Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 183 din 12 noiembrie 1997 privind ratificarea Conventiei europene pentru reprimarea infractiunilor rutiere, adoptata la Strasbourg la 30 noiembrie 1964
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 18 noiembrie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia europeanã pentru reprimarea infracţiunilor rutiere, adoptatã, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 30 noiembrie 1964.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENŢIA EUROPEANĂ
pentru reprimarea infracţiunilor rutiere*)
- Strasbourg, 30 noiembrie 1964 -
----------
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre al Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
luând în considerare sporirea circulaţiei vehiculelor între statele europene şi pericolul pe care îl constituie încãlcarea regulilor care asigura securitatea participanţilor la traficul rutier,
considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi,
convinse de necesitatea cooperãrii lor în scopul de a spori eficienta reprimãrii infracţiunilor rutiere comise pe teritoriul lor,
au convenit urmãtoarele:
TITLUL I
Principii fundamentale
ART. 1
1. În cazul în care o persoana care locuieşte în mod obişnuit pe teritoriul unei pãrţi contractante va comite o infracţiune rutiera pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, statul pe teritoriul cãruia s-a comis infracţiunea va putea sau, dacã legea sa interna o impune, va trebui sa solicite statului de resedinta sa efectueze urmãrirea, dacã nu o va face el însuşi sau dacã, efectuand-o el însuşi, va aprecia ca este imposibil sa o continue pana la decizia definitiva sau executarea integrala a sancţiunii.
2. Atunci când o hotãrâre judecãtoreascã sau o decizie administrativã, devenitã executorie dupã ce autorul infracţiunii şi-a susţinut apãrarea, a fost pronunţatã în statul comiterii infracţiunii, acest stat va putea solicita statului de resedinta sa procedeze la executarea acestei hotãrâri sau a acelei decizii.
3. Statul de resedinta va da curs cererii de efectuare a urmãririi sau de executare în condiţiile stabilite mai jos. Totuşi executarea deciziilor luate în lipsa nu va fi obligatorie.
ART. 2
1. Infracţiunea rutiera care va reprezenta motivul cererii de urmãrire sau de executare prevãzutã în art. 1 va trebui sa fie pedepsita atât de legea statului în care a fost comisã infracţiunea, cat şi de legea statului de resedinta.
2. În scopurile efectuãrii urmãririi sau executãrii hotãrârii va fi aplicabil dreptul statului de resedinta, cu precizarea ca se va tine seama numai de regulile de circulaţie în vigoare de la locul comiterii infracţiunii.
TITLUL II
Urmãrirea în statul de resedinta
ART. 3
La solicitarea statului în care a fost comisã infracţiunea, autoritãţile statului de resedinta vor fi competente pentru efectuarea urmãririi infracţiunilor rutiere comise pe teritoriul statului solicitant.
ART. 4
Autoritãţile competente ale statului de resedinta vor examina cererea de urmãrire care le-a fost adresatã în conformitate cu art. 1 şi 2. Ele vor determina, potrivit propriei lor legislaţii, modul de soluţionare a cererii.
ART. 5
1. Dacã statul în care a fost comisã infracţiunea va adresa cererea de urmãrire prevãzutã la art. 1, el nu va mai putea sa-l urmãreascã pe autorul infracţiunii şi nici sa execute o decizie pronunţatã impotriva acestuia din urma.
2. El va putea relua urmãrirea sau executarea:
a) dacã statul de resedinta nu face cunoscut statului în care s-a comis infracţiunea ca el nu a luat mãsuri pentru executarea cererii;
b) dacã, pentru motive de care a luat cunostinta ulterior cererii, va notifica statului de resedinta retragerea cererii sale înainte de începerea dezbaterilor judiciare în prima instanta sau înaintea pronunţãrii unei decizii administrative în statul de resedinta.
ART. 6
1. Cererea de urmãrire va mentiona data la care aceasta procedura a fost solicitatã de autoritatea competenta.
În statul în care s-a comis infracţiunea, prescripţia dreptului la acţiune va fi întreruptã la aceasta data. Termenul acestei prescripţii va reîncepe sa curgã în întregime, începând cu data notificãrii prin care se precizeazã ca nu se va da curs cererii sau ca se retrage cererea prevãzutã la art. 5 paragraful 2 alin. a) şi b) şi cel mai târziu în termen de 6 luni de la data cererii de urmãrire.
2. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în statul de resedinta va curge de la data primirii cererii de urmãrire.
Dacã în acest stat este necesarã o plângere a victimei pentru exercitarea urmãririi, termenul pentru depunerea acestei plângeri va începe sa curgã de la data primirii cererii de urmãrire.
ART. 7
Documentele întocmite de autoritãţile judiciare şi administrative ale statului în care s-a comis infracţiunea vor avea aceeaşi valoare juridicã în statul de resedinta ca şi cele întocmite de autoritãţile acestui din urma stat şi invers.
TITLUL III
Executarea în statul de resedinta
ART. 8
Autoritãţile statului de resedinta vor fi competente sa execute, la cererea statului în care s-a comis infracţiunea, deciziile prevãzute la art. 1 paragraful 2. Executarea deciziilor va avea loc conform legii statului de resedinta, dupã verificarea autenticitatii cererii şi a conformitatii sale cu condiţiile fixate prin prezenta convenţie. Statul de resedinta va fi competent în materie de eliberare condiţionatã. Dreptul de graţiere va putea fi exercitat atât de statul de resedinta, cat şi de cel în care a fost comisã infracţiunea.
ART. 9
1. Executarea hotãrârii nu va avea loc în statul de resedinta:
a) dacã autorul infracţiunii face obiectul unei decizii definitive în acest stat pentru aceleaşi fapte;
b) dacã prescripţia pedepsei este împlinitã potrivit legii statului unde s-a comis infracţiunea sau legii statului de resedinta;
c) dacã autorul infracţiunii beneficiazã de amnistie sau de graţiere în statul de resedinta sau în statul în care s-a comis infracţiunea.
2. Statul de resedinta va putea refuza punerea în executare a hotãrârii:
a) dacã autoritãţile competente ale acestui stat au decis sa nu efectueze urmãrirea sau sa punã capãt urmãririi pe care ele au efectuat-o pentru aceleaşi fapte;
b) dacã faptele care au determinat condamnarea fac obiectul urmãririi în acest stat;
c) în mãsura în care acest stat considera aceasta executare de natura a aduce atingere principiilor fundamentale ale ordinii sale juridice sau ca fiind incompatibilã cu principiile care guverneazã aplicarea dreptului sau penal, în special dacã, datoritã vârstei sale, autorul infracţiunii n-ar putea fi condamnat în acest stat.
ART. 10
Când cererea prevãzutã la art. 1 paragraful 2 va avea ca obiect executarea unei pedepse, alta decât amenda, statul de resedinta va înlocui, dacã va fi cazul, pedeapsa data în statul în care s-a comis infracţiunea cu pedeapsa prevãzutã de legea statului de resedinta pentru o infracţiune analoagã.
Aceasta pedeapsa va corespunde, în mãsura posibilului, în privinta naturii sale, celei stabilite prin decizia ce urmeazã a fi executatã. Ea nu va putea depãşi nici maximul prevãzut de legea statului de resedinta şi nici nu va putea agrava prin natura sau durata sa pedeapsa pronunţatã în statul în care a fost comisã infracţiunea.
Stabilind sancţiunea, autoritãţile competente ale statului de resedinta vor putea lua în considerare în aceeaşi mãsura şi modalitãţile obişnuite de executare a pedepsei în acest stat.
ART. 11
Când cererea de executare va avea ca obiect plata unei amenzi, statul de resedinta va proceda la încasarea acesteia în condiţiile prevãzute de legea sa, pana la concurenta maximului stabilit de aceasta lege pentru o infracţiune analoagã sau, în lipsa maximului legal, pana la concurenta sumei impuse în mod obişnuit ca amenda în statul de resedinta pentru o asemenea infracţiune.
ART. 12
În caz de neplata a amenzii, statul de resedinta va aplica, la cererea statului în care s-a comis infracţiunea, mãsurile de constrângere sau de înlocuire prevãzute de legislaţia sa.
Statul de resedinta nu va putea executa o mãsura de constrângere sau de înlocuire stabilitã printr-o decizie pronunţatã în statul în care s-a comis infracţiunea şi care presupune o privare de libertate decât dacã statul în care s-a comis infracţiunea o cere în mod expres.
ART. 13
Statul în care s-a comis infracţiunea nu va mai putea aplica niciuna dintre mãsurile de executare solicitate, exceptând cazurile în care i-a fost notificat un refuz sau o imposibilitate de executare a hotãrârii de cãtre statul de resedinta.
TITLUL IV
Dispoziţii generale
ART. 14
1. Cererile prevãzute la art. 1 din prezenta convenţie vor fi formulate în scris.
2. Cererea de urmãrire va fi însoţitã de original sau de o copie autentificatã de pe toate procesele-verbale, de pe schite, fotografii şi de pe alte documente ce privesc instrucţiunea, ca şi de o copie de pe dispoziţiile legale aplicabile în speta în statul în care s-a comis infracţiunea. Copiile de pe cazierul judiciar, dispoziţiile legale referitoare la prescripţie, actele care au întrerupt-o ca şi prezentarea faptelor care au întrerupt prescripţia vor fi, de asemenea, anexate.
3. Cererea de executare va fi însoţitã de originalul sau de o copie autentificatã de pe decizia al carei caracter executoriu va fi certificat în formele prevãzute prin legea statului în care s-a comis infracţiunea. Dacã decizia ce urmeazã a fi executatã înlocuieşte o alta, fãrã a reproduce expunerea faptelor, va fi anexatã o copie autentificatã de pe decizia care conţine aceasta expunere a faptelor.
ART. 15
1. Cererea va fi adresatã de cãtre ministerul justiţiei al statului în care s-a comis infracţiunea ministerului justiţiei al statului de resedinta. Rãspunsul va fi trimis pe aceeaşi cale.
2. Comunicãrile necesare aplicãrii prezentei convenţii vor fi transmise fie prin modalitatea indicatã la paragraful 1 al prezentului articol, fie direct între autoritãţile pãrţilor contractante.
3. În caz de urgenta, comunicãrile menţionate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea fi transmise prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminalã (INTERPOL).
4. Fiecare parte contractantã va putea, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa facã cunoscut ca intenţioneazã sa facã derogare de la regulile de transmitere prevãzute la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol.
ART. 16
Dacã statul de resedinta apreciazã ca informaţiile furnizate de cãtre statul în care s-a comis infracţiunea sunt insuficiente pentru a-i permite aplicarea prezentei convenţii, acest stat va solicita completarea informaţiilor necesare. El va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii.
ART. 17
Pãrţile contractante vor extinde asistenta judiciarã, pe care şi-o acorda în materie penalã, asupra mãsurilor necesare executãrii prezentei convenţii, în special în ceea ce priveşte transmiterea actelor întocmite de autoritatea administrativã şi notificarea unui ordin de plata, aceasta ultima mãsura nefiind consideratã ca o mãsura de executare.
ART. 18
Statul de resedinta va informa fãrã întârziere statul în care a fost comisã infracţiunea în legatura cu modul de soluţionare a cererii de urmãrire sau de executare. El îi va întocmi, în ambele cazuri, un document certificând executarea pedepsei şi, în plus, în cazul urmãririi, o copie autentificatã de pe decizia definitiva.
ART. 19
1. Traducerea cererilor de urmãrire şi executare şi a pieselor anexate, ca şi cea a oricãror alte documente referitoare la aplicarea prezentei convenţii, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, nu va fi solicitatã.
2. Fiecare parte contractantã va putea, la data semnãrii sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa-şi rezerve dreptul de a solicita ca cererile şi piesele anexe sa-i fie adresate însoţite fie de o traducere în propria limba, fie de o traducere într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei sau într-una dintre limbile pe care le va indica. Celelalte pãrţi contractante vor putea invoca lipsa de reciprocitate.
3. Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor referitoare la traducerea cererilor şi a pieselor anexe, conţinute în acordurile sau în angajamentele în vigoare ori care vor interveni între doua sau mai multe pãrţi contractante.
ART. 20
Piesele şi documentele transmise în aplicarea prezentei convenţii vor fi scutite de orice formalitate de legalizare.
ART. 21
Sumele încasate ca amenzi în baza cererilor de urmãrire sau executare vor deveni proprietatea statului de resedinta, care va dispune de ele dupã cum va voi.
ART. 22
Statul de resedinta va fi competent sa încaseze, la cererea statului în care s-a comis infracţiunea, sumele reprezentând cheltuielile de urmãrire şi de judecata suportate de acest stat.
Dacã va incasa aceste sume, acest stat nu va fi obligat sa restituie statului în care s-a comis infracţiunea decât onorariile experţilor.
ART. 23
Cheltuielile de urmãrire şi de executare, suportate de statul de resedinta, nu vor fi restituite.
TITLUL V
Dispoziţii finale
ART. 24
În scopurile prezentei convenţii:
a) expresia infracţiune rutiera desemneazã orice infracţiune prevãzutã în lista intitulata "Fondul comun de infracţiuni rutiere", anexatã la prezenta convenţie;
b) expresia statul în care s-a comis infracţiunea desemneazã statul parte la prezenta convenţie, pe teritoriul cãruia a fost comisã o infracţiune rutiera;
c) expresia statul de resedinta desemneazã statul parte la prezenta convenţie în care locuieşte în mod obişnuit autorul unei infracţiuni rutiere;
d) expresia reguli de circulaţie desemneazã orice reglementare ce priveşte unul dintre obiectele menţionate la pct. 4-7 din anexa nr. I la prezenta convenţie, intitulata "Fondul comun de infracţiuni rutiere";
e) expresia hotãrâre se aplica deciziilor pronunţate de autoritãţile judiciare, inclusiv ordonanţelor penale şi amenzilor de împãcare;
f) expresia decizie administrativã desemneazã deciziile pronunţate în anumite state de cãtre autoritãţile administrative abilitate sa pronunţe pedepsele prevãzute de lege pentru reprimarea infracţiunilor rutiere.
ART. 25
1. Anexa nr. I la prezenta convenţie, intitulata "Fondul comun de infracţiuni rutiere", este parte integrantã a acestei convenţii.
2. Fiecare parte contractantã va putea, în orice moment, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa facã cunoscute infracţiunile în materie de circulaţie rutiera, care nu sunt prevãzute în anexa nr. I, pe care ea doreşte sa le supunã aplicãrii prezentei convenţii, sau pe cele prevãzute în anexa nr. I pe care ea doreşte sa le excludã de la aceasta aplicare în raporturile sale cu alte pãrţi contractante.
3. În cazul adaugarii, de cãtre o parte contractantã, a unor noi infracţiuni la lista continuta în anexa nr. I la prezenta convenţie, celelalte pãrţi contractante vor notifica, dacã este cazul, acordul lor secretarului general al Consiliului Europei. Aceste infracţiuni devin opozabile la 3 luni de la data notificãrii.
4. În cazul retragerii, de cãtre o parte contractantã, a unor infracţiuni prevãzute în lista continuta în anexa nr. I la prezenta convenţie, notificarea menţionatã la paragraful 2 din prezentul articol va produce efecte, dacã ea este facuta cu ocazia semnãrii convenţiei sau a depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare în momentul intrãrii în vigoare a convenţiei; dacã ea este facuta ulterior, notificarea va produce efecte la 3 luni de la primirea sa de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. Orice parte contractantã va putea invoca lipsa de reciprocitate.
5. O parte contractantã va putea sa declare ca legislaţia sa interna o obliga sa supunã aprobãrii organelor sale legislative notificarea prevãzutã la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol. În acest caz, adãugarea la lista prevãzutã în anexa nr. I nu va produce efecte, în ceea ce priveşte partea respectiva, decât atunci când va informa pe secretarul general al Consiliului Europei ca o asemenea aprobare a fost obţinutã.
ART. 26
Prezenta convenţie nu limiteazã competenta statului de resedinta în materie de urmãrire sau de executare, pe care i-o conferã legislaţia sa interna.
ART. 27
1. Dacã doua sau mai multe pãrţi contractante îşi întemeiazã relaţiile pe o legislaţie uniforma sau pe un regim special de reciprocitate, ele vor avea dreptul sa-şi reglementeze raporturile mutuale în materie, exclusiv în baza acestor sisteme, în pofida dispoziţiilor prezentei convenţii.
2. Pãrţile contractante care vor exclude din raporturile lor reciproce aplicarea prezentei convenţii, conform dispoziţiilor prezentului articol, vor adresa în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
ART. 28
Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei va urmãri executarea prezentei convenţii şi va facilita, în mãsura în care va fi necesar, reglementarea amiabila a oricãrei dificultãţi care ar putea sa apara în executarea convenţiei.
ART. 29
1. Prezenta convenţie este deschisã semnãrii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã sau acceptatã. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Convenţia va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.
3. Ea va intra în vigoare, fata de orice stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, la 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare sau de acceptare.
ART. 30
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenţie.
2. Aderarea se va efectua prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei şi va produce efecte la 3 luni de la data depunerii sale.
ART. 31
1. Fiecare parte contractantã poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa indice teritoriul sau teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Oricare parte contractantã poate, la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare ori în orice moment ulterior, sa extindã aplicarea prezentei convenţii, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricãrui alt teritoriu indicat în declaraţie şi pentru care ea poarta rãspunderea relaţiilor internaţionale sau pentru care ea este abilitata sa-şi asume angajamente internaţionale.
3. Oricare declaraţie facuta în baza paragrafului precedent va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte fiecare teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, în condiţiile prevãzute la art. 33.
ART. 32
1. Orice parte contractantã poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare ca va recurge la una sau mai multe rezerve prevãzute în anexa nr. II la prezenta convenţie.
2. Orice parte contractantã poate retrage, în întregime sau în parte, o rezerva formulatã de ea în baza paragrafului precedent, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, şi care va produce efect de la data primirii sale.
3. Partea contractantã care a formulat o rezerva cu privire la o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate pretinde unei alte pãrţi sa aplice aceasta dispoziţie; totuşi ea poate, dacã rezerva este parţialã sau condiţionatã, sa pretindã aplicarea acestei dispoziţii în mãsura în care ea a acceptat-o.
4. Orice parte contractantã va putea, la momentul semnãrii prezentei convenţii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa facã cunoscut ca ea considera ratificarea, acceptarea sau aderarea ca antrenand obligaţia, conform dreptului internaţional, de a adopta mãsurile necesare în legislaţia nationala pentru punerea în aplicare a prezentei convenţii.
ART. 33
1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe termen nelimitat.
2. Fiecare parte contractantã va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
3. Denunţarea va produce efect la 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 34
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) fiecare semnare;
b) depunerea fiecãrui instrument de ratificare, de acceptare, sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 29;
d) orice declaraţie şi notificare primite în aplicarea dispoziţiilor art. 15 paragraful 4, art. 19 paragraful 2, art. 25 paragrafele 2, 3, 4 şi 5, art. 27 paragraful 2 şi ale art. 32 paragraful 4;
e) orice declaraţie primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 31 paragrafele 2 şi 3;
f) orice rezerva formulatã în aplicarea dispoziţiilor art. 32 paragraful 1;
g) retragerea oricãrei rezerve, efectuatã în aplicarea dispoziţiilor art. 32 paragraful 2;
h) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi data la care denunţarea va produce efecte.
ART. 35
Prezenta convenţie, precum şi declaraţiile şi notificãrile pe care ea le autorizeaza nu se vor aplica decât infracţiunilor rutiere comise dupã intrarea în vigoare a acesteia între pãrţile contractante interesate.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în mod cuvenit în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Strasbourg la 30 noiembrie 1964, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificatã fiecãrui stat semnatar şi aderent.
ANEXA 1
FONDUL COMUN AL INFRACŢIUNILOR RUTIERE
1. Uciderea involuntara sau vãtãmãrile involuntare, cauzate în domeniul circulaţiei rutiere.
2. Pãrãsirea locului accidentului, adicã încãlcarea obligaţiilor ce revin conducãtorilor auto ca urmare a unui accident de circulaţie.
3. Conducerea unui vehicul de cãtre o persoana:
a) în stare de ebrietate sau sub influenta alcoolului;
b) sub influenta stupefiantelor sau a produselor având efecte analoage;
c) inapta, ca urmare a unei oboseli excesive.
4. Conducerea unui vehicul cu motor, fãrã asigurare în ceea ce priveşte responsabilitatea civilã pentru pagubele cauzate terţilor ca urmare a folosirii acestui vehicul.
5. Refuzul de a se supune ordinului unui agent al autoritãţii privind circulaţia rutiera.
6. Nerespectarea regulilor privind:
a) viteza vehiculelor;
b) poziţia vehiculelor în mişcare şi sensul deplasarii lor, intalnirea cu vehicule din sens opus, depãşirea, schimbarea de direcţie şi trecerea pasajelor de nivel;
c) prioritatea de trecere;
d) prioritatea de trafic pentru anumite vehicule, cum ar fi cele ale pompierilor, ambulantele, vehiculele de poliţie;
e) nerespectarea semnalelor şi marcajelor rutiere, în special a semnului "Stop";
f) stationarea şi oprirea vehiculelor;
g) accesul vehiculelor sau al anumitor categorii de vehicule pe unele cai rutiere, în special datoritã greutatii sau dimensiunilor lor;
h) echipamentul de securitate al vehiculelor şi al încãrcãturii lor;
i) semnalizarea vehiculelor şi a încãrcãturii lor;
j) sistemul de lumina al vehiculelor şi folosirea farurilor;
k) incarcatura şi capacitatea vehiculelor;
l) înmatricularea vehiculelor, plãcile de înmatriculare şi semnul distinctiv al tarii de înmatriculare.
7. Conducerea fãrã permis de circulaţie valabil.
ANEXA 2
1. Orice parte contractantã poate sa declare ca îşi rezerva dreptul de a face cunoscut:
a) ca ea nu accepta titlul III sau ca ea îl accepta numai în privinta anumitor categorii de pedepse sau mãsuri de executare;
b) ca ea nu accepta art. 6 sau ca ea nu accepta decât anumite dispoziţii ale acestui articol.
2. Orice parte contractantã poate sa declare ca, pentru motive de ordin constituţional, nu poate primi cereri de urmãrire decât în cazurile prevãzute în legislaţia sa interna.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
