Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reprezintã baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii oamenilor şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând şi produsele tradiţionale, precum şi funcţionarea eficientã a pieţei interne.
(2) Prezenta lege stabileşte principii şi responsabilitãţi comune, mijloacele de a asigura o bazã ştiinţificã solidã, cerinţe şi proceduri organizatorice eficiente pentru a susţine luarea celor mai potrivite decizii în domeniul siguranţei alimentelor şi al hranei pentru animale.
(3) Având în vedere prevederile alin. (1), prezenta lege stabileşte principiile generale care se aplicã alimentelor şi hranei pentru animale, în general, şi siguranţei acestora, în special.
(4) Prezenta lege stabileşte proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale.
(5) Prevederile prezentei legi se aplicã la toate etapele producţiei, prelucrãrii, distribuţiei şi comercializãrii alimentelor şi hranei pentru animale, cu excepţia producţiei primare pentru uz particular casnic ori preparãrii, manipulãrii sau depozitãrii alimentelor destinate consumului casnic.
ART. 2
(1) În sensul prezentei legi, prin aliment ori produs alimentar se înţelege orice produs sau substanţã, indiferent dacã este procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman.
(2) Alimentele includ şi bãuturile, guma de mestecat şi orice altã substanţã, inclusiv apa încorporatã intenţionat în alimente în timpul producerii, pregãtirii sau tratãrii acestora.
(3) În noţiunea de aliment nu se includ:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii, în afara cazului în care acestea sunt destinate a fi procesate în vederea punerii pe piaţã a produselor destinate consumului uman;
c) plantele înaintea recoltãrii;
d) produsele medicinale;
e) produsele cosmetice;
f) tutunul şi produsele din tutun;
g) substanţele narcotice şi psihotrope;
h) reziduurile şi contaminanţii.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) legislaţie în domeniul alimentelor - actele normative care reglementeazã alimentele, în general, şi siguranţa alimentelor, în special, şi se aplicã în toate etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei alimentelor, precum şi hranei pentru animale, produsã sau utilizatã pentru animalele destinate producţiei de alimente;
b) activitate în domeniul alimentar - orice activitate corelatã cu una dintre etapele de producţie, procesare şi distribuţie a alimentelor;
c) întreprindere sau unitate cu profil alimentar - orice unitate, indiferent dacã are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacã este publicã sau privatã, care desfãşoarã oricare dintre activitãţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a alimentelor;
d) agent cu activitate în domeniul alimentar - persoana fizicã sau persoana juridicã abilitatã sã rãspundã de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul alimentelor în întreprinderea proprie;
e) operator din industria alimentarã - persoana fizicã obligatã sã aplice, în cadrul activitãţii pe care o realizeazã în întreprinderea sau în unitatea în care lucreazã, conformitatea cu prevederile legislaţiei în domeniul alimentelor;
f) hranã pentru animale - orice substanţã sau produs, inclusiv aditivii, procesat integral, parţial sau neprocesat, destinat alimentaţiei animalelor pe cale oralã;
g) întreprindere sau unitate având ca profil hrana pentru animale - orice unitate, indiferent dacã are sau nu are drept scop obţinerea de profit şi indiferent dacã este publicã sau privatã, care desfãşoarã oricare dintre activitãţile legate de una dintre etapele de producere, prelucrare, depozitare, transport şi distribuţie a hranei pentru animale;
h) activitate din domeniul hranei pentru animale - orice activitate de producţie, procesare, depozitare, transport sau distribuţie a hranei pentru animale, inclusiv activitatea oricãrui producãtor agricol care produce, proceseazã sau depoziteazã hrana pentru animale destinatã animalelor din exploataţia proprie;
i) agent cu activitate în domeniul hranei pentru animale - persoana fizicã sau persoana juridicã abilitatã sã rãspundã de îndeplinirea cerinţelor legislaţiei în domeniul hranei pentru animale în întreprinderea proprie;
j) operator din domeniul hranei pentru animale - persoana fizicã obligatã sã aplice, în cadrul activitãţii pe care o realizeazã în întreprinderea sau în unitatea în care lucreazã, conformitatea cu prevederile legislaţiei în domeniul hranei pentru animale;
k) comerţ cu amãnuntul - manipularea şi/sau procesarea alimentelor şi depozitarea acestora în punctele de vânzare ori de livrare cãtre consumatorul final, inclusiv terminalele de distribuţie, operaţiunile de catering, cantinele fabricilor, restaurantele şi alte operaţiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuţie tip supermarket, pieţe de vânzare angro;
l) punere pe piaţã - deţinerea de alimente sau hranã pentru animale în vederea vânzãrii, inclusiv oferirea spre vânzare sau orice alte forme de transfer, gratuit ori nu, precum şi vânzarea, distribuţia şi alte forme de transfer propriu-zise;
m) risc - probabilitatea apariţiei unui efect nociv pentru sãnãtate, precum şi severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol;
n) analiza riscului - procesul care cuprinde 3 componente intercorelate: evaluarea riscurilor, managementul riscurilor şi comunicarea riscurilor;
o) evaluarea riscului - procesul ştiinţific format din 4 etape, şi anume: identificarea pericolului (hazardului), caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului;
p) managementul riscului - procesul, distinct de evaluarea riscului, constând în aprecierea diferitelor politici posibile, în consultare cu pãrţile interesate, ţinând cont de evaluarea riscului şi de alţi factori posibili şi, dacã se impune, de selectarea mãsurilor adecvate de prevenţie şi control;
r) comunicarea riscului - schimbul interactiv de informaţii şi opinii, pe parcursul derulãrii analizei riscului, cu privire la pericole şi riscuri, la factorii corelaţi riscurilor şi la percepţia riscului, dintre evaluatorii riscului, managerii riscului, consumatori, operatorii din industria alimentarã şi din domeniul hranei pentru animale, mediile universitare şi alte pãrţi interesate, incluzând explicarea rezultatelor evaluãrii riscului şi a bazei deciziilor de management al riscului;
s) pericol - un agent biologic chimic sau fizic ori o stare a acestuia, prezent în alimente sau în hrana pentru animale, cu potenţial de a cauza un efect nociv pentru sãnãtate;
ş) trasabilitate - posibilitatea identificãrii şi urmãririi, pe parcursul tuturor etapelor de producţie, procesare şi distribuţie, a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de alimente sau a unei substanţe care urmeazã ori care poate fi încorporatã într-un aliment sau în hrana pentru animale;
t) etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei - oricare etapã, începând cu producţia primarã, inclusiv importul unui aliment, pânã la, inclusiv, depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea cãtre consumatorul final şi, unde este cazul, importul, producţia, prelucrarea, depozitarea, transportul, distribuţia, vânzarea şi livrarea hranei pentru animale;
ţ) producţia primarã - creşterea animalelor sau cultivarea plantelor, inclusiv recoltarea producţiei de la acestea, mulsul şi producţia rezultatã de la animale înainte de abatorizare. Producţia primarã include, de asemenea, activitãţi de vânãtoare şi pescuit, precum şi culegerea fructelor de pãdure;
u) consumatorul final - persoana fizicã sau un grup de persoane fizice care consumã în mod independent un aliment definit în sensul prezentei legi.
CAP. II
Legislaţia în domeniul alimentelor
SECŢIUNEA 1
Domeniul de aplicare
ART. 4
(1) Prevederile legislaţiei în domeniul alimentelor se aplicã în toate etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei alimentelor sau hranei pentru animale, destinatã sau administratã animalelor pentru producţia de alimente.
(2) Principiile generale prevãzute la art. 5-10 formeazã cadrul general care trebuie sã fie respectat prin mãsurile care se vor lua.
(3) Principiile şi procedurile în vigoare privind legislaţia din domeniul alimentelor vor fi adaptate în cel mai scurt termen, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2007, în vederea conformãrii cu principiile prevãzute la art. 5-10.
(4) Pânã la data de 1 ianuarie 2007 şi prin excepţie de la prevederile alin. (3) legislaţia în vigoare se aplicã în conformitate cu principiile prevãzute la art. 5-10.
(5) În baza prezentei legi se va elabora legislaţia specificã în domeniul alimentelor şi hranei pentru animale.
SECŢIUNEA a 2-a
Principii generale
ART. 5
(1) Legislaţia în domeniul alimentelor urmãreşte unul sau mai multe obiective generale ale protecţiei vieţii şi sãnãtãţii umane, a intereselor consumatorilor, folosirea de practici corecte în comerţul cu alimente, având în vedere, atunci când este cazul, protecţia sãnãtãţii şi bunãstãrii animalelor, a sãnãtãţii plantelor şi a mediului înconjurãtor.
(2) Legislaţia în domeniul alimentelor urmãreşte realizarea liberei circulaţii a alimentelor şi a hranei pentru animale fabricate, precum şi comercializarea în conformitate cu principiile şi cerinţele generale prevãzute în prezentul capitol.
(3) La elaborarea sau adaptarea legislaţiei în domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaţionale existente sau în stadiul de a fi adoptate, în afara cazurilor în care aceste standarde ori elementele vizate de aceste standarde nu vor constitui un mijloc eficient sau adecvat în realizarea obiectivelor acestei legislaţii, ori dacã existã o motivaţie ştiinţificã sau în cazul în care acestea pot determina un nivel de protecţie diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar.
ART. 6
(1) În vederea realizãrii obiectivului general care vizeazã asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii şi vieţii oamenilor, legislaţia în domeniul alimentelor se bazeazã pe analiza riscurilor, în afara cazului în care aceastã abordare nu este adecvatã circumstanţelor sau naturii mãsurii.
(2) Evaluarea riscurilor este bazatã pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi este realizatã în mod independent, obiectiv şi transparent.
(3) Managementul riscurilor ia în considerare rezultatele evaluãrii riscurilor şi opiniile Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, alţi factori relevanţi pentru managementul riscurilor şi principiul precauţiei.
ART. 7
(1) În cazurile specifice când, în urma evaluãrii informaţiilor existente, este identificatã posibilitatea efectelor dãunãtoare asupra sãnãtãţii, dar subzistã o incertitudine ştiinţificã, pot fi adoptate mãsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii, pânã la colectarea altor informaţii ştiinţifice în vederea unei evaluãri mai complete a riscului.
(2) Mãsurile adoptate în baza prevederilor alin. (1) vor fi proporţionale cu posibilele efecte ale riscului şi nu vor restricţiona comerţul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii, cu luarea în calcul a posibilitãţilor tehnice şi economice şi a altor factori relevanţi.
(3) Mãsurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1) sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viaţã sau sãnãtate, precum şi de tipul informaţiilor ştiinţifice necesare pentru clarificarea incertitudinii ştiinţifice şi pentru realizarea unei evaluãri mai complete a riscului.
ART. 8
Legislaţia în domeniul alimentelor urmãreşte sã protejeze interesele consumatorilor şi sã le furnizeze informaţiile necesare, pentru a alege în cunoştinţã de cauzã alimentele pe care le consumã, şi vizeazã prevenirea:
a) practicilor frauduloase sau înşelãtoare;
b) falsificãrii alimentelor;
c) oricãror practici care pot sã inducã în eroare consumatorul.
SECŢIUNEA a 3-a
Principii de realizare a transparenţei
ART. 9
Elaborarea, evaluarea şi modificarea legislaţiei în domeniul alimentelor trebuie sã se realizeze în cadrul unui proces deschis şi transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul organizaţiilor reprezentative, cu excepţia cazurilor în care urgenţa soluţionãrii nu permite realizarea acestei acţiuni.
ART. 10
În cazurile în care existã motive de suspiciune cu privire la existenţa unui risc pentru sãnãtatea umanã sau animalã, determinat de un aliment ori hranã pentru animale, în funcţie de natura, gravitatea şi aria de cuprindere a acestui risc, autoritãţile publice competente în domeniu iau mãsurile necesare în vederea informãrii populaţiei cu privire la natura riscului, prin identificarea cât mai exactã a alimentului sau hranei pentru animalele respective ori tipului de aliment sau hranã pentru animale, a riscului pe care îl poate prezenta şi a mãsurilor care se vor lua în vederea prevenirii, reducerii sau eliminãrii acelui risc.
SECŢIUNEA a 4-a
Obligaţii generale privind comerţul cu alimente
ART. 11
Alimentele şi hrana importate pentru animale trebuie sã fie în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor sau cu cele prevãzute în acordurile încheiate între România şi ţara exportatoare.
ART. 12
(1) Alimentele şi hrana pentru animale, care se exportã sau se reexportã, trebuie sã fie în conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor, în afara cazurilor în care se dispune altfel de cãtre autoritãţile competente din ţara importatoare sau de legislaţia în vigoare din ţara importatoare.
(2) În alte situaţii, în afara cazurilor în care alimentele sunt dãunãtoare pentru sãnãtate sau hrana pentru animale nu este sigurã, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autoritãţile competente din ţara de destinaţie au fost de acord în mod expres, dupã ce au beneficiat de toate informaţiile privitoare la motivele şi situaţiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu pot fi puse pe piaţã.
(3) În cazul în care se aplicã prevederile unui acord bilaterial încheiat între România şi alt stat, alimentele şi hrana pentru animale, exportate din România, trebuie sã fie în conformitate cu prevederile acestuia.
ART. 13
În domeniul comerţului cu alimente autoritãţile competente au, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) sã contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente şi hranã pentru animale şi la elaborarea de norme sanitare şi fitosanitare;
b) sã asigure coordonarea activitãţilor privind aplicarea normelor specifice alimentelor şi hranei pentru animale, adoptate de organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale;
c) sã contribuie, în cazul în care este nevoie, la încheierea de acorduri cu privire la recunoaşterea echivalenţei mãsurilor specifice privind alimentele şi hrana pentru animale;
d) sã acorde o atenţie deosebitã problemelor specifice de dezvoltare, finanţare şi comerciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura cã normele internaţionale nu creeazã obstacole în realizarea exporturilor din aceste ţãri;
e) sã promoveze concordanţa dintre normele tehnice internaţionale şi legislaţia în domeniul alimentelor, astfel încât nivelul înalt de protecţie sã nu fie diminuat.
SECŢIUNEA a 5-a
Cerinţe generale
ART. 14
Pentru asigurarea siguranţei alimentelor se vor respecta urmãtoarele cerinţe:
a) alimentele nu trebuie puse pe piaţã dacã nu sunt sigure;
b) alimentele sunt considerate nesigure, dacã sunt dãunãtoare pentru sãnãtate sau inadecvate consumului uman;
c) pentru a determina dacã un aliment nu este sigur, se va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a alimentelor de cãtre consumator la fiecare etapã a producţiei, procesãrii şi distribuţiei, precum şi de informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv informaţiile de pe etichetã sau alte informaţii generale puse la dispoziţie consumatorului, privind evitarea efectelor dãunãtoare sãnãtãţii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente;
d) pentru a stabili dacã un aliment este dãunãtor sãnãtãţii, trebuie avute în vedere efectele probabile imediate şi/sau pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sãnãtãţii persoanei care îl consumã, precum şi efectele asupra generaţiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum şi sensibilitatea din punctul de vedere al sãnãtãţii a unei anumite categorii de consumatori;
e) pentru a determina dacã un aliment este sau nu este inadecvat pentru consumul uman, trebuie sã se analizeze dacã alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinaţia sa, din punctul de vedere al contaminãrii determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare;
f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, şarjã sau transport de alimente din aceeaşi clasã ori cu aceeaşi descriere, se va presupune cã toate alimentele din respectivul lot, şarjã sau transport sunt nesigure, în afara cazului în care în urma unei evaluãri detaliate nu se descoperã nici o dovadã care sã indice cã şi restul lotului/şarjei sau transportului este nesigur;
g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica autoritãţile competente sã ia mãsurile necesare în vederea impunerii de restricţii la punerea pe piaţã sau în vederea retragerii acestuia de pe piaţã, în cazul în care existã motive care aratã cã alimentele nu sunt sigure, deşi aparent acestea sunt conforme.
ART. 15
Pentru garantarea siguranţei hranei animalelor se vor respecta urmãtoarele cerinţe:
a) hrana pentru animale nu va fi pusã pe piaţã sau utilizatã în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacã este sigurã;
b) având în vedere destinaţia ei, hrana pentru animale este consideratã nesigurã în cazul în care are un efect dãunãtor pentru sãnãtatea oamenilor sau animalelor ori face ca alimentele derivate din animalele destinate producţiei de alimente sã devinã nesigure pentru consumul uman;
c) în cazul în care hrana pentru animale care a fost identificatã ca fiind nesatisfãcãtoare din punctul de vedere al cerinţelor privind siguranţa acesteia face parte dintr-un lot, şarjã sau transport de hranã pentru animale din aceeaşi clasã sau cu aceeaşi descriere, se presupune cã toatã hrana pentru animalele din lot, şarjã sau transport este afectatã, în afara cazului în care în urma realizãrii unei evaluãri detaliate nu se obţin dovezi care sã arate cã restul lotului/şarjei sau transportului nu satisface cerinţele de siguranţã a hranei pentru animale;
d) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va împiedica autoritãţile competente sã ia mãsurile necesare pentru impunerea de restricţii la punerea pe piaţã sau în vederea retragerii acesteia de pe piaţã, în cazul în care existã suspiciuni care aratã cã hrana pentru animale nu este sigurã, cu toate cã este conformã cu prevederile specifice.
ART. 16
Etichetarea, publicitatea şi prezentarea alimentelor şi hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie sã inducã în eroare consumatorul.
ART. 17
(1) Operatorii din industria alimentarã şi din industria hranei pentru animale, în toate etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei realizate în cadrul activitãţii proprii, trebuie sã ia mãsurile necesare ca alimentele şi hrana pentru animale sã îndeplineascã cerinţele legislaţiei în domeniul alimentelor şi sã verifice dacã aceste cerinţe sunt realizate.
(2) Autoritãţile competente trebuie sã asigure aplicarea legislaţiei în domeniul alimentelor. Acestea controleazã şi verificã respectarea legislaţiei în domeniul alimentelor de cãtre operatorii din industria alimentarã şi din industria hranei pentru animale în toate etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei. În acest scop, autoritãţile competente trebuie sã menţinã un sistem de control oficial şi alte activitãţi necesare în funcţie de situaţie, inclusiv activitãţi de comunicare publicã cu privire la siguranţa şi riscurile alimentelor şi hranei pentru animale, de supraveghere a siguranţei alimentelor şi alte activitãţi de control care sã acopere toate etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei.
(3) Mãsurile şi sancţiunile care se aplicã în cazul încãlcãrii prevederilor legislaţiei privind alimentele şi hrana pentru animale se stabilesc în condiţiile legii. Mãsurile şi sancţiunile trebuie sã fie eficiente, proporţionale şi descurajatoare.
ART. 18
(1) Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producţiei de alimente şi a oricãror altor substanţe destinate ori preconizate a fi destinate încorporãrii în alimente sau în hrana pentru animale trebuie sã fie stabilitã în toate etapele producţiei, procesãrii şi distribuţiei.
(2) Agenţii şi operatorii din industria alimentarã şi din industria hranei pentru animale trebuie sã fie capabili sã identifice originea şi sursa care a furnizat un aliment ori o hranã pentru animale, un animal destinat pentru producţia de alimente sau orice substanţã destinatã ori preconizatã a fi încorporatã într-un aliment sau în hrana pentru animale. În acest scop agenţii şi operatorii trebuie sã dispunã de sisteme şi de proceduri care sã le permitã ca, la solicitarea autoritãţilor competente, sã punã la dispoziţie aceste informaţii.
(3) Agenţii şi operatorii din industria alimentarã şi din industria hranei pentru animale trebuie sã dispunã de sisteme şi de proceduri pentru identificarea altor activitãţi cãrora le sunt destinate produsele lor. Aceste informaţii vor fi puse la dispoziţie autoritãţilor competente, la cererea acestora.
(4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt puse pe piaţã sau care sunt preconizate a fi puse pe piaţã, trebuie sã fie etichetate ori identificate într-un mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea, prin intermediul documentaţiei sau informaţiilor, în conformitate cu cerinţele şi cu prevederile specifice.
ART. 19
(1) În cazul în care un agent din industria alimentarã considerã sau are motive sã creadã cã un aliment pe care l-a importat, produs, procesat, fabricat sau distribuit nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranţa alimentelor, va retrage imediat alimentul respectiv de pe piaţã dacã acesta nu se mai gãseşte sub controlul direct al primului agent din industria alimentarã şi va informa autoritãţile competente. În cazul în care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie sã fie informat în mod eficient şi exact de cãtre agent privind motivele retragerii alimentului de pe piaţã şi, dacã este necesar, va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci când alte mãsuri nu sunt suficiente în vederea asigurãrii unui nivel înalt de protecţie a sãnãtãţii.
(2) Orice agent din industria alimentarã care desfãşoarã activitãţi de comerţ cu amãnuntul sau de distribuţie care nu afecteazã ambalarea, etichetarea, siguranţa ori integritatea alimentelor va retrage imediat de pe piaţã produsele care nu sunt în conformitate cu cerinţele siguranţei alimentului, în limitele activitãţii proprii, şi va furniza informaţii în vederea asigurãrii trasabilitãţii acestora, participând la acţiunile producãtorilor, procesatorilor şi/sau autoritãţilor competente.
(3) Orice agent din industria alimentarã va informa imediat autoritãţile competente în cazul în care considerã sau are motive sã considere cã un aliment pe care l-a pus pe piaţã poate fi dãunãtor pentru sãnãtatea oamenilor. Agentul trebuie sã informeze autoritãţile competente cu privire la mãsurile luate în vederea prevenirii riscului pentru consumatorul final şi nu va împiedica ori descuraja nici o persoanã sã coopereze cu autoritãţile, conform legislaţiei şi practicilor juridice naţionale, în cazurile în care aceastã acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment.
(4) Agenţii din industria alimentarã trebuie sã colaboreze cu autoritãţile competente în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de alimentele pe care le furnizeazã.
ART. 20
(1) În cazul în care un agent din industria hranei pentru animale considerã sau are motive sã creadã cã hrana pentru animale importatã, produsã, procesatã, fabricatã sau distribuitã nu este în conformitate cu cerinţele privind siguranţa hranei pentru animale, va retrage hrana în cauzã de pe piaţã şi va informa autoritãţile competente. În aceastã situaţie sau în situaţia prevãzutã la art. 15 lit. c), hrana pentru animale trebuie distrusã, în afara cazului în care autoritãţile competente decid altfel.
(2) Agentul trebuie sã informeze eficient şi exact consumatorii cu privire la motivele retragerii de pe piaţã a hranei pentru animale şi, dacã este necesar, va colecta de la aceştia produsele furnizate deja, atunci când alte mãsuri nu sunt suficiente în vederea realizãrii unui nivel înalt al protecţiei.
(3) Orice agent din industria hranei pentru animale, care desfãşoarã activitãţi de comerţ cu amãnuntul sau de distribuţie care nu afecteazã ambalarea, etichetarea, siguranţa ori integritatea hranei pentru animale, va retrage de pe piaţã, în limitele activitãţii proprii, produsele care nu sunt în conformitate cu cerinţele de siguranţã şi va furniza informaţii în vederea asigurãrii trasabilitãţii, participând la acţiunile producãtorilor, procesatorilor şi/sau autoritãţilor competente.
(4) Orice agent din industria hranei pentru animale va informa imediat autoritãţile competente, în cazul în care considerã sau are motive sã considere cã hrana pentru animale pusã pe piaţã nu satisface cerinţele de siguranţã pentru hrana destinatã animalelor. Agentul trebuie sã informeze autoritãţile competente cu privire la mãsurile luate în vederea prevenirii riscului şi nu va împiedica ori descuraja nici o persoanã sã coopereze cu autoritãţile, conform legislaţiei şi practicilor juridice naţionale, în cazurile în care aceastã acţiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de hrana pentru animale pusã pe piaţã.
(5) Agenţii din industria hranei pentru animale trebuie sã colaboreze cu autoritãţile competente în acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului, determinate de hrana pentru animale pe care o furnizeazã.
ART. 21
Rãspunderea privind siguranţa alimentelor şi hranei pentru animale revine agenţilor şi operatorilor din industria alimentarã şi din industria hranei pentru animale.
ART. 22
Agenţia Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor va elabora reglementãri privind sistemul de alertã rapidã, gestiunea crizelor şi situaţii de urgenţã.
SECŢIUNEA a 6-a
Dispoziţii finale
ART. 23
Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Bucureşti, 14 mai 2004.
Nr. 150.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
