Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 189 din 13 mai 2003 privind asistenta judiciara internationala in materie civila si comerciala
Obiectul reglementãri ART. 1 (1) Asistenta judiciarã internationala în materie civilã şi comercialã se referã la ansamblul procedurilor de cooperare între autoritãţile judiciare romane şi strãine în vederea soluţionãrii unui litigiu, pe tot parcursul desfãşurãrii acestuia. (2) Autoritãţile judiciare romane abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecãtoreşti. (3) Dispoziţiile prezentei legi reglementeazã condiţiile în care se efectueazã: a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din strãinãtate; b) obţinerea de probe prin comisii rogatori internaţionale; c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului strãin; d) accesul la justiţie al strainului. Domeniul aplicãrii ART. 2 (1) Cererile de asistenta judiciarã internationala în materie civilã şi comercialã se efectueazã potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern roman. (2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completand situaţiile nereglementate de acestea. (3) Pentru statele cu care România nu are legãturi convenţionale asistenta judiciarã internationala în materie civilã şi comercialã poate fi acordatã în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocitãţii; dovada acestuia se solicita Ministerului Justiţiei, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
CAP. 2 Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din strãinãtate
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune
Definiţii ART. 3 (1) Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din strãinãtate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunostinta destinatarilor: pãrţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant. (2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionãrii unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecata, citaţii, hotãrâri, cereri privind cai de atac şi alte asemenea comunicãri. (3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu emana de la instanţele judecãtoreşti, însã pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial. Comunicarea actelor de stare civilã ART. 4 Autoritãţile competente romane vor da curs cererilor autoritãţilor strãine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunica acte de stare civilã romane, precum şi copii certificate de pe hotãrârile pronunţate în materie de stare civilã, dacã aceste documente se referã la cetãţeni ai statului solicitant.
SECŢIUNEA a 2-a Comunicarea de acte în strãinãtate
Rolul Ministerului Justiţiei ART. 5 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala prin intermediul cãreia autoritãţile judiciare romane efectueazã comunicarea de acte în strãinãtate. (2) La primirea actelor de la autoritatea judiciarã romana, dupã controlul de regularitate internationala, Ministerul Justiţiei le va putea trimite, dupã caz, în funcţie de existenta şi prevederile unei convenţii internaţionale: a) prin posta, direct destinatarului actului; b) autoritãţii centrale competente din statul solicitat; sau c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu impiedica comunicarea de acte direct între instanţele romane, la nivelul curţilor de apel, şi cele strãine de nivel similar, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, dupã ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene. Conţinutul şi forma cererii ART. 6 (1) Cererea de asistenta judiciarã internationala referitoare la comunicarea de acte va cuprinde: a) denumirea autoritãţii judiciare de la care emana actul ce urmeazã a fi transmis; b) numele şi calitatea pãrţilor; c) natura actului de transmis; d) adresa destinatarului; e) indicarea tuturor documentelor-anexa la actul ce se transmite; f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciarã. (2) Cererea va fi însoţitã de actul care urmeazã a fi comunicat, în dublu exemplar. (3) La cerere se va anexa şi formularul de dovada a comunicãrii, care va cuprinde urmãtoarele menţiuni: a) denumirea autoritãţii judiciare solicitante; b) actele transmise în vederea comunicãrii; c) numele şi domiciliul destinatarului; d) denumirea autoritãţii judiciare solicitate; e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, ruda - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice); f) semnatura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice); g) data comunicãrii actelor; h) motivele necomunicarii (refuzul destinatarului, adresa schimbatã etc.); i) semnatura agentului de procedura şi ştampila autoritãţii judiciare solicitate. (4) Cererea şi documentele-anexa sunt scutite de orice supralegalizare sau alta formalitate analoagã. Traducerea cererii şi a documentelor-anexa ART. 7 Dacã prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexa vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel: a) cererea de asistenta judiciarã internationala - prin grija Ministerului Justiţiei; b) documentele-anexa - prin grija autoritãţilor judiciare romane şi pe cheltuiala pãrţilor interesate, în afarã de cazurile în care pãrţile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare; c) formularul de dovada a comunicãrii va avea titlul şi menţiunile tipãrite în limbile franceza, engleza şi germanã, prin grija Ministerului Justiţiei. Dovada comunicãrii ART. 8 (1) Dovada comunicãrii de acte în strãinãtate se face astfel: a) la comunicarea prin posta, direct destinatarului actului cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexa; b) la comunicarea prin intermediul autoritãţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevãzut la art. 6 alin. (3). (2) În cazul în care destinatarul refuza primirea actelor sau nu locuieşte la adresa indicatã de reclamant, autoritatea judiciarã romana va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecata; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile.
SECŢIUNEA a 3-a Comunicarea de acte din strãinãtate
Rolul Ministerului Justiţiei ART. 9 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala desemnatã sa primeascã cererile pentru comunicãri de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autoritãţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice romane. (2) Ministerul Justiţiei va trimite cererea şi documentele-anexa judecãtoriei în a carei raza teritorialã locuieşte sau îşi are sediul destinatarul. (3) În funcţie de calea pe care au fost primite cererile direct de la autoritãţi judiciare strãine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicãrii va fi transmis de Ministerul Justiţiei pe aceeaşi cale. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu impiedica comunicarea de acte direct între instanţele strãine şi romane la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, dupã ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene. Rolul judecãtoriei ART. 10 (1) Judecãtoria romana solicitatã va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedura din dreptul intern roman, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel. (2) Dovada comunicãrii se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciarã solicitanta sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevãzut la art. 6 alin. (3). Refuzul executãrii cererii ART. 11 (1) Cererea de comunicare de acte poate fi refuzatã de cãtre autoritãţile judiciare romane numai în cazul în care se apreciazã ca executarea acesteia ar aduce atingere suveranitãţii sau siguranţei naţionale. (2) În caz de refuz, autoritatea judiciarã solicitanta va fi informatã fãrã întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului. Forma actelor de comunicat ART. 12 (1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice romane sunt însoţite de o traducere în limba romana. (2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea sa fie efectuatã pe cheltuiala autoritãţii judiciare solicitante. Cheltuieli ART. 13 (1) Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din strãinãtate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate. (2) În cazul în care autoritãţile judiciare strãine au cerut comunicarea într-o forma specialã, care nu contravine legislaţiei romane, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectiva.
CAP. 3 Comisii rogatorii internaţionale
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune
Definitie ART. 14 (1) Comisia rogatorie internationala în materie civilã sau comercialã este actul prin care o autoritate judiciarã dintr-un stat mandateazã o autoritate judiciarã din alt stat sa îndeplineascã, în locul şi în numele sau, un act judiciar într-un caz determinat. (2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmeazã a fi realizate. (3) Comisia rogatorie poate fi cerutã pentru a permite pãrţilor sa obţinã mijloace de proba care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare. Obiectul ART. 15 Comisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.
SECŢIUNEA a 2-a Solicitarea de comisii rogatorii în strãinãtate
Rolul instanţei judecãtoreşti ART. 16 (1) La cererea pãrţilor sau din oficiu, autoritãţile judiciare romane pot sa solicite efectuarea unei comisii rogatorii în strãinãtate. (2) Autoritãţile judiciare romane trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei. Rolul Ministerului Justiţiei ART. 17 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenta sa transmitã în strãinãtate cererile de comisii rogatorii. (2) Dupã primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei efectueazã controlul de regularitate internationala şi transmite cererea de comisie rogatorie direct autoritãţii centrale competente din statul unde urmeazã a se efectua sau, în caz de urgenta, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacã legislaţia acestui stat o permite. (3) Nu se poate face o dubla transmitere în acelaşi timp. Alegerea modalitatii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricãrei precizãri, Ministerul Justiţiei va trimite cererea autoritãţii centrale din statul solicitat, pentru investirea autoritãţii competente din acel stat. (4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României în strãinãtate pot fi solicitate sa efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetãţenia romana; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apãrãtor. (5) Prevederile art. 16, precum şi ale alin. (1)-(4) nu impiedica solicitarea de comisii rogatorii de cãtre instanţele romane, la nivelul curţilor de apel direct de la instanţele de nivel similar din strãinãtate, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, dupã ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene. Conţinutul cererii ART. 18 (1) Cererea de comisie rogatorie conţine urmãtoarele menţiuni: a) autoritatea solicitanta; b) autoritatea solicitatã; c) identitatea şi adresa pãrţilor; d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor; e) obiectul comisiei rogatorii; f) numele şi adresa persoanelor care urmeazã a fi audiate prin comisie rogatorie; g) întrebãrile care urmeazã a fi puse sau faptele în legatura cu care vor fi puse întrebãri; h) documentele de examinat; i) precizarea împrejurãrii dacã depozitia se ia sub jurãmânt sau numai prin afirmaţii; j) alte solicitãri speciale. (2) Nu este necesarã nici o supralegalizare sau alta formalitate analoagã. Traducerea cererii şi a rãspunsului ART. 19 (1) Cererea de comisie rogatorie este redactatã în limba romana de cãtre autoritatea judiciarã solicitanta. (2) Traducerea oficialã a cererii în limba autoritãţii statului solicitat se asigura de cãtre Ministerul Justiţiei, nefiind necesarã atunci când comisia rogatorie se efectueazã de misiunile diplomatice sau consulare ale României. (3) Traducerea rãspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectueazã de cãtre Ministerul Justiţiei. Data şi locul ART. 20 (1) Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în strãinãtate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia. (2) Cu acordul autoritãţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei, judecãtorii romani pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii. Valoarea comisiei rogatorii ART. 21 (1) Odatã îndeplinitã, comisia rogatorie este primitã de Ministerul Justiţiei, care o va transmite autoritãţii judiciare romane solicitante. (2) Comisia rogatorie devine proba la dosarul cauzei pentru care a fost solicitatã, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de cãtre autoritatea judiciarã romana competenta.
SECŢIUNEA a 3-a Comisii rogatorii primite din strãinãtate
Rolul Ministerului Justiţiei ART. 22 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenta sa primeascã cererile de comisii rogatorii prezentate de autoritãţile judiciare din strãinãtate. (2) Ministerul Justiţiei transmite cererile de comisii rogatorii judecãtoriei în a carei raza teritorialã urmeazã a se efectua actul judiciar solicitat. (3) Documentele prin care se constata îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autoritãţii solicitante. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu impiedica primirea de comisii rogatorii din strãinãtate, transmise direct de instanţele strãine cãtre instanţele romane, la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor acorduri bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, dupã ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene. Rolul instanţei judecãtoreşti ART. 23 (1) Autoritatea judiciarã solicitatã executa comisia rogatorie conform regulilor de procedura din legea romana; totuşi se va lua în considerare, la cererea autoritãţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta sa nu contravina legislaţiei romane. (2) Dacã comisia rogatorie este transmisã unei autoritãţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autoritãţii competente, notificând Ministerului Justiţiei aceasta împrejurare. (3) Instanta romana va informa autoritatea judiciarã solicitanta asupra datei şi locului efectuãrii comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor strãini. Refuzul cererii ART. 24 (1) Comisia rogatorie poate fi refuzatã în cazul în care: a) executarea acesteia nu intra în sfera de competenta a puterii judecãtoreşti; b) executarea acesteia este de natura sa aducã atingere suveranitãţii sau siguranţei naţionale. (2) Comisia rogatorie nu va putea fi executatã atunci când persoana care urmeazã a fi audiatã nu poate depune mãrturie datoritã unor interdicţii existente în legislaţia romana sau când documentele ce urmeazã a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate. (3) În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executatã, în tot sau în parte, autoritatea solicitanta va fi informatã neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutãrii. Cheltuieli ART. 25 Sub rezerva reciprocitãţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de: a) traducerea cererii şi a documentelor-anexa, atunci când nu au fost primite traduse în limba romana sau în limba franceza ori engleza; b) folosirea interpretilor; c) folosirea experţilor. Rolul misiunilor diplomatice sau consulare strãine ART. 26 (1) Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autoritãţile statului pe care îl reprezintã numai pentru cetãţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilã a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei din România. (2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat sa treacã la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedura ale autoritãţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea sa nu fie interzise de legislaţia romana. (3) Cetãţenii strãini care vor fi audiati la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apãrãtor, la cererea partii interesate.
CAP. 4 Informaţii asupra dreptului strãin
Rolul Ministerului Justiţiei ART. 27 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilã şi comercialã, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizãrii judiciare, pentru cazuri judiciare determinate. (2) Totodatã Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala care solicita ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecãtoreşti romane, pentru cazuri judiciare determinate. Cererea de informaţii asupra dreptului strãin ART. 28 (1) Cererea de informaţii asupra dreptului strãin emana numai de la o autoritate judiciarã şi cuprinde: a) denumirea autoritãţii judiciare de la care emana; b) natura şi stadiul procesului; c) problemele cu privire la care se cer informaţii din dreptul unui alt stat, fãcându-se o scurta expunere a contextului în care acestea sunt necesare. (2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de natura a clarifica înţelesul cererii. (3) Când cererea nu este formulatã de o autoritate judiciarã, ci de pãrţile în litigiu, ea va fi însoţitã de o încheiere de admitere a acesteia. (4) Cererea de informaţii juridice, precum şi rãspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanta sau de pãrţi, dupã caz. Cererea de informaţii asupra dreptului roman ART. 29 (1) Atunci când primeşte din strãinãtate o cerere de informaţii asupra dreptului roman, Ministerul Justiţiei formuleazã rãspunsul sau o transmite unui alt organ competent sa ofere rãspunsurile adecvate. (2) Rãspunsul, formulat în mod obiectiv şi impartial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrãri de doctrina. (3) Ministerul Justiţiei va putea refuza sa dea curs cererii de informaţii asupra dreptului roman atunci când apreciazã ca interesele statului roman sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau ca rãspunsul ar fi de natura sa aducã atingere suveranitãţii ori securitãţii sale. (4) Rãspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului roman se va transmite cat mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea strãinã solicitanta. (5) În cazul în care elaborarea rãspunsului necesita un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei va informa autoritatea solicitanta.
CAP. 5 Accesul la justiţie al strainului
Condiţia strainului în justiţie ART. 30 Persoanele fizice sau juridice strãine au dreptul sa se adreseze liber şi nestanjenit autoritãţilor judiciare romane, sa formuleze cereri, sa introducã acţiuni şi sa-şi susţinã interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice romane. Cautio judicatum solvi ART. 31 (1) Persoanele fizice sau juridice strãine sunt scutite de orice cauţiune motivatã de calitatea de strãin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului roman, sub rezerva dispoziţiilor art. 30. (2) Aceeaşi regula se aplica şi în cazul cauţiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecata. Asistenta juridicã gratuita ART. 32 Persoanele fizice strãine vor beneficia în România de asistenta juridicã gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice romane. Aplicarea legii ART. 33 Dispoziţiile art. 31 şi 32 se aplica persoanelor fizice sau juridice strãine aparţinând statelor cu care România are sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori fata de care România este ţinuta de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziţii se aplica numai sub condiţia reciprocitãţii.
CAP. 6 Dispoziţii finale
Intrarea în vigoare a legii ART. 34 (1) Prezenta lege intra în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Actele de asistenta judiciarã internationala îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rãmân valabile. (3) Actele de procedura începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectiva. Aplicarea legii ART. 35 (1) Ministerul Justiţiei va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitara. (2) Pentru aplicarea legislaţiei comunitare la care se referã art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (4), art. 17 alin. (5) şi art. 22 alin. (4), Ministerul Justiţiei va elabora, pana la data de 30 noiembrie 2006, metodologia de implementare a regulamentelor adoptate în cadrul Uniunii Europene în domeniul asistenţei judiciare în materie civilã şi comercialã.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
Bucureşti, 13 mai 2003. Nr. 189.
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
