Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Exercitarea dreptului la munca şi revendicarea drepturilor economice şi sociale aferente muncii sînt garantate de legile tarii şi nu pot fi îngrãdite.
ART. 2
(1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor, organizati sau neorganizati în sindicate, rezultate din desfãşurarea raporturilor de munca dintre unitate, pe de o parte, şi salariaţii acesteia ori majoritatea salariaţilor ei, pe de alta parte, constituie conflicte colective de munca şi se soluţioneazã potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Conflictele colective de munca pot avea loc şi între conducerea unitãţii şi salariaţii unei subunitati sau unui compartiment al acesteia, precum şi între conducerea unitãţii şi salariaţii care exercita aceeaşi meserie sau profesie în respectiva unitate.
ART. 3
Nu constituie conflicte colective de munca:
a) litigiile dintre salariaţi şi unitate a cãror soluţionare este supusã altor reglementãri legale decît cele prevãzute în prezenta lege;
b) revendicarile salariaţilor pentru a cãror rezolvare este necesarã adoptarea unei legi.
ART. 4
(1) În conflictele colective de munca, salariaţii sînt reprezentaţi de sindicate.
(2) În cazul în care în unitate nu este constituit un sindicat sau dacã nu toţi salariaţii sînt membri de sindicat, în vederea soluţionãrii conflictului colectiv de munca, salariaţii îşi vor alege reprezentanţii lor.
ART. 5
Salariaţii pot declara greva numai în condiţiile prevãzute de prezenta lege.
ART. 6
În sensul prezentei legi, prin unitate se înţeleg regiile autonome, societãţile comerciale, alte organizaţii cu scop lucrativ, instituţiile publice, asociaţiile de orice fel şi organele de stat.
CAP. 2
Concilierea conflictelor colective de munca
ART. 7
SECŢIUNEA I
Concilierea directa
(1) În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declansarii unui conflict colectiv de munca, organul sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza conducerea unitãţii despre aceasta situaţie.
(2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariaţilor, inclusiv motivarea acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare, iar conducerea unitãţii este obligatã sa o primeascã şi sa o înregistreze.
(3) Cerinta prevãzutã de alin. 2 se considera îndeplinitã şi dacã revendicarile salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionare sînt exprimate de sindicat sau de cãtre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primirii la conducerea unitãţii şi discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
ART. 8
Conducerea unitãţii are obligaţia de a rãspunde în scris organului sindical sau, în lipsa acestuia, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de 48 de ore de la primirea sesizãrii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.
ART. 9
În situaţia în carte unitatea nu a rãspuns la toate revendicarile formulate sau, deşi a rãspuns, nu s-a realizat un consens, conflictul colectiv de munca se considera declansat.
ART. 10
SECŢIUNEA II
Concilierea organizatã de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale
În cazul în care conflictul colectiv de munca a fost declansat în condiţiile prevãzute la art. 9, sindicatul sau, dupã caz, reprezentanţii salariaţilor sesizeazã Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin organele sale teritoriale - direcţiile de munca şi protecţie socialã - în vederea continuãrii concilierii.
ART. 11
(1) Sesizarea pentru concilierea conflictului de munca se formuleazã în scris şi va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin urmãtoarele menţiuni:
a) unitatea la care s-a ivit conflictul colectiv de munca, cu indicarea sediului şi numelui conducatorului;
b) obiectul conflictului colectiv de munca şi motivarea acestuia;
c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevãzute de art. 7-9;
d) indicarea persoanelor delegate sa reprezinte, la conciliere, sindicatul sau, dupã caz, salariaţii.
(2) Sesizarea se depune în doua exemplare la direcţia de munca şi protecţie socialã în a carei raza teritorialã îşi are sediul unitatea şi trebuie sa fie datatã şi semnatã de organul sindical indicat de statut sau, dupã caz, de reprezentanţii salariaţilor.
ART. 12
În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizãrii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale desemneazã delegatul sau pentru participare la concilierea conflictului colectiv de munca, care are obligaţia sa ia mãsuri pentru:
a) comunicarea sesizãrii cãtre conducãtorul unitãţii în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;
b) convocarea pãrţilor la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depãşi şapte zile de la înregistrarea sesizãrii.
ART. 13
(1) Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere, sindicatul sau, dupã caz, salariaţii aleg o delegaţie formatã din 2-5 persoane, care va fi imputernicita în scris sa participe la concilierea organizatã de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Din delegaţia sindicatului pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei sau confederatiei la care sindicatul este afiliat.
(2) În mod excepţional, cînd natura activitãţii unitãţii o impune, delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale poate stabili ca la conciliere sa participe un numãr mai mare de delegaţi din partea sindicatului sau salariaţilor.
(3) Poate fi aleasã ca delegat al sindicatului sau, dupã caz, al salariaţilor orice persoana salariata a unitãţii de cel puţin trei ani sau de la înfiinţarea acesteia, dacã unitatea nu are trei ani de la înfiinţare, şi care a împlinit virsta de 21 ani, nu a fost condamnata pentru sãvîrşirea infracţiunilor prevãzute la art. 46 şi 47 din prezenta lege şi nici nu se afla în executarea uneia din pedepsele complimentare prevãzute de art. 64 din Codul penal.
ART. 14
Pentru susţinerea punctului de vedere al unitãţii, conducãtorul acesteia, dacã nu participa personal, va desemna, printr-o împuternicire scrisã, o delegaţie de 2-5 membri ai consiliului de administraţie care sa participe la conciliere.
ART. 15
(1) Concilierea poate avea loc la sediul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale ori al direcţiei de munca şi protecţie socialã sau într-un loc stabilit de pãrţi.
(2) Procedura de conciliere se încheie în ziua pentru care au fost convocate pãrţile, în afarã de cazul în care ele, de comun acord, hotãrãsc continuarea ei.
ART. 16
(1) La data fixatã pentru conciliere, delegatul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale verifica împuternicirile delegaţilor pãrţilor şi stãruie ca aceştia sa acţioneze pentru a se realiza concilierea.
(2) Susţinerile pãrţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemneazã într-un proces-verbal, semnat de cãtre pãrţi şi de delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(3) Procesul-verbal se întocmeşte în trei exemplare, cîte unul pentru delegaţii sindicatului sau dupã caz, ai salariaţilor, conducerea unitãţii şi delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 17
În cazul în care în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea conflictului colectiv de munca, acesta este obligatoriu pe intreaga durata stabilitã şi pentru toate pãrţile între care a avut loc conflictul colectiv de munca.
ART. 18
În situaţiile în care acordul cu privire la soluţionarea conflictului colectiv de munca este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicarile asupra cãrora s-a realizat acordul şi cele rãmase nesolutionate, împreunã cu punctele de vedere ale fiecãrei pãrţi referitoare la acestea din urma.
ART. 19
Rezultatele concilierii menţionate la art. 17 şi 18 vor fi aduse la cunostinta salariaţilor de cei care au fãcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.
CAP. 3
Declanşarea, desfãşurarea şi încetarea grevei
ART. 20
(1) Greva constituie o încetare colectivã şi voluntara a lucrului. Hotãrîrea de declarare a grevei se ia de cãtre sindicate, cu acordul a cel puţin jumãtate din numãrul membrilor. Pentru salariaţii neorganizati în sindicate, hotãrîrea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin jumãtate din numãrul acestora.
(2) Grevele pot fi de avertisment sau propriu-zise.
(3) Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de 2 ore, dacã se face cu încetarea lucrului şi trebuie, în toate cazurile, sa preceada cu cel puţin 48 de ore greva propriu-zisa.
ART. 21
Greva este organizatã şi condusã de organul sindical sau, dupã caz, de reprezentanţii salariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia.
ART. 22
Greva poate fi declarata numai dacã, în prealabil, au fost epuizate toate posibilitãţile de soluţionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile de conciliere prevãzute la art. 7-19 şi dacã momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitãţii de cãtre organizatori, cu 48 de ore înainte.
ART. 23
În situaţia în care, dupã declararea grevei, jumãtate din membrii de sindicat sau jumãtate din salariaţii care au hotãrît declararea grevei renunţa la greva, aceasta trebuie sa înceteze.
ART. 24
(1) Greva poate fi declarata numai pentru apãrarea intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.
(2) Greva nu poate urmãri realizarea unor scopuri politice.
(3) Este interzisã, de asemenea, greva pentru anularea mãsurii desfacerii contractului de munca de cãtre unitate, încadrarea în unitãţi sau schimbarea din funcţie a unei persoane.
ART. 25
Nu pot fi declarate greve pentru obţinerea modificãrii clauzelor contractului colectiv de munca, a unui acord realizat anterior sau a unei hotãrîri definitive a comisiei de arbitraj, pronunţate conform art. 43, prin care s-a soluţionat un conflict colectiv de munca pe toatã durata de aplicare a acestora.
ART. 26
(1) Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrîns sa participe la greva sau sa refuze sa participe.
(2) Salariaţii care nu participa la greva îşi pot continua activitatea, dacã aceasta este posibil.
(3) Salariaţii aflaţi în greva trebuie sa se abţinã de la orice acţiune de natura sa împiedice continuarea activitãţii de cãtre cei care nu participa la greva.
(4) Nu se considera acţiune de natura sa împiedice activitatea faptul ca din cauza grevei a încetat întregul proces de producţie din unitate.
ART. 27
Organizatorii grevei, împreunã cu conducerea unitãţii, au obligaţia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unitãţii şi sa asigure funcţionarea continua a utilajelor şi instalaţiilor a cãror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau sãnãtatea oamenilor ori ar putea cauza pagube ireparabile.
ART. 28
Pe durata grevei, conducerea unitãţii nu poate fi împiedicatã sa-şi desfãşoare activitatea de salariaţii aflaţi în greva sau de organizatorii acesteia.
ART. 29
(1) Participarea la greva sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintã o încãlcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru grevisti sau organizatori.
(2) Dispoziţiile alin. 1 nu se aplica dacã greva este suspendatã sau este declarata ilegala, potrivit art. 30 sau, dupã caz, art. 35 alin. lit. b).
(3) Pe durata grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din raportul de munca, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri de salariu.
ART. 30
Curtea Suprema de Justiţie, la sesizarea conducerilor unitãţilor în care s-a declansat un conflict colectiv de munca, poate suspenda pe un termen de cel mult 90 de zile începerea sau continuarea grevei, dacã prin aceasta ar fi afectate interese majore pentru economia nationala sau interese de ordin umanitar.
ART. 31
(1) Sesizãrile adresate Curţii Supreme de Justiţie se soluţioneazã în termen de 7 zile de la înregistrarea lor.
(2) Hotãrîrile pronunţate sînt definitive.
ART. 32
(1) În timpul grevei, organizatorii continua negocierile cu conducerea unitãţii în vederea satisfacerii revendicarilor care au constituit motivele încetãrii colective a lucrului.
(2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unitãţii ajung la un acord, greva înceteazã.
(3) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevãzutã la alin. 1 atrage rãspunderea patrimonialã a acestora pentru pagubele cauzate unitãţii.
ART. 33
Conducãtorul unitãţii, cînd apreciazã ca greva a fost declarata ori de continua fãrã respectarea legii, se poate adresa judecãtoriei în raza cãreia îşi are sediul unitatea, cu o cerere pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevãzute de prezenta lege pentru declanşarea sau continuarea grevei.
ART. 34
Judecãtoria fixeazã termen pentru soluţionarea cererii, care nu poate fi mai mare de trei zile de la sesizare, şi dispune citarea pãrţilor.
ART. 35
(1) Judecãtoria examineazã cererea şi pronunţa, de urgenta, o hotãrîre prin care, dupã caz:
a) respinge cererea unitãţii;
b) admite cererea unitãţii şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegala.
(2) Impotriva hotãrîrii judecãtoriei se poate declara recurs la tribunalul
judeţean sau, dupã caz, al municipiului Bucureşti, în termen de trei zile de la pronunţare.
ART. 36
(1) Judecãtoria şi tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti soluţioneazã cererea sau, dupã caz, recursul în complet format potrivit legii pentru judecarea litigiilor individuale de munca.
(2) Judecarea conflictelor colective de munca se face potrivit Codului de procedura civilã, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
(3) În cazul în care dispun încetarea grevei ca fiind ilegala, instanţele vor decide obligarea celor vinovaţi la despãgubiri cerute de unitate pentru pagubele ce i-au fost pricinuite.
ART. 37
Toate actele de procedura întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sînt scutite de taxa de timbru.
ART. 38
(1) În situaţia în care greva s-a derulat pe o durata de 20 de zile fãrã ca pãrţile implicate sa fi ajuns la o înţelegere şi dacã continuarea grevei ar fi de natura sa afecteze interesele economiei naţionale sau interese de ordin umanitar, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale poate solicita solicitarea conflictului colectiv de munca de cãtre o comisie de arbitraj.
(2) Initiativa Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale se comunica în scris pãrţilor din conflictul colectiv de munca. La data comunicãrii se suspenda continuarea grevei.
ART. 39
(1) Comisia de arbitraj se compune din trei arbitri.
(2) Lista persoanelor care pot fi desemnate ca arbitri se stabileşte o data pe an de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi alte profesii, cu consultarea sindicatelor şi a Camerei de Comerţ şi Industrie.
ART. 40
În raport de obiectul conflictului colectiv de munca, arbitrii se desemneazã dupã cum urmeazã:
- un arbitru stabilit de conducerea unitãţii;
- un arbitru stabilit de sindicat sau, dupã caz, de reprezentanţii salariaţilor;
- un arbitru stabilit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 41
Comisia de arbitraj îşi desfãşoarã activitatea de soluţionare a conflictului colectiv de munca la sediul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau, dupã caz, la sediul direcţiei de munca şi protecţie socialã.
ART. 42
Dupã stabilirea comisiei de arbitraj, pãrţile sînt obligate sa depunã la aceasta intreaga documentaţie privind conflictul colectiv de munca şi susţinerile lor.
ART. 43
(1) În termen de trei zile de la primirea documentaţiei prevãzute la art. 42 comisia de arbitraj are obligaţia sa convoace pãrţile şi sa examineze, împreunã cu acestea, conflictul colectiv de munca, pe baza dispoziţiilor legii şi a prevederilor contractelor colective de munca aplicabile.
(2) Comisia de arbitraj se pronunţa printr-o hotãrîre definitiva, în termen de 24 de ore de la încheierea dezbaterilor.
(3) Hotãrîrea se comunica pãrţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare.
(4) Prin hotãrîrea comisiei de arbitraj conflictul colectiv de munca înceteazã.
ART. 44
Pentru activitatea desfasurata în soluţionarea unui conflict colectiv de munca, membrii comisiei de arbitraj primesc onorariu care se stabileşte şi se plãteşte de cãtre pãrţile în litigiu în mod egal. În situaţia în care nu se realizeazã acordul pãrţilor cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ţinînd seama şi de propunerile pãrţilor.
CAP. 4
Dispoziţii finale
ART. 45
(1) Nu pot declara greva:
a) salariaţii care deţin funcţii de specialitate în aparatul Parlamentului, Guvernului, ministerelor al altor organe centrale ale administraţiei de stat, prefecturilor şi primãriilor, funcţii de procuror sau judecãtor, personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne şi al unitãţilor din subordinea acestor ministere, precum şi personalul militarizat din unitãţile aflate în subordinea Ministerului Justiţiei;
b) salariaţii din unitãţile sistemului energetic naţional, din serviciile operative de la reactoarele nucleare, din unitãţile cu foc continuu care, prin oprire, prezintã pericol de explozie, precum şi cei din unitãţile care executa producţie pentru nevoile de apãrare a tarii.
(2) În situaţia existenţei unui conflict de munca între unitate şi salariaţii prevãzuţi la alin. 1 lit. b) ori personalul civil din unitãţile subordonate Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne, organul sindical sau, dupã caz, reprezentanţii salariaţilor vor rezolva revendicarile prin conciliere directa şi cu participarea delegatului Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(3) Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel, de la plecarea şi pînã la întoarcerea în ţara, nu poate declara greva. Personalul imbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion romanesc poate declara greva numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul roman.
(4) În unitãţile sanitare, de învãţãmînt, telecomunicaţii, ale radioteleviziunii, în unitãţile de transporturi pe cãile ferate, inclusiv cele de reparat material rulant, în unitãţile de transporturi fluviale, în unitãţile de aviatie civilã şi cele de stat care asigura transportul în comun şi salubritatea localitãţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu pîine, lapte, carne, gaze, energie electrica, caldura şi apa, greva este permisã cu condiţia ca organizatorii sa asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de 1/3 din activitatea normalã.
ART. 46
(1) Fapta persoanei care prin ameninţãri ori violenţe impiedica sau obliga un salariat sau un grup de salariaţi sa participe la greva sau sa munceasca în timpul grevei, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda de la 2.000 la 7.000 lei, dacã fapta nu întruneşte elementele unei alte infracţiuni pentru care legea penalã prevede o pedeapsa mai grava.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 47
Declararea grevei de cãtre organizatori cu nesocotirea interdictiilor şi condiţiilor prevãzute la art. 24 alin. 2 sau la art. 45 alin. 1, 3, şi 4 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda de la 2.000 la 7.000 lei, dacã fapta nu întruneşte elementele unei infracţiuni pentru care legea penalã prevede o pedeapsa mai grava.
ART. 48
Participarea salariaţilor la greva nu inlatura rãspunderea lor materialã, contravenţionalã, civilã sau penalã, dupã caz, dacã faptele sãvîrşite în timpul grevei atrag, potrivit legii, aceasta rãspundere.
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
