Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Medierea reprezintã o modalitate facultativã de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilã, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
(2) Medierea se bazeazã pe încrederea pe care pãrţile o acordã mediatorului, ca persoanã aptã sã faciliteze negocierile dintre ele şi sã le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
ART. 2
(1) Dacã legea nu prevede altfel, pãrţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupã declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind sã soluţioneze pe aceastã cale orice conflicte în materie civilã, comercialã, de familie, în materie penalã, precum şi în alte materii, în condiţiile prevãzute de prezenta lege.
(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocã existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionãrii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectãrii clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încãlcãrii altor drepturi prevãzute de legislaţia naţionalã sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilã a conflictelor prevãzute de lege.
(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care pãrţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(5) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cãrora pãrţile pot dispune, acestea pot introduce o clauzã de mediere, a cãrei validitate este independentã de validitatea contractului din care face parte.
ART. 3
Activitatea de mediere se înfãptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fãrã deosebire de rasã, culoare, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenţã politicã, avere sau origine socialã.
ART. 4
(1) Medierea reprezintã o activitate de interes public.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge pãrţile, dar le poate îndruma sã verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.
ART. 5
(1) Medierea poate avea loc între douã sau mai multe pãrţi.
(2) Pãrţile au dreptul sã îşi aleagã în mod liber mediatorul.
(3) Medierea se poate realiza de cãtre unul sau mai mulţi mediatori.
ART. 6
Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autoritãţi cu atribuţii jurisdicţionale vor informa pãrţile asupra posibilitãţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi le pot îndruma sã recurgã la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
CAP. II
Profesia de mediator
SECŢIUNEA 1
Dobândirea, suspendarea şi încetarea calitãţii de mediator
ART. 7
Poate fi mediator persoana care îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) are capacitate deplinã de exerciţiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncã de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;
d) este aptã, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitãţi;
e) se bucurã de o bunã reputaţie şi nu a fost condamnatã definitiv pentru sãvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de naturã sã aducã atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;
g) a fost autorizatã ca mediator, în condiţiile prezentei legi.
ART. 8
(1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de cãtre Consiliul de mediere, dupã achitarea taxei de autorizare, al cãrei cuantum va fi stabilit prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).
(2) Cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, dupã recunoaşterea acestor documente de cãtre Consiliul de mediere, conform <>Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificãrile ulterioare.
(3) Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator, în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de cãtre persoanele prevãzute la alin. (2), se recunosc în condiţiile prevãzute la alin. (5), care se aplicã în mod corespunzãtor. Dacã abilitãţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevãzute de legea românã, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesionalã dobânditã de solicitant şi îi poate cere sã dovedeascã faptul cã îndeplineşte toate aceste cerinţe.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplicã şi cetãţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori, dupã caz, într-un stat terţ.
(5) Cetãţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în strãinãtate sau care a dobândit calitatea de mediator în strãinãtate şi doreşte sã desfãşoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în urmãtoarele condiţii:
a) prezintã titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii;
b) prezintã conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregãtirii şi, dupã caz, documentele care atestã dobândirea calitãţii de mediator. Consiliul de mediere evalueazã conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregãtirii, comparând cunoştinţele şi abilitãţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române, şi hotãrãşte, dacã este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificãrii, în situaţia în care cunoştinţele şi abilitãţile atestate nu corespund cerinţelor de calificare prevãzute de legea românã, vor fi stabilite prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).
(6) Mediatorul strãin poate desfãşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestãrii de servicii, în baza documentului care atestã cã exercitã legal aceastã profesie în statul de origine sau de provenienţã, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevãzute în lege, având însã obligaţia înştiinţãrii, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfãşurarea acestei activitãţi.
ART. 9
(1) Formarea profesionalã a mediatorilor se asigurã prin organizarea cursurilor de specialitate de cãtre furnizorii de formare care au fost autorizaţi conform legislaţiei în materia formãrii profesionale a adulţilor şi de cãtre instituţiile de învãţãmânt superior acreditate.
(2) Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, şi vor fi avizate în prealabil de cãtre acesta.
ART. 10
Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfãşoarã, conform art. 9, programe de formare a mediatorilor se înscriu de cãtre Consiliul de mediere pe o listã, care va fi pusã la dispoziţie celor interesaţi la sediul sãu, al instanţelor judecãtoreşti şi al autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
ART. 11
(1) Consiliul de mediere are dreptul sã verifice modul de organizare şi desfãşurare a cursurilor şi de aplicare a standardelor de formare iniţialã şi continuã şi poate solicita, dacã este cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit legislaţiei în materia formãrii profesionale a adulţilor.
(2) Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordatã atrage radierea de pe lista prevãzutã la art. 10.
ART. 12
(1) Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În tabloul prevãzut la alin. (1) se menţioneazã urmãtoarele date:
a) numele şi prenumele mediatorului;
b) sediul profesional;
c) pregãtirea de bazã a mediatorului, instituţiile la care s-a format şi titlurile cu care le-a absolvit;
d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
e) durata experienţei practice în activitatea de mediere;
f) limba strãinã în care este capabil sã desfãşoare medierea;
g) calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în domeniul medierii, precum şi, dupã caz, al altor organizaţii;
h) existenţa unei cauze de suspendare.
(3) Consiliul de mediere are obligaţia sã actualizeze periodic şi cel puţin o datã pe an Tabloul mediatorilor şi sã îl punã la dispoziţie celor interesaţi la sediul sãu, al instanţelor judecãtoreşti, al autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
ART. 13
Exercitarea profesiei de mediator este compatibilã cu orice altã activitate sau profesie, cu excepţia incompatibilitãţilor prevãzute prin legi speciale.
ART. 14
(1) Exercitarea calitãţii de mediator se suspendã:
a) în cazul unei incompatibilitãţi prevãzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat sã încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legãturã cu aceastã incompatibilitate;
b) la cerere, fãcutã în scris de cãtre mediator;
c) ca sancţiune disciplinarã, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).
(2) Exercitarea calitãţii de mediator se suspendã de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a luat mãsura arestãrii preventive, pânã la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
ART. 15
Calitatea de mediator înceteazã:
a) la cerere, prin renunţare fãcutã în scris de cãtre mediator;
b) prin deces;
c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 7 lit. a) şi d);
d) ca sancţiune disciplinarã, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
e) în cazul condamnãrii definitive pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita aceastã profesie.
ART. 16
(1) Suspendarea, precum şi încetarea calitãţii de mediator se dispun sau, dupã caz, se constatã de cãtre Consiliul de mediere.
(2) În caz de încetare a calitãţii de mediator, numele acestuia se radiazã din tabloul mediatorilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Consiliul de mediere
ART. 17
(1) În vederea organizãrii activitãţii de mediere se înfiinţeazã Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridicã, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Consiliul de mediere se organizeazã şi funcţioneazã potrivit prevederilor prezentei legi, precum şi ale regulamentului sãu de organizare şi funcţionare.
(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de cãtre mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevãzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.
(4) Membrii Consiliului de mediere sunt validaţi de ministrul justiţiei, pe o duratã de 2 ani. Mandatul oricãruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeaşi duratã o singurã datã.
(5) Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere înceteazã în timpul exercitãrii mandatului, precum şi procedura revocãrii sunt stabilite prin regulamentul prevãzut la alin. (2).
(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai persoanele care dispun de cunoştinţe teoretice şi de experienţã practicã în domeniul medierii. Dispoziţiile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor.
(7) Consiliul de mediere îşi exercitã mandatul pânã la data validãrii membrilor unui nou Consiliu de mediere.
ART. 18
(1) Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre membrii sãi o comisie cu activitate permanentã, care pregãteşte lucrãrile Consiliului de mediere. Durata mandatului membrilor comisiei este de un an.
(2) În structura Consiliului de mediere funcţioneazã un secretariat tehnic, alcãtuit din cel mult 3 persoane încadrate şi salarizate ca personal contractual, potrivit nr. crt. 18 al lit. B din cap. I al anexei nr. I la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobatã prin <>Legea nr. 383/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Structura şi atribuţiile comisiei prevãzute la alin. (1) şi ale secretariatului tehnic prevãzut la alin. (2) se stabilesc prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).
(4) Pentru activitatea depusã, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizaţie lunarã, în condiţiile stabilite prin regulamentul prevãzut la art. 17 alin. (2).
ART. 19
(1) Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.
(2) Şedinţele Consiliului de mediere sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii sãi hotãrãsc altfel.
(3) Lucrãrile Consiliului de mediere se desfãşoarã în prezenţa a cel puţin 7 membri.
(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptã hotãrâri cu votul majoritãţii membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motiveazã şi se consemneazã separat în cuprinsul hotãrârii.
(5) La lucrãrile Consiliului de mediere pot fi invitate sã participe persoane din orice alte instituţii sau organisme profesionale, a cãror consultare este necesarã pentru luarea mãsurilor sau pentru adoptarea hotãrârilor Consiliului de mediere.
ART. 20
Consiliul de mediere are urmãtoarele atribuţii principale:
a) promoveazã activitatea de mediere şi reprezintã interesele mediatorilor autorizaţi;
b) elaboreazã standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie;
c) avizeazã programele de formare profesionalã a mediatorilor, conform art. 9 alin. (2);
d) întocmeşte şi actualizeazã lista furnizorilor de formare a mediatorilor care au obţinut autorizarea în conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formãrii profesionale a adulţilor;
e) autorizeazã mediatorii, în condiţiile prevãzute de prezenta lege;
f) întocmeşte şi actualizeazã tabloul mediatorilor autorizaţi;
g) ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
h) supravegheazã respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
i) ia mãsuri pentru aplicarea în practicã a dispoziţiilor art. 26 alin. (2);
j) adoptã Codul de eticã şi deontologie profesionalã a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de rãspundere disciplinarã a acestora;
k) ia mãsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de eticã şi deontologie profesionalã a mediatorilor autorizaţi şi aplicã normele privind rãspunderea disciplinarã a acestora;
l) face propuneri pentru completarea sau, dupã caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
m) adoptã regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege şi de regulament.
ART. 21
Consiliul de mediere îşi acoperã cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, dupã cum urmeazã:
a) taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b) donaţii, sponsorizãri, finanţãri şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii;
c) încasãri din vânzarea publicaţiilor proprii;
d) sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;
e) alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.
CAP. III
Organizarea şi exercitarea activitãţii mediatorilor
ART. 22
(1) Mediatorii îşi pot desfãşura activitatea în cadrul unei societãţi civile profesionale, al unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzãtor, sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
(2) Mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja traducãtori, jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activitãţii de mediere.
(3) Mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de muncã, în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
ART. 23
În desfãşurarea activitãţii sale, mediatorul autorizat este obligat sã ţinã arhivã şi registre proprii, precum şi o evidenţã financiar-contabilã.
ART. 24
Mediatorii pot constitui asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop promovarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale în condiţiile legii.
CAP. IV
Drepturile şi obligaţiile mediatorului
SECŢIUNEA 1
Drepturile mediatorului
ART. 25
Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activitãţii sale, cu respectarea principiului confidenţialitãţii. Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.
ART. 26
(1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu pãrţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2) Onorariul trebuie sã fie rezonabil şi sã ţinã cont de natura şi de obiectul conflictului.
ART. 27
Fiecare mediator are dreptul sã aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege.
ART. 28
(1) Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.
(2) Percheziţia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusã numai de judecãtor şi se efectueazã de procuror sau de organul de cercetare penalã, în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã penalã.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile mediatorului
ART. 29
(1) Mediatorul are obligaţia sã dea orice explicaţii pãrţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sã înţeleagã scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.
(2) Mediatorul trebuie sã asigure ca medierea sã se realizeze cu respectarea libertãţii, demnitãţii şi a vieţii private a pãrţilor.
ART. 30
(1) Mediatorul are îndatorirea sã depunã toate diligenţele pentru ca pãrţile sã ajungã la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.
(2) Mediatorul trebuie sã conducã procesul de mediere în mod nepãrtinitor şi sã asigure un permanent echilibru între pãrţi.
ART. 31
Mediatorul are obligaţia sã refuze preluarea unui caz, dacã are cunoştinţã despre orice împrejurare ce l-ar împiedica sã fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constatã cã drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.
ART. 32
Mediatorul este obligat sã pãstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţã în cursul activitãţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de cãtre pãrţi pe parcursul medierii, chiar şi dupã încetarea funcţiei sale.
ART. 33
(1) Mediatorul este obligat sã respecte normele de deontologie şi sã rãspundã, cu respectarea dispoziţiilor art. 32, cererilor formulate de autoritãţile judiciare.
(2) Mediatorul este obligat sã comunice Consiliului de mediere orice modificare a condiţiilor, care face necesarã actualizarea menţiunilor prevãzute la art. 12 alin. (2).
ART. 34
Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunãtãţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuã, în condiţiile stabilite de Consiliul de mediere.
ART. 35
Mediatorul este obligat sã restituie înscrisurile ce i-au fost încredinţate de pãrţi pe parcursul procedurii de mediere.
ART. 36
Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre pãrţi într-o procedurã judiciarã ori arbitralã având ca obiect conflictul supus medierii.
ART. 37
(1) Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legãturã cu faptele sau cu actele de care a luat cunoştinţã în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilã, expresã şi scrisã a pãrţilor şi, dacã este cazul, a celorlalte persoane interesate.
(2) Calitatea de martor are întâietate faţã de aceea de mediator, cu privire la faptele şi împrejurãrile pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
(3) În toate cazurile, dupã ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfãşura activitatea de mediere în cauza respectivã.
SECŢIUNEA a 3-a
Rãspunderea mediatorului
ART. 38
Rãspunderea disciplinarã a mediatorului intervine pentru urmãtoarele abateri:
a) încãlcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
b) refuzul de a rãspunde cererilor formulate de autoritãţile judiciare, în cazurile prevãzute de lege;
c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de pãrţile aflate în conflict;
d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre pãrţi într-o procedurã judiciarã sau arbitralã având ca obiect conflictul supus medierii;
e) sãvârşirea altor fapte care aduc atingere probitãţii profesionale.
ART. 39
(1) Sancţiunile disciplinare se aplicã în raport cu gravitatea abaterii şi constau în:
a) observaţie scrisã;
b) amendã de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c) suspendarea din calitatea de mediator pe o duratã de la o lunã la 6 luni;
d) încetarea calitãţii de mediator.
(2) Limitele amenzii prevãzute la alin. (1) lit. b) se actualizeazã periodic de cãtre Consiliul de mediere, în funcţie de rata inflaţiei.
ART. 40
(1) Orice persoanã interesatã poate sesiza Consiliul de mediere, în scris şi sub semnãturã, în legãturã cu sãvârşirea unei abateri dintre cele prevãzute la art. 38.
(2) Cercetarea abaterii se efectueazã în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrãrii sesizãrii, de cãtre o comisie de disciplinã alcãtuitã dintr-un membru al Consiliului de mediere şi 2 reprezentanţi ai madiatorilor, desemnaţi prin tragere la sorţi din Tabloul mediatorilor. Membrii comisiei de disciplinã sunt numiţi prin hotãrâre a Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauzã în vederea audierii este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptãţit sã ia cunoştinţã de conţinutul dosarului şi sã îşi formuleze apãrarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care sã reiasã faptul cã mediatorul a fost invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit.
(3) Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se înainteazã Consiliului de mediere, care hotãrãşte, în termen de 30 de zile, cu privire la rãspunderea disciplinarã a mediatorului.
ART. 41
(1) Hotãrârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevãzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ competentã, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.
(2) Acţiunea exercitatã potrivit alin. (1) suspendã executarea hotãrârii atacate.
(3) Hotãrârea de aplicare a amenzii prevãzute la art. 39 alin. (1) lit. b), rãmasã definitivã potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator, pânã la achitarea sumei.
ART. 42
Rãspunderea civilã a mediatorului poate fi angajatã, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încãlcarea obligaţiilor sale profesionale.
CAP. V
Procedura de mediere
SECŢIUNEA 1
Procedura prealabilã încheierii contractului de mediere
ART. 43
(1) Pãrţile aflate în conflict se prezintã împreunã la mediator. În cazul în care se prezintã numai una dintre pãrţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte pãrţi invitaţia scrisã, în vederea acceptãrii medierii şi încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigurã confirmarea primirii textului.
(2) În cazul imposibilitãţii de prezentare a pãrţii convocate, mediatorul poate stabili, la cerere, o nouã datã pentru prezentarea la mediere, cu acordul ambelor pãrţi.
(3) Dacã cealaltã parte refuzã în mod explicit medierea sau nu se prezintã de douã ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considerã neacceptatã.
(4) Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le considerã necesare pentru invitarea pãrţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
ART. 44
(1) Este interzisã desfãşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.
(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi pãrţile aflate în conflict, pe de altã parte, dupã prezentarea acestora din urmã împreunã la mediator sau dupã acceptarea medierii de cãtre partea invitatã.
SECŢIUNEA A 2-a
Contractul de mediere
ART. 45
Contractul de mediere trebuie sã cuprindã, sub sancţiunea nulitãţii absolute, urmãtoarele clauze:
a) identitatea pãrţilor aflate în conflict sau, dupã caz, a reprezentanţilor lor;
b) menţionarea obiectului conflictului;
c) obligaţia mediatorului de a da explicaţii pãrţilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile aplicabile;
d) declaraţia pãrţilor, în sensul cã doresc declanşarea medierii şi cã sunt decise sã coopereze în acest scop;
e) angajamentul pãrţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
f) obligaţia pãrţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii in interesul pãrţilor, precum şi modalitãţile de avansare şi de platã a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportatã de cãtre pãrţi, ţinându-se cont, dacã este cazul, de situaţia lor socialã. Dacã nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de cãtre pãrţi în mod egal;
g) înţelegerea pãrţilor privind limba în care urmeazã sã se desfãşoare medierea.
ART. 46
(1) În contractul de mediere pot fi prevãzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.
(3) Dacã, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevãzute, efectuate în interesul pãrţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexã la contractul de mediere.
ART. 47
(1) Contractul de mediere se încheie în formã scrisã, sub sancţiunea nulitãţii absolute. Acesta se semneazã de cãtre pãrţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt.
(2) Pãrţile aflate în conflict pot da procurã specialã unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.
ART. 48
Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia pãrţilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.
ART. 49
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendã începând cu data semnãrii contractului de mediere, pânã la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevãzute de prezenta lege.
SECŢIUNEA a 3-a
Desfãşurarea medierii
ART. 50
(1) Medierea se bazeazã pe cooperarea pãrţilor şi utilizarea, de cãtre mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Metodele şi tehnicile utilizate de cãtre mediator trebuie sã serveascã exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmãrite de pãrţile aflate în conflict.
(3) Mediatorul nu poate impune pãrţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.
ART. 51
Medierea are loc, de regulã, la sediul mediatorului. Dacã este cazul, medierea se poate desfãşura şi în alte locuri convenite de mediator şi de pãrţile aflate în conflict.
ART. 52
(1) Pãrţile aflate în conflict au dreptul sã fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.
(2) În cursul medierii pãrţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.
ART. 53
Susţinerile fãcute pe parcursul medierii de cãtre pãrţile aflate în conflict, de persoanele prevãzute la art. 52 şi la art. 55 alin. (1), precum şi de cãtre mediator au caracter confidenţial faţã de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care pãrţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participã la mediere în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de pãstrare a confidenţialitãţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
ART. 54
(1) Dacã, pe parcursul medierii, apare o situaţie de naturã sã afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat sã o aducã la cunoştinţa pãrţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţãrii contractului de mediere.
(2) Mediatorul are dreptul sã se abţinã şi sã închidã procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56, care se aplicã în mod corespunzãtor. În aceastã situaţie mediatorul este obligat sã restituie onorariul proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupã caz, sã asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.
ART. 55
(1) În cazul în care conflictul supus medierii prezintã aspecte dificile sau controversate de naturã juridicã ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul pãrţilor, poate sã solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
(2) Atunci când solicitã punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sãu, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fãrã a dezvãlui identitatea pãrţilor.
SECŢIUNEA a 4-a
Închiderea procedurii de mediere
ART. 56
(1) Procedura de mediere se închide, dupã caz:
a) prin încheierea unei înţelegeri între pãrţi în urma soluţionãrii conflictului;
b) prin constatarea de cãtre mediator a eşuãrii medierii;
c) prin depunerea contractului de mediere de cãtre una dintre pãrţi.
(2) În cazul în care pãrţile au încheiat numai o înţelegere parţialã, precum şi în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c), orice parte se poate adresa instanţei judecãtoreşti sau arbitrale competente.
ART. 57
La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevãzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneazã de cãtre pãrţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Pãrţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
ART. 58
(1) Când pãrţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redacteazã un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnãturã privatã.
(2) Înţelegerea pãrţilor nu trebuie sã cuprindã prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice, dispoziţiile art. 2 fiind aplicabile.
(3) Înţelegerea pãrţilor poate fi afectatã, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.
ART. 59
Înţelegerea pãrţilor poate fi supusã verificãrii notarului public în vederea autentificãrii ori, dupã caz, încuviinţãrii instanţei de judecatã, în condiţiile prevãzute la art. 63.
ART. 60
(1) În orice fazã a procedurii de mediere, oricare dintre pãrţile aflate în conflict are dreptul de a denunţa contractul de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltã parte şi mediatorul.
(2) Mediatorul ia act de denunţarea unilateralã a contractului de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoştinţãrii, întocmeşte un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(3) Dacã una dintre pãrţile aflate în conflict nu se mai prezintã la mediere, fãrã a denunţa contractul de mediere în condiţiile alin. (1), mediatorul este obligat sã facã toate demersurile necesare pentru a stabili intenţia realã a pãrţii respective şi, dupã caz, va continua sau va închide procedura de mediere.
SECŢIUNEA a 5-a
Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instanţelor de judecatã
ART. 61
(1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecãţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa pãrţilor ori la recomandarea instanţei, acceptatã de pãrţi, cu privire la drepturi asupra cãrora pãrţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.
(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, sã informeze în scris instanţa de judecatã dacã pãrţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de mediere.
ART. 62
(1) Pentru desfãşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de cãtre instanţele judecãtoreşti sau arbitrale va fi suspendatã la cererea pãrţilor, în condiţiile prevãzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.
(2) Cursul termenului perimãrii este suspendat pe durata desfãşurãrii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnãrii contractului de mediere.
(3) Cererea de repunere pe rol este scutitã de taxa judiciarã de timbru.
ART. 63
(1) În cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea pãrţilor, o hotãrâre, potrivit dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedurã civilã.
(2) Odatã cu pronunţarea hotãrârii, instanţa va dispune, la cererea pãrţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plãtite pentru învestirea acesteia.
CAP. VI
Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii speciale privind conflictele de familie
ART. 64
(1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privind continuarea cãsãtoriei, exerciţiul drepturilor pãrinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia pãrinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea cãsãtoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de cãtre pãrţi la instanţa competentã sã pronunţe divorţul.
ART. 65
Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sã nu contravinã interesului superior al copilului, va încuraja pãrinţii sã se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitãţii pãrinteşti, separaţia în fapt sau divorţul sã nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltãrii acestuia.
ART. 66
(1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, dupã caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacã între pãrţi existã o relaţie abuzivã ori violentã, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de naturã sã influenţeze medierea şi va decide dacã, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivitã. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
(2) Dacã, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţã de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normalã a copilului ori prejudiciazã grav interesul superior al acestuia, este obligat sã sesizeze autoritatea competentã.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale
ART. 67
(1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplicã în mod corespunzãtor şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã.
(2) Nici persoana vãtãmatã şi nici fãptuitorul nu pot fi constrânşi sã accepte procedura medierii.
ART. 68
(1) În cauzele penale medierea trebuie sã se desfãşoare astfel încât sã fie garantat dreptul fiecãrei pãrţi la asistenţã juridicã şi, dacã este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie sã arate dacã pãrţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, dupã caz, sã menţioneze faptul cã au renunţat expres la acestea.
(2) În cazul minorilor, garanţiile prevãzute de lege pentru desfãşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzãtor, şi în cadrul procedurii de mediere.
ART. 69
(1) În cazul în care procedura de mediere se desfãşoarã înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împãcarea pãrţilor, persoana vãtãmatã nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptã, organul de urmãrire penalã sau, dupã caz, instanţa de judecatã.
(2) Dacã procedura de mediere a fost declanşatã în termenul prevãzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendã pe durata desfãşurãrii medierii. Dacã pãrţile aflate în conflict nu s-au împãcat, persoana vãtãmatã poate introduce plângerea prealabilã în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.
ART. 70
(1) În cazul în care medierea se desfãşoarã dupã începerea procesului penal, urmãrirea penalã sau, dupã caz, judecata se suspendã, în temeiul prezentãrii de cãtre pãrţi a contractului de mediere.
(2) Suspendarea dureazã pânã când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevãzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnãrii contractului de mediere.
(3) Mediatorul are obligaţia sã comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupã primirea procesului-verbal prin care se constatã cã pãrţile nu s-au împãcat, sau, dacã acesta nu se comunicã, la expirarea termenului prevãzut la alin. (2).
CAP. VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 71
(1) În termen de 4 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se înfiinţeazã Consiliul de mediere, care va elabora regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa, precum şi standardele de formare în domeniul medierii, ce vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În vederea constituirii primului consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnaţi de comun acord de cãtre organizaţiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activitãţii organizaţiei în acest domeniu conform prevederilor statutului, numãrul de membri specializaţi, precum şi pregãtirea şi experienţa practicã în mediere ale reprezentanţilor acestor organizaţii.
(3) Pentru organizarea şi funcţionarea primului consiliu de mediere, în primul an de la începerea activitãţii se alocã de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei, fondurile aferente urmãtoarelor categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile de întreţinere şi funcţionare;
b) salariile secretariatului tehnic al acestuia.
(4) Dupã expirarea perioadei de un an de la data constituirii Consiliului de mediere, finanţarea sa se asigurã în condiţiile art. 21.
ART. 72
(1) În termen de o lunã de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere, începe procedura de autorizare a mediatorilor.
(2) Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmeazã un curs de formare a mediatorilor în ţarã ori în strãinãtate, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în condiţiile prezentei legi, având obligaţia prezentãrii documentelor care atestã programa de formare parcursã. Consiliul de mediere va decide autorizarea dupã evaluarea conţinutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregãtirii. Dispoziţiile art. 8 alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 73
(1) Dispoziţiile prezentei legi privind medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o lunã de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi.
(2) Medierea conflictelor de muncã rãmâne supusã dispoziţiilor prevãzute de legile speciale.
ART. 74
(1) Instituţiile şi celelalte persoane juridice care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, au în derulare cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu reglementãrile în vigoare la momentul începerii cursurilor.
(2) Acordarea avizului prevãzut la art. 9 de cãtre Consiliul de mediere devine aplicabilã de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii.
ART. 75
Avocaţii, notarii publici şi consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfãşura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 16 mai 2006.
Nr. 192.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
