Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 17 din 21 iunie 1968 pentru reglementarea unor conditii de remunerare a salariatilor care indeplinesc functii de conducere, tehnico-administrative si de specialitate
În aplicarea reglementãrii salarizarii personalului cu funcţii de conducere, tehnico-administrative şi de specialitate, au apãrut unele deficiente care sînt contrarii principiului socialist de retribuire în raport cu cantitatea şi calitatea muncii prestate. Astfel de deficiente, s-au manifestat în legatura cu acordarea unor indemnizaţii nelegate de munca, precum şi de exercitarea cumulului de funcţii remunerate, generind realizarea de cãtre unele persoane a unor venituri exagerate fata de aportul lor la munca socialã şi frinind promovarea cadrelor ţinere în raport cu pregãtirea şi capacitatea lor. Legea alãturatã stabileşte mãsurile necesare în vederea inlaturarii neajunsurilor constatate şi pentru reglementarea condiţiilor de remunerare a muncii pentru salariaţii care îndeplinesc concomitent doua sau mai multe funcţii de conducere, tehnico-administrative de specialitate.
În Republica Socialistã România dreptul la munca este garantat de Constituţia tarii, fiecãrui cetãţean asigurindu-i-se posibilitatea de a desfasura, potrivit pregãtirii şi aptitudinilor sale, o activitate utila în domeniul economic, ştiinţific, cultural, social şi administrativ, remuneratã dupã cantitatea şi calitatea ei. Într-o anumitã perioada, pentru acoperirea nevoilor de cadre de specialitate, a fost necesarã utilizarea cumulului de funcţii remunerate. În prezent, cînd asigurarea cu cadre calificate a tuturor sectoarelor de activitate s-a imbunatatit, menţinerea cumulului remunerat nu mai este indreptatita, aceasta practica devenind totodatã o piedica în promovarea cadrelor ţinere în funcţii de conducere, tehnico-administrative şi de specialitate. În acelaşi timp, unii salariaţi care beneficiazã de diverse indemnizaţii şi adaosuri nelegate de munca obţin venituri exagerate fata de participarea lor efectivã la munca societãţii. Cumulul de funcţii remunerate şi plata indemnizaţiilor nelegate de munca genereazã disproportii nejustificate din punct de vedere social între veniturile diferitelor categorii de salariaţi, ceea ce contravine eticii societãţii socialiste. Aplicarea consecventa a criteriilor socialiste de repartiţie impune ca orice retribuire sa corespundã unei munci socialmente utile, efectiv prestate, iar fiecare angajat sa aibã o singura funcţie remuneratã, primind un singur salariu, corespunzãtor cu nivelul sau de pregãtire, cu gradul de rãspundere şi cu complexitatea sarcinilor încredinţate. În scopul inlaturarii neajunsurilor existente în ce priveşte plata unor indemnizaţii şi adaosuri nelegate de munca şi a reglementãrii drepturilor de salarii cuvenite salariaţilor care îndeplinesc concomitent mai multe funcţii de conducere, tehnico-administrative sau de specialitate,
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
ART. 1 Orice forma de retribuire trebuie sa corespundã unei munci socialmente utile, efectiv prestate. Indemnizaţiile nelegate de munca se desfiinţeazã pe data de 1 iulie 1968. Se vor menţine numai indemnizaţiile care constituie elemente componente ale sistemului de salarizare, fiind legate nemijlocit de prestarea unei munci corespunzãtoare. ART. 2 Angajaţii, indiferent de locul de munca, pot primi ca retributie pentru funcţiile îndeplinite în organizaţiile economice, administrative, ştiinţifice şi social-culturale, un singur salariu. În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se desfiinţeazã orice cumul de funcţii remunerate. ART. 3 Angajaţii care exercita concomitent doua sau mai multe funcţii de conducere, tehnico-administrative şi de specialitate vor putea opta, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, pentru unul dintre salariile prevãzute la funcţiile îndeplinite. ART. 4 În cazuri excepţionale, prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri, se pot stabili, în funcţie de cerinţele economiei, ale cercetãrii ştiinţifice şi ale altor domenii de activitate socialã, sectoare ale acestora în care unele categorii de salariaţi proprii sau din alte ramuri vor putea efectua peste programul de lucru o alta munca, remuneratã cu ora sau în raport cu lucrãrile executate. ART. 5 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost votatã de Marea Adunare Nationala la 21 iunie 1968, intrunind din cele 430 voturi exprimate, 423 voturi pentru şi 7 voturi impotriva.
Preşedintele Marii Adunãri Naţionale, ŞTEFAN VOITEC
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnam aceasta lege.
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU
Bucureşti, 21 iunie 1968. Nr. 17.
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
