Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
EXPUNERE PE MOTIVE
Poporul român, sub conducerea partidului comunist, a obţinut rezultate de însemnătate istorică în dezvoltarea economiei şi culturii, în făurirea societăţii socialiste şi ridicarea nivelului de trai material şi cultural.
Înaintarea cu succes a ţării pe calea noii orînduiri a schimbat din temelii înfăţişarea societăţii noastre. Relaţiile de producţie socialiste au cuprins întreaga economie naţională, au fost lichidate clasele exploatatoare, orice formă de exploatare şi asuprire a omului de către om. Dă roade bogate politica partidului de înfăptuire a industrializării, de dezvoltare a agriculturii, de creare a unei economii multilaterale, echilibrate, bazate pe cuceririle contemporane ale ştiinţei şi tehnicii. În procesul construirii socialismului s-a realizat unitatea strînsă dintre clasa muncitoare, ţărănime şi intelectualitate, dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare, înfrăţite în lupta comună pentru înflorirea patriei. Se dezvoltă democraţia noastră socialistă, care asigură participarea maselor largi ale poporului la conducerea societăţii, dezvoltarea capacităţilor creatoare ale tuturor cetăţenilor, afirmarea plenară în viaţa socială a personalităţii fiecărui individ.
Transformările petrecute în structura societăţii noastre, intensa activitate politico-educativă desfăşurată de partid, au determinat profunde schimbări înnoitoare în profilul spiritual al oamenilor muncii. Se dezvoltă morala nouă, întemeiată pe înaltele îndatoriri faţă de societate, pe atitudinea înaintată faţă de muncă, de proprietatea obştească, faţă de legile statului şi regulile de convieţuire socială. Conştienţi de faptul că legile constituie întruchiparea intereselor lor fundamentale, marea masă a cetăţenilor le respectă din convingere, participă activ la combaterea manifestărilor înapoiate, retrograde, care prezintă pericol social, ceea ce contribuie la întărirea continuă a ordinii de drept.
Este pe deplin firesc ca noile realităţi ale ţării - economice, sociale, politice şi culturale - să-şi găsească reflectarea pe planul dreptului, expresie a voinţei şi năzuinţelor poporului de asigurare a progresului multilateral al patriei. Constituţia Republicii Socialiste România, legea fundamentală a statului, consacră cuceririle istorice ale poporului, cele mai de seamă drepturi de care se bucură cetăţenii, creează ordinea de drept necesară pentru înaintarea ţării pe calea desăvîrşirii construcţiei noii orînduiri, a dezvoltării democraţiei socialiste. În conformitate cu prevederile Constituţiei, întregul sistem de drept trebuie pus de acord cu realităţile actuale ale societăţii noastre.
"Dreptul socialist", sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a partidului, "trebuie să oglindească schimbările profunde economice şi social-politice care au avut loc în procesul revoluţiei şi al construcţiei socialiste. Normele de drept trebuie să consacre şi să apere cuceririle fundamentale ale poporului nostru, să asigure dezvoltarea avutului obştesc, exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti".
În ansamblul normelor de drept, un loc important îl deţine legislaţia penală, care, determinînd faptele ce constituie infracţiuni şi stabilind pedepsele corespunzătoare pentru aceste încălcări ale legii, contribuie în mod eficient la apărarea şi consolidarea cuceririlor obţinute de poporul nostru, la reglementarea raporturilor dintre individ şi societate, dintre cetăţenii ţării, în spiritul respectării principiilor socialismului, a drepturilor şi libertăţilor democratice.
Codul penal adoptat cu mai mult de 30 de ani în urmă cuprinde numeroase prevederi învechite şi, în ansamblul său, în pofida modificărilor şi completărilor ce i s-au adus în decursul anilor, apare ca depăşit. Fiind elaborat în alte condiţii istorice, el nu mai corespundea realităţilor noi, concepţiilor contemporane privitoare la aprecierea caracterului infracţional al unor fapte, la mijloacele de prevenire şi combatere a acestora, la rolul pedepsei ca măsură de îndreptare şi reeducare a infractorilor, precum şi de prevenire a săvîrşirii de noi infracţiuni. A devenit astfel necesară elaborarea unui nou cod penal care să corespundă cerinţelor etapei actuale de dezvoltare a ţării.
Proiectul noului cod penal a fost întocmit de către un colectiv de specialişti din cadrul Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Tribunalului Suprem, Ministerului Afacerilor Interne, Institutului de cercetări juridice al Academiei, cu consultarea a numeroşi teoreticieni şi practicieni ai dreptului. La elaborarea proiectului s-a pornit de la prevederile Constituţiei ţării, a fost utilizat tot ceea ce s-a dovedit valoros în ştiinţa juridică românească şi în practica noastră judiciară, au fost consultate legislaţia şi literatura de specialitate din celelalte ţări socialiste, precum şi din alte ţări, avîndu-se mereu în centrul atenţiei condiţiile specifice ţării noastre.
Proiectul noului cod penal a fost prezentat de către Consiliul de Miniştri Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care l-a examinat şi a hotărît să fie supus dezbaterii specialiştilor, precum şi a maselor largi de oameni ai muncii, urmînd să fie pus în discuţia Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi apoi înaintat spre legiferare Marii Adunări Naţionale.
Oglindind realităţile sociale actuale ale ţării, dezvoltarea democraţiei socialiste, şi exprimînd grija deosebită pentru întărirea legalităţii, codul penal este conceput pe principiul fundamental că numai legea este aceea care stabileşte faptele antisociale ce constituie infracţiuni, determină pedepsele şi măsurile educativ-preventive ce urmează să se aplice persoanelor care au comis astfel de fapte. Întreaga alcătuire a codului penal urmăreşte să creeze condiţii pentru ca nimeni să nu fie tras la răspundere penală pentru o faptă pe care legea nu a considerat-o infracţiune în momentul săvîrşirii ei şi nici să nu fie supus la executarea vreunei pedepse neprevăzute de lege. Este cunoscut că în trecut s-au petrecut abuzuri, încălcări ale legalităţii şi interpretări arbitrare ale legii care au avut drept consecinţe trimiterea în judecată şi condamnarea unor oameni fără dovezi temeinice, aplicîndu-se astfel împotriva unor cetăţeni măsuri cu caracter penal nejustificate de actele şi manifestările acestora. Prevederile noului cod penal creează o puternică garanţie pentru a preveni săvîrşirea unor asemenea abuzuri şi ilegalităţi, pentru desfăşurarea întregii activităţi judiciare cu respectarea strictă a Constituţiei, a legilor ţării.
În acelaşi timp, pentru ca societatea noastră să fie apărată împotriva infractorilor, a daunelor pe care aceştia le pot aduce, reglementările cuprinse în codul penal urmăresc ca toţi cei care încalcă legea penală să fie pedepsiţi potrivit vinovăţiei lor.
Toate acestea dau o puternică expresie conţinutului socialist al codului penal, rolului ce revine acestui important instrument juridic în întărirea legalităţii, în promovarea intereselor fundamentale ale societăţii socialiste şi, totodată, în asigurarea exercitării depline a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Inspirîndu-se din principiile dreptului nostru socialist, respectînd prevederile Constituţiei, normele cuprinse în codul penal au menirea să apere cuceririle revoluţionare ale poporului, orînduirea socială şi de stat, suveranitatea şi independenţa ţării, avuţia naţională, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, întreaga ordine de drept.
Considerînd că infracţiunile împotriva orînduirii socialiste, împotriva a ceea ce poporul nostru a cucerit prin lupte grele şi îndelungate, constituie crimele cele mai grave faţă de popor, codul penal prevede pedepse aspre împotriva acelora care săvîrşesc acţiuni contra securităţii statului sau a capacităţii sale de apărare.
În condiţiile orînduirii noastre, cînd progresul economic al ţării şi ridicarea bunăstării întregului popor depind de creşterea şi consolidarea proprietăţii socialiste apărarea acestei proprietăţi reprezintă o îndatorire fundamentală a tuturor cetăţenilor. Tot ceea ce lezează proprietatea obştească, de stat sau cooperatistă, rodul muncii pline de dăruire şi abnegaţie a poporului nostru, loveşte în interesele oamenilor muncii, ale societăţii socialiste. De aceea, dînd expresie apărării acestor interese, codul penal prevede pedepse corespunzătoare împotriva hoţilor şi delapidatorilor, împotriva celor care irosesc sau manifestă lipsă de grijă faţă de avutul obştesc.
Codul penal conţine, de asemenea, norme menite să asigure munca, liniştea şi avutul fiecărui cetăţean, libertăţile şi drepturile cetăţeneşti, în vederea împiedicării oricăror abuzuri şi încălcări ale legii. În acest scop, sînt stabilite pedepse pentru faptele îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale, libertăţii şi demnităţii persoanei, împotriva avutului personal al cetăţenilor al cărui izvor este munca. Garanţia fermă a acestor drepturi şi libertăţi întăreşte sentimentul de siguranţă al fiecărui cetăţean, creează un regim de ordine în viaţa socială, caracteristic pentru o societate civilizată şi totodată indispensabil pentru manifestarea liberă, multilaterală a oamenilor în toate domeniile activităţii sociale.
În orînduirea noastră, dezvoltarea şi consolidarea familiei constituie o preocupare de mare importanţă a statului, a societăţii în ansamblul său. Ocrotirea familiei, apărarea intereselor mamei şi copilului, reprezintă un principiu constituţional care stă la baza întregii reglementări a relaţiilor de familie şi a tuturor măsurilor de ordin economic şi social destinate să întărească această celulă de bază a societăţii noastre. În acest spirit a fost lărgită sfera faptelor care pot fi pedepsite ca infracţiuni contra familiei şi s-au înăsprit pedepsele pentru asemenea încălcări ale legii. Potrivit noului cod, constituie infracţiune de abandon familial nu numai părăsirea cu rea-credinţă şi neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere faţă de membrii familiei, ci şi alungarea sau lăsarea lor fără ajutor.
Codul penal reflectă grija orînduirii noastre faţă de om, preocuparea atît pentru apărarea legalităţii, cît şi pentru reeducarea persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, pentru transformarea lor în cetăţeni utili societăţii, pentru prevenirea încălcării legii şi a regulilor de convieţuire socială. Ca o reflectare a schimbărilor petrecute în societate, a principiilor ce guvernează dreptul socialist, codul nu mai prevede munca silnică pe viaţă, temniţa grea şi detenţiunea riguroasă, ci instituie o singură pedeapsă privativă de libertate şi anume închisoare, al cărei termen maxim este stabilit la 20 de ani. În cazul infractorilor periculoşi şi al recidiviştilor, care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave, dacă instanţa judecătorească socoteşte că pedeapsa de 20 de ani este neîndestulătoare, poate aplica un spor, fără a se depăşi în total 25 de ani. Totodată, se prevede că pedeapsa amenzii nu mai poate fi transformată în închisoare.
Dînd expresie dorinţei de a preveni săvîrşirea unor infracţiuni deosebit de grave cum sînt crimele împotriva păcii şi omenirii, trădarea de patrie, omorul săvîrşit prin cruzimi sau asupra mai multor persoane, jefuirea cu consecinţe deosebit de grave a bunului obştesc, codul penal menţine în mod excepţional pedeapsa cu moartea.
Transformările profunde survenite în structura economică şi socială a societăţii, realizarea unităţii întregului popor, determină importante modificări şi în caracterizarea unor fapte pe care legislaţia penală le consideră infracţiuni. Întrucît pericolul social pe care îl reprezintă asemenea fapte este astăzi considerabil redus, noul cod penal restrînge domeniul de aplicare a constrîngerii prin sancţiuni penale. Astfel, numeroase fapte incriminate în trecut ca infracţiuni sînt eliminate din codul penal, altele sînt declarate contravenţii, iar o parte dintre ele nu vor mai fi pedepsite de legea penală atunci cînd se săvîrşesc pentru prima oară. Totodată, codul penal, ţinînd seama de creşterea continuă a rolului opiniei publice - importantă manifestare a democraţiei socialiste - în respectarea regulilor de convieţuire socială şi în educarea cetăţenilor, prevede forme noi de exprimare a influenţei colectivităţii. Astfel, codul reglementează posibilitatea înlocuirii răspunderii penale cu o răspundere care atrage fie aplicarea unor măsuri de influenţare obştească, fie a unor sancţiuni cu caracter administrativ. În acest scop au fost stabilite modalităţi de trimitere a unor cauze spre soluţionare consiliilor de judecată, care, în condiţiile legii, pot aplica măsuri specifice de influenţare obştească: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda şi altele. Ca o consecinţă a acestor măsuri, un număr important de cauze care pînă în prezent erau soluţionate de instanţele judecătoreşti, sînt date în competenţa organelor de influenţare obştească, ceea ce exprimă încă o dată rolul important pe care îl are colectivitatea în apărarea şi întărirea ordinii de drept.
În codul penal se aduc precizări noţiunii de infracţiune şi trăsăturilor ei fundamentale, se realizează o mai bună sistematizare prin gruparea infracţiunilor în raport cu natura relaţiilor sociale pe care legea penală le apără, precum şi prin înlăturarea unor paralelisme şi suprapuneri. De asemenea, s-au concretizat instituţii juridice noi şi au fost reconsiderate instituţiile existente, pe baza unei concepţii unitare, întemeiate pe principiile dreptului socialist, toate acestea contribuind la interpretarea şi aplicarea corectă a normelor penale în practica judiciară.
Sînt în curs de elaborare proiectul codului de procedură penală, precum şi legi penale cu caracter special care se vor referi la domenii restrînse de activitate. Pregătirea lor se face pe aceleaşi principii şi în acelaşi spirit în care este întocmit codul penal, de întărire a orînduirii socialiste, a legalităţii, de garantare şi apărare a drepturilor şi libertăţilor democratice pentru toţi cetăţenii ţării. Adoptarea acestor importante acte normative va contribui la sistematizarea şi perfecţionarea întregii noastre legislaţii.
Întregul cod penal este străbătut de grija faţă de om, pentru manifestarea sa tot mai largă în întreaga viaţă socială, pentru întărirea legalităţii şi asigurarea ordinii de drept, corespunzător cerinţelor actualei etape de dezvoltare a societăţii, ale adîncirii democraţiei socialiste.
Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.
CODUL PENAL
PARTEA GENERALĂ
TITLUL I
LEGEA PENALĂ SI LIMITELE EI DE APLICARE
CAP. 1
DISPOZIŢII PRELIMINARE
ART. 1
Scopul legii penale Legea penală apara, impotriva infracţiunilor, Republica Socialistă România, suveranitatea, independenta şi unitatea statului, proprietatea socialistă, persoana şi drepturile acesteia, precum şi întreaga ordine de drept.
ART. 2
Legalitatea incriminării Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvîrşirii acestor fapte.
CAP. 2
LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE
Secţiunea 1
Aplicarea legii penale în spaţiu
ART. 3
Teritorialitatea legii penale
Legea penală se aplica infracţiunilor săvîrşite pe teritoriul României.
ART. 4
Personalitatea legii penale
Legea penală se aplica infracţiunilor în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetăţean roman sau dacă, neavînd nici o cetăţenie, are domiciliul în ţara.
ART. 5
Realitatea legii penale
Legea penală se aplica infracţiunilor săvîrşite în afară teritoriului tarii, contra securităţii statului roman, sau contra vieţii unui cetăţean roman, ori prin care s-a adus o vătămare grava integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean roman, cînd sînt săvîrşite de către un cetăţean străin sau de o persoana fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii. Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a Procurorului General.
ART. 6
Universalitatea legii penale
Legea penală se aplica şi altor infracţiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrşite în afară teritoriului tarii, de un cetăţean străin sau de o persoana fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă:
a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a tarii unde a fost săvîrşită;
b) făptuitorul se afla în ţara. Pentru infracţiunile îndreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetăţean roman, infractorul poate fi judecat şi în cazul cînd s-a obţinut extrădarea lui. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplica în cazul cînd, potrivit legii statului în care infractorul a savirsit infracţiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cînd pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Cînd pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărîrilor străine.
ART. 7
Legea penală şi convenţiile internaţionale
Dispoziţiile cuprinse în art. 5 şi 6 se aplica dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţionala.
ART. 8
Imunitatea de jurisdicţie
Legea penală nu se aplica infracţiunilor săvîrşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sînt supuse jurisdicţiei penale a statului roman.
ART. 9
Extrădarea
Extrădarea se acorda sau poate fi solicitată pe baza de convenţie internaţionala, pe baza de reciprocitate si, în lipsa acestora, în temeiul legii.
Secţiunea 2
Aplicarea legii penale în timp
ART. 10
Activitatea legii penale
Legea penală se aplica infracţiunilor săvîrşite în timpul cît ea se afla în vigoare.
ART. 11
Neretroactivitatea legii penale
Legea penală nu se aplica faptelor care, la data cînd au fost săvîrşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.
ART. 12
Retroactivitatea legii penale
Legea penală nu se aplica faptelor săvîrşite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea noua. In acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţa şi a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărîrilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Legea care prevede măsuri de siguranţa sau măsuri educative se aplica şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi.
ART. 13
Aplicarea legii penale mai favorabile
In cazul în care de la săvîrşirea infracţiunii pînă la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilă. Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplica în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica.
ART. 14
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Cînd după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare şi pînă la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea noua pentru infracţiunea săvîrşită, se reduce la acest maxim. Dacă după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare la moarte şi pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa cu moartea se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune. Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Pedepsele complimentare, măsurile de siguranţa, precum şi măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta lege. Cînd o dispoziţie din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente.
ART. 15
Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Cînd după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare şi pînă la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mica decît maximul special prevăzut de legea noua, tinindu-se seama de infracţiunea săvîrşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborita sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvîrşită. Dispoziţiile art. 14 alin. 5 se aplica şi în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducindu-se cu o treime.
ART. 16
Aplicarea legii penale temporare
Legea penală temporară se aplica infracţiunii săvîrşite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp.
TITLUL II
INFRACŢIUNEA
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 17
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
ART. 18
Pericolul social al faptei
Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
ART. 19
Vinovăţia
Vinovăţie exista cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrşită cu intenţie sau din culpa.
1) Fapta este săvîrşită cu intenţie cînd infractorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrşirea acelei fapte;
b. prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, accepta posibilitatea producerii lui.
2) Fapta este săvîrşită din culpa cînd infractorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei ca el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sa-l prevadă. Fapta constînd într-o acţiune săvîrşită din culpa constituie infracţiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta. Fapta constînd într-o inacţiune constituie infracţiune fie ca este săvîrşită cu intenţie, fie din culpa, afară de cazul cînd legea sancţionează numai săvîrşirea ei cu intenţie.
CAP. 2
TENTATIVA
ART. 20
Conţinutul tentativei
Tentativa consta în punerea în executare a hotărîrii de a savirsi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu si-a produs efectul. Exista tentativa şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibila datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul cînd s-au savirsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea ca se afla. Nu exista tentativa atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.
ART. 21
Pedepsirea tentativei
Tentativa se pedepseşte numai cînd legea prevede expres aceasta. Tentativa se sancţionează cu o pedeapsa cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul sa fie mai mic decît minimul general al pedepsei. In cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
ART. 22
Desistarea şi împiedicarea rezultatului
Este aparat de pedeapsa făptuitorul care s-a desistat ori o împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o alta infracţiune, se aplica pedeapsa pentru acea infracţiune.
CAP. 3
PARTICIPAŢIA
ART. 23
Participanţii
Participanţi sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.
ART. 24
Autorul
Autor este persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.
ART. 25
Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intenţie, determina pe o alta persoana sa savirseasca o fapta prevăzută de legea penală.
ART. 26
Complicele
Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajuta în orice mod la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvîrşirii faptei, ca va tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvîrşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
ART. 27
Pedeapsa în caz de participaţie Instigatorul şi complicele la o fapta prevăzută de legea penală săvîrşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 72.
ART. 28
Circumstanţele personale şi reale
Circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalţi. Circumstanţele privitoare la fapta se rasfring asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
ART. 29
Instigare neurmată de executare
Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancţionează cu o pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. In cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afară de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînă în momentul desistării constituie alta fapta prevăzută de legea penală.
ART. 30
Împiedicarea săvîrşirii faptei
Participantul nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia. Dacă actele săvîrşite pînă în momentul împiedicării constituie o alta fapta prevăzută de legea penală, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.
ART. 31
Participaţia improprie
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvîrşirea din culpa de către o alta persoana, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie. Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoana care comite acea fapta fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. Dispoziţiile art. 28-30 se aplica în mod corespunzător.
CAP. 4
PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
ART. 32
Formele pluralităţii
Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidiva.
ART. 33
Concursul de infracţiuni
Concurs de infracţiuni exista:
a) cînd doua sau mai multe infracţiuni au fost săvîrşite de aceeaşi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvîrşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
b) cînd o acţiune sau inacţiune, săvîrşită de aceeaşi persoana, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.
ART. 34
Pedeapsa principala în caz de concurs de infracţiuni
In caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa după cum urmează:
a) cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor pînă la 3 ani;
b) cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplica amenda cea mai mare, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor pînă la o pătrime din acel maxim;
c) cînd s-a stabilit o pedeapsa cu închisoare şi o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte;
d) cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii potrivit dispoziţiei de la lit. a, la care se poate adauga amenda potrivit dispoziţiei de la lit. b. Sporul prevăzut la lit. a se poate mari pînă la 5 ani, dacă una dintre infracţiunile aflate în concurs este o infracţiune contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori o infracţiune de omor, sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-a produs o paguba importanta economiei naţionale. Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatele precedente nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infracţiunile concurente.
ART. 35
Pedeapsa complimentară şi măsurile de siguranţa în caz de concurs de infracţiuni
Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsa complimentară, aceasta se aplica alături de pedeapsa închisorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeaşi natura dar cu conţinut diferit, acestea se aplica alături de pedeapsa închisorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeaşi natura şi cu acelaşi conţinut, se aplica cea mai grea dintre acestea. Dispoziţiile alineatului precedent se aplica şi în cazul pedepsei confiscării parţiale a averii. Măsurile de siguranţa de natura deosebita, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.
ART. 36
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurenta, se aplica dispoziţiile art. 34 şi 35. Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplica şi în cazul în care, după ce o hotărîre de condamnare a rămas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise şi o alta condamnare definitiva pentru o infracţiune concurenta. Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărîrea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente. Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplica şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
ART. 37
Recidiva
Recidiva exista în următoarele cazuri:
a) cînd după rămînerea definitiva a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvîrşeşte din nou o infracţiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare;
b) cînd după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrşeşte din nou o infracţiune;
c) cînd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare pînă la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrşeşte din nou infracţiune. Pentru stabilirea stării de recidiva în cazurile prevăzute la lit. a şi b se poate tine seama şi de hotărîrea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o fapta prevăzută şi de legea romana, dacă hotărîrea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispoziţiilor legii.
ART. 38
Condamnările care nu atrag starea de recidiva
La stabilirea stării de recidiva nu se tine seama de hotărîrile de condamnare privitoare la:
a) infracţiunile săvîrşite în timpul minorităţii;
b) infracţiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sînt prevăzute ca infracţiuni de legea penală. De asemenea, nu se tine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
ART. 39
Pedeapsa în caz de recidiva
In cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvîrşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 lit. a se poate mari pînă la 5 ani. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvîrşită ulterior. In cazul săvîrşirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înţelege pedeapsa care se executa, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare. In cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 5 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul general al amenzii, sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. In cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c se aplica în mod corespunzător dispoziţiile din alineatele precedente. Dacă după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispoziţiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a şi dispoziţiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b. Dispoziţiile alineatului precedent se aplica şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. Sporurile prevăzute în prezentul articol se pot mari pînă la 7 ani, dacă infracţiunea săvîrşită ulterior este infracţiune contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori o infracţiune de omor, sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-a produs o paguba importanta economiei naţionale.
ART. 40
Pedeapsa în unele cazuri cînd nu exista recidiva
Cînd după condamnarea definitiva cel condamnat săvîrşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, şi nu sînt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.
ART. 41
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
In cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu exista pluralitate de infracţiuni. Infracţiunea este continuată cînd o persoana săvîrşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea este complexa cînd în conţinutul sau intra, ca element sau ca circumstanţă agravată, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o fapta prevăzută de legea penală.
ART. 42
Pedeapsa pentru infracţiunea continuată
Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, la care se poate adauga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34.
ART. 43
Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexa
Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexa este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intra în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, tinindu-se seama de infracţiunea săvîrşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsa corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decît cea pronunţată anterior.
CAP. 5
CAUZELE CARE ÎNLĂTURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
ART. 44
Legitima apărare
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitima apărare. Este în stare de legitima apărare acela care săvîrşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Este de asemenea în legitima apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
ART. 45
Starea de necesitate
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de necesitate. Este în stare de necesitate acela care săvîrşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obştesc. Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a savirsit fapta si-a dat seama ca pricinuieşte urmări vadit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
ART. 46
Constringerea fizica şi constringerea morala
Nu constituie infracţiunea fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită din cauza unei constringeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită din cauza unei constringeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
ART. 47
Cazul fortuit
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al carei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
ART. 48
Iresponsabilitatea
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stapin pe ele.
ART. 49
Beţia
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completa produsă de alcool sau de alte substanţe. Starea de beţie voluntara completa produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.
ART. 50
Minoritatea făptuitorului
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.
ART. 51
Eroarea de fapt
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrşirii acesteia, nu cunoştea existenta unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrşirii infracţiunii. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplica şi faptelor săvîrşite din culpa pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei. Necunoaşterea sau cunoaşterea gresita a legii penale nu înlătura caracterul penal al faptei.
TITLUL III
PEDEPSELE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 52
Pedeapsa şi scopul ei
Pedeapsa este o măsura de constringere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept şi fata de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinţe fizice şi nici sa înjosească persoana condamnatului.
CAP. 2
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
ART. 53
Felurile pedepselor
Pedepsele sînt principale, complimentare şi accesorii.
1) Pedepsele principale sînt:
a. închisoarea de la 15 zile la 25 de ani;
b. amenda de la 500 la 5.000 lei.
2) Pedepsele complimentare sînt:
a. interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;
b. degradarea militară;
c. confiscarea averii, parţială sau totală.
3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.
ART. 54
Pedeapsa cu moartea
Ca măsura excepţionala pentru infracţiunile cele mai grave se aplica, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, pedeapsa cu moartea. Pedeapsa cu moartea nu se aplica infractorului care nu implinise vîrsta de 18 ani de la data săvârşirii infracţiunii. De asemenea, pedeapsa cu moartea nu se aplica femeii gravide sau care are copil în vîrsta pînă la 3 ani la dat săvîrşirii infracţiunii ori pronunţării hotărîrii; în aceste cazuri se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani. Cînd legea prevede ca pedeapsa cu moartea nu poate fi aplicată, se pronunţa pe lîngă pedeapsa principala a închisorii şi pedeapsa confiscării averii, dacă este prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, precum şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.
ART. 55
Înlocuirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea nu poate fi executată dacă condamnata este gravida sau are copil în vîrsta pînă la 3 ani; în aceste cazuri pedeapsa cu moartea se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 de ani. Pedeapsa cu moartea se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani, dacă nu a fost executată în termen de 2 ani în cazul cînd condamnatul a fost prezent la judecata, iar pentru cel care nu a fost prezent la judecata sau care s-a sustras de la executare, în termen de 2 ani de la data cînd s-a predat sau a fost prins, ori de 7 ani de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitiva. Cînd pedeapsa cu moartea definitiv pronunţată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii, se menţine pedeapsa confiscării averii. Instanta aplica în mod obligator pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.
CAP. 3
PEDEPSELE PRINCIPALE
Secţiunea 1
Închisoarea
ART. 56
Regimul general al executării pedepsei
Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaţia condamnaţilor de a presta o munca utila, dacă sînt apţi pentru aceasta, pe acţiunea educativă ce trebuie desfăşurata fata de condamnaţi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în munca, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încît sa conducă la reeducarea celor condamnaţi. După împlinirea vîrstei de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, condamnaţii nu au obligaţia de a muncii în timpul executării pedepsei; ei pot fi admişi la munca dacă cer aceasta.
ART. 57
Regimul de deţinere
Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deţinere anume destinate. Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi. Minorii condamnaţi la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale, asigurindu-li-se posibilitatea de a continua învăţămîntul general obligatoriu şi de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.
ART. 58
Regimul de munca
Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care şi aceste din urma munci sînt remunerate. Normele, timpul de munca şi remuneraţia muncii condamnaţilor sînt cele stabilite prin lege. Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei locului de deţinere. Aceste părţi, precum şi modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.
ART. 59
Liberarea condiţionată
După ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin doua treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în munca, disciplinat şi da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. In calculul fracţiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. In acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei cînd aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin jumătate cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani. Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsa arătate la alin. 1 se socotesc în raport de totalul pedepselor.
In aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.
ART. 60
Liberarea condiţionată în cazuri speciale
In cazul condamnărilor pentru infracţiuni contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori pentru infracţiunea de omor, sau pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, ori pentru infracţiuni prin care s-a produs o paguba importanta economiei naţionale, liberarea condiţionată prevăzută în art. 59 alin. 1 poate fi acordată numai după ce condamnatul a executat cel puţin doua treimi din durata pedepsei în cazul cînd aceasta nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi în cazul pedepsei închisorii mai mari de 10 ani. In cazul condamnărilor prevăzute în alin. 1, dacă condamnatul beneficiază de reducerea fracţiunilor de pedeapsa potrivit art. 59 alin. 2, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei cînd aceasta nu depăşeşte 10 ani, sau de doua treimi cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Condamnatul care din cauza sănătăţii sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în alin. 1 şi 2 din prezentul articol, dacă da dovezi temeinice de disciplina şi de îndreptare. Cei condamnaţi în timpul minorităţii cînd ajung la vîrsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vîrsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1. La calculul fracţiunii de o pătrime sau o treime se tine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplica în mod corespunzător.
ART. 61
Efectele liberării condiţionate
Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanta, ţinînd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. In acest din urma caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvîrşită ulterior şi restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putindu-se aplica un spor pînă la 5 ani. Revocarea este obligatorie în cazul cînd fapta săvîrşită este o infracţiune contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori o infracţiune de omor, sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-a produs o paguba importanta economiei naţionale.
ART. 62
Executarea pedepsei într-o închisoare militară
Executarea pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o unitate militară disciplinară în cazurile prevăzute de lege, precum şi în cazurile cînd instanta judecătorească, ţinînd seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului, dispune aceasta. Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi o treime, putind cuprinde tot restul pedepsei. Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiţionat. Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvîrşeşte din nou infracţiune, instanta care pronunţa condamnarea pentru aceasta infracţiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 şi 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deţinere.
După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după graţierea totală ori după graţierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept. Dispoziţiile alineatelor precedente sînt aplicabile şi celor care au devenit militari în termen după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare.
Secţiunea 2
Amenda
ART. 63
Stabilirea amenzii
Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plătească. Ori de cîte ori legea prevede ca o infracţiune se pedepseşte cu amenda, fără a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 1.000 lei, iar maximul special de 4.000 lei. In caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa depăşească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit.b. Amenda se stabileşte tinindu-se seama de dispoziţiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situaţia de a nu-si putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor fata de care are aceste obligaţii legale.
CAP. 4
PEDEPSELE COMPLIMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII
Secţiunea 1
Pedepsele complimentare
ART. 64
Interzicerea unor drepturi
Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în organele puterii de stat şi în funcţii elective de stat sau obşteşti;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicind exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvîrşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator. Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b nu se poate pronunţa decît pe lîngă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a, afară de cazul cînd legea dispune altfel.
ART. 65
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanta constata ca, fata de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede aceasta pedeapsa. Condiţia arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.
ART. 66
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripţia executării pedepsei.
ART. 67
Degradarea militară
Pedeapsa complimentară a degradării militare consta în pierderea gradului şi dreptului de a purta uniforma. Degradarea militară se aplica în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani. Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie, dacă pedeapsa principala stabilită este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.
ART. 68
Confiscarea parţială şi confiscarea totală a averii
Pedeapsa complimentară a confiscării parţiale a averii consta în trecerea în proprietatea statului a unuia sau mai multor bunuri ale condamnatului, anume determinate prin hotărîrea de condamnare. Confiscarea parţială a averii se aplica în mod facultativ şi numai în cazul infracţiunilor pentru care este prevăzută în partea specială. Pedeapsa confiscării totale a averii este obligatorie şi se aplica în cazurile anume prevăzute de lege. Prin bunurile condamnatului se înţeleg atît bunurile care se găseau în patrimoniul acestuia la data săvîrşirii infracţiunii, cît şi bunurile intrate în patrimoniul sau pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare. Pedeapsa confiscării se aplica chiar dacă la data pronunţării hotărîrii nu sînt cunoscute bunurile care aparţin condamnatului şi care ar putea fi confiscate; în acest caz, dacă se aplica confiscarea parţială a averii, întinderea acesteia se determina prin fixarea unei cote-părţi.
ART. 69
Efectele confiscării averii
Bunurile confiscate trec în patrimoniul statului din momentul rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare, fără a se aduce atingere sarcinilor reale ce le grevează, cît şi altor drepturi de orice natura izvorite din obligaţiile celui condamnat, născute înainte de începerea urmăririi penale sau chiar după începerea urmăririi penale dacă acestea decurg din fapte ilicite, ori sînt urmarea unor acte încuviinţate de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecata. Drepturile reale şi obligaţiile prevăzute în alineatul precedent se lichidează în condiţiile stabilite de lege.
ART. 70
Bunurile exceptate de la confiscare
Nu sînt supuse confiscării bunurile necesare uzului casnic sau folosinţei personale a condamnatului şi familiei sale, bunurile care servesc la exercitarea profesiei condamnatului ori a membrilor familiei sale, precum şi bunurile care sînt de stricta trebuinţa pentru asigurarea traiului acestuia sau al familiei sale. Determinarea acestor bunuri se face prin lege.
Secţiunea 2
Pedepsele accesorii
ART. 71
Conţinutul şi executarea pedepsei accesorii
Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64. Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărîrea de condamnare a rămas definitiva şi pînă la terminarea executării pedepsei, pînă la graţierea totală sau a restului de pedeapsa, ori pînă la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
CAP. 5
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
ART. 72
Criteriile generale de individualizare
La stabilirea şi aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cînd pentru infracţiunea săvîrşită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispoziţiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît şi pentru proporţionalizarea acesteia.
Secţiunea 2
Circumstanţele atenuante şi agravante
ART. 73
Circumstanţe atenuante
Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante:
a) depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;
b) săvîrşirea infracţiunii sub stapinirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicită grava.
ART. 74
Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante
Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante:
a) conduita buna a infractorului înainte de săvîrşirea infracţiunii;
b) staruinta depusa de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvîrşirea infracţiunii, rezultind din prezentarea sa în fata autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
ART. 75
Circumstanţe agravante
Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:
a) săvîrşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvîrşirea infracţiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public;
c) săvîrşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;
d) săvîrşirea infracţiunii din motive josnice;
e) săvîrşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei;
f) săvîrşirea infracţiunii de către o persoana care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate. Instanta poate retine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprima faptei un caracter grav.
ART. 76
Efectele circumstanţelor atenuante
In cazul în care exista circumstanţe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba după cum urmează:
a) cînd minorul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
c) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general;
e) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general, sau se poate aplica amenda care nu poate fi mai mica de 1.000 lei, iar cînd minimul special este sub 3 luni se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 700 lei;
f) cînd pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putind fi redusă pînă la minimul general. In cazul infracţiunilor contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori al infracţiunii de omor, sau al infracţiunilor contra păcii şi omenirii, ori al infracţiunilor prin care s-a produs o paguba importanta economiei naţionale, dacă se constata ca exista circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult pînă la o treime din minimul special. Cînd exista circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită poate fi înlăturată, iar în locul pedepsei complimentare a confiscării totale a averii se aplica confiscarea parţială.
ART. 77
Circumstanţe atenuante în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţa
Cînd pentru infracţiunea săvîrşită legea prevede pedeapsa cu moartea, dacă exista circumstanţe atenuante se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.
ART. 78
Efectele circumstanţelor agravante
In cazul în care exista circumstanţe agravante se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 3 ani, care nu poate depăşi o treime, din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul general al amenzii sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. Sporul prevăzut în alineatul precedent este pînă la 5 ani în cazul infracţiunilor contra securităţii statului, contra avutului obştesc, ori al infracţiunii de omor, sau în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii, ori în cazul infracţiunilor prin care s-a adus o paguba importanta economiei naţionale.
ART. 79
Indicarea circumstanţelor
Orice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă sau ca circumstanţă agravantă trebuie arătată în hotărîre.
ART. 80
Concursul între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare
In caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte tinindu-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidiva. In caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. In cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor cu privire la circumstanţe agravante, recidiva şi la concurs de infracţiuni, pedeapsa nu poate depăşi 20 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic, şi 25 de ani dacă maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani.
Secţiunea 3
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei
ART. 81
Condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate
Instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani sau amenda, iar pentru infracţiunile contra avutului obştesc pedeapsa aplicată este de cel mult un an;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, afară de cazul cînd condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult un an şi sînt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b şi c. Dacă una dintre faptele aflate în concurs este o infracţiune contra avutului obştesc, suspendarea poate fi acordată dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 6 luni şi sînt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1 lit. b şi c. In cazul condamnării pentru o infracţiune prin care s-a produs o paguba avutului obştesc instanta poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei numai dacă paguba a fost integral reparată pînă la pronunţarea hotărîrii.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţa şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărîrea de condamnare. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei trebuie motivată.
ART. 82
Termenul de încercare
Durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani. In cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an. Termenul de încercare se socoteşte de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitiva.
ART. 83
Revocarea în cazul săvîrşirii unei infracţiuni
Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitiva chiar după expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea condiţionată, dispunînd executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvîrşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracţiunea ulterioara este săvîrşită din culpa, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvîrşită după rămînerea definitiva a hotărîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva.
ART. 84
Revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civile
Dacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedeşte ca nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.
ART. 85
Anularea suspendării pentru infracţiuni săvîrşite anterior
Dacă se descoperă ca cel condamnat mai savirsise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămînerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicîndu-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidiva. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. In cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte un an, instanta aplica dispoziţiile art. 81 alin. 2. In cazul cînd se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
ART. 86
Reabilitarea în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei
Dacă condamnatul nu a savirsit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 83 şi 84, el este reabilitat de drept.
Secţiunea 4
Calculul pedepselor
ART. 87
Durata executării
Durata executării pedepsei închisorii se socoteşte din ziua în care condamnatul începe sa execute hotărîrea definitiva de condamnare. Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării. Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se afla bolnav în spital, intra în durata executării, afară de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executării pedepsei.
ART. 88
Computarea reţinerii şi a arestării preventive
Timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci cînd condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă. Scăderea reţinerii şi arestării preventive se face şi în caz de condamnare la amenda, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.
ART. 89
Computarea privaţiunii de libertate executată în afară tarii
In cazul infracţiunilor săvîrşite în condiţiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa precum şi reţinerea şi arestarea preventivă executate în afară teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele romane.
TITLUL IV
ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE
ART. 90
Formele de înlocuire
Răspunderea penală poate fi înlocuită cu răspunderea care atrage fie aplicarea unei forme de influentare obsteasca, fie o sancţiune cu caracter administrativ ce se aplica de instanta de judecata.
ART. 91
Formele de influentare obsteasca
In caz de înlocuire a răspunderii penale, formele de influentare obsteasca se realizează prin:
a) rezolvarea directa a unor anumite cauze de către organul de influentare obsteasca din organizaţiile prevăzute în art. 145;
b) trimiterea cauzei la o organizaţie din cele prevăzute în art. 145, în vederea luării unei măsuri de influentare obsteasca;
c) încredinţarea făptuitorului pe garanţie unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145. Organizaţia căreia i se trimite cauza, organul competent sa ia măsuri de influentare obsteasca, măsurile de influentare obsteasca, precum şi persoanele exceptate de la competenta acestui organ, sînt stabilite prin lege.
ART. 92
Sancţiunile cu caracter administrativ
Sancţiunile cu caracter administrativ pe care le aplica instanta de judecata în caz de înlocuire a răspunderii penale sînt:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 100 la 1.000 lei.
ART. 93
Rezolvarea directa a cauzei de către organul de influentare obsteasca
Înlocuirea răspunderii penale prin rezolvarea directa a cauzei de către organul de influentare obsteasca se face în cazul infracţiunilor sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate şi procedura de impaciuire este obligatorie, dacă nu s-a ajuns la împăcarea părţilor şi persoana vătămată cere sa se ia fata de făptuitor măsuri de influentare obsteasca de către acest organ.
ART. 94
Înlocuirea răspunderii penale de către instanta de judecata
Cînd cauza nu a fost rezolvată de organul de influentare obsteasca şi persoana vătămată a sesizat instanta de judecata, aceasta, dacă constata din atitudinea făptuitorului după săvîrşirea infracţiunii ca regreta fapta şi ca a depus staruinta pentru a repara paguba pricinuită prin infracţiune, poate înlocui răspunderea penală, aplicînd una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 92.
ART. 95
Trimiterea cauzei la o organizaţie
Trimiterea cauzei la o organizaţie din cele prevăzute în art. 145 poate fi dispusă de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanta de judecata, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni şi pentru care procedura de impaciuire nu este obligatorie, dacă din atitudinea făptuitorului după săvîrşirea infracţiunii rezulta ca regreta fapta şi ca a depus staruinta pentru a repara paguba pricinuită prin infracţiune. In cazul prevăzut în alineatul precedent, organizaţia trimite cauza organului de influentare obsteasca, care va lua fata de făptuitor o măsura de influentare, de natura sa contribuie la educarea acestuia. Dacă făptuitorul este o persoana exceptată de la competenta organului de influentare obsteasca potrivit prevederilor art. 91 alin. 2, instanta dispunînd înlocuirea răspunderii penale, va aplica ea însăşi sancţiunile potrivit dispoziţiilor art. 94.
ART. 96
Încredinţarea făptuitorului pe garanţie
Încredinţarea făptuitorului pe garanţie se poate dispune pe timp de un an, de către procuror sau de către instanta de judecata, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 6 luni, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
a) fapta, în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvîrşită, prezintă un grad de pericol social redus şi nu a produs urmări grave;
b) din comportarea trecută şi prezenta a făptuitorului rezulta suficiente temeiuri ca acesta poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsa. Încredinţarea pe garanţie poate fi dispusă numai la cererea organizaţiei din care face parte făptuitorul, dacă fapta a fost săvîrşită la locul de munca sau în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. In celelalte cazuri, încredinţarea pe garanţie se poate dispune de asemenea la cererea organizaţiei, dacă se stabileşte ca aceasta este în măsura de a supraveghea conduita făptuitorului.
Cererea pentru încredinţare de garanţie se face numai pe baza hotărîrii luate de adunarea generală a angajaţilor sau a membrilor organizaţiei. Adunarea generală, hotarind ca este cazul sa fie cerută încredinţarea pe garanţie, dispune asupra măsurilor ce urmează a fi luate în vederea îndreptării făptuitorului şi desemnează colectivul care se va îngriji de aducerea la îndeplinire a măsurilor luate. Dacă făptuitorul cere, procesul penal continua.
Făptuitorul încredinţat pe garanţie trebuie sa aibă o buna conduita, sa dea dovada de sirguinta la locul de munca şi sa respecte măsurile pe care organizaţia le-a luat în vederea îndreptării sale.
ART. 97
Revocarea încredinţării pe garanţie
Încredinţarea pe garanţie se revoca dacă, înăuntrul termenului de încredinţare, organizaţia, constatind ca făptuitorul nu da dovada de îndreptare, renunţa la luarea pe garanţie. Încredinţarea pe garanţie poate fi revocată şi dacă înăuntrul termenului de încredinţare făptuitorul este condamnat pentru alta infracţiune sau dacă se descoperă ca a fost anterior condamnat.
ART. 98
Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracţiuni
In caz de participaţie, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori fata de care sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu. Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs sînt îndeplinite condiţiile de înlocuire a răspunderii penale.
TITLUL V
MINORITATEA
ART. 99
Limitele răspunderii penale
Minorul care nu a împlinit vîrsta de 14 ani nu răspunde penal. Minorul care are vîrsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte ca a savirsit fapta cu discernamint. Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani răspunde penal.
ART. 100
Consecinţele răspunderii penale
Fata de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sancţiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei săvîrşite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuală şi morala, de comportamentul lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplica numai dacă se apreciază ca luarea unei măsuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.
ART. 101
Măsurile educative
Măsurile educative care se pot lua fata de minor sînt:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheată;
c) internarea într-un centru de reeducare;
d) internarea într-un institut medical-educativ.
ART. 102
Mustrarea
Măsura educativă a mustrării consta în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvîrşite, în sfătuirea minorului sa se poarte în asa fel încît sa dea dovada de îndreptare, atragindu-i-se totodată atenţia ca dacă va savirsi din nou o infracţiune, se va lua fata de el o măsura mai severă sau i se va aplica o pedeapsa.
ART. 103
Libertatea supravegheată
Măsura educativă a libertăţii supravegheate consta în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi încredinţată, după caz, părinţilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanta dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţa unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Instanta pune în vedere celui căruia i s-a încredinţat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligaţia sa înştiinţeze instanta de îndată, dacă minorul se sustrage de le supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtări rele, ori a savirsit din nou o fapta prevăzută de legea penală.
Totodată instanta atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. După luarea măsurii libertăţii supravegheate, instanta încunoştinţează şcoala unde minorul învaţă sau unitatea la care este angajat, pentru ca acestea sa colaboreze la reeducarea minorului împreună cu persoana căreia acesta i-a fost încredinţat. Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtări rele, ori săvîrşeşte o fapta prevăzută de legea penală, instanta revoca libertatea supravegheată şi ia fata de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune, instanta ia măsura internării sau aplica o pedeapsa. Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertăţii supravegheate.
ART. 104
Internarea într-un centru de reeducare
Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigura posibilitatea de a dobîndi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. Măsura internării se ia fata de minorul în privinţa căruia celelalte măsuri educative sînt neîndestulătoare.
ART. 105
Internarea într-un institut medical-educativ
Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.
ART. 106
Durata măsurilor
Măsurile prevăzute în art. 104 şi 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decît pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie sa fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunînd ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, sa ia fata de minor măsura internării într-un centru de reeducare. La data cînd minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internării pe o durata de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.
ART. 107
Liberarea minorului înainte de a deveni major
Dacă a trecut cel puţin un an de la data internării în centrul de reeducare şi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sirguinta la învăţătura şi la însuşirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
ART. 108
Revocarea liberării sau internării minorului
Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvîrşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanta revoca internarea. In cazul cînd nu este necesară o pedeapsa, se menţine măsura internării şi se revoca liberarea.
ART. 109
Pedepsele pentru minori
Pedepsele ce se pot aplica minorului sînt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvîrşită. Limitele acestor pedepse se reduc cu o treime. In urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani. Cînd legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa cu moartea, se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 ani. Pedepsele complimentare nu se aplica minorului. Condamnările pronunţate pentru fapte săvîrşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.
ART. 110
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei
In caz de suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni. Odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arătate în art. 103, căreia ii revin obligaţiile prevăzute de acelaşi articol. Aceasta măsura nu poate dura decît pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.
TITLUL VI
MĂSURILE DE SIGURANŢA
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 111
Scopul măsurilor de siguranţa
Măsurile de siguranţa au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preintimpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranţa se iau fata de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. Măsurile de siguranţa se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu excepţia măsurii prevăzute în art. 112 lit. d.
ART. 112
Felurile măsurilor de siguranţa
Măsurile de siguranţa sînt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupaţie;
d) interzicerea de a se afla în anumite localităţi;
e) expulzarea străinilor;
f) confiscarea specială.
CAP. 2
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢA
ART. 113
Obligarea la tratament medical
Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratamentul medical pînă la însănătoşire. Cînd persoana fata de care s-a luat aceasta măsura nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală. Dacă persoana obligată la tratament este condamnata la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei. Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmarii penale sau al judecaţii.
ART. 114
Internarea medicală
Cînd făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se afla într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, pînă la însănătoşire. Aceasta măsura poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecaţii.
ART. 115
Interzicerea unei funcţii sau profesii
Cînd făptuitorul a savirsit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie. Aceasta măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
ART. 116
Interzicerea de a se afla în anumite localităţi
Cînd persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnata pentru alte infracţiuni, dacă instanta constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savirsit infracţiunea sau în alte localităţi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărîrea de condamnare. Condiţia ca făptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni nu se cere, cînd se pronunţa o condamnare mai mare de 5 ani.
Aceasta măsura poate fi luată pe o durata pînă la 5 ani şi poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăşi durata măsurii luate iniţial. Măsura de siguranţa poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
ART. 117
Expulzarea
Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămînerea pe teritoriul tarii. Dispoziţia alineatului precedent se aplica şi persoanei fără cetăţenie care nu are domiciliu în ţara. In cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
ART. 118
Confiscarea specială
Sînt supuse confiscării speciale:
a) lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală;
b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa servească la săvîrşirea unei infracţiuni, dacă sînt ale infractorului;
c) lucrurile care au fost date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a rasplati pe infractor;
d) lucrurile dobîndite în mod vadit prin săvîrşirea infracţiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
e) lucrurile deţinute în contra dispoziţiilor legale.
TITLUL VII
CAUZELE CARE ÎNLĂTURA RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
CAP. 1
AMNISTIA SI GRAŢIEREA
ART. 119
Efectele amnistiei
Amnistia înlătura răspunderea penală pentru fapta săvîrşită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătura şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie. Amnistia are efecte asupra confiscării averii numai în măsura în care aceasta pedeapsa nu a fost executată. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţa, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
ART. 120
Efectele graţierii
Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară. Graţierea are ca efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. In acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanta se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se executa numai partea de pedeapsa rămasă negraţiată. Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune altfel prin actul de graţiere. In cazul comutării pedepsei cu moartea în pedeapsa închisorii, se aplica cu privire la pedeapsa complimentară privativă de drepturi dispoziţiile art. 55 alin. 3. Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţa şi măsurilor educative.
CAP. 2
PRESCRIPŢIA
ART. 121
Prescripţia răspunderii penale
Prescripţia înlătura răspunderea penală. Prescripţia nu înlătura răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii.
ART. 122
Termenele de prescripţie a răspunderii penale
Termenele de prescripţie a răspunderii penale sînt:
a) 15 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa cu moartea sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;
b) 10 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani;
c) 8 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
d) 5 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
e) 3 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvîrşirii infracţiunii. In cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
ART. 123
Întreruperea cursului prescripţiei
Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe sa curgă un nou termen de prescripţie. Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte fata de toţi participanţii la infracţiune chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
ART. 124
Prescripţia specială
Prescripţia înlătura răspunderea penală oricite întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
ART. 125
Prescripţia executării pedepsei
Prescripţia nu înlătura executarea pedepsei principale Prescripţia nu înlătura executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii.
ART. 126
Termenele de prescripţie a executării pedepsei
Termenele de prescripţie a executării pedepsei sînt:
a) 20 de ani, cînd pedeapsa care urmează a fi executată este închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda. Termenul de prescripţie a executării sancţiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 18-1 şi art. 92 este de un an. Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitiva, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămînerea definitiva a hotărîrii sau, după caz, de la data cînd poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanţa prin care s-a aplicat sancţiunea. In cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau, după caz, a obligării la munca corecţională, termenul de prescripţie începe sa curgă de la data cînd hotărîrea de revocare a rămas definitiva. Măsurile de siguranţa nu se prescriu.
ART. 127
Întreruperea cursului prescripţiei executării
Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrşirea din nou a unei infracţiuni. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face sa curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.
ART. 128
Suspendarea cursului prescripţiei
Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedura penală. Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
ART. 129
Termenele de prescripţie pentru minori
Termenele de prescripţie a răspunderii penale şi a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.
ART. 130
Prescripţia executării pedepsei care a înlocuit pedeapsa cu moartea
Executarea pedepsei închisorii, atunci cînd aceasta înlocuieşte pedeapsa cu moartea potrivit art. 55, se prescrie în 20 de ani.
Termenul de prescripţie curge de la rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare la moarte.
CAP. 3
LIPSA PLINGERII PREALABILE SI ÎMPĂCAREA PĂRŢILOR
ART. 131
Lipsa plingerii prealabile
In cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plingeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plingeri înlătura răspunderea penală. Retragerea plingerii prealabile, de asemenea, înlătura răspunderea penală. Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre ele. Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvîrşirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. Plîngerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel vătămat este o persoana lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrînsa.
ART. 132
Împăcarea părţilor
Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătura răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă. Împăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine pînă la rămînerea definitiva a hotărîrii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsa se pot împacă cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
CAP. 4
REABILITAREA
ART. 133
Efectele reabilitării
Reabilitarea face sa înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezulta din condamnare. Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut. De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţa, cu excepţia celei prevăzute în art. 112 lit. d.
ART. 134
Reabilitarea de drept
Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a savirsit nici o alta infracţiune. Reabilitatea de drept prevăzută în alineatul precedent nu are loc în cazul condamnării pentru infracţiuni contra avutului obştesc.
ART. 135
Reabilitarea judecătorească
Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta judecătorească:
a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii pînă la 5 ani pentru infracţiuni contra avutului obştesc, precum şi în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînă la 5 ani pentru celelalte infracţiuni, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunţate;
b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunţate;
c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunţate;
d) în cazul pedepsei cu moartea comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei cu închisoare. Procurorul General poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.
ART. 136
Calculul termenului de reabilitare
Termenele prevăzute în art. 134 şi 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrşit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris. Pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod. In caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de graţiere.
ART. 137
Condiţiile reabilitării judecătoreşti
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:
a) nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;
b) îşi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul cînd are vîrsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;
c) a avut o buna conduita;
d) a achitat în întregime cheltuielile de judecata şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunţat la despăgubiri, sau cînd instanta constata ca cel condamnat si-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărîrea de condamnare. Cînd instanta constata ca nu este îndeplinită condiţia de la lit. d, dar aceasta nu se datoreşte relei-voinţe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.
ART. 138
Reînnoirea cererii de reabilitare
In caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii. Condiţiile arătate în art. 137 trebuie sa fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală.
ART. 139
Anularea reabilitării
Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.
TITLUL VIII
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU SUGESTII IN LEGEA PENALĂ
ART. 140
Dispoziţii generale
Ori de cîte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul cînd legea penală dispune altfel.
ART. 141
Legea penală
Prin "lege penală" se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.
ART. 142
Teritoriul Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" şi "teritoriul tarii" se înţelege întinderea de pămînt şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia.
ART. 143
Infracţiune săvîrşită pe teritoriul tarii
Prin "infracţiune săvîrşită pe teritoriul tarii" se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o nava o aeronava romana. Infracţiunea se considera săvîrşită pe teritoriul tarii şi atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii.
ART. 144
Săvîrşirea unei infracţiuni
Prin "săvîrşirea unei infracţiuni" sau "comiterea unei infracţiuni" se înţelege săvîrşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativa, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
ART. 145
Obştesc
Prin termenul "obştesc" se înţelege tot ce interesează organizaţiile de stat, organizaţiile obşteşti sau orice organizaţii care desfăşoară o activitate utila din punct de vedere social şi care funcţionează potrivit legii.
ART. 146
Consecinţe grave şi consecinţe deosebit de grave
Infracţiunile cuprinse în partea specială, Titlurile III şi IV, se considera ca au avut "consecinţe grave" sau "consecinţe deosebit de grave", atunci cînd au produs pagube materiale mari, au avut repercursiuni asupra realizării planului de stat sau al unităţii, au produs o stinjenire importanta activităţii unităţii ori au cauzat alte asemenea urmări.
ART. 147
Funcţionar
Prin "funcţionar" se înţelege orice salariat care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum a fost investit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituţii de stat, ori unei întreprinderi sau organizaţii economice de stat. Sînt asimilate cu funcţionarii persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizaţii din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuţie.
ART. 148
Alţi salariaţi
Prin "alţi salariaţi" se înţeleg salariaţii care exercita, în condiţiile art. 147 alin. 1, o însărcinare în serviciul uneia dintre celelalte organizaţii prevăzute în art. 145. Sînt asimilate cu "alţi salariaţi" persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizaţii din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retribuţie.
ART. 149
Rude apropiate
"Rude apropiate" sînt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude. Dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplica în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de înfiere cu efecte restrînse, înfiatului cît şi descendenţilor acestuia şi în raport cu rudele înfietorului.
ART. 150
Secrete de stat şi înscrisuri oficiale
"Secrete de stat" sînt documentele şi datele care prezintă în mod vadit acest caracter, precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. "Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o organizaţie din cele prevăzute în art. 145, sau care aparţine unei asemenea organizaţii.
ART. 151
Arme
"Arme" sînt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale. Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.
ART. 152
Fapta săvîrşită în public
Fapta se considera săvîrşită "în public" atunci cînd a fost comisă:
a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentată nici o persoana;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sînt de fata doua sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta sa fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.
ART. 153
Timp de război
"Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operaţiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.
ART. 154
Calculul timpului
La calcularea timpului ziua se socoteşte de 24 de ore şi saptamina de 7 zile. Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început sa curgă.
PARTEA SPECIALĂ
TITLUL I
INFRACŢIUNI CONTRA STATULUI
ART. 155
Trădarea
Fapta cetăţeanului roman sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului roman, de a intra în legătura cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin acţiuni de provocare de război contra tarii sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase impotriva securităţii statului, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 156
Trădarea prin ajutarea inamicului
Fapta cetăţeanului roman sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului roman, care, în timp de război:
a) preda teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale armatei romane sau care servesc apărării;
b) preda nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului;
c) procura duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sînt de natura sa favorizeze activitatea duşmanului, ori sa slăbească puterea de lupta a armatei romane sau a armatelor aliate, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează cetăţeanul roman sau persoana fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului roman, care, în timp de război, lupta sau face parte din formaţii de lupta impotriva statului roman sau a aliaţilor săi.
ART. 157
Trădarea prin transmitere de secrete
Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, săvîrşite de un cetăţean roman sau de o persoana fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului roman, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Aceleaşi fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanta lor fac ca fapta săvîrşită sa pericliteze securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 158
Acţiunile duşmănoase contra statului
Faptele prevăzute în art. 155 şi în art. 156, săvîrşite de un cetăţean străin sau de o persoana fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului roman, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţa şi cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi confiscarea parţială a averii.
ART. 159
Spionajul
Faptele prevăzute în art. 157, săvîrşite de un cetăţean străin sau de o persoana fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului roman, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţa şi cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi cu confiscarea parţială a averii.
ART. 160
Atentatul care pune în pericol securitatea statului
Atentatul savirsit contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importanta de stat sau obsteasca, în împrejurări care fac ca fapta sa pună în pericol securitatea statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 161
Atentatul contra unei colectivităţi
Atentatul savirsit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slăbească puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 162
Subminarea puterii de stat
Acţiunea armata de natura sa slăbească puterea de stat se pedepseşte cu moartea şi cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Orice alte acţiuni violenţe săvîrşite de mai multe persoane împreună, de natura sa atragă aceleaşi urmări, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 163
Actele de diversiune
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, maşinilor, căilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta este de natura sa aducă în orice mod atingere securităţii statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 164
Sabotajul
Fapta prevăzută în art. 248 alin. 2, dacă este de natura sa aducă în orice mod atingere securităţii statului, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 165
Subminarea economiei naţionale
Fapta de a folosi o organizaţie din cele prevăzute în art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natura sa submineze economia naţionala, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 166
Propaganda impotriva orinduirii socialiste
Propaganda cu caracter fascist săvîrşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Propaganda sau întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea orinduirii socialiste, sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 167
Complotul
Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvîrşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-165, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociaţii sau grupări, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decît sancţiunea prevăzută de lege pentru cea mai grava dintre infracţiunile care intra în scopul asociaţiei sau grupării. Cu pedeapsa prevăzută în alin. 1 se sancţionează şi asocierea mai multor persoane în vederea desfăşurării unei activităţii cu caracter fascist ori antidemocratic, sau a oricărei alte activităţi prin care se urmăreşte schimbarea orinduirii socialiste, precum şi aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri. Dacă faptele prevăzute în alin. 1 sau 3 au fost urmate de săvîrşirea unei infracţiuni, se aplica regulile de la concursul de infracţiuni.
Nu se pedepseşte persoana care, savirsind fapta prevăzută în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperită.
ART. 168
Compromiterea unor interese de stat
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sînt stabilite drepturi ale statului roman în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 169
Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului
Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori altor documente sau date, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa pună în pericol securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Deţinerea în afară îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natura sa pună în pericol securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani. Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancţionează deţinerea în afară îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natura sa pună în pericol securitatea statului. Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sînt săvîrşite de orice alta persoana, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
ART. 170
Nedenunţarea
Omisiunea de a denunta de îndată săvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-165 şi în art. 167 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Omisiunea de a denunta, săvîrşită de soţ sau de o ruda apropiată, se pedepseşte numai atunci cînd prin denunţare s-ar fi putut împiedica consumarea vreuneia dintre infracţiunile arătate în alin. 1. In acest caz, limitele pedepsei prevăzute în alin. 1 se reduc la jumătate. Nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, încunoştinţează autorităţile competente despre acea infracţiune sau chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.
ART. 171
Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin
Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii, săvîrşite impotriva reprezentantului unui stat străin, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvîrşită, al carei maxim se sporeşte cu 2 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la dorinţa exprimată de guvernul străin.
ART. 172
Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei
Participantul la infracţiunile prevăzute în prezentul titlu nu se pedepseşte, dacă denunta în timp util săvîrşirea infracţiunii, astfel ca sa fie împiedicată consumarea ei, sau dacă împiedica el însuşi consumarea infracţiunii şi apoi o denunta. Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora, se sancţionează cu o pedeapsa ale carei limite se reduc la jumătate.
ART. 173
Sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării
Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte. Se considera tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-166 şi art. 158 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului. Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
Tăinuirea şi favorizarea săvîrşite de soţ sau de o ruda apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-165 şi în art. 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 3 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni, tăinuirea şi favorizarea nu se pedepsesc.
TITLUL II
INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI
CAP. 1
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE SI SĂNĂTĂŢII
Secţiunea 1
Omuciderea
ART. 174
Omorul
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
ART. 175
Omorul calificat
Omorul savirsit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitind de starea de neputinţă a victimei de a se apara;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legătura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau obşteşti ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde săvîrşirea altei infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
ART. 176
Omorul deosebit de grav
Omorul savirsit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) prin cruzimi;
b) asupra a doua sau mai multor persoane;
c) de către o persoana care a mai savirsit un omor;
d) pentru a savirsi sau a ascunde săvîrşirea unei tilharii sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţa, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
ART. 177
Pruncuciderea
Uciderea copilului nou-născut, săvîrşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 178
Uciderea din culpa
Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpa ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cînd uciderea din culpa a unei persoane este săvîrşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, avînd în singe o îmbibaţie alcoolică care depăşeşte limita legală, sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta săvîrşită din culpa, de orice alta persoana în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se afla în stare de ebrietate. Dacă prin fapta săvîrşită s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adauga un spor pînă la 3 ani.
ART. 179
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent s-a savirsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapina pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Secţiunea 2
Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
ART. 180
Lovirea sau alte violenţe
Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vătămare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 181
Vătămarea corporală
Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 182
Vătămarea corporală grava
Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simt sau organ, încetarea funcţionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Cînd fapta a fost săvîrşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani. Tentativa faptei prevăzute în alin. 2 se pedepseşte.
ART. 183
Loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte
Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
ART. 184
Vătămarea corporală din culpa
Fapta prevăzută în art. 181 săvîrşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Cînd săvîrşirea faptei prevăzute în alin. 1 sau 2 este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este în cazul alin. 1 închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar în cazul alin. 2, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Pentru faptele prevăzute în alin. 1 şi 3, acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
Secţiunea 3
Avortul
ART. 185
Provocarea ilegala a avortului
Întreruperea cursului sarcinii prin orice mijloace, în afară condiţiilor admise de lege, cu consimţămîntul femeii însărcinate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani. Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrşită fără consimţămîntul femeii însărcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani. Dacă prin fapta prevăzută în alineatele precedente s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare corporală grava, pedeapsa este în cazul prevăzut în alin. 1 închisoarea de la 2 la 5 ani, iar în cazul prevăzut în alin. 2, închisoarea de la 3 la 6 ani. Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 sau 2 s-a cauzat moartea femeii însărcinate, pedeapsa este în cazul prevăzut în alin. 1 închisoarea de la 5 la 10 ani, iar în cazul alin. 2, închisoarea de la 7 la 12 ani.
Cînd fapta s-a comis în scopul de a abţine un folos material, maximul special al pedepsei se sporeşte cu 2 ani. In cazul cînd avortul a fost provocat de un medic, pe lîngă pedeapsa închisorii se va putea aplica şi interdicţia exercitării profesiei de medic potrivit art. 64 li. c.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 186
Avortul provocat de femeie
Întreruperea cursului sarcinii, săvîrşită de către femeia însărcinata, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta femeii însărcinate de a fi consimţit la întreruperea cursului sarcinii efectuată de alta persoana.
ART. 187
Deţinerea de instrumente sau materiale avortive
Deţinerea, în afară instituţiilor sanitare de specialitate, a oricăror instrumente speciale pentru întreruperea cursului sarcinii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează deţinerea în afară instituţiilor sanitare de specialitate, în vederea întreruperii cursului sarcinii, a oricăror alte mijloace avortive, stabilite de organul competent.
ART. 188
Omisiunea de a anunţa efectuarea avortului
Fapta medicului care, după ce a efectuat în caz de extrema urgenta întreruperea cursului sarcinii, fără a avea autorizaţie legală, nu anunţa despre aceasta organul competent, în termenul prevăzut de lege, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni.
CAP. 2
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI
ART. 189
Lipsirea de libertate în mod ilegal
Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
In cazul în care fapta este săvîrşită prin simulare de calităţi oficiale, prin răpire, ori de către o persoana înarmată, sau de către doua ori mai multe persoane împreună, sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material, ori dacă victima este un minor sau este supusă unor suferinţe, ori dacă sănătatea sau viaţa ii sînt puse în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
ART. 190
Sclavia
Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
ART. 191
Supunerea la munca forţată sau obligatorie
Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri decît cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o munca obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
ART. 192
Violarea de domiciliu
Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţa, încăpere, dependinţa sau loc împrejmuit ţinînd de acestea, fără consimţămîntul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda. In cazul în care fapta se săvîrşeşte de o persoana înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii, sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 193
Ameninţarea
Fapta de a ameninţa o persoana cu săvîrşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate impotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natura sa o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda, fără ca pedeapsa aplicată sa poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 194
Şantajul
Constringerea unei persoane prin violenta sau prin ameninţare, sa dea, sa facă, sa nu facă sau sa sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobîndi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Cînd constringerea consta în ameninţarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o ruda apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
ART. 195
Violarea secretului corespondentei
Deschiderea, fără drept, a unei corespondente, adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondente, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondente, chiar atunci cînd a fost trimisa deschisă sau a fost deschisă din greseala, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţa de acesta din greseala sau din intimplare. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 196
Divulgarea secretului profesional
Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat cunoştinţa în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
CAP. 3
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ
ART. 197
Violul
Raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constringerea acesteia, sau profitind de imposibilitatea ei de se apara ori de a-si exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, dacă:
a) victima nu implinise vîrsta de 14 ani;
b) fapta a fost săvîrşită de doua sau mai multe persoane împreună;
c) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;
d) s-a cauzat victimei o vătămare grava a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani, dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 nu se pedepsesc, dacă înainte ca hotărîrea sa fi rămas definitiva a intervenit căsătoria dintre autor şi victima, iar în caz de participaţie, dacă a intervenit căsătoria dintre victima şi oricare dintre participanţi. Aceasta cauza de nepedepsire produce efecte fata de toţi participanţii.
ART. 198
Raportul sexual cu o minora
Raportul sexual cu o persoana de sex feminin care nu a împlinit vîrsta de 14 ani se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează raportul sexual cu o persoana de sex feminin între 14-18 ani, dacă fapta este săvîrşită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa. Cînd fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvîrşită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c, ori dacă faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 au avut urmările prevăzute în art. 197 lit. d, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani. Dispoziţiile art. 197 alin. final se aplica şi în cazul faptelor prevăzute în alin. 1-3.
ART. 199
Seducţia
Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 200
Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex
Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani. Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrşită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate de a se apara, ori de a-si exprima voinţa, sau prin constringere, se pedepseşte cu închisoare de 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea grava a integrităţii corporale sau a sănătăţii, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării faptei prevăzute în alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
ART. 201
Perversiunea sexuală
Săvîrşirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal public se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Dispoziţiile art. 200 alin. 2-4 se aplica în mod corespunzător.
Constituie acte de perversiune sexuală orice acte nefireşti în legătura cu viaţa sexuală, altele decît cele prevăzute în art. 200.
ART. 202
Corupţia sexuală
Actele cu caracter obscen săvîrşite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 203
Incestul
Raportul sexual între rude în linie directa sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 204
Sancţionarea tentativei
Tentativa infracţiunilor prevăzute în art. 197-198 şi 200-203 se pedepseşte.
CAP. 4
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
ART. 205
Insulta
Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Aceeaşi pedeapsa se aplica şi în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 206
Calomnia
Afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacă ar fi adevărata, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 207
Proba verităţii
Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insulta sau calomnie.
TITLUL III
INFRACŢIUNI CONTRA AVUTULUI PERSONAL SAU PARTICULAR
ART. 208
Furtul
Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţămîntul acestuia, în scopul de a si-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Se considera bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile. Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvîrşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitima a altei persoane. De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
ART. 209
Furtul calificat
Furtul savirsit în următoarele împrejurări:
a) de doua sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoana avînd asupra sa o arma sau o substanta narcotică;
c) într-un loc public;
d) în vreun mijloc de transport în comun;
e) în timpul nopţii;
f) în timpul unei calamitaţi;
g) prin efracţie, escaladare, sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează furtul unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
ART. 210
Pedepsirea unor furturi la plîngerea prealabilă
Furtul savirsit între soţi ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui sau, ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de acesta, se urmăreşte numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 211
Tilharia
Furtul savirsit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinţă de a se apara, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul sa-si asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă tilharia a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Tilharia care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 212
Pirateria
Jefuirea prin acte de violenta săvîrşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea nava ori impotriva altei nave, dacă navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă pirateria a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Pirateria care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dispoziţiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzător şi cînd infracţiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave şi nave.
ART. 213
Abuzul de încredere
Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 214
Gestiunea frauduloasă
Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţa, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie sa aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
ART. 215
Înşelăciunea
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea cu adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o paguba, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Înşelăciunea săvîrşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplica regulile privind concursul de infracţiuni. Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvîrşită în asa fel încît fără aceasta eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
ART. 216
Însuşirea bunului găsit
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.
ART. 217
Distrugerea
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinînd altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. In cazul în care bunul are deosebita valoare artistică, ştiinţifică, istorica, arhivistica sau o alta valoare socială, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani. Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancţionează şi distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înalta tensiune ori a unei conducte petroliere. Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se săvîrşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezulta pericol public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplica chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 218
Distrugerea calificată
Dacă faptele prevăzute în articolul precedent au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalaţii sau lucrări şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea grava a integrităţii corporale ori sănătăţii mai multor persoane.
ART. 219
Distrugerea din culpa
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, dacă fapta este săvîrşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezulta pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează distrugerea ori degradarea din culpa a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înalta tensiune ori a unei conducte petroliere, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora. Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Cînd dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului, sau a săvîrşirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun, ori de către personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
ART. 220
Tulburarea de posesie
Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, prin violenta sau ameninţare, ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 221
Tăinuirea
Primirea, dobîndirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscind ca bunul provine din săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, fără ca sancţiunea aplicată sa poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit.
Tăinuirea săvîrşită de soţ sau de o ruda apropiată nu se pedepseşte.
ART. 222
Sancţionarea tentativei Tentativa infracţiunilor prevăzute în art. 208-212, 215, 217 şi 218 se pedepseşte.
TITLUL IV
INFRACŢIUNI CONTRA AVUTULUI PUBLIC
ART. 223
Delapidarea
Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar ori alt salariat, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri din avutul obştesc, pe care la gestionează sau administrează, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi confiscarea parţială a averii. In cazul în care delapidarea a avut consecinţe grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 224
Furtul în paguba avutului public
Furtul savirsit în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. Cînd furtul a avut consecinţe grave ori este calificat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă furtul a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 225
Tilharia în paguba avutului obştesc
Tilharia săvîrşită în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 luni, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Cînd tilharia a avut consecinţe grave ori vreuna dintre urmările prevăzute în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă tilharia a avut ca urmare moartea victimei sau alte consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 226
Pirateria în paguba avutului obştesc
Pirateria săvîrşită în paguba avutului obştesc se sancţionează cu pedepsele prevăzute în art. 225.
ART. 227
Abuzul de încredere în paguba avutului obştesc
Abuzul de încredere savirsit în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
ART. 228
Gestiunea frauduloasă în paguba avutului obştesc
Gestiunea frauduloasă săvîrşită în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 229
Înşelăciunea în paguba avutului obştesc
Înşelăciunea săvîrşită în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Înşelăciunea săvîrşită în condiţiile art. 215 alin. 2, ori care a avut consecinţe grave se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă înşelăciunea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 230
Însuşirea în paguba avutului obştesc a bunului găsit
Însuşirea în paguba avutului obştesc a unui bun găsit se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
ART. 231
Distrugerea în paguba avutului obştesc
Distrugerea săvîrşită în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Distrugerea săvîrşită în condiţiile art. 217 alin. 2-4 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă distrugerea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Cînd distrugerea a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 232
Distrugerea din culpa în paguba avutului obştesc
Distrugerea din culpa în paguba avutului obştesc, săvîrşită în condiţiile art. 219 alin. 1 şi 2, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani. Cînd distrugerea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 6 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă distrugerea a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Cînd dezastrul sau consecinţele deosebit de grave s-au produs în condiţiile deosebit de grave s-au produs în condiţiile art. 219 alin. 4, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 233
Tulburarea de posesie în paguba avutului obştesc
Tulburarea de posesie săvîrşită în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
ART. 234
Tăinuirea în paguba avutului obştesc
Tăinuirea săvîrşită în paguba avutului obştesc se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tăinuirea săvîrşită de soţ sau de o ruda apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 223 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3 şi 229 alin. 3 se pedepseşte. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 1 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni, tăinuirea nu se pedepseşte.
ART. 235
Sancţionarea tentativei
Tentativa infracţiunilor prevăzute în art. 223-226, 229 şi 231 se pedepseşte.
TITLUL V
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR
ART. 236
Ofensa adusă unor însemne
Orice manifestare prin care se exprima dispreţ pentru însemnele Republicii Socialiste România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Manifestarea prin care se exprima dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
ART. 237
Defăimarea unei organizaţii
Defăimarea unei organizaţii de stat sau obşteşti, prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 238
Ofensa adusă autorităţii
Atingerea adusă onoarei sau ameninţarea, în public, săvîrşită impotriva uneia dintre persoanele prevăzute în art. 160, în legătura cu activitatea acesteia şi de natura sa aducă atingere autorităţii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Lovirea sau orice acte de violenta săvîrşite impotriva uneia dintre persoanele şi în condiţiile arătate în alineatul precedent se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
ART. 239
Ultrajul
Insulta, calomnia ori ameninţarea săvîrşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, contra unui funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Lovirea sau orice acte de violenta, precum şi vătămarea corporală săvîrşite impotriva persoanei prevăzute în alineatul precedent, aflată în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 240
Uzurparea de calităţi oficiale
Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
ART. 241
Portul nelegal de decoraţii sau de semne distinctive
Purtarea, fără drept, de decoraţii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Purtarea, fără drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent se săvîrşeşte în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 242
Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în păstrarea ori în deţinerea unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alineatul precedent, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorica, arhivistica sau o alta valoare socială, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. Dacă faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 sînt săvîrşite de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.
Tentativa infracţiunii prevăzute în alin. 1 se pedepseşte.
ART. 243
Ruperea de sigilii
Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Dacă fapta a fost săvîrşită de custode, pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
ART. 244
Sustragerea de sub sechestru
Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. Dacă fapta a fost săvîrşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
ART. 245
Trecerea frauduloasă a frontierei
Intrarea sau ieşirea din ţara prin trecerea frauduloasă a frontierei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Tentativa la ieşirea frauduloasă din ţara se pedepseşte. Se considera tentativa şi procurarea de mijloace ori instrumente sau luarea de măsuri, dacă rezulta în mod neîndoios ca făptuitorul urmăreşte sa treacă fraudulos frontiera.
TITLUL VI
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE ACTIVITĂŢII ORGANIZAŢIILOR DE STAT, ORGANIZAŢIILOR PUBLICE SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE
CAP. 1
INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGĂTURA CU SERVICIUL
ART. 246
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta funcţionarului care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 247
Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
Îngrădirea de către un funcţionar a folosinţei sau a exerciţiul drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 248
Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Fapta funcţionarului care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145 sau o paguba avutului obştesc, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de grava a activităţii unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o paguba importanta economiei naţionale, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 249
Neglijenţa de serviciu
Încălcarea din culpa de către un funcţionar a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145, ori o vătămare importanta intereselor legale ale unei persoane, sau o paguba avutului obştesc, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de grava a activităţii unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o paguba importanta economiei naţionale, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
ART. 250
Purtarea abuzivă
Întrebuinţarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de către un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an.
Lovirile sau alte violenţe săvîrşite în aceleaşi condiţii se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
ART. 251
Divulgarea unor secrete privind interesele obşteşti
Divulgarea secretului de stat, dacă nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 169, precum şi divulgarea de date sau informaţii care deşi nu constituie secrete de stat, nu sînt destinate publicităţii, dacă fapta este de natura sa aducă atingere intereselor obşteşti, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 252
Neglijenţa în păstrarea secretului de stat
Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, dacă fapta este de natura sa aducă atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
ART. 253
Refuzul înapoierii în ţara
Fapta cetăţeanului roman care, avînd o însărcinare de stat în străinătate, nu se întoarce în ţara la terminarea misiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă este săvîrşită de o persoana avînd o însărcinare de interes obştesc în străinătate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
ART. 254
Luarea de mită
Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a intirzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
ART. 255
Darea de mită
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci cînd mituitorul a fost constrîns prin orice mijloace de către cel care a luat mită. Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunta autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire sa fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Dispoziţiile art. 254 alin. 2 se aplica în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3.
ART. 256
Primirea de foloase necuvenite
Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
ART. 257
Traficul de influenta
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvîrşită de către o persoana care are influenta sau lasa sa se creadă ca are influenta asupra unui funcţionar sau alt salariat, pentru a-l determina sa facă ori sa nu facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzător.
ART. 258
Faptele săvîrşite de alţi salariaţi
Dispoziţiile art. 248 şi 249 privitoare la funcţionari se aplica şi altor salariaţi, dacă s-a cauzat o paguba avutului obştesc ori economiei naţionale. De asemenea, dispoziţiile din prezentul capitol privitoare la funcţionari se aplica şi altor salariaţi, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 1, maximul pedepsei reducindu-se însă cu o treime.
CAP. 2
INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI
ART. 259
Denunţarea calomnioasă
Învinuirea mincinoasă făcuta prin denunţ sau plîngere, cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni de către o anume persoana, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă cel care a savirsit fapta declara mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale fata de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plîngerea, ori impotriva căreia s-au produs probele, ca denunţul, plîngerea sau probele sînt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.
ART. 260
Mărturia mincinoasă
Fapta martorului care într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cazurile penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărîre sau de a se fi dat o alta soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.
Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărîre sau după ce s-a dat o alta soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76. Dispoziţiile alin. 1-3 se aplica în mod corespunzător şi expertului sau interpretului.
ART. 261
Încercarea de a determina mărturia mincinoasă
Încercarea de a determina o persoana prin constringere ori corupere sa dea declaraţii mincinoase într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Dispoziţiile din alineatul precedent se aplica şi în cazul în care fapta este săvîrşită fata de un expert sau de un interpret.
ART. 262
Nedenunţarea unor infracţiuni
Omisiunea de a denunta de îndată săvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 223-226, 229, 231 alin. 2-4 şi art. 276 alin. 3, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrşită de soţ sau de o ruda apropiată, nu se pedepseşte. Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată, incunostiinteaza autorităţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.
ART. 263
Omisiunea sesizării organelor judiciare
Fapta funcţionarului sau a altui salariat care luind cunoştinţa de săvîrşirea unei infracţiuni în legătura cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală potrivit legii de procedura penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Dacă fapta este săvîrşită de către o persoana cu funcţie de conducere într-o organizaţie socialistă, sau de către o persoana cu atribuţii de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
ART. 264
Favorizarea infractorului
Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvîrşirii infracţiunii, pentru a ingreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 1 priveşte o persoana care a savirsit o infracţiune contra avutului obştesc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Favorizarea săvîrşită de soţ sau de o ruda apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 233 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3, 229 alin. 3 şi 231 alin. 4 se pedepseşte. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni favorizarea nu se pedepseşte.
ART. 265
Omisiunea de a incunostinta organele judiciare
Fapta de a nu aduce la cunoştinţa organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane trimise în judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă prin aducerea la cunoştinţa, persoana care are aceasta obligaţie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soţul sau sau pentru o ruda apropiată.
ART. 266
Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă
Reţinerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţa sau educative, în alt mod decît cel prevăzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe impotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penală ori de judecata, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe fata de un martor, expert sau interpret.
ART. 267
Supunerea la rele tratamente
Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţa sau educative, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.
ART. 268
Represiunea nedreaptă
Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, ştiind ca este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 269
Evadarea
Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacă fapta este săvîrşită prin folosire de violenţe, de arme sau de alte instrumente, ori de către doua sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fără a se putea depăşi maximul general al închisorii. Tentativa se pedepseşte.
ART. 270
Înlesnirea evadării
Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă fapta s-a savirsit de către o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Înlesnirea evadării în condiţiile art. 269 alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvîrşită de o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvîrşită de o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoare de la 3 la 12 ani.
Înlesnirea evadării săvîrşită din culpa, de către o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1, 2 şi 3 se pedepseşte.
ART. 271
Nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti
Împotrivirea la executarea unei hotărîri judecătoreşti prin acte de violenta sau de ameninţare fata de organul de executare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţa ori parte dintr-o locuinţa sau imobil, deţinute în baza unei hotărîri judecătoreşti, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvîrşeşte prin ameninţare sau violenta, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranţa prevăzute în art. 112 lit. c şi d, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
ART. 272
Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri
Reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate sa ajungă la acesta, cînd astfel de înscrisuri sînt necesare soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
CAP. 3
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI PE CĂILE FERATE
ART. 273
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpa
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpa, de către angajaţii căilor ferate, dacă aceasta ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
ART. 274
Neîndeplinirea cu ştiinţa a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă
Neîndeplinirea cu ştiinţa a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, de către angajaţii căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepseşte cu închisoare de unu la 5 ani.
Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu ştiinţa arătată în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 275
Părăsirea postului şi prezenta la serviciu în stare de ebrietate
Părăsirea postului, în orice mod şi sub orice forma, de angajaţii care asigura direct siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajaţii care asigura direct siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate. Cînd prin faptele prevăzute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 276
Distrugerea şi semnalizarea falsa
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale ferată, ori aşezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează săvîrşirea de acte de semnalizare falsa sau săvîrşirea oricăror alte acte de natura a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului, dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale ferată.
In cazul cînd faptele prevăzute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii, iar dacă au produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Săvîrşirea din culpa a faptelor arătate în alin. 1, 2 şi 3 se pedepseşte în cazul alin. 1 şi 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, şi închisoare de la 10 la 15 ani dacă s-a produs o catastrofa de cale ferată.
Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în acest articol este săvîrşită de către un angajat al căilor ferate, la maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă se poate adauga un spor pînă la 2 ani, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei.
Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1-3 se pedepseşte.
ART. 277
Accidentul şi catastrofa de cale ferată
Accidentul de cale ferată consta în distrugerea sau degradarea importanta adusă materialului rulant de cale sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate. Catastrofa de cale ferată consta în deraierea, răsturnarea sau prăbuşirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a doua mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalaţiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredinţate pentru transport.
ART. 278
Punerea în mişcare a acţiunii penale
Acţiunea penală pentru faptele prevăzute în art. 273 alin. 1, 274 alin. 1 şi 275 alin. 1 şi 2 se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.
CAP. 4
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE
ART. 279
Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor
Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi nedepunerea armei sau a muniţiei în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilităţii permisului. Se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani:
a) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de arme;
b) deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepţia celor prevăzute la lit. a, precum şi a armelor de panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari;
c) portul de arme, fără drept, în localul organizaţiilor de stat sau obşteşti, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.
ART. 280
Nerespectarea regimului materiilor explozive sau radioactive
Fabricarea, prelucrarea, deţinerea, transportul, folosirea sau orice operaţie privind circulaţia materiilor explozive ori radioactive, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 281
Exercitarea fără drept a unei profesii
Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decît cele legale, dacă legea specială prevede ca săvîrşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
TITLUL VII
INFRACŢIUNI DE FALS
CAP. 1
FALSIFICAREA DE MONEDE TIMBRE SAU ALTE VALORI
ART. 282
Falsificarea de monede sau de alte valori
Falsificarea de moneda metalică, moneda de hirtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii, iar dacă au cauzat o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 283
Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport
Falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional, ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 284
Falsificarea de valori străine
Dispoziţiile cuprinse în acest capitol se aplica şi în cazul cînd infracţiunea priveşte monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine.
ART. 285
Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori
Fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
CAP. 2
FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE
ART. 286
Falsificarea instrumentelor oficiale
Falsificarea unui sigiliu, unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizaţiile prevăzute în art. 145 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 287
Folosirea instrumentelor oficiale false
Folosirea instrumentelor false arătate în art. 286 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ştampile cu stema tarii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
CAP. 3
FALSURI IN ÎNSCRISURI
ART. 288
Falsul material în înscrisuri oficiale
Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Falsul prevăzut în alineatul precedent, savirsit de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Sînt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice. Tentativa se pedepseşte.
ART. 289
Falsul intelectual
Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar ori alt salariat aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţa de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 290
Falsul în înscrisuri sub semnătura privată
Falsificarea unui înscris sub semnătura privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 291
Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătura privată, cunoscind ca este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani cînd înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda cînd înscrisul este sub semnătura privată.
ART. 292
Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzătoare a adevărului făcuta unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cînd potrivit legii ori împrejurărilor declaraţia făcuta serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
ART. 293
Falsul privind identitatea
Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare o organizaţie din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.
ART. 294
Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii
Folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Roşie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitaţie a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an.
Dacă fapta se săvîrşeşte în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
TITLUL VIII
INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE
ART. 295
Specula
Săvîrşirea uneia dintre următoarele fapte:
a) cumpărarea în scop de revinzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispoziţiilor legale nu pot face obiectul comerţului particular;
b) cumpărarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revinzarii, dacă ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispoziţiilor legale, obiectul comerţului particular;
c) exercitarea comerţului fără autorizaţie, ca îndeletnicire;
d) darea de bani cu dobînda ca îndeletnicire sau cu dobînda mai mare decît cea legală, precum şi primirea de dobînda la dobînda, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 296
Înşelăciunea la măsurătoare
Înşelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact, ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Tentativa se pedepseşte.
ART. 297
Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor
Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vînzare sau vînzarea de asemenea bunuri, cunoscind ca sînt falsificate ori substituite se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vătămătoare sănătăţii, sînt aplicabile dispoziţiile art. 313.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 298
Divulgarea secretului economic Divulgarea unor date sau informaţii care nu sînt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa producă pagube avutului obştesc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent este săvîrşită de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoască datele sau informaţiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
ART. 299
Contrafacerea obiectului unei invenţii
Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 300
Punerea în circulaţie a produselor contrafăcute
Punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii, fără drept, a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 301
Concurenta neloială
Fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicaţii de provenienta false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
ART. 302
Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export
Efectuarea, fără autorizaţie, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale sînt considerate operaţiuni de import, export, sau tranzit, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi confiscarea parţială a averii.
TITLUL IX
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ
CAP. 1
INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI
ART. 303
Bigamia
Încheierea unei noi căsătorii de către o persoana căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoana pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancţionează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarata nulă pentru alt motiv decît bigamia.
ART. 304
Adulterul
Fapta persoanei căsătorite de a avea relaţii sexuale afară de căsătorie se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a soţului nevinovat. Soţul nevinovat poate cere oricind încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, iar după rămînerea definitiva a hotărîrii, încetarea executării pedepsei. Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la soţul vinovat. Urmărirea sau procesul penal încetează şi în caz de moarte a soţului care a făcut plîngerea, precum şi în caz de anulare a căsătoriei soţului vinovat. Urmărirea penală nu poate începe dacă fapta a fost comisă după îndemnul sau încurajarea celuilalt soţ, sau dacă viaţa conjugală era întreruptă în fapt şi sotii trăiau despărţiţi.
Dispoziţiile art. 27 nu sînt aplicabile.
ART. 305
Abandonul de familie
Săvîrşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, fata de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunindu-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credinţa a obligaţiilor de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata cu rea-credinţa, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte, în cazurile prevăzute la lit. a şi b cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, iar în cazul prevăzut la lit. c, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală. Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecaţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanta, în cazul cînd stabileşte vinovăţia pronunţa impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81. Revocarea suspendării condiţionate nu are loc decît în cazul cînd, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvîrşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.
ART. 306
Relele tratamente aplicate minorului
Punerea în primejdie grava prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoana căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
ART. 307
Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului
Reţinerea de către un părinte a copilului sau minor, fără consimţămîntul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, dacă creşterea şi educarea copilului ar fi primejduita, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărîre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi sa aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
CAP. 2
INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
ART. 308
Zadarnicia combaterii bolilor
Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani.
ART. 309
Contaminarea venerică
Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, sau prin acte de perversiune sexuală, de către o persoana care ştie ca suferă de o astfel de boala, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
ART. 310
Raspindirea bolilor la animale sau plante
Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau alte urmări grave, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
ART. 311
Infectarea apei
Infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apa, dacă este dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
ART. 312
Traficul de stupefiante
Producerea, deţinerea sau orice operaţie privind circulaţia produselor ori substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe, ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante, precum şi organizarea ori îngăduirea consumului de asemenea produse sau substanţe, în locuri anumite.
ART. 313
Falsificarea de alimente sau alte produse
Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, expunerea spre vînzare sau vînzarea unor astfel de alimente sau băuturi cunoscind ca sînt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni al 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătăţii. Punerea în consumul public de carne sau produse de carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
CAP. 3
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR IN PRIMEJDIE
ART. 314
Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji
Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinţa de a se îngriji, de către acela care o are sub paza sau îngrijire, punîndu-i în pericol iminent viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Este apărată de pedeapsa persoana care, după săvîrşirea faptei, îşi reia de bunăvoie îndatoririle.
ART. 315
Lăsarea fără ajutor
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înştiinţa autoritatea, de către cel care a găsit o persoana a carei viaţa, sănătate sau integritate corporală este în primejdie şi care este lipsită de putinţa de a se salva, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
ART. 316
Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare
Neînştiinţarea autorităţii de către cel ce găseşte o persoana abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
CAP. 4
ALTE INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ
ART. 317
Propaganda naţionalist-şovină
Propaganda naţionalist-şovină, atitarea urii de rasa sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 318
Împiedicarea libertăţii cultelor
Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta de a obliga o persoana, prin constringere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sa îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.
ART. 319
Profanarea de morminte
Profanarea prin orice mijloace a unui mormint, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
ART. 320
Tulburarea folosinţei locuinţei
Fapta prin care se tulbura în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedica normală folosinţa a locuinţei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală.
ART. 321
Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice
Fapta persoanei care, în public, săvîrşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 s-a tulburat grav liniştea publica, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
ART. 322
Încăierarea
Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda. Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare grava integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane, cel care a savirsit aceasta fapta se pedepseşte pentru infracţiunea săvîrşită, al carei maxim se reduce cu un an. Ceilalţi participanţi la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin. 1. In cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaşte care dintre participanţi au savirsit faptele arătate în acel alineat, se aplica tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani pentru fapta de vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii. In cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare impotriva voinţei sale, sau care a încercat sa despartă pe alţii, sa respingă un atac ori sa apere pe altul.
ART. 323
Asocierea pentru săvîrşirea de infracţiuni
Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvîrşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decît cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intra în scopul asocierii. Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvîrşirea unei infracţiuni, se aplica celor care au savirsit infracţiunea respectiva pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1. Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunta autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvîrşirea infracţiunii care intra în scopul asocierii.
ART. 324
Instigarea publica şi apologia infracţiunilor
Fapta de a indemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savirsi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvîrşirea căreia s-a instigat. Dacă instigarea publica a avut ca urmare săvîrşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune. Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează lăudarea în public a celor care au savirsit infracţiuni sau a infracţiunilor săvîrşite de aceştia.
ART. 325
Raspindirea de materiale obscene
Fapta de a vinde sau raspindi, precum şi de a confecţiona ori deţine în vederea răspîndirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 326
Cerşetoria
Fapta persoanei care, avînd capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerind ajutor material, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 ani.
ART. 327
Vagabondajul
Fapta persoanei care nu are locuinţa statornică şi nici mijloace de trai şi care, deşi are capacitatea de a munci, nu exercita în mod obişnuit o ocupaţie sau profesie, ori nu prestează nici o alta munca pentru întreţinerea sa, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 ani.
ART. 328
Prostituţia
Fapta persoanei care îşi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicind în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
ART. 329
Proxenitismul
Îndemnul sau constringerea la prostituţie, ori înlesnirea practicării prostituţiei, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoana, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie, ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvîrşită fata de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 330
Jocul de noroc Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează organizarea sau îngăduirea în mod obişnuit a jocurilor de noroc, într-o casa particulară, în scopul de a realiza foloase materiale.
TITLUL X
INFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ROMÂNIEI
CAP. 1
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE MILITARI
Secţiunea 1
Infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare
ART. 331
Absenta nejustificată
Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depăşit de 24 ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului, în termen sau concentrat, pînă la gradul de sergent inclusiv, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Pedeapsa aplicată militarului în termen se executa într-o unitate militară disciplinară. In timp de război, absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depăşit 4 ore dar nu mai mult de 24 ore, se pedepseşte, cu închisoare de la unu la 5 ani.
ART. 332
Dezertarea
Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu, care depăşeşte 3 zile, oricărui militar, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani. In timp de război, absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depăşit 24 ore, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
ART. 333
Călcarea de consemn
Călcarea regulilor serviciului de garda, de paza, de însoţire sau de securitate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar. Călcarea consemnului de către santinela aflată în serviciu de garda sau de paza pe lîngă depozitele de armament, muniţii sau materiale explozive, la frontiera ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Faptele de mai sus săvîrşite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
ART. 334
Insubordonarea
Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacă fapta este săvîrşită de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de doi sau mai mulţi militari împreună, ori în fata trupei adunate, sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. In timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. 2, de la 3 la 12 ani.
ART. 335
Lovirea sau insulta superiorului
Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. In cazul în care cel lovit se găseşte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani. Insulta superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an. Dacă faptele de mai sus sînt săvîrşite în timp de război, maximul pedepselor se sporeşte cu 2 ani.
ART. 336
Lovirea sau insulta inferiorului
Lovirea inferiorului ori subordonatului de către superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an. Insulta inferiorului ori subordonatului de către superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 nu se aplica în timp de război, dacă faptele au fost determinate de o necesitate militară.
ART. 337
Punerea în mişcare a acţiunii penale
Acţiunea penală pentru infracţiunile din prezenta secţiune se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
Secţiunea 2
Infracţiuni pe cîmpul de lupta
ART. 338
Capitularea
Predarea în miinile inamicului de către comandant a forţelor militare pe care le comanda, lăsarea în miinile duşmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare de către comandant a mijloacelor de lupta sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca aceasta sa fi fost determinata de condiţiile de lupta, se pedepsesc cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 339
Părăsirea cîmpului de lupta
Părăsirea cîmpului de lupta sau refuzul de a acţiona, săvîrşite în timpul luptei, ori predarea în captivitate, sau săvîrşirea altor asemenea fapte de natura a servi cauza duşmanului, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
Tentativa se pedepseşte.
Secţiunea 3
Infracţiuni specifice aviaţiei şi marinei militare
ART. 340
Zborul neautorizat
Zborul cu o aeronava aparţinînd forţelor armate ale statului roman, fără prealabilă autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 341
Părăsirea navei
Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de către comandant, mai înainte de a-si fi exercitat pînă la capăt îndatoririle de serviciu, precum şi de către orice persoana ce face parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Aceeaşi fapta săvîrşită în timp de război se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
ART. 342
Părăsirea comenzii
Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, în situaţii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. In cazul în care părăsirea comenzii s-a savirsit în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
ART. 343
Neluarea măsurilor necesare în operaţiile navale
Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care fără a fi fost oprit prin vreun ordin, sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea, nu ia măsurile necesare sa atace, sa lupte impotriva duşmanului, sa ajute o nava a statului roman sau a unei tari aliate urmărită de duşman ori angajata în lupta, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi duşman, ori nu urmăreşte navele de război sau comerciale ale duşmanului, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
ART. 344
Coborirea pavilionului
Coborirea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza duşmanului, săvîrşită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum şi de către orice alta persoana ambarcată, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
ART. 345
Coliziunea
Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpa, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea grava a navei sau alte urmări grave, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. In cazul în care fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvîrşită cu intenţie, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. In timp de război, fapta prevăzută în alin. 2 se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
ART. 346
Sancţionarea tentativei
Tentativa infracţiunilor prevăzute în art. 340, 341, 342, 344 şi 345 alin. 2 şi 3 se pedepseşte.
ART. 347
Infracţiuni privitoare la aeronave
Dispoziţiile art. 341-346 se aplica în mod corespunzător şi în ce priveşte aeronavele militare.
CAP. 2
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE MILITARI SAU CIVILI
ART. 348
Sustragerea de la serviciul militar
Fapta persoanei care îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boala sau infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani. Acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
ART. 349
Defetismul
Raspindirea sau publicarea în timp de război de zvonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase relative la situaţia economică şi politica a tarii, la starea morala a populaţiei în legătura cu declararea şi mersul războiului, precum şi săvîrşirea altor asemenea fapte de natura sa slăbească rezistenta morala a populaţiei, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 350
Jefuirea celor căzuţi pe cîmpul de lupta
Jefuirea pe cîmpul de lupta a morţilor sau răniţilor de obiectele aflate asupra lor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta arătată în alineatul precedent, care, fără sa fie săvîrşită pe cîmpul de lupta, este urmarea unor operaţii de război.
ART. 351
Folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiilor militare
Folosirea, fără drept, în timp de război şi în legătura cu operaţiile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roşie" sau a celor asimilate acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
ART. 352
Sustragerea de rechiziţii militare
Refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii, ori nedeclararea la recensamint a bunurilor supuse rechiziţionării, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. In cazul cînd fapta se săvîrşeşte în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
CAP. 3
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE CIVILI
ART. 353
Sustragerea de la recrutare
Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Sustragerea de la recrutare în timp de război se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
ART. 354
Neprezentarea la încorporare sau concentrare
Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoştinţare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi neprezentarea celor încorporaţi sau concentraţi la unitatea la care au fost repartizaţi. In timp de mobilizare sau război, precum şi în caz de chemare urgenta, expres prevăzută în ordinul de chemare, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. In caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. Termenele de prezentare prevăzute în alineatele precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei chemaţi se afla în străinătate.
ART. 355
Punerea în mişcare a acţiunii penale
Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
TITLUL XI
INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII SI OMENIRII
ART. 356
Propaganda pentru război
Propaganda pentru război raspindirea de ştiri tendenţioase sau inventate, de natura sa servească atitarii la război, sau orice alte manifestări în favoarea dezlănţuirii unui război, săvîrşite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 357
Genocidul
Săvîrşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial, sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte;
a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;
b) vătămarea grava a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului;
c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenta sau tratament de natura sa ducă la distrugere fizica;
d) luarea de măsuri tinzind la împiedicarea naşterilor în sinul colectivităţii sau grupului;
e) transferarea forţată a copiilor aparţinînd unei colectivităţi sau unui grup, în alta colectivitate sau în alt grup, se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă fapta este săvîrşită în timp de război, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii. Înţelegerea în vederea săvîrşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.
ART. 358
Tratamentele neomenoase
Supunerea la tratamente neomenoase a răniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de război şi în general a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează săvîrşirea fata de persoanele arătate în alineatul precedent a vreunuia dintre următoarele fapte:
a) constringerea de a servi în forţele armate ale adversarului;
b) luarea de ostateci;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;
e) condamnarea sau execuţia fără o judecata prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care sa fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege. Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin. 1 se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sînt săvîrşite în timp de război, pedeapsa este moartea şi confiscarea totală a averii.
ART. 359
Distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri
Distrugerea în întregime sau în parte;
a) a clădirilor, a oricăror alte construcţii sau a navelor care servesc de spitale;
b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia pentru transportul răniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale organizaţiilor asimilate acesteia;
c) a depozitelor de materiale sanitare, dacă toate acestea poarta semnele distinctive reglementare, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează însuşirea sub orice forma, nejustificată de o necesitate militară şi săvîrşită în proporţii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniţilor sau bolnavilor căzuţi sub puterea adversarului. Tot astfel se sancţionează distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub orice forma, nejustificată de vreo necesitate militară şi săvîrşită în proporţii mari, a oricăror alte bunuri.
ART. 360
Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale
Distrugerea sub orice forma, fără necesitate militară, de monumente sau construcţii care au o valoare artistică, istorica ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorica sau ştiinţifică, opere de arta, manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice forma a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.
ART. 361
Sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării
Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte. Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. Tăinuirea şi favorizarea săvîrşite de soţ sau de o ruda apropiată în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 357 şi 358 alin. 3 şi 4 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracţiuni, tăinuirea şi favorizarea nu se pedepsesc.
DISPOZIŢII FINALE
ART. 362
Dispoziţiile din partea generală a acestui cod se aplica şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul cînd legea dispune astfel.
ART. 363
Prezentul cod intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.
Această lege a fost votată de Marea Adunare Naţională la 21 iunie 1968, cu unanimitatea voturilor celor 432 deputaţi prezenţi la şedinţă.
Preşedintele Marii Adunări Naţionale,
ŞTEFAN VOITEC
Bucureşti, 21 iunie 1968.
Nr. 15.
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România semnăm această lege.
Preşedintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUŞESCU
Bucureşti, 21 iunie 1968.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
