Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeazã statutul personalului de specialitate specific serviciilor de probaţiune, denumit în continuare personal din serviciile de probaţiune.
(2) În înfãptuirea actului de justiţie, munca personalului din serviciile de probaţiune constituie un sprijin pentru judecãtori şi procurori, competenţa şi îndeplinirea corectã a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în procesul de individualizare a pedepsei, de executare a sancţiunilor neprivative de libertate, de asistare şi consiliere a victimelor infracţiunilor.
ART. 2
Serviciile de probaţiune îşi desfãşoarã activitatea sub conducerea, coordonarea şi controlul Direcţiei de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, denumitã în continuare direcţia de specialitate.
ART. 3
În exercitarea funcţiei, personalul din serviciile de probaţiune este obligat sã respecte drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţãrii, prevederile reglementãrilor interne şi sã îndeplineascã dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea profesionalã.
ART. 4
În exercitarea funcţiei, personalul din serviciile de probaţiune trebuie sã respecte demnitatea individului şi integritatea persoanei.
ART. 5
În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi a atribuţiilor prevãzute de prezenta lege este interzisã discriminarea pe criterii de sex, orientare sexualã, vârstã, rasã, etnie, religie, origine socialã, situaţie familialã ori alte criterii discriminatorii.
ART. 6
Scopul exercitãrii funcţiei de consilier de probaţiune îl constituie creşterea gradului de siguranţã publicã prin informarea şi consilierea victimelor infracţiunilor, promovarea alternativelor la detenţie, prevenirea infracţionalitãţii, reducerea riscului de recidivã şi reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încãlcat legea penalã.
CAP. II
Structura personalului din serviciile de probaţiune
ART. 7
Personalul din serviciile de probaţiune se compune din:
a) consilieri de probaţiune;
b) şefi ai serviciilor de probaţiune, denumiţi în continuare şefi serviciu;
c) inspectori de probaţiune, care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul direcţiei de specialitate.
SECŢIUNEA 1
Consilierii de probaţiune
ART. 8
(1) Dupã criteriul vechimii în specialitate, funcţia de consilier de probaţiune are 4 grade profesionale, dupã cum urmeazã:
a) consilieri de probaţiune debutanţi - vechime în specialitate de pânã la un an;
b) consilieri de probaţiune gradul III - vechime în specialitate de la un an la 4 ani;
c) consilieri de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
d) consilieri de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
(2) Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al salariului stabilit prin legea de salarizare.
(3) Vechimea în serviciile de probaţiune este consideratã vechime în specialitate.
ART. 9
Consilierii de probaţiune sunt debutanţi şi definitivi.
ART. 10
(1) Consilierul de probaţiune debutant este persoana fãrã vechime în specialitate la data angajãrii, care îndeplineşte un an de stagiu pânã la definitivare.
(2) Consilierii de probaţiune definitivi se împart în 3 grade profesionale, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b)-d).
ART. 11
(1) Stagiul reprezintã perioada premergãtoare definitivãrii în funcţia de consilier de probaţiune şi are drept scop pregãtirea profesionalã la începutul exercitãrii funcţiei.
(2) Stagiul este efectiv şi obligatoriu.
(3) Pe perioada stagiului consilierul de probaţiune debutant exercitã toate atribuţiile prevãzute de lege, având obligaţia:
a) sã aprofundeze cunoştinţele teoretice în domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor infracţiunilor - noţiuni de drept penal şi procedurã penalã, criminologie, metodologia activitãţii de probaţiune şi protecţie a victimelor, sãnãtate mentalã şi infracţiune, problema dependenţei, dezvoltare instituţionalã şi cooperare instituţionalã, psihologia dezvoltãrii, sociologie aplicatã, informaticã socialã;
b) sã îşi dezvolte abilitãţi de bazã, necesare desfãşurãrii activitãţii de probaţiune şi protecţie a victimelor.
(4) Activitatea consilierului de probaţiune debutant este îndrumatã de cãtre şeful serviciului unde îşi desfãşoarã activitatea sau de cãtre o persoanã desemnatã de acesta, cu experienţã de minimum 3 ani în domeniu.
(5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplicã în mod corespunzãtor şi personalului care la angajare avea vechimea în specialitate necesarã pentru ocuparea unui post de consilier de probaţiune definitiv, dar care nu a mai exercitat anterior o funcţie în domeniul probaţiunii.
ART. 12
(1) Consilierii de probaţiune se subordoneazã ierarhic şefilor serviciilor şi directorului direcţiei de specialitate.
(2) Consilierii de probaţiune respectã legislaţia în vigoare şi îndeplinesc sarcinile încredinţate de şeful serviciului şi de directorul direcţiei de specialitate.
SECŢIUNEA a 2-a
Şefii serviciilor de probaţiune
ART. 13
Şefii serviciilor sunt numiţi în funcţie de ministrul justiţiei, din rândul consilierilor de probaţiune gradele III-I, ţinându-se seama de calitãţile profesionale, de aptitudinile manageriale, îndeosebi de capacitatea de organizare şi decizie, de integritate, de capacitatea de gestionare a situaţiilor de crizã, de abilitãţile de comunicare, de lucru în echipã, de planificare, de autocontrol şi de motivaţia pentru ocuparea funcţiei.
ART. 14
Şefii serviciilor de probaţiune au urmãtoarele atribuţii:
a) coordoneazã activitatea serviciului de probaţiune, asigurând buna funcţionare a acestuia;
b) repartizeazã lucrãrile şi sarcinile în cadrul serviciului de probaţiune;
c) urmãresc şi rãspund de elaborarea corespunzãtoare şi la termenele stabilite a lucrãrilor;
d) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi pe cele ale şefilor ierarhici;
e) asigurã un mediu de lucru participativ şi consultativ;
f) gestioneazã cu responsabilitate şi imparţialitate relaţiile profesionale care se stabilesc cu şi între personalul de probaţiune din subordine;
g) contribuie la promovarea activitãţilor serviciului de probaţiune;
h) evalueazã anual performanţele profesionale ale consilierilor de probaţiune;
i) contribuie la pregãtirea iniţialã şi continuã a personalului de probaţiune din subordine;
j) formuleazã propuneri de eficientizare a practicii în materie;
k) reprezintã serviciul şi dezvoltã relaţii optime de lucru cu colaboratorii din cadrul organizaţiilor şi instituţiilor partenere;
l) desfãşoarã activitãţile administrative pe care postul le presupune.
ART. 15
(1) Revocarea din funcţia de conducere a şefilor serviciilor de probaţiune se dispune de ministrul justiţiei, la propunerea directorului direcţiei de specialitate, pentru urmãtoarele motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
b) în cazul exercitãrii necorespunzãtoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientã, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilitãţilor.
(2) La verificarea organizãrii eficiente a activitãţii de cãtre şefii serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, urmãtoarele criterii: folosirea adecvatã a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesitãţilor, gestionarea situaţiilor de crizã, gestionarea informaţiilor, organizarea pregãtirii şi perfecţionãrii profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probaţiune.
(3) La verificarea comportamentului şi comunicãrii şefilor serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea cu persoanele aflate în evidenţa serviciului de probaţiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul organizaţiilor şi instituţiilor partenere, cu mass-media, precum şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public şi transparenţa actului de conducere.
(4) La verificarea asumãrii responsabilitãţii de cãtre şefii serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuţiilor prevãzute de lege şi regulamente, precum şi implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei.
(5) La verificarea aptitudinilor manageriale ale şefilor serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidã de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analizã, sintezã, previziune, strategie şi de planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa şi capacitatea de adaptare rapidã.
SECŢIUNEA A 3-A
Inspectorii de probaţiune
ART. 16
Inspectorii de probaţiune sunt numiţi în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, din rândul consilierilor de probaţiune gradele profesionale II-I, ţinându-se seama de calitãţile profesionale, abilitãţile de comunicare, tactul în relaţiile de serviciu, integritate şi obiectivitate, precum şi de capacitatea de gestionare a situaţiilor de crizã.
ART. 17
(1) Dupã criteriul vechimii în specialitate, funcţia de inspector de probaţiune are douã grade profesionale, dupã cum urmeazã:
a) inspectori de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
b) inspectori de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
(2) Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bazã din grila de salarizare.
ART. 18
Inspectorii de probaţiune au urmãtoarele atribuţii:
a) efectueazã controlul serviciilor de probaţiune prin intermediul unor inspecţii de probaţiune periodice;
b) propun directorului direcţiei de specialitate soluţii legale şi oportune în rezolvarea aspectelor identificate cu ocazia efectuãrii inspecţiilor şi în vederea eficientizãrii activitãţii serviciului de probaţiune, pe baza constatãrilor inspecţiilor;
c) efectueazã, din dispoziţia şefilor ierarhici, cercetarea disciplinarã prealabilã a personalului din serviciile de probaţiune;
d) participã la activitatea de recrutare, selecţie şi pregãtire profesionalã a personalului de probaţiune;
e) contribuie la evaluarea anualã a performanţelor profesionale ale personalului din serviciile de probaţiune;
f) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi alte sarcini ordonate pe linie ierarhicã, în limitele competenţelor legale şi regulamentare.
CAP. III
Cariera personalului din serviciile de probaţiune
SECŢIUNEA 1
Numirea în funcţie
ART. 19
(1) Postul de consilier de probaţiune se ocupã prin concurs.
(2) Condiţiile de organizare şi desfãşurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
ART. 20
(1) Pentru a fi numitã în funcţia de consilier de probaţiune persoana trebuie sã îndeplineascã, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) sã aibã capacitate deplinã de exerciţiu;
b) sã nu aibã antecedente penale, sã nu aibã cazier fiscal;
c) sã cunoascã limba românã, scris şi vorbit;
d) sã fie aptã din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, fapt dovedit pe baza testãrii medicale şi psihologice de specialitate organizate în acest scop;
e) sã se bucure de o bunã reputaţie;
f) sã fie licenţiatã în asistenţã socialã, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept;
g) sã promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcţiei pentru care candideazã.
(2) În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuie sã prezinte direcţiei de specialitate dovada stabilirii reşedinţei în România.
ART. 21
(1) Inspectorii de probaţiune şi şefii serviciilor de probaţiune sunt numiţi în funcţie prin concurs.
(2) Condiţiile de organizare şi desfãşurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Definitivarea în funcţie
ART. 22
Dupã efectuarea stagiului, consilierii de probaţiune debutanţi sunt obligaţi sã se înscrie la examenul de definitivare în funcţie.
ART. 23
Data şi locul susţinerii examenului de definitivare în funcţie, precum şi tematica acestuia se stabilesc de direcţia de specialitate împreunã cu Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei şi se afişeazã la sediul Ministerului Justiţiei şi la sediul tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de data organizãrii acestuia.
ART. 24
(1) Examenul de definitivare în funcţie a consilierului de probaţiune debutant constã, în mod obligatoriu, într-o probã scrisã cu caracter teoretic şi o probã scrisã cu caracter practic.
(2) Proba teoreticã are ca obiect testarea cunoştinţelor în materie, cuprinzând: metodologia activitãţii de protecţie a victimelor, instituţii de drept penal şi procedurã penalã, criminologie, dezvoltare instituţionalã şi cooperare instituţionalã, informaticã socialã, sãnãtate mentalã şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicatã şi psihologia dezvoltãrii.
(3) Proba practicã constã în întocmirea unei lucrãri scrise cu caracter aplicativ.
ART. 25
Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
ART. 26
(1) Sunt declaraţi admişi consilierii de probaţiune debutanţi care au obţinut media finalã de minimum 7, dar nu mai puţin de nota 5 la fiecare dintre cele douã probe.
(2) Media finalã se calculeazã ca medie aritmeticã între notele obţinute la cele douã probe.
ART. 27
(1) Rezultatele examenului de definitivare se publicã pe pagina electronicã a Ministerului Justiţiei şi se afişeazã la sediul Ministerului Justiţiei şi la sediile tribunalelor, întocmindu-se un proces-verbal privind data şi ora afişãrii acestora.
(2) Candidaţii nemulţumiţi de rezultate pot depune contestaţie în termen de 48 de ore de la afişare, la Ministerul Justiţiei.
(3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
(4) Contestaţiile se soluţioneazã în termen de maximum 10 zile de la depunerea acestora, iar rezultatele se publicã pe pagina electronicã a Ministerului Justiţiei şi se afişeazã la sediul Ministerului Justiţiei şi al tribunalului pe lângã care funcţioneazã serviciul unde îşi desfãşoarã activitatea persoana care a depus contestaţia.
ART. 28
(1) Consilierii de probaţiune debutanţi declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie sunt numiţi pe un post de consilier de probaţiune gradul III.
(2) Neprezentarea nejustificatã a consilierilor de probaţiune debutanţi la examenul de definitivare în funcţie la prima sesiune dupã încheierea stagiului sau respingerea acestora la douã sesiuni atrage eliberarea din funcţie.
ART. 29
(1) Ministerul Justiţiei îndeplineşte formalitãţile legate de numirea consilierilor de probaţiune debutanţi care au fost declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie, în termen de maximum 30 de zile de la data afişãrii rezultatelor finale.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul eliberãrii din funcţie a consilierilor de probaţiune debutanţi aflaţi în una dintre situaţiile prevãzute la art. 28 alin. (2).
SECŢIUNEA a 3-a
Promovarea în grade profesionale
ART. 30
Promovarea în gradele I şi II a personalului serviciilor de probaţiune, precum şi promovarea în gradul I a inspectorilor de probaţiune se fac pe bazã de concurs, în raport cu vechimea în specialitate, competenţa profesionalã, rezultatele obţinute în activitate şi cu numãrul posturilor scoase la concurs.
ART. 31
(1) Vechimea în specialitate, necesarã pentru prezentarea la concursul de promovare în grade profesionale, este cea prevãzutã la art. 8 şi 17.
(2) Promovarea personalului de probaţiune se face numai în gradul profesional imediat superior.
ART. 32
Data şi locul susţinerii concursului de promovare, precum şi tematica, actele de înscriere, termenul de depunere a acestora şi numãrul posturilor pentru care se organizeazã concursul se stabilesc de direcţia de specialitate împreunã cu Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei şi vor fi publicate pe pagina electronicã a Ministerului Justiţiei şi afişate la sediul Ministerului Justiţiei şi al tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de data organizãrii acestuia.
ART. 33
Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, fiind compusã din reprezentanţi ai direcţiei de specialitate şi ai Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din Ministerul Justiţiei.
ART. 34
(1) Concursul de promovare constã în întocmirea unei lucrãri de disertaţie, în unul dintre urmãtoarele domenii: protecţia victimelor, reintegrarea socialã şi supravegherea infractorilor, metodologia activitãţii de probaţiune, instituţii de drept penal şi procedurã penalã, criminologie, dezvoltare instituţionalã şi cooperare instituţionalã, informaticã socialã, sãnãtate mentalã şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicatã şi psihologia dezvoltãrii.
(2) Promovarea candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea descrescãtoare a notelor obţinute, dar nu mai puţin de nota 8, şi în limita posturilor scoase la concurs.
(3) Prevederile art. 27 şi art. 29 alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor.
SECŢIUNEA a 4-a
Evaluarea performanţelor profesionale şi testarea medicalã şi psihologicã a personalului din serviciile de probaţiune
ART. 35
(1) Evaluarea performanţelor profesionale ale personalului din serviciile de probaţiune se face anual.
(2) Criteriile şi metodologia de evaluare a performanţelor profesionale se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea direcţiei de specialitate.
ART. 36
(1) Personalul din serviciile de probaţiune este evaluat la fiecare 3 ani sau ori de câte ori directorul direcţiei de specialitate apreciazã cã este necesar, prin intermediul unei testãri psihologice, în vederea verificãrii unor aspecte, precum:
a) mobilitatea mentalã;
b) atitudinea faţã de calitatea soluţiilor şi a deciziilor;
c) echilibrul emoţional şi autocontrolul comportamental, rezistenţa la stres şi la frustrare;
d) sistemul de atitudini (faţã de sine, faţã de muncã, faţã de viaţã, mentalitãţi);
e) maturitatea socialã, gradul de socializare;
f) conformarea la reguli şi norme, spiritul de disciplinã;
g) capacitatea de cooperare şi de relaţionare socialã;
h) conştiinciozitatea şi responsabilitatea;
i) existenţa unor tendinţe psihopatologice.
(2) Personalul din serviciile de probaţiune efectueazã un examen medical periodic, dispus de Ministerul Justiţiei.
(3) Costurile investigaţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se suportã din bugetul Ministerului Justiţiei.
SECŢIUNEA a 5-a
Formarea profesionalã
ART. 37
Formarea profesionalã a personalului din serviciile de probaţiune are urmãtoarele obiective principale:
a) adaptarea la cerinţele postului;
b) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului, perfecţionarea pregãtirii profesionale;
c) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activitãţilor profesionale;
d) promovarea şi dezvoltarea carierei profesionale.
ART. 38
Formarea profesionalã a personalului din serviciile de probaţiune se realizeazã prin urmãtoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de Ministerul Justiţiei sau la alte cursuri de formare profesionalã în domeniu;
b) stagii profesionale de adaptare la cerinţele postului;
c) stagii de practicã şi specializare.
ART. 39
(1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, elaboreazã programe de formare profesionalã, cu consultarea şefilor de servicii.
(2) Pe baza programelor de formare profesionalã prevãzute la alin. (1), se stabileşte un plafon anual de cheltuieli, ce vor fi suportate din bugetul Ministerului Justiţiei, în limita creditelor bugetare aprobate.
(3) În situaţia în care persoana a fost inclusã în programe de formare profesionalã în una dintre formele prevãzute la art. 38, cu durata de cel puţin douã luni, pe cheltuiala Ministerului Justiţiei, aceasta are obligaţia sã lucreze minimum 2 ani în cadrul serviciului sau, dupã caz, al direcţiei de specialitate.
(4) În cazul în care programul de formare depãşeşte durata prevãzutã la alin. (3), pentru fiecare douã luni, termenul pentru care existã obligaţia de a lucra în cadrul serviciului sau al direcţiei de specialitate se prelungeşte cu câte un an.
(5) În cazul nerespectãrii obligaţiei prevãzute la alin. (3) şi (4), persoana va suporta integral cheltuielile de şcolarizare şi celelalte cheltuieli de participare.
CAP. IV
Modificarea raporturilor de muncã
SECŢIUNEA 1
Delegarea, detaşarea şi transferul personalului din serviciile de probaţiune
ART. 40
(1) Delegarea personalului din serviciile de probaţiune se dispune pe o perioadã de cel mult 60 de zile într-un an.
(2) Persoana poate refuza delegarea dacã se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singurã copilul;
c) starea sãnãtãţii, doveditã cu certificat medical, face contraindicatã delegarea.
(3) Delegarea pe o perioadã mai mare de 60 de zile într-un an se poate dispune numai cu acordul scris al persoanei.
(4) Pe perioada delegãrii, persoana îşi pãstreazã funcţia şi beneficiazã de drepturile prevãzute de lege pentru personalul delegat din cadrul instituţiilor publice din sectorul bugetar.
ART. 41
(1) Detaşarea personalului din serviciile de probaţiune se dispune în interesul serviciului în care urmeazã sã îşi desfãşoare activitatea persoana, la propunerea directorului direcţiei de specialitate, pentru o perioadã de cel mult un an.
(2) Detaşarea poate fi prelungitã pentru motive obiective, care impun prezenţa persoanei la serviciul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor pãrţi, din 6 în 6 luni. Dacã nu existã acordul persoanei, durata maximã a detaşãrii este de un an.
(3) Persoana poate refuza detaşarea numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
(4) Pe perioada detaşãrii, persoana îşi pãstreazã funcţia şi beneficiazã de drepturile prevãzute de lege.
(5) Când salariul şi celelate drepturi bãneşti prevãzute pentru funcţia în care este detaşat consilierul de probaţiune sunt inferioare celor de care acesta beneficia anterior, el îşi pãstreazã salariul şi celelalte drepturi avute anterior.
ART. 42
(1) Personalul din serviciile de probaţiune care este detaşat sau delegat în altã localitate decât cea de domiciliu beneficiazã, pe toatã durata delegãrii sau detaşãrii, de urmãtoarele drepturi:
a) diurnã în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, dar nu mai puţin decât cuantumul prevãzut pentru personalul din unitãţile bugetare;
b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria pânã la 3 stele inclusiv. În situaţia în care nu beneficiazã de cazare în aceste condiţii, personalul are dreptul la o sumã egalã cu 0,5% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã pentru fiecare noapte, pe toatã durata delegãrii sau detaşãrii în altã localitate;
c) decontarea transportului aerian, naval, auto sau pe calea feratã clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, dupã caz. În cazul în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiazã de decontarea valorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri. Aceste drepturi nu se plãtesc în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparţine instituţiei.
(2) Prevederile prezentului articol se completeazã, dupã caz, cu reglementãrile aplicabile personalului din instituţiile publice.
ART. 43
(1) Transferul personalului din serviciile de probaţiune între serviciile de probaţiune se aprobã, la cererea acestuia sau a serviciilor de probaţiune interesate, de ministrul justiţiei, la propunerea directorului direcţiei de specialitate.
(2) Transferul se poate face într-o funcţie echivalentã cu funcţia deţinutã, pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevãzute în fişa postului.
ART. 44
(1) Pentru a se dispune delegarea, detaşarea sau transferul, trebuie sã existe cumulativ:
a) acordul/cererea persoanei, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) teza finalã;
b) avizele şefilor celor douã servicii de probaţiune implicate;
c) avizul directorului direcţiei de specialitate.
(2) Delegarea, detaşarea şi transferul se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. Delegarea şi detaşarea se revocã prin ordin al ministrului justiţiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea şi eliberarea din funcţie ale personalului din serviciile de probaţiune
ART. 45
(1) Suspendarea din funcţie a personalului din serviciile de probaţiune poate interveni de drept, prin acordul pãrţilor sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în cazurile prevãzute de prezenta lege.
(2) Suspendarea din funcţie are ca efect suspendarea prestãrii muncii de cãtre persoanã şi a plãţii drepturilor de naturã salarialã.
(3) Perioadele de suspendare din funcţie din motive imputabile nu constituie vechime în muncã şi nu se iau în calculul drepturilor la pensie.
ART. 46
(1) Suspendarea din funcţie intervine de drept în urmãtoarele cazuri:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporarã de muncã;
c) carantinã;
d) îndeplinirea unei funcţii salarizate în asociaţii profesionale;
e) forţã majorã;
f) în cazul în care persoana este în stare de arest preventiv, în condiţiile Codului de procedurã penalã.
(2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetãrii motivului de suspendare de drept, persoana este obligatã sã informeze în scris angajatorul despre acest fapt, acesta având obligaţia de a asigura, în termen de 5 zile, condiţiile necesare reluãrii activitãţii de cãtre persoana suspendatã.
ART. 47
(1) Suspendarea din funcţie poate interveni prin acordul pãrţilor ori în cazul în care existã motive justificate şi temeinice de naturã a pune persoana în imposibilitate temporarã de a exercita funcţia deţinutã.
(2) Suspendarea prin acordul pãrţilor se poate dispune pe o duratã de maximum 6 luni, o singurã datã într-un an.
ART. 48
(1) Suspendarea din funcţie se poate dispune din iniţiativa ministrului justiţiei, în urmãtoarele situaţii:
a) pe durata cercetãrii disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2)-(5);
b) ca sancţiune disciplinarã;
c) persoana suferã de o boalã psihicã ce o împiedicã sã îşi exercite funcţia în mod corespunzãtor.
(2) Dacã în urma cercetãrii disciplinare prealabile se constatã cã persoana nu a sãvârşit o abatere disciplinarã, neaplicându-se nici o sancţiune disciplinarã, suspendarea din funcţie înceteazã, iar persoana va fi repusã în toate drepturile avute anterior, plãtindu-i-se drepturile bãneşti de care a fost lipsitã.
(3) Suspendarea din funcţie se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
(4) În perioada suspendãrii din funcţie nu se plãtesc drepturile salariale. Aceastã perioadã nu constituie vechime în funcţia deţinutã.
(5) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. c), boala psihicã se constatã printr-o expertizã de specialitate dispusã de ministrul justiţiei, la sesizarea directorului direcţiei de specialitate. Suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandatã de comisia medicalã de specialitate, numitã prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sãnãtãţii.
(6) Dupã expirarea perioadei suspendãrii, ministrul justiţiei, pe baza unei noi expertize, poate hotãrî încetarea suspendãrii şi repunerea în funcţie a persoanei, prelungirea acesteia sau, dacã boala este ireversibilã, eliberarea din funcţie potrivit art. 52 alin. (1) lit. g).
ART. 49
(1) Suspendarea la iniţiativa persoanei poate interveni în urmãtoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pânã la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) pentru participarea la grevã, în condiţiile legii;
d) existã motive justificate şi temeinice de naturã a-l pune pe angajat în imposibilitate temporarã de a exercita funcţia deţinutã.
(2) Cererea de suspendare se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicitã suspendarea.
(3) Suspendarea se constatã şi se aprobã în cazurile prevãzute la alin. (1), prin act administrativ emis de angajator.
(4) Dispoziţiile art. 46 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi pentru cazurile prevãzute la alin. (1).
ART. 50
(1) Reluarea activitãţii se dispune prin act administrativ emis de angajator.
(2) Actul administrativ prin care se constatã, respectiv se aprobã suspendarea, precum şi actul administrativ prin care se dispune reluarea activitãţii se comunicã persoanei în termen de 10 zile lucrãtoare de la data emiterii.
(3) Pe perioada suspendãrii postul se pãstreazã.
ART. 51
Suspendarea din funcţie se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin.
ART. 52
(1) Personalul din serviciile de probaţiune este eliberat din funcţie în urmãtoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, în condiţiile legii;
c) neîndeplinirea oricãreia dintre condiţiile prevãzute pentru numirea în funcţie;
d) condamnarea definitivã pentru sãvârşirea unei infracţiuni;
e) neprezentarea nejustificatã a consilierilor de probaţiune debutanţi la examenul de definitivare, la prima sesiune dupã încheierea stagiului sau respingerea acestora la douã sesiuni;
f) incapacitatea profesionalã doveditã pe baza evaluãrii anuale a performanţelor profesionale individuale sau, dupã caz, îndeplinirea necorespunzãtoare a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere;
g) starea sãnãtãţii fizice şi/sau psihice a persoanei, constatatã prin decizie a organelor competente de expertizã medicalã, nu îi mai permite acestuia sã îşi îndeplineascã atribuţiile corespunzãtoare funcţiei deţinute;
h) ca sancţiune disciplinarã.
(2) Cazurile de eliberare din funcţie prevãzute la alin. (1) lit. c)-h) sunt motive imputabile persoanei, atrãgând consecinţele prevãzute de lege.
ART. 53
(1) Persoana poate solicita eliberarea din funcţie prin demisie.
(2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.
(3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrãtoare pentru consilieri de probaţiune, respectiv de 30 de zile lucrãtoare pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune din direcţia de specialitate.
ART. 54
(1) Eliberarea din funcţie se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, care produce efecte de la data stabilitã prin acesta.
(2) Ordinul ministrului justiţiei de eliberare din funcţie se comunicã persoanei în cauzã şi trebuie sã conţinã, în mod obligatoriu, motivele care determinã eliberarea din funcţie şi durata preavizului.
(3) Împotriva ordinului de eliberare din funcţie se poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.
CAP. V
Drepturi şi îndatoriri ale personalului din serviciile de probaţiune. Incompatibilitãţi şi interdicţii
SECŢIUNEA 1
Drepturile personalului din serviciile de probaţiune
ART. 55
Personalul din serviciile de probaţiune şi inspectorii de probaţiune au drepturile şi obligaţiile prevãzute de prezenta lege.
ART. 56
Consilierii de probaţiune definitivi şi inspectorii de probaţiune se bucurã de stabilitate.
ART. 57
Pentru activitatea depusã, personalul din serviciile de probaţiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de bazã, sporuri şi indemnizaţii, precum şi din premii sau prime, ale cãror cuantumuri se stabilesc prin lege specialã.
ART. 58
Personalul din serviciile de probaţiune este liber sã se asocieze ori sã adere la organizaţii sindicale, precum şi la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apãrãrii intereselor sale profesionale, sociale sau economice.
ART. 59
(1) Personalului din serviciile de probaţiune îi este recunoscut dreptul la grevã, în condiţiile legii, cu respectarea principiilor continuitãţii şi celeritãţii activitãţii de justiţie.
(2) În timpul grevei se vor asigura serviciile esenţiale, nu mai puţin de o treime din activitatea normalã, asigurându-se participarea serviciului la şedinţele de judecatã la care a fost citat, întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpaţi, precum şi rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de cãtre organele judiciare.
ART. 60
Personalului din serviciile de probaţiune trebuie sã i se asigure condiţii normale de muncã şi igienã, de naturã sã îi asigure sãnãtatea şi integritatea fizicã şi psihicã.
ART. 61
Personalul din serviciile de probaţiune în funcţie beneficiazã de sprijin în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin protocol între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei.
ART. 62
(1) Pentru merite deosebite în activitate personalul serviciilor şi inspectorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar clasele I-III.
(2) Modalitatea de propunere şi condiţiile concrete pentru acordarea Diplomei Meritul judiciar clasele I-III se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) intrã în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle personalului din serviciile de probaţiune
ART. 63
Personalului de probaţiune din cadrul serviciilor şi inspectorilor de probaţiune le revin, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) sã ducã la îndeplinire atribuţiile ce le revin conform fişei postului, sã dea dovadã de spirit de iniţiativã şi creativitate în exercitarea funcţiei, în limitele legii;
b) sã respecte disciplina muncii;
c) sã respecte prevederile legale şi regulamentare;
d) sã respecte incompatibilitãţile şi interdicţiile prevãzute de lege;
e) sã se conformeze dispoziţiilor legale date de şefii ierarhic superiori;
f) sã informeze şeful ierarhic superior şi celelalte autoritãţi abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat cunoştinţã în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupţie;
g) sã îşi îmbunãtãţeascã în mod permanent pregãtirea profesionalã, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic;
h) sã predea lucrãrile încredinţate în cazul suspendãrii sau încetãrii raporturilor de serviciu.
ART. 64
Personalul din serviciile de probaţiune este dator sã îndeplineascã cu profesionalism, corectitudine şi în mod conştiincios sarcinile de serviciu şi sã se abţinã de la orice faptã care ar putea aduce prejudicii instituţiei în care îşi desfãşoarã activitatea.
ART. 65
Personalul din serviciile de probaţiune rãspunde, potrivit legii, de îndeplinirea corespunzãtoare şi la termenele stabilite a atribuţiilor ce îi revin.
ART. 66
(1) Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia de a pãstra confidenţialitatea datelor deţinute în exercitarea funcţiei.
(2) Se excepteazã de la prevederile alin. (1) datele furnizate organelor judiciare în cadrul procesului penal.
ART. 67
Personalul din serviciile de probaţiune este dator sã se abţinã de la orice acte sau fapte de naturã sã compromitã demnitatea lui în funcţie şi în societate.
ART. 68
Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia sã respecte dispoziţiile cuprinse în codul deontologic şi în Regulamentul de ordine interioarã al serviciilor de probaţiune.
SECŢIUNEA a 3-a
Incompatibilitãţi şi interdicţii
ART. 69
Personalului din serviciile de probaţiune îi este interzis sã desfãşoare activitãţi comerciale.
ART. 70
(1) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la elaborarea de publicaţii, articole, studii de specialitate, lucrãri literare ori ştiinţifice, la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic, precum şi la derularea unor programe de cooperare naţionalã şi internaţionalã în domeniu.
(2) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la întocmirea unor proiecte de acte normative şi strategii de dezvoltare instituţionalã, cu acordul directorului direcţiei de specialitate.
(3) Consilierii de probaţiune, şefii serviciilor sau inspectorii de probaţiune pot fi membri ai societãţilor ştiinţifice sau academice. Aceştia pot fi membri ai oricãror persoane juridice de drept privat fãrã scop patrimonial, în afarã de cele care acţioneazã în domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor.
(4) Pentru activitãţile prevãzute la alin. (2), personalul din serviciile de probaţiune nu poate fi remunerat suplimentar.
(5) Personalul din serviciile de probaţiune şi inspectorii de probaţiune de specialitate pot ocupa funcţii didactice în învãţãmântul superior.
ART. 71
(1) Consilierul de probaţiune sau şeful serviciului, care este soţ sau rudã de pânã la gradul IV inclusiv cu persoana aflatã în evidenţa serviciului sau cu victima infracţiunii, nu va putea exercita nici una dintre atribuţiile specifice funcţiei în legãturã cu acea persoanã.
(2) Inspectorul de probaţiune care este soţ sau rudã de pânã la gradul IV inclusiv cu consilierul de probaţiune sau şeful serviciului nu va putea exercita nici una dintre atribuţiile specifice funcţiei în legãturã cu acea persoanã.
(3) Persoana aflatã în situaţia de conflict de interese este obligatã sã îl înştiinţeze în scris despre aceasta pe şeful ierarhic superior, în termen de maximum 3 zile lucrãtoare de la data luãrii la cunoştinţã de existenţa conflictului de interese.
(4) În cazul prevãzut la alin. (3), şeful ierarhic superior va lua mãsuri urgente pentru desemnarea altei persoane responsabile.
CAP. VI
Rãspunderea disciplinarã
ART. 72
(1) Personalul din serviciile de probaţiune rãspunde disciplinar în cazul sãvârşirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum şi în cazul manifestãrii unui comportament care dãuneazã interesului serviciului şi prestigiului justiţiei.
(2) Abaterea disciplinarã este o faptã în legãturã cu munca şi care constã într-o acţiune sau inacţiune sãvârşitã cu vinovãţie, prin care consilierul de probaţiune, şeful serviciului sau inspectorul de probaţiune a încãlcat normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispoziţiile legale ale conducãtorilor ierarhici.
ART. 73
Sunt abateri disciplinare urmãtoarele fapte:
a) absenţele nemotivate de la serviciu;
b) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
c) întârzierea sistematicã în efectuarea lucrãrilor;
d) neglijenţa repetatã în rezolvarea lucrãrilor;
e) comportamentul inadecvat în timpul exercitãrii atribuţiilor de serviciu;
f) manifestãrile care aduc atingere onoarei şi probitãţii profesionale;
g) nerespectarea legislaţiei în vigoare referitoare la activitatea de probaţiune;
h) încãlcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle, interdicţiile şi incompatibilitãţile prevãzute de prezenta lege;
i) refuzul nejustificat de a îndeplini dispoziţiile legale ale şefului ierarhic superior;
j) imixtiunea în activitatea altui consilier de probaţiune, şef serviciu sau inspector de probaţiune, contrar reglementãrilor legale şi practicii în domeniu;
k) nerespectarea confidenţialitãţii datelor deţinute în virtutea exercitãrii funcţiei.
ART. 74
(1) Sancţiunile disciplinare care se aplicã în raport cu gravitatea abaterilor sunt:
a) avertismentul scris;
b) diminuarea salariului de bazã cu 5-15% pe o perioadã de la o lunã la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de promovare în gradele profesionale pe o perioadã de la un an la 3 ani;
d) suspendarea din funcţie pe maximum 6 luni;
e) trecerea într-un grad profesional inferior pe o perioadã de pânã la un an, cu diminuarea corespunzãtoare a salariului;
f) revocarea din funcţia de conducere ocupatã;
g) eliberarea din funcţie.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinarã se poate aplica o singurã sancţiune.
(3) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite, avându-se în vedere împrejurãrile în care aceasta a fost sãvârşitã, gradul de vinovãţie a persoanei şi consecinţele abaterii, comportarea generalã în serviciu, precum şi eventuale sancţiuni disciplinare suferite anterior.
(4) Sancţiunile disciplinare se aplicã în termen de cel mult 6 luni de la data sãvârşirii abaterii disciplinare.
ART. 75
(1) Sancţiunea disciplinarã prevãzutã la art. 74 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de cãtre şeful serviciului, pentru consilierii de probaţiune, sau de directorul direcţiei de specialitate, pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune.
(2) Sancţiunile disciplinare prevãzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) se aplicã de ministrul justiţiei, la propunerea comisiei de disciplinã. Comisiile de disciplinã se constituie, prin ordin al ministrului justiţiei, din reprezentanţi ai direcţiei de specialitate. Dacã procedura cercetãrii disciplinare se desfãşoarã faţã de un inspector de probaţiune, din comisie face parte şi un reprezentant al Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei. Modul de desfãşurare a activitãţii comisiei de disciplinã se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât dupã cercetarea prealabilã a faptei sãvârşite şi dupã audierea persoanei.
(4) Persoana supusã cercetãrii disciplinare prealabile va fi convocatã în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Audierea trebuie consemnatã în scris, sub sancţiunea nulitãţii.
(5) În cadrul cercetãrii se vor stabili faptele şi urmãrile acestora, împrejurãrile în care au fost sãvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovãţiei, orice alte date concludente.
(6) În cursul cercetãrii disciplinare prealabile, persoana cercetatã are dreptul sã formuleze şi sã susţinã toate apãrãrile în favoarea sa, aducând toate probele pe care le considerã necesare. Ea are dreptul sã cunoascã toate actele cercetãrii.
(7) Refuzul persoanei cercetate de a colabora la derularea cercetãrii disciplinare prealabile se constatã prin proces-verbal şi nu împiedicã finalizarea acesteia.
(8) Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), persoana în cauzã poate face contestaţie la directorul direcţiei de specialitate sau, dupã caz, la ministrul justiţiei, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate.
(9) Pe baza propunerii comisiei de disciplinã, directorul direcţiei de specialitate sau ministrul justiţiei adoptã o decizie definitivã.
(10) Sancţiunea disciplinarã se aplicã prin decizie scrisã, emisã de şeful serviciului sau de directorul direcţiei de specialitate, sau prin ordin al ministrului justiţiei, care se comunicã persoanei sancţionate în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
(11) Persoana nemulţumitã de sancţiunea aplicatã se poate adresa instanţei de judecatã competente, potrivit legii.
ART. 76
(1) Cercetarea disciplinarã prealabilã se finalizeazã prin aplicarea sau neaplicarea unei sancţiuni disciplinare, avându-se în vedere criteriile prevãzute la art. 74 alin. (3).
(2) Sancţiunea disciplinarã se aplicã în termen de 90 de zile de la data înregistrãrii actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii abaterii disciplinare şi se comunicã persoanei interesate.
(3) Ordinul sau decizia de sancţionare se ataşeazã dosarului profesional al angajatului.
ART. 77
Rãspunderea disciplinarã nu exclude rãspunderea civilã, penalã sau administrativã a persoanei pentru fapta sãvârşitã.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 78
Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu reglementãrile din legislaţia muncii şi legislaţia civilã, în mãsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncã prevãzute de prezenta lege.
ART. 79
(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi denumirea "servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor", cuprinsã în actele normative în vigoare, se înlocuieşte cu denumirea "servicii de probaţiune".
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi denumirea "Direcţia de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor", cuprinsã în actele normative în vigoare, se înlocuieşte cu denumirea "Direcţia de probaţiune".
ART. 80
Personalul care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, este încadrat pe funcţiile de consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor, şef serviciu şi inspector de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor se considerã cã îndeplineşte condiţiile legale pentru ocuparea funcţiilor în care este numit.
ART. 81
Pânã la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probaţiune, rãmân aplicabile dispoziţiile <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 82
În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi, se stabilesc, prin hotãrâre a Guvernului, mãsurile speciale de protecţie de care poate beneficia personalul din serviciile de probaţiune, condiţiile şi modul de realizare a acestora.
ART. 83
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se abrogã <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socialã a infractorilor şi de supraveghere a executãrii sancţiunilor neprivative de libertate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 129/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, cu modificãrile ulterioare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 4 mai 2006.
Nr. 123.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
