Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 128 din 16 octombrie 1996 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Izmail la 29 martie 1996
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 1 noiembrie 1996
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Izmail la 29 martie 1996.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
VALER SUIAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ADRIAN NASTASE
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Ucrainei,
dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale, sau al subdiviziunilor sale politice, ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe salarii, reţinute la sursa de cãtre întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sînt, în special:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe dividende;
(v) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole obţinute de
persoanele fizice;
(denumite în continuare impozit roman).
b) În cazul Ucrainei:
(i) impozitul pe profitul întreprinderilor; şi
(ii) impozitul pe venitul cetãţenilor,
(denumit în continuare impozit ucrainean)
4. Convenţia se aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri aduse în legislatiile lor fiscale într-o perioada de timp rezonabila, dupã efectuarea unor astfel de modificãri.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, cu excepţia cazului cînd contextul cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Ucraina, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, cînd este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;
c) termenul Ucraina înseamnã teritoriul Ucrainei, platoul sau continental şi zona sa economicã maritima exclusiva, inclusiv orice teritorii în afarã marii teritoriale a Ucrainei, care, potrivit legislaţiei internaţionale, este specificatã sau poate fi specificatã, conform legislaţiei ucrainene, ca teritoriul în care sînt efective drepturile Ucrainei în ceea ce priveşte fundul marii şi resursele naturale.
d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit ucrainean, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane din fiecare dintre statele contractante;
f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul naţional (cetãţean) înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica avînd cetãţenia României şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi orice alta entitate avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Ucrainei:
a) persoanele fizice avînd cetãţenia Ucrainei;
b) toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi asociaţiile care au statutul în concordanta cu legislaţia Ucrainei;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care este un rezident al unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Ucrainei, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
k) expresia unitate administrativ-teritorialã se referã la România şi expresia autoritate localã sau subdiviziune politica se referã la Ucraina;
l) termenul capital, în cazul Ucrainei, înseamnã proprietate.
2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii urmare domiciliului sau, rezidentei sale, locului înregistrãrii, locului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impunerii în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.
2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitate);
b) dacã statul contractant, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat, sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte, în mod obişnuit, în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional (cetãţean) este;
d) dacã aceasta persoana este naţional (cetãţean) al ambelor state contractante sau al nici uneia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) instalaţii pentru prospectari în scopul obţinerii de venituri;
g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;
h) un depozit sau alte asemenea, folosite pentru livrãri de bunuri în scopul obţinerii de venituri.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalatie sau activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai cînd asemenea şantier, proiect sau activitãţi dureazã o perioada mai mare de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv de servicii de consultanţa, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant, prin angajaţii sãi sau prin alt personal angajat în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca aceasta activitate sa dureze, pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii, fãrã obţinere de venit;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii, fãrã obţinere de venit;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vînzarea de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezulta din aceasta combinare, sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent, cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - desfãşoarã activitatea într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, va fi consideratã a avea un sediu permanent în primul stat menţionat, dacã:
a) are, în primul stat menţionat, împuternicirea de a negocia şi încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi, sau
b) menţine, în primul stat menţionat, un stoc de produse şi mãrfuri, din care efectueazã în mod regulat vinzari de produse sau mãrfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi.
6. O întreprindere va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant, numai prin faptul ca aceasta exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate, care este rezidenţã a unui stat contractant, controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere), situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sînt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Totuşi nici o deducere nu va fi acordatã pentru sume, dacã exista, plãtite (altfel decît ca rambursãri ale cheltuielilor efective) de cãtre sediul permanent sediului conducerii întreprinderii sau oricãror alte sedii ale sale, sub forma de redevenţe, remuneraţii sau alte plati similare fãcute pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi sau sub forma de comisioane pentru activitãţi specifice desfãşurate ori pentru conducere, sau, cu excepţia întreprinderilor bancare, sub forma de dobinzi la sumele împrumutate sediului permanent. De asemenea, la determinarea profitului unui sediu permanent, nu se va lua în calcul nici o suma pretinsa (altfel decît ca rambursare a cheltuielilor efective) de sediul permanent sediului conducerii întreprinderii sau oricãrui alt sediu al sau, sub forma de redevenţe, remuneraţii sau alte plati similare fãcute pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi, ori sub forma de comisioane pentru servicii speciale prestate sau pentru conducere ori, cu excepţia întreprinderilor bancare, ca dobinzi la împrumuturi acordate sediului de conducere al întreprinderii sau oricãruia dintre celelalte sedii ale sale.
4. În mãsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi, componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi concordanta cu
principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd profiturile includ elemente de venit, care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Venituri din transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
2. În sensul prezentului articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare şi rutiere în trafic internaţional includ:
a) venitul din închirierea ca "nava nudã" a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare şi rutiere;
b) profiturile din folosirea, întreţinerea sau închirierea conteinerelor (inclusiv a treilerelor pentru transportul conteinerelor) utilizate pentru transportul bunurilor sau mãrfurilor; cînd o astfel de închiriere sau folosire, întreţinere sau închiriere, dupã caz, este legatã de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinînd acelui stat şi impune, în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabil asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificãri, se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens, autoritãţile competente ale statelor contractante, dacã este necesar, se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care societatea plãtitoare de dividende este un rezident şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decît o asociere de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 15 % din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi, care nu sînt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care societatea distribuitoare a dividendelor este un rezident.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este un rezident, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Cînd o societate, care este un rezident al unui stat contractant, realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legatura cu care dividendele sînt plãtite, este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situate în acel celãlalt stat contractant, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant, dacã rezidentul este beneficiarul efectiv al dobinzilor.
2. Totuşi aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacã sînt plãtite pentru creanţe ale guvernului celuilalt stat contractant, ale Bãncii sale Naţionale (Centrale) sau ale oricãrei alte bãnci sau instituţii autorizate sa acorde, sa garanteze sau sa asigure credite în numele guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi de afaceri în celãlalt stat contractant, din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacã presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta, în legatura cu care sînt plãtite dobinzile, este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobinzile vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. Prevederile acestui articol nu se vor aplica, dacã scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane, cît priveşte crearea sau transferul creanţelor în legatura cu care sînt plãtite dobinzile, este de a obţine avantaje prin acea creare sau transfer de creanta, ca urmare a aplicãrii acestui articol.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi impozabile numai în acel celãlalt stat, dacã rezidentul, este beneficiarul efectiv al redevenţelor.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dacã primitorul, este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10% din suma bruta a redevenţelor pentru folosirea sau concesionarea oricãrui patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;
b) 15% din suma bruta a redevenţelor în toate celelalte cazuri.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice natura, primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent sau marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta dobindita în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacã presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant, cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o subdiviziune politica sau o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi aceste redevenţe se suporta de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, ţinînd seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va rãmîne impozabilã, potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
7. Prevederile acestui articol nu se vor aplica, dacã scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane, cît priveşte cererea sau transferul drepturilor în legatura cu care sînt plãtite redevenţele, este de a obţine avantaje prin acea creare sau transfer de drepturi, ca urmare a aplicãrii acestui articol.
ART. 13
Cistiguri din capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care este situata aceasta proprietate.
2. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea:
a) acţiunilor a cãror valoare provine în întregime sau în mare mãsura, direct sau indirect, din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant, sau
b) participãrii la o asociaţie de persoane la care activele constau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sau din acţiuni la care se face referire la subparagraful a) de mai sus,
pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare, fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau din proprietãţi mobiliare aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile din înstrãinarea unui astfel de sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau o astfel de baza fixa, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
5. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decît cea la care se face referire în paragraful 1, 2, 3 şi 4, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacã nu dispune, în mod obişnuit, în celãlalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 zile în orice perioada de 12 luni; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariala exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional sau la bordul unui vapor angajat în transportul pe cai navigabile interioare, pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este întreprinderea.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sînt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, numai dacã aceste activitãţi sînt finanţate de guvernul unui stat contractant.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, inclusiv anuitati, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este.
2. Termenul anuitate înseamnã o suma fixa platibila unei persoane fizice în mod periodic, la termenele stabilite în timpul vieţii acestei persoane sau în cursul unei perioade de timp stabilite, cu obligaţia de a face în schimb plati pentru recompensare deplina şi corespunzãtoare în bani sau în produse ori în servicii.
3. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plati similare fãcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale ale unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã, o subdiviziune politica sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţi, subdiviziuni sau unitãţi, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana fizica este un rezident al acelui stat contractant, şi dacã:
(i) este un naţional (cetãţean) al acelui stat contractant, sau
(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant, numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de/sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate localã a cestuia, de o subdiviziune politica sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi, subdiviziuni sau unitãţi vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este un rezident şi un naţional (cetãţean) al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 14, 15 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã, de o subdiviziune politica sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanti
Un student sau un practicant, care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat în scopul educãrii sau pregãtirii sale, va fi scutit de impozit în acel prim stat contractant menţionat pentru perioada studiilor sau pregãtirii, pentru urmãtoarele sume primite în scopul întreţinerii, educãrii sau pregãtirii:
a) sume primite din surse aflate în afarã statului contractant, în scopul întreţinerii, educãrii cercetãrii sau pregãtirii;
b) donaţii, burse sau alte sume fãcute de guvern sau de organizaţii ştiinţifice, educaţionale, culturale sau de alte organizaţii nonprofit.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica, care este sau a fost un rezident al unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoala sau alta instituţie educaţionalã similarã, nonprofit, care sînt recunoscute de guvernul celuilalt stat contractant şi care este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se vor aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui cistig în folosul personal al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile în statul contractant din care provin.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al articolului 6, poate fi impus în statul contractant în care sînt situate aceste proprietãţi.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi, sau de proprietãţi mobiliare aparţinînd unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinînd de exploatarea unor asemenea mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidenţã întreprinderea.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 24
Metode de eliminare a dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi evitata, dupã cum urmeazã:
a) cînd un rezident al României realizeazã un venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestei convenţii, sînt impozabile în Ucraina, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital, cu excepţia elementelor de venit menţionate la subparagraful b), şi ia în considerare, pentru determinarea cotei de impozit, venitul total obţinut, cota de impozit rezultatã aplicindu-se numai asupra venitului rãmas;
b) cînd un rezident al României realizeazã elemente de venit, care, potrivit prevederilor art. 10, 11 şi 12, pot fi impuse în Ucraina, atunci România va acorda, ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o suma egala cu impozitul plãtit în Ucraina. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi acea parte a impozitului, calculatã înainte de deducere, care este atribuibila unor asemenea elemente de venit realizate în Ucraina.
2. În cazul Ucrainei, dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã:
În ce priveşte aplicarea prevederilor legislaţiei ucrainene cu privire la scutirea de impozit pentru impozitul plãtit în afarã teritoriului Ucrainei (care nu va fi contrarã principiilor specifice ale acestui paragraf), impozitul roman, care este plãtit, potrivit prevederilor legislaţiei României şi în concordanta cu prevederile acestei convenţii, direct sau prin deduceri din profitul, venitul sau capitalul din surse romane, va fi dedus pe calea creditarii din impozitul ucrainean calculat în Ucraina pentru acest profit, venit sau capital pentru care acest impozit este calculat în Ucraina.
Aceasta deducere, în orice caz, nu va putea depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, asa cum a fost calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat contractant.
Cînd, în concordanta cu prevederile acestei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Ucrainei este scutit de impozit în Ucraina, Ucraina poate, totuşi la calcularea nivelului de impozit pentru venitul sau capitalul rãmas al acestui rezident, sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii (cetãţenii) unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legatã de aceasta, care este diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţia la care sînt sau pot fi supuşi nationalii (cetãţenii) celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Apatrizii, care sînt rezidenţi ai unui stat contractant, nu vor fi supuşi într-un stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea sau obligaţiile legate de aceasta la care sînt supuşi sau pot fi supuşi nationalii statului contractant respectiv, aflaţi în aceeaşi situaţie.
3. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile, în acel celãlalt stat contractant, decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat contractant, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
4. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil, responsabilitãţile familiale sau pe criterii nestipulate de legislaţia fiscalã interna generalã pe care le acorda rezidenţilor sãi.
5. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant, fata de un rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deductibile în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cînd ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat contractant menţionat.
6. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care este diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.
7. Prevederile prezentului articol se vor aplica impozitelor vizate de aceasta convenţie.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru el o impunere care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional (cetãţean) este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere care nu este în conformitate cu convenţia.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare satisfãcãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este în conformitate cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei, previne evaziunea fiscalã şi faciliteazã aplicarea legilor impotriva evaziunii fiscale. Folosind consultarile reciproce, autoritãţile competente vor stabili metode şi principii pentru schimbul de informaţii privind evaziunea fiscalã.
Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1.
Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial, comercial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari în virtutea regulilor ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt, pe canale diplomatice, ca procedurile solicitate de legislaţia interna pentru intrarea în vigoare a convenţiei au fost îndeplinite. Aceasta convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificãri şi va produce efecte:
(i) în ceea ce priveşte impozitele pe dividende, dobinzi sau redevenţe pentru orice plati fãcute la sau dupã a 60-a zi urmãtoare datei la care a fost facuta notificarea;
(ii) în ceea ce priveşte impozitul pe capital şi impozitul pe profiturile întreprinderilor, pentru orice perioada impozabilã care începe la sau dupã 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care este facuta notificarea;
(iii) în ceea ce priveşte impozitul pe veniturile persoanelor fizice, pentru orice plati fãcute la sau dupã a 60-a zi urmãtoare datei la care a fost facuta notificarea.
2. De la intrarea în vigoare a acestei convenţii, în relaţiile bilaterale dintre România şi Ucraina, Convenţia multilaterala de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnatã la Miskolc la 27 mai 1977, şi Convenţia multilaterala privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor juridice, semnatã la Ulan-Bator la 19 mai 1978, îşi vor inceta aplicabilitatea.
ART. 30
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea sa de cãtre unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe canale diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul oricãrui an calendaristic urmãtor perioadei de 5 ani socotitã de la data intrãrii în vigoare a convenţiei. În acest caz, convenţia va inceta sa aibã efect:
(i) în ceea ce priveşte impozitele pe dividende, dobinzi sau redevenţe pentru orice plati fãcute la sau dupã a 60-a zi urmãtoare datei la care a fost facuta notificarea;
(ii) în ceea ce priveşte impozitul pe capital şi impozitul pe profiturile întreprinderilor, pentru orice perioada impozabilã ce începe la sau dupã 1 ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului la care a fost facuta notificarea;
(iii) în ceea ce priveşte impozitul pe veniturile persoanelor fizice, pentru orice plati fãcute la sau dupã a 60-a zi urmãtoare datei la care a fost facuta notificarea.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în doua exemplare la Izmail la 29 martie 1996 în limbile romana, ucraineana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul englez va prevala.
Pentru Guvernul României,
Florin Georgescu,
ministru de stat, ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Ucrainei,
Petre Kuzmici Ghemanciuc,
ministrul finanţelor
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
