Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
_____________
*) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 412/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 27 octombrie 2004, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Legea nr. 150/2004 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reprezintã baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii publice şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea surselor de alimente, asigurând funcţionarea eficientã a pieţei naţionale.
(2) Prezenta lege stabileşte principii şi responsabilitãţi comune, mijloacele de a asigura o bazã ştiinţificã solidã, cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi al hranei pentru animale.
(3) Pentru scopurile prevãzute la alin. (1), prezenta lege stabileşte principiile generale care se aplicã alimentelor şi hranei pentru animale, în general, şi siguranţei acestora, în special.
(4) Prezenta lege stabileşte proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale.
(5) Prevederile prezentei legi se aplicã tuturor etapelor de producere, prelucrare, distribuţie şi punere pe piaţã a alimentelor şi hranei pentru animale, cu excepţia producţiei primare pentru uz casnic privat ori preparãrii, manipulãrii sau depozitãrii alimentelor destinate consumului casnic privat.
ART. 2
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, înfiinţatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare Autoritatea, este autoritatea de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, ce coordoneazã toate activitãţile în acest domeniu, de la producerea materiilor prime pânã la consumator. Autoritatea este instituţia de legãturã cu Autoritatea Europeanã pentru Siguranţa Alimentelor şi acţioneazã pe bazã de autonomie structuralã, funcţionalã şi decizionalã.
ART. 3
(1) În sensul prezentei legi, prin aliment ori produs alimentar se înţelege orice produs sau substanţã, indiferent dacã este prelucrat integral, parţial sau neprelucrat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman.
(2) Alimentele includ şi bãuturile, guma de mestecat şi orice altã substanţã, inclusiv apa, încorporatã intenţionat în hranã în timpul producerii, pregãtirii sau tratãrii acesteia.
(3) În noţiunea de aliment nu se includ:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii, în afara cazului în care acestea sunt destinate a fi procesate în vederea punerii pe piaţã a produselor destinate consumului uman;
c) plantele înaintea recoltãrii;
d) produsele medicinale;
e) produsele cosmetice;
f) tutunul şi produsele din tutun;
g) substanţele narcotice şi psihotrope;
h) reziduurile şi contaminanţii.
ART. 4
În înţelesul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) legislaţie în domeniul alimentelor - legi, alte acte normative, precum şi prevederi administrative ce reglementeazã alimentele, în general, şi siguranţa alimentelor, în special, inclusiv reziduurile şi contaminanţii prezenţi în alimente şi în hrana pentru animale, şi se aplicã în toate etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a alimentelor, precum şi a hranei pentru animale, produsã sau utilizatã pentru animalele destinate producerii de alimente;
b) activitate în domeniul alimentar - orice activitate corelatã cu una dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a alimentelor;
c) întreprindere cu profil alimentar - orice unitate, indiferent dacã are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacã este publicã sau privatã, care desfãşoarã oricare dintre activitãţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a alimentelor;
d) operator cu activitate în domeniul alimentar - persoanã fizicã sau persoanã juridicã ce rãspunde de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în întreprinderea cu profil alimentar aflatã sub controlul acesteia;
e) hranã pentru animale - orice substanţã sau produs, incluzând aditivii, prelucrat integral, parţial sau neprelucrat, destinat a fi folosit pentru furajarea animalelor;
f) întreprindere având ca profil hrana pentru animale - orice unitate, indiferent dacã are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacã este publicã sau privatã, care desfãşoarã oricare dintre activitãţile legate de una dintre etapele de producere, fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distribuţie de hranã pentru animale, incluzând orice producãtor care produce, prelucreazã sau depoziteazã hrana pentru furajarea animalelor din propria exploataţie;
g) activitate din domeniul hranei pentru animale - orice activitate de producere, prelucrare, depozitare, transport sau distribuţie a hranei pentru animale, incluzând activitatea oricãrui producãtor agricol care produce, prelucreazã sau depoziteazã hrana pentru animale destinatã animalelor din exploataţia proprie;
h) operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale - persoanã fizicã sau persoanã juridicã ce rãspunde de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în întreprinderea având ca profil hrana pentru animale, aflatã sub controlul acesteia;
i) comerţ cu amãnuntul - manipularea şi/sau prelucrarea alimentelor şi depozitarea acestora în punctele de vânzare ori de livrare cãtre consumatorul final, incluzând terminalele de distribuţie, operaţiunile de catering, cantinele fabricilor, unitãţile de catering, restaurantele şi alte operaţiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie tip supermarket şi pieţe de vânzare angro;
j) punere pe piaţã - deţinerea de alimente sau hranã pentru animale în vederea vânzãrii, incluzând oferirea spre vânzare sau orice altã formã de transfer, gratuit sau nu, precum şi vânzarea, distribuţia şi alte forme propriu-zise de transfer;
k) risc - probabilitatea apariţiei unui efect nociv pentru sãnãtate, precum şi severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol;
l) analiza riscului - procesul constând din 3 componente intercorelate: evaluarea riscului, managementul riscului şi comunicarea riscului;
m) evaluarea riscului - procesul ştiinţific format din 4 etape, şi anume: identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului (hazardului), evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului;
n) managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constând în aprecierea diferitelor politici alternative, în consultare cu pãrţile interesate, ţinând cont de evaluarea riscului şi de alţi factori posibili şi, dacã se impune, selectarea opţiunilor adecvate de prevenţie şi control;
o) comunicarea riscului - schimbul interactiv de informaţii şi opinii, pe parcursul derulãrii analizei riscului, cu privire la pericole şi riscuri, la factorii corelaţi riscurilor şi la percepţia riscului, între evaluatorii riscului, managerii riscului, consumatori, întreprinderi cu profil alimentar, întreprinderi având ca profil hrana pentru animale, comunitatea academicã şi alte pãrţi interesate, incluzând explicarea rezultatelor evaluãrii riscului şi a bazei deciziilor de management al riscului;
p) pericol - un agent biologic, chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent în alimente sau în hrana pentru animale, cu potenţial de a cauza un efect nociv pentru sãnãtate;
q) trasabilitate - posibilitatea identificãrii şi urmãririi, pe parcursul tuturor etapelor de producere, prelucrare şi distribuţie a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de alimente sau a unei substanţe care urmeazã a fi încorporatã ori care poate fi încorporatã într-un aliment sau în hrana pentru animale;
r) etapele de producere, prelucrare şi distribuţie - orice etapã, incluzând importul, pornind de la şi incluzând producerea primarã de alimente pânã la şi incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestora cãtre consumatorul final şi, unde este cazul, importul, producerea, fabricarea, depozitarea, transportul, distribuţia, vânzarea şi furnizarea de hranã pentru animale;
s) producţia primarã - producerea, creşterea animalelor sau cultivarea plantelor, ca produse primare, incluzând recoltarea producţiei de la acestea, mulsul şi producţia rezultatã de la animale înainte de tãiere. Producţia primarã include, de asemenea, vânãtoarea şi pescuitul, precum şi colectarea produselor de la animale şi plante sãlbatice;
ş) consumatorul final - cel din urmã consumator de produse alimentare care nu foloseşte alimentul ca parte a unei operaţiuni sau activitãţi din domeniul de activitate al unei întreprinderi cu profil alimentar.
CAP. II
Legislaţia generalã în domeniul alimentelor
SECŢIUNEA 1
Domeniul de aplicare
ART. 5
(1) Prevederile legislaţiei în domeniul alimentelor se aplicã în toate etapele producerii, prelucrãrii şi distribuţiei alimentelor şi hranei pentru animale, destinatã sau administratã animalelor pentru producţia de alimente.
(2) Principiile generale prevãzute la art. 6-11 formeazã cadrul general ce trebuie urmat atunci când se iau mãsuri.
(3) Principiile şi procedurile în vigoare privind legislaţia din domeniul alimentelor vor fi adaptate în cel mai scurt termen, dar nu mai târziu de data de 1 ianuarie 2007, în vederea conformãrii cu principiile prevãzute la art. 6-11.
(4) Pânã la data de 1 ianuarie 2007 şi prin excepţie de la prevederile alin. (2), se aplicã legislaţia în vigoare, urmând sã se adapteze principiilor prevãzute la art. 6-11.
(5) În baza prezentei legi, Autoritatea, în colaborare cu instituţiile abilitate conform legii, va elabora legislaţia specificã în domeniul siguranţei alimentelor şi hranei pentru animale.
SECŢIUNEA a 2-a
Obiective generale
ART. 6
(1) Legislaţia în domeniul alimentelor urmãreşte unul sau mai multe obiective generale privind un nivel înalt de protecţie a vieţii şi sãnãtãţii umane, a intereselor consumatorilor, incluzând practici corecte în comerţul cu alimente, ţinând cont, atunci când este cazul, de protecţia sãnãtãţii şi bunãstãrii animalelor, a sãnãtãţii plantelor şi a mediului înconjurãtor.
(2) Legislaţia în domeniul alimentelor urmãreşte realizarea liberei circulaţii a alimentelor şi a hranei pentru animale, fabricate sau puse pe piaţã în conformitate cu principiile şi cerinţele generale prevãzute în prezentul capitol.
(3) La elaborarea sau adaptarea legislaţiei în domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaţionale existente sau în stadiul de a fi adoptate, cu excepţia cazurilor în care aceste standarde ori pãrţi relevante ale acestora ar fi mijloace ineficiente sau inadecvate pentru realizarea obiectivelor legislaţiei în domeniul alimentelor ori atunci când existã o justificare ştiinţificã sau în cazul în care acestea pot determina un nivel de protecţie diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar.
ART. 7
(1) În vederea realizãrii obiectivului general care vizeazã asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii şi vieţii oamenilor, legislaţia în domeniul alimentelor se bazeazã pe analiza riscului, în afara cazului în care aceastã abordare nu este adecvatã circumstanţelor sau naturii mãsurii.
(2) Evaluarea riscului este bazatã pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi este realizatã în mod independent, obiectiv şi transparent.
(3) Managementul riscului ia în considerare rezultatele evaluãrii riscului şi alţi factori relevanţi pentru managementul riscului şi principiul precauţiei, în scopul realizãrii obiectivelor generale privind legislaţia în domeniul alimentelor, stabilite la art. 6.
ART. 8
(1) În cazurile specifice când, în urma evaluãrii informaţiilor existente, este identificatã posibilitatea efectelor dãunãtoare asupra sãnãtãţii, dar subzistã o incertitudine ştiinţificã, pot fi adoptate mãsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii, pânã la colectarea altor informaţii ştiinţifice în vederea unei evaluãri mai complete a riscului.
(2) Mãsurile adoptate în baza prevederilor alin. (1) vor fi proporţionale cu posibilele efecte ale riscului şi nu vor restricţiona comerţul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii, cu luarea în calcul a posibilitãţilor tehnice şi economice şi a altor factori relevanţi.
(3) Mãsurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1) sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viaţã sau sãnãtate, precum şi de tipul informaţiilor ştiinţifice necesare pentru clarificarea incertitudinii ştiinţifice şi pentru realizarea unei evaluãri mai complete a riscului.
ART. 9
Legislaţia în domeniul alimentelor urmãreşte sã protejeze interesele consumatorilor şi sã le furnizeze informaţiile necesare, pentru a alege în cunoştinţã de cauzã alimentele pe care le consumã, şi vizeazã prevenirea:
a) practicilor frauduloase sau înşelãtoare;
b) falsificãrii alimentelor;
c) oricãror practici care pot sã inducã în eroare consumatorul.
SECŢIUNEA a 3-a
Principiile transparenţei
ART. 10
Elaborarea, evaluarea şi modificarea legislaţiei în domeniul alimentelor trebuie sã se realizeze în cadrul unui proces deschis şi transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul Autoritãţii, Ministerului Sãnãtãţii Publice, Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, a celorlalte autoritãţi implicate în domeniu, precum şi a instituţiilor reprezentate în Consiliul Consultativ al Autoritãţii, cu excepţia cazurilor în care urgenţa soluţionãrii nu permite realizarea acestei acţiuni.
ART. 11
Fãrã a se aduce atingere prevederilor aplicabile prin legislaţia naţionalã privind accesul la documente, atunci când existã motive rezonabile pentru a suspecta cã alimentele sau hrana pentru animale pot prezenta un risc pentru sãnãtatea consumatorilor ori a animalelor, Autoritatea ia mãsurile necesare, împreunã cu celelalte autoritãţi competente în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul, depinzând de natura, gravitatea şi extinderea acelui risc, pentru a informa publicul larg despre natura riscului pentru sãnãtate, identificând cât mai exact alimentul sau hrana pentru animale ori tipul de aliment sau hranã pentru animale implicat, riscul pe care acestea îl prezintã, precum şi mãsurile ce sunt luate ori sunt preconizate a fi luate pentru a reduce sau a elimina acel risc.
SECŢIUNEA a 4-a
Obligaţii generale privind comerţul cu alimente
ART. 12
Alimentele şi hrana pentru animale, importate în vederea punerii pe piaţã în România, trebuie sã fie conforme cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor sau cu cele prevãzute de acordurile încheiate între România şi ţara exportatoare.
ART. 13
(1) Alimentele şi hrana pentru animale, destinate exportului sau reexportului pentru punere pe piaţã într-o ţarã terţã, trebuie sã fie conforme cu cerinţele relevante privind legislaţia în domeniul alimentelor, în afara cazului în care se dispune altfel de cãtre autoritatea competentã din ţara importatoare sau este stabilit prin legislaţie, reglementãri, standarde, coduri de practicã şi alte proceduri legale şi administrative în vigoare în ţara importatoare.
(2) În alte situaţii, în afara cazului în care alimentele sunt dãunãtoare pentru sãnãtate sau hrana pentru animale nu este sigurã, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autoritatea competentã din ţara de destinaţie a fost de acord în mod expres, dupã ce a beneficiat de toate informaţiile privitoare la motivele şi situaţiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu au fost puse pe piaţã în România.
(3) În cazul în care se aplicã prevederile unui acord bilateral încheiat între România şi o ţarã terţã, alimentele şi hrana pentru animale, exportate din România, trebuie sã fie conforme cu prevederile menţionate.
ART. 14
În domeniul comerţului cu alimente Autoritatea are, împreunã cu celelalte autoritãţi competente în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) sã contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente şi hranã pentru animale şi la elaborarea de standarde privind siguranţa alimentelor;
b) sã promoveze şi sã coordoneze activitãţile privind standardele referitoare la alimente şi hrana pentru animale, elaborate de organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale internaţionale;
c) sã contribuie, dacã este necesar, la elaborarea, agrearea şi promovarea de acorduri cu privire la recunoaşterea echivalenţei mãsurilor specifice privind alimentele şi hrana pentru animale;
d) sã acorde o atenţie deosebitã necesitãţilor speciale de dezvoltare, financiare şi comerciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura cã normele internaţionale nu creeazã obstacole inutile în realizarea exporturilor din aceste ţãri;
e) sã promoveze concordanţa dintre standardele tehnice internaţionale şi legislaţia în domeniul alimentelor, astfel încât sã nu fie diminuat nivelul înalt de protecţie.
SECŢIUNEA a 5-a
Cerinţe generale ale legislaţiei alimentelor
ART. 15
Pentru realizarea siguranţei alimentelor trebuie respectate urmãtoarele cerinţe:
a) alimentele nu trebuie puse pe piaţã dacã nu sunt sigure;
b) alimentele sunt considerate nesigure dacã sunt dãunãtoare pentru sãnãtate sau improprii pentru consum uman;
c) pentru a determina dacã un aliment este nesigur se va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de cãtre consumator la fiecare etapã a producerii, prelucrãrii şi distribuţiei, precum şi de informaţiile furnizate consumatorului, incluzând informaţiile de pe etichetã sau alte informaţii generale puse la dispoziţie consumatorului, privind evitarea efectelor specifice dãunãtoare sãnãtãţii, determinate de un anumit aliment sau de o categorie de alimente;
d) pentru a se determina dacã un aliment este dãunãtor sãnãtãţii trebuie avute în vedere nu numai efectele probabile imediate şi/sau pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sãnãtãţii persoanei care îl consumã, ci şi efectele asupra generaţiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulative, precum şi sensibilitatea deosebitã cu privire la sãnãtatea unei categorii specifice de consumatori atunci când alimentele sunt destinate acelei categorii de consumatori;
e) pentru a se determina dacã un aliment este impropriu pentru consum uman trebuie avut în vedere dacã alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinaţia de utilizare a acestuia, din motive de contaminare determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare;
f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, şarjã sau transport de alimente din aceeaşi clasã ori cu aceeaşi descriere, se presupune cã toate alimentele din respectivul lot, şarjã sau transport sunt, de asemenea, nesigure, în afara cazului în care, în urma unei evaluãri detaliate, nu existã nicio dovadã care sã indice cã şi restul lotului, şarjei sau transportului este nesigur;
g) alimentele ce satisfac prevederile legislative specifice care reglementeazã siguranţa alimentelor sunt considerate cã nu reprezintã un risc cu privire la aspectele la care se referã legislaţia respectivã;
h) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica Autoritatea, împreunã cu celelalte autoritãţi competente în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul, sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru a impune restricţii privind punerea pe piaţã a acestuia sau sã solicite retragerea acestuia de pe piaţã, în cazul în care existã motive de a se suspecta cã, în pofida unei asemenea conformitãţi, alimentul este nesigur.
ART. 16
Cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale sunt:
a) hrana pentru animale nu va fi pusã pe piaţã sau utilizatã în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacã este sigurã;
b) hrana pentru animale este consideratã nesigurã pentru scopul utilizãrii acesteia, dacã este estimatã a avea un efect dãunãtor pentru sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori face ca alimentele derivate din animalele destinate producţiei de alimente sã devinã nesigure pentru consum uman;
c) în cazul în care hrana pentru animale care a fost identificatã ca nesatisfãcând cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale este parte dintr-un lot, şarjã sau transport de hranã pentru animale din aceeaşi clasã ori cu aceeaşi descriere, se presupune cã toatã hrana pentru animale din lot, şarjã sau transport este afectatã, în afara cazului în care, în urma realizãrii unei evaluãri detaliate, nu existã nicio dovadã cã restul lotului, şarjei sau transportului nu satisface cerinţele de siguranţã a hranei pentru animale;
d) hrana pentru animale ce este conformã cu prevederile legislative specifice care reglementeazã siguranţa hranei pentru animale este consideratã a fi sigurã cu privire la aspectele la care se referã legislaţia respectivã;
e) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va împiedica Autoritatea, împreunã cu celelalte autoritãţi competente în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul, sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru a impune restricţii privind punerea pe piaţã a acesteia sau de a solicita retragerea acesteia de pe piaţã, în cazul în care existã motive de a se suspecta cã, în pofida unei asemenea conformitãţi, hrana pentru animale este nesigurã.
ART. 17
Fãrã a se aduce atingere prevederilor specifice ale legislaţiei privind alimentele, etichetarea, publicitatea şi prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale incluzând forma, aspectul sau ambalajul acestora, materialele utilizate pentru împachetare, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie sã inducã în eroare consumatorul.
ART. 18
(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie sã ia mãsurile necesare ca alimentele şi hrana pentru animale sã îndeplineascã cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor şi al hranei pentru animale, care este relevantã pentru activitãţile acestora, sã verifice dacã aceste cerinţe sunt realizate şi sã asigure implementarea sistemului de management al siguranţei alimentelor conform principiilor privind analiza riscurilor şi punctele critice de control (Hazard Analysis and Critical Control Point - HACCP), în toate etapele producerii, prelucrãrii şi distribuţiei, în cadrul afacerilor aflate sub control propriu.
(2) Autoritatea trebuie sã asigure aplicarea legislaţiei în domeniul alimentelor. Aceasta coordoneazã activitatea autoritãţilor competente în domeniul siguranţei alimentelor, controleazã şi verificã respectarea legislaţiei în domeniul alimentelor de cãtre operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale, precum şi implementarea sistemului de management al siguranţei alimentelor conform principiilor privind analiza riscurilor şi punctele critice de control (Hazard Analysis and Critical Control Point - HACCP), în toate etapele producerii, prelucrãrii şi distribuţiei. În acest scop, Autoritatea trebuie sã menţinã un sistem de control şi alte activitãţi necesare în funcţie de situaţie, incluzând activitãţi de comunicare publicã cu privire la siguranţa şi riscul alimentelor şi hranei pentru animale, de supraveghere a siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale şi alte activitãţi de monitorizare care sã acopere toate etapele producerii, prelucrãrii şi distribuţiei.
(3) Mãsurile şi sancţiunile care se aplicã în cazul încãlcãrii prevederilor legislaţiei privind alimentele şi hrana pentru animale se stabilesc în condiţiile legii. Mãsurile şi sancţiunile trebuie sã fie eficiente, proporţionale şi descurajatoare.
ART. 19
(1) Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producţiei de alimente şi a oricãror altor substanţe destinate ori preconizate a fi destinate încorporãrii în alimente sau în hrana pentru animale trebuie sã fie stabilitã în toate etapele producerii, prelucrãrii şi distribuţiei.
(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie sã fie capabili sã identifice orice persoanã de la care aceştia şi-au procurat alimente, hranã pentru animale, animale destinate producerii de alimente sau orice substanţã destinatã ori preconizatã a fi încorporatã în alimente sau în hranã pentru animale. În acest scop, astfel de operatori trebuie sã aibã în aplicare sisteme şi proceduri care sã le permitã ca informaţiile sã fie puse la dispoziţie Autoritãţii, la solicitarea acesteia.
(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie sã aibã în aplicare sisteme şi proceduri pentru a se identifica alte activitãţi cãrora le sunt destinate produsele lor. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie Autoritãţii, la solicitarea acesteia.
(4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt puse pe piaţã sau care sunt proprii pentru a fi puse pe piaţã, trebuie sã fie etichetate ori identificate în mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea acestora, prin intermediul documentaţiei sau informaţiilor relevante, în conformitate cu cerinţele şi cu prevederile specifice.
ART. 20
(1) În cazul în care un operator cu activitate în domeniul alimentar considerã sau are motive sã creadã cã un aliment pe care l-a importat, produs, prelucrat, fabricat sau distribuit nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranţa alimentelor, va iniţia imediat procedurile de retragere a alimentului respectiv de pe piaţã dacã acesta nu se mai gãseşte sub controlul direct al acelui operator cu activitate în domeniul alimentar şi va informa Autoritatea despre aceasta. În cazul în care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie sã fie informat în mod eficient şi exact de cãtre operator privind motivul retragerii alimentului de pe piaţã şi, dacã este necesar, operatorul va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci când alte mãsuri nu sunt suficiente în vederea asigurãrii unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii.
(2) Orice operator cu activitate în domeniul alimentar, responsabil pentru activitãţi de vânzare cu amãnuntul sau de distribuţie, va iniţia procedurile de retragere de pe piaţã a produselor care nu sunt în conformitate cu cerinţele siguranţei alimentelor, în limitele activitãţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurãrii trasabilitãţii acestora, participând la acţiunile întreprinse de producãtori, procesatori şi/sau de Autoritate.
(3) Orice operator cu activitate în domeniul alimentar va informa imediat Autoritatea în cazul în care considerã sau are motive sã considere cã un aliment pe care l-a pus pe piaţã poate fi dãunãtor pentru sãnãtatea oamenilor. Operatorii trebuie sã informeze Autoritatea cu privire la mãsurile luate pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final şi nu va împiedica ori descuraja nicio persoanã sã coopereze cu Autoritatea, în conformitate cu legislaţia naţionalã şi cu practicile juridice, în cazul în care aceastã acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment.
(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã colaboreze cu Autoritatea în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizeazã sau le-au furnizat.
ART. 21
(1) În cazul în care un operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale considerã sau are motive sã creadã cã hrana pentru animale importatã, produsã, prelucratã, fabricatã sau distribuitã nu satisface cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale, acesta va iniţia imediat procedurile de retragere a hranei în cauzã de pe piaţã şi va informa Autoritatea despre aceasta. În aceastã situaţie sau în situaţia prevãzutã la art. 16 lit. c), atunci când lotul, şarja sau transportul nu satisface cerinţele de siguranţã a hranei pentru animale, aceasta trebuie distrusã, în afara cazului în care Autoritatea decide altfel. Operatorul trebuie sã informeze eficient şi exact utilizatorii hranei pentru animale cu privire la motivul retragerii de pe piaţã a acesteia şi, dacã este necesar, va recupera de la aceştia produsele deja furnizate, atunci când alte mãsuri nu sunt suficiente pentru a se obţine un nivel înalt al protecţiei sãnãtãţii.
(2) Orice operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale, responsabil pentru activitãţi de vânzare cu amãnuntul sau de distribuţie, va iniţia procedurile de retragere de pe piaţã a produselor care nu sunt în conformitate cu cerinţele de siguranţã a hranei pentru animale, în limitele activitãţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurãrii trasabilitãţii acestora, participând la acţiunile întreprinse de producãtori, procesatori şi/sau de Autoritate, împreunã cu celelalte autoritãţi competente în domeniul siguranţei alimentelor, atunci când este cazul.
(3) Orice operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale va informa imediat Autoritatea în cazul în care considerã sau are motive sã considere cã hrana pentru animale pe care a pus-o pe piaţã poate sã nu satisfacã cerinţele de siguranţã a hranei pentru animale. Operatorii trebuie sã informeze Autoritatea cu privire la mãsurile luate pentru a preveni riscurile ce derivã din utilizarea acelei hrane pentru animale şi nu va împiedica ori descuraja nicio persoanã sã coopereze cu Autoritatea, în conformitate cu legislaţia naţionalã şi cu practicile juridice, în cazul în care aceastã acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc ce rezultã din acea hranã pentru animale.
(4) Operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie sã colaboreze cu Autoritatea în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de hrana pentru animale pe care o furnizeazã sau au furnizat-o.
ART. 22
Rãspunderea privind siguranţa alimentelor şi hranei pentru animale revine agenţilor şi operatorilor din industria alimentarã şi din industria hranei pentru animale.
ART. 23
(1) Autoritatea va coordona sistemul rapid de alertã, activitatea de gestiune a crizelor şi a situaţiilor de urgenţã în domeniul siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale.
(2) Autoritatea va aproba, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice, Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, prin ordin comun, norme tehnice în vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (1).
(3) Autoritatea, coordonator la nivel naţional al sistemului rapid de alertã în domeniul alimentelor şi al hranei animalelor, este punctul de contact cu sistemul rapid de alertã pentru alimente şi hrana animalelor la nivel european (Rapid Alert System for Food and FeedRASFF).
ART. 24
Prin ordin al preşedintelui Autoritãţii sau, dupã caz, prin ordin comun cu celelalte instituţii abilitate conform legii, potrivit domeniului de competenţã, se vor elabora şi aproba norme specifice de aplicare a prezentei legi.
SECŢIUNEA a 6-a
Dispoziţii finale
ART. 25
Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
