Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 177 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Tratatului dintre Romania si Republica Moldova privind asistenta juridica in materie civila si penala, semnat la Chisinau la 6 iulie 1996
ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenta juridicã în materie civilã şi penalã, semnat la Chisinau la 6 iulie 1996.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ANDREI IOAN CHILIMAN
TRATAT între România şi Republica Moldova privind asistenta juridicã în materie civilã şi penalã
România şi Republica Moldova, denumite în continuare pãrţi contractante, în dorinta de a perfectiona colaborarea lor în domeniul asistenţei juridice, au hotãrât sa încheie prezentul tratat de asistenta juridicã în materie civilã şi penalã. În acest scop au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I Dispoziţii generale
ART. 1 Definirea unor termeni În sensul prezentului tratat: a) prin cauze civile se înţelege cauzele de drept civil şi procesual civil, de drept al familiei, drept comercial, dreptul muncii şi drept administrativ; b) prin autoritãţi competente se înţelege instanţele judecãtoreşti, parchetele (pentru România), organele procuraturii (pentru Republica Moldova), notariatele şi alte instituţii competente în materie civilã şi penalã; c) prin lege se înţelege orice categorie de act normativ prin care sunt reglementate, în fiecare dintre cele doua pãrţi contractante, raporturile juridice în legatura cu care tratatul face referire la lege. ART. 2 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei pãrţi contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestanjenit autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi contractante în atributia cãrora sunt date cauzele civile şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. 3. Autoritãţile competente ale unei pãrţi contractante indruma, la cerere, pe cetãţenii celeilalte pãrţi contractante pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea cauzelor lor legitime. 4. Dispoziţiile prezentului tratat, referitoare la cetãţenii pãrţilor contractante, se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile partii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul. ART. 3 Acordarea asistenţei juridice Pãrţile contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele civile şi penale, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat. ART. 4 Scutirea de cauţiune Cetãţenii unei pãrţi contractante care se adreseazã autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi contractante în calitate de solicitanti sau intervenienţi, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiune sau depozit, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul ca sunt strãini sau ca nu au domiciliul ori resedinta pe teritoriul partii contractante cãreia îi aparţine autoritatea competenta solicitatã. ART. 5 Facilitãţi şi asistenta judiciarã gratuita 1. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante beneficiazã, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de reducerea sau de scutirea de cheltuieli de procedura, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 2. Înlesnirile prevãzute la paragraful 1, acordate într-o anumitã cauza, se aplica tuturor actelor de procedura din acea cauza, inclusiv actelor de executare. ART. 6 Condiţiile obţinerii înlesnirilor 1. Când cetãţeanul unei pãrţi contractante solicita o înlesnire dintre cele prevãzute la art. 5 din prezentul tratat, o data cu cererea va prezenta şi un certificat cu privire la situaţia sa materialã şi personalã, întocmit potrivit reglementãrilor legale ale fiecãrei pãrţi contractante. 2. Dacã solicitantul nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre pãrţile contractante, certificatul prevãzut la paragraful 1 poate fi eliberat de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al partii contractante al carei cetãţean este. ART. 7 Solicitarea înlesnirilor 1. Cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante, care doreşte sa solicite unei autoritãţi competente a celeilalte pãrţi contractante înlesnirile prevãzute la art. 5, poate face cerere în acest sens la autoritatea competenta de la domiciliul sau resedinta sa. 2. Autoritatea competenta care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea o va transmite, împreunã cu certificatul şi cu eventualele anexe, autoritãţii competente a celeilalte pãrţi contractante. 3. Autoritatea competenta sa hotãrascã asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevãzute la art. 5 îşi pãstreazã dreptul de a controla certificatele şi informaţiile care i-au fost furnizate şi, pentru a se edifica pe deplin, poate solicita informaţii suplimentare. ART. 8 Modul de legatura 1. În problemele privind acordarea asistenţei juridice, autoritãţile competente ale celor doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul organelor centrale, în mãsura în care prin prezentul tratat nu se dispune altfel. 2. Organele centrale la care se referã paragraful 1 sunt, pentru România, Ministerul Justiţiei, iar pentru Republica Moldova, Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generalã. ART. 9 Limba folositã În aplicarea prevederilor prezentului tratat, organele centrale ale celor doua pãrţi contractante menţionate la art. 8 paragraful 2 folosesc în relaţiile dintre ele limba lor oficialã. Tot astfel se procedeazã şi în relaţiile dintre autoritãţile competente ale pãrţilor contractante. ART. 10 Schimbul de informaţii în domeniul legislaţiei Pãrţile contractante se vor informa reciproc, la cerere, asupra legislaţiei în vigoare ori care a fost în vigoare în statele lor, precum şi asupra aplicãrii acesteia în practica judiciarã. ART. 11 Protecţia martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetãţenia sa, care, în urma unei citaţii, se prezintã în fata autoritãţii competente a celeilalte pãrţi contractante, nu poate fi nici urmãrit, nici deţinut, nici supus vreunei alte limitãri a libertãţii sale individuale pe teritoriul acesteia, pentru fapte sau condamnãri anterioare trecerii frontierei partii contractante solicitante. 2. Imunitatea prevãzutã la paragraful 1 înceteazã dacã martorul sau expertul nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data când autoritatea competenta care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã sau ca va reveni ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi contractante din motive independente de vointa sa. ART. 12 Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi 1. Cheltuielile de cãlãtorie şi de întreţinere, precum şi compensarea veniturilor neobtinute, legate de deplasarea pentru depunerea mãrturiei sau pentru efectuarea expertizei, vor fi suportate de partea contractantã solicitanta. Expertul are dreptul şi la onorariul de expert. 2. Despre drepturile prevãzute la paragraful 1 se va face menţiune în citaţie. La cererea martorului sau a expertului, partea contractantã solicitanta va plati în avans, parţial sau integral, cheltuielile menţionate. ART. 13 Audierea ca martori a persoanelor arestate 1. În cazul în care este necesar ca o persoana care se afla arestata pe teritoriul unei pãrţi contractante sa fie audiatã ca martor de cãtre o autoritate competenta a celeilalte pãrţi contractante, organele centrale prevãzute la art. 8 pot conveni ca aceasta persoana sa fie transportatã pe teritoriul partii contractante solicitante, cu condiţia de a fi menţinutã în stare de arest şi de a fi înapoiatã în cel mult 7 zile dupã audiere. 2. Transferul va putea fi refuzat: a) dacã persoana detinuta nu consimte; b) dacã prezenta persoanei este necesarã într-o procedura penalã în curs pe teritoriul partii contractante solicitate; c) dacã transferul este susceptibil de a prelungi detenţia acesteia; d) dacã alte consideratii imperioase se opun la transferul sau pe teritoriul partii contractante solicitante.
PARTEA a II-a Cauze civile
CAP. 1 Asistenta juridicã
ART. 14 Obiectul asistenţei juridice Asistenta juridicã în materie civilã cuprinde îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi înmânarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea pãrţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetãri la fata locului şi constatãri ale unor stãri de fapt; aplicarea unor mãsuri de asigurare sau de conservare; verificãri de înscrisuri, obţinerea de copii sau fotocopii ori extrase de pe documente. ART. 15 Cererea de asistenta juridicã 1. Cererea de asistenta juridicã trebuie sa cuprindã urmãtoarele date: a) denumirea autoritãţii competente solicitante; b) denumirea autoritãţii competente solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei juridice; d) numele şi prenumele pãrţilor, calitatea procesuala, cetãţenia, domiciliul sau resedinta acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, atunci când este cazul; f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei; g) menţionarea actelor anexate la cerere. 2. La cererea de inmanare de acte se vor indica adresa destinatarului şi felul actelor ce urmeazã a fi înmânate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurãrile în legatura cu care urmeazã sa se facã o proba şi, atunci când este cazul, întrebãrile care trebuie puse persoanelor ce urmeazã a fi audiate. Prin comisie rogatorie, în sensul prezentului tratat, se înţelege acel act de procedura judiciarã prin care un judecãtor sau procuror, dupã caz, solicita autoritãţii competente din cealaltã parte contractantã sa îndeplineascã, în locul sau, acte judiciare pe care le considera necesare judecaţii sau urmãririi penale într-un anume proces cu care este sesizat. 3. Cererea de asistenta juridicã şi actele anexate vor purta ştampila oficialã a autoritãţii competente solicitante. ART. 16 Modul de rezolvare a cererii 1. În executarea unei cereri de asistenta juridicã, autoritatea competenta solicitatã aplica legislaţia statului sau. Autoritatea competenta solicitatã poate sa aplice, la cererea autoritãţii competente solicitante, o procedura specialã, în mãsura în care nu contravine legii statului sau. 2. Dacã autoritatea solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va trimite, din oficiu, autoritãţii competente, incunostintand totodatã despre aceasta partea contractantã solicitanta. 3. La cererea autoritãţii competente solicitante, autoritatea competenta solicitatã va comunica acesteia, în timp util, locul şi termenul efectuãrii cererii de asistenta juridicã, în scopul ca partea interesatã sa poatã asista. 4. Dacã adresa persoanei la care se referã cererea de asistenta juridicã nu este cunoscutã sau dacã adresa indicatã s-a dovedit a fi gresita, autoritatea competenta solicitatã ia mãsurile corespunzãtoare în scopul stabilirii adresei. În cazul când stabilirea adresei nu este posibila, autoritatea competenta solicitatã anunta despre aceasta autoritatea competenta solicitanta. 5. Dupã îndeplinirea cererii, autoritatea competenta solicitatã transmite autoritãţii competente solicitante actele respective. În cazul în care asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, autoritatea competenta solicitatã va restitui actele autoritãţii competente solicitante, comunicându-i, totodatã, împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 17 Înmânarea actelor Autoritatea competenta solicitatã înmâneazã actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau. ART. 18 Dovada de inmanare a actelor Dovada de inmanare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inmanare în vigoare a teritoriul partii contractante solicitate. În orice caz, aceasta trebuie sa cuprindã semnatura destinatarului, ştampila autoritãţii competente şi semnatura persoanei împuternicite sa inmaneze actul, modalitatea, locul şi data inmanarii. Dacã destinatarul refuza sa primeascã actul, se va face menţiune despre motivul refuzului. ART. 19 Atribuţiile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare Fiecare parte contractantã poate sa transmitã sau sa inmaneze acte judiciare şi extrajudiciare şi sa ia mãrturii cetãţenilor proprii care se afla pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, cu condiţia ca aceşti cetãţeni sa consimtã şi sa nu fie supuşi nici unei mãsuri de constrângere. ART. 20 Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Pãrţile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Autoritatea competenta solicitatã comunica autoritãţii competente solicitante cuantumul cheltuielilor efectuate. Dacã autoritatea solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmân în sarcina partii contractante a carei autoritate le-a perceput. ART. 21 Refuzul acordãrii asistenţei juridice Asistenta juridicã în materie civilã poate fi refuzatã, dacã partea contractantã solicitatã considera ca prin acordarea ei s-ar putea aduce atingere principiilor sale fundamentale.
CAP. 2 Acte oficiale
ART. 22 Valabilitatea actelor 1. Actele care emana de la autoritãţile competente sau de la alte instituţii ale uneia dintre pãrţile contractante, precum şi actele sub semnatura privatã, cãrora acestea le dau data certa şi le atesta autenticitatea semnãturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante fãrã vreo alta legalizare. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la extrasele şi la copiile de pe aceste acte. 2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urma pãrţi contractante. ART. 23 Transmiterea actelor de stare civilã 1. Instituţiile competente ale fiecãrei pãrţi contractante transmit, la cerere, gratuit, instituţiilor competente ale celeilalte pãrţi contractante, certificate de stare civilã, extrase de pe registrele de stare civilã, precum şi copii certificate de pe hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti, în materie de stare civilã, dacã aceste acte se referã la cetãţenii partii contractante solicitante şi sunt cerute în interes oficial. 2. Transmiterea actelor menţionate la paragraful 1 se face prin intermediul ministerelor de justiţie ale fiecãrei pãrţi contractante.
CAP. 3 Norme comune în domeniul dreptului privat
SECŢIUNEA I Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei
ART. 24 Capacitatea persoanei 1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legii partii contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia îşi are sediul. ART. 25 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea partii contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Pentru cãsãtoria care se încheie la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea partii contractante cãreia îi aparţine misiunea diplomaticã sau oficiul consular. 3. În ceea ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii partii contractante al carei cetãţean este. ART. 26 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt guvernate de legea partii contractante ai carei cetãţeni sunt. 2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unei pãrţi contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei pãrţi contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut la paragraful 2, unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei pãrţi contractante, iar celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei pãrţi contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. Dacã sotii nu au avut domiciliu comun, sunt competente instanţele sau alte instituţii abilitate ale celor doua pãrţi contractante, care aplica legea statului lor. 4. Competenta de a hotãrî asupra raporturilor juridice prevãzute la paragrafele 1, 2 şi 3 alin. 1 aparţine instanţelor sau altor instituţii abilitate ale partii contractante a carei lege guverneazã acele raporturi. ART. 27 Divorţul 1. În caz de divorţ, dacã ambii soţi au cetãţenia unei pãrţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, va fi aplicatã legea partii contractante ai carei cetãţeni sunt. Competenta aparţine instanţelor sau altor instituţii abilitate ale ambelor pãrţi contractante. 2. Dacã, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante şi locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante, fie unul pe teritoriul unei pãrţi contractante şi altul pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, sunt competente instanţele ambelor pãrţi contractante, care aplica legea statului lor. ART. 28 Nulitatea cãsãtoriei 1. Pentru constatarea nulitãţii sau pentru anularea cãsãtoriei se aplica legile partii contractante care, potrivit art. 25, sunt valabile pentru încheierea cãsãtoriei. 2. În ceea ce priveşte competenta jurisdicţionalã, se aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 27. ART. 29 Filiaţia 1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilã legea partii contractante al carei cetãţean este copilul. Dacã copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, se aplica legea acesteia dacã este mai favorabilã intereselor copilului. 2. Soluţionarea cauzelor prevãzute la paragraful 1 aparţine autoritãţilor competente ale partii contractante al carei cetãţean este copilul. 3. Dacã reclamantul şi paratul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante, soluţionarea cauzelor aparţine, de asemenea, autoritãţilor competente ale acestei pãrţi contractante. ART. 30 Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii 1. Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii partii contractante al carei cetãţean este copilul. În cazul în care copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, poate fi aplicabilã legea acestei pãrţi, dacã este mai favorabilã intereselor copilului. 2. În privinta dreptului de a hotãrî asupra raporturilor juridice, prevederile art. 29 paragrafele 2 şi 3 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 31 Adoptia 1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt cele stabilite de legea nationala a adoptatorului şi a celui care urmeazã sa fie adoptat. Aceştia trebuie sa îndeplineascã şi condiţiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naţionale arãtate. 2. Forma adopţiei este guvernata de legea partii contractante pe teritoriul cãreia se încheie. 3. Efectele adopţiei şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt guvernate de legea nationala a adoptatorului, iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilã legea care guverneazã, potrivit art. 26, efectele cãsãtoriei lor. 4. Nulitatea adopţiei este supusã, pentru condiţiile de fond, legilor prevãzute la paragraful 1, iar pentru nerespectarea condiţiilor de forma, legii prevãzute la paragraful 2. 5. Procedura adopţiei aparţine autoritãţilor competente ale partii contractante al carei cetãţean este, la data adopţiei, cel ce urmeazã a fi adoptat.
Interdicţia
ART. 32 1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernãmânt datoritã alienaţiei mintale sau debilitãţii mintale, precum şi cele pentru ridicarea acestei mãsuri sunt supuse legii partii contractante al carei cetãţean este persoana în cauza. 2. Jurisdicţia aparţine, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, autoritãţilor competente ale partii contractante al carei cetãţean este persoana care urmeazã a fi pusã sub interdicţie. ART. 33 1. În cazul când este necesarã punerea sub interdicţie a unui cetãţean al unei pãrţi contractante, care are domiciliu, resedinta sau bunuri pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, autoritatea competenta acestei din urma pãrţi contractante înştiinţeazã de îndatã autoritatea competenta conform art. 32 paragraful 2. 2. În cazurile care nu comporta amânare, autoritatea celeilalte pãrţi contractante poate lua mãsuri provizorii în conformitate cu legea sa, fiind obligatã sa informeze de îndatã autoritatea competenta conform art. 32 paragraful 2, cãreia îi va transmite totodatã copii de pe actele încheiate. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pana în momentul în care autoritatea competenta a luat o alta hotãrâre. ART. 34 1. Autoritatea prevãzutã la art. 32 paragraful 2 poate transmite autoritãţii celeilalte pãrţi contractante competenta sa privind interdicţia, dacã persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul acestei din urma pãrţi contractante. Competenta privind interdicţia se considera transmisã în momentul în care autoritatea solicitatã a acceptat aceasta competenta şi informeazã despre aceasta autoritatea solicitanta. 2. În cazul în care autoritatea competenta, instiintata potrivit art. 33 paragraful 1, nu comunica rãspunsul sau în termen de 3 luni, socotite de la data expedierii înştiinţãrii, competenta în materie de interdicţie revine de plin drept autoritãţii de la domiciliul sau resedinta persoanei care urmeazã a fi pusã sub interdicţie. 3. Autoritatea care a devenit competenta potrivit paragrafelor 1 sau 2 îndeplineşte mãsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legea statului sau, dar numai dacã motivul care determina punerea sub interdicţie este prevãzut şi în legea partii contractante al carei cetãţean este persoana. Totuşi, în problema capacitãţii de exerciţiu se aplica legea partii contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a fi pusã sub interdicţie. 4. Hotãrârea de punere sub interdicţie, pronunţatã potrivit paragrafelor 1, 2 şi 3, se transmite în copie autoritãţii competente prevãzute la art. 32 paragraful 2.
Tutela şi curatela
ART. 35 1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sunt cele prevãzute de legea partii contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela. 2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea partii contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutore sau curator. 3. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii partii contractante cãreia îi aparţine autoritatea competenta care a instituit tutela sau curatela. 4. În cauzele de tutela şi curatela privind pe cetãţenii pãrţilor contractante sunt competente, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, autoritãţile partii contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela. 5. Cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante poate fi numit tutore sau curator al cetãţeanului celeilalte pãrţi contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul acelei pãrţi contractante pe care urmeazã a se exercita tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. ART. 36 Prevederile art. 33 şi 34 paragrafele 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul tutelei sau curatelei. ART. 37 Autoritatea care, potrivit art. 34 paragrafele 1 sau 2, a devenit competenta cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în ceea ce priveşte capacitatea persoanei se aplica legea partii contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta autoritate nu are dreptul sa adopte hotãrâri în probleme privind statutul personal al celui cãruia i s-a instituit tutela sau curatela. ART. 38 Declararea dispariţiei sau decesului şi stabilirea datei decesului 1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a decesului unei persoane şi pentru stabilirea datei decesului sunt competente instanţele partii contractante al carei cetãţean era acea persoana la data când, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viata. 2. Prin excepţie de la prevederile paragrafului 1, instanţele judecãtoreşti ale unei pãrţi contractante, la cererea unor persoane care domiciliazã pe teritoriul acesteia, sunt competente sa declare disparitia sau decesul sau sa stabileascã data decesului unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, dacã, potrivit legii partii contractante solicitate, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arãtate la paragrafele 1 şi 2, instanţele judecãtoreşti aplica legea statului lor.
SECŢIUNEA a II-a Dispoziţii cu privire la succesiuni
ART. 39 Principiul egalitãţii Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante sunt egali cu cetãţenii celeilalte pãrţi contractante atât în ceea ce priveşte capacitatea de a dobândi prin moştenire sau testament bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, cat şi în ce priveşte capacitatea de a întocmi, modifica sau revoca un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi. ART. 40 Legea aplicabilã 1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea partii contractante al carei cetãţean era, la data decesului sau, autorul succesiunii. 2. Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea partii contractante pe teritoriul cãreia se afla acele bunuri. 3. Bunurile succesorale sunt considerate mobile sau imobile în conformitate cu legea partii contractante pe al carei teritoriu sunt situate. ART. 41 Succesiunea vacanta În cazul când succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin partii contractante al carei cetãţean era, la data decesului sau, autorul succesiunii, iar bunurile imobile revin partii contractante pe teritoriul cãreia sunt situate. ART. 42 Testamentul 1. Forma întocmirii, modificãrii şi revocãrii testamentului este cea prevãzutã, la data întocmirii, modificãrii sau revocãrii sale, de legea partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea partii contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. 2. În privinta capacitãţii de a testa, modifica ori revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se aplica legea partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii, modificãrii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc şi tipurile de dispoziţii testamentare care sunt admise. ART. 43 Competenta 1. Deschiderea succesiunii, procedura succesoralã, precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sunt de competenta autoritãţilor partii contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data decesului, în afarã de cazul în care se face aplicarea paragrafului 3. 2. Deschiderea succesiunii, procedura succesoralã, precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competenta autoritãţilor partii contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dacã toate bunurile mobile succesorale, rãmase de pe urma cetãţeanului uneia dintre pãrţile contractante, sunt situate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi dacã toţi succesorii sunt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii fata de succesiune, competenta revine autoritãţilor acestei pãrţi contractante. ART. 44 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul în care cetãţeanul unei pãrţi contractante decedeazã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, autoritatea competenta a acestei pãrţi contractante înştiinţeazã, de îndatã, despre deces misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante, comunicându-i în acelaşi timp tot ce cunoaşte cu privire la succesori, domiciliul sau resedinta lor, masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi cu privire la testament, dacã acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplica şi în cazul în care autoritatea competenta a unei pãrţi contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte pãrţi contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul ei. 2. Misiunea diplomaticã sau oficiul consular care deţine date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile menţionate la paragraful 1, precum şi cu privire la succesiune, comunica aceste date autoritãţii competente, pentru ca aceasta sa poatã lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. 3. Dacã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante are loc deschiderea succesiunii şi sunt date ca exista succesori, cetãţeni ai celeilalte pãrţi contractante, autoritatea competenta înştiinţeazã despre aceasta, neîntârziat, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al acestei pãrţi contractante. ART. 45 Drepturile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei pãrţi contractante, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante are dreptul, fãrã un mandat special, în cazul în care cetãţenii proprii lipsesc şi nu şi-au desemnat un nou mandatar, sa ia toate mãsurile ca aceştia sa fie reprezentaţi în fata oricãrei autoritãţi. ART. 46 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Autoritãţile competente ale fiecãrei pãrţi contractante vor lua, de îndatã, în conformitate cu legea statului lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante sau care ar reveni unui cetãţean al acestei pãrţi contractante. 2. Ele informeazã fãrã întârziere misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante despre mãsurile luate conform paragrafului 1. Misiunea diplomaticã sau oficiul consular poate participa, direct sau prin mandatar, la realizarea acestor mãsuri. La propunerea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, mãsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate vor putea fi amânate. 3. Autoritatea competenta potrivit art. 43 paragraful 1 va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform paragrafului 1. ART. 47 Deschiderea testamentului 1. Deschiderea testamentului este în atributia autoritãţii competente a partii contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se transmit autoritãţii competente a celeilalte pãrţi contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o autoritate a acestei pãrţi contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. 3. Autoritatea competenta a partii contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data decesului şi care are în pãstrare testamentul va remite, la cerere, autoritãţii competente cu luarea mãsurilor de conservare a succesiunii o copie certificatã de pe testament. ART. 48 Predarea succesiunii 1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetãţeni ai celeilalte pãrţi contractante, având domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestei din urma pãrţi contractante sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate, dupã terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori. Dacã ei nu se prezintã personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al partii contractante ai carei cetãţeni sunt moştenitorii. 2. În cazurile prevãzute la paragraful 1 predarea se va efectua dacã: a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plãtite sau asigurate; b) pretenţiile creditorilor defunctului şi orice alte pretenţii în legatura cu succesiunea, formulate în termenul prevãzut de legea partii contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus, au fost satisfacute sau asigurate; c) autoritãţile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesarã, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau pentru transferarea sumelor de bani. 3. Dacã cetãţeanul unei pãrţi contractante decedeazã în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se predau, fãrã vreo alta procedura, misiunii diplomatice sau oficiului consular al partii contractante al carei cetãţean a fost.
SECŢIUNEA a III-a Rãspunderea civilã delictuala
ART. 49 1. Rãspunderea civilã delictuala se stabileşte potrivit legii partii contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu. 2. Dacã atât persoana care a cauzat prejudiciul, cat şi persoana care a suferit prejudiciul sunt cetãţeni ai aceleiaşi pãrţi contractante şi domiciliazã pe teritoriul acesteia, se aplica legea acestei pãrţi contractante. 3. În cauzele privind obligaţiile care rezulta din delicte civile, jurisdicţia aparţine autoritãţilor competente ale partii contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu sau pe al carei teritoriu îşi are domiciliul paratul.
CAP. 4 Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor
ART. 50 Obiectul recunoaşterii şi executãrii 1. Fiecare parte contractantã recunoaşte şi încuviinţeazã executarea, pe teritoriul sau, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, a hotãrârilor pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. 2. În sensul paragrafului 1 prin hotãrâri se înţelege: a) hotãrârile în cauzele civile, patrimoniale şi nepatrimoniale, pronunţate de instanţe judecãtoreşti sau alte instituţii competente; b) hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despãgubire pentru daunele cauzate; c) hotãrârile judecãtoreşti referitoare la cheltuielile de judecata; d) hotãrârile arbitrale. 3. În sensul prezentului tratat, termenul de hotãrâre include şi tranzacţiile judiciare. ART. 51 Condiţiile recunoaşterii şi executãrii hotãrârilor Hotãrârile se recunosc şi se executa în cazul în care sunt întrunite urmãtoarele condiţii: a) dacã sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia au fost pronunţate. În materia obligaţiei de întreţinere sunt recunoscute şi hotãrârile provizorii, dacã sunt executorii în statul de origine; b) dacã nu a fost incalcata competenta exclusiva a autoritãţii partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã a avea lor recunoaşterea sau executarea; c) dacã persoanei obligate prin hotãrâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentatã în proces; d) dacã între aceleaşi pãrţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotãrâre ori nu se afla în curs de judecata o acţiune intentatã anterior pe teritoriul partii contractante unde urmeazã sa se recunoascã ori sa se încuviinţeze executarea hotãrârii; e) dacã, în cazurile în care trebuie aplicatã legea celeilalte pãrţi contractante, din hotãrârea pronunţatã rezulta ca aceasta lege nu a fost aplicatã. Totuşi, recunoaşterea nu poate fi refuzatã numai pentru singurul motiv ca instanta care a pronunţat hotãrârea a aplicat o alta lege, în afarã de situaţiile în care procesul priveşte starea şi capacitatea unei persoane, iar soluţia adoptatã diferã de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile; f) dacã prin recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii hotãrârii nu se aduce atingere ordinii publice a partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se recunoascã ori sa se încuviinţeze executarea hotãrârii. ART. 52 Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii 1. Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se depune la instanta care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã autoritãţii din celãlalt stat, competenta sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct la aceasta autoritate. 2. La cerere vor fi anexate: a) textul complet al hotãrârii, precum şi o adeverinta ca hotãrârea a rãmas definitiva şi este susceptibilã de executare, dacã aceasta nu rezulta din hotãrâre; b) actele originale sau copii certificate de pe acestea, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puţin o data, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia. 3. La cererea de încuviinţare a executãrii silite, în cazul hotãrârilor privind cheltuielile de judecata, se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrâre şi o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrârea este definitiva şi executorie. ART. 53 Procedura de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii 1. Hotãrârile pronunţate pe teritoriul unei pãrţi contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetãţeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante sau dacã, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetãţenie al fiecãrei pãrţi. 2. Hotãrârile referitoare la alte procese decât cele arãtate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 50 şi 51. 3. Încuviinţarea executãrii hotãrârilor patrimoniale este de competenta instanţelor judecãtoreşti ale partii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. 4. Procedura încuviinţãrii executãrii, precum şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea. 5. Dacã hotãrârea conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii poate fi acordatã separat. 6. Orice obiectie cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea. 7. În fata instanţei judecãtoreşti care efectueazã executarea silitã, debitorul poate ridica numai acele excepţii care se pot invoca potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrârea. 8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executãrii, instanta, dacã apreciazã necesar, poate cere pãrţilor din proces sa depunã în scris anumite lãmuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lãmuriri suplimentare de la instanta care a pronunţat hotãrârea. ART. 54 Efectele recunoaşterii şi executãrii Hotãrârile definitive, o data recunoscute sau admise pentru a fi executate, vor avea aceleaşi efecte ca şi cele date de autoritãţile competente ale partii contractante solicitate. ART. 55 Cheltuielile privind recunoaşterea şi executarea 1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executãrii şi executarea silitã propriu-zisa se dispun de cãtre instanta solicitatã potrivit legii statului ei. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la certificarea actelor. 2. Partea care a beneficiat, în fata instanţei care a pronunţat hotãrârea, de înlesnirile prevãzute de art. 5 paragraful 1 din prezentul tratat va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul procedurii de încuviinţare a executãrii şi de executare propriu-zisa, desfasurata pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 56 Executarea hotãrârilor privind cheltuielile de judecata Dacã una dintre pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 4 din prezentul tratat, a fost obligatã printr-o hotãrâre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi contractante cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. ART. 57 Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor arbitrale Cele doua pãrţi contractante, în conformitate cu prevederile Convenţiei asupra recunoaşterii şi executãrii hotãrârilor arbitrale strãine, încheiatã la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaşte şi vor executa hotãrârile arbitrale date pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
PARTEA a III-a Cauze penale
CAP. 1 Asistenta juridicã
ART. 58 Obiectul asistenţei juridice Asistenta juridicã în materie penalã cuprinde: înmânarea de acte judiciare şi extrajudiciare, luarea de declaraţii invinuitilor şi inculpaţilor, audierea martorilor şi experţilor, efectuarea de expertize, perchezitii, cercetãri la fata locului, predari de probe materiale, precum şi alte activitãţi procesuale legate de administrarea probelor. ART. 59 Cererea de asistenta juridicã Cererea de asistenta juridicã în cauzele penale trebuie sa cuprindã, pe lângã datele prevãzute la art. 15, şi descrierea succintã a faptelor şi încadrarea lor juridicã. ART. 60 Executarea cererilor şi informarea asupra rezultatelor îndeplinirii acestora Prevederile art. 16, 17 şi 18 se aplica în mod corespunzãtor şi în cauzele penale. ART. 61 Comunicarea hotãrârilor de condamnare Pãrţile contractante îşi comunica semestrial date privind hotãrârile penale definitive, pronunţate de instanţele unei pãrţi contractante impotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la modificãrile ulterioare ce vor interveni în legatura cu hotãrârile menţionate. ART. 62 Informaţii din cazierul judiciar La cererea autoritãţilor competente ale unei pãrţi contractante se vor transmite, gratuit, informaţii din cazierul judiciar al persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii penale pe teritoriul partii contractante solicitante. ART. 63 Refuzul asistenţei juridice în cauzele penale 1. Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã: a) cererea se referã fie la infracţiuni considerate de partea contractantã solicitatã ca infracţiuni politice sau infracţiuni conexe la astfel de infracţiuni, fie la infracţiuni militare; b) partea contractantã solicitatã apreciazã ca executarea cererii de asistenta juridicã este de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice; c) potrivit legii partii contractante solicitate, fapta sau faptele invocate în cerere nu constituie infracţiuni. 2. Partea contractantã solicitatã va comunica partii contractante solicitante motivele refuzului asistenţei juridice.
CAP. 2 Extrãdarea
ART. 64 Obligaţia extrãdãrii 1. Pãrţile contractante se obliga sa-şi extrãdeze, reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penal sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai dacã fapta care face obiectul cererii de extrãdare constituie infracţiune, potrivit legilor ambelor pãrţi contractante. 3. Extrãdarea, în vederea urmãririi sau judecãrii, se admite numai pentru fapte a cãror sãvârşire atrage, potrivit legilor ambelor pãrţi contractante, o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an, iar când este cerutã în vederea executãrii pedepsei, numai dacã pedeapsa pronunţatã este mai mare de 6 luni. 4. Considerarea infracţiunii ca fiind pedepsita de legile ambelor pãrţi contractante nu este condiţionatã de împrejurarea ca legile pãrţilor contractante înscriu fapta în aceeaşi categorie de infracţiuni sau o denumesc prin aceeaşi terminologie. 5. Dacã cererea de extrãdare se referã la doua sau mai multe infracţiuni sancţionate cu o pedeapsa privativã de libertate de legile ambelor pãrţi contractante, chiar dacã numai una dintre ele corespunde condiţiilor prevãzute la paragraful 3 privind durata pedepsei, extrãdarea poate fi admisã şi pentru celelalte infracţiuni. ART. 65 Refuzul extrãdãrii 1. Pãrţile contractante nu-şi extrãdeazã proprii lor cetãţeni. 2. Extrãdarea va fi, de asemenea, refuzatã, dacã: a) infracţiunea a fost sãvârşitã pe teritoriul partii contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvârşitã în afarã teritoriului partii contractante solicitante, iar legea partii contractante solicitate nu permite exercitarea acţiunii penale pentru asemenea infracţiuni sãvârşite în afarã teritoriului sau ori nu admite extrãdarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii de extrãdare; c) potrivit legii uneia dintre pãrţile contractante, infracţiunea pentru care se cere extrãdarea este amnistiatã sau acţiunea penalã nu poate fi exercitatã ori hotãrârea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune ori dacã în cauza s-a dat o ordonanta sau o hotãrâre de încetare a procesului penal, pe teritoriul partii contractante solicitate; e) potrivit legii ambelor pãrţi contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decât la plângerea prealabilã a partii vãtãmate; f) infracţiunea este consideratã de partea contractantã solicitatã ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexã la asemenea infracţiune; g) partea contractantã solicitatã are motive serioase sa creadã ca cererea de extrãdare a fost prezentatã în scopul de a urmãri sau pedepsi o persoana pentru considerente de rasa, religie, sex, naţionalitate, origine etnicã sau opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca sa fie agravatã pentru unul sau altul dintre aceste motive; h) este cerutã pentru o infracţiune militarã. ART. 66 Infracţiuni fiscale 1. În materie de taxe, impozite, vama şi schimb valutar, extrãdarea va fi acordatã între pãrţile contractante, conform dispoziţiilor prezentului tratat, pentru fapte care corespund, potrivit legii partii contractante solicitate, unei infracţiuni de aceeaşi natura. 2. Extrãdarea nu va putea fi refuzatã pe motiv ca legea partii contractante solicitate nu prevede acelaşi regim de taxe şi impozite sau nu conţine acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, vama sau schimb valutar ca legislaţia partii contractante solicitante. ART. 67 Actele-anexa la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) originalul sau copia certificatã de pe mandatul de arestare sau orice alt act având aceeaşi forta, emis în forma prevãzutã de legea partii contractante solicitante, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã de pe hotãrârea rãmasã definitiva; b) o expunere a faptelor pentru care extrãdarea este cerutã, timpul şi locul sãvârşirii infracţiunii, calificarea infracţiunii şi referiri la dispoziţiile legale care îi sunt aplicabile, precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pana atunci; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va mentiona cuantumul stabilit sau aproximat al acestora; c) copia de pe textele de lege ale partii contractante solicitante, aplicabile sau aplicate în cauza respectiva; d) în mãsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrãdare se cere, cetãţenia ei, domiciliul sau resedinta ei, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 68 Date suplimentare 1. Dacã datele primite de la partea contractantã solicitanta nu sunt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrãdare, partea contractantã solicitatã poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen care nu va putea depãşi 2 luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit, la cererea motivatã a partii contractante solicitante, cu încã 15 zile. 2. Dacã persoana la care se referã cererea a fost arestata, iar partea contractantã solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, partea contractantã solicitatã poate pune în libertate acea persoana. ART. 69 Arestarea în vederea extrãdãrii 1. Dupã primirea cererii de extrãdare, partea contractantã solicitatã va lua neîntârziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prezentului tratat, extrãdarea nu poate avea loc. 2. În caz de urgenta, arestarea poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a receptionat o intervenţie în acest sens de la partea contractantã solicitanta. În intervenţie se va mentiona, dupã caz, mandatul de arestare ori dispoziţia de arestare preventivã sau hotãrârea definitiva data impotriva acelei persoane şi menţiunea potrivit cãreia cererea de extrãdare va fi transmisã ulterior. Intervenţia în vederea arestãrii poate fi facuta prin Interpol, prin posta, telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc care lasa urma scrisã ori este admis de partea contractantã solicitatã. Autoritatea solicitanta va fi informatã în cel mai scurt timp despre cursul dat cererii sale. 3. Persoana arestata în aplicarea prevederilor paragrafului 2 poate fi pusã în libertate dacã, în termen de o luna de la data trimiterii înştiinţãrii, nu se primeşte cererea de extrãdare. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivatã a partii contractante solicitante. Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricând posibila, cu condiţia ca partea contractantã solicitatã sa ia orice mãsura pe care o considera necesarã în vederea evitãrii ca persoana sa se sustragã. 4. Punerea în libertate nu impiedica o noua arestare şi extrãdare, dacã cererea de extrãdare parvine ulterior. ART. 70 Amânarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este inculpata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune decât aceea în legatura cu care se cere extrãdarea, pe teritoriul partii contractante solicitate, extrãdarea poate fi amânatã pana la sfârşitul procesului penal, pana la executarea completa a pedepsei pronunţate sau pana la eliberarea definitiva înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 71 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amânarea extrãdãrii prevãzute la art. 70 din prezentul tratat ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare se cere poate fi extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi trimisa înapoi, imediat dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 72 Predarea 1. Partea contractantã solicitatã va face cunoscut partii contractante solicitante hotãrârea sa cu privire la extrãdare. 2. În caz de acceptare, partea contractantã solicitatã este obligatã sa comunice partii contractante solicitante locul şi data predãrii, precum şi durata detentiei executate în vederea extrãdãrii de cãtre persoana în cauza. 3. Dacã partea contractantã solicitanta nu ia în primire persoana la data fixatã pentru predare şi dacã nu s-a solicitat o amânare, aceasta poate fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, calculat de la data stabilitã pentru predare. Partea contractantã solicitatã poate refuza extrãdarea pentru aceeaşi fapta. ART. 73 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile contractante se obliga sa-şi transmitã reciproc, la cerere: a) obiectele şi valorile care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrãdarea; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã pentru care s-a cerut extrãdarea. 2. Obiectele şi valorile prevãzute la paragraful 1 se transmit chiar dacã extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza decesului sau, sustragerii de la judecata sau din alte motive. 3. Dacã obiectele cerute sunt necesare partii contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penalã, transmiterea lor poate fi amânatã pana la terminarea procesului în cauza sau pot fi predate cu condiţia de a fi restituite. 4. Drepturile partii contractante solicitate sau ale terţilor asupra obiectelor cerute rãmân neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi se restituie partii contractante solicitate, dupã terminarea procedurii, cat mai curând posibil şi fãrã cheltuieli. ART. 74 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se înapoiazã de bunãvoie pe teritoriul partii contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrãdatã, la cererea scrisã a partii contractante solicitante, fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute la art. 67. ART. 75 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã extrãdarea este cerutã concomitent de mai multe state fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea contractantã solicitatã hotãrãşte ţinând seama de toate circumstanţele şi, în special, de gravitatea şi locul infracţiunilor, de data respectivelor cereri, de cetãţenia persoanei cerute şi de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare unui alt stat. ART. 76 Limitele urmãririi penale impotriva persoanei extrãdate 1. Persoana extrãdatã nu va putea fi urmãritã, judecata sau detinuta în vederea executãrii unei pedepse sau supusã unei restrictii a libertãţii sale individuale, pentru o infracţiune sãvârşitã anterior predãrii, alta decât aceea pentru care s-a cerut extrãdarea, sau nu poate fi reextradata unui stat terţ decât în urmãtoarele cazuri: a) statul care a predat-o consimte. În acest scop va trebui prezentatã o cerere, însoţitã de actele prevãzute de art. 67 şi de un proces-verbal încheiat de autoritatea competenta conţinând declaraţiile extrãdatului. Acest consimţãmânt va putea fi dat dacã infracţiunea pentru care este cerut antreneaza ea însãşi obligaţia de extrãdare; b) deşi a avut posibilitatea, persoana extrãdatã nu a pãrãsit teritoriul partii contractante solicitante în termen de o luna de la sfârşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã se înapoiazã pe teritoriul acestei din urma pãrţi. În acest termen nu se socoteşte timpul în care persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul partii contractante solicitante din motive independente de vointa sa. 2. Dacã calificarea data infracţiunii este modificatã în cursul procesului, persoana extrãdatã nu va fi urmãritã sau judecata decât în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii, în noua calificare, ar permite extrãdarea. ART. 77 Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal Pãrţile contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrâre definitiva, se va transmite şi copia de pe aceasta hotãrâre. ART. 78 Tranzitarea 1. Fiecare dintre pãrţile contractante va autoriza, la cererea celeilalte pãrţi contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte pãrţi contractante de cãtre un stat terţ. Aceasta prevedere nu se va aplica dacã, potrivit prevederilor prezentului tratat, nu ar exista obligaţia de extrãdare. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. ART. 79 Cheltuieli de extrãdare şi de tranzit 1. Cheltuielile de extrãdare vor fi suportate de partea contractantã pe teritoriul cãreia s-au efectuat. 2. Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de partea contractantã solicitanta. ART. 80 Modul de legatura În problemele de extrãdare şi tranzitare, organele centrale ale celor doua pãrţi contractante, menţionate la art. 8 din prezentul tratat, comunica direct între ele.
CAP. 3 Transferul urmãririi penale
ART. 81 Obligaţia de a porni o acţiune penalã Fiecare parte contractantã, la cererea celeilalte pãrţi contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, în cazul în care exista date suficiente ca a sãvârşit, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, o fapta care este prevãzutã ca infracţiune de legile ambelor pãrţi contractante. ART. 82 Cererea de transmitere 1. Cererea de transmitere a urmãririi penale se face în scris. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzând date asupra faptei sãvârşite, calificãrii ei juridice, precum şi toate probele existente cu privire la sãvârşirea infracţiunii, iar în mãsura în care este posibil, datele prevãzute în art. 67. ART. 83 Informaţii privind soluţionarea procesului Partea contractantã al carei cetãţean este persoana urmãritã va înştiinţa cealaltã parte contractantã despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotãrâre definitiva, va trimite şi copia de pe aceasta.
CAP. 4 Transferul persoanelor condamnate
ART. 84 Principii generale 1. Pãrţile contractante se obliga, în condiţiile prezentului tratat, sa coopereze în materie de transfer al persoanelor condamnate. 2. Persoana condamnata pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante poate, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, sa fie transferata pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, pentru executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnata. În acest scop, persoana condamnata poate sa-şi exprime dorinta de a fi transferata, în baza prezentului tratat, adresandu-se fie autoritãţilor competente ale statului de condamnare, fie celor ale statului de execuţie. 3. Transferul poate fi solicitat fie de statul de condamnare, fie de statul de execuţie. ART. 85 Condiţiile transferului Transferul poate avea loc: a) dacã condamnatul este cetãţean al statului de execuţie; b) dacã hotãrârea de condamnare este definitiva şi executorie; c) dacã durata pedepsei privative de libertate, pe care condamnatul o mai are de executat la data cererii de transfer, este de cel puţin 6 luni. În cazuri excepţionale, pãrţile contractante pot conveni asupra transferului, atunci când durata pedepsei rãmase de executat este mai mica de 6 luni; d) dacã condamnatul sau, atunci când, din motive de varsta ori stare fizica sau stare psihicã, una dintre pãrţile contractante considera necesar, reprezentantul sau legal consimte la transfer; e) dacã fapta pentru care s-a pronunţat hotãrârea de condamnare constituie infracţiune potrivit legii partii contractante al carei cetãţean este cel condamnat; f) dacã ambele pãrţi contractante au convenit asupra transferului. ART. 86 Comunicarea de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statului de condamnare aduc la cunostinta oricãrui condamnat, cetãţean al celuilalt stat, posibilitatea de a obţine, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, transferul sau în vederea executãrii pedepsei în statul al cãrui cetãţean este. 2. Dacã condamnatul îşi exprima, pe lângã statul de condamnare, dorinta de a fi transferat, acest stat trebuie sa informeze statul de execuţie, cat mai curând posibil, dupã ce hotãrârea a rãmas definitiva. 3. Informaţiile trebuie sa cuprindã: a) numele, data şi locul naşterii condamnatului; b) atunci când este posibil, adresa sa din statul de execuţie; c) o expunere a faptelor care au condus la condamnare; d) natura, durata şi data când a început executarea pedepsei. 4. Dacã condamnatul îşi exprima pe lângã statul de execuţie dorinta de a fi transferat, statul de condamnare comunica acestui stat, la cererea sa, informaţiile menţionate la paragraful 3. 5. Condamnatul trebuie sa fie informat în scris despre orice hotãrâre luatã de unul dintre cele doua state în legatura cu cererea de transfer. ART. 87 Cererea de transfer şi documentele anexe 1. Cererea de transfer trebuie sa fie formulatã în scris. 2. La cerere se anexeazã: a) un act care sa ateste ca persoana condamnata este cetãţean al statului de execuţie; b) copia de pe textele legale din care rezulta ca faptele care au dus la condamnarea persoanei ce urmeazã a fi transferata constituie infracţiuni din punct de vedere al legii statului de execuţie; c) copia legalizatã de pe hotãrârea de condamnare, cu menţiunea ca este definitiva, precum şi copia de pe textele de lege aplicate în cauza respectiva; d) acte din care rezulta durata pedepsei deja executate şi a arestului preventiv, precum şi durata pedepsei ce urmeazã a fi executatã; e) o declaraţie privind consimţãmântul la transfer; f) alte acte, dacã autoritatea competenta a statului de condamnare considera necesarã comunicarea acestora. 3. Dacã unul dintre cele doua state considera necesar, poate solicita acte sau date suplimentare. ART. 88 Consimţãmântul la transfer 1. Condamnatul trebuie sa-şi dea consimţãmântul la transfer de bunãvoie şi în deplina cunostinta a consecinţelor juridice care decurg din aceasta. Procedura este cea prevãzutã de legea statului de condamnare. 2. Statul de condamnare trebuie sa dea statului de execuţie posibilitatea verificãrii, prin intermediul unui funcţionar consular, dacã consimţãmântul la transfer a fost dat cu respectarea condiţiilor prevãzute la paragraful 1. ART. 89 Modul de legatura În problemele de predare a condamnaţilor, în vederea executãrii pedepselor, ministerele de justiţie ale celor doua pãrţi contractante comunica direct între ele. ART. 90 Comunicarea rezolvarii cererii Partea contractantã solicitatã trebuie sa informeze partea contractantã solicitanta, în scris, în cel mai scurt timp, despre acordul sau refuzul transferului solicitat. ART. 91 Predarea condamnatului Dacã propunerea de transfer este acceptatã, autoritãţile competente ale celor doua pãrţi contractante vor conveni, de îndatã, asupra locului, datei şi modalitãţilor de transfer al persoanei condamnate. ART. 92 Punerea în executare a pedepsei 1. Pedeapsa se executa pe baza hotãrârii pronunţate de instanta statului de condamnare. 2. Totuşi, instanta competenta din statul de execuţie decide, prin hotãrâre judecãtoreascã, asupra modalitatii de punere în executare a hotãrârii pronunţate în statul de condamnare. 3. Dacã natura sau durata pedepsei pronunţate în statul de condamnare nu corespunde cu legea statului de execuţie, acest din urma stat, prin hotãrâre judecãtoreascã, o poate adapta la pedeapsa prevãzutã de propria sa lege pentru infracţiuni de aceeaşi natura. Aceasta pedeapsa va fi cat mai corespunzãtoare pedepsei aplicate prin hotãrârea de condamnare. Prin natura sau prin durata sa, aceasta pedeapsa nu poate sa o agraveze pe cea pronunţatã în statul de condamnare şi nici sa depaseasca maximumul prevãzut de legea statului de execuţie. 4. Partea din pedeapsa care a fost executatã în statul de condamnare se deduce din durata pedepsei stabilite de instanta din statul de execuţie, dacã pedepsele sunt de acelaşi fel. În cazul în care instanta stabileşte o pedeapsa de alt fel decât cea aplicatã prin hotãrârea de condamnare, la stabilirea naturii şi duratei pedepsei se tine seama de partea de pedeapsa executatã. 5. Pedeapsa complimentarã, pronunţatã prin hotãrârea de condamnare, se executa în mãsura în care este prevãzutã în legea partii contractante al carei cetãţean este cel condamnat şi nu a fost executatã în statul de condamnare. 6. O copie de pe hotãrârea pronunţatã de instanta statului de execuţie se comunica autoritãţii competente a celuilalt stat. ART. 93 Legea aplicabilã 1. Executarea pedepsei se face potrivit legii statului de execuţie, care este singurul competent sa ia orice decizie. 2. Statul de condamnare este singurul competent sa reexamineze hotãrârea de condamnare prin cai judiciare de atac. 3. Fiecare parte contractantã poate acorda graţierea sau amnistia, conform legii sale. ART. 94 Încetarea executãrii Statul de condamnare informeazã statul de execuţie în legatura cu orice hotãrâre sau mãsura care are ca efect înlãturarea caracterului executoriu al pedepsei. În acest caz, statul de execuţie trebuie sa înceteze executarea pedepsei. ART. 95 Informaţii privind executarea pedepsei Statul de execuţie informeazã statul de condamnare în legatura cu executarea pedepsei: a) la terminarea executãrii pedepsei; b) în caz de evadare a condamnatului; c) dacã statul de condamnare îi solicita informaţii în legatura cu executarea pedepsei. ART. 96 Tranzitarea 1. Fiecare parte contractantã autorizeaza, la cerere, transportul în tranzit pe teritoriul sau al cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, transferati pentru executarea pedepsei de cãtre un stat terţ în statul ai cãrui cetãţeni sunt. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se formuleazã şi se rezolva potrivit prevederilor din prezentul tratat, referitoare la transferul persoanelor condamnate. ART. 97 Cheltuielile de transfer Cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor condamnate sunt suportate de statul de execuţie, cu excepţia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.
PARTEA A V-A Dispoziţii finale
ART. 98 Soluţionarea diferendelor Orice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluţiona pe cale diplomaticã. ART. 99 Ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatului Prezentul tratat va fi supus ratificãrii şi va intra în vigoare în cea de a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. ART. 100 Valabilitatea tratatului Prezentul tratat se încheie pe o durata nelimitatã. Fiecare dintre cele doua pãrţi contractante poate sa-l denunţe printr-o notificare scrisã. Denunţarea va produce efecte dupã trecerea unui an de la data notificãrii. Încheiat la Chisinau la 6 iulie 1996, în doua exemplare originale, ambele texte având aceeaşi valabilitate. Drept pentru care plenipotenţiarii pãrţilor contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.
Pentru România, Teodor Viorel Melescanu
Pentru Republica Moldova, Mihai Popov
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
