Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 173 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Acordului dintre Romania si Republica Italiana privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala, semnat la Bucuresti la 4 martie 1997
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 noiembrie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul dintre România şi Republica Italiana privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegala, semnat la Bucureşti la 4 martie 1997.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 18 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
ACORD
între România şi Republica Italiana privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegala
Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene,
animate de dorinta de a extinde cooperarea dintre cele doua pãrţi contractante şi de a asigura o mai buna aplicare a reglementãrilor privind circulaţia persoanelor, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor prevãzute de normele în vigoare,
în scopul de a înlesni readmisia persoanelor care se afla în situaţie ilegala, actionand în spirit de colaborare şi pe baza de reciprocitate,
preocupate de combaterea imigratiei ilegale,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Readmisia cetãţenilor pãrţilor contractante
ART. 1
1. Fiecare parte contractantã readmite pe teritoriul sau, la cererea celeilalte pãrţi contractante şi fãrã alte formalitãţi, oricare persoana care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru intrare sau nu mai întruneşte cerinţele pentru şederea pe teritoriul partii contractante solicitante, dacã s-a stabilit sau este prezumat ca aceasta este cetãţean la partii contractante solicitate.
2. Partea contractantã solicitanta readmite, în aceleaşi condiţii, persoana în cauza, dacã în urma unor verificãri ulterioare rezulta ca aceasta nu avea cetãţenia celeilalte pãrţi contractante în momentul în care a pãrãsit teritoriul partii solicitante.
ART. 2
1. Cetãţenia persoanei care face obiectul readmisiei se stabileşte pe baza urmãtoarelor documente valabile:
- cartea de identitate;
- pasaportul sau orice alt document de cãlãtorie;
- certificatul de stare civilã sau alt document oficial din care rezulta cetãţenia;
- certificatul consular de identitate;
- livretul personal sau oricare alt document eliberat de autoritãţile militare.
2. Cetãţenia se considera ca prezumatã pe baza unuia dintre urmãtoarele documente:
- unul dintre documentele menţionate la pct. 1, expirat;
- un document emis de autoritãţile publice ale partii solicitate, care poate face dovada identitãţii persoanei în cauza (permis de conducere auto, carnet de marinar etc.);
- autorizaţia sau permisul de sejur, expirat;
- fotocopia de pe unul dintre documentele menţionate mai sus;
- declaraţii ale persoanei interesate, autentificate şi primite de cãtre autoritãţile administrative sau judiciare ale partii solicitante;
- declaraţii ale unor martori de buna-credinţa, consemnate într-un proces-verbal.
3. În cazul în care cetãţenia este prezumatã, dar nu exista probe cu documente dintre cele enumerate la paragraful 2 al art. 2, aceasta va putea fi confirmatã de cãtre autoritãţile consulare ale partii solicitate. Acestea vor trebui sa asculte persoana în cauza, în termen de 3 zile de la data cererii, pe cat posibil în locul unde se gãseşte sau, dacã aceasta este imposibil, la sediul reprezentantei diplomatice sau consulare a partii solicitate, cea mai apropiatã. Audierea este organizatã de partea solicitanta, de comun acord cu autoritãţile consulare respective, în cel mai scurt timp.
Dacã la sfârşitul acestei audieri se stabileşte ca persoana în cauza are cetãţenia partii solicitate, autoritatea consularã elibereazã imediat un document valabil pentru repatriere.
4. Dispoziţiile prezentului articol se aplica şi în cazul persoanelor care invoca existenta unei cereri de renunţare la cetãţenie, în legatura cu care nu s-a pronunţat definitiv autoritatea competenta.
5. În cazul în care cetãţenia este prezumatã în baza documentelor menţionate la paragrafele 2, 3 şi 4 ale prezentului articol, autoritatea consularã a partii solicitate elibereazã de îndatã un document de cãlãtorie care sa permitã repatrierea persoanei în cauza.
CAP. 2
Readmisia cetãţenilor altor state
ART. 3
Pãrţile contractante se angajeazã sa examineze problemele readmisiei cetãţenilor ţãrilor terţe în funcţie de modul în care este sau va fi reglementat regimul strãinilor în legislaţia proprie, în vederea încheierii unei înţelegeri bilaterale în materie.
ART. 4
Pãrţile contractante se obliga sa primeascã, în condiţiile prevãzute de Convenţia de la Chicago, pasagerii sositi pe calea aerului de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, a cãror intrare nu a fost admisã.
CAP. 3
Condiţii privind readmisia
ART. 5
1. Partea contractantã solicitanta readmite pe propriul teritoriu persoanele care, în baza verificãrilor ulterioare readmisiei, efectuate de cealaltã parte contractantã, se constata ca nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 1, 2 şi 3 în momentul pãrãsirii teritoriului partii contractante solicitante.
2. Cheltuielile de transport pana la frontiera statului de destinaţie, precum şi cheltuielile pentru o eventuala readmisie, sunt în sarcina partii contractante solicitante.
CAP. 4
Procedura de readmisie
ART. 6
1. Conţinutul cererilor de readmisie, întocmite în baza prevederilor art. 1, 2 şi 3, va fi stabilit de ministerele de interne ale celor doua state contractante.
2. În cererea de readmisie trebuie sa fie menţionate datele de identitate, documentele personale aflate eventual în posesia cetãţeanului strãin, datele privind şederea sa pe teritoriul statului solicitat, precum şi circumstanţele intrãrii sale ilegale pe teritoriul statului solicitant. Aceste date trebuie sa fie suficient de cuprinzatoare, astfel încât sa rãspundã cerinţelor autoritãţilor pãrţilor contractante.
3. Hotãrârile privind readmisia vor trebui sa fie adoptate în cel mai scurt timp posibil.
4. Autorizaţia de readmisie are o valabilitate de 3 luni de la data comunicãrii sale. Atunci când persoana în cauza trebuie sa rãmânã la dispoziţia autoritãţii judiciare a statului solicitant, ministerele de interne vor stabili, de comun acord, prelungirea acestui termen.
CAP. 5
Admisia în tranzit
ART. 7
1. Fiecare parte contractantã, la cererea celeilalte, autorizeaza tranzitul pe teritoriul sau al cetãţenilor statelor terţe, impotriva cãrora s-a luat o mãsura de îndepãrtare de cãtre partea contractantã solicitanta.
2. Partea contractantã solicitanta îşi asuma responsabilitatea continuãrii cãlãtoriei strainului cãtre ţara de destinaţie şi preia în sarcina sa acest strãin, dacã dintr-un motiv oarecare mãsura de îndepãrtare nu poate fi pusã în aplicare.
3. Partea contractantã solicitanta garanteazã partii contractante solicitate ca strainul, al cãrui tranzit a fost autorizat, se afla în posesia unui titlu de cãlãtorie pentru ţara de destinaţie.
ART. 8
1. Partea contractantã care a luat mãsura de îndepãrtare trebuie sa informeze partea contractantã solicitatã dacã, în vederea tranzitului, este necesar un serviciu de escorta a persoanei respective. Partea contractantã solicitatã pentru tranzitare poate:
- fie sa decidã asigurarea escortei cu personal propriu;
- fie sa decidã escortarea în colaborare cu partea contractantã care a luat mãsura de îndepãrtare.
2. Dacã escortarea se face, în mod cu totul excepţional, pe cale terestra, pãrţile contractante se vor pune de acord asupra necesitãţii şi modului de asigurare a escortei.
ART. 9
1. Cererea de tranzit pentru îndepãrtare va fi comunicatã direct între autoritãţile competente ale pãrţilor contractante.
2. Ea va conţine informaţii privind identitatea şi cetãţenia strainului, data cãlãtoriei, ora şi locul sosirii în ţara de tranzit şi ora şi locul plecãrii din aceasta cãtre ţara de destinaţie finala, precum şi, dacã este cazul, informaţii privind personalul care efectueazã escorta.
ART. 10
Tranzitul pentru îndepãrtare poate fi refuzat:
- dacã în ceea ce priveşte strainul exista şi este actual, în ţara de destinaţie, riscul de a fi persecutat din motive de rasa, religie, naţionalitate, apartenenţa la un anumit grup social sau datoritã opiniilor sale politice;
- dacã strainul se expune riscului de a fi acuzat sau condamnat de un tribunal penal în ţara de destinaţie pentru infracţiuni comise anterior.
CAP. 6
Dispoziţii generale
ART. 11
Dispoziţiile prezentului acord nu aduc atingere obligaţiilor pãrţilor contractante de admisie sau de readmisie a cetãţenilor strãini, ce decurg din aplicarea altor acorduri internaţionale. Acestea nu aduc atingere nici aplicãrii dispoziţiilor acordurilor şi convenţiilor internaţionale privind drepturile omului, la care cele doua state sunt pãrţi.
ART. 12
1. Ministerele de interne ale României şi Republicii Italiene vor stabili lista punctelor de frontiera prin care sunt permise readmisia şi intrarea în tranzit a strãinilor.
2. Ele vor stabili, totodatã, lista aeroporturilor care vor putea fi folosite pentru tranzitul strãinilor pe timpul cãlãtoriei cãtre ţãrile de destinaţie.
ART. 13
Cele doua pãrţi contractante recunosc reciproc condiţiile cele mai favorabile pe care una dintre ele le-a inclus sau le va include în acordurile cu alte state în materie de readmisie a cetãţenilor din terţe tari.
ART. 14
Divergenţele care vor aparea în aplicarea şi interpretarea prezentului acord vor fi soluţionate pe cale diplomaticã.
ART. 15
Pãrţile contractante vor stabili de comun acord eventualele modificãri ale prezentului acord.
ART. 16
1. Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni urmãtoare notificãrii reciproce privind îndeplinirea procedurilor interne de aprobare sau ratificare.
2. Prezentul acord va putea fi denunţat, pe cale diplomaticã, cu un preaviz scris de 90 de zile.
Drept care, împuterniciţii celor doua guverne au semnat prezentul acord.
Semnat la Bucureşti la 4 martie 1997, în doua exemplare, în limbile romana şi italiana, ambele texte având aceeaşi valoare.
Pentru Guvernul României,
Lazar Comanescu
Pentru Guvernul Republicii Italiene,
Piero Fassino
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
