Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 150 din 24 iulie 1997 privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 29 iulie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuitã), adoptatã la La Valetta la 16 ianuarie 1992.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 17 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 11 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENŢIA EUROPEANĂ
pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuitã)*)
- La Valetta, 16 ianuarie 1992 -
------------------
*) Traducere
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, semnatare ale prezentei convenţii (revizuitã),
considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi, pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun,
având în vedere Convenţia culturalã europeanã, semnatã la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi articolele sale 1 şi 5,
având în vedere Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnatã la Granada la 3 octombrie 1985,
având în vedere Convenţia europeanã privind infracţiunile asupra bunurilor culturale, semnatã la Delphi la 23 iunie 1985,
având în vedere recomandãrile Adunãrii parlamentare referitoare la arheologie, îndeosebi recomandãrile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) şi nr. 1.072 (1988),
având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protecţia şi valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operaţiunilor de amenajare a teritoriului urban şi rural,
reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esenţial pentru cunoaşterea trecutului civilizatiilor,
recunoscând ca patrimoniul arheologic european, mãrturie a unei stravechi istorii, este supus unor grave ameninţãri de degradare, atât prin înmulţirea marilor lucrãri de amenajare, cat şi datoritã riscurilor naturale, sapaturilor clandestine ori lipsite de caracter ştiinţific sau insuficienţei informãri a publicului,
afirmând necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de control administrativ şi ştiinţific care se impun şi de a integra preocuparile de protecţie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbana şi ruralã şi de dezvoltare culturalã,
subliniind ca rãspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci şi tuturor ţãrilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare şi pentru a promova conservarea lui prin încurajarea schimburilor de specialişti şi de experienta,
constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnatã la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evoluţiei politicilor de amenajare teritorialã în ţãrile europene,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
Definirea patrimoniului arheologic
ART. 1
1. Scopul prezentei convenţii (revizuitã) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene şi ca instrument de studiu istoric şi ştiinţific.
2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei omenirii în trecut a (ale) cãror:
(i) salvgardare şi studiu permit redarea evoluţiei istoriei omenirii şi a relatiei sale cu mediul natural;
(ii) principale mijloace de informare le constituie sãpãturile şi descoperirile, precum şi alte metode de cercetare asupra umanitãţii şi mediului înconjurãtor;
(iii) amplasare se situeaza în orice spaţiu ce tine de jurisdicţia pãrţilor.
3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construcţiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum şi contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.
Identificarea patrimoniului şi mãsuri de protecţie
ART. 2
Fiecare parte se angajeazã sa punã în aplicare, potrivit modalitãţilor specifice fiecãrui stat, un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic, care sa prevadã:
(i) ţinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic şi clasarea unor monumente sau zone protejate;
(ii) constituirea unor rezervaţii arheologice, chiar fãrã vestigii vizibile la suprafata sau sub apa, pentru conservarea unor mãrturii materiale care sa poatã fi studiate de cãtre generatiile viitoare;
(iii) obligaţia pentru descoperitor de a semnala autoritãţilor competente descoperirea intamplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic şi de a le pune la dispoziţie pentru examinare.
ART. 3
În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic şi pentru garantarea semnificatiei ştiinţifice a operaţiunilor de cercetare arheologicã, fiecare parte se angajeazã:
(i) sa instituie proceduri de autorizare şi de control al sapaturilor şi al altor activitãţi arheologice, în scopul:
a) de a preveni orice sãpãtura sau deplasare ilicitã a unor elemente ale patrimoniului arheologic;
b) de a asigura întreprinderea sapaturilor şi a prospectiunilor arheologice într-o maniera ştiinţificã şi sub rezerva:
- folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de câte ori este posibil;
- ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate în timpul sapaturilor sau lãsate expuse în timpul sau dupã efectuarea acestora fãrã luarea unor mãsuri corespunzãtoare pentru prezervarea, conservarea şi gestiunea lor;
(ii) sa vegheze ca sãpãturile şi alte tehnici potenţial distructive sa nu fie practicate decât de cãtre persoane calificate şi abilitate în acest scop;
(iii) sa supunã unei autorizari prealabile specifice, în cazurile prevãzute de legislaţia interna a fiecãrui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologicã.
ART. 4
Fiecare parte se angajeazã sa aplice mãsuri de protecţie fizica a patrimoniului arheologic, care sa prevadã, în funcţie de împrejurãri:
(i) achiziţionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzãtoare, de cãtre autoritãţile publice, a spaţiilor destinate constituirii unor rezervaţii arheologice;
(ii) conservarea şi întreţinerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe locul lui de origine;
(iii) amenajarea unor depozite corespunzãtoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.
Conservarea integrata a patrimoniului arheologic
ART. 5
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa incerce concilierea şi articularea cerinţelor specifice ale arheologiei şi, respectiv, ale amenajãrii teritoriului, urmãrind ca arheologii sa participe la:
a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protecţie, conservare şi punere în valoare a siturilor ce prezintã un interes arheologic;
b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;
(ii) sa asigure consultãri sistematice între arheologi, urbanisti şi specialişti în amenajarea teritoriului, pentru a permite:
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic;
b) acordarea timpului şi a mijloacelor necesare efectuãrii unui studiu ştiinţific corespunzãtor asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
(iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului şi hotãrârile ce rezulta din acestea sa ţinã în întregime seama de siturile arheologice şi de contextul lor;
(iv) sa prevadã, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost gãsite cu ocazia unor lucrãri de amenajare şi când aceasta se dovedeşte posibil, conservarea în situ a acestor elemente;
(v) sa facã astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, îndeosebi amenajãrile pentru primirea unui numãr mare de vizitatori, sa nu aducã prejudicii caracterului arheologic şi ştiinţific al acestor situri şi al împrejurimilor lor.
Finanţarea cercetãrii şi a conservãrii arheologice
ART. 6
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa prevadã un sprijin material din partea autoritãţilor publice naţionale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologicã, în funcţie de competentele lor;
(ii) sa sporeasca mijloacele materiale la dispoziţia arheologiei preventive:
a) dispunând mãsuri corespunzãtoare care sa prevadã, în cazul marilor lucrãri de amenajare publice sau private, suportarea integrala, din fonduri provenind din sectorul public sau, dupã caz, din sectorul privat, a costurilor oricãrei operaţiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrãri;
b) incluzând în bugetele acestor lucrãri, alãturi de studiile de impact impuse de preocuparile privind mediul şi amenajarea teritoriului, studiile şi prospectiunile arheologice prealabile, documentele ştiinţifice de sinteza, precum şi comunicãrile şi publicaţiile complete asupra descoperirilor.
Colectarea şi difuzarea informatiei ştiinţifice
ART. 7
În vederea facilitãrii studiului şi a difuzãrii cunoştinţelor asupra descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajeazã:
(i) sa realizeze şi sa actualizeze anchetele, inventarele şi cartografia siturilor arheologice din spaţiile supuse jurisdicţiei sale;
(ii) sa adopte orice dispoziţii practice în vederea abtinerii, în urma operaţiunilor arheologice, a unui document ştiinţific de sinteza publicabil, prealabil necesarei difuzari integrale a studiilor specializate.
ART. 8
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa faciliteze schimbul, pe plan naţional sau internaţional, de elemente ale patrimoniului arheologic în scopuri ştiinţifice profesionale, dispunând, totodatã, mãsurile necesare pentru ca aceasta circulaţie sa nu aducã în nici un fel prejudicii valorii culturale şi ştiinţifice a acestor elemente;
(ii) sa incurajeze schimburile de informaţii asupra cercetãrilor arheologice şi sapaturilor în curs de execuţie şi sa contribuie la organizarea unor programe internaţionale de cercetare.
Sensibilizarea publicului
ART. 9
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa întreprindã acţiuni educative de natura a trezi şi a dezvolta în opinia publica constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoaşterea trecutului şi a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu;
(ii) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului sau arheologic, îndeosebi la situri, şi sa incurajeze expunerea publica a unor bunuri arheologice selecţionate.
Prevenirea circulaţiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic
ART. 10
Fiecare parte se angajeazã:
(i) sa organizeze schimbul de informaţii dintre autoritãţile publice competente şi instituţiile ştiinţifice asupra sapaturilor ilicite constatate;
(ii) sa aducã la cunostinta forurilor competente ale statului de origine, parte la aceasta convenţie (revizuitã), orice oferta suspecta de a proveni din sãpãturi ilicite sau din deturnare de la sãpãturi oficiale, împreunã cu toate precizãrile necesare relative la aceasta;
(iii) în ceea ce priveşte muzeele şi alte instituţii similare, a cãror politica de achiziţii este supusã controlului statului, sa ia mãsurile necesare pentru ca acestea sa nu achizitioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din sãpãturi ilicite sau din deturnari din sãpãturi oficiale;
(iv) pentru muzeele şi alte instituţii similare, situate pe teritoriul unei pãrţi, dar a cãror politica de achiziţii nu este supusã controlului statului;
a) sa le transmitã textul prezentei convenţii (revizuitã);
b) sa nu precupeteasca nici un efort pentru a asigura respectarea de cãtre aceste muzee şi instituţii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus;
(v) sa restrângã pe cat este cu putinta, prin acţiuni educative, de informare, de vigilenta şi de cooperare, circulaţia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din sãpãturi ilicite sau din deturnari din sãpãturi oficiale.
ART. 11
Nici o prevedere a prezentei convenţii (revizuitã) nu aduce atingere tratatelor bilaterale sau multilaterale care exista sau vor putea exista între pãrţi, cu privire la circulaţia ilicitã a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor proprietarului legitim.
Asistenta tehnica şi ştiinţificã mutuala
ART. 12
Pãrţile se angajeazã:
(i) sa îşi acorde reciproc asistenta tehnica şi ştiinţificã constând în schimb de experienta şi de experţi în problemele relative la patrimoniul arheologic;
(ii) sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al acordurilor internaţionale prin care sunt legate, schimburile de specialişti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educaţiei permanente.
Controlul aplicãrii convenţiei (revizuitã)
ART. 13
În scopul aplicãrii prezentei convenţii (revizuitã), un comitet de experţi, instituit de cãtre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este împuternicit sa urmãreascã aplicarea convenţiei (revizuitã) şi, între altele:
(i) sa supunã periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport privind situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele contractante ale convenţiei (revizuitã) şi aplicarea principiilor pe care aceasta le enunta;
(ii) sa propunã Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice mãsuri vizând aplicarea prevederilor convenţiei (revizuitã), inclusiv în domeniul activitãţilor multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei (revizuitã), precum şi în materie de informare a publicului asupra obiectivelor convenţiei (revizuitã);
(iii) sa facã recomandãri Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenţie (revizuitã).
Clauze finale
ART. 14
1. Prezenta convenţie (revizuitã) este deschisã spre semnare de cãtre statele membre ale Consiliului Europei şi alte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã.
Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Un stat parte la Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnatã la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, dacã nu a denunţat sus-menţionatã convenţie sau dacã nu o denunta simultan.
3. Prezenta convenţie (revizuitã) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care patru state, dintre care cel puţin trei state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin aceasta convenţie (revizuitã), conform prevederilor paragrafelor precedente.
4. În cazul în care, în aplicarea celor doua paragrafe precedente, efectele denunţãrii convenţiei din 6 mai 1969 şi intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuitã) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, ca va continua sa aplice convenţia din 6 mai 1969 pana la intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuitã).
5. Prezenta convenţie (revizuitã) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care îşi va fi exprimat ulterior consimţãmântul de a se considera legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 15
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuitã), Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economicã Europeanã sa adere la prezenta convenţie (revizuitã) printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea de voturi prevãzutã la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economicã Europeanã, în cazul aderãrii, convenţia (revizuitã) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 16
1. Orice stat poate mentiona, cu ocazia semnãrii sau a depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie (revizuitã).
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii (revizuitã) la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia (revizuitã) va intra în vigoare, în privinta acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasã, în privinta oricãrui teritoriu menţionat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general. Retragerea devine efectivã la 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 17
1. Orice parte poate denunta, în orice moment, prezenta convenţie (revizuitã), adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea devine efectivã la 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 18
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, precum şi oricãrui stat sau Comunitãţii Economice Europene, care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenţie (revizuitã):
(i) orice semnare;
(ii) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
(iii) orice data de intrare în vigoare a acestei convenţii (revizuitã), în conformitate cu prevederile art. 14, 15 şi 16;
(iv) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie (revizuitã).
Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie (revizuitã).
Întocmitã la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, precum şi oricãrui stat nemembru sau Comunitãţii Economice Europene, invitat(a) sa adere la prezenta convenţie (revizuitã).
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
