Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 132 din 15 iulie 1997  privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 132 din 15 iulie 1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 18 iulie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Rechizitia de bunuri şi prestãrile de servicii reprezintã mãsura exceptionala prin care organele autoritãţii publice împuternicite prin lege obliga agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporarã a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi.
ART. 2
(1) Bunurile rechiziţionate vor fi puse la dispoziţia forţelor destinate apãrãrii naţionale sau a autoritãţilor publice, la declararea mobilizãrii generale sau parţiale ori a stãrii de rãzboi, la instituirea stãrii de asediu sau de urgenta, precum şi în caz de concentrari, exercitii şi antrenamente de mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea, înlãturarea urmãrilor unor dezastre, cat şi pe timpul acestor situaţii.
(2) Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despãgubirilor prevãzute de lege.
(3) Cetãţenii apţi de munca pot fi chemaţi pentru prestãri de servicii în interes public, constând în efectuarea unor lucrãri sau desfãşurarea unor activitãţi în situaţiile prevãzute la alin. (1).
ART. 3
Rechizitiile de bunuri şi prestãrile de servicii în interes public se fac în scopul:
a) rezolvarii problemelor materiale de orice natura, asigurãrii de mana de lucru şi de cartiruire sau cazare necesare forţelor destinate apãrãrii, autoritãţilor publice, sinistratilor, refugiatilor, populaţiei afectate de consecinţele rãzboiului şi prizonierilor de rãzboi;
b) functionarii agenţilor economici şi instituţiilor publice;
c) functionarii şi exploatãrii sistemelor de telecomunicaţii şi cãilor de comunicaţii.
ART. 4
Rechizitionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestãri de servicii în interes public se dispune astfel:
a) la declararea mobilizãrii generale sau parţiale sau a stãrii de rãzboi, prin decretul de declarare;
b) la instituirea stãrii de asediu sau de urgenta, prin decretul de instituire;
c) în caz de concentrari, exercitii şi antrenamente de mobilizare, prin hotãrâre a Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii;
d) în cazul prevenirii, localizarii şi inlaturarii unor dezastre, prin hotãrâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţilor.
ART. 5
(1) Se pot rechizitiona:
a) mijloace de transport cu tracţiune animala, auto, feroviare, aeriene şi navale;
b) instalaţii portuare şi dane;
c) sisteme, instalaţii şi tehnica de aerodrom, de comunicaţii şi de telecomunicaţii;
d) surse de alimentare energetice;
e) tehnica de calcul;
f) tehnica şi materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de construcţii şi de cai ferate;
g) carburanţi-lubrifianţi, utilaje şi materiale pentru transportul şi depozitarea acestora;
h) clãdiri;
i) terenuri;
j) piese de schimb şi materiale pentru întreţinere şi reparaţii;
k) utilaje şi materiale pentru dotarea atelierelor de reparaţii;
l) articole de echipament, de protecţie, de regie, de gospodãrie şi de igiena personalã;
m) alimente şi materiale pentru preparat, servit, distribuit şi transportat hrana;
n) animale;
o) furaje;
p) tehnica, aparatura şi materiale sanitar-veterinare.
(2) Bunurile sunt rechiziţionate de la proprietarii sau deţinãtorii lor legali.
(3) Bunurile rechizitionabile vor avea starea tehnica şi de calitate necesarã folosirii lor în scopul pentru care se rechizitioneaza.
(4) O data cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente, fãrã de care nu pot fi utilizate.
(5) Nimeni nu poate fi obligat a da un bun, dacã în momentul cererii nu îl are în posesie sau în folosinta legalã.
ART. 6
(1) Rechizitionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestãri de servicii în interes public, în situaţiile prevãzute în prezenta lege, se fac de cãtre centrele militare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
(2) Rechizitionarea navelor, a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de cãtre Statul Major al Marinei Militare.
(3) Rechizitionarea aeronavelor, a instalaţiilor şi a tehnicii de aerodrom se face de cãtre Statul Major al Aviaţiei şi Apãrãrii Antiaeriene.
(4) În mod excepţional, în timp de rãzboi, orice comandant de subunitate sau unitate militarã similarã sau superioarã batalionului, care, în lupta, acţioneazã independent, este autorizat sa hotãrascã rechizitionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestãri de servicii în interes public, numai prin autoritãţile administraţiei publice locale şi cu asumarea rãspunderii proprii.
ART. 7
(1) Stabilirea imobilelor necesare pentru cartiruire sau cazare se face, în comun, de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale şi de cãtre reprezentanţii beneficiarilor.
(2) Proprietarii sau deţinãtorii cu orice titlu ai imobilelor sunt obligaţi sa le punã la dispoziţia beneficiarilor cu utilitatile existente la data rechiziţionãrii.
ART. 8
(1) Pot fi chemate pentru prestãri de servicii în interes public persoanele apte de munca, în varsta de 16-60 de ani bãrbaţii şi de 16-55 de ani femeile.
(2) Unii specialişti, ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacisti, asistenţi medicali etc., pot fi chemaţi sa presteze servicii în specialitatile lor şi peste limita maxima de varsta prevãzutã la alin. (1), dar nu mai mult de 65 de ani bãrbaţii şi de 60 de ani femeile. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor.

CAP. 2
Evidenta bunurilor rechiziţionate şi a persoanelor fizice chemate pentru prestãri de servicii în interes public

ART. 9
(1) Autoritãţile administraţiei publice sunt obligate sa asigure, în raza lor de activitate, efectuarea rechizitiilor de bunuri şi chemarea persoanelor pentru prestãri de servicii în interes public.
(2) Pentru realizarea scopului prevãzut la alin. (1), autoritãţile publice împreunã cu celelalte autoritãţi împuternicite iau mãsuri pentru:
a) verificarea ţinerii evidentei de cãtre agenţii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice deţinãtoare ale bunurilor rechizitionabile;
b) verificarea stãrii tehnice a mijloacelor de transport auto, navale, aeriene, a tehnicii de construcţii, portuare şi de aerodrom, rechizitionabile;
c) verificarea existenţei materialelor, alimentelor, carburantilor, lubrifiantilor, precum şi a altor bunuri rechizitionabile, stabilite prin planul de mobilizare;
d) analizarea forţei de munca ce poate fi chematã pentru prestãri de servicii în interes public, de la agenţii economici, instituţiile publice, precum şi din fiecare localitate, pentru persoanele neincadrate în munca.
ART. 10
(1) Agenţii economici, instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ţin evidenta bunurilor rechizitionabile pe care le au în proprietate sau în deţinere, conform normelor prevãzute de lege, privind evidenta bunurilor din patrimoniul lor.
(2) Persoanele juridice prevãzute la alin. (1) sunt obligate sa comunice centrelor militare pe raza cãrora funcţioneazã, la cererea acestora, date în legatura cu numãrul şi starea bunurilor supuse rechizitiei.
(3) Evidenta bunurilor supuse rechizitiei, aflate în proprietatea persoanelor fizice, se tine de cãtre autoritãţile publice locale sau de cãtre inspectoratele de poliţie, dupã caz.
ART. 11
(1) Unitãţile de poliţie şi autoritãţile publice care, pe raza lor teritorialã, au în evidenta mijloace de transport sunt obligate sa comunice, la cerere, centrelor militare, datele privind numãrul, starea şi caracteristicile acestora.
(2) Persoanele juridice proprietare sau deţinãtoare legale de nave, aeronave, instalaţii şi tehnici portuare sau de aerodrom sunt obligate sa comunice datele privind numãrul, starea şi caracteristicile lor Statului Major al Marinei Militare sau Statului Major al Aviaţiei şi Apãrãrii Antiaeriene, dupã caz.
(3) Schimbãrile survenite în evidenta bunurilor prevãzute a fi rechiziţionate la mobilizare, privind înstrãinarea sau starea acestora, se comunica de cãtre proprietari sau deţinãtori autoritãţilor militare prevãzute la alin. (1) şi (2), în termen de maximum 45 de zile de la producerea lor.
ART. 12
(1) Guvernul poate dispune, periodic, inventarierea anumitor categorii de bunuri supuse rechizitiei, stabilind, totodatã, perioada, datele şi autoritãţile publice cãrora li se comunica rezultatul.
(2) Proprietarii şi deţinãtorii bunurilor supuse rechizitiei sunt obligaţi sa le declare şi, la cerere, sa le prezinte comisiilor de inventariere.
(3) Autoritãţile administraţiei publice sunt obligate sa participe la operaţiunile de inventariere.
ART. 13
Beneficiarii rechizitiilor sunt obligaţi sa ţinã evidenta acestor bunuri în unitãţi fizice şi valorice.

CAP. 3
Efectuarea rechizitiei de bunuri şi prestãrilor de servicii în interes public

ART. 14
(1) Bunurile se rechizitioneaza numai în baza ordinului de predare emis de autoritãţile militare prevãzute la art. 6 din prezenta lege.
(2) Ordinul de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza va cuprinde, obligatoriu, denumirea autoritãţii militare emitente şi a unitãţii beneficiare, temeiul legal al rechizitiei, datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a deţinãtorului acestora, precum şi menţiunile despre locul şi termenul predãrii bunurilor.
(3) Ordinul de predare se înmâneazã proprietarului sau deţinãtorului de cãtre delegaţii centrelor militare judeţene, al municipiului Bucureşti ori prin delegatul administraţiei publice locale, al poliţiei sau al unitãţii beneficiare, dupã caz.
ART. 15
La predarea bunurilor rechiziţionate se încheie un proces-verbal în care sunt înscrise, pe lângã datele de identificare, menţionate în ordinul de predare, starea şi valoarea bunurilor la data rechizitiei.
ART. 16
(1) Aeronavele, navele şi instalaţiile de aeroport şi portuare vor fi preluate, împreunã cu echipajele şi personalul care le deservesc, iar mijloacele de transport auto şi tehnica de construcţii, cu soferii şi, respectiv, cu mecanicii conductori.
(2) Alte bunuri decât cele prevãzute la alin. (1), care nu pot fi folosite decât numai cu personal calificat, vor fi preluate, de asemenea, împreunã cu personalul care le deserveste.
(3) Aeronavele şi navele rechiziţionate, aflate în afarã teritoriului naţional, sunt obligate sa revinã din cursa în cel mai scurt timp posibil.
(4) Persoanele aflate în situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt considerate mobilizate sau chemate pentru prestãri de servicii în interes public, în condiţiile prezentei legi.
ART. 17
(1) Înştiinţarea persoanelor fizice despre prestãrile de servicii în interes public la care sunt chemate se face prin ordin de chemare individual sau colectiv.
(2) Ordinul de chemare va cuprinde, obligatoriu: denumirea autoritãţii militare emitente şi a unitãţii beneficiare, temeiul legal al chemãrii, numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate, termenul şi locul unde trebuie sa se prezinte.
(3) Ordinul de chemare a salariaţilor va fi expediat la locul de munca al acestora şi se va preda celui în cauza prin grija conducatorului sau nemijlocit.
(4) Pentru celelalte persoane fizice, ordinul de chemare va fi transmis de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, prin unitatea de poliţie pe raza cãreia persoana în cauza domiciliazã sau îşi are resedinta.
(5) De regula, persoanele chemate pentru prestãri de servicii în interes public vor lucra, pe cat posibil, în localitãţile în care îşi au domiciliul sau resedinta şi în domeniul pentru care sunt pregãtite profesional ori au aptitudini deosebite.
ART. 18
(1) În timpul mobilizãrii sau pe timp de rãzboi, persoanele chemate pentru prestãri de servicii în interes public sunt supuse regulamentelor, disciplinei şi jurisdicţiei militare.
(2) Pentru situaţia menţionatã la alin. (1), persoanele în cauza sunt considerate militari mobilizati în timp de rãzboi, cu gradele din evidenta militarã.
(3) Persoanele care nu au fost luate în evidenta militarã sunt considerate militari cu gradul de soldat.

CAP. 4
Preţuri şi tarife. Restituiri. Despãgubiri. Contestaţii

ART. 19
(1) Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despãgubiri, dacã bunurile au suferit degradari sau devalorizari, conform prezentei legi.
(2) De asemenea, pe perioada rechizitiei, proprietarii sau deţinãtorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspenda.
(3) Proprietarii sau deţinãtorii vehiculelor rechiziţionate pentru participarea la concentrari, exercitii şi antrenamente de mobilizare au dreptul la plata serviciilor prestate cu mijloacele respective.
(4) Deteriorãrile produse terenurilor productive rechiziţionate dau dreptul la despãgubiri în caz de concentrari, exercitii şi antrenamente de mobilizare.
(5) Pentru imobilele folosite la cartiruire sau la cazare nu se plãteşte chirie pe timpul stãrii de asediu, stãrii de urgenta sau de rãzboi, precum şi pe timpul mobilizãrii parţiale ori generale, oricare ar fi durata de folosire a acestora.
(6) În celelalte situaţii prevãzute în prezenta lege, cartiruirea sau cazarea da dreptul la încasarea unei chirii potrivit dispoziţiilor legale. Chiria se achitã la sfârşitul lunii sau la încetarea cartiruirii sau cazarii, dacã a durat mai puţin de o luna.
ART. 20
Pentru stabilirea cantitãţilor, a preţurilor şi a tarifelor bunurilor rechizitionabile, precum şi pentru soluţionarea diverselor litigii care deriva din executarea rechizitiilor, funcţioneazã:
a) comisii mixte de rechiziţii;
b) Comisia Centrala de Rechiziţii.
ART. 21
Comisia mixtã de rechiziţii din subordinea prefecturii judeţului sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, este compusa din:
a) prefectul judeţului ori al municipiului Bucureşti - preşedinte;
b) comandantul centrului militar judeţean sau municipal;
c) reprezentantul Statului Major al Aviaţiei şi Apãrãrii Antiaeriene sau, dupã caz, şi al Marinei Militare;
d) şeful biroului de rechiziţii de la centrul militar respectiv;
e) un reprezentant al inspectoratului judeţean de poliţie ori al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti;
f) şeful compartimentului juridic al prefecturii;
g) un reprezentant al Direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat - specialist în preţuri;
h) şeful serviciului sau al direcţiei de mobilizare a economiei naţionale şi pregãtirii teritoriului pentru apãrare;
i) şeful compartimentului financiar al prefecturii judeţului sau a municipiului Bucureşti;
j) preşedintele camerei de comerţ şi industrie a judeţului sau a municipiului Bucureşti.
ART. 22
(1) Comisiile prevãzute la art. 20 lit. a) pot fi convocate trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea comandantului centrului militar al judeţului sau al municipiului Bucureşti.
(2) Comisiile mixte de rechiziţii stabilesc cantitãţile de bunuri ce pot fi rechiziţionate pe localitãţi, agenţi economici, instituţii publice şi alte persoane juridice, în vederea realizãrii integrale a scopurilor prevãzute la art. 3.
(3) Anual, comisiile mixte de rechiziţii propun limitele preţurilor folosite la plata despãgubirilor pentru bunurile rechizitionabile, precum şi tarifele prestãrilor de servicii în interes public ce pot fi efectuate, pe care le înainteazã la Comisia Centrala de Rechiziţii.
(4) Hotãrârile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice prevãzute în prezenta lege şi sunt aduse la îndeplinire de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, agenţii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice, la înştiinţarea autoritãţilor împuternicite sa efectueze rechiziţii.
ART. 23
Comisia Centrala de Rechiziţii, organ de pregãtire şi executare a rechizitiilor, din subordinea Guvernului, este compusa din:
a) secretarul de stat şi şef al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale - preşedinte;
b) patru reprezentanţi ai Ministerului Apãrãrii Naţionale;
c) doi reprezentanţi ai Ministerului de Interne;
d) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;
e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor - specialist în preţuri;
f) câte un reprezentant din partea ministerelor şi departamentelor economice şi al Bãncii Naţionale a României.
ART. 24
(1) Comisia Centrala de Rechiziţii se convoacã anual sau ori de câte ori este nevoie, de cãtre preşedintele acesteia.
(2) Comisia Centrala de Rechiziţii, pe baza propunerilor de preţuri ale comisiilor mixte de rechiziţii, stabileşte preţurile bunurilor rechizitionabile şi tarifele prestãrilor de servicii în interes public, unitare pe intreaga ţara.
(3) Preţurile şi tarifele stabilite de Comisia Centrala de Rechiziţii se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Comisia Centrala de Rechiziţii analizeazã şi rezolva contestaţiile la hotãrârile comisiilor mixte de rechiziţii.
(5) Hotãrârile Comisiei Centrale de Rechiziţii se pun în executare de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, prin comisiile mixte de rechiziţii.
ART. 25
(1) Despãgubirile pentru bunurile rechiziţionate se acorda astfel:
a) pentru bunurile neconsumptibile, care, din motive obiective, nu mai pot fi restituite celor în drept, fie prin acordarea unui bun similar, fie prin plata contravalorii bunului, calculatã în funcţie de starea tehnica şi de gradul de uzura, la momentul rechiziţionãrii;
b) bunurile consumptibile vor fi achitate la preţurile în vigoare, în funcţie de calitatea lor în momentul preluãrii;
c) chiria pentru clãdiri şi terenuri fãrã culturi sau plantaţii va fi plãtitã la nivelul stabilit prin hotãrâre a Guvernului;
d) pentru culturile şi plantaţiile existente pe terenurile rechiziţionate se va achitã echivalentul producţiei nerealizate de cãtre proprietar sau deţinãtor, calculat la preţurile publicate în Monitorul Oficial al României, din care se scad cheltuielile ce ar fi fost necesare pentru obţinerea recoltei;
e) în cazul distrugerii plantaţiilor se va plati echivalentul necesar refacerii acestora;
f) pentru terenurile neproductive nu se acorda despãgubiri;
g) când pentru unele bunuri rechiziţionate nu exista preţuri publicate în Monitorul Oficial al României, evaluarea despãgubirilor se face de cãtre delegatul unitãţii beneficiare şi al administraţiei publice locale, prin comparatie cu preţurile produselor similare, ţinându-se seama de starea de uzura a bunurilor, la data rechizitiei.
(2) Pentru rechizitiile de bunuri executate pe timpul concentrarilor, exerciţiilor şi antrenamentelor de mobilizare, plata se face în numerar, la preţ de închiriere.
ART. 26
(1) Plata pentru prestãrile de servicii în interes public se face în numerar, pe baza statelor de plata întocmite de unitatea beneficiara, la fiecare sfârşit de luna sau dupã efectuarea serviciului, dacã acestea au durat mai puţin de o luna.
(2) În caz de imbolnavire sau accident de munca, survenit pe timpul prestãrii de servicii în interes public, persoanele chemate beneficiazã de asistenta medicalã şi medicamente sau de pensii de invaliditate, precum şi de ajutoare în cadrul asigurãrilor sociale de stat, în condiţiile prevãzute pentru salariaţii din aceeaşi specialitate. În caz de mobilizare sau de rãzboi, persoanele respective beneficiazã de aceste drepturi în condiţiile prevãzute pentru militari.
(3) În cazul prestãrii de servicii în interes public, în alte localitãţi decât cele în care domiciliazã sau îşi au resedinta persoanele chemate, cheltuielile de transport, cazare şi hrana se suporta de unitãţile beneficiare.
ART. 27
Plata despãgubirilor pentru bunurile rechiziţionate şi pentru prestãrile de servicii în interes public se face astfel:
a) de cãtre centrele militare judeţene sau al municipiului Bucureşti, din fondurile cu aceasta destinaţie, puse la dispoziţie de la bugetul de stat ori din alte fonduri, constituite potrivit legii, în cazul stãrii de rãzboi, de mobilizare, de asediu sau de urgenta;
b) de cãtre ministere sau autoritãţile în folosul cãrora s-au efectuat rechizitiile de bunuri sau prestãrile de servicii în interes public, din fondurile aprobate prin bugetul de stat, în cazul concentrarilor, exerciţiilor şi antrenamentelor de mobilizare;
c) de cãtre autoritãţile administraţiei publice, din bugetele locale sau de la bugetul de stat, în cazul prevenirii, localizarii şi inlaturarii urmãrilor unor dezastre.
ART. 28
(1) Lichidarea proceselor-verbale de rechiziţie se face în timpul şi prin modalitãţile de plata stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Neprezentarea procesului-verbal de rechiziţie la lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României a datei începerii plãţii, are ca urmare pierderea dreptului la despãgubiri, pentru bunurile rechiziţionate.
(3) Contestaţiile sau reclamaţiile fãcute dupã acest termen se considera prescrise.
(4) În cazul pierderii proceselor-verbale de rechiziţie, Comisia Centrala de Rechiziţii poate hotãrî eliberarea unui duplicat numai dupã declararea anulãrii acestora în Monitorul Oficial al României.
ART. 29
La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechizitia, bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire.
ART. 30
(1) Reclamaţiile privind preţurile practicate, valoarea bunurilor rechiziţionate înscrise în documentele oficiale şi achitarea despãgubirilor se vor adresa comisiei mixte de rechiziţii care a fãcut rechizitia, în cel mult 90 de zile de la data încheierii procesului-verbal de restituire.
(2) Hotãrârile comisiei mixte de rechiziţii pot fi contestate, în cel mult 90 de zile de la primirea lor, la Comisia Centrala de Rechiziţii, care, în cazul admiterii contestaţiei în hotãrârea pronunţatã, fixeazã preţul care urmeazã a fi achitat.
(3) Hotãrârea Comisiei Centrale de Rechiziţii poate fi atacatã în justiţie, în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
(4) Termenul prevãzut la alin. (3) este termen de decãdere.

CAP. 5
Scutiri de rechiziţii de bunuri şi de prestãri de servicii în interes public

ART. 31
Nu sunt supuse rechiziţionãrii urmãtoarele categorii de bunuri:
a) obiectele de uz personal şi de gospodãrie casnica;
b) bunurile personale strict necesare exercitãrii profesiei sau ocupaţiei, prin care persoana respectiva îşi asigura existenta;
c) vehiculele cu tracţiune animala sau mecanicã aparţinând invalizilor, vãduvelor de rãzboi şi orfanilor minori;
d) pãrţile din imobilele strict necesare ocupantilor;
e) clãdirile penitenciarelor şi ale şcolilor speciale de munca şi reeducare;
f) bunurile caselor şi cãminelor de copii, de handicapati şi de bãtrâni;
g) bunurile din patrimoniul cultural - naţional sau internaţional;
h) bunurile care aparţin bisericilor, mãnãstirilor sau caselor de rugaciuni ale cultelor sau ale asociaţiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum şi locuintele monahilor;
i) cantitãţile de cereale, alimente, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi al familiei sale, seminţele necesare insamantarilor, precum şi animalele de reproducţie şi animalele matca;
j) bunurile aflate în rezervele materiale naţionale şi în rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispoziţiilor legale;
k) bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare strãine;
l) bunurile aparţinând persoanelor juridice şi fizice strãine, domiciliate sau cu resedinta ori cu sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaţionale, sunt exceptate de la rechiziţii;
m) materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada acestei situaţii.
ART. 32
(1) Sunt scutite de prestãri de servicii în interes public:
a) persoanele lipsite total de capacitate de munca;
b) persoanele lipsite parţial de capacitate de munca, dacã aceasta le face inapte desfãşurãrii activitãţii pentru care au fost chemate;
c) femeile gravide, începând din luna a 5-a de sarcina;
d) persoanele care au în îngrijire copii, pãrinţi, fraţi sau surori, lipsiţi total sau parţial de capacitate de munca, când prezenta lor este absolut necesarã;
e) persoanele care au în îngrijire copii sub varsta de 8 ani;
f) persoanele mobilizate la locul de munca;
g) persoanele care fac parte din misiunile diplomatice sau din oficiile consulare, acreditate în România, precum şi alte persoane strãine scutite în virtutea unor acorduri internaţionale la care România este parte.
(2) Situaţiile prevãzute la lit. a), b), c) şi d) se certifica de cãtre organele sanitare competente.

CAP. 6
Sancţiuni

ART. 33
(1) Refuzul de a pune la dispoziţie bunurile rechizitionabile, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la inventariere a bunurilor supuse rechiziţionãrii se pedepseşte potrivit legii penale.
(2) Încãlcarea cu intenţie sau din culpa de cãtre un funcţionar public a îndatoririlor sale de serviciu prevãzute în prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
ART. 34
(1) Constituie contravenţii la normele privind rechizitiile de bunuri şi prestãrile de servicii în interes public, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa constituie infracţiuni, urmãtoarele fapte:
a) necomunicarea, la cererea şi la termenul solicitat de autoritãţile militare, prevãzute la art. 11 şi 12, a datelor de evidenta privind bunurile rechizitionabile, precum şi a schimbãrilor survenite în evidenta acestora;
b) absenta nejustificatã sau refuzul persoanelor legal chemate de a presta servicii de interes public în caz de concentrari, exercitii şi antrenamente de mobilizare, precum şi prevenirea, localizarea şi înlãturarea urmãrilor unor dezastre.
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda de la 500.000 lei la 1.500.000 lei. Aceste sume se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia monedei naţionale.
ART. 35
(1) Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 34 şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre ofiţerii împuterniciţi de comandantii centrelor militare judeţene ori al municipiului Bucureşti, dupã caz.
(2) Plângerea facuta impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor se soluţioneazã de cãtre instanta competenta, cu citarea pãrţilor şi a agentului constatator.
ART. 36
(1) Când contravenţiile prevãzute la art. 34 sunt sãvârşite în timpul stãrii de asediu ori de urgenta, în timpul mobilizãrii sau stãrii de rãzboi, sancţiunea este închisoarea contravenţionalã de la o luna la 6 luni.
(2) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se înainteazã în termen de maximum 3 zile, de cãtre agentul constatator, instanţei competente.
ART. 37
Prevederile <>art. 34-36 se intregesc cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor şi ale <>Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, în ceea ce priveşte închisoarea contravenţionalã, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Dispoziţii finale şi tranzitorii

ART. 38
Cantitãţile de bunuri şi durata rechizitiei, procedura rechiziţionãrii şi a chemãrii pentru prestãri de servicii în interes public, în scopul prevenirii, localizarii şi inlaturarii urmãrilor unor dezastre, se vor stabili prin hotãrâre a Guvernului sau, dupã caz, prin ordine ale prefecţilor.
ART. 39
Statul Major General şi Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale sunt autorizate sa controleze periodic modul de ţinere a evidentei şi de întreţinere a bunurilor supuse rechizitiei, de cãtre agenţii economici, instituţiile publice, cat şi de cãtre celelalte persoane juridice, precum şi sa verifice exactitatea datelor comunicate de proprietarii sau de deţinãtorii lor. De asemenea, sunt autorizate sa controleze, periodic, modul de întreţinere şi starea tehnica a bunurilor supuse rechizitiei, care aparţin persoanelor fizice.
ART. 40
Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la înştiinţarea şi organizarea predãrii bunurilor care se rechizitioneaza, se pun în aplicare de cãtre Ministerul Apãrãrii Naţionale sau de cãtre autoritãţile publice locale, dupã caz.
ART. 41
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 60 de zile de la publicare, Guvernul va emite norme metodologice privind aplicarea prezentei legi, care se vor publica în Monitorul Oficial al României.
(3) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, <>Legea nr. 10/1974 privind rechizitiile, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 6 aprilie 1974, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 30 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN

Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 1 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VASILE LUPU

--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016