Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 129 din 12 iulie 2012 pentru modificarea si completarea Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ART. I
Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002, cu completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Articolul 4 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 4. - Ministerul Sãnãtãţii elaboreazã Programul naţional de sãnãtate mintalã şi profilaxie în patologia psihiatricã, corespunzãtor cerinţelor de sãnãtate ale populaţiei."
2. La articolul 5, literele a), d), e), h), j) şi n) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"a) prin persoanã cu tulburãri psihice se înţelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltatã psihic ori dependentã de substanţe psihoactive, ale cãrei manifestãri se încadreazã în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatricã;
..................................................................................................
d) prin echipã terapeuticã se înţelege grupul de profesionişti care asigurã asistenţa medico-psihiatricã a pacienţilor aflaţi în spitalizare continuã sau discontinuã şi cuprinde: psihiatru, specialist medicinã internã sau medicinã de familie, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut şi personal paramedical;
e) prin personal paramedical, altul decât cel prevãzut în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se înţelege un membru component al echipei terapeutice, altul decât medicul sau asistentul medical specializat;
..................................................................................................
h) prin capacitate psihicã se înţelege atributul stãrii psihice de a fi compatibilã, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor şi libertãţilor;
..................................................................................................
j) prin consimţãmânt se înţelege acordul persoanei cu tulburãri psihice, dacã aceasta nu are discernãmântul afectat, sau al reprezentantului legal ori convenţional, dupã caz, cu privire la procedurile de internare, diagnostic şi tratament; acesta trebuie sã fie liber de orice constrângere şi precedat de o informare completã, într-un limbaj accesibil, din care sã rezulte avantajele, dezavantajele şi alternativele procedurilor respective, şi sã fie reconfirmat în continuare ori de câte ori este nevoie sau la iniţiativa persoanei în cauzã;
..................................................................................................
n) prin reprezentant convenţional se înţelege persoana care acceptã sã asiste sau sã reprezinte interesele unei persoane cu tulburãri psihice, în condiţiile art. 38^1 alin. (1)."
3. La articolul 5, dupã litera p) se introduce o nouã literã, litera q), cu urmãtorul cuprins:
"q) prin contenţionare se înţelege restricţionarea libertãţii de mişcare a unei persoane, prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberã a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vãtãmãri corporale."
4. La articolul 10, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Evaluarea se va realiza în instituţii de sãnãtate mintalã, autorizate şi acreditate conform legii."
5. Articolul 11 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 11. - Evaluarea sãnãtãţii mintale se face cu consimţãmântul liber, informat şi documentat al persoanei, cu excepţia situaţiilor specifice, stabilite de lege, când persoana evaluatã are dificultãţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, situaţii în care persoana evaluatã trebuie sã beneficieze de asistenţa reprezentantului legal sau convenţional."
6. Articolul 12 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 12. - Evaluarea stãrii de sãnãtate mintalã se efectueazã la cererea persoanei, la internarea voluntarã a acesteia într-o unitate psihiatricã sau în condiţiile unei internãri nevoluntare prin solicitarea expresã a persoanelor menţionate la art. 47."
7. Articolul 13 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 13. - (1) Obiectivul evaluãrii este stabilirea diagnosticului."
(2) În anumite cazuri prevãzute de lege evaluarea are ca scop determinarea capacitãţii psihice, stabilirea periculozitãţii pentru sine sau pentru alte persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate şi handicap psihic.
(3) Evaluarea capacitãţii psihice se face pentru unele profesiuni care necesitã acest fapt; în acest caz, categoriile şi perioadele la care se fac aceste evaluãri se stabilesc prin norme.
(4) Discernãmântul se stabileşte, potrivit legii, prin expertizã medico-legalã psihiatricã."
8. La articolul 15, alineatele (2) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"(2) Rezultatul evaluãrii se formuleazã în conformitate cu principiile şi procedurile medicale în vigoare. El se consemneazã în sistemele de evidenţã medicalã şi este adus la cunoştinţa persoanei în cauzã, reprezentantului sãu legal ori convenţional sau, la cererea expresã, autoritãţilor în drept.
(3) În cazul în care în urma evaluãrii efectuate se ajunge la diagnosticarea unei tulburãri psihice, medicul psihiatru are obligaţia sã formuleze un program terapeutic care se aduce la cunoştinţa pacientului, informând, totodatã, dupã caz, reprezentantul legal sau convenţional."
9. La articolul 16, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Persoana în cauzã sau reprezentantul sãu legal ori convenţional are dreptul sã conteste rezultatul evaluãrii, sã solicite şi sã obţinã repetarea acesteia."
10. La articolul 20 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Bolnavii psihici monitorizaţi prin sistemul de asistenţã ambulatorie, indiferent de statutul social pe care îl au, beneficiazã de medicamente gratuite suportate din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate."
11. La articolul 25, literele f) şi h) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"f) sã asigure utilizarea unor metode terapeutice care sã contribuie la restabilirea, menţinerea şi dezvoltarea capacitãţii pacienţilor de a se autoadministra;
..................................................................................................
h) sã respecte viaţa privatã a persoanei cu tulburãri psihice;"
12. La articolul 29 alineatul (2), literele b) şi c) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"b) pacientul nu are capacitatea psihicã de a înţelege starea de boalã şi necesitatea instituirii tratamentului medical şi nu are un reprezentant legal ori nu este însoţit de un reprezentant convenţional;
c) pacientul este minor sau pus sub interdicţie, caz în care medicul psihiatru este obligat sã solicite şi sã obţinã consimţãmântul reprezentantului legal;"
13. La articolul 29 alineatul (2), litera d) se abrogã.
14. La articolul 29, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(3) În situaţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b), în care nu se obţine sau nu se poate obţine consimţãmântul reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, medicul psihiatru instituie procedurile de diagnostic şi tratament pe care le considerã necesare pe perioadã limitatã pentru rezolvarea urgenţei. Aceste cazuri vor fi notificate şi supuse analizei comisiei prevãzute la art. 52 alin. (1)."
15. La articolul 29, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmãtorul cuprins:
"(4) Dacã medicul nu deţine informaţii referitoare la existenţa şi identitatea reprezentantului legal ori convenţional prevãzut la alin. (3) are obligaţia de a informa, de îndatã, autoritatea tutelarã sau, în cazul minorilor, direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorialã în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a cãror unitate administrativ-teritorialã se aflã unitatea medicalã."
16. Articolul 30 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 30. - Consimţãmântul poate fi retras în orice moment de cãtre pacient sau de reprezentantul sãu legal ori convenţional, medicul psihiatru având obligaţia sã informeze pacientul sau reprezentantul sãu legal ori convenţional asupra urmãrilor întreruperii tratamentului. Medicul psihiatru are dreptul de a continua aplicarea mãsurilor terapeutice pe perioada strict necesarã în cazul în care apreciazã cã întreruperea tratamentului are drept consecinţã apariţia periculozitãţii pentru sine sau pentru alte persoane, din cauza bolii. Aceste cazuri vor fi notificate şi supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, în conformitate cu prevederile art. 52."
17. Articolul 31 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 31. - În situaţiile în care medicul psihiatru suspecteazã existenţa unor interese contrare între pacient şi reprezentantul sãu legal sau convenţional sesizeazã autoritatea tutelarã ori, dupã caz, direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorialã în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, pentru iniţierea procedurilor necesare desemnãrii unui alt reprezentant."
18. Articolul 32 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 32. - Toate deciziile terapeutice se comunicã imediat pacientului şi, în cel mai scurt timp, reprezentatului acestuia, legal sau convenţional, consemnându-se, în acelaşi timp, în dosarul medical."
19. La articolul 33, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 33. - (1) Fiecare membru din echipa terapeuticã este obligat sã pãstreze confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevãzute de prezenta lege."
20. Articolul 34 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 34. - Orice pacient sau fost pacient cu tulburãri psihice sau reprezentantul sãu legal ori convenţional poate formula plângeri privind încãlcarea drepturilor pacienţilor prevãzute de prezenta lege, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; în cazul internãrii nevoluntare sunt aplicabile prevederile art. 52 şi urmãtoarele."
21. Articolul 35 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 35. - Îngrijirea persoanelor internate în unitãţi de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare se realizeazã în condiţii care sã asigure respectarea demnitãţii umane."
22. Dupã articolul 35 se introduc şase noi articole, articolele 35^1-35^6, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 35^1. - (1) Persoanele internate sunt cazate individual sau în comun.
(2) Încãperile în care se aflã persoanele internate şi celelalte încãperi destinate acestora trebuie sã dispunã de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurãrii iluminatului artificial corespunzãtor.
(3) Fiecãrei persoane internate i se pune la dispoziţie un pat.
(4) Normele minime obligatorii privind îngrijirea persoanelor internate într-o unitate de psihiatrie se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
Art. 35^2. - (1) Se interzice supunerea oricãrei persoane internate într-o unitate de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
(2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.
Art. 35^3. - (1) În timpul internãrii într-o unitate de psihiatrie este interzisã orice formã de discriminare pe criterii de rasã, naţionalitate, etnie, limbã, religie, gen, orientare sexualã, opinie, apartenenţã politicã, convingeri, avere, origine socialã, vârstã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã, infecţie HIV/SIDA sau alte criterii.
(2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.
Art. 35^4. - (1) Persoanelor internate li se poate restricţiona libertatea de mişcare, prin folosirea unor mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real şi concret viaţa, integritatea corporalã sau sãnãtatea lor ori a altei persoane.
(2) Este interzisã imobilizarea cu lanţuri ori cãtuşe a persoanelor internate, iar imobilizarea cu mijloace specifice protejate, care nu produc vãtãmãri corporale, este permisã doar în situaţii excepţionale, care sunt stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.
(3) Mãsura contenţionãrii nu poate fi folositã ca sancţiune, nu poate fi parte a programului de tratament şi nu poate fi dispusã pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o soluţie pentru lipsa de personal sau de tratament, ca o sancţiune ori formã de ameninţare sau pentru forţarea unei bune purtãri ori pentru a preveni distrugerile de bunuri. Aceastã mãsurã poate fi folositã doar dacã aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvatã sau insuficientã pentru a preveni orice lovire ori vãtãmare.
(4) În caz de suicid sau autoizolare mãsura contenţionãrii nu poate fi folositã mai mult de douã ore.
(5) Folosirea mijloacelor de contenţionare trebuie sã fie proporţionalã cu starea de pericol, sã se aplice numai pe perioada necesarã doar atunci când nu existã o altã modalitate de înlãturare a pericolului şi sã nu aibã niciodatã caracterul unei sancţiuni.
(6) Utilizarea mijloacelor de contenţionare trebuie autorizatã în prealabil de cãtre medicul şef de secţie, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care va fi de îndatã adusã la cunoştinţa medicului şef de secţie.
(7) Utilizarea şi încetarea utilizãrii oricãrui mijloc de contenţionare se consemneazã într-un registru special, întocmit de cãtre fiecare unitate psihiatricã.
(8) Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare a pacienţilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
(9) Mijloacele necesare pentru aplicarea mãsurilor prevãzute la art. 5 lit. q) se asigurã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii.
Art. 35^5. - (1) Persoanele internate pot fi izolate temporar, fãrã contenţionare, în vederea protejãrii acestora, dacã reprezintã un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane. Aceastã mãsurã trebuie aplicatã cu maximã precauţie şi numai în cazul în care orice altã modalitate s-a dovedit ineficientã.
(2) Prevederile art. 35^4 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 35^6. - (1) Orice persoanã cu tulburãri psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale şi îngrijiri de sãnãtate mintalã disponibile.
(2) Orice persoanã care suferã de o tulburare psihicã are dreptul sã exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale recunoscute în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi în alte convenţii şi tratate internaţionale în materie, la care România a aderat sau este parte, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege.
(3) Orice persoanã care suferã de o tulburare psihicã are dreptul, în mãsura posibilului, sã trãiascã şi sã lucreze în mijlocul societãţii. Administraţia publicã localã, prin organismele competente, asigurã integrarea sau reintegrarea în activitãţi profesionale corespunzãtoare stãrii de sãnãtate şi capacitãţii de reinserţie socialã şi profesionalã a persoanelor cu tulburãri psihice.
(4) Orice persoanã cu tulburare psihicã are dreptul sã primeascã îngrijiri comunitare, în sensul prezentei legi."
23. La articolul 36 alineatul (1), literele c) şi d) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"c) libertatea de comunicare, în special cu alte persoane din unitatea de îngrijire, libertatea de a trimite şi de a primi comunicãri particulare fãrã niciun fel de cenzurã, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant legal sau convenţional şi, ori de câte ori este posibil, şi ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile poştale şi telefonice, precum şi la ziare, la radio şi la televiziune;
d) libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase."
24. La articolul 38, alineatele (2) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"(2) Dacã pacientul nu este capabil sã înţeleagã aceste informaţii şi atât timp cât aceastã incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunoştinţa reprezentantului sãu legal sau convenţional.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi pe parcursul internãrii nevoluntare a pacientului."
25. Dupã articolul 38 se introduce un nou articol, articolul 38^1, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 38^1. - (1) Persoana cu capacitate deplinã de exerciţiu şi cu capacitatea psihicã pãstratã, care urmeazã a fi supusã unui tratament medical, are dreptul de a desemna, ca reprezentant convenţional, o persoanã cu capacitate deplinã de exerciţiu, care sã o asiste sau sã o reprezinte pe durata tratamentului medical.
(2) Unitatea sanitarã va informa persoana prevãzutã la alin. (1) cu privire la acest drept şi îi va pune la dispoziţie convenţia-model pentru desemnarea reprezentantului convenţional.
(3) Convenţia-model prevãzutã la alin. (2) urmeazã a fi aprobatã prin normele de aplicare a prezentei legi.
(4) Reprezentarea convenţionalã se realizeazã numai dupã încheierea în formã scrisã a convenţiei-model, cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) o persoanã poate avea, în acelaşi timp, un singur reprezentant convenţional;
b) reprezentarea convenţionalã este limitatã numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei în ceea ce priveşte internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului;
c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit;
d) convenţia-model trebuie sã fie semnatã atât de cãtre pacient, cât şi de cãtre reprezentantul convenţional;
e) este necesarã prezenţa unui martor, atestatã prin semnarea convenţiei-model şi de cãtre acesta; martor nu poate fi o persoanã din personalul medical al unitãţii psihiatrice;
f) convenţia-model trebuie sã cuprindã declaraţia expresã a celui reprezentat, referitoare la împuternicirea datã reprezentantului convenţional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electroşocuri.
(5) Reprezentantul convenţional are urmãtoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a asista pacientul în relaţiile cu unitatea medicalã, cu instituţiile publice sau cu orice alte persoane numai în legãturã cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care pacientul are dificultãţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra lui însuşi;
b) de a reprezenta interesele pacientului pe lângã conducerea spitalului de psihiatrie, precum şi în faţa organelor judiciare, dupã caz, numai în legãturã cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care persoana reprezentatã are dificultãţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, potrivit prevederilor art. 11;
c) de a fi informat, la cerere, cu privire la asistenţa medicalã acordatã pacientului.
(6) Pacientul sau reprezentantul convenţional poate denunţa oricând, în mod unilateral, convenţia de reprezentare. Un nou reprezentant convenţional poate fi numit cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
(7) Reprezentantul convenţional poate fi înlocuit, dupã cum urmeazã:
a) la instituirea unui reprezentant legal, potrivit legii;
b) la solicitarea pacientului, dacã starea sãnãtãţii sale o permite;
c) în cazul prevãzut la art. 31;
d) la externarea persoanei, chiar dacã aceasta urmeazã tratament medical ambulatoriu.
(8) Existenţa unui reprezentant legal sau convenţional nu înlãturã obligaţia serviciului de sãnãtate mintalã de a informa pacientul cu privire la drepturile şi obligaţiile sale.
(9) În cazul în care persoana internatã a fost declaratã ca fiind lipsitã de capacitate deplinã de exerciţiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispoziţiilor legale.
(10) În cazul în care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant convenţional din cauza lipsei capacitãţii psihice, unitatea sanitarã este obligatã sã sesizeze, de îndatã, autoritatea tutelarã sau, în cazul minorilor, direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorialã în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a cãror circumscripţie teritorialã se aflã unitatea medicalã, în vederea instituirii mãsurilor de ocrotire."
26. Articolul 39 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 39. - Condiţiile de asistenţã şi îngrijire a sãnãtãţii mintale ale persoanelor care executã pedepse cu închisoarea sau care sunt reţinute sau arestate preventiv şi despre care s-a stabilit cã au o tulburare psihicã, precum şi persoanele internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicãrii mãsurilor medicale de siguranţã prevãzute de Codul penal nu pot fi discriminatorii în raport cu celelalte persoane bolnave psihic."
27. Dupã articolul 39 se introduc douã noi articole, articolele 39^1 şi 39^2, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 39^1. - (1) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care desfãşoarã activitãţi în domeniul sãnãtãţii mintale sau al protecţiei drepturilor omului pot vizita unitãţile de psihiatrie sau centrele de recuperare şi reabilitare şi pot lua contact cu pacienţii, în baza unei autorizaţii emise de cãtre directorul Centrului Naţional de Sãnãtate Mintalã şi Luptã Antidrog.
(2) Autorizaţia prevãzutã la alin. (1) se emite nominal pentru reprezentanţii fiecãrei organizaţii neguvernamentale şi permite accesul liber în toate unitãţile de psihiatrie şi în centrele de recuperare şi reabilitare timp de un an de la emiterea acesteia.
(3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevãzute la alin. (1) şi pacienţii unitãţilor de psihiatrie sau ai centrelor de recuperare şi reabilitare se desfãşoarã în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizualã.
(4) Condiţiile de acordare şi de retragere a autorizaţiei prevãzute la alin. (1) se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
Art. 39^2. - Centrul Naţional de Sãnãtate Mintalã şi Luptã Antidrog încurajeazã şi susţine orice iniţiativã a organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi a persoanelor fizice care doresc sã contribuie la activitatea de educaţie, intervenţie psihosocialã şi asistenţã religioasã desfãşuratã în unitãţile de psihiatrie sau sã sprijine financiar astfel de acţiuni, dacã acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind organizarea acestor unitãţi."
28. La articolul 40 se introduc douã noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu urmãtorul cuprins:
"(2) La stabilirea unitãţii de psihiatrie în care se va face internarea se va avea în vedere ca aceasta sã fie situatã cât mai aproape de localitatea de domiciliu a pacientului.
(3) Modalitãţile de transfer al pacienţilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
29. La articolul 45, litera b) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihicã gravã, neinternarea ar putea antrena o gravã deteriorare a stãrii sale sau ar împiedica sã i se acorde tratamentul adecvat."
30. La articolul 47 alineatul (1), literele c) şi d) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"c) reprezentanţii administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul social-medical şi de ordine publicã;
d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi de cãtre procuror;"
31. La articolul 47 alineatul (1), dupã litera d) se introduce o nouã literã, litera e), cu urmãtorul cuprins:
"e) instanţa de judecatã civilã, ori de câte ori apreciazã cã starea sãnãtãţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecãţii ar putea necesita internare nevoluntarã."
32. La articolul 47, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:
"(3) Procedura prevãzutã la art. 52 şi urmãtoarele se aplicã în mod corespunzãtor."
33. La articolul 48 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Transportul bolnavului psihic cu ambulanţa se efectueazã, întotdeauna, cu însoţitor."
34. Articolul 49 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 49. - Medicul psihiatru, dupã evaluarea stãrii de sãnãtate mintalã a persoanei aduse şi dupã aprecierea oportunitãţii internãrii nevoluntare, are obligaţia de a informa imediat persoana respectivã şi reprezentantul legal al acesteia cu privire la hotãrârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum şi cu privire la propunerea de a o supune internãrii nevoluntare. Totodatã, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite documentaţia necesarã propunerii de internare nevoluntarã comisiei prevãzute la art. 52 alin. (1), prin conducerea unitãţii medicale respective, şi informeazã persoana cã va fi examinatã de cãtre aceastã comisie, aducând aceasta la cunoştinţa reprezentantului legal sau convenţional al pacientului."
35. Articolul 50 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 50. - Dacã medicul nu deţine informaţii referitoare la persoanele prevãzute la art. 49, are obligaţia de a informa conducerea unitãţii medicale, care va transmite informaţia, de îndatã, autoritãţii tutelare sau, în cazul minorilor, direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorialã în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a cãror unitate administrativ-teritorialã se aflã unitatea medicalã."
36. Articolul 51 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 51. - (1) Dacã medicul psihiatru considerã cã nu existã motive medicale pentru internarea nevoluntarã, va înscrie constatarea sa, cu motivarea respectivã, în documentaţia medicalã.
(2) Medicul psihiatru va informa instituţia care a sesizat respectivul caz, precizând motivele care au stat la baza deciziei sale."
37. Articolul 52 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 52. - (1) Propunerea de internare nevoluntarã, întocmitã potrivit prevederilor art. 49, este analizatã de cãtre o comisie special constituitã în acest sens, în termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, dupã examinarea persoanei respective, dacã aceasta este posibilã.
(2) Comisia prevãzutã la alin. (1) este alcãtuitã din 3 membri numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altã specialitate sau un reprezentat al societãţii civile.
(3) Modalitatea de desemnare, procedura de selecţie şi condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã reprezentanţii societãţii civile se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.
(4) Hotãrârea comisiei va cuprinde:
a) diagnosticul;
b) soluţia adoptatã;
c) motivarea soluţiei;
d) semnãturile tuturor membrilor comisiei.
(5) Decizia de internare nevoluntarã a comisiei prevãzute la alin. (1) se va consemna în dosarul medical al pacientului şi va fi comunicatã de îndatã acestuia, precum şi reprezentantului sãu legal sau convenţional. În baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar.
(6) Decizia de internare nevoluntarã a comisiei prevãzute la alin. (1) va fi înaintatã de cãtre conducerea unitãţii medicale, în termen de 24 de ore, judecãtoriei în a cãrei circumscripţie se aflã unitatea medicalã, odatã cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauzã.
(7) Pânã la pronunţarea hotãrârii instanţei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntarã, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de cãtre comisia prevãzutã la alin. (1), la un interval ce nu va depãşi 5 zile.
38. Articolul 53 se abrogã.
39. Articolul 54 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 54. - (1) Judecarea se face în regim de urgenţã, în camera de consiliu.
(2) Participarea şi ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacã starea sãnãtãţii sale o permite. În caz contrar, judecãtorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitarã.
(3) Pacientul va fi apãrat din oficiu, dacã nu are apãrãtor ales.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Pacientul şi reprezentantul legal sau convenţional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condiţiile legii.
(6) Instanţa hotãrãşte, dupã caz, confirmarea sau încetarea internãrii medicale nevoluntare.
(7) Dacã instanţa apreciazã cã nu se impune menţinerea internãrii, însã tratamentul este necesar, poate dispune, dupã ascultarea reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, înlocuirea internãrii medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reţeaua ambulatorie teritorialã de psihiatrie.
(8) Hotãrârea instanţei poate fi atacatã cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsã.
(9) Recursul nu suspendã executarea."
40. Dupã articolul 54 se introduce un nou articol, articolul 54^1, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 54^1. - (1) În caz de urgenţã, medicul psihiatru, dupã evaluarea stãrii de sãnãtate mintalã a persoanei aduse şi dupã aprecierea oportunitãţii internãrii nevoluntare, dispune internarea nevoluntarã a pacientului şi informeazã despre aceasta, de îndatã, persoana respectivã, reprezentantul legal sau convenţional ori, dupã caz, autoritatea tutelarã, precum şi comisia prevãzutã la art. 52 alin. (1).
(2) Internarea nevoluntarã de urgenţã este supusã revizuirii comisiei prevãzute la art. 52 alin. (1), în termen de 24 de ore de la primirea înştiinţãrii cu privire la internarea nevoluntarã.
(3) În cazul în care comisia confirmã decizia de internare nevoluntarã, prevederile art. 52 alin. (2)-(7) şi art. 54 se aplicã în mod corespunzãtor."
41. Articolul 56 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 56. - (1) Comisia prevãzutã la art. 52 alin. (1) are obligaţia de a reexamina pacienţii la cel mult o lunã şi ori de câte ori este nevoie în funcţie de starea acestora, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a pacientului, a reprezentantului legal sau convenţional al pacientului, precum şi a procurorului.
(2) În situaţia în care nu se mai constatã condiţiile care au determinat hotãrârea de internare nevoluntarã, ţinând cont şi de opinia medicului psihiatru care are în îngrijire pacientul, comisia prevãzutã la art. 52 alin. (1), prin examinarea directã a pacientului şi a dosarului sãu medical, constatã încetarea condiţiilor care au impus internarea nevoluntarã.
(3) Comisia prevãzutã la art. 52 alin. (1) va informa conducerea unitãţii medicale, care va sesiza, de îndatã, judecãtoria care a hotãrât confirmarea internãrii nevoluntare în legãturã cu propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntarã, propunând confirmarea acesteia din urmã.
(4) Prevederile art. 54 se aplicã în mod corespunzãtor.
42. Articolul 57 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 57. - (1) Dacã instanţa judecãtoreascã competentã nu confirmã internarea nevoluntarã, persoana în cauzã are dreptul de a pãrãsi imediat unitatea spitaliceascã sau poate solicita, în urma consimţãmântului scris, continuarea tratamentului.
(2) Dacã o persoanã aflatã în procedurã de internare nevoluntarã pãrãseşte unitatea spitaliceascã fãrã sã existe decizia comisiei prevãzute la art. 52 alin. (1) în acest sens sau hotãrârea instanţei de judecatã competente, unitatea spitaliceascã are obligaţia de a sesiza imediat organele de poliţie şi parchetul de pe lângã instanţa judecãtoreascã competentã, precum şi reprezentantul legal sau convenţional.
(3) Când mãsura internãrii nevoluntare a fost luatã faţã de un pacient în a cãrui ocrotire se aflã un minor sau o persoanã pusã sub interdicţie, cãreia i s-a instituit curatela ori o persoanã care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndatã, autoritatea tutelarã de la domiciliul sau reşedinţa pacientului."
43. La articolul 59 alineatul (1), partea introductivã şi litera a) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"Art. 59. - (1) Limitarea libertãţilor individuale ale pacientului internat nevoluntar poate fi justificatã numai prin raportare la starea de sãnãtate a pacientului şi la eficienţa tratamentului. Nu pot fi limitate urmãtoarele drepturi:
a) comunicarea cu orice autoritate, cu membrii familiei, cu reprezentantul legal sau convenţional ori cu avocatul;"
44. Articolul 62 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 62. - Activitãţile profilactice din patologia psihiatricã, precum şi îngrijirile preventive de sãnãtate mintalã se finanţeazã de la bugetul de stat."
ART. II
Legea sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002, cu completãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.
ART. III
În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sãnãtãţii va actualiza Normele de aplicare a Legii sãnãtãţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburãri psihice nr. 487/2002, cu modificãrile ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 372/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2006.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
Eugen Nicolicea
PREŞEDINTELE SENATULUI
Vasile Blaga
Bucureşti, 12 iulie 2012.
Nr. 129.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
