Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
<>Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se completeazã dupã cum urmeazã:
- Dupã articolul 59 se introduce un nou capitol, capitolul III^1 "Asigurarea obligatorie de rãspundere civilã profesionalã pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale", cu articolele 59^1-59^9 cu urmãtorul cuprins:
"CAPITOLUL III^1
Asigurarea obligatorie de rãspundere civilã profesionalã pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale
Art. 59^1. - Asigurarea de rãspundere civilã profesionalã pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale, denumitã în continuare asigurare de rãspundere civilã medicalã, este obligatorie.
Persoanele fizice care posedã o calificare atestatã privind furnizarea de servicii medicale, direct sau indirect, sunt obligate sã încheie o asigurare de rãspundere civilã medicalã, în scopul despãgubirii persoanelor pe care le-au prejudiciat ca urmare a furnizãrii de servicii de asistenţã medicalã neadecvatã.
Prin asistenţã medicalã adecvatã se înţelege folosirea cunoştinţelor, echipamentelor medicale, a întregului instrumentar, a medicamentelor şi urmarea întocmai a procedurilor specifice fiecãrui caz care necesitã aceastã asistenţã, aşa cum sunt stabilite conform instrucţiunilor de folosire, a prescripţiilor sau prin standardele privind acordarea de asistenţã medicalã.
Art. 59^2. - Asigurãtorul acordã despãgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii rãspund, în baza legii, faţã de terţe persoane care se constatã cã au fost supuse unei asistenţe medicale neadecvate, precum şi pentru cheltuielile fãcute de asiguraţi în procesul civil.
Despãgubirile se acordã pentru sumele pe care asiguratul este obligat sã le plãteascã cu titlu de dezdãunare şi cheltuieli de judecatã persoanei sau persoanelor pãgubite prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vãtãmarea corporalã sau decesul, indiferent de locul unde a fost acordatã asistenţa medicalã.
În caz de deces, despãgubirile se vor acorda moştenitorilor pacientului care a iniţiat acţiunea de constatare privind acordarea asistenţei medicale neadecvate.
Despãgubirile se acordã şi atunci când asistenţa medicalã nu s-a acordat, deşi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenţa medicalã impunea aceastã intervenţie.
Drepturile persoanelor vãtãmate sau decedate prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate se exercitã împotriva celor implicaţi direct sau indirect în asistenţa medicalã.
Aceste drepturi se pot exercita şi împotriva persoanelor juridice care furnizeazã echipamente, instrumentar medical sau medicamente, cu condiţia ca acestea sã fi fost folosite conform instrucţiunilor de utilizare sau, dupã caz, conform prospectului.
Art. 59^3. - Despãgubirile se plãtesc şi atunci când persoanele vãtãmate sau decedate nu au domiciliul ori reşedinţa în România.
Art. 59^4. - În cazul în care, pentru acelaşi asigurat existã mai multe asigurãri valabile, despãgubirea se suportã în mod proporţional cu suma asiguratã de cãtre toţi asigurãtorii.
Asiguratul are obligaţia de a informa asigurãtorul despre încheierea unor astfel de asigurãri cu alţi asigurãtori.
Art. 59^5. - Nivelul primelor de asigurare, limita maximã a despãgubirilor, termenele de platã, sancţiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea acestei asigurãri se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, dupã consultarea asociaţiilor profesionale de specialitate şi cu avizul Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate.
Art. 59^6. - Despãgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pãgubitã sau moştenitorii acestuia, în caz de deces, şi asigurãtor ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în România.
Citarea în proces a asigurãtorului este obligatorie.
Art. 59^7. - Despãgubirile se plãtesc de cãtre asigurãtor nemijlocit persoanelor fizice, în mãsura în care acestea nu au fost despãgubite de asigurat.
Despãgubirile nu pot fi urmãrite de creditorii asiguratului.
Despãgubirile se plãtesc asiguraţilor, dacã aceştia dovedesc cã i-au despãgubit pe cei pãgubiţi şi despãgubirile nu urmeazã sã fie recuperate potrivit prevederilor art. 59^8.
Art. 59^8. - Asigurãtorul recupereazã sumele plãtite drept despãgubiri de la persoana rãspunzãtoare de producerea pagubei, în urmãtoarele cazuri:
a) vãtãmarea sau decesul este urmare a încãlcãrii intenţionate a standardelor de asistenţã medicalã;
b) vãtãmarea sau decesul se datoreazã unor vicii ascunse ale echipamentului, ale instrumentarului medical sau unor efecte secundare ale medicamentelor administrate şi de care asiguratul nu poate fi ţinut rãspunzãtor;
c) atunci când vãtãmarea sau decesul se datoreazã atât persoanei asigurate, cât şi unor deficienţe administrative de care se face vinovatã unitatea medicalã în care s-a acordat asistenţa medicalã ori ca urmare a neacordãrii tratamentului adecvat stabilit prin acte normative, asigurãtorul este îndreptãţit sã recupereze sumele plãtite drept despãgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana asiguratã, proporţional cu partea de vinã ce revine acestora;
d) asistenţa medicalã a pãrţii vãtãmate sau a decedatului s-a fãcut fãrã consimţãmântul acestuia, dar în alte împrejurãri decât cele descrise la alin. 2.
Asigurãtorul nu recupereazã sumele plãtite drept despãgubiri de la persoana rãspunzãtoare de producerea pagubei când asistenţa medicalã s-a fãcut în interesul pãrţii vãtãmate sau a decedatului în lipsa unei investigaţii complete ori a necunoaşterii datelor anamnezice ale acestuia datoritã situaţiei de urgenţã, iar partea vãtãmatã sau decedatul nu a fost capabil, datoritã circumstanţelor, sã coopereze când i s-a acordat asistenţa.
Art. 59^9. - Asiguratul, direct sau prin reprezentanţii sãi, este obligat sã notifice asigurãtorul sau, dacã este cazul, asigurãtorii despre existenţa unei cereri de despãgubire, în termen de 7 zile lucrãtoare de la data la care a luat cunoştinţã de aceasta."
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 16 mai 2006.
Nr. 172.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
