Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
Bunurile agricole pot fi arendate în condiţiile legii.
Prin bunuri agricole care pot fi arendate se înţelege terenuri cu destinaţie agricolã, şi anume: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi -, pãşunile împãdurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajãri piscicole şi de îmbunãtãţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolã, precum şi animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatãrii agricole.
ART. 2
Prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal de bunuri agricole şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durata determinata şi la un preţ stabilite de pãrţi.
ART. 3
Arendarea se face prin contract scris încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal de bunuri agricole pe de o parte şi arendaş pe de alta parte. Pãrţile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.
Arendaşul, persoana fizica, trebuie sa fie cetãţean roman cu domiciliul în România, sa prezinte garanţiile solicitate de arendator.
Arendaşul, persoana juridicã, trebuie sa aibã naţionalitate romana, sediul în România şi obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole.
ART. 4
Regiile autonome, institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolã, societãţile comerciale şi alte unitãţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu pot da în arenda bunurile agricole prevãzute la art. 1 alin. 2 din prezenta lege.
Agenţii economici cu capital majoritar de stat prestatori de servicii, rezultaţi din transformarea fostelor staţiuni de mecanizare a agriculturii, nu pot lua în arenda terenuri agricole.
Orice act de arendare fãcut cu încãlcarea prevederilor prezentului articol este nul.
ART. 5
Contractul de arendare va cuprinde:
a) pãrţile contractante şi domiciliul sau sediul acestora;
b) obiectul contractului, complet şi precis determinat; obiectul contractului trebuie sa cuprindã descrierea amãnunţitã a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora şi planul de situaţie al terenurilor;
c) obligaţiile fiecãreia dintre pãrţi, expres şi complet menţionate;
d) durata arendãrii;
e) arenda, modalitãţile şi termenele de plata a acesteia;
f) rãspunderile fiecãrei pãrţi; orice suprafata de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de cãtre proprietar, uzufructuar sau deţinãtor legal se vor specifica separat în contract;
g) alte clauze convenite de pãrţi şi permise de lege.
ART. 6
Contractul de arendare se întocmeşte în scris, cîte un exemplar pentru fiecare parte şi un exemplar care se depune la consiliul local în a cãrui raza teritorialã se afla bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistreazã într-un registru special, ţinut de secretarul consiliului local.
Cînd bunurile arendate sînt situate în raza teritorialã a mai multor consilii locale, înregistrarea şi depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local în a cãrui raza teritorialã este situat bunul arendat.
Taxele de redactare şi înregistrare a contractului de arenda sînt în sarcina arendaşului.
Sînt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local, în condiţiile prezentei legi.
ART. 7
Durata arendãrii trebuie sa prevadã data la care începe şi data la care înceteazã, conform contractului.
Durata arendãrii nu poate fi mai mica de 5 ani.
În cazul plantaţiilor de vita de vie, de pomi, de arbuşti fructiferi, de hamei şi duzi în declin, durata arendãrii poate fi mai mica de 5 ani în funcţie de starea plantaţiei şi, respectiv, de durata de exploatare rãmasã.
Pentru suprafeţele de teren mai mici de 1 ha, a cãror dare în arenda este justificatã de lipsa temporarã a mijloacelor de producţie materiale şi financiare, de absenta din localitate sau de motive de sãnãtate, durata arendãrii poate fi sub 5 ani.
ART. 8
Cel care da în arenda este obligat sa predea bunurile arendate la termenul şi în condiţiile stabilite, sa garanteze pe arendaş de evicţiune totalã sau parţialã şi sa execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract.
Arendaşul are obligaţia de a folosi bunurile arendate, ca un bun proprietar, în condiţiile stabilite, de a menţine potenţialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a plati arenda la termenele şi în modalitãţile stabilite, precum şi de a executa toate obligaţiile contractuale.
Cel care da în arenda are dreptul de a controla oricind modul în care arendaşul administreazã bunurile arendate.
La încetarea contractului, se poate recunoaşte arendaşului, prin hotãrîre judecãtoreascã, un drept de retenţie cu privire la contrapretentiile sale fata de cealaltã parte, izvorite din contract.
ART. 9
Arendaşul, persoana fizica, are drept de preemptiune înaintea statului, în cazul înstrãinãrii prin vînzare a terenurilor agricole din extravilan, arendate.
Dreptul de preemptiune se exercita în condiţiile legii.
ART. 10
Impozitele şi taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sînt în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau deţinãtorului legal.
ART. 11
Arendaşul este considerat agricultor; impozitele datorate de el pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate se plãtesc potrivit dispoziţiilor legale.
Arendaşul, în calitate de producãtor agricol, beneficiazã de facilitãţile de creditare şi impozitare prevãzute de actele normative în vigoare.
ART. 12
Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înţelegerii pãrţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Fiecare parte contractantã este obligatã sa încunoştiinţeze în scris pe cealaltã parte, cu cel puţin 1 an înainte de expirarea contractului, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare.
Prin acordul pãrţilor, contractul de arendare poate sa înceteze şi înainte de a ajunge la termen.
ART. 13
Plata arendei se face în natura, în bani sau în natura şi în bani, potrivit înţelegerii pãrţilor contractante, şi se executa la termenele şi locul stabilite în contract.
ART. 14
Elementele de stabilire a arendei pentru fiecare categorie de folosinta a terenului pot fi: suprafata, potenţialul de producţie, structura parcelara, relieful şi gradul de accesibilitate a mecanizarii, posibilitãţile de acces, distanta fata de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clãdirilor, amenajãrile de îmbunãtãţiri funciare sau alte dotãri.
În cazul terenurilor plantate cu vita de vie, pomi, arbuşti fructiferi, hamei şi duzi, arenda se poate stabili tinindu-se seama şi de tipul de plantaţie, virsta, soi, starea tehnica şi biologica.
În cazul efectivelor de animale, arenda se poate stabili în funcţie de specie, rasa, virsta, starea biologica, potenţialul de producţie şi starea sanitarã-veterinara a acestora.
ART. 15
Arenda în natura se stabileşte într-o cantitate determinata de produse agricole, cuprinsã între un minim şi un maxim de producţie.
Produsele prin care se plãteşte arenda se stabilesc de pãrţi în funcţie de specificul activitãţii agricole şi de zona respectiva.
Termenele şi locul de plata a arendei în natura se stabilesc de pãrţi, tinindu-se seama de felul produselor şi de specificul obţinerii lor.
ART. 16
Arenda în bani va consta din echivalentul în lei al produselor stabilite conform prevederilor art. 15 din prezenta lege şi se va plati la termenele stabili te şi la preţurile practicate pe piata localã la data plãţii.
ART. 17
Arenda convenitã în natura şi în bani se va stabili şi se va achitã potrivit prevederilor art. 15 şi 16 din prezenta lege.
ART. 18
Functionarii publici şi salariaţii din conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolã, ale societãţilor comerciale agricole pe acţiuni şi ale altor unitãţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat nu pot lua în arenda bunurile agricole prevãzute la art. 1 din prezenta lege.
ART. 19
Normele metodologice orientative de calcul al arendei se elaboreazã de cãtre Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii şi se publica în Monitorul Oficial al României.
ART. 20
Arendaşul poate schimba categoria de folosinta a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de cãtre proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 21
În contractul de arendare, de comun acord, pãrţile contractante pot stabili cazurile şi limitele suportãrii daunelor produse de calamitati naturale.
De asemenea, de comun acord pot sa prevadã suportarea pierderilor totale sau parţiale ale bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majorã.
ART. 22
Nu sînt permise oficii de arendasi.
Subarendarea totalã sau parţialã este interzisã.
Orice act de subarendare este nul.
ART. 23
Salariaţii permanenţi sau sezonieri folosiţi de arendasi se bucura de toate drepturile şi de protecţia socialã prevãzute de legislaţia muncii în vigoare.
ART. 24
Contractele de arendare încheiate cu încãlcarea prevederilor prezentei legi sînt nule sau anulabile.
Oricare dintre pãrţile contractante poate cere în justiţie rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neîndeplinire a obligaţiilor de cãtre cealaltã parte, în condiţiile legii.
Litigiile sînt de competenta instanţelor judecãtoreşti sau pot fi soluţionate, cu acordul pãrţilor, şi prin arbitraj.
Pãrţile contractante au la dispoziţie toate mijloacele juridice pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime contractuale, în legatura cu bunurile arendate.
ART. 25
Persoanele fizice, cãrora le-a fost stabilitã calitatea de acţionar în baza prevederilor <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , pot opta în termen de 1 an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.
Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada minima de arendare prevãzutã la art. 7 alin. 2, între societatea comercialã care deţine terenul în cauza şi persoana fizica care a optat pentru calitatea de locator, începînd cu primul an agricol ulterior înregistrãrii opţiunii scrise.
Pînã la expirarea perioadei prevãzute la art. 7 alin. 2, comisia judeteana va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptãţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localitãţi.
Dupã expirarea perioadei minime de arendare, prevãzutã la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptãţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.
ART. 26
Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile legislaţiei civile, în mãsura în care acestea nu sînt contrare prezentei legi.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna din 16 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
EUGEN DIJMARESCU
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
--------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
