Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicatã în temeiul <>art. V din Legea nr. 592/2003 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2004, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Legea nr. 160/1998 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 6 august 1998, şi a mai fost modificatã prin:
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 72/1999 pentru completarea <>art. 25 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 604/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 8 noiembrie 2001.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberalã şi independentã, cu organizare autonomã reglementatã. Este organizatã şi funcţioneazã în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari.
(2) Asociaţia Generalã a Medicilor Veterinari din România este forul ştiinţific şi profesional neguvernamental al medicilor veterinari, care cuprinde şi coordoneazã activitatea asociaţiilor, societãţilor şi ligilor de profil membre.
(3) Medicina veterinarã este o ştiinţã medicalã care asigurã confortul şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sãnãtãţii publice şi la protecţia mediului.
ART. 2
(1) Profesiunea de medic veterinar se exercitã în România de cãtre orice persoanã, cetãţean român, care posedã diplomã de medic veterinar echivalatã potrivit legii, precum şi de cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de cetãţenii Elveţiei, care posedã diplome de medic veterinar, certificate sau alte documente care atestã aceastã calificare prevãzutã de lege, eliberate de o instituţie de învãţãmânt din aceste state.
(2) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetãţenii Elveţiei, care posedã diplome, certificate sau alte documente ce atestã calificarea de medic veterinar, eliberate de instituţii de învãţãmânt superior veterinar din ţãri terţe, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene.
(3) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetãţenii statelor terţe, cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetãţenii Elveţiei, care posedã diplome, certificate sau alte documente eliberate de instituţii de învãţãmânt veterinar din state terţe, care atestã aceastã calificare, echivalate potrivit legii.
(4) Recunoaşterea profesionalã a diplomelor, certificatelor sau a altor documente, care atestã calitatea de medic veterinar, se realizeazã de cãtre Colegiul Medicilor Veterinari.
(5) Medicii veterinari, cetãţeni români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi medicii veterinari cetãţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetãţenii Elveţiei, care exercitã profesia de medic veterinar în România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la exercitarea acesteia ca şi medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari.
ART. 3
(1) Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apãrarea sãnãtãţii animalelor, sãnãtãţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurãtor, în scopul ameliorãrii efectivelor de animale, al asigurãrii securitãţii alimentare a populaţiei, al facilitãrii relaţiilor comerciale şi al pãstrãrii echilibrului ecologic.
(2) Prin natura liberalã a profesiei, medicul veterinar cu drept de liberã practicã, în exercitarea profesiei sale, nu este funcţionar public.
ART. 4
Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate în urmãtoarele domenii de competenţã:
a) sãnãtatea animalelor;
b) sãnãtatea publicã veterinarã şi igiena produselor animaliere şi de origine animalã;
c) inspecţia şi controalele veterinare de frontierã;
d) supravegherea şi diagnosticul de laborator veterinar;
e) controlul igienei furajelor;
f) coordonarea identificãrii şi înregistrãrii animalelor;
g) instruirea şi educaţia veterinarã continuã;
h) testarea, înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializãrii produselor de uz veterinar şi ale altor materii care pot influenţa starea de sãnãtate a animalelor;
i) comercializarea cu amãnuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi medicamentelor de uz veterinar;
j) consultanţã şi audit veterinar.
ART. 5
Medicul veterinar îşi exercitã profesiunea în colaborare cu alte profesiuni, în urmãtoarele domenii:
a) apãrarea sãnãtãţii publice şi protecţia consumatorului;
b) creşterea şi furajarea animalelor;
c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor;
d) realizarea produselor de uz veterinar şi a altor materii care influenţeazã starea de sãnãtate a animalelor;
e) cercetãri de geneticã animalã fundamentalã şi aplicativã;
f) protecţia animalelor domestice şi a celor sãlbatice;
g) industrializarea şi valorificarea produselor animaliere şi de origine animalã;
h) protecţia mediului şi controlul poluãrii;
i) statistica medical-veterinarã;
j) comercializarea produselor de uz veterinar, cu excepţia celor prevãzute la art. 4 lit. i);
k) controlul mişcãrii animalelor, al produselor animaliere şi de origine animalã;
l) cercetarea medical-veterinarã;
m) nutriţia animalelor;
n) biotehnologii medical-veterinare;
o) învãţãmântul medical-veterinar.
ART. 6
În exercitarea profesiunii, medicul veterinar aplicã, respectã şi este protejat de legile statului, precum şi de prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de deontologie medical-veterinarã aprobate de Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, cu respectarea legii.
ART. 7
Profesiunea de medic veterinar se exercitã în cadrul urmãtoarelor structuri profesionale:
a) reţeaua veterinarã de stat;
b) serviciile medicale veterinare particulare, autorizate legal;
c) instituţiile de învãţãmânt veterinar autorizate şi acreditate sau autorizate sã funcţioneze provizoriu;
d) alte instituţii publice şi private.
CAP. II
Organizarea profesiunii de medic veterinar
SECŢIUNEA 1
Colegiul Medicilor Veterinari
ART. 8
(1) Se înfiinţeazã Colegiul Medicilor Veterinari, ca formã de organizare profesionalã autonomã, neguvernamentalã, apoliticã şi nonprofit. Colegiul are personalitate juridicã.
(2) Colegiul Medicilor Veterinari reprezintã interesele şi apãrã drepturile profesionale ale membrilor sãi.
(3) Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari se realizeazã pe principiul teritorial, al eligibilitãţii şi ierarhiei.
(4) Organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt:
a) Congresul naţional;
b) Consiliul naţional;
c) consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti.
ART. 9
(1) Colegiul Medicilor Veterinari are urmãtoarele atribuţii:
a) va da avizul consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementãrile şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare;
b) elaboreazã Codul de deontologie medical-veterinarã, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari, Statutul medicului veterinar, ale cãror prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiunii de medic veterinar;
c) acordã medicilor veterinari atestatul de liberã practicã;
d) aplicã sancţiunile disciplinare prevãzute de regulamentul sãu de organizare şi funcţionare, suspendã sau retrage atestatul de liberã practicã;
e) reprezintã profesiunea în faţa organelor guvernamentale, a altor foruri profesionale şi ştiinţifice, a instituţiilor publice sau private;
f) promoveazã relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;
g) ţine evidenţa membrilor sãi şi actualizeazã permanent tabloul general al acestora;
h) propune anual Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii cifra de şcolarizare pentru învãţãmântul superior medical-veterinar;
i) acordã sprijin informaţional, elibereazã documente oficiale medicilor cetãţeni români care solicitã aceasta oficial, pentru a exercita profesia în Uniunea Europeanã sau în alte state, precum şi medicilor veterinari cetãţeni strãini care solicitã sã profeseze în România, în condiţiile legii.
(2) În materia recunoaşterii calificãrilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi în materia exercitãrii profesiei de medic veterinar de cãtre cetãţenii statelor menţionate, Colegiul Medicilor Veterinari adoptã hotãrâri cu efect juridic, armonizate cu reglementãrile comunitare.
ART. 10
(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii împreunã cu Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, în colaborare cu instituţiile de învãţãmânt superior din domeniu, la propunerea Colegiului Medicilor Veterinari şi a Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, stabilesc profilurile profesionale de bazã şi specializãrile medicilor veterinari.
(2) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale împreunã cu Colegiul Medicilor Veterinari şi instituţiile de învãţãmânt superior organizeazã concursul şi elibereazã certificate care atestã gradul profesional de medic primar veterinar.
(3) Colegiul Medicilor Veterinari colaboreazã cu instituţiile publice în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi de perfecţionare a învãţãmântului medical-veterinar universitar şi postuniversitar, în concordanţã cu cerinţele şi standardele internaţionale şi cu legislaţia României.
ART. 11
Componenţa Consiliului naţional, a consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi condiţiile şi modul de îndeplinire a atribuţiilor şi competenţelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia.
ART. 12
(1) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari se constituie din:
a) taxa de înscriere în colegiu, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestãri ştiinţifice şi culturale, precum şi din drepturi editoriale;
b) subvenţii, donaţii şi sponsorizãri din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţarã sau din strãinãtate, în condiţiile legii;
c) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale.
(2) Consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti vireazã lunar Colegiului Medicilor Veterinari o cotã de 50% din cotizaţiile încasate. Fondurile bãneşti pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregãtirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea de instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activitãţi ale colegiului, cheltuieli administrativ-gospodãreşti şi pentru fondul de salarii pentru aparatul tehnico-administrativ propriu.
SECŢIUNEA a 2-a
Congresul Naţional al Medicilor Veterinari
ART. 13
(1) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este forul reprezentativ suprem al profesiunii de medic veterinar şi se constituie din delegaţi aleşi în adunãrile generale ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti ale Colegiului Medicilor Veterinari.
(2) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari se întruneşte o datã la 3 ani. La cererea majoritãţii consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, Consiliul naţional convoacã Congresul extraordinar.
(3) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este legal constituit, dacã sunt prezente douã treimi din numãrul delegaţilor convocaţi, şi adoptã hotãrâri cu votul majoritãţii simple.
ART. 14
Congresul Naţional al Medicilor Veterinari are urmãtoarele atribuţii:
a) adoptã Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;
b) adoptã Statutul medicului veterinar;
c) adoptã propuneri de acte normative privind profesiunea de medic veterinar şi aprobã Codul de deontologie medical-veterinarã;
d) adoptã hotãrâri privind formarea, calificarea, specializarea şi perfecţionarea medicilor veterinari, precum şi criteriile pentru promovarea profesionalã;
e) adoptã rezoluţii şi recomandãri privind programul sãu ştiinţific;
f) adoptã hotãrâri privitoare la relaţiile de colaborare dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi Asociaţia Generalã a Medicilor Veterinari din România sau alte foruri profesionale şi ştiinţifice din ţarã şi din strãinãtate.
ART. 15
Hotãrârile Congresului Naţional al Medicilor Veterinari sunt definitive şi obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Veterinari.
CAP. III
Membrii Colegiului Medicilor Veterinari
ART. 16
(1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari se dobândeşte de orice medic veterinar, cetãţean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European ori cetãţean elveţian, indiferent de convingerile politice, religioase, culturale, de origine etnicã, care îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) exercitã în mod legal profesiunea de medic veterinar în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 2;
b) nu se aflã în cazurile de nedemnitate prevãzute de legislaţia în vigoare;
c) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar.
(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari este obligatorie pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar.
ART. 17
(1) Prevederile art. 16 nu se aplicã în cazul exercitãrii profesiei de cãtre cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de cãtre cetãţenii elveţieni sub formã de prestãri de servicii.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1), cetãţenii statelor menţionate se înregistreazã în registrul ţinut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, fãrã a dobândi calitatea de membri.
(3) Pentru prestarea de servicii persoanele prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a face o declaraţie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Medicilor Veterinari, în condiţiile legii.
(4) În exercitarea profesiei în forma prestãrii de servicii, aceste persoane se supun normelor de deontologie profesionalã.
ART. 18
Membrii Colegiului Medicilor Veterinari pot fi membri activi şi membri de onoare. Criteriile de includere a membrilor în una dintre aceste categorii sunt prevãzute în Statutul medicului veterinar.
ART. 19
La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, medicul veterinar depune în faţa consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari, într-un cadru solemn, urmãtorul jurãmânt:
"Jur sã-mi exercit profesiunea cu competenţã şi responsabilitate, în mod demn, cu probitate şi devotament, acţionând în toate împrejurãrile printr-o conduitã exemplarã, în spiritul normelor Codului de deontologie medical-veterinarã şi al respectãrii legilor ţãrii.
Voi folosi toate cunoştinţele mele profesionale şi ştiinţifice pentru promovarea şi apãrarea sãnãtãţii animalelor, protecţia sãnãtãţii omului şi a condiţiilor ecologice.
Jur sã apãr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiunii de medic veterinarş"
ART. 20
(1) Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au urmãtoarele drepturi:
a) în exercitarea profesiunii sunt ocrotiţi de lege;
b) sã-şi exercite profesiunea medical-veterinarã, în condiţiile legii;
c) sã-şi desfãşoare activitatea nestingherit şi fãrã vreo imixtiune din partea altor categorii profesionale;
d) sã informeze Colegiul Medicilor Veterinari despre orice încãlcare a dreptului de exercitare a profesiei;
e) sã asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari;
f) sã aleagã şi sã fie aleşi;
g) sã participe la formele de perfecţionare profesionalã continuã;
h) sã foloseascã însemnele şi titlurile profesionale sau academice.
(2) Insulta, calomnia ori ameninţarea, sãvârşitã împotriva medicului veterinar în timpul exercitãrii profesiei şi în legãturã cu aceasta, se pedepseşte conform legii.
(3) Lovirea sau alte violenţe sãvârşite împotriva medicului veterinar, în condiţiile exercitãrii profesiei, se pedepsesc conform legii.
(4) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a pãrţii vãtãmate, iar pentru faptele prevãzute la alin. (1) lit. d), şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã.
ART. 21
Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au urmãtoarele obligaţii:
a) sã respecte legile şi celelalte acte normative în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic veterinar şi sã se supunã hotãrârii organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari;
b) sã respecte şi sã aplice în orice împrejurare normele de eticã şi deontologie medical-veterinarã;
c) sã promoveze întregul ansamblu de mãsuri menite sã conducã la dezvoltarea creşterii animalelor şi a potenţialului lor productiv;
d) sã protejeze sãnãtatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, sã participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic;
e) sã urmãreascã şi sã sprijine mãsurile de protecţie a animalelor, în conformitate cu reglementãrile internaţionale;
f) medicul veterinar care desfãşoarã activitate medical-veterinarã rãspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale.
ART. 22
Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari şi exercitarea profesiunii de medic veterinar devin nedemne şi se suspendã pentru:
a) desfãşurarea unor activitãţi care contravin normelor Codului de deontologie medical-veterinarã, constatate, sancţionate şi rãmase definitive;
b) interzicerea exercitãrii profesiunii pe durata stabilitã prin hotãrâre judecãtoreascã sau disciplinarã, rãmasã definitivã;
c) în caz de neplatã a cotizaţiilor şi a contribuţiilor profesionale, timp de 6 luni neîntrerupt de la scadenţa acestora.
ART. 23
Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari înceteazã:
a) dacã împotriva medicului veterinar s-au luat mãsuri de ridicare a dreptului de a profesa, ca sancţiune disciplinarã sau ca urmare a hotãrârii Colegiului Medicilor Veterinari, pentru evidentã incapacitate profesionalã ori boalã psihicã, atestatã de comisia medicalã de expertizã;
b) dacã medicul veterinar a fost condamnat definitiv pentru o faptã care constituie culpã profesionalã, prevãzutã şi pedepsitã de Codul penal, care îl face nedemn de a-şi exercita profesiunea.
CAP. IV
Calificarea, specializarea şi promovarea în grade profesionale a medicilor veterinari
ART. 24
Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari poate atesta, în condiţiile prezentei legi, medici veterinari în diferite profiluri profesionale.
ART. 25
Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari face propuneri privind criteriile de obţinere a gradelor profesionale, conform normelor legale în vigoare, în:
a) asistenţã medical-veterinarã;
b) epidemiologie veterinarã;
c) supraveghere şi diagnostic de laborator;
d) sãnãtate publicã veterinarã şi igiena produselor animaliere şi de origine animalã;
e) patologia reproducţiei.
CAP. V
Libera practicã medical-veterinarã
ART. 26
(1) Activitãţile efectuate prin liberã practicã medical-veterinarã sunt: asistenţa medical-veterinarã, însãmânţãrile artificiale, diferitele servicii de specialitate şi consultanţã tehnicã şi legislativã sanitar-veterinarã, producerea şi comercializarea medicamentelor antiparazitare şi de uz veterinar şi a aparaturii şi instrumentarului de uz veterinar.
(2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul unic sanitar-veterinar naţional.
ART. 27
(1) Medicii veterinari cu drept de liberã practicã îşi pot desfãşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice.
(2) Pentru sprijinirea liberalizãrii profesiunii de medic veterinar, direcţiile sanitar-veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi regiile autonome sau alte instituţii de care aparţin dispensarele veterinare pot vinde, închiria sau concesiona medicilor veterinari care devin liber-profesionişti clãdirile, spaţiile, dotãrile şi mijloacele existente în circumscripţiile sanitar-veterinare de asistenţã şi în clinicile veterinare de stat. Se excepteazã de la vânzare locuinţele.
(3) În scopul prevãzut la alin. (2) autoritãţile administraţiei publice locale pot închiria, concesiona sau vinde, dupã caz, medicilor veterinari care devin liber-profesionişti, clãdirile şi spaţiile, precum şi dotãrile şi mijloacele aferente acestora, în care se desfãşoarã activitatea circumscripţiilor sanitar-veterinare şi care se aflã în proprietatea publicã sau privatã a comunelor, oraşelor şi municipiilor.
(4) Medicii veterinari care devin liber-profesionişti şi rãmân în localitatea de domiciliu au drept de preemţiune la închirierea şi la concesionarea clãdirilor şi amenajamentului respectiv în care se realizeazã activitatea specificã de medic veterinar, în cadrul circumscripţiei.
(5) Clãdirilor, spaţiilor, precum şi dotãrilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul medicinei veterinare. Schimbarea destinaţiei se va putea realiza numai cu avizul autoritãţilor administraţiei publice locale.
ART. 28
(1) În exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberã practicã se organizeazã şi funcţioneazã în cadrul:
a) cabinetului medical-veterinar, în una dintre urmãtoarele forme:
1. cabinet medical-veterinar;
2. cabinete medical-veterinare asociate;
b) societãţilor comerciale cu obiect principal de activitate activitãţile veterinare.
(2) În formele de organizare a profesiei prevãzute la alin. (1) îşi exercitã profesia medicii veterinari titulari sau asociaţi, care pot avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altã categorie de personal.
ART. 29
(1) Cabinetul medical-veterinar este unitatea fãrã personalitate juridicã, furnizoare de servicii medical-veterinare.
(2) În cabinetul medical-veterinar îşi exercitã profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altã categorie de personal.
(3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale veterinare asociate, în scopul exercitãrii în comun a activitãţii. Medicii veterinari titulari ai unor cabinete asociate îşi pãstreazã drepturile şi rersponsabilitãţile individuale prevãzute de lege.
ART. 30
(1) Cabinetele medical-veterinare asociate pot avea patrimoniu comun.
(2) Medicul veterinar poate schimba oricând forma de organizare a profesiei, cu înştiinţarea autoritãţii care a aprobat înfiinţarea şi înregistrarea cabinetului medical-veterinar.
ART. 31
Unitãţile medical-veterinare cu personalitate juridicã, ce se înfiinţeazã potrivit <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, vor funcţiona cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) au ca obiect de activitate principal activitãţile veterinare;
b) sunt înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare.
ART. 32
(1) Actul de înfiinţare a cabinetelor medical-veterinare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fãrã personalitate juridicã, ce se întocmeşte la consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, dupã aprobarea sa de cãtre Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Certificatul de înregistrare este necesar pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a cabinetului, o copie a acestuia fiind înmânatã titularului.
(2) Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare se ţine de cãtre Colegiul Medicilor Veterinari.
ART. 33
(1) Clãdirilor, spaţiilor, precum şi dotãrilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul practicãrii medicinii veterinare.
(2) Schimbarea destinaţiei se poate realiza numai cu acordul proprietarului.
ART. 34
(1) Bunurile imobile aflate în proprietatea publicã a statului, utilizate în prezent pentru activitãţi medical-veterinare, vor fi trecute în domeniul privat al statului, potrivit prevederilor <>art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile ulterioare.
(2) Bunurile prevãzute la alin. (1) vor fi vândute, închiriate sau concesionate cabinetelor medical-veterinare ori, dupã caz, unitãţilor medical-veterinare cu personalitate juridicã.
(3) Normele metodologice privind vânzarea bunurilor prevãzute la alin. (1) se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 35
Limitele dotãrii cabinetelor medical-veterinare se stabilesc de cãtre Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari.
ART. 36
Tarifele şi onorariile pentru libera practicã medical-veterinarã se stabilesc de cãtre fiecare medic veterinar, pe criterii de competenţã, Colegiul Medicilor Veterinari stabilind tarifele minime unice şi obligatorii.
ART. 37
(1) Medicamentele şi produsele antiparazitare de uz veterinar se comercializeazã numai din depozite, puncte farmaceutice şi farmacii veterinare autorizate legal.
(2) Produsele biologice de uz veterinar se comercializeazã numai din depozite veterinare autorizate şi se folosesc numai de cãtre medicii veterinari, persoane fizice sau juridice autorizate, în cadrul actului medical-veterinar.
ART. 38
(1) Medicii veterinari cu drept de liberã practicã, pe bazã de contract încheiat cu direcţiile sanitar-veterinare, efectueazã acţiunile prevãzute în programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum şi alte activitãţi care concurã la supravegherea sanitar-veterinarã a teritoriului.
(2) Tarifele de platã pentru acţiunile prevãzute la alin. (1) se stabilesc de cãtre Colegiul Medicilor Veterinari şi se negociazã pentru noul an bugetar cu Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale prin Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã.*)
ART. 39
Atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari liber-profesionişti, precum şi îndeplinirea unor îndatoriri publice se stabilesc printr-un regulament elaborat de Colegiul Medicilor Veterinari împreunã cu Agenţia Naţionalã Sanitar-Veterinarã*).
------------
*) Conform <>art. 60 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 215/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii veterinare, toate referirile la Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã din legislaţia în vigoare se considerã ca fiind fãcute la Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Conform <>art. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unitãţilor din subordinea acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se organizeazã şi funcţioneazã ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru.
CAP. VI
Proceduri şi sancţiuni
ART. 40
Comisia Superioarã de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, judecã încãlcarea şi nerespectarea legislaţiei şi a reglementãrilor specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor veterinari.
ART. 41
Membrii Colegiului Medicilor Veterinari care încalcã legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar şi nu respectã Codul de deontologie medical-veterinarã rãspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre urmãtoarele sancţiuni:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare severã;
d) suspendarea dreptului de a exercita medicina veterinarã pe o perioadã care nu poate depãşi un an de la data emiterii hotãrârii comisiei;
e) radierea din evidenţa Colegiului Medicilor Veterinari, ceea ce determinã interzicerea definitivã de a exercita medicina veterinarã pe teritoriul României, care se poate lua numai de cãtre Comisia Superioarã de Deontologie şi Litigii la propunerea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
ART. 42
Comisia judeţeanã de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, reprezintã prima structurã ce soluţioneazã aspectele menţionate la art. 40, iar Comisia Superioarã de Deontologie şi Litigii reprezintã forumul naţional şi structura de apel pentru orice încãlcare, nerespectare sau abatere sãvârşitã de un medic veterinar şi nesoluţionatã la nivel judeţean.
ART. 43
Procedura privind soluţionarea litigiilor şi abaterilor sãvârşite de cãtre medicii veterinari este stabilitã în regulamentul de ordine interioarã pentru Comisia Superioarã de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii şi, respectiv, a municipiului Bucureşti.
ART. 44
Rãspunderea disciplinarã a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude rãspunderea penalã, contravenţionalã, civilã sau materialã, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale.
ART. 45
Exercitarea fãrã drept a oricãrei activitãţi specifice profesiei de medic veterinar constituie infracţiune şi se sancţioneazã potrivit legii.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 46
(1) Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medical-veterinare, indiferent de forma de organizare, se exercitã de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale prin Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã*) şi de cãtre Colegiul Medicilor Veterinari.
(2) Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor medical-veterinare se exercitã de cãtre autoritatea sanitar-veterinarã centralã şi teritorialã, Colegiul Medicilor Veterinari sau de alte organe abilitate, în condiţiile legii.
-----------
*) A se vedea nota de subsol de la pag. 15
ART. 47
Urmãtoarele acte vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi constituie reglementãri specifice pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi:
a) Statutul medicului veterinar;
b) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;
c) Codul de deontologie medical-veterinarã;
d) Regulamentul privind atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari cu drept de liberã practicã în îndeplinirea unor îndatoriri publice.
ART. 48
În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România va organiza adunãri generale ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru alegerea consiliilor judeţene şi a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Dupã alegerea acestor organe, Adunarea Medicilor Veterinari din România îşi înceteazã activitatea.
*
* *
NOTĂ:
Redãm mai jos <>art. II, III şi IV din Legea nr. 592/2003 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, care nu au fost cuprinse în prezenta republicare.
ART. II
În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, se va realiza transpunerea reglementãrilor comunitare în materia recunoaşterii calificãrilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Elveţia, precum şi în exercitarea profesiei de medic veterinar de cãtre cetãţenii statelor menţionate.
ART. III
Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. IV
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
