Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 153 din 5 aprilie 1937 privind magazinele generale si warantarea marfurilor si cerealelor
CAP. 1 Emisiunea recipisei warantei ART. 1 Administraţiile silozurilor şi magazinelor generale ale Statului, precum şi societatea sau societãţile pentru înfiinţarea silozurilor, ce s-ar crea în baza Legii pentru înfiinţarea de silozuri, publicatã în Monitorul Oficial nr. 143 din 1 iulie 1930, la cererea depunatorului, vor elibera pentru mãrfurile sau cerealele primite în depozit recipise warant în condiţiunile prevãzute mai jos. ART. 2 Recipisa va cuprinde urmãtoarele arãtãri: 1. Numele administraţiei la care s-a depus marfa. 2. Numãrul curent al recipisei warante. 3. Numele, prenumele, calitatea şi domiciliul depunatorului. 4. Locul unde este depozitata marfa. 5. Felul şi calitatea mãrfii depuse, cu toate arãtãrile trebuincioase, spre a se putea stabili identitatea ei. 6. Menţiunea ca marfa e asigurata, la ce societate, pentru ce suma şi pe ce termen. 7. Sumele cu care este eventual încãrcatã marfa pentru plati de transport, avansuri şi altele. 8. Scadenta acestor datorii şi dobanda respectiva cu arãtarea datei de când curge. 9. Data la care marfa urmeazã sa fie înapoiatã şi locul înapoierii. 10. Taxele de magazinaj şi manipulatie. 11. Data eliberãrii recipisei warant. ART. 3 La fiecare recipisa este alãturat sub denumire de "warant" un buletin de gaj conţinând aceleaşi arãtãri ca şi recipisa. ART. 4 Pentru cerealele pe care administraţia le-a clasificat conform legii pentru clasarea cerealelor, recipisa şi warantul vor cuprinde toate arãtãrile din certificatul de clasare şi administraţia e obligatã a înapoia la termen cantitatea de cereale de calitatea arãtatã.
CAP. 2 Negocierea recipiselor şi warantelor ART. 5 Recipisele şi warantele sunt transmisibile prin gir sau ambele împreunã, sau fiecare în parte. Când ele sunt transmise împreunã în acelaşi timp, aceleiaşi persoane, girul se constituie prin semnatura pusã în dosul recipisei şi a warantului şi transmite cesionarului dreptul de a dispune de marfa. Girarea recipisei separatã de warant transmite cesionarului dreptul de a dispune de marfa, cu restrictia achitãrii sumei împrumutate prin warant. Girarea warantului separat de recipisa constituie, prin derogare de la regulile de drept comun, un drept de gaj asupra mãrfurilor în folosul cesionarului warantului. Girurile se fac prin simpla semnatura, pusã în dosul titlurilor în coloanele respective, cu excepţia prevãzutã la art. 6. ART. 6 Primul gir al warantului separat de recipisa va arata: a) Suma garantatã prin gaj, cu dobanda şi scadenta; b) Numele, profesiunea şi adresa creditorului. Scadenta nu poate fi mai departata ca termenul pentru care a fãcut depozitul. Aceleaşi menţiuni vor fi fãcute şi pe recipisa, fiind semnate pe aceasta de cãtre beneficiarul warantului. ART. 7 Primul purtãtor al warantului separat de recipisa e obligat a transcrie în registrele administraţiei emitente menţiunea completa a girului, asa cum e specificat la art. 6. Administraţia emitenta va certifica pe warant efectuarea transcrierii, arãtând pag. şi Nr. de înscriere în registrul de transcrieri al administraţiei. ART. 8 Fiecare dintre purtatorii ulteriori ai warantului sunt obligaţi ca îndatã ce au dobândit warantul sa avizeze de aceasta, prin scrisoare recomandatã, administraţia ce a eliberat warantul comunicându-i totodatã numele, prenumele şi adresa sa. Aceeaşi obligaţie trebuie sa fie îndeplinitã şi de purtatorul recipisei. În caz de neîndeplinire a acestor avize, ei rãmân rãspunzãtori de orice daune vor decurge din aceasta omisiune. ART. 9 Prin derogare de la regulile de drept comun, mãrfurile pentru care s-a emis recipisa - warant - nu pot fi nici urmãrite, nici sechestrate, sub nici un motiv. Urmãrirea se poate face numai asupra titlurilor reprezentând marfa şi numai dacã aceste titluri se gãsesc încã în mana debitorului.
CAP. 3 Lichidarea recipiselor şi warantului ART. 10 Mãrfurile pentru care s-au emis recipise warant vor fi eliberate contra recipisei şi warantului, cum şi a plãţii sumelor şi taxelor datorate. ART. 11 Purtatorul recipisei e obligat a plati purtatorului warantului datoria waranta la scadenta, obtinand în schimb de la acesta warantul achitat. El poate plati datoria şi înainte de termenul fixat, şi în acest caz se reduce dobanda pentru timpul rãmas pana la scadenta, mai puţin 10 zile, pentru care dobanda rãmâne creditorului ca despãgubire. ART. 12 Când posesorul warantului primeşte toatã suma garantatã prin gaj, e obligat a restitui warantul cu menţiunea achitat, când însã primeşte numai o parte a sumei atunci va face o menţiune corespunzãtoare pe warant şi va elibera celui ce a plãtit o chitanţa pentru suma primitã. ART. 13 Dacã purtatorul warantului nu este cunoscut sau lipseşte, sau nu accepta plata conform art. precedent, purtatorul recipisei va putea obţine marfa, depunând administraţiei emitente, în locul warantului achitat, suma garantatã prin acesta. Administraţia emitenta va aviza pe ultimul purtãtor cunoscut al warantului şi va plati aceasta suma posesorului warantului, la cerere, contra depunerii warantului, cu menţiunea de achitare. ART. 14 Când girarea warantului şi suma warantata nu sunt nici menţionate pe recipisa, nici transcrise în registrele administraţiei emitente, aceasta poate elibera marfa purtatorului recipisei, însã numai dupã trecere de 8 zile de la prezentarea recipisei. ART. 15 Dacã suma depusa la administraţia emitenta pentru plata datoriei warantate nu este reclamata de purtatorul warantului pana în 8 zile dupã expirarea scadentei, administraţia va consemna suma la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. ART. 16 Purtatorul warantului are privilegiu asupra sumei depuse, conform articolului precedent.
CAP. 4 Execuţia în caz de neplata ART. 17 În caz de neplata datoriei la scadenta, purtatorul warantului, separat de recipisa, poate, fãrã somaţiuni, protest, chemare în judecata sau orice alta formalitate judiciarã, sa ceara administraţiei emitente punerea în vânzare, prin licitaţie publica, şi cu ridicarea mãrfurilor gajate, conform normelor stabilite în articolele urmãtoare. Aceleaşi drepturi le are şi oricare dintre girantii anteriori ai warantului, în caz când va fi achitat ei datoria warantata. ART. 18 Exercitarea drepturilor purtatorului de warant nu este suspendatã prin falimentul, suspendarea plãţilor, interdicţia sau încetarea din viata a împrumutatului sau a proprietarului mãrfurilor. ART. 19 În urma cererii de vânzare facuta de purtatorul warantului, administraţia emitenta e datoare a fixa vânzarea în cel puţin 5 zile şi cel mult 10 zile de la cerere. Administraţia emitenta poate, cu consimţãmântul proprietarului mãrfii sau creditorului urmãritor, sa împartã marfa în mai multe loturi care se vor vinde în aceeaşi zi sau succesiv, fãrã a trece însã peste termenul de 10 zile. ART. 20 Vânzarea va fi anunţatã prin publicaţiuni într-un jurnal din localitate şi prin afipte la depozit, la Camera de Comerţ sau la Bursa, dacã exista în localitate. ART. 21 Publicaţiunile şi afiptele nu vor indica nici numele posesorului, nici al creditorului urmãritor; ele vor conţine însã toate arãtãrile necesare pentru a stabili cantitatea şi calitatea mãrfurilor. ART. 22 Administraţia emitenta va dispune luarea probelor mãrfurilor ce se vand; probe ce vor fi expuse în timpul publicaţiilor, cat şi în zilele de vânzare. ART. 23 Vânzãrile cerute conform prezentei legi nu vor fi suspendate pe cale de contestaţie la instanţele judecãtoreşti. În caz de falsificare a titlului în baza cãruia s-a cerut vânzarea, preşedintele Tribunalului de comerţ va putea ordonã consemnarea preţului rezultat din vânzare. ART. 24 Vânzarea se va face prin licitaţie publica, în sãlile de vânzare ce se vor fixa de cãtre administraţie. Ea se va efectua prin oferte sigilate, sau oral, dupã cum se va cere de cãtre proprietarul mãrfurilor şi de creditorul gajist, dacã sunt de acord, iar în caz contrar, dupã cum va gãsi cu cale administraţia. ART. 25 Licitaţia se va confirma imediat şi fãrã supra licitaţie asupra celui care va fi oferit preţul cel mai mare. ART. 26 Vânzarea se va face fãrã chemarea pãrţilor, înaintea unui delegat al administraţiei emitente, asistat de un mijlocitor de mãrfuri sau de un portãrel, care va semna procesele verbale de licitaţie. ART. 27 Toate incidentele sau contestaţiile ridicate în contra sau asupra vânzãrii, se vor rezolva imediat de cãtre delegatul administraţiei emitente. El are dreptul de a exclude de la licitaţie pe concurentii ce nu vor depune cauţiunea determinata prin publicaţii şi afipte sau care nu vor fi executat angajamentele anterioare. ART. 28 Din preţul obţinut la licitaţie se va plati suma garantatã prin warant capete şi dobânzi - cu privilegiul şi preferinta asupra oricãror alte creanţe, deducandu-se numai: 1. Drepturile vamale şi taxele de transport. 2. Cheltuielile de vânzãri, taxele de manipulatie, magazinaj, asigurare şi altele fãcute pentru conservarea mãrfii. Prisosul se va remite posesorului recipisei, când va fi prezent: în lipsa se va consemna la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. ART. 29 Sumele se remit celor în drept numai contra restituirii documentelor cu menţiunea pe verso ca sumele sunt primite. În caz când sumele rezultate nu acoperã complet suma garantatã prin warant, atunci warantul se înapoiazã posesorului, dupã care se va mentiona pe el de cãtre administraţia emitenta suma plãtitã în contul gajului.
CAP. 5 Recursul în contra împrumutatului şi girantilor ART. 30 Împrumutatul şi girantii urmãtori sunt rãspunzãtori solidar cãtre purtatorul warantului, în caz de recurs în contra lor. Purtatorul warantului însã nu poate recurge în contra-le decât dupã ce a exercitat drepturile sale asupra mãrfurilor sau asupra indemnitatilor de asigurare şi numai pentru partea de creanta neplatita. ART. 31 Termenele fixate de legea asupra cambiei din 1 Mai 1934, pentru facerea protestului fata de împrumutat şi comunicãrile cãtre giranti, curg din ziua când urmeazã vânzãrii totale a mãrfurilor. În tot cazul, purtatorul warantului pierde dreptul de recurs contra girantilor dacã nu a cerut vânzarea mãrfii în termen de 30 zile de la scadenta warantului.
CAP. 6 Dispoziţiuni diverse ART. 32 Recipisele warante se vor elibera din carnete cu matca şi vor purta un numãr curent, data şi semnatura persoanelor autorizate a angaja administraţia care le emite. Recipisele ca şi adeverintele de plata sunt supuse la timbrul fiscal prevãzut de legea timbrului. Prima emisiune a warantului, separatã de recipisa, este supusã unei taxe de timbru ca şi cambiile date pentru mãrfuri, cu scadente mai mici de şase luni. Aceasta din urma taxa se va percepe prin viza, înainte de transcrierea primului gir în registrele administraţiunii emitente. Diferitele transmisiuni ale recipisei, precum şi girurile ulterioare ale warantului sunt scutite de orice taxa de timbru şi înregistrare. Recipisele warante emise pentru cereale de cãtre administraţia silozurilor Statului sau ale regiei mixte "Societatea Româneascã pentru silozuri" - S.A., vor fi scutite de toate taxele de timbru prevãzute mai sus, care se vor aplica numai pentru alte mãrfuri decât cerealele. ART. 33 Societãţile care emit recipise şi warante sunt rãspunzãtoare fata de terţi de regularitatea titlurilor emise şi de pãstrarea în buna stare a mãrfurilor depuse în condiţiunile stabilite prin regulamentele lor de exploatare. ART. 34 Posesorul recipisei warant are dreptul de a cere administraţiei care a emis titlul, reînnoirea sau scindarea lui în mai multe titluri, plãtind cheltuielile operaţiunii. ART. 35 Dacã marfa nu se ridica în termenul fixat prin recipisa warant, administraţia emitenta e în drept a o vinde prin licitaţie publica, dupã trecerea a opt zile de la expirarea acestui termen, consemnand suma rezultatã la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, la dispoziţia celor în drept. ART. 36 Purtatorii recipiselor şi ai warantelor pãstreazã asupra indemnizaţiilor cuvenite în caz de sinistru sau asupra sumelor consemnate în caz de vânzare, aceleaşi drepturi şi privilegii ce aveau asupra mãrfurilor. ART. 37 Purtatorul recipisei warant poate cere vânzarea mãrfurilor la licitaţie care se va face dupã normele stabilite la art. 19-27 de mai sus. ART. 38 În afarã de administraţiile silozurilor şi magazinelor generale ale Statului, nu vor putea fi autorizate sa emita warante decât societatea sau societãţile, pe ţara sau regiuni, care ar lua fiinta în baza Legii pentru înfiinţare de silozuri, publicatã în Monitorul Oficial nr. 143 din 1 iulie 1930. Orice societate pentru înfiinţare de silozuri va trebui sa satisfacã şi nevoile de curãţire, clasare şi uscare artificiala, de preferinta ale producãtorilor. Pana la începerea functionarii noilor silozuri, se menţin dispoziţiunile legii modificatoare a art. 8 din legea pentru înfiinţare de silozuri, publicatã în Monitorul Oficial nr. 216 din 15 septembrie 1932. ART. 39 Warantele emise conform art. 38, vor putea fi girate la Banca Nationala, pe un termen de pana la 270 zile şi pentru o suma reprezentând cel mult 80% asupra valorii mãrfii dupã cursul burselor Brãila, Galaţi sau Constanta, din ziua în care s-a efectuat gajul. Termenul gajarii nu va putea însã depãşi termenul înscris în warant pentru ridicarea mãrfii. ART. 40 Dacã înainte de scadenta warantului intervine scãderea brusca a preţului mãrfii, asa ca valoarea mãrfii sa nu mai acopere plata creanţei garantatã cu gaj, purtatorul warantului poate cere debitorului o completare de garanţie. Cererea se va face prin scrisoare recomandatã şi dacã în termen de 5 zile libere nu primeşte acoperirea, creditorul e în drept a cere vânzarea mãrfurilor asa cum se arata la art. 17. ART. 41 În caz de pierdere a recipisei sau a warantului, titlul pierdut înceteazã de a fi valabil din momentul ce pierderea a fost notificatã prin portareii administraţiei emitente. Cel în drept poate obţine un duplicat al titlului pierdut de la tribunalul de comerţ din localitatea unde s-a emis titlul. În acest scop, el va face sa se publice în Monitorul Oficial şi într-un ziar din localitatea unde s-a emis titlul, doua anunţuri la interval de 5 zile, arãtând numãrul titlului, data şi administraţia ce le-a emis, precum şi suma şi scadenta datoriei warante. Aceeaşi publicaţie se va face şi prin afipte la usa tribunalului de comerţ, la primãrie, la Camera de comerţ şi la Banca localã sau cea mai apropiatã de localitatea în care s-au emis titlurile. Va adresa o cerere administraţiei emitente a titlului pierdut, depunând dovada efectuãrii publicaţiilor de mai sus dovezi ce vor fi legalizate de autoritãţile respective. Dupã 30 zile de la împlinirea acestor formalitãţi, preşedintele tribunalului de comerţ va putea dispune prin ordonanta preşedinţialã eliberarea duplicatului titlului pierdut. Toate cheltuielile ocazionate pentru aceasta vor fi suportate de petitionar. În cursul termenului de mai sus, proprietarul titlului pierdut va putea exercita toate actele pentru pãstrarea drepturilor sale, şi la scadenta poate cere plata, dând cauţiune sau consemnand suma. Cauţiunea depusa de reclamant devine libera dupã trei luni de la data ordonanţei preşedinţiale, care dispune eliberarea duplicatului. ART. 42 Dupã trecerea termenului de 30 zile, prevãzut mai sus, terţii interesaţi sunt decãzuţi din orice recurs contra administraţiei emitente care a eliberat duplicatul, fãrã prejudiciul acţiunii lor contra acelor ce vor fi dispus pe nedrept de mãrfuri sau sumele consemnate. ART. 43 Dispoziţiile din Legea cambiei şi biletului la ordin 1 Mai 1934 se aplica şi recipisei warantului, în mãsura în care aceste dispoziţiuni sunt compatibile cu aceste titluri. ART. 44 Achitarea, postdatarea şi orice menţiune falsa, fie în registrele prevãzute de aceasta lege, fie în titluri, vor fi pedepsite conform dispoziţiunilor Codului penal pentru falsificatorii de monede. ---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
