Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 189 din 13 mai 2003 (*republicatã*)
privind asistenţa judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã*)
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 5 august 2009
_________
*) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 44/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 19 mai 2003.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Obiectul reglementãrii
(1) Asistenţa judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã se referã la ansamblul procedurilor de cooperare între autoritãţile judiciare române şi strãine în vederea soluţionãrii unui litigiu, pe tot parcursul desfãşurãrii acestuia.
(2) Autoritãţile judiciare române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti şi instanţele judecãtoreşti.
(3) Dispoziţiile prezentei legi reglementeazã condiţiile în care se efectueazã:
a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din strãinãtate;
b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale;
c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului strãin;
d) accesul la justiţie al strãinului.
ART. 2
Domeniul aplicãrii
(1) Cererile de asistenţã judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã se efectueazã potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român.
(2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.
(3) Pentru statele cu care România nu are legãturi convenţionale asistenţa judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã poate fi acordatã în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocitãţii; dovada acestuia se solicitã Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
CAP. II
Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din strãinãtate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
ART. 3
Definiţii
(1) Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din strãinãtate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţã destinatarilor: pãrţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.
(2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionãrii unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecatã, citaţii, hotãrâri, cereri privind cãi de atac şi alte asemenea comunicãri.
(3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu emanã de la instanţele judecãtoreşti, însã pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.
ART. 4
Comunicarea actelor de stare civilã
Autoritãţile competente române vor da curs cererilor autoritãţilor strãine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, de a comunica acte de stare civilã române, precum şi copii certificate de pe hotãrârile pronunţate în materie de stare civilã, dacã aceste documente se referã la cetãţeni ai statului solicitant.
SECŢIUNEA a 2-a
Comunicarea de acte în strãinãtate
ART. 5
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti
(1) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritatea centralã prin intermediul cãreia autoritãţile judiciare române efectueazã comunicarea de acte în strãinãtate.
(2) La primirea actelor de la autoritatea judiciarã românã, dupã controlul de regularitate internaţionalã, Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti le va putea trimite, dupã caz, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:
a) prin poştã, direct destinatarului actului;
b) autoritãţii centrale competente din statul solicitat; sau
c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
ART. 6
Conţinutul şi forma cererii
(1) Cererea de asistenţã judiciarã internaţionalã referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:
a) denumirea autoritãţii judiciare de la care emanã actul ce urmeazã a fi transmis;
b) numele şi calitatea pãrţilor;
c) natura actului de transmis;
d) adresa destinatarului;
e) indicarea tuturor documentelor-anexã la actul ce se transmite;
f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciarã.
(2) Cererea va fi însoţitã de actul care urmeazã a fi comunicat, în dublu exemplar.
(3) La cerere se va anexa şi formularul de dovadã a comunicãrii, care va cuprinde urmãtoarele menţiuni:
a) denumirea autoritãţii judiciare solicitante;
b) actele transmise în vederea comunicãrii;
c) numele şi domiciliul destinatarului;
d) denumirea autoritãţii judiciare solicitate;
e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, rudã - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice);
f) semnãtura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice);
g) data comunicãrii actelor;
h) motivele necomunicãrii (refuzul destinatarului, adresa schimbatã etc.);
i) semnãtura agentului de procedurã şi ştampila autoritãţii judiciare solicitate.
(4) Cererea şi documentele-anexã sunt scutite de orice supralegalizare sau altã formalitate analoagã.
ART. 7
Traducerea cererii şi a documentelor-anexã
Dacã prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documenteleanexã vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:
a) cererea de asistenţã judiciarã internaţionalã - prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti;
b) documentele-anexã - prin grija autoritãţilor judiciare române şi pe cheltuiala pãrţilor interesate, în afarã de cazurile în care pãrţile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare;
c) formularul de dovadã a comunicãrii va avea titlul şi menţiunile tipãrite în limbile francezã, englezã şi germanã, prin grija Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti.
ART. 8
Dovada comunicãrii
(1) Dovada comunicãrii de acte în strãinãtate se face astfel:
a) la comunicarea prin poştã, direct destinatarului actului - cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexã;
b) la comunicarea prin intermediul autoritãţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevãzut la art. 6 alin. (3).
(2) În cazul în care destinatarul refuzã primirea actelor sau nu locuieşte la adresa indicatã de reclamant, autoritatea judiciarã românã va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecatã; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile.
SECŢIUNEA a 3-a
Comunicarea de acte din strãinãtate
ART. 9
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti
(1) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritatea centralã desemnatã sã primeascã cererile pentru comunicãri de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autoritãţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române.
(2) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti va trimite cererea şi documentele-anexã judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã locuieşte sau îşi are sediul destinatarul.
(3) În funcţie de calea pe care au fost primite cererile - direct de la autoritãţi judiciare strãine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicãrii va fi transmis de Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti pe aceeaşi cale.
ART. 10
Rolul judecãtoriei
(1) Judecãtoria românã solicitatã va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedurã din dreptul intern român, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2) Dovada comunicãrii se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciarã solicitantã sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevãzut la art. 6 alin. (3).
ART. 11
Refuzul executãrii cererii
(1) Cererea de comunicare de acte poate fi refuzatã de cãtre autoritãţile judiciare române numai în cazul în care se apreciazã cã executarea acesteia ar aduce atingere suveranitãţii sau siguranţei naţionale.
(2) În caz de refuz, autoritatea judiciarã solicitantã va fi informatã fãrã întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.
ART. 12
Forma actelor de comunicat
(1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba românã.
(2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea sã fie efectuatã pe cheltuiala autoritãţii judiciare solicitante.
ART. 13
Cheltuieli
(1) Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din strãinãtate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate.
(2) În cazul în care autoritãţile judiciare strãine au cerut comunicarea într-o formã specialã, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectivã.
CAP. III
Comisii rogatorii internaţionale
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
ART. 14
Definiţie
(1) Comisia rogatorie internaţionalã în materie civilã sau comercialã este actul prin care o autoritate judiciarã dintr-un stat mandateazã o autoritate judiciarã din alt stat sã îndeplineascã, în locul şi în numele sãu, un act judiciar într-un caz determinat.
(2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmeazã a fi realizate.
(3) Comisia rogatorie poate fi cerutã pentru a permite pãrţilor sã obţinã mijloace de probã care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.
ART. 15
Obiectul
Comisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.
SECŢIUNEA a 2-a
Solicitarea de comisii rogatorii în strãinãtate
ART. 16
Rolul instanţei judecãtoreşti
(1) La cererea pãrţilor sau din oficiu, autoritãţile judiciare române pot sã solicite efectuarea unei comisii rogatorii în strãinãtate.
(2) Autoritãţile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti.
ART. 17
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti
(1) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritatea centralã competentã sã transmitã în strãinãtate cererile de comisii rogatorii.
(2) Dupã primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti efectueazã controlul de regularitate internaţionalã şi transmite cererea de comisie rogatorie direct autoritãţii centrale competente din statul unde urmeazã a se efectua sau, în caz de urgenţã, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacã legislaţia acestui stat o permite.
(3) Nu se poate face o dublã transmitere în acelaşi timp. Alegerea modalitãţii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricãrei precizãri, Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti va trimite cererea autoritãţii centrale din statul solicitat, pentru învestirea autoritãţii competente din acel stat.
(4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României în strãinãtate pot fi solicitate sã efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetãţenia românã; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apãrãtor.
ART. 18
Conţinutul cererii
(1) Cererea de comisie rogatorie conţine urmãtoarele menţiuni:
a) autoritatea solicitantã;
b) autoritatea solicitatã;
c) identitatea şi adresa pãrţilor;
d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor;
e) obiectul comisiei rogatorii;
f) numele şi adresa persoanelor care urmeazã a fi audiate prin comisie rogatorie;
g) întrebãrile care urmeazã a fi puse sau faptele în legãturã cu care vor fi puse întrebãri;
h) documentele de examinat;
i) precizarea împrejurãrii dacã depoziţia se ia sub jurãmânt sau numai prin afirmaţii;
j) alte solicitãri speciale.
(2) Nu este necesarã nicio supralegalizare sau altã formalitate analoagã.
ART. 19
Traducerea cererii şi a rãspunsului
(1) Cererea de comisie rogatorie este redactatã în limba românã de cãtre autoritatea judiciarã solicitantã.
(2) Traducerea oficialã a cererii în limba autoritãţii statului solicitat se asigurã de cãtre Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, nefiind necesarã atunci când comisia rogatorie se efectueazã de misiunile diplomatice sau consulare ale României.
(3) Traducerea rãspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectueazã de cãtre Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti.
ART. 20
Data şi locul
(1) Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în strãinãtate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia.
(2) Cu acordul autoritãţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, judecãtorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.
ART. 21
Valoarea comisiei rogatorii
(1) Odatã îndeplinitã, comisia rogatorie este primitã de Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, care o va transmite autoritãţii judiciare române solicitante.
(2) Comisia rogatorie devine probã la dosarul cauzei pentru care a fost solicitatã, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de cãtre autoritatea judiciarã românã competentã.
SECŢIUNEA a 3-a
Comisii rogatorii primite din strãinãtate
ART. 22
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti
(1) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritatea centralã competentã sã primeascã cererile de comisii rogatorii prezentate de autoritãţile judiciare din strãinãtate.
(2) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti transmite cererile de comisii rogatorii judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã urmeazã a se efectua actul judiciar solicitat.
(3) Documentele prin care se constatã îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autoritãţii solicitante.
ART. 23
Rolul instanţei judecãtoreşti
(1) Autoritatea judiciarã solicitatã executã comisia rogatorie conform regulilor de procedurã din legea românã; totuşi se va lua în considerare, la cererea autoritãţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta sã nu contravinã legislaţiei române.
(2) Dacã comisia rogatorie este transmisã unei autoritãţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autoritãţii competente, notificând Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti aceastã împrejurare.
(3) Instanţa românã va informa autoritatea judiciarã solicitantã asupra datei şi locului efectuãrii comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor strãini.
ART. 24
Refuzul cererii
(1) Comisia rogatorie poate fi refuzatã în cazul în care:
a) executarea acesteia nu intrã în sfera de competenţã a puterii judecãtoreşti;
b) executarea acesteia este de naturã sã aducã atingere suveranitãţii sau siguranţei naţionale.
(2) Comisia rogatorie nu va putea fi executatã atunci când persoana care urmeazã a fi audiatã nu poate depune mãrturie datoritã unor interdicţii existente în legislaţia românã sau când documentele ce urmeazã a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate.
(3) În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executatã, în tot sau în parte, autoritatea solicitantã va fi informatã neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutãrii.
ART. 25
Cheltuieli
Sub rezerva reciprocitãţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de:
a) traducerea cererii şi a documentelor-anexã, atunci când nu au fost primite traduse în limba românã sau în limba francezã ori englezã;
b) folosirea interpreţilor;
c) folosirea experţilor.
ART. 26
Rolul misiunilor diplomatice sau consulare strãine
(1) Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autoritãţile statului pe care îl reprezintã numai pentru cetãţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilã a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti din România.
(2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat sã treacã la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedurã ale autoritãţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea sã nu fie interzise de legislaţia românã.
(3) Cetãţenii strãini care vor fi audiaţi la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apãrãtor, la cererea pãrţii interesate.
CAP. IV
Informaţii asupra dreptului strãin
ART. 27
Rolul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti
(1) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritatea centralã care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilã şi comercialã, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizãrii judiciare, pentru cazuri judiciare determinate.
(2) Totodatã Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritatea centralã care solicitã ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecãtoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate. Cererea de informaţii asupra dreptului strãin
ART. 28
(1) Cererea de informaţii asupra dreptului strãin emanã numai de la o autoritate judiciarã şi cuprinde:
a) denumirea autoritãţii judiciare de la care emanã;
b) natura şi stadiul procesului;
c) problemele cu privire la care se cer informaţii din dreptul unui alt stat, fãcându-se o scurtã expunere a contextului în care acestea sunt necesare.
(2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de naturã a clarifica înţelesul cererii.
(3) Când cererea nu este formulatã de o autoritate judiciarã, ci de pãrţile în litigiu, ea va fi însoţitã de o încheiere de admitere a acesteia.
(4) Cererea de informaţii juridice, precum şi rãspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţã sau de pãrţi, dupã caz.
ART. 29
Cererea de informaţii asupra dreptului român
(1) Atunci când primeşte din strãinãtate o cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti formuleazã rãspunsul sau o transmite unui alt organ competent sã ofere rãspunsurile adecvate.
(2) Rãspunsul, formulat în mod obiectiv şi imparţial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrãri de doctrinã.
(3) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti va putea refuza sã dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci când apreciazã cã interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau cã rãspunsul ar fi de naturã sã aducã atingere suveranitãţii ori securitãţii sale.
(4) Rãspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului român se va transmite cât mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea strãinã solicitantã.
(5) În cazul în care elaborarea rãspunsului necesitã un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti va informa autoritatea solicitantã.
CAP. V
Accesul la justiţie al strãinului
ART. 30
Condiţia strãinului în justiţie
Persoanele fizice sau juridice strãine au dreptul sã se adreseze liber şi nestânjenit autoritãţilor judiciare române, sã formuleze cereri, sã introducã acţiuni şi sã-şi susţinã interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române.
ART. 31
Cautio judicatum solvi
(1) Persoanele fizice sau juridice strãine sunt scutite de orice cauţiune motivatã de calitatea de strãin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva dispoziţiilor art. 30.
(2) Aceeaşi regulã se aplicã şi în cazul cauţiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecatã.
ART. 32
Asistenţa juridicã gratuitã
Persoanele fizice strãine vor beneficia în România de asistenţã juridicã gratuitã, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice române.
ART. 33
Aplicarea legii
Dispoziţiile art. 31 şi 32 se aplicã persoanelor fizice sau juridice strãine aparţinând statelor cu care România are sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori faţã de care România este ţinutã de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziţii se aplicã numai sub condiţia reciprocitãţii.
CAP. VI
Dispoziţii privind asistenţa judiciarã dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene
ART. 34
În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000 privind notificarea asupra documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilã şi comercialã în statele membre*), procedura de comunicare a actelor judiciare şi extrajudiciare se efectueazã dupã cum urmeazã:
________
*) Publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 160 din 30 iunie 2000.
a) instanţele române comunicã actele judiciare şi extrajudiciare direct cãtre autoritãţile primitoare ale statelor membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, pentru evidenţã;
b) notarii, executorii judecãtoreşti şi alte autoritãţi, în competenţa cãrora intrã comunicarea de acte în strãinãtate, efectueazã transmiterea cererilor prin intermediul judecãtoriilor în a cãror circumscripţie îşi au sediul profesional, dispoziţiile lit. a) fiind aplicabile în mod corespunzãtor;
c) autoritatea românã primitoare a cererii de comunicare de acte judiciare şi extrajudiciare din statele membre ale Uniunii Europene este judecãtoria în a cãrei circumscripţie domiciliazã sau îşi are sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecãtoria informeazã în copie Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, pentru evidenţã.
ART. 35
În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele jurisdicţionale ale statelor membre în vederea obţinerii de probe în materie civilã sau comercialã**), cererile de obţinere a probelor prin comisie rogatorie internaţionalã se efectueazã dupã cum urmeazã:
________
**) Publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 174 din 27 iunie 2001.
a) instanţele române transmit cererile direct cãtre instanţele solicitate competente din statele membre ale Uniunii Europene, iar o copie a cererii de obţinere de probe se transmite Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, pentru evidenţã;
b) de cãtre judecãtoria în a cãrei circumscripţie urmeazã a se obţine proba solicitatã din statele membre ale Uniunii Europene. La restituirea actelor, judecãtoria trimite o copie Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, pentru evidenţã.
ART. 36
În aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) şi b) şi ale art. 35 lit. a), pentru a obţine informaţii privind limba folositã pentru completarea formularelor, precum şi limba folositã pentru traducerea actelor anexate acestora, acceptate şi notificate Comisiei Europene de cãtre statele membre ale Uniunii Europene, autoritãţile române competente acceseazã pagina specializatã de internet a Comisiei Europene şi consultã punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europene în materie civilã şi comercialã.
ART. 37
(1) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti este autoritate centralã românã în temeiul art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000 şi al art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001.
(2) Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti efectueazã comunicãrile în legãturã cu informaţiile care sunt necesare în temeiul art. 23 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.348/2000 din 29 mai 2000, precum şi al art. 22 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001.
(3) În temeiul art. 3 alin. 3 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.206/2001 din 28 mai 2001, Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti îndeplineşte atribuţiile referitoare la luarea unei decizii privind cererile formulate în baza art. 17 din acelaşi regulament.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 38
Intrarea în vigoare a legii
(1) Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Actele de asistenţã judiciarã internaţionalã îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rãmân valabile.
(3) Actele de procedurã începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectivã
ART. 39
Aplicarea legii
Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia***), cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitarã.
________
***) În anul 2003, Ministerul Justiţiei a elaborat Metodologia de aplicare a prevederilor <>Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciarã internaţionalã în materie civilã şi comercialã, aprobatã prin <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.888/C/2003 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 14 octombrie 2003.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
