Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 14 din 24 februarie 1995 pentru ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Conventia pentru protectia fluviului Dunarea), semnata la Sofia la 29 iunie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 41 din 27 februarie 1995
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunarea), semnatã la Sofia la 29 iunie 1994.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 24 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 februarie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
CONVENŢIA
privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabila a fluviului Dunarea*) (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunarea)
PREAMBUL
Pãrţile contractante,
pornind de la dorinta ferma de a intensifica colaborarea lor privind gospodãrirea apelor în domeniul protecţiei şi utilizãrii apei,
preocupate de apariţia şi existenta unor ameninţãri, generind efecte nefavorabile, pe termen scurt sau lung, de schimbãrile intervenite în starea cursurilor de apa din bazinul Dunãrii, ce influenţeazã mediul înconjurãtor, economiile şi bunãstarea statelor dunarene,
accentuind nevoia urgenta de intarire a mãsurilor naţionale şi internaţionale de prevenire, control şi reducere semnificativã a impactului transfrontier cauzat de substantele periculoase şi de nutrientii evacuati în mediul acvatic din bazinul Dunãrii, acordind, totodatã, o atentie deosebita Marii Negre,
apreciind mãsurile deja adoptate prin initiativele naţionale ale ţãrilor dunarene, cele convenite la nivel bilateral şi multilateral al cooperãrii lor, precum şi eforturile deja întreprinse în procesul C.S.C.E. de cãtre Comisia Economicã a Naţiunilor Unite pentru Europa şi de Comunitatea Europeanã, avînd ca obiectiv promovarea colaborãrii la nivel bilateral şi multilateral pentru prevenirea şi controlul poluarii transfrontierei, gospodãrirea durabila a apelor, utilizarea raţionalã şi conservarea resurselor de apa,
referindu-se în mod special la Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apa transfrontiere şi lacurilor internaţionale din 17 martie 1992, precum şi la colaborarea bilaterala şi multilaterala, existenta între statele dunarene, care va fi continuatã şi luatã în considerare în cooperarea tuturor statelor dunarene, referindu-se, totodatã, la Convenţia privind protecţia Marii Negre impotriva poluarii din 21 aprilie 1992,
straduindu-se sa realizeze o imbunatatire de durata şi o protecţie a fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, în special în context transfrontier şi pentru o gospodãrire durabila a apei, luind în considerare interesele statelor dunarene în domeniul utilizãrii apei şi, în acelaşi timp, contribuind la protecţia mediului marin al Marii Negre,
au convenit:
PARTEA I
Prevederi generale
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) state dunarene sînt statele suverane care deţin o parte considerabila a bazinului hidrografic al Dunãrii. Prin parte considerabila se înţelege o cota care depãşeşte 2.000 kmp din totalul bazinului hidrografic;
b) bazinul hidrografic al fluviului Dunarea înseamnã partea din bazinul hidrografic al fluviului de care beneficiazã pãrţile contractante;
c) impact transfrontier înseamnã orice efect nefavorabil semnificativ produs asupra mediului înconjurãtor riveran, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor, cauzatã de activitãţi umane, şi care depãşeşte zona care se afla sub jurisdicţia unei pãrţi contractante. Asemenea modificãri pot afecta viata şi proprietatea, securitatea instalaţiilor şi ecosistemele acvatice în cauza;
d) substanţe periculoase sînt acele substanţe care produc efecte toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special cele remanente şi care au un impact nefavorabil semnificativ asupra organismelor vii;
e) substanţe periculoase pentru apa sînt substantele care reprezintã un pericol potenţial deosebit de ridicat pentru resursele de apa, astfel încît manipularea lor necesita mãsuri speciale preventive şi de protecţie;
f) surse de poluare a apei punctuale şi nepunctuale înseamnã sursele de poluanti şi nutrienti, a cãror patrundere în apa este cauzatã fie de descãrcãri locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze larg raspindite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale);
g) balanţa apei semnifica relaţia care caracterizeazã resursele naturale de apa din întregul bazin hidrografic al unui riu, cuprinzînd toate componentele (precipitatii, evaporare, scurgeri de suprafata şi subterane). Suplimentar, sînt incluse şi efectele acţiunii umane, rezultate din utilizarea apei şi care influenţeazã calitatea acesteia;
h) date aferente sînt datele rezumative, deduse din balantele de apa din amonte, în mãsura în care sînt relevante şi necesare pentru elaborarea balantelor de apa din aval şi a unei balante generale de apa pentru fluviul Dunarea. Astfel, datele aferente acoperã componentele balanţei de apa pentru toate apele transfrontiere importante din bazinul hidrografic al fluviului Dunarea. Datele aferente se referã la secţiunile transversale ale apelor transfrontiere acolo unde ele delimiteaza, traverseaza sau sînt situate la frontierele dintre pãrţile contractante;
i) Comisia internationala este organizaţia stabilitã prin art. 18 al prezentei convenţii.
ART. 2
Obiective şi principii ale cooperãrii
(1) Pãrţile contractante vor depune eforturi pentru realizarea scopurilor unei gospodariri durabile şi echitabile a apelor, inclusiv pentru conservarea, îmbunãtãţirea şi utilizarea raţionalã a apelor de suprafata şi a celor subterane din bazinul hidrografic, în mãsura în care acestea sînt posibile. De asemenea, pãrţile contractante vor depune toate eforturile pentru controlul pericolelor provocate de accidente cu substanţe periculoase pentru apa, inundatii şi inghet pe fluviul Dunarea. În plus, ele vor incerca sa contribuie la reducerea incarcarilor poluante ale Marii Negre din surse situate în bazinul hidrografic.
(2) În conformitate cu prevederile acestei convenţii, pãrţile contractante vor coopera în probleme fundamentale de gospodãrire a apelor şi vor lua toate mãsurile legale, administrative şi tehnice adecvate pentru a menţine cel puţin şi a îmbunãtãţi starea actuala a mediului înconjurãtor şi condiţiile de calitate a apei fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, pentru a preveni şi reduce, pe cît posibil, impacturile şi schimbãrile nefavorabile ce apar sau pot fi cauzate.
(3) În acest scop, pãrţile contractante, luind în considerare urgenta mãsurilor de reducere a poluarii şi necesitatea utilizãrii rationale, durabile a apei, vor stabili prioritãţile adecvate şi vor întãri, armoniza şi coordona mãsurile adoptate şi cele planificate a fi luate la nivel naţional şi internaţional în întreg bazinul Dunãrii, avînd ca obiectiv dezvoltarea durabila şi protecţia mediului fluviului Dunarea. În mod special, acest obiectiv vizeazã asigurarea unei utilizãri durabile a resurselor de apa pentru alimentare cu apa potabilã industriala şi pentru irigaţii, precum şi pentru conservarea şi reconstructia ecosistemelor, raspunzind, de asemenea, şi altor cerinţe din domeniul sãnãtãţii publice.
(4) Principiul poluatorul plãteşte şi principiul precautiei constituie baza tuturor mãsurilor pentru protecţia fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic.
(5) Cooperarea în domeniul gospodãririi apei se va orienta spre o gospodãrire durabila a apelor, pornind de la criteriile unei dezvoltãri stabile şi ecologice adecvate, care vizeazã în acelaşi timp:
- menţinerea calitãţii generale a vieţii;
- menţinerea accesului continuu la resursele naturale;
- evitarea pagubelor ecologice de durata şi asigurarea protecţiei ecosistemelor;
- aplicarea unei abordari preventive.
(6) Nu este admis ca aplicarea prevederilor acestei convenţii sa cauzeze vreo creştere semnificativã, directa sau indirecta, a impacturilor asupra mediului riveran.
(7) Fiecare parte contractantã are dreptul sa adopte şi sa aplice mãsuri mai ferme decît cele care rezulta din prevederile prezentei convenţii.
ART. 3
Domeniu de aplicabilitate
(1) Aceasta convenţie se aplica pentru bazinul hidrografic al fluviului Dunarea, asa cum a fost definit în art. 1 subparagraful b).
(2) Obiectul acestei convenţii îl reprezintã, în special, urmãtoarele activitãţi planificate sau în curs de realizare, în mãsura în care acestea produc sau pot produce impactul transfrontiere:
a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienti şi substanţe periculoase, atît din surse punctuale cît şi nepunctuale, precum şi evacuarea caldurii;
b) activitãţi şi mãsuri planificate în domeniul amenajãrilor hidrotehnice, în special regularizari, controlul scurgerii şi nivelul de stocare a cursurilor de apa, controlul inundatiilor şi îndepãrtarea pericolului de inghet, precum şi efectul instalaţiilor, situate în sau în afarã cursului de apa, asupra regimului lui hidraulic;
c) alte activitãţi şi mãsuri planificate, în scopul utilizãrii apei cum ar fi: hidroenergia, transferul şi captarea apei;
d) exploatarea construcţiilor hidrotehnice existente, de exemplu acumulari, hidrocentrale, mãsuri pentru prevenirea impactului ecologic incluzind: deteriorarea condiţiilor hidrologice, eroziuni, surpari, inundatii şi transportul sedimentelor; mãsuri pentru protecţia ecosistemelor;
e) manipularea substanţelor periculoase pentru apa şi prevenirea accidentelor.
(3) Aceasta convenţie se aplica în cazul pescuitului şi navigaţiei interne, în mãsura în care sînt vizate probleme de protecţie a apei impotriva poluarii cauzate de asemenea activitãţi.
ART. 4
Forme de cooperare
Formele de cooperare realizate potrivit acestei convenţii vor fi, de regula, urmãtoarele:
a) consultãri şi activitãţi comune în cadrul Comisiei internaţionale, în conformitate cu prevederile acestei convenţii;
b) schimb de informaţii despre acorduri bilaterale şi multilaterale, reglementãri legale şi mãsuri în domeniul gospodãririi apelor; schimb de documente legale, linii directoare şi de alte publicaţii; alte forme de schimb de informaţii şi de experienta.
PARTEA a II-a
Cooperarea multilaterala
ART. 5
Prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier
(1) Pãrţile contractante vor dezvolta, adopta şi aplica mãsuri legislative, administrative şi tehnice adecvate, vor asigura premisele interne şi bazele necesare pentru protecţia eficienta a calitãţii apei şi utilizarea durabila a apei, realizind astfel prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier.
(2) În acest scop, pãrţile contractante vor lua, separat sau în comun, mãsurile indicate mai jos:
a) înregistreazã condiţia resurselor naturale de apa din bazinul hidrografic al fluviului Dunarea, aplicind parametrii cantitativi şi calitativi stabiliţi de comun acord, inclusiv metodologiile adecvate;
b) adopta norme legale prin care se vor stabili cerinţele de îndeplinit, inclusiv limitele de timp care trebuie respectate de evacuarile de ape uzate;
c) adopta norme legale pentru manipularea substanţelor periculoase pentru apa;
d) adopta norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienti sau substanţe periculoase din surse difuze, în special din aplicarea nutrientilor, a substanţelor de protecţie a plantelor şi pesticidelor în agricultura;
e) în scopul armonizarii acestor reglementãri la un înalt nivel de protecţie, precum şi pentru implementarea armonizata a mãsurilor corespunzãtoare, pãrţile contractante vor lua în considerare rezultatele şi propunerile Comisiei internaţionale;
f) pãrţile contractante vor coopera şi vor lua mãsuri adecvate pentru evitarea efectelor transfrontiere nefavorabile produse de deşeuri şi substanţe periculoase, în special de cele provenind din transport.
ART. 6
Mãsuri speciale pentru protecţia resurselor de apa
Pãrţile contractante vor lua mãsuri adecvate pentru prevenirea sau reducerea impacturilor transfrontiere, pentru o utilizare durabila a resurselor de apa, precum şi pentru conservarea resurselor ecologice, în special prin:
a) identificarea resurselor de apa subterana, care vor trebui sa fie protejate pe termen lung, precum şi a zonelor de protecţie pentru asigurarea alimentarii cu apa potabilã, existente şi viitoare;
b) prevenirea poluarii resurselor de apa subterana, în special a celor rezervate pentru alimentarea cu apa potabilã pe termen lung, în particular cea cauzatã de nitrati, substanţe pentru protecţia plantelor şi pesticide, precum şi de alte substanţe periculoase;
c) minimalizarea riscurilor poluarilor accidentale prin mãsuri de prevenire şi control;
d) luarea în considerare a posibilelor influente asupra calitãţii apei rezultate din activitãţile planificate şi mãsurile aplicate, în conformitate cu art. 3 paragraful (2);
e) evaluarea importantei diferitelor elemente ale biotopului pentru ecologia riverana şi propunerea de mãsuri pentru îmbunãtãţirea condiţiilor ecologice litorale şi acvatice.
ART. 7
Limitarea emisiei.
Obiective şi criterii de calitate a apei
(1) Ţinînd cont de propunerile Comisiei internaţionale, pãrţile contractante vor stabili limite de emisie aplicabile în sectoarele industriale individuale sau în industrie, în funcţie de incarcarile şi concentratiile poluante şi, pe cît posibil, bazate pe tehnologii cu poluare redusã sau nepoluante la sursa. La evacuarea substanţelor periculoase, limitele de emisie se vor baza pe cele mai bune tehnologii disponibile pentru reducerea la sursa şi/sau pentru tratarea apelor uzate. Pentru apele uzate orãşeneşti, limitele de emisie vor fi bazate pe aplicarea cel puţin a unei tratari biologice sau a unui nivel de tratare echivalent.
(2) Pãrţile contractante vor stabili prevederi suplimentare pentru prevenirea sau reducerea evacuarii de substanţe periculoase şi de nutrienti în cazul surselor nepunctuale, în special atunci cînd sursele principale provin din agricultura, luind în considerare cele mai bune practici ecologice.
(3) În scopul prevãzut la paragrafele (1) şi (2), în anexa nr. II a prezentei convenţii este cuprinsã o lista a sectoarelor industriale şi a industriilor, precum şi o lista suplimentarã în care sînt enumerate substantele periculoase şi grupele de substanţe, a cãror evacuare din surse punctuale şi nepunctuale va trebui sa fie evitata sau redusã considerabil. Actualizarea anexei nr. II va fi realizatã de cãtre Comisia internationala.
(4) În mod suplimentar, pãrţile contractante vor defini împreunã obiectivele de calitate a apei, atunci cînd este cazul, şi vor aplica criterii de calitate a apei, în scopul prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier. Recomandãrile generale, care sînt prezentate în anexa nr. III, vor fi aplicate şi specificate de cãtre pãrţile contractante atît la nivel naţional, cît şi împreunã, atunci cînd este cazul.
(5) Pentru realizarea unei limitãri eficiente a emisiilor în zonele care se afla sub jurisdicţia lor, pãrţile contractante vor asigura condiţiile preliminare necesare şi vor aplica mãsurile corespunzãtoare.
Ele vor asigura ca:
a) reglementãrile naţionale pentru limitarea emisiilor şi nivelul lor impus prin standarde sînt armonizate, pas cu pas, cu limitele de emisie stabilite prin aceasta convenţie;
b) fãrã excepţie, evacuarile de ape uzate se bazeazã pe un aviz anterior emis de cãtre autoritãţile competente şi avînd termen de valabilitate limitat;
c) reglementãrile şi avizele pentru mãsuri de prevenire şi de control, în cazul instalaţiilor industriale noi sau modernizate, în special cele care implica folosirea unor substanţe periculoase, sînt orientate spre cele mai bune tehnologii disponibile şi sînt implementate cu cea mai mare prioritate;
d) sînt aplicate prevederi mai restrictive decît cele ale standardelor - în cazuri individuale chiar interziceri - în situaţia în care caracterul apei receptoare şi ecosistemul sau o cere, în concordanta cu prevederile paragrafului (4);
e) autoritãţile competente supravegheazã ca activitãţile de natura sa cauzeze impacturi transfrontiere sa se desfãşoare în conformitate cu avizele şi aprobãrile impuse;
f) evaluarea impactului ecologic se realizeazã în conformitate cu reglementãrile naţionale şi internaţionale sau cu alte proceduri pentru evaluarea şi aprecierea efectelor ecologice;
g) la planificarea, acordarea licenţei şi implementarea activitãţilor şi mãsurilor menţionate în art. 3 paragraful (2) şi art. 16 paragraful (2), autoritãţile competente iau în considerare riscul accidentelor cu substanţe periculoase pentru apa, impun mãsuri preventive şi ordonã reguli de comportament pentru combaterea efectelor negative dupã accidente.
ART. 8
Inventarieri ale emisiilor, programe de acţiune şi evaluarea progreselor înregistrate
(1) Pãrţile contractante vor întocmi periodic inventarieri ale surselor de poluare punctuale şi nepunctuale relevante din bazinul hidrografic al fluviului Dunarea, care vor cuprinde inclusiv mãsurile de prevenire şi reducere deja luate pentru respectivele evacuari, precum şi cu privire la eficienta acestor mãsuri, ţinînd cont de prevederile art. 5 paragraful (2) subparagraful a).
(2) Pe o asemenea baza, pãrţile contractante vor stabili, în etape, o lista de mãsuri preventive şi de reducere, ce urmeazã a fi aplicate, treptat, atît cît este necesar pentru realizarea obiectivelor acestei convenţii.
(3) Inventarul emisiilor şi lista de mãsuri care vor fi adoptate formeazã baza pentru dezvoltarea programelor comune de acţiune pe care le desfãşoarã pãrţile contractante, ţinînd cont de prioritãţile stabilite în funcţie de urgenta şi eficienta.
Asemenea programe de acţiune vor fi orientate, în special, spre reducerea încãrcãrii şi concentratiilor poluante provenind atît din surse punctuale industriale şi municipale, cît şi din surse nepunctuale. Acestea vor cuprinde, printre altele, şi mãsuri de prevenire şi reducere, inclusiv estimari ale duratei şi costului.
(4) În mod suplimentar, pãrţile contractante vor urmãri progresul obţinut în implementarea programelor comune de acţiune, întocmind rapoarte periodice. Aceste rapoarte vor cuprinde atît mãsurile de protecţie realizate, cît şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte condiţiile riverane în lumina evaluãrii actuale.
ART. 9
Programe de monitoring
Pe baza activitãţilor lor naţionale, pãrţile contractante vor coopera în domeniul monitoringului şi al evaluãrii.
(1) În acest scop ele:
- vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring şi de evaluare aplicabile la nivel naţional, în special în domeniul calitãţii apei, controlului emisiilor, prognozei inundatiilor şi balanţei de apa pentru a se putea obţine rezultate comparabile, care sa fie introduse în activitãţile comune de monitoring şi evaluare;
- vor dezvolta sisteme concertate sau comune la care se vor utiliza echipamente stationare sau mobile de mãsura, facilitãţi pentru comunicaţii şi procesare a datelor;
- vor elabora şi implementa programe comune pentru monitoringul condiţiilor de scurgere pe suprafata bazinului hidrografic al fluviului Dunarea, atît sub aspectul calitãţii, cît şi al cantitãţii apei, precum şi a sedimentelor şi ecosistemelor riverane, ca baza pentru evaluarea impacturilor transfrontiere, cum ar fi: poluarea transfrontiera, schimbãrile regimurilor de curgere, balanţa apei şi riscurile de inundatii sau de inghet;
- vor dezvolta metode comune sau armonizate pentru monitoring şi evaluare a evacuarilor de ape uzate, inclusiv pentru procesarea, interpretarea şi înregistrarea de date, luind în considerare abordarea specifica, care are ca obiect limitarea emisiei (anexa nr. II, partea I);
- vor elabora inventare ale surselor punctuale importante, incluzind poluantii evacuati (inventare ale emisiilor), şi vor estima poluarea apei din surse nepunctuale, ţinînd cont de anexa nr. II, partea a II-a; vor revizui aceste documente în concordanta cu situaţia actuala.
(2) Vor stabili, de comun acord, punctele de monitoring, caracteristicile de calitate a apelor şi parametrii de poluare, care vor fi înregistrate pe fluviul Dunarea cu suficienta regularitate, ţinînd cont de caracterul ecologic şi hidrologic al cursului de apa avut în vedere şi de emisiile tipice de poluanti evacuati în bazinul hidrografic.
(3) Pe baza unei metodologii armonizate, pãrţile contractante vor stabili balantele naţionale ale apei, precum şi balanţa generalã a apei din bazinul fluviului Dunarea. Pãrţile contractante vor oferi datele de corelare care sa fie comparabile într-o mãsura suficienta prin aplicarea unei metodologii armonizate. De asemenea, pe baza acestor date, se pot întocmi şi balantele de apa pentru principalii afluenti ai fluviului Dunarea.
(4) Periodic, ele vor evalua condiţiile de calitate a fluviului Dunarea şi progresele înregistrate prin mãsurile adoptate, în scopul prevenirii, controlului şi al reducerii impacturilor transfrontiere. Rezultatele vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul unor publicaţii adecvate.
ART. 10
Obligaţii de raportare
Pãrţile contractante vor prezenta Comisiei internaţionale rapoarte cu privire la problemele de baza care sînt necesare comisiei pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Acestea vor include, în special:
a) rapoarte şi documente, prevãzute în aceasta convenţie sau solicitate de cãtre comisie;
b) informaţii privind existenta, încheierea, amendarea sau denunţarea acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a tratatelor care reglementeazã protecţia şi gospodãrirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, sau care sînt relevante pentru aspectele ce prezintã interes;
c) informaţii privind legile, ordonanţele şi alte reglementãri generale naţionale ce reglementeazã protecţia şi gospodãrirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic, sau care sînt relevante pentru aspectele ce prezintã interes;
d) comunicarea în termenul stabilit, dupã adoptarea hotãrîrilor de cãtre Comisia internationala, a modului, cadrului temporar şi dimensiunilor financiare pentru implementarea hotãrîrilor de acţiune la nivel naţional, cum ar fi recomandãri, programe şi mãsuri;
e) desemnarea instituţiilor competente care sa fie contactate de cãtre Comisia internationala sau de cãtre celelalte pãrţi contractante pentru cooperare în cadrul acestei convenţii;
f) comunicarea activitãţilor planificate care, prin caracterul lor, ar putea produce impact transfrontier.
ART. 11
Consultãri
(1) Dupã realizarea unui schimb de informaţii preliminar, la cererea uneia sau mai multor pãrţi contractante interesate, pãrţile contractante implicate vor participa la consultãri asupra activitãţilor planificate de genul celor la care se face referire în art. 3 paragraful (2), care ar putea cauza impact transfrontier, în cazul în care acest schimb de informaţii şi asemenea consultãri nu sînt încã incluse în cooperarea bilaterala sau internationala. Consultarile se desfãşoarã, de regula, în cadrul Comisiei internaţionale, în vederea soluţionãrii unei probleme.
(2) Înainte de adoptarea unei decizii privind activitãţile propuse, autoritãţile competente - cu excepţia cazurilor ce prezintã pericol - vor aştepta rezultatele consultãrilor, cu excepţia cazului cînd acestea nu sînt finalizate cel mai tirziu într-un an de la începerea lor.
ART. 12
Schimbul de informaţii
(1) Conform hotãrîrii Comisiei internaţionale, pãrţile contractante vor desfasura un schimb de date rezonabile disponibile, printre altele cu privire la:
a) condiţiile generale ale mediului riveran din bazinul hidrografic al Dunãrii;
b) experienta acumulatã prin aplicarea şi exploatarea celei mai bune tehnologii disponibile şi a rezultatelor cercetãrii şi dezvoltãrii;
c) date cu privire la emisii şi monitoring;
d) mãsuri aplicate şi planificate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier;
e) reglementãri privind evacuarile de ape uzate;
f) accidente în care sînt implicate substanţe periculoase pentru apa.
(2) Pentru armonizarea limitelor emisiilor, pãrţile contractante vor desfasura schimburi de informaţii cu privire la reglementãrile lor.
(3) Dacã unei pãrţi contractante i se cer de cãtre celelalte pãrţi contractante date sau informaţii care nu sînt disponibile, aceasta se va strãdui sa satisfacã cererea, dar o poate face condiţionat, pe baza de plata de cãtre partea solicitanta, care cuprinde costuri pentru colectare şi, unde este necesar, pentru procesarea datelor respective.
(4) În scopul aplicãrii prevederilor acestei convenţii, pãrţile contractante vor facilita schimbul celei mai bune tehnologii disponibile, în special prin promovarea de: schimburi comerciale de tehnologii disponibile, contacte şi cooperare industriala directa, inclusiv cu societãţi mixte; schimburi de informaţii şi experienta; acordarea de asistenta tehnica. De asemenea, pãrţile contractante vor susţine programe comune de instruire şi organizare de seminarii şi intilniri relevante.
(5) Prevederile acestei convenţii nu vor afecta drepturile sau obligaţiile pãrţilor contractante în conformitate cu legile, reglementãrile, prevederile administrative sau cu practicile legale acceptate şi reglementãrile internaţionale aplicabile pentru protecţia datelor personale, proprietãţii intelectuale, inclusiv a secretului industrial şi comercial sau a siguranţei naţionale.
(6) Dacã o parte contractantã hotãrãşte sa ofere unei alte pãrţi contractante o astfel de informaţie protejata, partea care primeşte aceasta informaţie va respecta confidenţialitatea informatiei primite şi condiţiile în care aceasta i-a fost oferitã şi va folosi aceasta informaţie numai în scopul pentru care i-a fost oferitã.
ART. 13
Protecţia informaţiilor furnizate
În conformitate cu prevederile acestei convenţii, secretele industriale şi comerciale sau alte componente confidenţiale ale informatiei sînt transmise în condiţiile legilor naţionale. Pãrţile contractante care le primesc vor respecta caracterul secret al unor asemenea informaţii, folosindu-le exclusiv în scopul stipulat în prezenta convenţie, fãrã sa le publice şi fãrã a le pune la dispoziţia unor terţe pãrţi. În cazul cînd o parte contractantã considera ca nu se va putea conformã obligaţiile privind confidenţialitatea informatiei ce i-a fost transmisã, aceasta va informa, fãrã intirziere, partea trimitatoare şi va restitui informaţia în cauza. Datele personale vor fi transmise pãrţilor contractante conform legislaţiei naţionale a partii contractante trimitatoare.
Datele personale vor fi folosite de partea primitoare numai în scopul indicat şi în condiţiile specificate de cãtre partea trimitatoare.
ART. 14
Informarea publicului
(1) Pãrţile contractante vor asigura, cît mai curînd posibil, ca autoritãţile lor competente sa fie determinate sa punã la dispoziţia oricãrei persoane fizice sau persoane juridice, la un preţ rezonabil, informaţiile disponibile privind starea calitãţii mediului riveran al fluviului Dunarea, ca rãspuns la orice cerere rezonabila, fãrã a fi necesar ca persoana respectiva sa-şi întemeieze cererea formulatã.
(2) Informaţiile menţionate în paragraful (1) al acestui articol, care sînt deţinute de cãtre autoritãţile publice, pot fi oferite în scris, vizual sau oral sau sub forma de baze de date.
(3) Prevederile acestui articol nu vor afecta dreptul pãrţilor contractante de a refuza o cerere de astfel de informaţii, în conformitate cu sistemul legal naţional şi reglementãrile internaţionale aplicabile, dacã aceasta afecteazã:
a) confidenţialitatea activitãţii autoritãţilor publice, relaţiile internaţionale şi apãrarea nationala;
b) siguranta publica;
c) probleme care sînt sau au fost în curs de judecata sau sînt supuse unei anchete, inclusiv anchete disciplinare sau care sînt supuse unor proceduri preliminare;
d) confidenţialitatea comercialã şi industriala, precum şi proprietatea intelectualã;
e) confidenţialitatea datelor şi/sau a dosarelor personale;
f) materiale furnizate de o terta parte fãrã ca acea parte sa aibã obligaţia legalã sa procedeze astfel;
g) materialul, a cãrui dezvaluire ar face ca mediul înconjurãtor la care materialul face referire sa fie prejudiciat.
(4) O autoritate publica va rãspunde unei persoane care cere o informaţie cît mai repede posibil. Motivul unui refuz de a oferi informaţia cerutã trebuie sa fie argumentat în scris.
ART. 15
Cercetare şi dezvoltare
(1) Pentru a promova ţelurile prezentei convenţii, pãrţile contractante vor elabora programe de cercetare ştiinţificã sau tehnica complementare sau comune şi, în conformitate cu o procedura care va trebui sa fie reglementatã de cãtre Comisia internationala, vor transmite comisiei:
a) rezultatele unor asemenea cercetãri complementare, comune sau ale altor cercetãri relevante, la care autoritãţile publice au acces;
b) pãrţi relevante ale altor programe de cercetare ştiinţificã şi tehnica.
(2) Procedînd astfel, pãrţile contractante vor avea în vedere activitatea desfasurata sau sprijinita în acest domeniu de cãtre organizaţiile şi agenţiile internaţionale competente în materie.
ART. 16
Sisteme de comunicaţii, avertizare şi alarma, planuri de urgenta
(1) Pãrţile contractante vor face pregatirile necesare pentru constituirea unor sisteme coordonate sau comune de comunicaţie, avertizare şi alarma în contextul întregului bazin hidrografic, în mãsura în care acestea sînt necesare pentru a suplimenta sistemele stabilite şi exploatate la nivel bilateral. Ele se vor consulta cu privire la modalitãţile şi mijloacele de armonizare a sistemelor naţionale de comunicaţie, avertizare şi alarma şi a planurilor de urgenta.
(2) În cadrul Comisiei internaţionale, pãrţile contractante se vor informa reciproc despre autoritãţile competente sau la punctele de contact, desemnate pentru cazuri de urgenta, cum sînt: poluarile accidentale, alte condiţii critice ale apei, inundatii sau pericole generate de inghet. În consecinta, autoritãţile competente vor coopera pentru stabilirea unor planuri comune de urgenta, unde este necesar, suplimentar planurilor existente la nivel bilateral.
(3) Dacã o autoritate competenta identifica o creştere brusca a conţinutului de substanţe periculoase în fluviul Dunarea sau în apele din bazinul sau hidrografic, sau ia cunostinta de o catastrofa sau un accident, ce poate cauza un impact serios asupra calitãţii apei fluviului Dunarea, afectind statele dunarene din aval, autoritatea respectiva va informa imediat punctele de contact desemnate şi Comisia internationala, conform procedurii introduse de comisie.
(4) Pentru a controla şi reduce riscurile provenite din inundatii, incluzind pericolele generate de inghet, autoritãţile competente vor informa imediat statele dunarene din aval, posibil a fi afectate, precum şi Comisia internationala, cu privire la producerea scurgerilor sau inundatiilor, precum şi referitor la prognoza pericolelor generate de inghet.
ART. 17
Asistenta mutuala
(1) În interesul intaririi cooperãrii şi pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor acestei convenţii, în special în cazul apariţiei unor situaţii critice ale condiţiilor riverane, pãrţile contractante vor asigura asistenta mutuala la cererea celorlalte pãrţi contractante.
(2) Comisia internationala va elabora procedurile pentru asistenta mutuala, abordind, printre altele, urmãtoarele aspecte:
a) direcţia, controlul, coordonarea şi supravegherea asistenţei;
b) serviciile şi facilitãţile locale puse la dispoziţie de partea contractantã care solicita asistenta, incluzind, cînd este necesar, facilitãţile la formalitãţile de trecere a frontierei;
c) aranjamente pentru compensarea, despãgubirea şi/sau rambursarea costurilor cheltuielilor partii contractante, care oferã asistenta, şi/sau personalului acesteia, precum şi pentru tranzitarea teritoriilor pãrţilor contractante terţe, atunci cînd este necesar;
d) metode de rambursare a costurilor serviciilor de asistenta.
PARTEA A III-A
Comisia Internationala
ART. 18
Înfiinţare, sarcini şi competente
(1) În scopul realizãrii obiectivelor şi prevederilor acestei convenţii, va fi înfiinţatã Comisia internationala pentru protecţia fluviului Dunarea, denumita Comisia internationala, în sensul prezentei convenţii. Pãrţile contractante vor coopera în cadrul Comisiei internaţionale. Pentru îndeplinirea obligaţiilor pãrţilor contractante, conform art. 1-18, Comisia internationala va elabora propuneri şi recomandãri pentru pãrţile contractante.
(2) Structura şi procedurile Comisiei internaţionale, precum şi competentele acesteia sînt stipulate în detaliu în anexa nr. IV la aceasta convenţie, constituind statutul acestei comisii.
(3) Pe lîngã problemele care îi sînt încredinţate în mod explicit, Comisia internationala este competenta sa abordeze orice alte probleme ce îi sînt încredinţate prin mandat de cãtre pãrţile contractante în cadrul art. 3 al acestei convenţii.
(4) Aplicarea hotãrîrilor adoptate de Comisia internationala este sprijinita atît prin obligaţiile pãrţilor contractante de a raporta comisiei în conformitate cu art. 10, cît şi prin prevederile acestei convenţii, referitoare la bazele naţionale şi realizarea cooperãrii multilaterale.
(5) Comisia internationala analizeazã experienta acumulatã prin îndeplinirea acestei convenţii şi prezintã propuneri pãrţilor contractante cu privire la amendamente sau completãri la aceasta convenţie sau pregãteşte bazele pentru elaborarea altor reglementãri pentru protecţia şi gospodãrirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic.
(6) Comisia internationala hotãrãşte în privinta cooperãrii cu organizaţii internaţionale şi naţionale sau cu alte organisme care sînt angajate sau interesate în protecţia şi gospodãrirea apelor fluviului Dunarea şi a apelor din bazinul sau hidrografic sau în probleme generale privind protecţia şi gospodãrirea apelor. Aceasta cooperare are ca scop întãrirea coordonãrii şi evitarea paralelismelor.
ART. 19
Prevederi cu caracter tranzitoriu privind Declaraţia de la Bucureşti
Activitãţile care se realizeazã de pãrţile contractante în cadrul Declaraţiei privind cooperarea statelor dunarene în domeniul gospodãririi apei Dunãrii, în special pentru protecţia Dunãrii impotriva poluarii, semnatã la 13 decembrie 1985 (Declaraţia de la Bucureşti), prin intermediul grupurilor de lucru pentru calitatea apei, inundatii, prognoza acestora şi balanţa apelor, sînt transferate în cadrul acestei convenţii.
PARTEA A IV-A
Clauze procedurale şi finale
ART. 20
Validitatea anexelor
Conform art. 23, anexele nr. I-V constituie pãrţi integrante ale acestei convenţii.
ART. 21
Acorduri existente şi suplimentare
Pãrţile contractante, pe baza egalitãţii şi reciprocitãţii, vor adapta, în cazul în care este necesar, acordurile bilaterale, multilaterale sau alte aranjamente existente, pentru a elimina contradictiile cu principiile de baza ale acestei convenţii şi, în cazul în care este oportun, vor încheia acorduri suplimentare sau alte aranjamente.
ART. 22
Conferinţa pãrţilor
(1) Pãrţile contractante se vor întruni la recomandarea Comisiei internaţionale.
(2) La astfel de întruniri, pãrţile contractante vor trece în revista probleme politice rezultind din aplicarea acestei convenţii, pe baza raportului Comisiei internaţionale, şi vor adopta recomandãri şi hotãrîri adecvate.
(3) Partea contractantã, al carei conducãtor de delegaţie deţine preşedinţia Comisiei internaţionale, va deţine şi preşedinţia unor astfel de întruniri.
(4) Conferinţa pãrţilor are competenta de a adopta recomandãri sau hotãrîri, cu condiţia ca, dupã transmiterea corespunzãtoare a invitaţiilor, sa fie prezente cel puţin trei sferturi din delegatiile tuturor pãrţilor contractante. În cazul cînd convenţia nu prevede altfel, conferinţa pãrţilor va depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens. În situaţia în care nu se poate realiza consensul, preşedintele va declara ca toate eforturile de a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. Dupã o astfel de declaraţie, o recomandare sau o hotãrîre se va adopta printr-o majoritate de patru cincimi dintre pãrţile contractante prezente şi care voteazã.
(5) Hotãrîrea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptãrii sale pentru toate pãrţile contractante care au votat-o şi care, în aceasta perioada, nu au notificat în scris secretarului executiv ca nu sînt în mãsura de a accepta hotãrîrea. Cu toate acestea, o astfel de notificare poate fi retrasã în orice moment, retragerea devenind efectivã dupã primirea ei de cãtre secretarul executiv. O asemenea hotãrîre va deveni obligatorie pentru orice parte contractantã care a notificat în scris secretarului executiv ca accepta hotãrîrea din momentul primirii acelei notificãri sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptãrii hotãrîrii, dacã aceasta data este ulterioara.
(6) Dacã, totuşi, recomandarea sau hotãrîrea prezintã implicaţii financiare, recomandarea sau hotãrîrea va fi adoptatã numai prin consens.
ART. 23
Amendamente la convenţie
Convenţia va fi amendata dupã cum urmeazã:
(1) Oricare parte contractantã poate propune un amendament la convenţie. Textul amendamentului propus împreunã cu propunerea de convocare a conferintei pãrţilor vor fi comunicate pãrţilor contractante, în scris, de cãtre depozitar.
(2) Dacã cel puţin trei sferturi dintre pãrţile contractante susţin propunerea de convocare a conferintei pãrţilor, depozitarul va convoca conferinţa pãrţilor în termen de 6 luni, la sediul Comisiei internaţionale.
(3) Adoptarea unui amendament în cadrul conferintei pãrţilor necesita consensul.
(4) Amendamentul adoptat va fi prezentat, de cãtre guvernul depozitar, pãrţilor contractante spre ratificare, acceptare sau aprobare. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentului vor fi notificate guvernului depozitar, în scris.
(5) Amendamentul va intra în vigoare pentru acele pãrţi contractante care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, în cea de-a 30-a zi dupã ce guvernul depozitar a primit notificarea ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii sale de cãtre cel puţin patru cincimi dintre pãrţile contractante. Dupã aceea, amendamentul va intra în vigoare pentru oricare alta parte contractantã în cea de-a 30-a zi dupã ce partea contractantã respectiva a depus instrumente de ratificare, de acceptarea sau de aprobare a amendamentului.
(6) Anexele nr. I, II şi III pot fi amendate de cãtre Comisia internationala în conformitate cu art. 5 din statutul acesteia.
ART. 24
Soluţionarea diferendelor
(1) În cazul unui diferend între doua sau mai multe pãrţi contractante, cu privire la interpretarea sau aplicarea acestei convenţii, pãrţile în cauza vor cauta o soluţionare prin negociere sau prin orice alte mijloace de soluţionare a diferendului, acceptabile lor, dacã este cazul, cu asistenta Comisiei internaţionale.
(2) a) Dacã pãrţile contractante în disputa nu sînt în mãsura sa soluţioneze diferendul, în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, într-un interval de timp rezonabil, dar nu mai mare de 12 luni, dupã ce Comisia internationala a fost notificatã cu privire la respectivul diferend de cãtre una dintre pãrţile în disputa, diferendul va fi supus spre reglementare obligatorie, prin unul dintre mijloacele de soluţionare paşnicã:
- Curţii Internaţionale de Justiţie;
- arbitrajului, în conformitate cu anexa nr. V a acestei convenţii;
b) cînd ratifica, accepta, aproba sau accede la aceasta convenţie, sau oricind dupã aceasta, o parte contractantã poate declara în scris depozitarului ca, pentru un diferend nesolutionat în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, accepta una sau ambele modalitãţi de soluţionare a diferendului menţionat în subparagraful a) al acestui paragraf;
c) dacã pãrţile în diferend au acceptat ambele modalitãţi de soluţionare menţionate la subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus deciziei Curţii Internaţionale de Justiţie, în mãsura în care pãrţile contractante nu au convenit altfel;
d) dacã pãrţile în diferend nu au acceptat aceleaşi modalitãţi de soluţionare menţionate în subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus arbitrajului;
e) o parte contractantã, care nu a prezentat o declaraţie în conformitate cu subparagraful b) al acestui paragraf sau a carei declaraţie nu mai este în vigoare, este consideratã ca parte ce a acceptat arbitrajul.
ART. 25
Semnarea
Aceasta convenţie va fi deschisã pentru semnare de cãtre statele dunarene, pe deplin împuternicite cu drepturi şi privilegii de membri ai O.N.U., în conformitate cu Carta O.N.U., precum şi de cãtre Comunitatea Europeanã şi oricare alta organizaţie economicã de integrare regionala, cãreia statele în calitate de membre, i-au transferat competenta în privinta problemelor guvernate de prevederile acestei convenţii, semnatã la Sofia la 29 iunie 1994.
ART. 26
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
Convenţia va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lîngã Guvernul României, care va acţiona ca depozitar al acestei convenţii.
ART. 27
Intrarea în vigoare
Convenţia va intra în vigoare dupã nouãzeci de zile de la data cînd a fost depus cel de-al noualea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. Dupã depunerea celui de-al noualea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economicã regionala care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie, dupã nouãzeci de zile de la depunerea de cãtre statul sau organizaţia de integrare economicã regionala în cauza a instrumentelor lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 28
Aderarea, participarea
(1) Un stat sau o organizaţie de integrare economicã regionala, la care se face referire în art. 25 al convenţiei, pe care nu a semnat-o, poate adera la aceasta convenţie. Instrumentul de aderare va fi depus pe lîngã depozitar.
(2) Pãrţile contractante pot invita, în unanimitate, orice stat sau organizaţie de integrare economicã regionala sa adere la aceasta convenţie sau sa participe cu statut consultativ.
ART. 29
Retragerea
Oricind dupã cinci ani de la data la care aceasta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte contractantã, acea parte se poate retrage din aceasta convenţie, prin notificare scrisã adresatã depozitarului. Orice astfel de retragere va produce efecte de un an dupã data primirii notificãrii de cãtre depozitar.
ART. 30
Funcţiile depozitarului
Guvernul depozitar va îndeplini funcţiile de depozitar al acestei convenţii; depozitarul va informa pãrţile contractante, în special, cu privire la:
a) depozitarea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, de retragere sau orice alte informaţii, declaraţii şi instrumente prevãzute în convenţii;
b) data intrãrii în vigoare a convenţiei.
ART. 31
Textele autentice, depozitarul
Originalul acestei convenţii, ale carei texte în limbile germanã şi engleza în aceeaşi mãsura autentice, va fi depus pe lîngã Guvernul României, care va trimite copii certificate tuturor pãrţilor contractante.
Drept care, subsemnaţii, competent autorizaţi de cãtre guvernele lor, au semnat Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunarea).
Semnatã la Sofia la 29 iunie 1994.
Pentru Republica Austria,
Franz Fischler
Pentru Republica Moldova,
Sergiu Fandofan
Pentru Republica Bulgaria,
Valentin Bossevsky
Pentru România,
Aurel Constantin Ilie
Pentru Republica Croatia,
Darinko Bago
Pentru Republica Slovaca,
Mihai Matuska
Pentru Republica Ceha,
Pentru Republica Slovenia,
Radovan Tavses
Pentru Republica Federala Germania,
Clemens Stroetmann
Pentru Ucraina,
Yuria Ruban
Pentru Republica Ungaria,
Sandor Szabo
Pentru Comunitatea Europeanã,
Aastassios Sideris
Jacques Vaccarezza
ANEXA 1
PARTEA I
Cele mai bune tehnici disponibile
1. Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accent pe folosirea tehnologiei nepoluante, dacã este posibil.
2. Termenul cele mai bune tehnici disponibile se referã la ultimul stadiu de dezvoltare (starea actuala) a proceselor, instalaţiilor sau metodelor de exploatare care indica adaptarea practica a unei mãsuri particulare pentru limitarea descarcarilor, emisiilor şi deşeurilor. Pentru a determina dacã un ansamblu de procese, instalaţii şi metode de exploatare constituie cele mai bune tehnici disponibile în cazuri generale sau individuale, va fi acordatã o atentie specialã pentru:
a) procese, instalaţii sau metode de exploatare comparabile care, recent, au fost încercate cu succes;
b) schimbãri şi progrese tehnologice în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã;
c) fezabilitatea economicã a unor astfel de tehnici;
d) limite de timp pentru instalarea, atît în uzinele existente, cît şi în cele noi ;
e) natura şi volumul descarcarilor şi emisiilor interesate.
3. Urmeazã ca ceea ce se considera a fi cele mai bune tehnici disponibile pentru un proces particular sa fie înlocuite cu timpul, în virtutea progreselor tehnologice, a factorilor sociali şi economici, precum şi a schimbãrilor intervenite în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã.
4. Dacã reducerea descarcarilor şi emisiilor rezultind din folosirea celor mai bune tehnici disponibile nu va conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate mãsuri suplimentare.
5. Termenul tehnici include atît tehnologia folositã, cît şi modul în care instalaţiile sînt proiectate, construite, întreţinute, exploatate şi demontate.
PARTEA a II-a
Cea mai buna practica de mediu
1. Cea mai buna practica de mediu se referã la aplicarea celei mai adecvate combinari a mãsurilor şi strategiilor pentru controlul sectorial al mediului.
2. Pentru determinarea setului de mãsuri care constituie cea mai buna practica de mediu, în cazuri generate sau individuale, trebuie acordatã o atentie specialã:
- principiului precautiei;
- riscului pentru mediu al produsului, al producerii, folosirii şi depozitarii lui finale (principiul responsabilitãţii);
- înlocuirii prin activitãţi şi substanţe mai puţin poluante şi economisirea resurselor, inclusiv a energiei (principiul minimizarii);
- scãrii de folosire;
- beneficiului potenţial sau penalitãţii ecologice a materialelor sau activitãţilor inlocuitoare;
- progreselor şi schimbãrilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã;
- limitelor de timp pentru implementare;
- implicatiilor sociale şi economice.
3. Pentru aceasta urmeazã ca cea mai buna practica de mediu, pentru o sursa particularã, sa se schimbe în virtutea progreselor tehnologice, factorilor economici şi sociali, precum şi a schimbãrilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţificã.
4. Dacã reducerea impacturilor, rezultind din folosirea celei mai bune practici de mediu, nu conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate mãsuri suplimentare şi va fi redefinita cea mai buna practica de mediu.
ANEXA 2
SECTOARELE INDUSTRIALE ŞI SUBSTANTELE PERICULOASE
Partea I
Lista sectoarelor industriale şi industriile
(1) În sectoarele generatoare de caldura, energie şi sectoare miniere:
a) tratarea gazelor de fum şi a aerului evacuat, a zgurii şi a produsilor de condensare de la instalaţiile de ardere;
b) sisteme de rãcire;
c) prepararea carbunelui şi a minereului;
d) îmbunãtãţirea carbunelui şi recuperarea produsilor secundari ai carbunelui, brichetarea;
e) prelucrarea lignitului lemnos, a carbunelui activ, a negrului de fum.
(2) În industria care foloseşte piatra şi pãmîntul ca materie prima, sectoarele materialelor de construcţii, ale sticlei şi ceramicii:
a) fabricarea azbocimentului şi a produsilor de azbociment;
b) fabricarea şi prelucrarea sticlei, fibrelor de sticla şi fibrelor minerale;
c) fabricarea produselor ceramice.
(3) În sectorul metalelor:
a) metalurgie: ateliere de galvanizare, instalaţii de decapat, instalaţii de oxidare anodica, instalaţii de polizat, instalaţii de galvanizare la cald, ateliere de calire, fabricarea tablourilor cu circuite integrate, fabricarea bateriilor, ateliere de emailare, ateliere mecanice, ateliere de lustruire;
b) producerea fierului şi otelului, inclusiv turnatoriile;
c) producerea metalelor neferoase, inclusiv turnatoriile;
d) producerea feroaliajelor.
(4) Sectorul chimiei anorganice:
a) fabricarea substanţelor chimice de baza;
b) fabricarea acizilor minerali, bazelor, sarurilor;
c) fabricarea alcaliilor, a lesiilor alcaline şi a clorului, folosind electrolize alcoolo-cloride;
d) fabricarea ingrasamintelor minerale (în afarã de ingrasamintele potasice), saruri ale acidului fosforic, fosfati pentru alimente;
e) producerea carbonatului de sodiu;
f) producerea corindonului;
g) producerea pigmentilor anorganici, ai pigmentilor minerali;
h) producerea semiconductorilor, redresorilor, celulelor fotoelectrice;
i) producerea substanţelor explozive, inclusiv a celor pirotehnice;
j) producerea oxizilor cu grad ridicat de dispersie;
k) producerea compusilor de bariu.
(5) În sectorul chimiei organice:
a) producerea substanţelor chimice de baza;
b) producerea colorantilor, pigmentilor, vopselelor;
c) producerea şi prelucrarea fibrelor sintetice;
d) producerea şi prelucrarea maselor plastice, a cauciucului;
e) producerea compusilor halogenului organic;
f) producerea explozibilelor organice, a combustibililor solizi;
g) producerea substanţelor auxiliare pentru piele, fabricarea hirtiei şi textilelor;
h) fabricarea de produse farmaceutice;
i) producerea biocidelor;
j) fabricarea materiei prime pentru agenţi de spalare şi curatare;
k) fabricarea produselor cosmetice;
l) fabricarea gelatinelor, cleiurilor de piele, adezivelor.
(6) În sectoarele uleiurilor minerale şi sintetice:
a) producerea uleiului mineral, fabricarea produsilor uleiurilor minerale, prelucrarea hidrocarburilor;
b) recuperarea uleiului din emulsiile apa-ulei, instalaţii de dezemulsionare, recuperarea şi tratarea uleiului uzat;
c) producerea uleiurilor sintetice.
(7) În tipografii, producţii de pelicule, tratamente de suprafata şi sectoare de fabricare a placilor din plastic, ca şi alte forme de producere a rasinilor şi materialelor plastice:
a) fabricarea de produse grafice şi tipãrite;
b) laboratoare de tipãrire şi laboratoare de film;
c) producerea de filme; benzi audiovizuale;
d) producerea de materiale de acoperire şi impregnate.
(8) În sectoarele lemnului, celulozei şi hirtiei:
a) fabricarea celulozei, hirtiei şi cartonului;
b) fabricarea şi acoperirea cartonului de fibra de lemn.
(9) În sectoarele textile, pielariei şi blanariei:
a) producerea şi finisarea textilelor;
b) producerea de piei, finisarea pieii, producerea inlocuitorilor din piele şi prelucrarea blanurilor;
c) curatare uscata, spãlãtorii, curatatorii, spalarea materialelor din lina.
(10) Alte sectoare:
a) recirculare, tratament, stocare, încãrcare, descãrcare şi depozitare a deşeurilor şi a materialelor reziduale; stocarea, încãrcarea, descãrcarea şi transportul substanţelor chimice;
b) cercetarea şi dezvoltarea domeniului medical şi ştiinţific, spitale, practica medicalã, institute de radiologie, laboratoare, camere de testare;
c) activitãţi de curatare industriala, curatarea conteinerelor industriale;
d) autoateliere, instalaţii pentru spalarea mijloacelor de transport;
e) tratarea apei;
f) activitãţi de vopsit şi zugravit;
g) fabricarea şi procesarea extractelor din plante şi animale;
h) producerea şi tratarea microorganismelor şi virusilor cu acizi nucleici în vitro;
i) sectoare industriale care utilizeazã substanţe radioactive (industria nucleara).
Partea a II-a
Lista orientativa cuprinzînd substanţe periculoase şi grupe de substanţe
A. Grupe de substanţe prioritare
a) metale grele şi compusii lor;
b) compuşi organohalogeni;
c) compuşi organici de fosfor şi staniu;
d) agenţi de protecţie a plantelor, pesticide (fungicide, ierbicide insecticide, algicide) şi substanţe chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, celulozei, hirtiei, materialelor din piele şi textile etc.
e) uleiuri şi hidrocarburi de origine petroliera;
f) alţi compuşi organici daunatori în special mediului acvatic;
g) compuşi ai azotului anorganic şi fosforului;
h) substanţe radioactive, inclusiv reziduuri.
B. Substanţe periculoase individuale
Deoarece exista diferenţe considerabile datoritã caracterului periculos al substanţelor incluse în anumite grupe, este necesarã, de asemenea, evidentierea unor substanţe individuale care, în practica, pot juca un rol prioritar.
--------------------------------------------------------------------------------
Substanţe Numãrul CAS
--------------------------------------------------------------------------------
1. Mercur 7439976
2. Cadmiu 7440439
3. Cupru 7440508
4. Zinc n.a.
5. Plumb 7439921
6. Arsenic 7440382
7. Crom n.a.
8. Nichel 7440020
9. Bor n.a.
10. Cobalt n.a.
11. Seleniu 7782492
12. Argint n.a.
13. Drins -
14. HCH 608731
15. DDT 50293
16. Pentaclor fenol 87865
17. Hexaclorobenzen 118741
18. Hexaclorbutadien 87683
19. Tetraclorura de carbon 56235
20. Cloroform 67663
21. Trifluralina 1582098
22. Endosulfan 115297
23. Simazina 122349
24. Atrazina 1912249
25. Compuşi de tributiltin -
26. Compuşi de trifeniltin -
27. Etil azinfos 2642719
28. Metil azinfos 86500
29. Fenitrotion 122145
30. Fention 55389
31. Malation 121755
32. Paration 56382
33. Metil paration 298000
34. Diclorvos 62737
35. Tricloretilena 79016
36. Tetracloretilena 1271184
37. Triclorbenzen -
38. Dicloretan 1, 2 107062
39. Tricloretan 71556
40. Dioxine n.a.
--------------------------------------------------------------------------------
ANEXA 3
GHID DE APRECIERE GENERALĂ A CALITĂŢII APEI
Obiective şi criterii*)
Obiectivele şi criteriile pentru calitatea apei realizate pentru atingerea scopurilor specifice pentru fluviul Dunarea şi pentru apele de suprafata din bazinul sau hidrografic:
a) vor lua în considerare opţiunea de menţinere şi, unde este necesar, de imbunatatire a calitãţii existente a apei;
b) vor urmãri reducerea incarcarilor şi concentratiilor medii de poluare (în particular substanţe periculoase), pînã la un anumit grad într-o anume perioada de timp;
c) vor lua în considerare cerinţele specifice de calitate a apei (apa bruta pentru apa potabilã, irigaţii etc.);
d) vor lua în considerare cerinţele specifice privind apele protejate în mod special şi mediul lor, de exemplu: lacurile; zonele de protecţie a apelor subterane şi terenurile umede;
e) vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare biologica şi pe indicatorii chimici pentru controlarea pe termen mediu şi lung a menţinerii şi îmbunãtãţirii calitãţii apei;
f) vor lua în considerare gradul în care sînt atinse obiectivele şi, dacã sînt necesare, în cazuri particulare, mãsuri suplimentare de protecţie.
*) Obiectivele şi criteriile calitãţii apei sînt realizate, de regula, în mod individual, şi sînt adaptate, în special, la condiţiile predominante din ecosistem ale resurselor de apa şi ale utilizãrii lor. Astfel, în cadrul acestei convenţii, pãrţilor contractante le sînt adresate doar directive de ordin general.
ANEXA 4
STATUTUL
Comisiei internaţionale pentru protecţia fluviului Dunarea
Structurile şi procedurile Comisiei internaţionale, suplimentar la art. 18, vor fi stabilite dupã cum urmeazã:
ART. 1
Alcãtuire
(1) Comisia internationala este alcãtuitã din delegaţi nominalizaţi de pãrţile contractante. Fiecare parte contractantã nominalizeaza cel mult cinci delegaţi, incluzindu-l pe şeful delegaţiei şi reprezentantul sau.
(2) Suplimentar, din fiecare delegaţie poate face parte un numãr de experţi care sa se ocupe cu problemele deosebite, ale cãror nume sînt comunicate secretariatului Comisiei internaţionale.
ART. 2
Preşedinţia
(1) Preşedinţia Comisiei internaţionale va fi detinuta de pãrţile contractante, pe rind, în ordine alfabetica (în limba engleza), timp de un an. Delegaţia ce urmeazã la presedintie nominalizeaza unul dintre membrii sãi, pentru a deveni preşedinte al Comisiei internaţionale.
(2) Preşedintele, de regula, nu poate lua cuvintul în numele delegaţiei sale în cadrul intilnirilor Comisiei internaţionale.
(3) Detalii suplimentare privind preşedinţia sînt determinate de Comisia internationala şi incluse în regulamentul ei de funcţionare.
ART. 3
Intilniri
(1) Comisia internationala convoacã cel puţin o data pe an, la invitaţia preşedintelui, într-un loc ce va fi stabilit de el, organizarea unei şedinţe ordinare.
(2) Intilnirile extraordinare sînt convocate de preşedinte, la cererea a cel puţin trei delegaţii.
(3) Consultãri ale sefilor de delegaţii pot fi ţinute în perioada dintre intilnirile comisiei.
(4) Preşedintele propune ordinea de zi a şedinţei. Aceasta include rapoarte ale grupului de lucru permanent şi ale grupurilor de experţi. Fiecare delegaţie are dreptul sa propunã pe ordinea de zi chestiunile pe care le doreşte discutate. Ordinea succesiunilor punctelor de pe ordinea de zi este stabilitã de Comisia internationala, prin majoritate de voturi.
ART. 4
Luarea hotãrîrilor
(1) Fiecare delegaţie are un vot.
(2) Contrar prevederilor paragrafului (1) al acestui articol, Comunitatea Europeanã, în aria sa de competenta, are un numãr de voturi egal cu numãrul statelor ei membre care sînt pãrţi contractante la convenţie. Aceasta organizaţie nu îşi va exercita dreptul de vot în cazurile în care statele sale membre şi le exercita pe ale lor şi viceversa.
(3) Comisia internationala este constituitã în cvorum în prezenta delegatiilor a cel puţin doua treimi dintre pãrţile contractante.
(4) Procedurile scrise se vor efectua în condiţiile hotãrîte prin regulamentul de proceduri al Comisiei internaţionale.
ART. 5
(1) Hotãrîrile şi recomandãrile vor fi adoptate prin consensul delegatiilor în Comisia internationala. Dacã consensul nu poate fi realizat, preşedintele Comisiei internaţionale va declara ca toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. Dacã nu este prevãzut altfel în convenţie, comisia va adopta hotãrîrile sau recomandãrile prin majoritate de voturi de patru cincimi dintre delegatiile care sînt prezente şi iau parte la vot.
(2) Hotãrîrea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptãrii sale pentru toate pãrţile contractante care au votat-o şi care, în aceasta perioada, nu au notificat secretarului executiv ca nu sînt în situaţia de a accepta hotãrîrea. Cu toate acestea, notificarea poate fi retrasã în orice moment, retragerea devenind efectivã dupã primirea ei de cãtre secretarul executiv. O astfel de hotãrîre va deveni obligatorie pentru oricare parte contractantã care a notificat în scris secretarului executiv ca accepta hotãrîrea din momentul primirii acelei notificãri sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptãrii hotãrîrii, dacã aceasta data este ulterioara.
ART. 6
Grupe de experţi
(1) Comisia internationala înfiinţeazã un grup de lucru permanent. Pentru anumite domenii de activitate şi pentru probleme speciale sînt create grupe de experţi permanente sau ad-hoc.
(2) Grupul de lucru permanent şi grupele de experţi sînt alcãtuite din delegaţi şi experţi nominalizaţi de delegatiile din comisie.
(3) La grupul de lucru permanent participa delegaţi din partea tuturor pãrţilor contractante. Comisia internationala nominalizeaza preşedintele acestuia şi determina numãrul maxim de delegaţi. Comisia internationala decide, de asemenea, numãrul experţilor participanţi în grupele de experţi.
ART. 7
Secretariatul
(1) Se stabileşte un secretariat permanent.
(2) Secretariatul permanent va avea sediul la Viena.
(3) Comisia internationala va numi un secretar executiv şi va oferi sugestii pentru stabilirea personalului necesar. Comisia va stabili atribuţiile postului de secretar executiv, durata şi condiţiile în care poate fi deţinut.
(4) Secretarul executiv trebuie sa îndeplineascã funcţiile necesare pentru administrarea convenţiei şi desfãşurarea activitãţii Comisiei internaţionale, precum şi alte sarcini încredinţate secretarului executiv de cãtre Comisia internationala, în conformitate cu regulile ei de procedura şi cu reglementãrile ei financiare.
ART. 8
Numirea experţilor speciali
În cadrul evaluãrilor rezultatelor obţinute şi pentru analiza problemelor deosebite, Comisia internationala poate numi persoane calificate, instituţii ştiinţifice sau poate stabili alte facilitãţi.
ART. 9
Rapoarte
Comisia internationala prezintã pãrţilor contractante un raport anual privind activitatea sa şi, de asemenea, alte rapoarte solicitate, care includ şi rezultate de monitoring şi de evaluare.
ART. 10
Componente legale şi reprezentare
(1) Comisia internationala va avea o astfel de competenta legalã necesarã exercitãrii funcţiilor sale şi îndeplinirii scopurilor propuse, în concordanta cu legile aplicabile la sediul secretariatului sau.
(2) Comisia internationala va fi reprezentatã de preşedintele sau. Reprezentarea comisiei va fi determinata de regulile de procedura.
ART. 11
Costuri
(1) Comisia internationala va adopta regulile sale de ordin financiar.
(2) Comisia va adopta un buget anual sau bianual al cheltuielilor propuse şi va realiza estimarea bugetului pentru perioada fiscalã urmãtoare.
(3) Suma totalã a bugetului, inclusiv sumele suplimentare stabilite de comisie, vor fi realizate prin contribuţia pãrţilor contractante, altele decît Comunitatea Europeanã, în pãrţi egale, exceptind cazul în care comisia, în unanimitate, a hotãrît altfel.
(4) Comunitatea Europeanã va contribui cu maximum 2,5% din costurile administrative ale bugetului.
(5) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile legate de participarea, în cadrul comisiei, a reprezentanţilor experţilor şi consilierilor sãi.
(6) Fiecare parte contractantã suporta costurile activitãţilor de evaluare şi monitoring realizate pe teritoriul lor.
ART. 12
Reguli de procedura
Comisia internationala stabileşte reguli proprii de procedura.
ART. 13
Limbi de lucru
Limbile oficiale ale Comisiei internaţionale sînt germanã şi engleza.
ANEXA 5
ARBITRAJUL
(1) Procedura de arbitraj, menţionatã în art. 24 al acestei convenţii, va fi în conformitate cu paragrafele (2) - (10), dupã cum urmeazã:
(2) a) În eventualitatea unei divergenţe pentru arbitraj, conform art. 24 paragraful (2) al acestei convenţii, va fi constituit un tribunal de arbitraj, la cererea adresatã de una dintre pãrţile contractante care se afla în diferend cu alta parte contractantã. Cererea pentru arbitraj va mentiona subiectul de fond al cererii, incluzind, în particular, articolele convenţiei a cãror interpretare sau aplicare este în diferend;
(b) partea solicitanta va informa Comisia internationala ca ea a cerut înfiinţarea unui tribunal de arbitraj, declarind numele celeilalte pãrţi contractante cu care este în diferend şi articolele convenţiei a cãror interpretare sau aplicare, în opinia ei, sînt în diferend. Reclamantul cît şi partea pirita pot fi constituiţi dintr-o pluralitate de pãrţi contractante. Comisia internationala va inainta informaţiile astfel primite tuturor pãrţilor contractante la aceasta convenţie.
(3) Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri: atît partea sau pãrţile reclamante cît şi cealaltã sau celelalte pãrţi, cu care acestea se afla în diferend, vor desemna un arbitru, în termen de doua luni; cei doi arbitri astfel desemnaţi vor numi, de comun acord, în termen de doua luni, cel de-al treilea arbitru, care va fi preşedintele tribunalului. Acesta din urma nu va fi reprezentantul nici uneia dintre pãrţile aflate în diferend şi nici nu va avea resedinta pe teritoriul vreuneia dintre aceste pãrţi, nici nu va fi angajatul vreuneia dintre ele şi nici nu se va fi ocupat cu acest caz în alta calitate.
(4) a) Dacã una dintre pãrţile contractante aflate în diferend nu desemneazã un arbitru în termen de doua luni de la primirea cererii, cealaltã parte trebuie sa-l informeze pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, care îl va numi pe preşedintele tribunalului de arbitraj în urmãtoarele doua luni. Dupã numire, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere partii contractante care nu a desemnat un arbitru sa facã acest lucru în termen de doua luni. Dupã aceasta perioada, dacã arbitrul nu a fost aprobat, preşedintele tribunalului de arbitraj îl va informa pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, care va face el desemnarea în urmãtoarele doua luni;
b) dacã preşedintele tribunalului de arbitraj nu va fi desemnat în termen de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie îl va numi el în urmãtoarele doua luni, la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante.
(5) a) Tribunalul de arbitraj va hotãrî în conformitate cu legislaţia internationala, în special, cu cea a acestei convenţii;
b) orice tribunal de arbitraj, format conform acestei anexe, îşi va stabili propriile reguli de procedura;
c) în eventualitatea unei divergenţe care se afla sub jurisdicţia tribunalului de arbitraj, obiectul va fi decis prin hotãrîrea tribunalului de arbitraj.
(6) a) Hotãrîrile tribunalului de arbitraj, atît cele de procedura, cît şi cele de fond, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor sãi;
b) tribunalul de arbitraj poate folosi toate mijloacele corespunzãtoare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la cererea uneia dintre pãrţi, sa hotãrascã mãsuri esenţiale interimare de protecţie;
c) dacã doua sau mai multe tribunale, formate conform prevederilor acestei anexe, se confrunta cu subiecte identice sau similare, ele trebuie sa se informeze unul pe altul în legatura cu procedurile pentru stabilirea faptelor şi sa ţinã cont de ele pe cît posibil;
d) pãrţile în diferend vor furniza toate datele necesare conducerii eficiente a procedurilor;
e) absenta unei pãrţi contractante în diferend nu va constitui un impediment pentru proceduri.
(7) Dacã tribunalul de arbitraj nu hotãrãşte altfel, datoritã împrejurãrilor speciale ale cazului, cheltuielile pentru tribunal, inclusiv remunerarea membrilor sãi, vor fi suportate de pãrţile în diferend, în mod egal. Tribunalul va tine la zi cheltuielile şi va furniza o dare de seama finala fiecãreia dintre pãrţi.
(8) Tribunalul de arbitraj îşi va prezenta hotãrîrea în termen de cinci luni de la data desemnãrii sale, dacã nu considera necesarã extinderea limitei de timp pentru o perioada care nu trebuie sa depãşeascã cinci luni.
(9) Oricare parte contractantã care are un interes de natura legalã în obiectul diferendului, care poate fi afectatã de hotãrîrea asupra cazului, poate interveni în cadrul lucrãrilor, cu consimţãmîntul tribunalului. Hotãrîrea tribunalului de arbitraj va deveni obligatorie pentru partea contractantã care intervine, în acelaşi mod ca şi pentru pãrţile în diferend.
(10) a) Hotãrîrea tribunalului de arbitraj trebuie sa fie motivatã. Ea va fi definitiva pentru pãrţile în diferend şi va fi transmisã de tribunalul de arbitraj pãrţilor în diferend şi Comisiei internaţionale. Comisia internationala va transmite informaţia primitã tuturor pãrţilor contractante la aceasta convenţie;
b) orice diferend care poate aparea între pãrţi cu privire la interpretarea sau executarea hotãrîrii trebuie supus de oricare dintre pãrţi tribunalului de arbitraj care a luat hotãrîrea sau, dacã acesta nu poate fi sesizat, oricãrui alt tribunal de arbitraj constituit în acest scop, în acelaşi mod ca primul.
-------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
