Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 171 din 2 octombrie 1998 pentru ratificarea Conventiei impotriva dopajului, adoptata, in cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 385 din 9 octombrie 1998
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia impotriva dopajului, adoptatã, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 21 aprilie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PAULA IVANESCU
STRASBOURG, CONSILIUL EUROPEI
DEPARTAMENTUL PUBLICAŢII ŞI DOCUMENTE
CONVENŢIA IMPOTRIVA DOPAJULUI*)
PREAMBUL
-------------
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state-pãrţi ale Convenţiei culturale europene, ca şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai strânsã legatura între membrii sãi pentru apãrarea şi promovarea idealurilor şi principiilor reprezentând patrimoniul lor comun şi pentru favorizarea progresului lor economic şi social,
constiente ca sportul trebuie sa joace un rol important în protejarea sãnãtãţii, în educaţia morala şi fizica, precum şi în promovarea înţelegerii internaţionale,
preocupate de folosirea pe scara tot mai larga a produselor şi metodelor de dopaj în rândul sportivilor şi de consecinţele pe care acestea le au asupra sãnãtãţii celor care le utilizeazã, ca şi asupra viitorului sportului în general,
luând în considerare faptul ca aceasta problema pune în pericol principiile etice şi valorile educative consacrate prin Carta olimpica, Carta internationala a sportului şi educaţiei fizice şi UNESCO şi prin Hotãrârea (76)41 a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, cunoscutã sub titlul Carta europeanã a sportului pentru toţi,
luând în considerare regulamentele politice şi declaraţiile adoptate de organizaţiile sportive internaţionale pe taramul luptei impotriva dopajului,
constiente ca autoritãţile publice şi organizaţiile sportive benevole au responsabilitãţi sporite în lupta impotriva dopajului în sport, îndeosebi în garantarea bunei desfasurari - pe baza principiului de fair play - a manifestãrilor sportive, ca şi a sãnãtãţii celor care participa la ele,
constiente ca aceste autoritãţi şi organizaţii trebuie sa colaboreze la toate nivelurile corespunzãtoare,
reamintind hotãrârile privind dopajul, adoptate de Conferinţa ministrilor europeni responsabili de sport şi, în special, Hotãrârea nr. 1, adoptatã la cea de-a VI-a Conferinţa de la Rejkiavik din anul 1989,
deoarece Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei a adoptat deja Hotãrârea (67)12 privind dopajul atletilor, Recomandarea nr. R (79)8 referitoare la dopajul în sport, Recomandarea nr. R (84)19 cu privire la Carta europeanã impotriva dopajului în sport şi Recomandarea nr. R (88)12 referitoare la instituirea controlului antidoping fãrã preaviz în afarã competitiei,
reamintind Recomandarea nr. 5 privind dopajul, adoptatã de cea de-a II-a Conferinţa internationala a ministrilor şi inaltilor funcţionari responsabili cu educaţia fizica şi sportul, organizatã de UNESCO la Moscova (1988),
hotãrâte sa continue şi sa dezvolte cooperarea lor în vederea reducerii şi chiar a eliminãrii dopajului în sport, ţinând seama de valorile etice şi de mãsurile practice conţinute în aceste documente,
au cãzut de acord asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Scopul convenţiei
În vederea reducerii şi chiar a eliminãrii dopajului în sport, pãrţile se angajeazã, în limitele propriilor lor prevederi constituţionale, sa ia mãsurile necesare pentru ca prevederile prezentei convenţii sa devinã efective.
ART. 2
Definirea şi domeniul de aplicare a convenţiei
1. Conform prezentei convenţii:
a) prin dopaj în sport se înţelege administrarea în rândul sportivilor sau folosirea de cãtre aceştia a unor clase farmacologice de agenţi de dopaj sau a unor metode de dopaj;
b) prin clase farmacologice de agenţi de dopaj sau de metode de dopaj se înţelege, sub rezerva paragrafului 2 de mai jos, clasele agenţilor de dopaj şi ale metodelor de dopaj, interzise de cãtre organizaţiile sportive internaţionale competente şi care figureazã pe listele aprobate de grupul de supraveghere în baza art. 11 paragraful 1 b);
c) prin sportivi se înţelege persoanele de ambele sexe care iau parte în mod obişnuit la activitãţi sportive organizate.
2. Atâta timp cat o lista a claselor farmacologice ale agenţilor de dopaj şi ale metodelor de dopaj interzise nu va fi aprobatã de grupa de control în baza art. 11 paragraful 1 b), se va aplica lista de referinta continuta în anexa la prezenta convenţie.
ART. 3
Coordonarea pe plan intern
1. Pãrţile coordoneazã politica şi acţiunile serviciilor lor guvernamentale şi ale celorlalte organisme publice interesate în lupta impotriva dopajului în sport.
2. Pãrţile se vor preocupa ca aceasta convenţie sa fie aplicatã în practica şi, îndeosebi, sa satisfacã exigenţele art. 7, incredintand, dacã este cazul, punerea în practica a unor dispoziţii ale prezentei convenţii unei autoritãţi sportive guvernamentale sau neguvernamentale, desemnatã în acest scop, sau unei organizaţii sportive.
ART. 4
Mãsuri destinate limitãrii disponibilitatii şi utilizãrii agenţilor de dopaj şi metodelor de dopaj interzise
1. Pãrţile adopta, dupã caz, norme legale, reglementãri sau mãsuri administrative, în scopul reducerii disponibilitatii (în special, dispoziţii vizând controlul circulaţiei, pãstrãrii, importarii, distribuirii şi al vânzãrii), precum şi a utilizãrii în sport a agenţilor şi metodelor de dopaj interzise, în special a steroizilor anabolizanti.
2. În acest scop, pãrţile sau, dacã este cazul, organizaţiile neguvernamentale competente subordoneazã criteriile de acordare a subvenţiilor publice organizaţiilor sportive, cu aplicarea efectivã a cãtre acestea a reglementãrilor antidoping.
3. De asemenea, pãrţile:
a) îşi sprijinã organizaţiile sportive în finanţarea controalelor şi analizelor antidoping fie prin acordare de subvenţii sau subsidii directe, fie ţinând seama de preţul de cost al acestor controale şi analize în stabilirea valorii globale a subvenţiilor sau subsidiilor ce urmeazã a fi alocate acestor organizaţii;
b) iau mãsurile necesare pentru a refuza acordarea de subvenţii în vederea desfãşurãrii antrenamentelor, provenind din fonduri publice, acelor sportivi care au fost suspendaţi ca urmare a unei infracţiuni fata de reglementãrile cu privire la dopajul în sport, şi acestea pe toatã durata suspendãrii;
c) încurajeazã şi, dacã este cazul, inlesnesc, prin organizaţiile lor sportive, efectuarea controalelor antidoping cerute de organizaţiile sportive internaţionale competente, atât în timpul, cat şi în afarã competiţiilor;
d) încurajeazã şi inlesnesc încheierea de cãtre organizaţiile sportive a acordurilor autorizând echipe de control antidoping acreditate legal sa îşi testeze membrii în alte tari.
4. Pãrţile îşi rezerva dreptul de a adopta regulamente antidoping şi de a organiza controale antidoping din proprie initiativa şi pe proprie rãspundere, cu condiţia ca acestea sa fie compatibile cu principiile relevante ale prezentei convenţii.
ART. 5
Laboratoare
1. Fiecare parte se angajeazã:
a) fie sa înfiinţeze sau sa înlesneascã înfiinţarea pe teritoriul sau a unuia sau a mai multor laboratoare de control doping, susceptibile de a fi acceptate în conformitate cu criteriile adoptate de organizaţiile sportive internaţionale competente şi aprobate de grupa de control în baza art. 11 paragraful 1 b);
b) fie sa favorizeze organizaţiilor sale accesul la un astfel de laborator de pe teritoriul altei pãrţi.
2. Aceste laboratoare sunt încurajate:
a) sa ia mãsurile adecvate pentru a selecta, a retine, a pregati şi a recicla un personal calificat;
b) sa întreprindã programe corespunzãtoare de cercetare şi dezvoltare privind agenţii de dopaj şi metodele utilizate sau presupuse a fi utilizate pentru dopajul în sport, precum şi în domeniile biochimiei şi farmacologiei analitice, în scopul de a se ajunge la o mai buna înţelegere a efectelor pe care diverse substanţe le au asupra organismului uman, ca şi a consecinţelor acestora în planul performantelor sportive;
c) sa publice şi sa difuzeze cu rapiditate noile date obţinute în urma cercetãrilor.
ART. 6
Educaţia
1. Pãrţile se angajeazã sa elaboreze şi sa aplice, dacã este cazul, în colaborare cu organizaţiile sportive interesate şi cu mijloacele de comunicare în masa, programe educative şi campanii de informare, evidentiind faptul ca dopajul reprezintã un real pericol pentru sãnãtate şi ca prejudiciazã valorile etice ale sportului. Aceste programe şi campanii se adreseazã atât tinerilor din instituţiile şcolare şi cluburile sportive şi pãrinţilor acestora, cat şi atletilor adulti, responsabililor, directorilor sportivi şi antrenorilor. În ceea ce priveşte personalul medical, aceste programe educative subliniaza importanta respectãrii deontologiei medicale.
2. Pãrţile se angajeazã sa incurajeze şi sa promoveze, în colaborare cu organizaţiile sportive regionale, naţionale şi internaţionale interesate, cercetãrile privind elaborarea de programe de antrenament fiziologic şi psihologic pe baze ştiinţifice şi cu respectarea integritãţii fiinţei umane.
ART. 7
Colaborarea cu organizaţiile sportive privind mãsurile pe care acestea trebuie sa le ia
1. Pãrţile se angajeazã sa incurajeze propriile lor organizaţii sportive şi, prin intermediul acestora, organizaţiile sportive internaţionale în elaborarea şi aplicarea tuturor mãsurilor adecvate în lupta impotriva dopajului în sport.
2. În acest scop, ele îşi susţin organizaţiile sportive în clarificarea şi reglementarea drepturilor, obligaţiilor şi respectivelor lor sarcini, în special punându-şi de acord:
a) reglementãrile antidoping, pe baza regulamentelor adoptate de organizaţiile sportive internaţionale competente;
b) listele claselor farmacologice ale agenţilor de dopaj şi metodelor de dopaj interzise, pe baza listelor adoptate de organizaţiile sportive internaţionale competente;
c) metodele de control antidoping;
d) procedurile disciplinare, cu aplicarea principiilor internaţional recunoscute ale justiţiei naturale şi garantarea respectãrii drepturilor fundamentale ale sportivilor asupra cãrora planeaza vreo suspiciune; aceste principii sunt, în special, urmãtoarele:
(i) organul de instruire trebuie sa fie distinct de organul disciplinar;
(ii) acestor persoane li se acorda dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a fi asistate sau reprezentate;
(iii) este obligatorie existenta unor dispoziţii clare şi practic aplicabile, care sa permitã recursul impotriva oricãrei rezoluţii date;
e) procedurile de sancţionare efectivã a responsabililor, medicilor, veterinarilor, antrenorilor, lucrãtorilor din fizioterapie şi a altor persoane responsabile de sau complice la încãlcãri fata de reglementãrile antidoping sau la abateri sãvârşite de sportivi;
f) procedurile de recunoaştere mutuala a suspendãrilor sau a altor sancţiuni impuse de alte organizaţii sportive în ţara respectiva sau într-o alta ţara.
3. Pe lângã acestea, pãrţile îşi încurajeazã organizaţiile sportive:
a) sa instituie, într-un numãr suficient de mare pentru a fi eficiente, controale antidoping inopinate, nu numai în timpul competiţiilor, ci şi în orice moment propice în afarã lor; aceste controale trebuie sa fie fãcute în mod echitabil pentru toţi sportivii şi sa comporte teste aplicate şi repetate, dacã este cazul, unor sportivi aleşi la întâmplare;
b) sa încheie cu organizaţiile sportive din alte tari acorduri care sa facã posibila supunerea unui sportiv care se antreneaza într-una din aceste tari la teste efectuate de o echipa autorizata de control antidoping în ţara respectiva;
c) sa clarifice şi sa punã de acord reglementãrile referitoare la acceptarea la probele sportive care includ criteriile antidoping;
d) sa incurajeze participarea activa a sportivilor la lupta impotriva dopajului, dusa de organizaţiile sportive internaţionale;
e) sa utilizeze pe scara larga şi cu eficienta aparaturile existente în laboratoarele menţionate la art. 5 şi puse la dispoziţia lor, în vederea analizei antidoping atât în timpul, cat şi în afarã competiţiilor sportive;
f) sa se preocupe de gãsirea unor metode ştiinţifice de antrenament şi sa elaboreze principii directoare destinate protejãrii sportivilor de orice varsta, adaptate fiecãrui sport în parte.
ART. 8
Cooperare internationala
1. Pãrţile coopereazã strâns în domeniile intrate sub incidenta prezentei convenţii şi încurajeazã o cooperare similarã între propriile lor organizaţii sportive.
2. Pãrţile se angajeazã:
a) sa incurajeze propriile lor organizaţii sportive în acţiunea de aplicare a dispoziţiilor prezentei convenţii în cadrul tuturor organizaţiilor sportive internaţionale la care acestea sunt afiliate, îndeosebi prin refuzul de a omologa recordurile mondiale sau regionale care nu sunt însoţite de rezultatele negative la testul antidoping autentificat;
b) sa promoveze cooperarea dintre laboratoarele de control antidoping înfiinţate sau care funcţioneazã în conformitate cu prevederile art. 5;
c) sa instituie o cooperare bi-şi multilaterala între organismele, autoritãţile şi organizaţiile lor competente, în scopul realizãrii, şi pe plan internaţional, a obiectivelor enunţate la art. 4 paragraful 1.
3. Pãrţile care dispun de laboratoare create sau care funcţioneazã în conformitate cu criteriile stabilite la art. 5 se angajeazã sa sprijine celelalte pãrţi în dobândirea experienţei, a competentei şi a tehnicilor necesare în vederea creãrii propriilor lor laboratoare.
ART. 9
Comunicarea informaţiilor
Fiecare parte transmite secretarului general al Consiliului Europei, într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, toate informaţiile pertinente privitoare la mãsurile legislative sau de alta natura pe care aceasta le-a luat în scopul de a se conformã dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 10
Grupe de control
1. În vederea respectãrii prevederilor prezentei convenţii, a fost constituitã o grupa de control.
2. În cadrul grupei de control, fiecare parte poate fi reprezentatã printr-unul sau mai mulţi delegaţi. Fiecare parte are dreptul la un vot.
3. Orice stat menţionat la art. 14 paragraful 1, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în grupa de control printr-un observator.
4. Grupa de control poate, în unanimitate, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei şi care nu este parte la convenţie, precum şi orice organizaţie sportiva sau profesionalã interesatã sa îşi trimitã un observator la una sau la mai multe şedinţe ale sale.
5. Grupa de control este convocatã de secretarul general. Prima sa şedinţa se va tine într-un termen optim ales şi, în orice caz, la mai puţin de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. În continuare, ea se va reuni ori de câte ori va fi necesar, din initiativa secretarului general sau a unei pãrţi.
6. Majoritatea pãrţilor constituie cvorumul necesar pentru ca o şedinţa a grupei de control sa poatã avea loc.
7. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, grupa de control îşi stabileşte regulamentul interior şi îl adopta prin consens.
ART. 11
1. Grupa de control este insarcinata sa urmãreascã aplicarea prezentei convenţii. Cu precãdere, ea poate:
a) sa revada în mod permanent dispoziţiile prezentei convenţii şi sa examineze modificãrile ce ar putea fi necesare;
b) sa aprobe lista şi orice eventuala revizuire a claselor farmacologice ale agenţilor de dopaj şi metodelor de dopaj interzise de organizaţiile sportive internaţionale competente, menţionate la art. 2 paragrafele 1 şi 2, şi criteriile de acreditare a laboratoarelor, precum şi orice eventuala revizuire adoptatã de aceleaşi organizaţii menţionate la art. 5 paragraful 1 a) şi, de asemenea, sa fixeze data intrãrii în vigoare a hotãrârilor luate;
c) sa organizeze consultaţii cu organizaţiile sportive interesate;
d) sa facã recomandãri pãrţilor, referitoare la mãsurile ce trebuie luate în scopul aplicãrii prezentei convenţii;
e) sa recomande mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura informarea organizaţiilor internaţionale competente şi a publicului cu privire la lucrãrile întreprinse în cadrul prezentei convenţii;
f) sa adreseze Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei recomandãri referitoare la invitarea statelor nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenţie;
g) sa formuleze orice propunere vizând îmbunãtãţirea eficientei prezentei convenţii.
2. În scopul îndeplinirii misiunii sale, grupa de control poate prevedea, din proprie initiativa, intalniri ale grupelor de experţi.
ART. 12
În urma fiecãrei şedinţe, grupa de control transmite Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport cu privire la lucrãrile sale şi la modul de funcţionare a convenţiei.
ART. 13
Amendamente la celelalte articole ale convenţiei
1. Amendamentele la articolele prezentei convenţii pot fi propuse de cãtre o parte, de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei sau de grupa de control.
2. Orice propunere de amendament este comunicatã secretarului general al Consiliului Europei, statelor menţionate la art. 14, precum şi oricãrui stat care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 16.
3. Orice amendament propus de o parte sau de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei este comunicat grupei de control cu cel puţin doua luni înaintea şedinţei în care acesta trebuie luat în studiu. Grupa de control supune Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei opinia sa privind amendamentul propus, dacã este cazul, în urma consultãrii organizaţiilor sportive competente.
4. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei studiazã amendamentul propus, precum şi orice opinie supusã de grupa de control şi poate adopta amendamentul.
5. Textul oricãrui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol este transmis spre acceptare pãrţilor.
6. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unui termen de o luna de la data la care toate pãrţile au informat Secretariatul general cu privire la acceptarea respectivului amendament.
Clauze finale
ART. 14
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state-pãrţi la Convenţia culturalã europeanã şi statelor nemembre participante la elaborarea prezentei convenţii, care îşi pot exprima consimţãmântul de a deveni pãrţi prin:
a) semnare fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; sau
b) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 15
1. Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de o luna de la data la care cinci state, dintre care cel puţin patru sunt membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 14.
2. În ceea ce priveşte orice stat care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a deveni parte la convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de o luna de la data semnãrii sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 16
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita, în urma consultãrii pãrţilor, orice stat nemembru sa adere la aceasta, printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea statelor contractante cu drept de a face parte din comitet.
2. Pentru orice stat care adera, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de o luna de la data depunerii instrumentului sau de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 17
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezenta convenţie.
2. În orice moment ulterior, orice stat poate, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii asupra oricãrui alt teritoriu desemnat în declaraţie. În ceea ce priveşte acest teritoriu, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de o luna de la data primirii numitei declaraţii de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie, formulatã în baza celor doua paragrafe precedente, va putea fi retractata, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin înştiinţare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retractarea devine efectivã în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de 6 luni de la data primirii înştiinţãrii de cãtre Secretariatul general.
ART. 18
1. Orice parte poate denunta oricând prezenta convenţie prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea devine efectivã în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unui termen de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 19
Secretarul general al Consiliului Europei notifica pãrţilor, celorlalte state membre ale Consiliului Europei, celorlalte state-pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, statelor participante la elaborarea prezentei convenţii şi oricãrui stat care a aderat la aceasta sau care a fost invitat sa adere:
a) orice semnare în conformitate cu art. 14;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în conformitate cu art. 14 sau 16;
c) oricare data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 15 şi 16;
d) oricare informaţie transmisã în baza dispoziţiilor art. 9;
e) orice raport stabilit în baza dispoziţiilor art. 12;
f) orice propunere de amendament şi orice amendament adoptat în conformitate cu art. 13 şi data intrãrii în vigoare a acestui amendament;
g) orice declaraţie formulatã în baza dispoziţiilor art. 17;
h) orice notificare înaintatã, în baza dispoziţiilor art. 18, şi data la care denunţarea devine efectivã;
i) orice alt act, notificare sau comunicare, care se referã la prezenta convenţie.
Drept pentru care, subsemnaţii, în mod legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Strasbourg la 16 noiembrie 1989, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica copii certificate conforme fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, celorlalte pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricãrui stat invitat sa adere la aceasta.
ANEXA 1
LISTA DE REFERINTA
a claselor farmacologice dopante şi a metodelor de dopaj
I. Clase de agenţi de dopaj
A. Stimulente
B. Narcotice
C. Steroizi anabolizanti
D. Beta-blocante
E. Diuretice
F. Hormoni peptidici şi analogi
II. Metode de dopaj
A. Dopaj sanguin
B. Manipulari farmacologice, chimice sau fizice
III. Clase de substanţe supuse anumitor restrictii
A. Alcool
B. Marijuana
C. Anestezice locale
D. Corticosteroizi
Exemple:
--------
I. Clase de agenţi de dopaj
A. Stimulente
- amfepramona
- amfetamina
- amfetaminil
- amifenazol
- benzampfetamina
- cafeina*)
- cathina
- clobenzorex
- clorfetermina
- clorprenalina
- cocaina
- cropropamida (component al micorenului)
- crotetamida (component al micorenului)
- dimetilamfetamina
- efedrina
- etamivan
- etilamfetamina
- fencamfamina
- fendimetrazina
- fenetilina
- fenilpropanolamina
- fenmetrazina
- fenproporex
- fentermina
- furfenorex
- mefenorex
- metamfetamina
- metilefedrina
- metilfenidat
- metoxifenamina
- morazon
- niketamida
- pemolina
- pentetrazol
- pipradol
- pirovaleron
- prolintan
- propilhexedrin
- stricnina
şi substanţe înrudite
B. Narcotice analgezice
- alphaprodina
- anileridin
- buprenorfina
- codeina
- dextromoramid
- dextropropoxifen
- diamorfina (heroina)
- dihidrocodeina
- dipipanona
- etilmorfina
- etoneptazina
- fenazocina
- levorfanol
- metadona
- morfina
- nalbufina
- pentazocina
- petidina
- trimeperidina
şi substanţe înrudite
C. Steroizi anabolizanti
- bolasteron
- boldenona
- clostebol
- dehidroclormetiltestosteron
- fluoximesteron
- mesterolon
- metandienona
- metenolon
- metiltestosteron
- nandrolon
- noretandrolon
- oxandrolon
- oximesteron
- oximetolon
- stanozolol
- testosteron**)
şi substanţe înrudite
D. Beta-blocante
- acebutolol
- alprenolol
- atenolol
- labetalol
- metoprolol
- nadolol
- oxprenolol
- propranolol
- sotalol
şi substanţe înrudite
E. Diuretice
- acetazolamida
- amilorid
- bendroflumethiazida
- benzthiazida
- bumetanida
- canrenona
- clormerodrin
- clortalidon
- diclofenamida
- acid etacrinic
- furosemid
- hidroclorthiazida
- mersalil
- spironolactona
- triamteren
şi substanţe înrudite
F. Hormoni peptidici şi analogi
- chorionic Gonadotrophin (HCG - gonadotropina chorionica umanã)
- corticotropina (ACTH)
- hormoni de creştere (HCG, somatotropina)
II. Metode de dopaj
A. Dopaj sanguin
B. Manipulari farmacologice, chimice sau fizice
III. Clase de substanţe supuse anumitor restrictii
A. Alcool
B. Marijuana
C. Anestezice locale
D. Corticosteroizi
NOTA:
Lista de mai sus reprezintã lista claselor de substanţe dopante şi a metodelor de dopaj, adoptatã de cãtre Comitetul Internaţional Olimpic în luna aprilie 1989.
--------------
*) Pentru cafeina, un esantion se va considera pozitiv în cazul în care concentratia în urina depãşeşte 12 mcg/ml.
**) Pentru testosteron se considera pozitiv când raportul testosteron/epitestosteron este mai mare de 6.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
