Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 126 din 28 iunie 1923  asupra proprietatii literare si artistice    Twitter Facebook
Cautare document

LEGE nr. 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietatii literare si artistice

EMITENT: MINISTERUL CULTELOR
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 68 din 28 iunie 1923

CAP. 1
Dispoziţiuni generale
ART. 1
Dreptul de proprietate literarã şi artisticã, adicã proprietatea creatiunilor intelectuale, este respectat şi garantat în România, fãrã îndeplinirea nici unei formalitãţi sau înregistrãri şi fãrã efectuarea nici unui depozit, atât romanilor cat şi strãinilor, în mod egal.
Proprietatea industriala rãmâne în afarã de dispoziţiunile acestei legi. Ea urmeazã a fi guvernata şi garantatã de legea ei specialã.
ART. 2
Autorii de tot felul de scrieri literare sau ştiinţifice, compozitorii de muzica, pictorii, desenatorii, sculptorii, arhitecţii, gravorii, în fine toţi creatorii de opere intelectuale, sub orice forma şi alcãtuire s-ar manifesta ele, se vor bucura în tot timpul vieţii, ca de o proprietate a lor, de dreptul exclusiv de a publica, reprezenta sau executa, a autoriza traducerile, adaptarile şi reproducerile în orice mod, a exploata singuri sau a vinde operele lor, în total sau în parte, a le darui sau a le transmite altora prin testament.
ART. 3
În caz de cesiune sau vânzare, autorii sau moştenitorii lor pãstreazã dreptul de control asupra operei publicate, a traducerilor, reproducerilor sau a adaptarilor fãcute dupã ea, având facultatea de a retrage cesiunea sau autorizaţia data, pe cale de somaţie judiciarã, cu dreptul ca editorul sa se adreseze justiţiei, în cazul când editorul sau reproducatorul modifica opera cedata, o denatureaza, o publica sau o reproduce contrar condiţiunilor din contract sau într-un mod prejudiciabil reputaţiei autorului, putând cere şi daune.
Dreptul moral de control nu se poate cesiona. El nu poate forma obiectul nici unei tranzacţii. Orice clauze contrare sunt nule de drept.
ART. 4
Dupã moartea autorului, moştenitorii sãi în gradul prevãzut de prezenta lege, precum şi cesionarii lor, se vor bucura timp de 30 de ani de aceleaşi drepturi de cari s-a bucurat autorul.
Dispoziţiunile art. 650 şi urmãtorii din codul civil, relative la succesiuni, sunt aplicabile şi în aceasta materie cu urmãtoarele derogãri:
1. Soţul supravieţuitor se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi copiii legitimi;
2. În linie ascendenta şi descendenta, nu pot veni la succesiune decât numai tatãl şi mama, copiii autorului şi nepoţii de fii ai acestuia;
3. În linie colateralã, nu au drept la succesiune decât numai fraţii şi surorile autorului.
Cesionarii şi moştenitorii se vor bucura de aceleaşi drepturi ca şi moştenitorii autorilor romani, dar sub condiţia reciprocitãţii, durata acestor drepturi neputând depãşi durata fixatã de legea romana.
Totuşi, dacã ele expira mai curând în ţara lor, ele vor inceta în acelaşi timp şi în România.
ART. 5
În cazul când dupã moartea autorului, moştenitorii sau cesionarii lor nu editeazã operele acestora timp de 3 ani, ministerul artelor are facultatea sa facã aceasta, beneficiile impartindu-se dupã scoaterea cheltuielilor, în mod egal, între moştenitori sau cesionari deoparte şi ministerul artelor de alta.
ART. 6
Dupã trecerea celor 30 ani dela moartea autorului, opera sa cade în domeniul public, oricine fiind liber a o reproduce şi exploata. Când nu exista moştenitori, legatari, cesionari, sau creditori ai autorului, opera sa cade în domeniul public imediat dupã moarte.
Dupã moartea autorului, nici moştenitorii, nici editorii nu pot face operei vreo modificare, fãrã ca aceasta sa fie adusã în mod aparent la cunostinta publicului.
Ministerul artelor va putea cere tribunalelor sa ordone distrugerea exemplarelor reproduse fãrã respectarea obligaţiunii de mai sus, pe lângã amenda prevãzutã la art. 48.
Dreptul de control prevãzut de art. 3 îl va avea în acest caz numai Academia romana. Acest drept este perpetuu. Oricine poate aduce la cunostinta Academiei asemenea cazuri.
ART. 7
Dreptul de proprietate al autorilor este mobiliar, cesibil, cu titlu gratuit sau oneros şi transmisibil prin succesiune ab intestat sau testamentarã, în total sau în parte, pe tot timpul duratei lui sau numai pe un anume timp, dispoziţiunile din codul civil asupra succesiunilor, fiindu-i aplicabile întocmai, cu restrictia stabilitã la art. 4 din prezenta lege. Regulile absentei din codul civil sunt de asemenea aplicabile dreptului de proprietate al autorilor.
ART. 8
În ceeace priveşte operele cari nu au fost publicate în timpul vieţii autorului, acesta poate, prin testament, sa interzicã ca ele sa fie publicate un anume timp care totuşi nu poate fi mai mare de 30 ani dela moartea sa, putând indica şi persoana sau instituţia insarcinata cu executarea voinţei sale.
Dispoziţiunile art. 4 relative la drepturile moştenitorilor şi cesionarilor se aplica şi în acest caz. Ele nu vor putea începe însã decât dupã expirarea timpului în care opera a fost interzisã de a fi publicatã.
Dispoziţiunile art. 3 şi 6, alin. II, sunt aplicabile şi în acest caz.
ART. 9
Cat timp opera unui autor se afla în stare de manuscris, în forma de note, schita, planuri, opere plastice neexpuse în public, etc., ea este insesisabila, asa ca nici creditorii autorului, nici acei ai moştenitorilor, nu pot obţine prin o acţiune judiciarã dreptul de sechestrare, urmãrire sau dreptul de a o publica, traduce, reprezenta, executa, reproduce şi expune în public.
ART. 10
De asemenea creditorii autorului nu vor putea în timpul vieţii acestuia sa dobândeascã dreptul de a tipari sau reproduce o noua editiune a unei opere deja publicatã. Acest drept aparţine exclusiv numai autorului.
Dupã moarte, însã, drepturile de proprietate asupra operelor deja publicate, lãsate în urma sa, intra în massa succesoralã, putându-se urmãri de creditori împreunã cu celelalte valori rãmase în succesiune, garantandu-se sotiei şi minorilor o jumãtate din aceasta valoare, care devine astfel insesizabila.
ART. 11
În materie de lucrãri dramatice, muzicale şi coregrafice, dreptul de publicare este independent de dreptul de prezentare sau executare. Fiecare din aceste doua drepturi pot forma obiectul unui contract separat de cesiune în condiţiunile speciale fiecãrui drept.
ART. 12
În materie artisticã: pictura, sculptura, desen, gravura, litografie, medalii, harti geografice, topografice, opere de arhitectura, etc., dreptul de reproducere este deasemenea independent de dreptul de proprietate asupra operei vândute sau comandate. El rãmâne artistului dacã nu l-a cedat şi pe acesta în mod expres. Aceste doua drepturi: de proprietate asupra operei originale şi de reproducerea ei prin mijloace manuale, mecanice sau chimice, formând drepturi absolut distincte, cesiunea unuia nu presupune şi cesiunea celuilalt. În caz de tãcere a contractului dreptul de reproducere se presupune a fi rezervat autorului.
ART. 13
Cesionarul sau editorul unei opere litere, ştiinţifice, muzicale sau artistice, punând opera în vânzare, nu poate sub nici un motiv sa schimbe titlul lucrãrii nici a-i modifica sau completa conţinutul sau forma, fãrã învoirea autorului sau a celor în drept.
ART. 14
Cesionarul sau editorul, primind spre publicare opera unui autor, este obligat a o tipari conform condiţiunilor din contract. El nu o poate ceda altui editor fãrã învoirea autorului, afarã de cazul când aceasta cesiune e cuprinsã în vânzarea întregului fond de comerţ al unei case de editura.
Dacã cesionarul sau editorul unei lucrãri întrucât nu s-a stipulat un termen, nu o publica în timp de 3 ani dela data contractului şi predarea manuscrisului, autorul are dreptul de a cere rezilierea contractului precum şi daune interese pentru prejudiciul moral şi material cauzat prin aceasta întârziere.
ART. 15
Dreptul de proprietate al autorului unei compozitiuni muzicale cuprinde în mod implicit şi dreptul de a face sau autoriza alcãtuirea de aranjamente, prelucrari, transcripţiuni, etc., dupã opera originala.
ART. 16
Când autorul unei opere de arta autoriza reproducerea ei prin mijlocirea unei arte deosebite de aceea a originalului, reproducatorul se bucura asupra acestui nou produs artistic de toate drepturile de proprietate prevãzute de aceasta lege.
ART. 17
O opera literarã sau ştiinţificã este consideratã ca publicatã din momentul ce ea a fost tiparita şi pusã în vânzare.
În ceeace priveşte operele dramatice, muzicale şi coreografice, din momentul în care ele au fost tipãrite şi puse la dispoziţia publicului, iar dacã sunt în stare de manuscris, din ziua primei lor reprezentatiuni sau executiuni publice fãcute cu învoirea autorului sau a celor în drept.
Deasemenea operele artistice, din momentul expunerii lor în public sau a reproducerii lor prin mijloacele arãtate la art. 12 şi 16.

CAP. 2
Opere literare
ART. 18
Dreptul de proprietate literarã asupra operelor de literatura, şi de ştiinţa, (poezii, nuvele, romane, studii critice, de drept, sociologie, filozofie etc.), cuprinde dreptul exclusiv de publicare, de reproducere, de vânzare şi exploatarea operei, precum şi dreptul de a autoriza traducerea ei în orice alte limbi.
ART. 19
Constituie o atingere a dreptului de proprietate literarã:
1. Publicarea prin orice mijloace de reproducere a lucrãrilor arãtate în art. 18, fãrã învoirea expresã a autorului, tot astfel şi traducerea lor;
2. Publicarea unei lucrãri aflate în stare de manuscris, în contra voinţei autorului;
3. Retiparirea unei lucrãri sau a unei noi editii pe care autorul sau editorul o publica contra condiţiunilor contractului încheiat între dânşii şi înainte de epuizarea primei editii.
Aceste dispoziţiuni nu se aplica editorului în cazul unei cesiuni totale;
4. Punerea în vânzare, fãrã stirea şi încuviinţarea autorului, a unui numãr mai mare de exemplare decât cel stabilit în contract;
5. Publicarea unei colecţii de scrisori, corespondente literare sau particulare, fãrã consimţãmântul autorilor, scriitorilor sau a celor în drept.
6. Reproducerea totalã sau parţialã a unei lucrãri literare din mijlocirea filmelor cinematografice sau prin orice alte mijloace mecanice de reproducere optica sau fonetica.
ART. 20
Din contra, nu constituie o atingere a dreptului de proprietate:
1. Citatiunile textuale a unor pasaje izolate din o scriere deja publicatã, în dãrile de seama sau studiile critice şi polemice ce se fac asupra acestei lucrãri;
2. Indicarea şi rezumatul cuprinsului unei scrieri apãrute, a unui discurs sau conferinţe ţinute în public;
3. Reproducerea articolelor nesemnate din ziare şi reviste, a informaţiilor şi telegramelor în condiţiunile arãtate în art. 46 şi 47;
4. Reproducerea în cãrţile didactice: antologii, crestomatii, publicaţii pentru cultura scolarilor, cãrţi de citire, compozitii, gramatici, dictionare, etc., de pasaje izolate, poezii şi mici bucãţi literare sau ştiinţifice, în întregime sau rezumate, cu obligaţia aratarii numelui autorului şi titlului lucrãrii din cari s-a fãcut reproducerea sau rezumarea;
5. Recitarea în public de poezii sau bucãţi literare, la serbari şcolare, reprezentaţii oficiale sau lecturi publice, alcãtuite de societãţi de cultura populara sau în scopuri de binefacere, cu sau fãrã plata.

CAP. 3
Opere dramatice şi muzicale
ART. 21
Dreptul de proprietate asupra unei opere dramatice, muzicale şi coregrafice (balet, pantomime, etc.), cuprinde dreptul de a exploata prin tipãrire, punerea ei în vânzare, precum şi reprezentarea sau executarea ei în public.
ART. 22
Constituie o atingere a acestui drept de proprietate:
1. Editarea, reprezentarea sau executarea în public a unei opere dramatice, muzicale sau coregrafice, fãrã autorizarea autorului;
2. Tipãrirea sau reprezentarea în public, în mod parţial de acte sau scene separate dupã operele dramatice, sau tipãrirea sau executarea în public de aranjamente, transcripţiuni sau extrase de pe operele muzicale sau coregrafice;
3. Reproducerea neautorizata a operelor muzicale pe plãci de gramofoane, suluri şi orice alte piese destinate instrumentelor de reproducere mecanicã a sunetelor;
4. Reproducerea în total sau în rezumat a unei opere dramatice sau a libretului unei opere muzicale sau coregrafice prin mijlocirea filmelor de cinematograf sau prin orice alte procedee şi mijloace mecanice de reproducere.
ART. 23
Din contra, nu constituie o atingere a dreptului de proprietate artisticã:
1. Citarea de pasaje izolate, de scena sau mici extrase luate din operele dramatice sau muzicale, fãcute în dãrile de seama, sau criticele dramatice sau muzicale, precum şi publicarea de culegeri destinate special şcolilor, în mici bucãţi sau compozitii dramatice sau muzicale deja publicate, cu obligaţiunea de a se indica numele autorului şi titlul lucrãrii din cari au fost extrase;
2. Reproducerea în mod izolat a scenelor, rolurilor sau a partitiunilor muzicale, pentru uzul exclusiv al artiştilor sau al executantilor orali sau instrumentali, reproduceri cari însã nu sunt destinate de a fi puse în comerţ;
3. Reprezentarea sau executarea în public de acte separate, bucãţi de muzica sau scene coregrafice la serbari şcolare sau reprezentaţii oficiale, organizate de societãţi populare, corale sau instrumentale, sau în scopuri de binefacere, cu sau fãrã plata.

CAP. 4
Opere artistice
ART. 24
Dreptul de proprietate artisticã asupra operelor de arta: pictura, desen, litografie, gravura, medalii, sculptura, harti geografie şi topografice, terestre sau marine, lucrãri de arhitectura, etc., cuprinde dreptul exclusiv pentru autorul lor de a publica, vinde sau expune opera respectiva, de a autoriza reproducerea ei prin orice procedeu plastic, mecanic sau chimic şi de a ceda sau a pune în vânzare aceste reproduceri.
ART. 25
Reproducatorul unei opere de arta prin mijlocirea unui procedeu deosebit de acela al originalului, când reproducerea este facuta cu autorizaţiunea autorului, se va bucura şi el la randu-i de dreptul de proprietate şi derivatele lui asupra noii sale creatiuni artistice.
ART. 26
Constituie o atingere a dreptului de proprietate artisticã:
1. Orice reproducere neautorizata de autor a operei sale artistice prin orice mijloace s-ar realiza ea;
2. Punerea în vânzare de opere de pictura, sculptura sau orice alte productiuni artistice, semnate în mod fraudulos cu numele vreunui artist reputat, imitandu-i semnatura sau semnul special adoptat de el, în scopul de a insela pe cumpãrãtor.
ART. 27
Din contra, nu constituie o atingere a dreptului de proprietate artisticã:
1. Reproducerea picturilor, sculpturilor şi oricãrui alt obiect de arta, aflate în muzeele şi pinacotecele publice sau ale Statului, precum şi a statuelor şi monumentelor aşezate în grãdinile, pieţele sau drumurile publice, afarã de cazul când artiştii-autori şi-au rezervat în mod expres şi exclusiv dreptul de reproducere asupra acestor opere publice de arta;
2. Reproducerile izolate de opere deja publicate sau expuse, precum şi grupe sau porţiuni din acele opere fãcute în scopul explicarii textului unei lucrãri de critica sau analiza artisticã, a unei istorii sau dictionar al artelor, în cãrţile didactice sau publicaţiuni pentru cultura scolarilor, atunci când aceste din urma lucrãri constitue partea principala a publicatiei, iar reproducerile partea accesorie, cu obligaţiunea indicarii numelui autorului şi a operei dupã care se face reproducerea;
3. Reproducerea prin ziare, reviste, anuare, almanahuri sau calendare, a operelor artistice expuse în public, în dãrile de seama sau criticile de arta ce se fac în aceste publicaţii periodice, cu obligaţia pentru reproducator de a indica numele autorului artist;
4. Reproducerile prin orice mijloace tehnice a serbarilor naţionale, oficiale sau populare, cortegii, etc.
ART. 28
Când e vorba de portrete, busturi sau statui, fãcute dupã comenzi particulare, în cazul acesta, nici artistul pictor sau desenator, sculptor sau gravor, nici chiar proprietarul tabloului bustului sau statuiei nu au dreptul de a-l reproduce sau expune în public fãrã autorizaţiunea persoanei reprezentate sau al celor ce l-au comandat.

CAP. 5
Opere anonime, pseudonime şi postume
ART. 29
Dreptul de proprietate asupra operelor literare sau artistice anonime sau pseudonime, aparţine persoanei care a contractat cu editorul şi a autorizat publicarea, sau a editorului care a imprimat lucrarea.
Când e vorba de opere artistice, proprietatea aparţine expunatorului sau reproducatorului.
Durata acestui drept este aceea arãtatã la art. 2 şi 4, în condiţiunile prevãzute de aceste articole.
În cazul când autorul adevãrat se face cunoscut, acest drept trece implicit asupra sa, afarã de cazul unei cesiuni parţiale sau totale fãcute editorului, în care situaţie se vor respecta termenele prevãzute în contract. În acest caz, dacã autorul o cere, anonimatul sau pseudonimul întrebuinţat poate fi înlocuit cu numele sau.
ART. 30
Când e vorba de opere postume, proprietarul lor sau acela care prin mijloace licite le va fi descoperit şi dat la lumina mai întâi, se bucura de acelaşi drept exclusiv de proprietate ca şi autorul lor, în condiţiunile prevãzute de art. 2 şi 4 din prezenta lege.

CAP. 6
Traduceri şi reproduceri
ART. 31
Traducãtorul unei opere literare, sau reproducatorul prin orice mijloace a unei opere de arta, când aceste traduceri sau reproduceri sunt fãcute cu autorizaţia autorilor, se bucura de aceleaşi drepturi de proprietate asupra lor ca şi autorul operei originale.
ART. 32
Autorii însã pot conditiona acest drept ce acorda traducatorilor sau reproducatorilor operelor lor. Contractul încheiat între dânşii va preciza dacã autorizarea este data unei singure persoane sau la mai multe, dacã este data pentru o singura editiune sau pentru mai multe şi în cari anume limbi autoriza aceste traduceri. Când e vorba de reproducerea operelor de arta se vor preciza mijloacele mecanice sau chimice şi natura materialului din care autorul încuviinţeazã a se face reproducerea.
ART. 33
Pentru lucrãrile cari apar în mai multe volume sau în mai multe pãrţi, autorizaţia data de autor trebuie sa precizeze dacã priveşte opera intreaga sau numai un singur volum sau parte.
ART. 34
Traducerile operelor clasice, precum şi a celor moderne cãzute în domeniul public, sunt proprietatea acelora cari le-au tradus. Acest drept însã nu poate constitui un obstacol pentru alţii de a face alte traduceri dupã aceleaşi opere.

CAP. 7
Drepturile colaboratorilor
ART. 35
Colaboratorii unei opere literare sau artistice au drepturi egale asupra operei comune care este indivizibilã, afarã de convenţii contrare.
Dacã lucrarea se compune din muzica şi cuvinte (libret), ea nu este consideratã ca indivizibilã. Compozitorul muzical sau autorul libretului au dreptul de a exploata lucrarea lor în comun sau separat, fiecare în felul sau, dupã natura productiunii fiecãruia, prin publicaţii, traduceri sau executiuni publice. Nu au dreptul însã în caz de neînţelegere sa-şi aleagã un alt colaborator pentru partea respectiva fiecãruia.
ART. 36
Când o lucrare este alcãtuitã de mai mulţi autori, fãrã ca colaborarea fiecãruia sa constituie o parte distinctã, pentru a putea fi publicatã sau cesionata, este necesarã autorizaţia tuturor.
Tot astfel şi în cazul când dreptul de proprietate al unei asemenea lucrãri este transmis prin succesiune în mod egal la mai mulţi moştenitori sau sunt în concurenta o parte din colaboratori cu parte din moştenitorii celorlalţi.
În caz de neînţelegere între dânşii, tribunalul va decide, ajutat de va fi nevoe de luminile unor experţi speciali fiecãrei lucrãri, având ca criteriu interesul general al culturii.
ART. 37
Când e vorba de o enciclopedie, de un dictionar, sau de o alta lucrare de acest gen, care este alcãtuitã de diferiţi autori, pe temeiul specialitatii lor literare, ştiinţifice, artistice, filozofice etc., şi al cãror nume figureazã în fruntea lucrãrii, fãrã însã a se putea determina partea de lucrare a fiecãruia, proprietatea le aparţine în comun şi în mod egal.
Regulele cuprinse în articolul precedent le sunt aplicabile şi acestora.
ART. 38
În cazul când articolele sau partea de lucru a fiecãrui din colaboratorii unor astfel de lucrãri este semnatã sau este notoriu cunoscutã ca fiind scrisã de anume autori fiecare din aceştia se bucura în mod exclusiv de dreptul de proprietate prevãzut de prezenta lege asupra articolelor semnate sau a partii speciale din lucrarea ce-i aparţine personal.
El are dreptul de a publica aceasta parte şi separat.
ART. 39
Colaboratorul unei lucrãri literare, dramatice, muzicale sau artistice, care nu voeşte sa participe la exploatarea ei, poate cere ca numele sau sa nu figureze pe lucrare şi sa refuze de a fi partas, la cheltuielile de exploatare, renunţând şi la beneficiile ce eventual ar produce lucrarea respectiva. În orice caz, refuzul sau nu poate impiedica publicarea sau exploatarea operei.
Renunţãrile nu se presupun, ele trebuiesc expres manifestate.
ART. 40
Dreptul de proprietate, în caz de colaborare dureazã în mod egal în folosul tuturor colaboratorilor tot timpul vieţii lor. Moştenitorii, legatarii sau cesionarii fiecãrui colaborator se vor bucura de acest drept pana la trecerea a 30 ani dela moartea colaboratorului supravieţuitor.
În lipsa de moştenitori sau cesionari ai unuia din colaboratori, partea sa trece în folosul celorlalţi colaboratori sau succesorilor acestora.
ART. 41
În caz de colaborare, cesiunea unei lucrãri nu poate fi acordatã decât unui singur editor. Exceptiune se face numai în cazul prevãzut de art. 35, relativ la operele muzicale, însoţit de cuvinte (libret), când colaboratorul sau colaboratorii muzicei sau ai libretului pot, în caz de neînţelegere, sa-şi cesioneze lucrarea lor la diferiţi editori.

CAP. 8
Acte şi publicaţiuni oficiale; productiuni orale
ART. 42
Nu pot alcãtui un drept exclusiv de proprietate literarã: actele şi publicaţiunile oficiale (afarã de cele declarate secrete), proiectele de legi, legile votate de Parlamente, decretele, deciziunile sau circularile ministeriale sau ale altor autoritãţi, precum şi jurisprudentele instanţelor judecãtoreşti; de asemenea pledoariile orale şi concluziile scrise sau orice alte acte depuse la tribunale şi Curţi; discursurile parlamentare şi politice, conferinţele publice şi orice alte productiuni orale care cad în domeniul public imediat ce au fost publicate în Monitorul Oficial sau au fost pronunţate în public.
Ziarele, revistele şi orice alte publicaţiuni periodice au absolutã libertate de a le reproduce şi publica în rezumat sau în întregime.
ART. 43
Pentru colectionarea lor însã, în broşuri sau volume trebuiesc observate urmãtoarele reguli şi condiţiuni:
1. Pentru colectionarea legilor sau a jurisprudentelor, este obligator ca acel care le publica sa fie doctor sau licenţiat în drept sau în ştiinţele economice, financiare, comerciale, sociologice, etc., şi sa aibã cel puţin 3 ani de practica sau stagiu ca: magistrat, advocat, profesor sau funcţionar într-un minister sau orice alta instituţie publica;
2. Pentru colectionarea discursurilor parlamentare, politice, juridice, a conferinţelor sau a altor lucrãri pronunţate în public, trebuieste obţinutã autorizarea în scris a autorilor lor.
ART. 44
Academia Romana, Arhivele Statului, Societatea Regala de Geografie şi orice alte societãţi sau instituţiuni asemãnãtoare: literare, ştiinţifice sau artistice, recunoscute ca persoane morale, deasemenea Statul, judeţele sau comunele, au dreptul exclusiv de proprietate şi deci de exploatare şi de reproducere a operelor comandate şi publicate prin îngrijirea, conducerea şi cheltuiala lor.
Durata acestui drept însã nu este mai mare de 20 ani, care începe a curge din anul publicãrii.
Dupã trecerea acestei durate de timp opera cade în domeniul public, cu rezerva prevãzutã în art. 6, alin. II al prezentei legi.
Dispoziţiunile art. 20 şi 27 sunt aplicabile în cazurile cuprinse în prezentul articol.

CAP. 9
Ziare, reviste, publicaţii periodice
ART. 45
Ziarele, revistele şi orice alte publicaţiuni periodice sunt proprietatea exclusiva a persoanelor sau societãţilor cari le publica.
Titlul lor de asemenea constituie un drept de proprietate care este garantat aceluia care l-a creat sau întrebuinţat cel dintâi.
Un titlu de ziar sau revista înceteazã de a mai forma un drept exclusiv de proprietate, în înţelesul alineatului precedent, dacã au trecut 10 ani consecutivi din ziua când ziarul sau revista a încetat de a mai apare.
Aceasta prescripţie poate fi însã întreruptã prin reaparitiunea chiar neregulata a ziarului sau revistei în intervalul acestor zece ani.
ART. 46
Articolele sau notele cu caracter literar, ştiinţific, artistic sau juridic, ce se publica în ziare, reviste sau alte publicaţii periodice, sunt proprietatea acelora cari le-au scris, dacã ele sunt semnate de autorii lor. Ele nu se pot reproduce fãrã autorizaţia acestora. În cazul când nu sunt semnate, ele se pot reproduce în rezumat sau în întregime, fãrã sa fie nevoie de nici o autorizaţiune, însã cu obligaţiunea de a cita locul şi unde sunt reproduse.
ART. 47
Articolele precum şi polemicele cu caracter politic sau interes obştesc, chiar când sunt semnate, faptele diverse, informaţiunile, telegramele sau corespondentele, nu constituesc un drept de proprietate în înţelesul prezentei legi.
Ele se pot reproduce fãrã autorizare, cu obligaţia de a se indica ziarul sau revista din care au fost reproduse.

CAP. 10
Delicte, contravenţii, pedepse
ART. 48
Orice atingere a dreptului de proprietate literarã şi artisticã constituie delictul de contrafacere pedepsit de art. 339 şi urmãtorii din codul penal. Pedepsele edictate în art. 341 din codul penal se modifica precum urmeazã:
Pedeapsa contrafacatorului sau a introducatorului va fi amenda dela 2.000-10.000 lei, iar pentru vânzãtor amenda dela 1.000-5.000 lei. În cazuri deosebit de grave, tribunalul va putea pronunţa şi pedeapsa cu închisoare pana la o luna.
ART. 49
În afarã de delictele de contrafacere, orice calcare a dispoziţiunilor edictate prin prezenta lege constitue o contraventiune şi se pedepseşte cu o amenda de 100 lei, pana la 2.000 lei.
Amenzile în caz de insolvabilitate a condamnatului se transforma în închisoare.
Durata închisorii se va determina de justiţie, socotindu-se drept 50 lei amenda o zi de închisoare; durata închisorii nu va putea fi în asemenea cazuri mai mare de şase luni.
ART. 50
În caz de recidiva, tribunalul are dreptul de a dubla amenzile atât când e vorba de delictele de contrafacere cat şi atunci când e vorba de contraventiuni.
ART. 51
Sunt de asemenea culpabili pentru delicte de contrafacere şi pedepsiţi conform art. 341 şi 342 din codul penal:
1. Acei cari, în scop de a induce în eroare şi a insela pe cumpãrãtori, publica o lucrare a unui autor reputat, pe propriul sau nume, ori pe un nume împrumutat, sau publica o lucrare a sa personalã pe numele unui autor reputat, precum şi acei cari cu buna ştiinţa o pun în vânzare, o reproduc sau o reprezintã; tot astfel şi acei cari comit faptele prevãzute în art. 26, alin. II din prezenta lege.
În cazul când opera este cãzutã în domeniul public, reprezentanţii autorului sau Academia Romana, conform art. 6, alin. II, au dreptul de a intenta acţiune în daune interese, conform art. 998 din codul civil, în contra autorului acestor contrafaceri.
2. Introducatorii în ţara a oricãrei lucrãri contrafãcute în strãinãtate, precum şi punerea ei în vânzare, cu buna ştiinţa asupra provenientei delictoase a acestei lucrãri.
ART. 52
Delictele de contrafaceri, ca şi contraventiunile prevãzute de aceasta lege, se vor judeca în prima instanta, de tribunalele de judeţ, cu drept de apel la Curtea respectiva, în termen de 15 zile dela pronunţarea sentinţei când este pronunţatã contradictor sau 15 zile dela comunicare când este pronunţatã în lipsa, şi fãrã drept de opoziţie la nici o instanta.
Partea civilã are şi ea drept de apel în acelaş termen, însã numai în ceea ce priveşte cuantumul despãgubirilor acordate.
ART. 53
Pronunţând condamnarea, tribunalul, dupã cererea partii lezate, va declara confiscate toate reproducerile sau exemplarele puse sau destinate a fi puse în vânzare, ordonand în acelaşi timp distrugerea formelor de tipar cliseelor, planşelor, pietrelor, mulajelor sau a compozitiunilor ce au servit la contrafacere.
Aceleaşi mãsuri se vor lua de tribunal şi în cazul prevãzut de art. 26 alin. II şi art. 51 alin. I din prezenta lege.
ART. 54
În caz de reprezentare ilicitã a operelor dramatice, muzicale, coregrafice, etc., tribunalul poate ordonã confiscarea manuscriselor, libretelor, notelor muzicale, partitiunile sau rolurile împãrţite artiştilor.
În caz de flagrant delict de reprezentare sau de execuţie a unor asemenea opere, procurorul sau delegatul sau, care face ancheta, va confisca toţi banii proveniţi din încasãrile fãcute, spre a servi pentru despãgubiri.
ART. 55
Autorul, moştenitorii sau cesionarii lor, au dreptul de a cere tribunalului, chiar înainte de a se pronunţa condamnarea, de a ordonã pe cale de ordonanţe preşedinţiale, conform art. 66 bis din procedura civilã, mãsuri conservatorii, urmãrind sau sechestrand obiectele enumarate la art. 53 şi de a lua în acelaşi timp mãsurile necesare de a impiedica continuarea sau reinceperea faptului delictos.
Tribunalul este dator a se pronunţa imediat asupra acestor cereri, având facultatea de a conditiona admiterea lor prin depunerea unei cauţiuni din partea acelora cari pretind asemenea mãsuri.
ART. 56
La necesitate, tribunalul poate recurge la luminile unor experţi de specialitate, pentru a se lãmuri asupra chestiunilor în legatura cu prejudiciile cauzate autorilor, sau celor în drept, cu ocazia comiterii delictelor de contrafacere sau a contraventiunilor.
ART. 57
Tribunalul competent de a judeca este acela al domiciliului autorului lezat, al moştenitorului sau al cesionarului. Când sunt mai mulţi autori, moştenitori sau cesionari cu domicilii deosebite, atunci tribunalul competent este cel din Bucureşti.
ART. 58
Acţiunea penalã, ca şi acţiunea civilã în despãgubiri, rezulta din delictul de contrafacere sau din contraventiunea comisã, se prescrie dupã trecere de 3 ani din ziua publicãrii, reprezentãrii, reproducerii, executãrii sau punerii în vânzare a lucrãrii contrafãcute sau a contraventiunii faptuite. Pedeapsa se prescrie prin trecerea a 5 ani dela pronunţarea ei în mod definitiv. Deciziunea condamnatoare rãmasã definitiva se va publica în doua ziare din cele mai rãspândite, pe spesele celui condamnat.

CAP. 11
Dispoziţiuni finale
ART. 59
Prezenta lege va intra în vigoare în tot cuprinsul tarii dela data promulgãrii şi publicãrii ei prin Monitorul Oficial.
ART. 60
Când opera unui autor a fost cesionata unui editor de însuşi autorul sau de moştenitorii lui, înaintea promulgãrii acestei legi, cesionarul nu va putea beneficia decât de termenul de 10 ani dupã moartea autorului, conform art. 2 din legea presei dela 1862, întrucât convenţia pãrţilor dintre autor şi editor, sau dintre moştenitori şi editor, a avut de baza acest numãr de ani prevãzut de vechea lege.
Prezenta lege prelungind însã dreptul moştenitorilor la 30 ani, pentru restul de timp ce mai rãmâne pana la completarea acestui numãr de ani, dreptul de exploatare al operei revine moştenitorilor, afarã de o noua convenţie ce ar interveni între moştenitori şi editori pentru restul de timp pana la completarea celor 30 ani.
ART. 61
Pentru operele deja cãzute în domeniul public, prezenta lege nu are efect retroactiv, drepturile moştenitorilor ca şi ale cesionarilor fiind definitiv stinse prin expirarea celor 10 ani dela moartea autorului, prevãzuţi de legea dela 1862.
Prezenta lege nu modifica raporturile juridice stabilite deja în virtutea vechei legi.
ART. 62
Sotia-autor, sub orice regim matrimonial ar fi cãsãtoritã, este dispensata de orice autorizaţiune maritala sau judecãtoreascã pentru toate actele ce le va face în exercitarea drepturilor sale de proprietate literara şi artisticã.
ART. 63
Legea presei din 1 Aprilie 1862, în partea ei referitoare la "proprietatea literarã şi artisticã" (art. 1 - 11), precum şi toate legile asupra proprietãţii literare în vigoare pana azi în teritoriile desrobite, sunt abrogate. Legea din 24 Martie 1904, modificatã prin legea din 19 Decemvrie 1922, rãmâne în vigoare şi se va aplica în tot cuprinsul tarii.
------------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice