Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege. ARTICOL UNIC Se ratificã Acordul privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie, semnat la Bucureşti la 25 noiembrie 2003. Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã. p. PREŞEDINTELE SENATULUI, GHEORGHE BUZATU Bucureşti, 25 mai 2004. Nr. 197. ACORD privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie România, reprezentatã de cãtre ministrul administraţiei şi internelor, şi Oficiul European de Poliţie, denumit în continuare Europol, reprezentat de cãtre director, denumite în continuare pãrţi contractante, conştiente de problemele urgente care rezultã din criminalitatea internaţionalã organizatã, în special terorismul, traficul cu fiinţe umane şi contrabanda cu migranţi, traficul ilicit de droguri şi alte forme grave ale criminalitãţii internaţionale, având în vedere cã Europol a primit aprobarea Consiliului Uniunii Europene pentru iniţierea negocierilor unui Acord de cooperare cu România la data de 27 martie 2000 (Decizia Consiliului din 27 martie 2000, care permite directorului Europol sã iniţieze negocierile privind acorduri cu state terţe şi organizaţii care nu fac parte din Uniunea Europeanã) şi faptul cã, la data de 8 mai 2003, Consiliul Uniunii Europene a concluzionat cã nu existã obstacole în ceea ce priveşte includerea în acord a transmiterii de date personale între Europol şi România, luând în considerare cã nimic în acest acord nu va prejudicia sau afecta în vreun fel sau nu va avea impact asupra prevederilor oricãrui tratat de asistenţã juridicã reciprocã, relaţie de lucru între agenţii de aplicare a legii, sau asupra oricãrui alt acord sau aranjament pentru schimbul de informaţii dintre România şi orice stat membru al Uniunii Europene, având în vedere aprobarea datã Europol de cãtre Consiliul Uniunii Europene, pentru a conveni urmãtoarele prevederi între România şi Europol, au convenit urmãtoarele: ART. 1 Definiţii Pentru scopurile acestui acord: a) convenţie reprezintã Convenţia întemeiatã pe articolul K.3 al Tratatului Uniunii Europene privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol); b) date personale reprezintã orice informaţii în legãturã cu o persoanã fizicã identificatã sau identificabilã; o persoanã identificabilã este aceea care poate fi identificatã, direct sau indirect, în special prin referirea la un numãr de identificare ori la unul sau mai mulţi factori specifici identitãţii sale fizice, fiziologice, mentale, economice, culturale ori sociale; c) procesarea datelor personale (denumitã în continuare procesare) reprezintã orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectueazã asupra datelor personale, cu sau fãrã mijloace automate, cum sunt: colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, recuperarea, consultarea, folosirea, dezvãluirea prin transmitere, diseminarea ori punerea la dispoziţie prin orice alt procedeu, alinierea sau combinarea, blocarea, ştergerea ori distrugerea; d) informaţii reprezintã date personale şi nepersonale. ART. 2 Scopul acordului Scopul prezentului acord este de a intensifica cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene, acţionând prin intermediul Europol, şi România pentru combaterea formelor grave ale criminalitãţii internaţionale în domeniile prevãzute la art. 3, în special prin schimbul de informaţii şi contacte periodice între Europol şi România, la toate nivelurile corespunzãtoare. ART. 3 Domenii ale infracţionalitãţii la care se aplicã acordul 1. Cooperarea, aşa cum este stabilitã prin prezentul acord, se va referi, potrivit interesului de cooperare al pãrţilor contractante în situaţii speciale, la toate domeniile de criminalitate incluse în mandatul Europol la data intrãrii în vigoare a prezentului acord, precum şi la infracţiunile conexe. 2. Infracţiunile conexe reprezintã infracţiuni sãvârşite în vederea obţinerii mijloacelor pentru comiterea faptelor menţionate la paragraful 1, infracţiuni sãvârşite în vederea înlesnirii ori comiterii unor astfel de fapte şi infracţiuni sãvârşite în vederea eludãrii rãspunderii pentru astfel de fapte. 3. În cazul în care mandatul Europol este modificat în vreun fel, Europol poate sã propunã, în scris, de la data la care schimbãrile în mandatul Europol intrã în vigoare, aplicarea prezentului acord în conformitate cu noul sãu mandat. În acest sens, Europol va informa România asupra tuturor aspectelor relevante legate de schimbarea mandatului. Prezentul acord se va extinde asupra noului mandat de la data la care Europol primeşte acceptarea scrisã a propunerii din partea României, în conformitate cu procedurile sale interne. 4. Pentru formele specifice de criminalitate menţionate în paragraful 1, care sunt incluse în anexa nr. 1 la prezentul acord, se vor aplica definiţiile incluse în aceasta. Atunci când o modificare a mandatului la care se face referire în paragraful 3 impune acceptarea unei definiţii a unei alte forme de criminalitate, o astfel de definiţie va fi, de asemenea, aplicabilã dacã aceastã formã de criminalitate devine parte a prezentului acord în conformitate cu paragraful 3. Europol va informa România dacã şi când definiţia domeniului de criminalitate este dezvoltatã, amendatã sau completatã. Noua definiţie a unui domeniu de criminalitate va deveni parte a prezentului acord de la data la care Europol primeşte acceptul scris al României în legãturã cu definiţia. Orice amendament la documentul la care se referã definiţia va fi considerat, de asemenea, un amendament al acesteia. ART. 4 Domenii de cooperare Cooperarea poate presupune - pe lângã schimbul de informaţii - toate celelalte atribuţii ale Europol menţionate în convenţie, în special schimbul de cunoştinţe de specialitate, rapoarte privind situaţii generale, informaţii privind procedurile de investigare, informaţii privind metodele de prevenire a criminalitãţii, participarea la activitãţi de pregãtire, precum şi oferirea de consultanţã şi sprijin în investigaţiile criminale individuale. ART. 5 Punctul naţional de contact 1. România desemneazã Punctul naţional focal al Ministerului Administraţiei şi Internelor (Punctul naţional focal) sã acţioneze ca punct naţional de contact între Europol şi alte autoritãţi competente din România. 2. Întâlniri la nivel înalt între Europol şi autoritãţile competente din România se vor desfãşura cel puţin o datã pe an şi ori de câte ori este necesar sã se discute probleme referitoare la prezentul acord şi la cooperare, în general. 3. Un reprezentant al Punctului naţional focal ar putea fi invitat sã participe la întâlnirile şefilor unitãţilor naţionale Europol. ART. 6 Autoritãţile competente 1. Autoritãţile de aplicare a legii din România, responsabile, potrivit legislaţiei naţionale, pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor menţionate în art. 3 paragraful 1 (denumite în continuare autoritãţi competente), sunt enumerate în anexa nr. 2 la prezentul acord. România va notifica Europol despre orice schimbãri operate în aceastã listã, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a respectivelor modificãri. 2. România va furniza Europol, la cererea acestuia, prin intermediul Punctului naţional focal, toate informaţiile referitoare la organizarea internã, atribuţiile şi sistemele de protecţie a datelor personale ale autoritãţilor competente menţionate în paragraful 1. ART. 7 Prevederi generale privind schimbul de informaţii 1. Schimbul de informaţii dintre pãrţile contractante se va desfãşura numai în scopul şi în conformitate cu prevederile prezentului acord. 2. Schimbul de informaţii, aşa cum este specificat în prezentul acord, va avea loc între Europol şi Punctul naţional focal. Pãrţile contractante vor lua mãsurile necesare pentru ca schimbul de informaţii sã se desfãşoare în permanenţã. România va asigura existenţa unei legãturi directe între Punctul naţional focal şi autoritãţile competente menţionate în art. 6 paragraful 1. 3. Europol va furniza României numai informaţii obţinute, stocate şi transmise în conformitate cu prevederile aplicabile ale convenţiei şi ale regulamentelor de aplicare a acesteia. 4. România va furniza Europol numai informaţii care au fost obţinute, stocate şi transmise în conformitate cu legislaţia naţionalã. În acest context, Europol se va baza pe art. 4(4) din Decizia Consiliului din 3 noiembrie 1998, care stabileşte regulile privind primirea informaţiilor de cãtre Europol. 5. Persoanele fizice vor avea acces la informaţiile care le privesc, transmise în baza prezentului acord, sau vor putea sã verifice aceste informaţii, sã le corecteze ori sã le şteargã, în conformitate cu legislaţia naţionalã românã sau cu prevederile aplicabile ale convenţiei. În cazul în care acest drept este exercitat, partea transmiţãtoare va fi consultatã înaintea luãrii unei decizii finale legate de aceastã solicitare. 6. Toate comunicãrile dintre România şi Europol se vor face în limba englezã. ART. 8 Furnizarea informaţiilor de cãtre România 1. România va notifica Europol, o datã cu furnizarea informaţiei sau anterior, scopul pentru care a fost furnizatã respectiva informaţie şi orice restricţii privind folosirea, ştergerea sau distrugerea acesteia, inclusiv posibilele restricţii de acces, în termeni generali sau specifici. În cazul în care necesitatea unor astfel de restricţii devine evidentã dupã furnizarea informaţiei, România va informa ulterior Europol în legãturã cu astfel de restricţii. 2. Dupã primire, Europol va stabili fãrã întârziere, dar în orice caz în termen de 6 luni de la primire, dacã şi în ce mãsurã datele personale care au fost furnizate pot fi incluse în bazele de date ale Europol, potrivit scopului pentru care acestea au fost furnizate de cãtre România. Europol va notifica României cât mai curând posibil dupã ce s-a hotãrât cã datele personale nu vor fi incluse. Datele personale care au fost transmise vor fi şterse, distruse sau returnate în cazul în care aceste date nu sunt sau nu mai sunt necesare pentru sarcinile Europol ori în cazul în care nu s-a luat nici o hotãrâre privind includerea lor în bazele de date Europol, în termen de 6 luni de la primirea lor. 3. Europol va fi responsabil de asigurarea accesului la datele personale menţionate în paragraful 2, înainte de includerea lor în bazele de date ale Europol, numai pentru un funcţionar Europol autorizat corespunzãtor, în scopul de a hotãrî dacã aceste date personale pot sau nu pot sã fie incluse în bazele de date ale Europol. 4. Dacã Europol, dupã aceastã evaluare, are motive sã presupunã cã datele furnizate nu sunt exacte sau nu mai sunt actuale, va informa România despre aceasta. România va asigura verificarea datelor şi va informa Europol despre rezultatul unor astfel de verificãri, urmând ca Europol sã întreprindã mãsurile corespunzãtoare, în conformitate cu art. 11. ART. 9 Furnizarea de date personale de cãtre Europol 1. În cazul în care datele personale sunt transmise la cererea României, acestea pot fi folosite numai în scopurile ce însoţesc solicitarea. În cazul în care datele personale sunt transmise fãrã o anume solicitare, la momentul transmiterii informaţiei sau anterior acestui moment, se va indica scopul pentru care au fost transmise aceste date personale, precum şi orice restricţie privind folosirea, ştergerea sau distrugerea acestora, inclusiv eventuale restricţii de accesare, în termeni generali sau specifici. În cazul în care necesitatea unor astfel de restricţii devine evidentã dupã furnizare, Europol va informa ulterior România despre aceste restricţii. 2. România va trebui sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii pentru toate transmisiile de date personale ale Europol cãtre România: 1. dupã primire, România va stabili fãrã întârziere, oricând va fi posibil în termen de 3 luni de la primire, dacã şi în ce mãsurã datele personale care au fost furnizate sunt necesare pentru scopul în care au fost furnizate; 2. datele personale nu vor fi comunicate de cãtre România unor terţe state sau organisme; 3. datele personale vor fi furnizate numai cãtre Punctul naţional focal, în conformitate cu art. 7 paragraful 2; 4. transmiterea mai departe a datelor personale de cãtre destinatarul iniţial va fi restrânsã la autoritãţile competente menţionate în art. 6 şi se va desfãşura în aceleaşi condiţii cu cele aplicabile transmisiei iniţiale; 5. furnizarea de date personale trebuie sã fie necesarã, în cazurile individuale, pentru prevenirea sau combaterea infracţiunilor menţionate în art. 3 paragraful 1; 6. dacã datele personale au fost comunicate la Europol de cãtre un stat membru al Uniunii Europene, acestea pot fi transmise cãtre România numai cu consimţãmântul respectivului stat membru; 7. orice condiţii de folosire a datelor personale, specificate de Europol, trebuie respectate; dacã datele personale au fost comunicate la Europol de cãtre un stat membru al Uniunii Europene, iar acesta a stipulat condiţii de folosire a unor astfel de date, aceste condiţii trebuie sã fie respectate; 8. în cazul în care datele personale sunt furnizate la cerere, solicitarea de informaţii trebuie sã specifice indicaţii privind atât scopul, cât şi motivul solicitãrii; 9. datele personale pot fi folosite numai în scopul pentru care au fost comunicate; 10. datele personale vor fi corectate şi şterse de cãtre România dacã se dovedeşte cã acestea sunt incorecte, inexacte, nu mai sunt actuale sau nu ar fi trebuit transmise; 11. datele personale vor fi şterse atunci când nu mai sunt necesare scopului pentru care au fost transmise. 3. România, în conformitate cu legislaţia sa naţionalã, se va asigura cã datele personale primite de la Europol sunt protejate prin mãsuri tehnice şi organizatorice. Astfel de mãsuri vor fi necesare numai în cazul în care efortul pe care îl presupun este proporţional cu obiectivul care trebuie sã fie îndeplinit în termeni de protecţie şi vor fi menite: a) sã interzicã accesul persoanelor neautorizate la aparatura de procesare a datelor, folositã pentru procesarea datelor personale; b) sã previnã citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizatã a mediilor de date; c) sã previnã introducerea neautorizatã de date personale şi cercetarea, modificarea sau ştergerea neautorizatã a datelor personale stocate; d) sã previnã folosirea sistemelor de procesare automatã a datelor de cãtre persoane neautorizate care folosesc aparatura de comunicare a datelor; e) sã asigure faptul cã persoanele autorizate sã foloseascã un sistem automatizat de procesare a datelor au acces numai la datele personale pentru care li s-a dat autorizaţia de acces; f) sã asigure faptul cã sunt posibile verificarea şi stabilirea organismelor cãrora le pot fi transmise datele personale folosind echipamentul de comunicare a datelor; g) sã asigure faptul cã ulterior este posibil sã se verifice şi sã se stabileascã ce date personale au fost introduse în sistemele automatizate de date sau de procesare şi când şi de cãtre cine au fost introduse datele personale; h) sã previnã citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizatã a datelor personale în timpul transferului acestora sau pe timpul transportãrii mediilor de date; i) sã asigure faptul cã sistemul instalat poate, în cazul unei întreruperi, sã fie imediat repus în funcţiune; j) sã asigure faptul cã sistemul funcţioneazã impecabil, cã apariţia unor erori intervenite în funcţionarea sistemului este imediat raportatã şi cã asupra datelor personale stocate nu pot interveni influenţe ale funcţionãrii defectuoase a sistemului. 4. Datele personale care evidenţiazã originea rasialã, opţiunile politice sau religioase ori alte credinţe sau care se referã la sãnãtate şi viaţã sexualã, aşa cum se menţioneazã în art. 6 din Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecţia persoanelor cu privire la procesarea automatã a datelor personale, vor fi furnizate numai în cazurile absolut necesare şi numai în completarea altor informaţii. 5. În cazul în care nu se mai garanteazã un nivel adecvat de protecţie a datelor, nu se vor mai furniza nici un fel de date personale. 6. În cazul în care Europol observã cã datele personale transmise sunt incorecte, nu mai sunt valabile ori nu ar fi trebuit sã fie transmise, va informa Punctul naţional focal despre aceasta. Europol va solicita Punctul naţional focal sã-i confirme cã datele vor fi corectate sau şterse. 7. Europol va pãstra evidenţa tuturor transmisiilor de date personale efectuate în temeiul prezentului articol, precum şi a justificãrilor pentru aceste transmisii. 8. Fãrã sã se opunã paragrafului 2 subparagraful 11, pãstrarea datelor personale transmise de Europol nu va depãşi 3 ani. Fiecare limitã de timp va începe de la data la care are loc un eveniment care conduce la stocarea acelor date. Dacã prin aplicarea acestui paragraf perioada totalã de stocare a datelor personale transmise de Europol depãşeşte 3 ani, nevoia de stocare în continuare va fi reînnoitã anual. ART. 10 Evaluarea surselor şi informaţiilor 1. Atunci când informaţia este furnizatã de Europol, pe baza prezentului acord, sursa informaţiei va fi indicatã, cât mai exact posibil, pe baza urmãtoarelor criterii: a) când nu existã nici o îndoialã cu privire la autenticitatea, veridicitatea şi competenţa sursei ori dacã informaţia este furnizatã de cãtre o sursã care s-a dovedit în trecut a fi de încredere în toate situaţiile; b) sursa de la care s-a primit informaţia s-a dovedit în majoritatea situaţiilor a fi de încredere; c) sursa de la care s-a primit informaţia s-a dovedit în majoritatea situaţiilor a nu fi de încredere; d) credibilitatea sursei nu poate fi evaluatã. 2. Atunci când informaţia este furnizatã de Europol, pe baza prezentului acord, acurateţea informaţiei va fi indicatã, cât mai exact posibil, pe baza urmãtoarelor criterii: a) informaţii despre a cãror acurateţe nu existã nici o îndoialã; b) informaţii cunoscute personal de cãtre sursã, dar necunoscute personal de cãtre oficialul care le transmite; c) informaţii pe care sursa nu le cunoaşte personal, dar care se coroboreazã cu alte informaţii deja obţinute; d) informaţii pe care sursa nu le cunoaşte personal şi care nu pot fi coroborate. 3. România va trebui, atunci când furnizeazã informaţii în baza prezentului acord, sã indice, cât mai exact posibil, sursa informaţiei şi fiabilitatea acesteia, pe baza criteriilor specificate la paragrafele 1 şi 2. 4. Dacã oricare dintre pãrţile contractante - pe baza informaţiilor deja deţinute - ajunge la concluzia cã evaluarea informaţiilor furnizate de cãtre cealaltã parte contractantã necesitã corecturi, va informa cealaltã parte contractantã şi va încerca sã convinã cu aceasta asupra amendamentelor ce trebuie aduse evaluãrii. Nici una dintre pãrţile contractante nu va modifica evaluarea informaţiilor primite fãrã o astfel de înţelegere. 5. Dacã o parte contractantã primeşte informaţii fãrã o evaluare, aceasta va încerca, pe cât posibil, sã evalueze gradul de încredere ce se poate acorda sursei ori informaţiei, pe baza informaţiilor aflate deja în posesia sa. 6. Pãrţile contractante pot conveni, în termeni generali, asupra evaluãrii unor anumite tipuri de date ori surse precizate, care vor trebui înscrise într-un memorandum de înţelegere între România şi Europol. Astfel de acorduri generale trebuie sã fie aprobate de cãtre fiecare dintre pãrţile contractante. Dacã informaţia a fost furnizatã pe baza unor astfel de înţelegeri generale, acest lucru va trebui menţionat alãturi de datele respective. 7. Dacã nu poate fi fãcutã o evaluare fiabilã sau nu existã nici o înţelegere în termeni generali, informaţia va fi evaluatã potrivit paragrafului 1 lit. d) şi paragrafului 2 lit. d) de mai sus. ART. 11 Corectarea şi ştergerea informaţiilor furnizate de România 1. Punctul naţional focal va informa Europol când informaţiile transmise la Europol sunt corectate sau şterse. Punctul naţional focal va informa, de asemenea, Europol, pe cât posibil, atunci când are motive sã presupunã cã informaţia furnizatã nu este exactã sau nu mai este actualã. 2. Atunci când Punctul naţional focal informeazã Europol cã a corectat sau a şters informaţia transmisã acestuia, Europol va corecta sau va şterge informaţia respectivã. Europol poate decide sã nu şteargã informaţia în cazul în care, pe baza unor informaţii mai cuprinzãtoare decât cele deţinute de România, are în continuare nevoie sã proceseze acea informaţie. Europol va informa Punctul naţional focal despre faptul cã informaţia respectivã este pãstratã în continuare. 3. Dacã Europol are motive sã presupunã cã informaţia furnizatã nu este exactã sau nu mai este actualã, va informa Punctul naţional focal. Punctul naţional focal va verifica datele şi va informa Europol despre rezultatul respectivelor verificãri. În cazul în care informaţia este corectatã sau ştearsã de cãtre Europol, acesta va informa Punctul naţional focal asupra corecturii sau ştergerii. ART. 12 Confidenţialitatea informaţiilor 1. Toate informaţiile procesate de sau prin Europol, cu excepţia informaţiilor marcate în mod expres sau clar recognoscibile a fi informaţii publice, fac obiectul unui nivel primar de securitate în cadrul organizaţiei Europol, precum şi în statele membre ale Uniunii Europene. Informaţiile care fac obiectul doar al nivelului primar de securitate nu necesitã marcajul specific al unui nivel de securitate Europol, ci vor fi considerate ca informaţii Europol. 2. Pãrţile contractante vor asigura nivelul de protecţie primar menţionat în paragraful 1 pentru toate informaţiile schimbate în baza prezentului acord, printr-o varietate de mãsuri, inclusiv obligaţia de discreţie şi confidenţialitate, limitând accesul la informaţie pentru personalul autorizat, protecţia datelor personale şi mãsurile generale, tehnice şi procedurale, pentru asigurarea securitãţii informaţiei. 3. Informaţiile care necesitã mãsuri suplimentare de securitate fac obiectul unui nivel de securitate al României sau Europol, care este indicat printr-un marcaj specific. Informaţiilor le este atribuit un astfel de nivel de securitate numai dacã este strict necesar şi numai pentru perioada necesarã. 4. Nivelurile de securitate ale pãrţilor contractante şi denumirea acestora sunt specificate în anexa nr. 4 la prezentul acord şi se referã la un ansamblu specific de securitate în conformitate cu legislaţia naţionalã a pãrţilor contractante. Nivelurile de securitate se referã la ansambluri specifice de securitate, care oferã diferite niveluri de protecţie, în funcţie de conţinutul informaţiei şi iau în considerare prejudiciile ce pot fi aduse, prin accesul neautorizat, diseminarea sau folosirea informaţiilor asupra intereselor pãrţilor contractante. Pãrţile contractante se obligã sã ofere protecţie echivalentã informaţiei marcate cu un nivel de securitate în conformitate cu tabelul de echivalenţã a nivelurilor de securitate conţinut în anexa nr. 4 la prezentul acord. 5. România va asigura faptul cã autorizaţiile de acces şi protejarea informaţiilor marcate sã fie respectate de cãtre toate autoritãţile competente cãrora le-ar putea fi transmise informaţiile în conformitate cu prezentul acord. ART. 13 Proceduri de confidenţialitate 1. Fiecare parte contractantã va fi responsabilã pentru alegerea nivelului corespunzãtor de securitate în conformitate cu art. 12 pentru informaţiile furnizate celeilalte pãrţi contractante. 2. La alegerea nivelului de securitate, fiecare parte contractantã va ţine cont de clasificarea informaţiei potrivit legislaţiei naţionale sau reglementãrilor care se pot aplica, precum şi de necesitatea flexibilitãţii. 3. Dacã oricare parte contractantã - pe baza unor informaţii aflate deja în posesia sa - ajunge la concluzia cã nivelul de securitate ales necesitã modificãri, va informa cealaltã parte contractantã şi va încerca sã convinã cu aceasta nivelul de securitate adecvat. Nici una dintre pãrţile contractante nu va specifica sau nu va schimba nivelul de securitate a informaţiei furnizate de cealaltã parte contractantã fãrã acordul respectivei pãrţi. 4. Fiecare parte contractantã poate cere, în orice moment, modificarea nivelului de securitate atribuit informaţiei pe care a furnizat-o, inclusiv o posibilã eliminare a unui astfel de nivel. Cealaltã parte contractantã va modifica nivelul de securitate în conformitate cu astfel de cerinţe. Fiecare parte contractantã va cere, imediat ce situaţia o permite, modificarea nivelului de securitate în sensul reducerii sau eliminãrii acestuia. 5. Fiecare parte contractantã poate specifica perioada de timp pentru care se va aplica nivelul de securitate ales, precum şi orice eventuale modificãri ale nivelului de securitate dupã aceastã perioadã. 6. Dacã informaţiile pentru care nivelul de securitate este modificat în conformitate cu prezentul articol au fost deja furnizate cãtre unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, Europol va informa destinatarii, la cererea Punctului naţional focal, despre schimbarea nivelului de securitate. ART. 14 Ofiţerii de legãturã care reprezintã România la Europol 1. Pãrţile contractante convin sã intensifice cooperarea, potrivit celor menţionate în prezentul acord, prin instituirea unuia sau mai multor ofiţeri de legãturã români, reprezentând România la Europol. Sarcinile, drepturile şi obligaţiile ofiţerilor de legãturã, precum şi detaliile privind desfãşurarea activitãţii lor la Europol şi costurile aferente sunt înscrise în anexa nr. 3 la prezentul acord. 2. Europol va lua mãsuri pentru ca toate înlesnirile necesare, cum ar fi spaţiul pentru birou şi echipamentele de telecomunicaţii, sã fie puse la dispoziţia respectivilor ofiţeri de legãturã, în sediul Europol, pe cheltuiala Europol. Totuşi costurile telecomunicaţiilor vor fi suportate de cãtre România. 3. Arhivele ofiţerului de legãturã vor fi inviolabile faţã de orice ingerinţã a oficialilor Europol. Aceste arhive vor include toate evidenţele, corespondenţa, documentele, manuscrisele, evidenţele computerizate, fotografiile, filmele şi înregistrãrile aparţinând ofiţerului de legãturã sau deţinute de cãtre acesta. 4. România va asigura ofiţerilor sãi de legãturã accesul rapid şi, acolo unde este tehnic posibil, direct, la bazele de date naţionale necesare pentru ca aceştia sã îşi îndeplineascã sarcinile, pe durata misiunii lor la Europol. ART. 15 Ofiţerii de legãturã care reprezintã Europol în România 1. Dacã se solicitã intensificarea cooperãrii conform celor stabilite în prezentul acord, pãrţile contractante convin instalarea unuia sau mai multor ofiţeri de legãturã ai Europol la Punctul naţional focal. Sarcinile, drepturile şi obligaţiile ofiţerilor de legãturã ai Europol, precum şi detaliile privind desfãşurarea activitãţii lor şi costurile aferente vor fi stabilite într-un acord separat. 2. Punctul naţional focal va lua mãsuri pentru ca toate înlesnirile necesare, cum sunt spaţiul pentru birou şi echipamentele de telecomunicaţii, sã fie puse la dispoziţia respectivilor ofiţeri de legãturã, în sediul Punctului naţional focal, pe cheltuiala acestuia. Totuşi costurile telecomunicaţiilor vor fi suportate de cãtre Europol. 3. Pe teritoriul României, ofiţerul de legãturã al Europol se va bucura de aceleaşi privilegii şi imunitãţi ca şi cele stabilite pentru ofiţerul român de legãturã care îşi desfãşoarã activitatea la Europol. ART. 16 Responsabilitatea 1. România va fi rãspunzãtoare, potrivit legislaţiei sale naţionale, de orice prejudiciu cauzat unei persoane fizice, rezultat în urma unor erori de drept sau de fapt în informaţiile schimbate cu Europol. România nu va invoca, în scopul exonerãrii de rãspunderea sa faţã de partea vãtãmatã, potrivit legislaţiei naţionale, faptul cã Europol a transmis date inexacte. 2. Dacã aceste erori de drept sau de fapt s-au produs ca rezultat al unor date comunicate eronat ori al neîndeplinirii obligaţiilor asumate de cãtre Europol sau unul dintre statele membre ale Uniunii Europene ori altã parte terţã, Europol va fi obligat sã ramburseze, la cerere, sumele plãtite drept compensaţie, conform paragrafului 1, numai dacã informaţiile au fost folosite cu încãlcarea prezentului acord. 3. În cazul în care Europol este obligat sã ramburseze statelor membre ale Uniunii Europene sau unei terţe pãrţi sumele acordate unei pãrţi vãtãmate drept compensaţie pentru daune, iar daunele sunt cauzate de faptul cã România nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevãzute de prezentul acord, România va fi obligatã sã ramburseze, la cerere, sumele pe care Europol le-a plãtit unui stat membru al Uniunii Europene ori unei terţe pãrţi pentru acoperirea sumelor plãtite drept compensaţie de acesta. 4. Pãrţile contractante nu îşi vor solicita reciproc plata compensaţiilor pentru daunele menţionate în paragrafele 2 şi 3 de mai sus, în cazul în care compensarea daunelor a fost impusã cu caracter punitiv, a fost majoratã ori se referã la daune ce nu pot fi compensate. ART. 17 Soluţionarea disputelor 1. Orice disputã între pãrţile contractante, privind interpretarea ori aplicarea prevederilor prezentului acord sau orice altã chestiune ce afecteazã relaţia dintre pãrţile contractante, care nu este soluţionatã pe cale amiabilã, va fi supusã spre soluţionare definitivã unui tribunal format din 3 arbitri, la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante. Fiecare parte contractantã va numi un arbitru. Al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului, va fi ales de primii doi arbitri. 2. Dacã una dintre pãrţile contractante nu reuşeşte sã numescã un arbitru în termen de douã luni de la formularea cererii în acest sens de cãtre cealaltã parte contractantã, cealaltã parte contractantã poate solicita preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintelui sã facã o asemenea numire. 3. Dacã primii doi arbitri nu ajung la o înţelegere privind persoana celui de-al treilea arbitru în termen de douã luni de la numirea acestora, oricare dintre pãrţile contractante poate solicita preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintelui sã facã o asemenea numire. 4. Dacã pãrţile contractante nu convin în alt fel, tribunalul îşi va stabili propria procedurã. 5. Tribunalul va adopta decizia cu majoritate de voturi. În caz de egalitate, preşedintele va avea vot hotãrâtor. Decizia va fi definitivã şi obligatorie pentru pãrţile contractante aflate în disputã. 6. Fiecare parte contractantã îşi rezervã dreptul de a-şi suspenda obligaţiile prevãzute în prezentul acord dacã procedura menţionatã în acest articol este aplicatã sau poate fi aplicatã potrivit paragrafului 1 ori în orice alt caz în care una dintre pãrţile contractante este de pãrere cã au fost încãlcate obligaţiile ce incumbã celeilalte pãrţi contractante, potrivit prezentului acord. ART. 18 Denunţarea acordului 1. Prezentul acord poate fi denunţat în scris de oricare dintre pãrţile contractante cu un preaviz de 6 luni. 2. În cazul denunţãrii, pãrţile contractante vor conveni asupra pãstrãrii şi folosirii în continuare a informaţiilor care au fost deja transmise între ele. Dacã nu se ajunge la un consens, oricare dintre cele douã pãrţi contractante poate cere distrugerea informaţiei care a fost transmisã. ART. 19 Amendamente şi completãri 1. Prezentul acord, inclusiv anexele la acesta, poate fi oricând amendat prin consimţãmântul reciproc al pãrţilor contractante. Toate amendamentele şi completãrile trebuie sã fie fãcute în scris. 2. Pãrţile contractante pot începe consultãrile cu privire la amendarea prezentului acord la cererea oricãreia dintre ele. ART. 20 Intrarea în vigoare şi valabilitatea 1. Prezentul acord va intra în vigoare la data la care România notificã Europol, în scris, prin canale diplomatice, cã acesta a fost ratificat. 2. Prezentul acord va rãmâne valabil pânã la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru România, ca urmare a aderãrii la aceastã convenţie. Încheiat la Bucureşti la 25 noiembrie 2003, în douã exemplare în limbile românã şi englezã, ambele texte fiind egal autentice. Pentru România, Ioan Rus, ministrul administraţiei şi internelor Pentru Europol, Jurgen Storbeck, directorul Europol ANEXA 1 DEFINIŢIA formelor criminalitãţii, conform art. 3 din acord Cu privire la formele de criminalitate la care se face referire în art. 3, paragraful 1 din acord, în scopurile acestui acord: 1. trafic ilegal de droguri reprezintã infracţiunile enumerate în art. 3(1) din Convenţia Naţiunilor Unite din 20 decembrie 1988 împotriva traficului ilicit de droguri şi substanţe psihotrope şi prevederile care amendeazã sau înlocuiesc acea convenţie; 2. infracţiuni legate de substanţe radioactive şi nucleare reprezintã infracţiunile enumerate în art. 7(1) din Convenţia privind protecţia fizicã a materialelor nucleare, semnatã la Viena şi la New York la 3 martie 1980, şi care se referã la materialele nucleare şi/sau radioactive definite în art. 197 din Tratatul Euratom şi Directiva 80/836 Euratom din 15 iulie 1980; 3. contrabanda cu imigranţi reprezintã activitãţile întreprinse în mod deliberat pentru facilitarea, în scopul obţinerii unor câştiguri financiare, a intrãrii, şederii sau angajãrii pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene contrar legilor şi condiţiilor aplicabile pe teritoriul lor şi în România contrar legislaţiei sale naţionale; 4. trafic cu fiinţe umane reprezintã supunerea unei persoane influenţei ilegale şi reale a altor persoane folosind violenţa sau ameninţãri ori prin abuz al autoritãţii sau intrigii, în mod special privind exploatarea prostituţiei, formele de exploatare sexualã şi exploatarea minorilor ori traficul cu copii abandonaţi. Aceste forme de exploatare includ, de asemenea, producerea, vânzarea sau distribuirea de material pornografic cu copii. 5. infracţionalitatea cu vehicule cu motor reprezintã furtul sau însuşirea ilegalã a vehiculelor cu motor, camioanelor, semiremorcilor, a încãrcãturii camioanelor sau semiremorcilor, a autobuzelor, motocicletelor, caravanelor şi vehiculelor agricole, vehiculelor industriale, a pieselor de schimb pentru astfel de vehicule şi primirea şi tãinuirea unor astfel de obiecte; 6. falsificare de bani şi mijloace de platã reprezintã activitãţile definite în art. 3 din Convenţia de la Geneva din 20 aprilie 1929 privind stoparea falsificãrii de monedã, care se aplicã atât banilor în numerar, cât şi altor mijloace de platã; 7. activitãţi ilegale de spãlare a banilor reprezintã infracţiunile prezentate în art. 6(1)-(3) din Convenţia Consiliului Europei privind spãlarea, cãutarea şi confiscarea bunurilor rezultate în urma infracţiunilor, semnatã la Strasbourg la 8 noiembrie 1990. ANEXA 2 AUTORITĂŢI COMPETENTE Autoritãţile competente din România, responsabile sub incidenţa legii pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor la care se referã art. 3 paragraful 1 din acord, sunt: - Ministerul Administraţiei şi Internelor: - Inspectoratul General al Poliţiei Române; - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã; - Direcţia Generalã de Informaţii şi Protecţie Internã; - Comandamentul Naţional al Jandarmeriei; - Ministerul Finanţelor Publice: - Direcţia Generalã a Vãmilor; - Serviciul Român de Informaţii: - Direcţia pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului; - Ministerul Public: - procurorii. ANEXA 3 SARCINILE, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ofiţerilor de legãturã ai României la Europol ART. 1 Sarcinile ofiţerului de legãturã al României Sprijinirea şi coordonarea cooperãrii dintre România şi Europol vor fi considerate sarcina ofiţerului de legãturã (denumit în continuare ofiţer de legãturã). În special, ofiţerul de legãturã va fi responsabil cu sprijinirea contactelor dintre Europol şi România, facilitând schimbul de informaţii. ART. 2 Statutul ofiţerului de legãturã 1. Ofiţerul de legãturã va fi considerat de cãtre Europol reprezentant oficial al României. Europol va facilita şederea ofiţerului de legãturã în Regatul Ţãrilor de Jos în mãsura posibilitãţilor sale; în special, va coopera, atât cât este necesar, cu autoritãţile olandeze cu competenţe în chestiuni referitoare la privilegii şi imunitãţi. 2. Ofiţerul de legãturã va fi reprezentantul serviciilor din România responsabile cu prevenirea şi combaterea infracţiunilor în sensul Acordului privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie, denumit în continuare Acord. ART. 3 Metode de lucru 1. Orice schimb de informaţii dintre Europol şi ofiţerii de legãturã se va desfãşura în conformitate cu prevederile Acordului. 2. Atunci când face schimb de informaţii, ofiţerul de legãturã va comunica în mod direct cu Europol prin intermediul reprezentanţilor desemnaţi în acest sens de cãtre Europol. El nu va avea acces direct la bazele de date ale Europol. ART. 4 Confidenţialitatea 1. România va asigura ca ofiţerul de legãturã sã fie protejat la nivelul naţional corespunzãtor pentru ca acesta sã poatã gestiona informaţiile furnizate de sau prin Europol, care sunt subiect al unei cerinţe speciale de confidenţialitate, în conformitate cu art. 12 din Acord. 2. Europol va asista ofiţerul de legãturã în oferirea resurselor adecvate pentru a îndeplini orice cerinţe referitoare la protejarea confidenţialitãţii informaţiilor schimbate cu Europol. ART. 5 Probleme administrative 1. Ofiţerul de legãturã va respecta regulile interne ale Europol, fãrã a aduce prejudiciu legislaţiei sale naţionale. În îndeplinirea sarcinilor sale, el va proceda în conformitate cu legea sa naţionalã privind protecţia datelor. 2. Ofiţerul de legãturã va informa permanent Europol asupra orarului sãu de lucru şi a detaliilor privind contactul în caz de urgenţã. De asemenea, va informa Europol asupra oricãrei şederi prelungite departe de sediul Europol. ART. 6 Rãspunderea şi cazurile de conflict 1. România va fi responsabilã pentru orice daune cauzate de cãtre ofiţerul de legãturã asupra proprietãţii Europol. Oricare astfel de daune vor fi rambursate prompt de cãtre România, în baza unei cereri întemeiate a Europol. În cazul unei neînţelegeri referitoare la rambursare, art. 17 din Acord poate fi aplicat. 2. În cazul unui conflict între România şi Europol sau între ofiţerul de legãturã şi Europol, directorul Europol este în mãsurã sã interzicã accesul ofiţerului de legãturã în sediul Europol ori sã acorde un astfel de acces doar în condiţii speciale sau restricţii. 3. Dacã existã un conflict grav între Europol şi ofiţerul de legãturã, directorul Europol este în mãsurã sã înainteze o cerere cãtre România pentru înlocuirea acestuia. ANEXA 4 CONFIDENŢIALITATEA INFORMAŢIILOR: Tabel de echivalenţã Pãrţile contractante, în conformitate cu art. 12 paragraful 4 din Acord, hotãrãsc cã urmãtoarele niveluri de secretizare în baza legislaţiei naţionale a României şi nivelurile de secretizare folosite în cadrul Europol sunt echivalente:
Pentru România Pentru Europol
Secret de serviciu Restricţionat Europol
Acest nivel este aplicabil Acest nivel se aplicã informaţiilor
informaţiilor şi materialului şi materialului a cãror
a cãror dezvãluire neautorizatã dezvãluire neautorizatã ar putea fi
ar putea fi dezavantajoasã dezavantajoasã intereselor
intereselor României. Europol sau ale unuia sau mai multor
state membre ale Uniunii Europene.
Secret Confidenţial Europol
Acest nivel este aplicabil Acest nivel se aplicã informaţiilor
informaţiilor şi materialului şi materialului a cãror
a cãror dezvãluire neautorizatã dezvãluire neautorizatã ar putea
ar putea dãuna intereselor dãuna intereselor esenţiale ale
esenţiale ale României. Europol sau ale unuia sau mai multor
state membre ale Uniunii Europene.
Strict secret Secret Europol
Acest nivel se aplicã doar Acest nivel se aplicã doar
informaţiei şi materialelor informaţiei şi materialelor a cãror
a cãror dezvãluire neautorizatã dezvãluire neautorizatã ar putea
ar putea dãuna grav intereselor dãuna grav intereselor esenţiale ale
esenţiale ale României. Europol sau ale unuia sau mai multor
state membre ale Uniunii Europene.
Strict secret de importanţã Strict secret Europol
deosebitã
Acest nivel se aplicã doar Acest nivel se aplicã doar
informaţiei şi materialelor informaţiei şi materialelor a cãror
a cãror dezvãluire neautorizatã dezvãluire neautorizatã ar putea
ar putea cauza un prejudiciu cauza un prejudiciu extrem de grav
extrem de grav intereselor intereselor esenţiale ale Europol
esenţiale ale României. sau ale unuia sau mai multor state
membre ale Uniunii Europene.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
