Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 14 din 22 octombrie 1971  cu privire la gospodarirea fondurilor fixe, resurselor materiale si aprovizionarea tehnico-materiala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 14 din 22 octombrie 1971 cu privire la gospodarirea fondurilor fixe, resurselor materiale si aprovizionarea tehnico-materiala

EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA
PUBLICAT: Monitorul Oficial Nr. 133 DIN 22/10/71
CAP. 1
ART. 1
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele industriale, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unitãţi sînt obligate sa gospodareasca judicios fondurile fixe, sa le menţinã în stare de funcţionare, sa asigure recuperarea fondurilor investite în acestea la termenele stabilite prin normative sau documentaţiile de investiţii, precum şi modernizarea lor, luind mãsuri pentru:
a) prevederea în plan a nivelelor de producţie care sa asigure încãrcarea completa a capacitãţilor şi spaţiilor productive, în concordanta cu necesitãţile economiei naţionale;
b) organizarea ştiinţificã a producţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregãtire - programare - lansare a producţiei;
c) aprovizionarea ritmica a proceselor de producţie cu materii prime, materiale, combustibili, energie, piese şi subansamble;
d) întreţinerea, revizia şi repararea fondurilor fixe, conform prescripţiilor tehnice;
e) calificarea corespunzãtoare şi ridicarea permanenta a nivelului de cunoştinţe ale personalului de deservire şi de întreţinere;
f) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor, în condiţii de eficienta economicã şi ţinînd seama de progresele realizate pe plan mondial, prin folosirea îndeosebi a cercetãrilor şi studiilor proprii, autoutilare, aplicarea de inovaţii şi invenţii.
ART. 2
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unitãţi sînt obligate ca, la elaborarea planului, a studiilor tehnico-economice cu privire la dotarea cu noi fonduri fixe, la construirea de noi capacitãţi sau dezvoltarea celor existente, sa prezinte organelor de avizare şi aprobare şi gradul de utilizare a fondurilor fixe şi a capacitãţilor de producţie existente, din profilul respectiv de activitate.
ART. 3
Pentru eliminarea locurilor inguste care limiteazã folosirea unor capacitãţi de producţie, organele de conducere colectivã ale unitãţilor economice, colegiile ministerelor şi celorlalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia de a examina şi aplica soluţii eficiente din punct de vedere economic, de a prevedea în plan mijloacele materiale şi financiare necesare şi de a realiza în termenul cel mai scurt lucrãrile prevãzute.
ART. 4
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unitãţi rãspund de aplicarea şi respectarea riguroasã în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate. Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate.
Perfecţionarea tehnologiilor se va face pe baza experimentarii, verificãrii şi omologãrii prealabile. Pentru procesele care se realizeazã cu tehnologii de complexitate deosebita, perfectionarile tehnologice se pot face numai cu aprobarea organului ierarhic superior.
ART. 5
Orice demolare sau dezafectare de fonduri fixe se va face numai cu respectarea condiţiilor legale. Pentru fondurile fixe amortizate care se justifica din punct de vedere economic sa fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii eficiente de modernizare a acestora, în condiţiile legii.
CAP. 2
ART. 6
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice vor dezvolta şi diversifica baza de materii prime interne, vor extinde cercetarea şi asimilarea în producţie a inlocuitorilor care sa asigure economisirea materiilor prime şi materialelor deficitare, vor asigura reconditionarea sau regenerarea unor materiale ce pot fi refolosite în procesul de producţie şi rãspund de buna gospodãrire şi utilizarea judicioasã a materiilor prime şi materialelor.
ART. 7
La elaborarea balantelor materiale, a planului, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, unitãţile economice, rãspund de corelarea sarcinilor prevãzute cu posibilitãţile reale de aprovizionare tehnico-materialã.
Odatã cu propunerea construirii de noi capacitãţi, de dezvoltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie de noi produse, titularii de plan vor stabili soluţiile şi mãsurile ce se impun pentru asigurarea certa şi în perspectiva, îndeosebi din ţara, a materiilor prime, materialelor, produselor de completare, pieselor de schimb şi ambalajelor. Dezvoltarea bazei de materii prime, combustibili, energie, inlocuitori, produse de completare se va realiza concomitent cu construirea noilor capacitãţi de producţie, astfel încît sa se asigure alimentarea continua, de la punerea în producţie, a acestora.
ART. 8
Materiile prime şi produsele necesare dezvoltãrii echilibrate a economiei, în mãsura în care nu pot fi asigurate din producţia interna, vor fi importate, îndeosebi pe baza de contracte şi acorduri economice de lungã durata ce se vor încheia cu partenerii externi, asigurindu-se certitudinea aprovizionarii în perspectiva.
ART. 9
Întreprinderile, centralele şi celelalte unitãţi economice, titularii de plan de stat, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii au obligaţia de a stabili şi aplica pentru toate produsele, potrivit competentelor ce le revin, norme şi normative de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, precum şi norme de deviz pentru activitatea de construcţii-montaj, cu fundamentare tehnico-economicã, la nivelul celor mai bune realizari obţinute pe plan mondial, în instalaţii, tehnologii şi condiţii similare.
Normele şi normativele de consum se stabilesc prin planul cincinal şi anual şi vor fi revizuite anual şi ori de cîte ori se aduc îmbunãtãţiri, pe baza proiectãrii de noi produse şi tehnologii şi a reproiectarii celor existente şi în strinsa corelare cu schimbãrile care intervin în producţie, gradul de dotare, calitatea produselor, astfel încît sa se asigure utilizarea judicioasã a resurselor materiale, extinderea inlocuitorilor, folosirea cu precãdere a materiilor prime interne.
Stabilirea, aprobarea şi revizuirea normelor de consum şi de stoc se fac de cãtre Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, unitãţi economice, conform competentelor ce vor fi stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Pentru produsele noi se vor stabili şi aproba norme de consum, odatã cu introducerea în fabricaţie a acestora.
Încadrarea în limitele de consum stabilite prin normele aprobate este obligatorie pentru toate unitãţile economice.
ART. 10
Normele şi normativele de stoc de materii prime, materiale, combustibili şi produse finite trebuie sa asigure continuitatea proceselor de producţie şi a desfacerii producţiei, ţinînd seama de ritmul livrãrilor şi al consumului, de specificul activitãţii întreprinderilor, de natura materialelor ce se consuma.
Unitãţile furnizoare şi cele beneficiare sînt obligate sa asigure şi sa imbunatateasca permanent ritmicitatea livrãrilor în vederea diminuãrii imobilizarilor de resurse materiale în stocuri.
Unitãţilor economice le este interzisã consumarea stocurilor normate în scopul depãşirii planului de producţie sau pentru acoperirea unor consumuri determinate de depãşirea normelor de consum.
În cadrul stocurilor normate se stabilesc stocuri de siguranta, care vor putea fi consumate numai cu aprobarea organului ierarhic superior, în cazuri temeinic justificate, cu obligaţia reintregirii lor în termenul cel mai scurt, din livrãrile curente. Pentru unele materii prime şi materiale importante, al cãror nomenclator se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, stocurile de siguranta vor putea fi consumate numai cu aprobarea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe.
ART. 11
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice sînt obligate sa organizeze şi sa intensifice activitãţile de identificare şi redistribuire operativã a stocurilor disponibile şi de colectare, valorificare şi prelucrare industriala a deşeurilor de materii prime şi materiale.
ART. 12
În ceea ce priveşte depozitarea, manipularea şi conservarea bunurilor materiale, unitãţile economice au obligaţia sa asigure:
a) recepţia, depozitarea şi conservarea corespunzãtoare, astfel încît sa se menţinã calitatea şi integritatea produselor;
b) reimprospatarea stocurilor de produse industriale şi agroalimentare, evitindu-se degradarea acestor produse prin depozitare îndelungatã;
c) circulaţia raţionalã în depozit şi utilizarea judicioasã a spaţiilor de depozitare, prin încãrcarea optima a suprafeţelor existente şi construirea spaţiilor noi de depozitare, cu soluţiile cele mai economicoase;
d) mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor de manipulare în depozite, creşterea gradului de dotare cu mecanisme de deservire, îndeosebi din cele produse în ţara;
e) reducerea pierderilor în manipularea, depozitarea şi transportul produselor şi diminuarea corespunzãtoare a coeficienţilor admisibili de perisabilitate.
ART. 13
Personalul unitãţilor economice care realizeazã consumuri specifice de materiale mai mici decît cele stabilite prin normele aprobate, respectiv prin proiectele de execuţie, în condiţiile realizãrii structurii sortimentale şi a respectãrii normelor de calitate a produselor sau reduc coeficienţii de perisabilitate admişi, vor fi recompensati pentru economiile realizate, potrivit legii.
ART. 14
Daunele aduse avutului obştesc din culpa personalului, ca urmare a depãşirii normelor de consum, a fabricãrii de produse necorespunzãtoare, a pierderilor ivite prin gospodãrirea, depozitarea, conservarea necorespunzãtoare a materialelor, atrag rãspunderea materialã a acestuia, potrivit legii.
Întreprinderile furnizoare care livreaza produse ce nu corespund condiţiilor contractuale vor suporta pagubele provocate beneficiarilor din aceasta cauza.
CAP. 3
ART. 15
Dezvoltarea producţiei şi consumului energiei de toate formele se face în concordanta cu prevederile balanţei energetice generale a economiei naţionale, a planurilor de stat şi a programelor de lungã perspectiva.
În asigurarea resurselor energetice primare se va avea în vedere valorificarea resurselor din ţara a carbunilor, energiei hidro şi nucleare, folosirea judicioasã a combustibililor superiori lichizi şi gazosi, în scopul extinderii prelucrãrii industriale a acestora.
Unitãţile economice care consuma, transporta sau distribuie combustibili şi energie de toate formele sînt obligate sa asigure reducerea continua a consumurilor specifice, valorificarea resurselor secundare, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei.
ART. 16
Unitãţile economice consumatoare de energie de toate formele sînt obligate sa se preocupe permanent de ridicarea randamentelor de utilizare, întocmind în acest scop programe anuale şi de perspectiva, de studii, cercetãri, proiectare, mãsuri tehnice şi organizatorice, pe baza bilanţurilor energetice ce vor fi elaborate şi actualizate în fiecare an, atît pe ansamblul unitãţilor cît şi pe principalele procese şi instalaţii mari consumatoare. De asemenea, vor asigura înscrierea în plan şi realizarea lucrãrilor de investiţii cu caracter de îmbunãtãţiri şi rationalizari energetice, care conduc la utilizarea intensiva a potenţialului energetic al combustibililor.
ART. 17
Unitãţile economice au obligaţia de a stabili norme de consum de combustibili şi energie, pe fiecare instalatie, grup de maşini şi utilaje, prin care sa se asigure utilizarea resurselor energetice cu randamentele prescrise, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei, valorificarea resurselor energetice secundare.
ART. 18
La proiectarea, asimilarea, omologarea şi fabricarea noilor instalaţii şi utilaje, care consuma sau transforma resurse energetice de orice fel, ministerele, institutele de cercetãri şi proiectari, unitãţile economice, vor asigura randamente termoenergetice ridicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute pe plan mondial.
ART. 19
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice au obligaţia de a asigura îmbunãtãţirea standardelor de stat ale instalaţiilor de ardere, precum şi modernizarea şi dotarea cu aparatura necesarã a instalaţiilor în funcţiune, care au randamente energetice scãzute, revizuind consumurile normate, anual şi ori de cîte ori este nevoie.
Este interzisã punerea în funcţiune a instalaţiilor energetice noi sau a extinderilor şi modernizãrilor cu randamente scãzute sau care nu sînt dotate, conform prevederilor din proiectele aprobate, cu aparatajul de mãsura, control, reglaj şi automatizare, instalaţiile de recuperare a resurselor energetice secundare sau la care nu s-au realizat schemele de alimentare şi mãsurile tehnologice prevãzute în proiecte.
ART. 20
Organele de conducere colectivã ale unitãţilor economice rãspund de menţinerea în permanenta stare de funcţionare a instalaţiilor energetice şi a aparatajelor de mãsura şi control, de asigurarea întreţinerii şi repararii corespunzãtoare a acestora, precum şi a pieselor de schimb şi a materialelor de întreţinere, de control permanent al parametrilor de funcţionare şi al gradului de utilizare a combustibililor şi energiei.
CAP. 4
ART. 21
Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, celelalte ministere, organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, unitãţile economice producãtoare, institutele de cercetãri şi proiectari, au obligaţia ca în activitatea de cercetare, proiectare şi dezvoltare a producţiei de maşini, utilaje şi instalaţii sa asigure realizarea acestora, cu parametrii tehnici şi economici ridicati, în vederea prelucrãrii şi valorificãrii eficiente a materiilor prime şi materialelor, îmbunãtãţirii calitãţii produselor fabricate, reducerii continue a pierderilor tehnologice, creşterii productivitatii muncii.
Aprovizionarea cu maşini, utilaje, instalaţii, trebuie sa asigure dotarea tehnica corespunzãtoare pentru punerea în funcţiune a capacitãţilor de producţie industriala, inzestrarea cu maşini şi utilaje a agriculturii, unitãţilor de construcţii-montaj, dezvoltarea transporturilor şi a altor activitãţi, conform obiectivelor înscrise în planurile de dezvoltare a economiei naţionale.
ART. 22
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice beneficiare, precum şi coordonatorii de balante, vor determina necesarul de maşini, utilaje, instalaţii, în condiţiile utilizãrii optime şi la capacitatea nominalã a parcului existent.
ART. 23
Unitãţile producãtoare, titularii de plan de stat, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, vor asigura necesarul de maşini, utilaje, instalaţii prin dezvoltarea capacitãţii lor de producţie interna, organizarea unei cooperãri largi, eficiente, între unitãţile producãtoare, folosirea intensiva a capacitãţilor existente, lãrgirea acţiunilor de autoutilare.
ART. 24
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice vor dezvolta, în conformitate cu sarcinile de plan stabilite, acţiunile de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã cu organizaţii competente din alte tari, în vederea producerii în condiţii de eficienta economicã a unor maşini, utilaje şi instalaţii atît pentru nevoile interne cît şi pentru export, dotãrii prin cooperare a unor obiective interne de investiţii, asigurãrii pe termen lung a unor materii prime pe baza de acorduri de cooperare.
ART. 25
Asigurarea necesarului de piese de schimb, în vederea functionarii continue a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, se face prin planurile de dezvoltare a economiei pe baza de norme şi normative de consum cu motivare tehnica elaborate de întreprinderi, centrale, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, principale producãtoare, împreunã cu cele beneficiare ale utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor.
ART. 26
Întreprinderile şi centralele industriale producãtoare de maşini, aparate, utilaje, instalaţii, precum şi cele care coopereazã prin executarea unor piese sau subansamble, sînt obligate sa asigure piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparatiei acestora în cantitãţile stabilite pe baza normativelor de consum şi stoc de piese de schimb, aprobate.
În cazul încetãrii fabricaţiei de serie a unor maşini, aparate, utilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producãtoare sînt obligate sa aprovizioneze în continuare, fie din producţie proprie fie prin cooperare, piesele de schimb necesare pe perioada de funcţionare a acestora stabilitã de coordonatorii de balante împreunã cu beneficiarii şi furnizorii.
Pentru asigurarea pieselor de schimb dupã expirarea perioadei astfel stabilitã, precum şi pentru piesele de schimb necesare produselor unicate şi de serie mica sau provenite din import, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, beneficiare, vor organiza producţia acestora în întreprinderile specializate şi în secţiile sau atelierele mecanice de reparatie şi întreţinere. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va acorda asistenta tehnica, va asigura beneficiarilor sculele, dispozitivele, verificatoarele şi aparatele de mãsura şi control standardizate şi va asigura colaborarile necesare, care nu pot fi executate de cãtre beneficiari din lipsa condiţiilor tehnice.
ART. 27
La contractarea importului de maşini, utilaje, instalaţii, aparate, unitãţile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru piesele de schimb a cãror fabricaţie urmeazã sa fie asimilatã în ţara. Rãspunderea fabricãrii interne a pieselor de schimb necesare instalaţiilor şi utilajelor importate revine beneficiarului care va elabora în acest scop, împreunã cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi alte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, programe de asimilare, organizind fabricarea în secţii proprii sau - dupã caz - cooperãri cu alte unitãţi economice în vederea reducerii importurilor.
Respectarea acestor programe este obligatorie pentru ministerele şi unitãţile economice furnizoare şi beneficiare.
ART. 28
În cadrul sarcinilor de plan de producţie a pieselor de schimb stabilite centralelor şi întreprinderilor producãtoare, se vor nominaliza şi sarcini fizice pe diferite ansamble, subansamble şi piese.
ART. 29
În vederea sporirii resurselor de piese de schimb, coordonatorii de balante împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, vor lua mãsuri pentru organizarea reconditionarii pieselor de schimb uzate, în cazurile în care aceasta se justifica din punct de vedere economic şi se pot obţine piese de schimb reconditionate de calitate corespunzãtoare, stabilind în acest scop normative cu privire la proporţia reconditionarilor pentru principalele tipuri de piese de schimb.
La cererea beneficiarilor, producãtorii vor pune la dispoziţie documentaţiile tehnologice necesare pentru executarea reconditionarii pieselor de schimb.
CAP. 5
ART. 30
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice producãtoare şi consumatoare de ambalaje şi materiale pentru ambalaje vor lua mãsuri pentru:
a) dezvoltarea de unitãţi sau secţii specializate pentru producţia de ambalaje necesare la intern şi pentru export, precum şi organizarea în acest scop a cooperarilor cu alte unitãţi;
b) diversificarea producţiei şi utilizarea de materiale eficiente pentru ambalaje, obţinerea de ambalaje moderne, atragatoare, igienice, rezistente la transport, manipulari şi depozitare, modulate dupã dimensiunile paletelor standardizate;
c) extinderea tipurilor eficiente de ambalaje refolosibile;
d) efectuarea de cercetãri şi experimentari cu privire la noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, folosirea de inlocuitori, ţinînd seama de tendintele pe plan mondial în acest domeniu.
ART. 31
Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, întreprinderile producãtoare şi consumatoare, precum şi cele din sfera circulaţiei mãrfurilor, vor lua mãsuri pentru extinderea preambalarii produselor, precum şi pentru refolosirea ambalajelor pe baza normativelor stabilite, controlind respectarea stricta a acestor normative. De asemenea, vor organiza activitatea de recuperare a tuturor ambalajelor refolosibile şi vor asigura depozitarea, întreţinerea, repararea şi manipularea corespunzãtoare a acestora, în vederea reintroducerii lor în circuitul economic.
ART. 32
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor împreunã cu celelalte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat vor acţiona în vederea introducerii şi extinderii containerizarii şi paletizarii, adaptãrii corespunzãtoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale şi auto, precum şi mecanizarii operaţiunilor de încãrcare şi descãrcare a mãrfurilor.
CAP. 6
ART. 33
Planul de aprovizionare tehnico-materialã, parte componenta a planului de stat, asigura concordanta dintre resursele economiei şi nevoile de consum, în condiţiile valorificãrii complete a potenţialului tehnic-productiv, dimensionarii necesarului prin norme şi normative de consum şi de stoc, stabilirii unor rezerve economice care sa permitã desfãşurarea continua a proceselor productive.
Activitatea de aprovizionare şi desfacere se desfãşoarã pe baza prevederilor cuprinse în planurile de dezvoltare a economiei, prin relaţii directe între furnizori şi beneficiari concretizate în contracte economice.
ART. 34
Planul de aprovizionare tehnico-materialã a economiei naţionale cuprinde balante materiale, precum şi norme şi normative de consum. Elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materialã se desfãşoarã în cadrul activitãţii de întocmire a planurilor de stat de dezvoltare economico-socialã, pe toate treptele organizatorice, pornind de la întreprinderi şi centrale.
În elaborarea planului, unitãţile economice vor tine seama de rezultatele acţiunii permanente de prospectare a pieţei interne şi externe şi de contractele economice încheiate, în scopul satisfacerii cerinţelor cantitative şi calitative ale beneficiarilor, în ritmul cerut de nevoile producţiei.
ART. 35
Pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, piese de schimb şi alte produse hotaritoare pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie, investiţii, export, fondul pieţei şi altor activitãţi, este obligatorie elaborarea de balante.
Sarcina elaborãrii şi echilibrarii balantelor materiale pentru planurile cincinale, cu defalcare pe ani, aceea a adaptãrii acestora în cursul imbunatatirilor anuale ale planului, rãspunderea executãrii balantelor aprobate, precum şi a luãrii sau propunerii unor mãsuri în cursul echilibrarii şi realizãrii acestora, revine coordonatorilor de balante.
Nomenclatorul produselor pentru care se elaboreazã balante, lista coordonatorilor de balante, precum şi competentele de aprobare a balantelor materiale, se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Pentru produsele cu rol hotaritor în asigurarea proportiilor de baza din economie, balantele se aproba prin planul de stat.
ART. 36
Coordonatorii de balante, pornind de la cererile beneficiarilor elaborate conform prevederilor planului, vor cuprinde în balante toate resursele din ţara şi din import şi vor asigura necesarul justificat al economiei cu produsele respective, în cadrul resurselor planificate, fiind rãspunzãtori împreunã cu celelalte unitãţi economice producãtoare şi consumatoare, de utilizarea completa a capacitãţilor, folosirea resurselor din ţara, dimensionarea judicioasã a consumurilor pe baza de norme şi normative de consum şi de stoc. Pentru activitatea de construcţii-montaj, dimensionarea în balante a necesarului de materiale se va face pe baza de proiecte sau prin indici de consum.
Coordonatorii de balante vor prevedea în balante rezerve la dispoziţia Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, dimensionate în funcţie de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vederea acoperirii unor nevoi neprevãzute ce apar în cursul executãrii planului şi a efectuãrii corecturilor necesare ca urmare a elaborãrii unor proiecte de execuţie.
ART. 37
Pentru unele materii prime, materiale, combustibili, maşini şi utilaje, care prezintã o importanta deosebita pentru dezvoltarea pe ansamblu a economiei şi sînt deficitare în anumite etape, Consiliul de Miniştri va aproba nomenclatorul produselor şi competentelor de stabilire a restrictiilor în consum.
ART. 38
Rãspunderea asigurãrii aprovizionarii tehnico-materiale, în concordanta cu obiectivele şi prevederile planurilor de dezvoltare a economiei naţionale, revine centralelor, întreprinderilor şi celorlalte unitãţi economice, care sînt obligate ca prin relaţii directe cu furnizorii şi beneficiarii şi prin încheierea din timp a contractelor economice sa-şi asigure baza materialã necesarã îndeplinirii sarcinilor de plan, precum şi desfacerea producţiei.
ART. 39
Realizarea aprovizionarii cu materii prime, materiale, combustibili şi alte produse, în cantitãţi vagonabile, se efectueazã - de regula - prin livrãri directe de la producãtori la consumatori, iar pentru materialele de uz general necesare în cantitãţi nevagonabile, prin reţeaua de baze şi întreprinderi teritoriale de aprovizionare a Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe.
Cantitãţile nevagonabile de materii prime şi materiale specifice unor ramuri de activitate sau provenite din import se vor aproviziona prin unitãţi specializate din cadrul ministerelor sau centralelor, în cazurile în care aceasta se justifica din punct de vedere economic, cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe.
ART. 40
Întreprinderile, celelalte unitãţi economice, centralele, titularii planului de stat, precum şi coordonatorii de balante vor lua mãsuri ca încheierea contractelor dintre furnizori şi beneficiari şi expedierea materiilor prime şi materialelor de masa sa se facã pe baza calculelor prealabile de optimizare a transporturilor. De asemenea, vor asigura extinderea paletizarii şi containerizarii, în vederea creşterii eficientei în activitatea de transport şi manipulare.
La stabilirea amplasamentelor noilor capacitãţi producãtoare sau consumatoare de materii prime şi materiale de masa, titularii planului de stat vor tine seama de soluţiile optimizate de transport pentru resursele aprovizionate şi pentru produsele finite destinate desfacerii.
ART. 41
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, în calitate de furnizori, sînt obligate sa ia mãsuri pentru întocmirea şi difuzarea de cataloage care sa cuprindã toate produsele ce se fabrica de unitãţile subordonate, cu sortimentele, caracteristicile tehnice, dimensionale, comerciale, preţurile şi, dupã caz, mostre, modele, palete de culori, care vor sta la baza relaţiilor economice şi contractuale atît la intern cît şi cu partenerii externi.
Aceste cataloage vor fi revizuite şi imbunatatite în funcţie de schimbãrile intervenite în producţie, de perfecţionarea unor produse sau asimilarea de produse noi, de scoaterea din fabricaţie a produselor invechite şi de alte modificãri în caracteristicile şi preţurile acestor produse.
CAP. 7
ART. 42
Comitetul de Stat al Planificarii rãspunde împreunã cu titularii planului de stat de echilibrul material al planului de stat, de asigurarea bazei tehnice şi materiale necesare infaptuirii sarcinilor şi obiectivelor prevãzute, de elaborarea planului aprovizionarii tehnico-materiale a economiei naţionale.
ART. 43
Comitetul de Stat al Planificarii asigura prin plan utilizarea intensiva, cu eficienta maxima a fondurilor fixe, în care scop:
a) organizeazã împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Direcţia Centrala de Statistica evidenta fondurilor fixe, a utilizãrii capacitãţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaborind normativele generale de determinare a acestora; analizeazã încãrcarea principalelor capacitãţi de producţie, suprafeţe productive, maşini şi utilaje şi asigura prin plan folosirea deplina a acestora;
b) înscrie în plan noile obiective de investiţii sau dezvoltarea celor existente, ţinînd seama de posibilitãţile de creştere a producţiei pe capacitatile şi în spaţiile existente, de eliminare a locurilor inguste.
ART. 44
În domeniul asigurãrii bazei tehnico-materiale a planului, Comitetul de Stat al Planificarii are urmãtoarele atribuţii principale:
a) sa echilibreze balantele materiale care se aproba de Consiliul de Miniştri şi balanţa energiei primare, precum şi stabilirea soluţiilor de realizare a acestor balante; sa colaboreze la elaborarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc ce se aproba prin planul de stat;
b) sa efectueze controale asupra modului de elaborare a balantelor materiale de cãtre coordonatori şi sa stabileascã, împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, soluţii de echilibrare a balantelor deficitare;
c) sa elaboreze, în colaborare cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, studii şi propuneri privind dezvoltarea bazei interne de materii prime şi materiale, îmbunãtãţirea permanenta a calitãţii produselor, valorificarea superioarã a resurselor naturale şi a rezervelor existente în economie, în concordanta cu cerinţele pieţei interne şi tendintele conjuncturale ale pieţei externe;
d) sa analizeze, pe parcursul executãrii planului, aspectele şi fenomenele care privesc asigurarea materiilor prime, materialelor, utilajelor, pieselor de schimb, luind sau propunind mãsuri pentru menţinerea echilibrului planului de stat şi desfãşurarea ritmica şi eficienta a activitãţii economice.
ART. 45
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe rãspunde împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat de realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, conform balantelor aprobate prin plan, aprovizioneaza prin reţeaua proprie de baze şi depozite materiale de uz general în cantitãţi nevagonabile şi exercita în intreaga economie îndrumarea şi controlul gospodãririi şi valorificãrii judicioase a resurselor materiale şi a modului de utilizare a fondurilor fixe.
În acest scop:
a) organizeazã procesul de aprovizionare tehnico-materialã şi intervine operativ în vederea preintimpinarii intreruperilor ce pot apare în fluxul aprovizionarii, evitãrii imobilizarilor şi redistribuirea resurselor materiale, precum şi a stocurilor disponibile din economie;
b) aprovizioneaza prin reţeaua proprie de întreprinderi, baze, depozite, materiale de uz general în cantitãţi nevagonabile, prospectind nevoile beneficiarilor pentru astfel de produse; constituie în aceste unitãţi stocuri de intervenţie pentru produse şi sortimente specifice consumatorilor din fiecare zona;
c) stabileşte normele şi normativele de consum şi de stoc din planul de stat, colaborind în acest scop cu Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat; aproba normele de consum din competenta sa şi efectueazã controale asupra elaborãrii normelor de consum şi de stoc din competenta ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralelor şi întreprinderilor; controleazã aplicarea normelor de consum şi de stoc, luind mãsuri eficiente pentru respectarea acestora;
d) participa, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, la elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materialã, conform competentelor ce-i revin;
e) coordoneazã activitatea de producţie şi circulaţie a ambalajelor în economie, iniţiazã mãsuri şi programe pentru realizarea unor ambalaje corespunzãtoare exigenţelor pieţei, ridicarea calitativã a modului de prezentare şi desfacere a produselor; elaboreazã, cu consultarea ministerelor şi altor organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, normative referitoare la circulaţia, recuperarea şi utilizarea ambalajelor;
f) indruma şi controleazã dezvoltarea producţiei de inlocuitori şi extinderea introducerii acestora în consum, în vederea economisirii materiilor prime şi materialelor deficitare şi a reducerii importurilor;
g) coordoneazã activitatea de optimizare a transporturilor materialelor de masa, colaborind în acest scop cu Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, stabilind zonele de aprovizionare a consumatorilor de la sursele cele mai apropiate; stabileşte sau propune mãsuri cu privire la extinderea containerizarii şi paletizarii mãrfurilor în transporturi, precum şi în depozitare şi manipulare;
h) iniţiazã mãsuri pentru organizarea bazelor de producţie a materialelor de masa, astfel amplasate încît sa asigure o circulaţie optima a acestor produse între producãtori şi consumatori;
i) rezolva neînţelegerile precontractuale în concordanta cu obiectivele şi sarcinile rezultate din planul de stat, în cazurile în care ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, furnizoare şi beneficiare, nu cad de acord între ele cu privire la problemele legate de definitivarea programelor şi desfasuratoarelor de livrãri; pentru probleme la care ministerele interesate, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, nu sînt de acord cu decizia Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, acestea se pot adresa Consiliului de Miniştri;
j) exercita controlul asupra îndeplinirii de cãtre întreprinderi, centrale, alte unitãţi economice, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi de cãtre coordonatorii de balante a sarcinilor ce le revin cu privire la elaborarea şi echilibrarea balantelor, încheierea şi executarea contractelor economice, desfãşurarea întregului proces de aprovizionare tehnico-materialã;
k) exercita controlul în intreaga economie asupra folosirii în condiţii de siguranta a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe, exploatãrii, întreţinerii şi repararii corespunzãtoare a acestora şi inzestrarii cu piese de schimb; propune mãsuri pentru încãrcarea raţionalã a utilajelor şi redistribuirea celor nefolosite sau slab încãrcate la alte unitãţi economice;
[CONTINUAREA ART.45 ÎN CAP.9]
ART. 46
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe ia, potrivit legii, cu consultarea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, decizii obligatorii cu privire la: sistemul de normare a consumurilor şi stocurilor; sistemul de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale şi a reţelelor de baze; utilizarea rezervelor la dispoziţia sa din balantele materiale; stabilirea prioritatilor în contractare, în fixarea termenelor de livrare, în redistribuirea de stocuri; adaptarea corespunzãtoare a unor contracte încheiate, în cazul în care lipsa de resurse materiale pericliteazã îndeplinirea unor sarcini de importanta deosebita pentru economia nationala, situaţii în care pãrţile vor pune de acord contractul cu decizia comunicatã; interzicerea aprovizionarii şi livrãrilor precum şi reducerea importurilor în cazurile în care constata posibilitatea folosirii de inlocuitori, stocuri nejustificate, utilizãri nerationale, risipa şi pierderi.
ART. 47
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe aplica prin împuterniciţii sãi, potrivit legii, sancţiuni contravenţionale în cazurile de abateri de la disciplina de plan de aprovizionare şi contractualã, folosire nerationala a utilajelor şi instalaţiilor, exploatare, întreţinere sau reparare necorespunzãtoare a acestora, la termenele prescrise prin normative, precum şi pentru alte abateri de la prevederile prezentei legi.
ART. 48
În domeniul gospodãririi judicioase a fondurilor fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, rãspund de asigurarea cadrului organizatoric şi a condiţiilor materiale necesare pentru ca proiectarea, executarea şi punerea în funcţiune, precum şi exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe sa se realizeze în condiţii de eficienta economicã maxima şi în deplina siguranta de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor.
În acest scop:
a) stabilesc sarcini de plan pe centrale industriale, alte unitãţi cu statut de centrala şi celelalte organizaţii economice direct subordonate, astfel încît sa se asigure încãrcarea optima a capacitãţilor de producţie în condiţiile folosirii rationale şi în deplina siguranta de exploatare a fondurilor fixe, a respectãrii normativelor tehnice privind întreţinerea şi repararea acestora, pregãtirea şi perfecţionarea cadrelor necesare;
b) elaboreazã şi imbunatatesc sistematic normativele tehnice cu caracter republican şi departamental, obligatorii pentru toate unitãţile din economie cu profilul de activitate respectiv, privitoare la întreţinerea şi repararea principalelor categorii de fonduri fixe specifice ramurii a carei activitate o coordoneazã, în scopul asigurãrii functionarii acestora la parametrii proiectati pe intreaga durata de serviciu şi exercita îndrumarea şi controlul permanent asupra aplicãrii acestor normative.
ART. 49
În domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat au urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigura resursele necesare economiei la produsele pentru care unitãţile în subordine sînt coordonatori de balante şi la celelalte produse ce se fabrica de unitãţile proprii, precum şi baza tehnico-materialã a sarcinilor de plan ce le revin;
b) elaboreazã şi aproba, potrivit competentelor legale, norme şi normative de consum şi de stoc cu fundamentare tehnico-economicã;
c) organizeazã şi indruma acţiunea de încheiere a contractelor economice de cãtre unitãţile în subordine şi rezolva, potrivit legii, neînţelegerile precontractuale;
d) urmãresc, iau mãsuri şi raporteazã asupra realizãrii aprovizionarii tehnico-materiale, balantelor şi normelor de consum şi de stoc, încheierii şi executãrii contractelor economice, realizãrii programelor de asimilare a produselor noi şi de reproiectare a produselor depasite ca nivel tehnic;
e) iau mãsuri pentru preintimpinarea imobilizarilor nejustificate în stocuri şi pentru redistribuirea operativã a stocurilor disponibile; aproba, în cazuri temeinic justificate, consumarea stocurilor de siguranta pentru centralele şi întreprinderile direct subordonate,în limitele competentelor legale;
f) organizeazã şi controleazã activitatea unitãţilor în subordine în domeniul producţiei şi circulaţiei ambalajelor, preambalarii, paletizarii şi containerizarii produselor.
ART. 50
Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, exercita controlul sistematic asupra modului în care se respecta procesele tehnologice stabilite la instalaţii complexe şi produse de importanta deosebita.
ART. 51
Ministerul Finanţelor şi bãncile finanţatoare colaboreazã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, interesate, la elaborarea şi îmbunãtãţirea periodicã a normativelor de determinare a stocurilor; de asemenea, controleazã şi propun mãsuri privind modul în care se aplica şi se respecta normele şi normativele de stoc, se gospodãresc mijloacele materiale de cãtre unitãţile economice, se asigura preintimpinarea formãrii stocurilor supranormative şi readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile.
Bãncile finanţatoare verifica, în cadrul lucrãrilor de planificare financiarã a întreprinderilor, modul în care - la stabilirea necesarului de fonduri - au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la calcularea normelor de stoc şi normativelor mijloacelor circulante.
ART. 52
În domeniul gospodãririi fondurilor fixe, centralele industriale şi celelalte unitãţi asimilate acestora au urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigura proiectarea, realizarea şi exploatarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a celorlalte fonduri fixe în condiţii de eficienta economicã şi deplina siguranta în procesul de producţie, stabilind sarcinile de producţie pe unitãţile competente, astfel încît sa realizeze încãrcarea optima a capacitãţilor de producţie, precum şi întreţinerea şi repararea corespunzãtoare a acestora;
b) asigura îndrumarea şi controlul unitãţilor componente în ceea ce priveşte respectarea stricta a tehnologiilor stabilite şi aproba, conform competentelor legale, perfectionarile tehnologice la instalaţii de importanta deosebita;
c) elaboreazã şi imbunatatesc normativele tehnice de exploatare, întreţinere şi reparaţii ale fondurilor fixe pentru care nu sînt elaborate normative cu caracter republican sau departamental; controleazã sistematic modul de aplicare a normativelor de reparaţii, precum şi modul în care se efectueazã exploatarea şi repararea principalelor instalaţii din dotarea unitãţilor componente, fiind rãspunzãtoare de funcţionarea lor în condiţii de deplina siguranta.
ART. 53
În domeniul aprovizionarii tehnico-materiale şi desfacerii produselor, centralele industriale şi celelalte unitãţi asimilate acestora au urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigura pe baza activitãţii de prospectare, prin contractele pe care le încheie, aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, piese de schimb şi ambalaje necesare îndeplinirii sarcinilor de plan ce le revin, precum şi portofoliul de comenzi şi desfacerea continua a producţiei;
b) echilibreaza balantele materiale la care sînt coordonatori şi asigura realizarea acestora, prevazind rezerve de plan corespunzãtoare;
c) elaboreazã şi, dupã caz, aproba norme de consum şi de stoc din competenta lor; iau mãsuri pentru respectarea consumurilor normate, asigurind folosirea judicioasã a materiilor prime şi materialelor, extinderea utilizãrii materialelor indigene inlocuitoare, valorificarea deşeurilor, recuperarea ambalajelor refolosibile;
d) dimensioneaza judicios stocurile, luind mãsuri pentru preintimpinarea formãrii de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor deja formate;
e) asigura dezvoltarea activitãţilor de cercetare, creaţie, proiectare şi producere a ambalajelor şi materialelor pentru ambalare, din cadrul unitãţilor componente;
f) rezolva, potrivit legii, neînţelegerile precontractuale.
Centralele de desfacere îndeplinesc atribuţiile prevãzute în prezentul articol pentru centralele industriale, corespunzãtor sarcinilor şi raspunderilor ce le revin în calitate de coordonatori de balante.
ART. 54
În domeniul gospodãririi fondurilor fixe, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice au urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigura funcţionarea continua, încãrcarea completa, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, potrivit prescripţiilor tehnice; asigura utilitatile necesare (energie electrica, apa industriala, aer comprimat, abur etc) la parametrii stabiliţi; rãspund de ţinerea corecta a evidentei capacitãţilor de producţie;
b) doteaza maşinile, utilajele şi instalaţiile cu aparatura de mãsura, control, reglare şi automatizare prevãzutã în documentaţii şi ia mãsurile necesare pentru menţinerea acesteia în stare de funcţionare la precizia prescrisã.
Se interzice darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice care nu sînt dotate cu aparatura de mãsura, control şi automatizare prevãzutã în proiecte;
c) pregãtesc din timp personalul necesar pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe şi asigura îndrumarea tehnica corespunzãtoare a proceselor de producţie de cãtre şefii de secţii, şefii de instalaţii şi maiştri, dotarea locurilor de munca cu instrucţiuni tehnice specifice în scopul desfãşurãrii ritmice a producţiei, prevenirii avariilor şi accidentelor;
d) uzinele constructoare şi furnizoare de utilaje, instalaţii şi aparatura de mãsura şi control au obligaţia de a amenaja, pentru produsele de serie, standuri în vederea verificãrii realizãrii parametrilor proiectati, pentru utilajele unicate şi instalaţiile complexe şi vor efectua probele prevãzute în documentaţiile tehnice;
e) organele de conducere colectivã au obligaţia de a lua mãsuri pentru respectarea regimului de lucru prevãzut de tehnologia de fabricaţie, a prescripţiilor tehnice în legatura cu utilizarea şi întreţinerea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi pentru executarea la timp şi de calitate a lucrãrilor de revizii şi reparaţii în conformitate cu normativele tehnice în vigoare.
ART. 55
În domeniul aprovizionarii tehnico-materiale şi desfacerii produselor, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice au urmãtoarele îndatoriri principale:
a) rãspund de dimensionarea judicioasã a necesarului de materii prime, materiale, utilaje şi alte produse, pe baza sarcinilor de producţie, a normelor de consum şi de stoc şi urmãresc sistematic realizarea aprovizionarii, luind mãsurile necesare pentru desfãşurarea ritmica a acestei activitãţi;
b) asigura încheierea contractelor economice de aprovizionare şi desfacere în cadrul competentelor aprobate de centrala; rãspund de realizarea şi livrarea ritmica a producţiei, în cantitãţile, sortimentele şi la termenele stabilite prin contractele încheiate direct sau de cãtre centrala;
c) aplica normele şi normativele de consum şi de stoc stabilite, luind mãsuri pentru reducerea continua a consumurilor specifice, prin perfecţionarea produselor, a tehnologiilor de fabricaţie, asimilarea de noi produse cu parametri ridicati, fãrã afectarea calitãţii produselor; rãspund de imobilizarile în stocuri supranormative şi de valorificarea imediata a stocurilor disponibile;
d) rãspund de gospodãrirea judicioasã a materiilor prime, materialelor şi ambalajelor de care dispun, introducerea de inlocuitori pentru materialele deficitare şi prelucrarea deşeurilor, luind mãsuri pentru eliminarea pierderilor şi risipei; organizeazã activitatea de depozitare a produselor, în scopul asigurãrii unei conservari corespunzãtoare a acestora şi a evitãrii pierderilor;
e) organizeazã, în colaborare cu centralele respective, activitatea de "service" pentru produsele fabricate; participa la expoziţii, tîrguri şi la organizarea reclamei produselor din profilul de activitate.
ART. 56
Organizaţiile şi întreprinderile de proiectare a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, liniilor tehnologice, uzinelor şi combinatelor au îndatorirea sa adopte soluţii constructive, optime din punct de vedere tehnico-economic, care sa permitã funcţionarea acestora în condiţii de siguranta; sa prevadã în documentaţiile tehnice verificãrile şi incercarile ce trebuie efectuate în uzine şi pe santiere pentru controlul parametrilor de siguranta în funcţionare şi piese de rezerva importante şi sa acorde, la cererea beneficiarilor, asistenta tehnica necesarã; sa elaboreze instrucţiuni tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodicã şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi pentru calificarea necesarã a personalului de exploatare.
ART. 57
Furnizorul general şi întreprinderile constructoare de maşini, utilaje şi instalaţii au obligaţia sa asigure respectarea documentaţiilor de proiectare, tehnologice şi de control tehnic; sa acorde la cererea beneficiarilor asistenta tehnica necesarã; sa urmãreascã în mod sistematic comportarea în exploatare a produselor livrate, organizind activitatea de "service"; rãspund pentru pagubele generate de avariile produse din vina lor.
ART. 58
Întreprinderile şi celelalte unitãţi economice furnizoare de energie electrica, termica, de apa, gaze şi alte utilitãţi, din culpa cãrora se produc întreruperi accidentale în alimentarea consumatorilor sau în nerespectarea parametrilor de calitate stabiliţi în normativele în vigoare, potrivit gradului de siguranta prevãzut în proiect pentru categoria respectiva de consumatori, suporta pagubele produse beneficiarilor din aceasta cauza.
Întreprinderile prestatoare de servicii care nu realizeazã sarcinile ce le revin în conformitate cu contractele încheiate sau normele stabilite rãspund potrivit legii.
ART. 59
Comisiile de recepţie a obiectivelor de investiţii, constituite în conformitate cu prevederile legale, au îndatorirea sa verifice modul în care au fost respectate prevederile din documentaţiile tehnice la execuţia lucrãrilor de construcţii-montaj şi sa nu avizeze punerea în funcţiune a capacitãţilor de producţie, dacã acestea nu corespund proiectelor.
Pentru neefectuarea recepţiei în termen şi de buna calitate, comisiile de recepţie rãspund potrivit legii.
CAP. 8
ART. 60
Consiliul de Miniştri stabileşte obiectivele şi prioritãţile privind punerea în valoare a resurselor de materii prime şi materiale ale tarii, elaboreazã orientãri în ceea ce priveşte consumul de combustibili, adopta hotãrîri şi dispoziţii concrete pentru gospodãrirea raţionalã a materiilor prime şi utilizarea deplina a fondurilor fixe şi, pe baza legii planului de stat, stabileşte sarcinile de plan privind aprovizionarea tehnico-materialã pe ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat.
ART. 61
Încãlcarea obligaţiilor prevãzute în prezenta lege atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, administrativã sau penalã. Consiliul de Miniştri va stabili faptele care constituie contravenţie la prevederile prezentei legi şi sancţiunile corespunzãtoare.
ART. 62
Se recomanda unitãţilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti ca ţinînd seama de prevederile prezentei legi, prin adaptarea la forma lor organizatoricã şi specificul activitãţii, sa stabileascã reglementãri corespunzãtoare.
ART. 63
Pentru instalaţiile care la data publicãrii prezentei legi se afla în stare de funcţiune dar nu îndeplinesc condiţiile prevãzute în prezenta lege, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat vor prezenta Consiliului de Miniştri, în termen de 90 zile de la publicarea ei, propuneri de mãsuri şi termene pentru remedierea deficienţelor şi asigurarea functionarii lor normale.
ART. 64
Dispoziţiile legii de fata intra în vigoare la 90 zile dupã publicarea ei.
Pe aceeaşi data, se abroga Decretul nr. 260/1952 privind organizarea şi funcţionarea aprovizionarii tehnico-materiale şi a desfacerii produselor industriale, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
CAP. 9
ART. 65
l) controleazã modul în care centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice îndeplinesc obligaţiile ce le revin cu privire la dotarea, menţinerea în stare de funcţionare, întreţinerea şi repararea aparaturii de mãsura, control şi automatizare;
m) verifica în unitãţile economice modul de organizare a pregãtirii şi perfecţionãrii cadrelor calificate necesare pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea corespunzãtoare a utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe;
n) da acordul de omologare, din punct de vedere al asigurãrii functionarii în condiţii de siguranta a cazanelor de aburi şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat, precum şi a aparatelor consumatoare de combustibili şi executa controlul tehnic al acestor instalaţii în vederea autorizãrii functionarii lor sau a interzicerii functionarii în cazul în care nu prezintã siguranta; acorda autorizaţii întreprinderilor care construiesc, monteaza, repara, controleazã şi folosesc astfel de instalaţii, precum şi pentru personalul care efectueazã lucrãri de sudare sau asigura funcţionarea instalaţiilor;
o) elaboreazã şi prezintã propuneri privind perfecţionarea continua a sistemului şi cadrului organizatoric al aprovizionarii tehnico-materiale în economie; emite potrivit legii indicaţii de specialitate în domeniul sau de activitate.

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016