Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 15 din 25 martie 1993 pentru aderarea Romaniei la Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967
EMITENT: Parlamentul Romaniei PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 67 din 31 martie 1993
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
România adera la Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967.
ART. 2
Aderarea la aceasta convenţie se face cu urmãtoarea rezerva:
"În temeiul posibilitãţilor conferite de art. 25 paragraful 1 din convenţie, de a formula cel mult doua rezerve cu privire la dispoziţiile partii a II-a, România declara ca nu va aplica dispoziţiile art. 7, potrivit cãrora virsta minima a adoptatorului nu poate fi mai mica de 21 de ani şi nici mai de 35 de ani, în legislaţia romana virsta minima fiind de 18 ani, fãrã limita maxima."
În temeiul facultãţii prevãzute în art. 2 din convenţie, de a aprecia care din dispoziţiile partii a III-a se vor lua în considerare, România declara ca din aceasta parte va da efect art. 18, 19 şi 20.
ART. 3
În conformitate cu art. 26 din convenţie, autoritatea din România cãreia i se pot transmite cererile prevãzute la art. 14 este Ministerul Justiţiei.
Potrivit prevederilor art. 1 şi 2 din convenţie, Ministerul Justiţiei va notifica secretarului general al Consiliului Europei mãsurile luate pentru a asigura conformitatea legislaţiei romane cu dispoziţiile convenţiei.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 martie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 15 martie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. OLIVIU GHERMAN
CONVENŢIA EUROPEANĂ ÎN MATERIA ADOPŢIEI DE COPII*)
(Strasbourg, 24 aprilie 1967)
*) Traducere
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
considerind ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strinsa între membrii sãi, în vederea, printre altele, a favorizãrii programului lor social,
considerind ca, deşi instituţia adopţiei copiilor se regaseste în legislaţia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, exista în aceste tari vederi divergenţe asupra principiilor care ar trebui sa guverneze adoptia, precum şi deosebiri în privinta procedurii de adopţie şi a efectelor juridice ale adopţiei,
considerind ca acceptarea de principii comune şi a unor practici comune în ceea ce priveşte adoptia copiilor ar contribui la amplasarea dificultãţilor cauzate de aceste divergenţe şi ar permite în acelaşi timp promovarea binelui copiilor care sînt adoptati,
au convenit dupã cum urmeazã:
PARTEA I
Obligaţii pe cimp de aplicare
ART. 1
Fiecare parte contractantã se angajeazã sa asigure conformitatea legislaţiei sale cu dispoziţiile partii a II-a a prezentei convenţii şi sa notifice secretarului general al Consiliului Europei mãsurile luate în acest scop.
ART. 2
Fiecare parte contractantã se angajeazã sa ia în considerare dispoziţiile enunţate în partea a III-a a prezentei convenţii şi, dacã le acorda efect sau, dupã ce le-a acordat efect, înceteazã sa mai acorde efect oricãreia dintre dispoziţii, ea va trebui sa notifice aceasta secretarului general al Consiliului Europei.
ART. 3
Prezenta convenţie priveşte numai instituţia juridicã a adopţiei unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicita adoptia, nu a împlinit virsta de 18 ani, nu este sau nu a fost cãsãtorit şi nu este socotit major.
PARTEA a II-a
Dispoziţii principale
ART. 4
Adoptia nu este valabilã decît dacã este pronunţatã de o autoritate judiciarã sau administrativã, denumita în continuare autoritate competenta.
ART. 5
1. Sub rezerva paragrafelor 2-4 ale prezentului articol, adoptia nu este pronunţatã decît dacã cel puţin consimtamintele urmãtoare au fost acordate şi nu au fost retrase:
a) consimţãmîntul mamei şi, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatãlui sau, dacã nu exista nici tata, nici mama care sa poatã consimţi, consimţãmîntul oricãrei persoane sau al oricãrui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile pãrinteşti în aceasta privinta;
b) consimţãmîntul soţului adoptatorului.
2. Nu este permis autoritãţii competente:
a) de a renunţa sa ia consimţãmîntul uneia dintre persoanele vizate la paragraful 1 de mai sus; sau
b) de a trece peste refuzul consimtamintului uneia dintre persoanele sau organismele vizate la mentionatul paragraf 1, decît pentru motive excepţionale determinate prin legislaţie.
3. Dacã tatãl sau mama este lipsitã de drepturile sale pãrinteşti fata de copil sau, în orice caz, de dreptul de a consimţi la adopţie, legislaţia poate sa prevadã ca nu se va cere consimţãmîntul sau.
4. Consimţãmîntul unei mame la adoptia copilului sau nu va fi acceptat decît dacã este dat dupã naştere, la expirarea termenului prevãzut în legislaţie şi care nu trebuie sa fie mai mic de 6 saptamini sau, dacã nu se specifica un termen, în momentul în care, potrivit avizului autoritãţii competente, mama va fi putut sa se restabileasca îndeajuns ca urmare a naşterii.
5. În prezentul articol, se înţelege prin tata şi mama persoanele care în mod legal sînt pãrinţii copilului.
ART. 6
1. Legislaţia nu poate permite adoptia unui copil decît de cãtre doua persoane unite prin cãsãtorie, fie ca adopta simultan, fie succesiv, sau de cãtre un singur adoptator.
2. Legislaţia nu poate permite o noua adopţie a unui copil decît într-unul sau mai multe din urmãtoarele cazuri:
a) cînd este vorba de un copil adoptiv al soţului adoptatorului;
b) cînd precedentul adoptator a decedat;
c) cînd precedenta adopţie este anulatã;
d) cînd precedenta adopţie a încetat.
ART. 7
1. Un copil nu poate fi adoptat decît dacã adoptatorul a atins virsta minima în acest scop, aceasta virsta neputind fi mai mica de 21 de ani, nici mai mare de 35 de ani.
2. Totuşi, legislaţia poate sa prevadã posibilitatea de derogare de la condiţia virstei minime:
a) dacã adoptatorul este tatãl sau mama copilului; sau
b) ţinînd seama de circumstanţe excepţionale.
ART. 8
1. Autoritatea competenta nu va pronunţa o adopţie decît dacã şi-a format convingerea ca adoptia va fi în interesul copilului.
2. În fiecare caz autoritatea competenta va da o deosebita importanta, în asa fel încît aceasta adopţie sa-i ofere copilului un cãmin stabil şi armonios.
3. Ca regula generalã, autoritatea competenta nu va considera îndeplinite condiţiile mai sus citate dacã diferenţa de virsta între adoptator şi copil este sub cea care separa în mod obişnuit pãrinţii de copiii lor.
ART. 9
1. Autoritatea competenta nu va pronunţa o adopţie decît dupã o ancheta corespunzãtoare privind adoptatorul, copilul şi familia sa.
2. Ancheta va trebui, corespunzãtor fiecãrui caz, sa cuprindã printre altele, urmãtoarele elemente:
a) personalitatea, starea sãnãtãţii şi situaţia economicã a adoptatorului, viata sa familialã, condiţiile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului;
b) motivele pentru care adoptatorul doreşte sa adopte copilul;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicita sa adopte un copil, celãlalt soţ nu se asociaza la cerere;
d) potrivirea reciprocã între copil şi adoptator, durata perioadei în care el a fost încredinţat în grija sa;
e) personalitatea şi starea sãnãtãţii copilului; dacã nu exista interdicţie legalã, antecedentele copilului;
f) sentimentul copilului cu privire la adoptia propusã;
g) religia adoptatorului şi religia copilului, dacã este cazul.
3. Aceasta ancheta va trebui sa fie încredinţatã unei persoane sau unui organism recunoscut prin lege sau agreat în acest scop de cãtre o autoritate judiciarã sau administrativã. Ea va trebui, în mãsura posibilului, sa fie efectuatã de lucrãtori sociali calificaţi în acest domeniu prin pregãtirea sau experienta lor.
4. Dispoziţiile prezentului articol nu afecteazã cu nimic puterea şi obligaţia autoritãţii competente de a obţine toate informaţiile sau dovezile care fac sau nu obiectul anchetei şi pe care le considera ca putind fi utile.
ART. 10
1. Adoptia conferã adoptatorului, cu privire la copilul adoptat, drepturile şi îndatoririle de orice natura care sînt cele ale unui tata sau ale unei mame cu privire la copilul sau legitim.
Adoptia conferã adoptatului, fata de adoptator, drepturile şi îndatoririle de orice natura ale unui copil legitim fata de tatãl sau de mama sa.
2. De îndatã ce se nasc drepturile şi îndatoririle vizate la paragraful 1 al prezentului articol, drepturile şi îndatoririle de aceeaşi natura dintre adoptat şi tatãl sau mama sa sau orice alta persoana sau organisme înceteazã sa existe. Totuşi, legislaţia poate prevedea ca soţul adoptatorului sa-şi pãstreze drepturile şi îndatoririle fata de adoptat, dacã acesta este copilul sau legitim, nelegitim sau adoptiv.
Cu toate acestea, legislaţia poate menţine pentru pãrinţi obligaţia alimentara fata de copil, obligaţia de întreţinere, de a-i asigura o situaţie, de a-l inzestra, în cazul în care adoptatorul nu aduce la îndeplinire una dintre aceste obligaţii.
3. Ca regula generalã, adoptatul va putea fi în mãsura sa dobindeasca numele de familie al adoptatorului sau sa-l adauge la propriul sau nume de familie.
4. Dacã un pãrinte firesc are drept de folosinta asupra bunurilor copilului sau, dreptul de folosinta al adoptatorului asupra bunurilor adoptatului poate, în pofida paragrafului 1 al prezentului articol, sa fie limitat prin legislaţie.
5. În materie succesoralã, în mãsura în care legislaţia da copilului legitim un drept la succesiunea tatãlui sau mamei sale, copilul adoptat este tratat în aceasta privinta la fel ca şi copilul legitim al adoptatorului.
ART. 11
1. Dacã copilul adoptat nu are, în cazul adopţiei de cãtre o singura persoana, cetãţenia adoptatorului sau, în cazul adopţiei de cãtre soţi, cetãţenia lor comuna, partea contractantã ai carei cetãţeni sînt adoptatorul sau adoptatorii va înlesni dobindirea de cãtre copil a cetateniei acestora.
2. Pierderea cetateniei, care ar putea rezulta din adopţie, este subordonata posesiei sau dobîndirii unei alte cetãţenii.
ART. 12
1. Numãrul de copii care pot fi adoptati de un singur adoptator nu va fi limitat prin legislaţie.
2. Nu se va interzice prin legislaţie unei persoane sa adopte un copil pentru motivul ca ea are sau ar putea avea un copil legitim.
3. Dacã adoptia imbunatateste situaţia juridicã a copilului, nu se va putea interzice prin legislaţie, unei persoane, sa adopte copilul sau nelegitim.
ART. 13
1. Atita vreme cît adoptatul nu este major, adoptia nu poate fi revocatã decît prin decizia unei autoritãţi judiciare sau administrative pentru motive grave şi numai dacã revocarea pentru asemenea motive este admisã prin legislaţie.
2. Paragraful precedent nu priveşte cazurile în care:
a) adoptia este nulã;
b) adoptia înceteazã ca urmare a legitimãrii adoptatului de cãtre adoptator.
ART. 14
Cînd anchetele efectuate pentru aplicarea art. 8 şi 9 din prezenta convenţie se vor raporta la o persoana care are sau a avut resedinta pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, aceasta parte contractantã va face tot posibilul ca informaţiile necesare care îi sînt cerute sa fie transmise fãrã intirziere. Autoritãţile pot comunica direct între ele în acest scop.
ART. 15
Se vor lua mãsuri pentru interzicerea oricãrui cistig nejustificat provenind din încredinţarea unui copil în vederea adopţiei sale.
ART. 16
Fiecare dintre pãrţile contractante pãstreazã facultatea de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat.
PARTEA a III-a
Dispoziţii suplimentare
ART. 17
Adoptia nu poate fi pronunţatã decît dacã copilul a fost încredinţat în grija adoptatorilor o perioada îndeajuns de lungã pentru ca autoritatea competenta sa poatã în mod raţional sa aprecieze relaţiile care s-ar stabili între ei, dacã adoptia ar fi pronunţatã.
ART. 18
Autoritãţile publice vor veghea la promovarea şi buna funcţionare a instituţiilor publice sau private cãrora pot sa se adreseze cei care doresc sa adopte sau sa fie adoptat un copil, în vederea obţinerii de sprijin şi de sfaturi.
ART. 19
Aspectele sociale şi juridice ale adopţiei vor figura în programele de pregãtire a lucrãtorilor sociali.
ART. 20
1. Se vor lua mãsuri ca o adopţie sa poatã interveni, dacã este cazul, fãrã ca identitatea adoptatorului sa fie dezvaluita familiei copilului.
2. Se vor lua mãsuri pentru a se reglementa sau a se permite ca procedura adopţiei sa se desfãşoare în şedinţa secreta.
3. Adoptatorul şi adoptatul vor putea obţine documente extrase din registrele publice, al cãror conţinut atesta faptul, data şi locul naşterii adoptatului, dar nu dezvaluie în mod expres adoptia şi nici identitatea pãrinţilor fireşti.
4. Registrele publice vor fi ţinute sau, cel puţin, conţinutul lor va fi reprodus în asa fel încît persoanele care nu au un interes legitim sa nu poatã a afla faptul ca o persoana a fost adoptatã sau, dacã acest fapt este cunoscut, identitatea pãrinţilor fireşti.
PARTEA a IV-a
Clauze finale
ART. 21
1. Prezenta convenţie este deschisã semnãrii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã sau acceptatã. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei.
2. Convenţia va intra în vigoare dupã 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.
3. Ea va intra în vigoare, fata de orice stat semnatar care o va ratifica sau accepta ulterior, dupã 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de acceptare.
ART. 22
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenţie.
2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va produce efect dupã 3 luni de la data depunerii sale.
ART. 23
1. Orice parte contractantã poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora urmeazã sa li se aplice prezenta convenţie.
2. Orice parte contractantã poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau în orice alt moment urmãtor, sa extindã aplicarea prezentei convenţii, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie, ale cãrui relaţii internaţionale le asigura sau pentru care este abilitata sa stipuleze.
3. Orice declaraţie facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasã în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat prin aceasta declaraţie, în condiţiile prevãzute la art. 27 din prezenta convenţie.
ART. 24
1. Orice parte contractantã, a carei legislaţie prevede mai mult decît o forma de adopţie, va avea facultatea sa aplice numai uneia dintre aceste forme dispoziţiile paragrafelor 1, 2, 3 şi 4 ale art. 10 din prezenta convenţie şi paragrafelor 2 şi 3 ale art. 12.
2. Partea contractantã care foloseşte aceasta facultate o va notifica secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau cînd va face o declaraţie potrivit paragrafului 2 al art. 23 din prezenta convenţie, şi va indica modalitãţile de exercitare a acestei facultãţi.
3. Aceasta parte contractantã poate pune capãt exercitãrii acestei facultãţi; ea va aviza despre aceasta pe secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 25
1. Orice parte contractantã poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau cînd va face o declaraţie potrivit paragrafului 2 al art. 23 din prezenta convenţie, sa formuleze cel mult doua rezerve cu privire la dispoziţiile partii a II-a a acesteia.
Rezerve cu caracter general nu sînt permise; fiecare rezerva nu poate fi formulatã decît cu privire la o singura dispoziţie.
Fiecare rezerva va avea efect timp de 5 ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii fata de partea avutã în vedere. Ea va putea fi reînnoitã pentru perioade succesive de cîte 5 ani, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei înaintea expirãrii fiecãrei perioade.
2. Fiecare parte contractantã poate retrage, total sau în parte, o rezerva facuta de ea în temeiul paragrafului precedent, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei şi care va produce efect la data primirii sale.
ART. 26
Fiecare parte contractantã va comunica secretarului general al Consiliului Europei numele şi adresa autoritãţilor cãrora li se pot transmite cererile prevãzute de art. 14.
ART. 27
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare fãrã limita de durata.
2. Orice parte contractantã va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
3. Denunţarea va produce efect dupã 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 28
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii potrivit art. 21;
d) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 1;
e) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 2;
f) orice declaraţie primitã în aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 ale art. 23;
g) orice informaţie primitã în aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 ale art. 24;
h) orice rezerva formulatã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 din art. 25;
i) reînnoirea oricãrei rezerve, efectuatã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 din art. 25;
j) retragerea oricãrei rezerve, efectuatã în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 25;
k) orice notificare formulatã în aplicarea dispoziţiilor art. 26;
l) orice notificare primitã în aplicarea dispoziţiilor art. 27 şi data la care denunţarea va produce efect.
Drept pentru care subsemnatele, autorizate în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Strasbourg, astãzi 24 aprilie 1967, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica copie certificatã conform fiecãruia dintre statele semnatare şi care adera.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
