Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) În sensul prezentei legi prin strãin se înţelege persoana fãrã cetãţenie romana.
(2) Dovada cetateniei strãine se face cu pasaportul sau cu alt document de identitate emis de statul al cãrui cetãţean este strainul. În cazul persoanei fãrã cetãţenie dovada identitãţii şi a calitãţii de apatrid se face cu pasaportul sau cu alt document emis de statul în care acesta îşi are domiciliul.
ART. 2
(1) În România strãinii se bucura de protecţia generalã a persoanei şi a averii, garantatã de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevãzute în tratatele internaţionale la care România este parte.
(2) Strãinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau grupãri similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnitati publice, civile sau militare şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestatii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale.
(3) De asemenea, strãinii nu pot finanta partide, organizaţii, grupãri sau manifestatii ori întruniri dintre cele prevãzute la alin. (2).
ART. 3
Pe timpul şederii în România strãinii sunt obligaţi sa respecte legislaţia romana.
CAP. 2
Intrarea, şederea şi ieşirea strãinilor
SECŢIUNEA 1
Intrarea strãinilor
ART. 4
Strãinii pot intra în România în scop oficial, pentru afaceri, pentru activitãţi de presa, pentru angajare în munca sau pentru studii, ca turişti, în tranzit ori în alte interese, în condiţiile prezentei legi.
ART. 5
(1) Intrarea strãinilor pe teritoriul României se poate face în baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sunt recunoscute sau acceptate de statul roman, precum şi a vizei romane, dacã prin înţelegeri internaţionale nu s-a convenit altfel.
(2) Guvernul poate stabili prin hotãrâre exceptarea unilaterala a cetãţenilor unor state de la obligativitatea vizelor.
(3) Intrarea strãinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de control pentru trecerea frontierei de stat deschis traficului internaţional.
(4) Trecerea frontierei de stat romane de cãtre strãini se poate face şi prin alte locuri, în condiţiile stabilite prin acorduri şi înţelegeri între România şi statele vecine.
ART. 6
(1) Viza romana se acorda, la cerere, de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
(2) În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat viza romana se poate acorda, cu titlu de excepţie, prin reciprocitate şi pe perioade determinate, în condiţiile stabilite prin instrucţiuni comune ale Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului de Interne.
(3) Guvernul poate hotãrî în mod unilateral desfiinţarea sau obţinerea vizei romane de cãtre cetãţenii unor state în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
(4) În funcţie de scopul cãlãtoriei viza poate fi: diplomaticã, de serviciu, simpla sau de tranzit.
(5) Viza se acorda dupã cum urmeazã:
a) viza diplomaticã şi viza de serviciu: de cãtre Ministerul Afacerilor Externe, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României;
b) viza simpla şi viza de tranzit: de cãtre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Interne.
(6) Viza simpla se acorda pentru afaceri, pentru activitãţi de presa, pentru angajare în munca sau pentru studii, în scop turistic, vizita ori în alte interese, în condiţiile prezentei legi.
(7) Condiţiile de acordare a vizelor se stabilesc prin instrucţiuni comune de cãtre Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne şi Ministerul Finanţelor Publice.
(8) Sunt exceptaţi de la obţinerea vizei cetãţenii statelor cu care România a încheiat înţelegeri de desfiinţare a vizelor.
ART. 7
(1) Persoanele care au cetãţenia mai multor state se încadreazã în regimul de vize stabilit pentru cetãţenii statului care a emis pasaportul prezentat la intrarea în ţara.
(2) Persoanele care au şi cetãţenia romana vor fi tratate pe teritoriul României în aceasta calitate, dacã o dovedesc cu documente corespunzãtoare, chiar dacã au intrat în ţara cu paşapoarte eliberate de autoritãţile altor state.
ART. 8
(1) Acordarea vizei pentru angajare în munca, studii, activitãţi didactice, stagii de documentare, activitãţi în domeniul cultelor, umanitare sau în alte domenii se poate face numai dupã prezentarea avizului, în scris, dupã caz, al Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale, al Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei ori Ministerului Culturii şi Cultelor sau al altor ministere ori instituţii centrale şi locale interesate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor şi cetãţenilor strãini exceptaţi de la obligaţia obţinerii vizei.
ART. 9
(1) Vizele dau dreptul de şedere pe teritoriul României pentru urmãtoarele perioade:
a) pe perioadele stabilite prin înţelegeri bilaterale cu alte state sau în condiţii de reciprocitate, în cazul vizelor diplomatice şi de serviciu;
b) pana la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în ţara pe noi perioade de pana la 6 luni, în cazul vizelor simple pentru angajare în munca, afaceri, activitãţi didactice, stagii de documentare, activitãţi în domeniul cultelor sau umanitar, activitãţi de presa ori pentru alte activitãţi care nu contravin legilor romane;
c) pana la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în ţara pe noi perioade de pana la un an, în cazul vizei simple pentru studii;
d) pana la 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în ţara pentru o perioada de încã 60 de zile, în cazul vizei simple pentru turism, vizita ori în alt interes personal;
e) 3 zile de la data intrãrii în România, în cazul vizei de tranzit.
(2) Soţului şi copiilor minori ai strainului, a cãror şedere în România se prelungeşte în condiţiile prezentei legi, li se poate prelungi viza de şedere pe perioada corespunzãtoare celei acordate soţului, respectiv pãrintelui. În situaţia copiilor minori prelungirea vizei de şedere se face numai în baza acordului ambilor soţi, autentificat în condiţiile legii.
ART. 10
(1) Prelungirea duratei de valabilitate a vizelor diplomatice şi de serviciu pentru membrii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare se face de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile stabilite prin înţelegeri bilaterale sau pe baza de reciprocitate.
(2) Durata de valabilitate a celorlalte categorii de vize poate fi prelungitã succesiv de cãtre organele competente ale Ministerului de Interne, pentru perioade corespunzãtoare motivelor care justifica solicitarea, cu condiţia ca strainul sa facã dovada ca are mijloace materiale de întreţinere într-un cuantum stabilit prin normele metodologice prevãzute la art. 54 alin. (2).
(3) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei nu poate depãşi termenul de valabilitate a documentului de cãlãtorie.
(4) Viza de tranzit nu se prelungeşte.
(5) Pe baza de reciprocitate pot fi acordate vize pentru perioade mai mari de un an. Misiunile diplomatice şi oficiile consulare romane pot acorda vize care sa depãşeascã termenul de 30 de zile, în condiţii de reciprocitate.
(6) În situaţii motivate, care impiedica strainul, independent de vointa lui, sa respecte termenul prevãzut la art. 9 alin. (1) lit. e), acestuia i se poate acorda viza simpla pentru interes personal, valabilã pana la disparitia cauzelor care îl impiedica sa pãrãseascã teritoriul României.
ART. 11
Viza romana poate fi refuzatã strainului în urmãtoarele cazuri:
a) a desfãşurat, desfãşoarã ori exista indicii temeinice ca intenţioneazã sa desfãşoare activitãţi de natura sa punã în pericol siguranta nationala, ordinea, sãnãtatea sau morala publica, drepturile şi libertãţile cetãţenilor;
b) a fost expulzat, returnat, i s-a limitat, i s-a întrerupt sau i s-a ridicat dreptul de şedere în România ori a fost declarat indezirabil;
c) nu face dovada ca are mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România;
d) a sãvârşit infracţiuni în perioada altor sederi în România ori a încãlcat reglementãrile vamale sau pe cele privind trecerea frontierei de stat;
e) intenţioneazã sa tranziteze teritoriul României şi nu poseda vizele de intrare ale tarii de destinaţie şi ale celorlalte state ale cãror teritorii urmeazã sa le mai tranziteze, în cazul în care acestea sunt necesare, ori poseda aceste vize, dar exista indicii temeinice ca intenţioneazã sa rãmânã pe teritoriul României;
f) suferã de boli care pun în pericol sãnãtatea publica;
g) a introdus sau a încercat sa introducã ilegal în România alţi strãini;
h) a încãlcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei.
ART. 12
Intrarea în România poate fi refuzatã strainului care poseda viza de intrare atunci când, de la acordarea vizei pana la prezentarea pentru intrare, s-a stabilit ca se încadreazã în unul dintre cazurile prevãzute la art. 11.
ART. 13
(1) Se interzice aducerea în România de cãtre companiile de transport a strãinilor care nu poseda documente valabile de trecere a frontierei de stat sau care nu îndeplinesc condiţiile privind viza.
(2) În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. (1) compania de transport respectiva este obligatã sa asigure şi sa suporte transportul strãinilor în cauza la locul de imbarcare sau într-un alt loc pe care strainul îl accepta şi unde este acceptat, precum şi cazarea şi întreţinerea acestuia.
ART. 14
(1) Strãinilor posesori de paşapoarte simple, provenind din unul dintre statele cunoscute cu tendinte de emigrare, li se poate acorda viza de intrare în România în condiţiile prezentei legi, dacã prezintã misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României invitaţie scrisã din partea unei persoane fizice sau juridice care are, dupã caz, domiciliul, resedinta ori sediul în România, precum şi o dovada de asigurare medicalã pentru perioada sejurului.
(2) Invitaţia autentificatã în condiţiile legii, înregistratã la organele competente ale Ministerului de Interne, trebuie sa conţinã angajamentul persoanei care invita de a suporta cheltuielile ocazionate de şederea strainului pe teritoriul României, precum şi pe cele impuse de eventuala returnare a acestuia în ţara de origine, de plecare sau de destinaţie, conform prevederilor art. 21.
(3) Invitaţia va fi însoţitã de dovada unei garanţii bancare la nivelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.
(4) Angajamentul persoanei care invita nu este necesar dacã persoana invitata depune în strãinãtate o garanţie bancarã, la dispoziţia misiunii diplomatice sau a oficiului consular roman de la care a solicitat acordarea vizei, care sa fie folositã pentru acoperirea cheltuielilor necesare în vederea returnarii strãinilor în ţara de origine, de plecare sau de destinaţie.
(5) În cazuri motivate, stabilite prin normele metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului, poate fi aprobatã acordarea de vize strãinilor din categoriile prevãzute la alin. (1), în condiţiile prezentei legi, fãrã sa fie necesar ca aceştia sa prezinte invitaţii şi dovezi privind constituirea de garanţii bancare.
(6) Societãţile şi companiile de turism romane şi strãine, prin intermediul cãrora strãinii prevãzuţi la alin. (1) intra în ţara în scop turistic, au obligaţia sa constituie garanţii bancare în România, la dispoziţia organelor teritoriale competente ale Ministerului de Interne, iar în strãinãtate, la dispoziţia misiunilor diplomatice sau a oficiilor consulare romane, în scopul prevãzut la alin. (2) şi (4), la nivelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.
(7) Pentru restituirea garanţiilor bancare constituite conform alin. (6) este necesar avizul organelor teritoriale competente ale Ministerului de Interne, respectiv al misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare romane.
SECŢIUNEA a 2-a
Şederea strãinilor
ART. 15
(1) Şederea strãinilor pe teritoriul statului roman este limitatã la durata de valabilitate a vizei acordate sau la perioada prevãzutã în înţelegerea de desfiinţare a vizelor, încheiatã de România cu statul a cãrui cetãţenie o au.
(2) În cazul încetãrii motivului care a stat la baza acordãrii vizei Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerul Afacerilor Externe sau organul competent al Ministerului de Interne, dupã caz, poate dispune anularea vizei de şedere.
A. Şederea temporarã
ART. 16
(1) În cazul unei sederi neîntrerupte mai mari de 15 zile persoana fizica sau juridicã ce pune la dispoziţie unui strãin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligatã sa anunţe organul de poliţie din localitatea de şedere în termen de 3 zile.
(2) În situaţia cazarii în hoteluri sau în alte spaţii amenajate în acest scop strainul va îndeplini formalitãţile de luare în evidenta la administraţia locului respectiv, cãreia îi revine obligaţia ca în termen de 24 de ore sa comunice datele necesare organului de poliţie din localitatea de şedere.
(3) Persoanele fizice şi juridice nu pot gazdui strãini care nu poseda documente de cãlãtorie şi vize valabile şi sunt obligate sa anunţe de îndatã despre aceasta organul local de poliţie.
(4) Strainul care intra în România pentru a-şi stabili resedinta în vederea desfãşurãrii unora dintre activitãţile prevãzute la art. 9 alin. (1) lit. b) are obligaţia de a se prezenta la organul teritorial competent al Ministerului de Interne, în termen de 15 zile de la data intrãrii în ţara, în vederea luãrii sale în evidenta şi a obţinerii legitimatiei de şedere. Aceeaşi obligaţie revine şi strainului intrat în ţara în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (2).
(5) Pentru copiii minori obligaţia prevãzutã la alin. (4) revine pãrinţilor acestora.
ART. 17
Strãinii veniti temporar în România sunt obligaţi sa pãrãseascã teritoriul statului roman în termenul de valabilitate a vizei sau, dupã caz, în termenul de şedere prevãzut în înţelegerea de desfiinţare a vizelor, încheiatã de România cu statul a cãrui cetãţenie o au.
ART. 18
(1) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei trebuie solicitatã organelor prevãzute la art. 10 cu cel puţin 24 de ore înainte de expirarea acesteia.
(2) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei poate fi refuzatã pentru motivele prevãzute la art. 11 lit. a)-d) şi f)-h), precum şi în cazul în care motivele invocate nu corespund scopului declarat al cãlãtoriei şi, respectiv, categoriei de viza.
ART. 19
(1) Ministerul de Interne poate dispune limitarea sau întreruperea dreptului de şedere a strainului care a desfãşurat, desfãşoarã ori exista indicii temeinice ca intenţioneazã sa desfãşoare activitãţi de natura sa punã în pericol siguranta nationala, ordinea publica, sãnãtatea sau morala publica, drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
(2) În asemenea cazuri Ministerul de Interne poate declara strainul persoana indezirabila pentru România pe o perioada determinata.
(3) Mãsura limitãrii sau întreruperea dreptului de şedere a strãinilor în ţara poate fi contestatã pe calea contenciosului administrativ.
ART. 20
Strainul cãruia i s-a limitat dreptul de şedere este obligat sa pãrãseascã teritoriul statului roman pana la data stabilitã, iar cel cãruia i s-a întrerupt acest drept sau a fost declarat indezirabil, în cel mult 48 de ore de la data la care aceasta mãsura i s-a adus la cunostinta.
ART. 21
(1) Strainul care nu se conformeazã prevederilor art. 5 şi ale art. 17-20 poate fi returnat în ţara de origine sau de plecare ori poate fi trimis în ţara de destinaţie.
(2) Mãsura returnarii se dispune de Ministerul de Interne, iar organele sale teritoriale aplica în documentul de cãlãtorie viza de ieşire.
(3) Pana la îndeplinirea mãsurii prevãzute la alin. (2) strainul care nu dispune de un document de cãlãtorie valabil şi de mijloace materiale poate fi cazat în locuri amenajate special în acest scop de Ministerul de Interne.
ART. 22
(1) Impotriva strainului care a sãvârşit o infracţiune poate fi dispusã mãsura expulzãrii, în condiţiile prevãzute de Codul penal şi de Codul de procedura penalã.
(2) Instanta poate dispune ca pana la efectuarea expulzãrii de cãtre organele de poliţie, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedura penalã, strainul sa fie cazat sub supraveghere într-un loc special amenajat în acest scop.
(3) Mãsura expulzãrii nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusã nu poate fi executatã, dacã:
a) exista temeri justificate ca viata sau libertatea strainului este pusã în pericol în statul în care urmeazã sa fie expulzat sau ca acesta va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante;
b) strainul se afla în una dintre situaţiile în care legea interzice pãrãsirea teritoriului statului roman.
(4) Interdicţia de expulzare dureazã pana la disparitia motivelor pe care a fost intemeiata.
(5) Strainul care se afla în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (3) lit. b) poate fi expulzat pentru motive de siguranta nationala sau de ordine publica numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive, potrivit legii.
(6) Dispoziţiile alin. (4) se aplica în mod corespunzãtor şi strainului fata de care a fost luatã mãsura prevãzutã la art. 21 alin. (1).
B. Stabilirea domiciliului
ART. 23
Strãinii îşi pot stabili domiciliul în România în condiţiile prezentei legi.
ART. 24
(1) Stabilirea domiciliului în România se aproba de Ministerul de Interne.
(2) Cererile pentru stabilirea domiciliului în România se depun în strãinãtate la misiunile diplomatice ori la oficiile consulare romane, iar în ţara, la organele teritoriale competente ale Ministerului de Interne.
(3) Condiţiile în care se aproba stabilirea domiciliului strãinilor în România se stabilesc prin norme metodologice elaborate în conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2).
ART. 25
(1) Strainul cãruia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în România este obligat sa se prezinte în termen de 5 zile de la comunicarea aprobãrii la organele teritoriale competente ale Ministerului de Interne în a cãror raza teritorialã urmeazã sa domicilieze, pentru a i se elibera documentul doveditor.
(2) Pentru strainul aflat în strãinãtate termenul prevãzut la alin. (1) curge de la data intrãrii în ţara.
(3) În cazul în care în termen de 6 luni de la data comunicãrii aprobãrii strainul nu îşi stabileşte domiciliul în România, aprobarea îşi pierde valabilitatea.
(4) Strainul cu domiciliul în România poate ieşi sau intra în ţara fãrã viza, dacã are asupra sa, la trecerea frontierei de stat romane, pasaportul şi carnetul de identitate.
(5) Cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea valabilitãţii vizei anuale sau a carnetului de identitate strainul este obligat sa se prezinte la organul teritorial competent al Ministerului de Interne în a cãrui raza domiciliazã, în scopul aplicãrii vizei anuale ori al eliberãrii unui nou carnet de identitate.
(6) În cazul în care strainul cu domiciliul în România solicita plecarea definitiva din ţara sau se afla în una dintre situaţiile prevãzute la art. 19, acestuia i se aplica în pasaport viza de ieşire.
ART. 26
(1) Pentru motivele arãtate la art. 19 strainului cu domiciliul în România i se poate revoca dreptul de şedere pe teritoriul statului roman.
(2) Mãsura revocãrii dreptului de şedere se dispune de Ministerul de Interne, în conformitate cu normele metodologice prevãzute la art. 54 alin. (2).
(3) În asemenea cazuri Ministerul de Interne poate declara strainul persoana indezirabila pentru România pe o perioada determinata.
ART. 27
(1) Strainul cãruia i s-a revocat dreptul de şedere este obligat sa pãrãseascã teritoriul statului roman în termen de 60 de zile de la data la care i s-a comunicat aceasta mãsura.
(2) În cazul nerespectãrii obligaţiei prevãzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.
SECŢIUNEA a 3-a
Ieşirea strãinilor
ART. 28
(1) Strãinii pot ieşi din România prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat ori prin alte locuri legal stabilite, în baza documentelor de trecere a frontierei.
(2) Persoana care are cetãţenia mai multor state este obligatã sa prezinte la ieşirea din ţara pasaportul pe baza cãruia i s-a permis intrarea pe teritoriul României.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele care fac dovada cu documente ca au şi cetãţenia romana, chiar dacã au intrat în ţara cu un pasaport eliberat de autoritãţile unui alt stat.
(4) În cazul în care pasaportul prezentat la intrarea în România a fost pierdut, furat sau distrus, persoana în cauza trebuie sa prezinte la ieşirea din ţara un nou pasaport sau titlu de cãlãtorie emis de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al statului care a eliberat pasaportul folosit la intrarea în ţara ori, dupã caz, de cãtre o alta autoritate competenta.
(5) Organul competent din cadrul Ministerului de Interne poate elibera strãinilor aflaţi în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (4), al cãror stat nu are reprezentanta diplomaticã sau consularã în România, un titlu de cãlãtorie pentru întoarcerea în ţara de origine sau în ţara de plecare.
ART. 29
(1) Strainului nu i se permite ieşirea din ţara în urmãtoarele situaţii:
a) nu prezintã documente legale de ieşire din ţara;
b) este invinuit sau inculpat într-o cauza penalã şi magistratul dispune instituirea mãsurii interdicţiei pãrãsirii localitãţii în scopul bunei desfasurari a procesului penal, indiferent de faza în care acesta se afla;
c) a fost condamnat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva şi are de executat o pedeapsa privativã de libertate;
d) este urmãrit pentru creanţe exigibile datorate unor persoane fizice, persoane juridice sau statului, iar executarea acestora nu este garantatã; în acest caz mãsura se ia la cererea celor interesaţi, dacã plata creanţelor a fost dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva sau dacã exista un alt titlu executoriu.
(2) În situaţiile prevãzute la lit. b) şi c) mãsura de a nu permite pãrãsirea tarii va fi luatã de organul competent din cadrul Ministerului de Interne numai în baza solicitãrii scrise a organelor de urmãrire penalã, a instanţelor judecãtoreşti sau a organelor prevãzute de lege, care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii.
ART. 30
Strainul aflat în una dintre situaţiile prevãzute la art. 29 poate ieşi din ţara dacã dovedeşte organului competent din cadrul Ministerului de Interne, cu documente emise de autoritãţile competente, potrivit legii, ca:
a) a obţinut documente legale de ieşire din ţara;
b) s-a dispus neinceperea urmãririi penale, a fost scos de sub urmãrire penalã ori s-a dispus încetarea urmãririi penale, a fost achitat ori s-a dispus încetarea procesului penal;
c) a executat pedeapsa, a fost gratiat, beneficiazã de amnistie sau a fost condamnat cu suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva;
d) a executat creanta prevãzutã la art. 29 alin. (1) lit. d).
ART. 31
Ieşirea din ţara a strainului care se afla în situaţia prevãzutã la art. 29 alin. (1) lit. d) poate fi permisã în cazul în care debitorul face dovada la organul competent al Ministerului de Interne, cu documente emise ori confirmate de organele judecãtoreşti competente, ca nu exista posibilitatea de executare potrivit legii.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii comune
ART. 32
(1) Dispoziţiile legale cu privire la domiciliu şi resedinta, precum şi cele referitoare la actele de identitate, stabilite pentru cetãţenii romani, se aplica şi strãinilor, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2) La cererea autoritãţilor competente potrivit legii strãinii au obligaţia sa se legitimeze şi sa dea curs invitatiei oficiale de a se prezenta la sediul acestor autoritãţi.
ART. 33
(1) Documentele care pot fi eliberate strãinilor de cãtre autoritãţile romane sunt:
a) pasaport, pentru persoanele fãrã cetãţenie, pentru apatrizii cu domiciliul în România; pasaportul pentru persoane fãrã cetãţenie se elibereazã cu valabilitate de 2 ani, care poate fi prelungitã;
b) titlu de cãlãtorie, pentru persoanele fãrã cetãţenie care nu au domiciliul în România, precum şi pentru strãinii care nu poseda pasaport naţional şi, din motive obiective, nu pot obţine un asemenea document de la reprezentanta diplomaticã a tarii lor; titlul de cãlãtorie se elibereazã cu o valabilitate de pana la 30 de zile;
c) legitimatie de şedere temporarã, pentru strãinii a cãror şedere în ţara depãşeşte 120 de zile; valabilitatea legitimatiei de şedere temporarã este corespunzãtoare dreptului de şedere;
d) carnet de identitate, pentru strãinii cu domiciliul în România; carnetul de identitate se elibereazã cu valabilitate de 5 ani şi se vizeazã anual.
(2) Strainului minor care a împlinit varsta de 14 ani i se elibereazã documente similare cu cele ale reprezentantului sau legal. Acesta din urma este obligat sa ceara autoritãţii competente eliberarea documentelor necesare minorului.
(3) Documentele prevãzute la alin. (1) şi (2) se elibereazã, dupã caz, în ţara de cãtre Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de cãtre organul central ori teritorial competent al Ministerului de Interne, iar în strãinãtate, de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare romane.
ART. 34
Prelungirea valabilitãţii sau, dupã caz, eliberarea unui nou act de identitate se solicita cu cel puţin 24 de ore înainte de expirare.
ART. 35
Strãinii minori în varsta de pana la 14 ani se înscriu în actul de identitate al reprezentanţilor lor legali.
ART. 36
Documentele prevãzute la art. 33 alin. (1) şi (2) se retrag de cãtre organele menţionate la art. 33 alin. (3), dacã motivele care au stat la baza eliberãrii lor au încetat.
ART. 37
(1) Pierderea, distrugerea sau deteriorarea documentelor prevãzute la art. 33, precum şi a documentului naţional de trecere a frontierei de stat se anunta în termen de maximum 48 de ore, în ţara, la organul competent al Ministerului de Interne în a cãrui raza teritorialã îşi are resedinta sau domiciliul titularul sau, dupã caz, ori la Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar în strãinãtate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare romane. Furtul aceloraşi documente se reclama de îndatã celui mai apropiat organ de poliţie.
(2) Documentele de trecere a frontierei de stat, eliberate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare acreditate în România în locul celor pierdute, distruse, deteriorate sau furate, trebuie prezentate, dupã caz, Direcţiei relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau organelor competente, centrale ori teritoriale, ale Ministerului de Interne, în vederea aplicãrii vizelor corespunzãtoare.
ART. 38
Pentru considerente ce intereseazã apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, sãnãtãţii sau a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor se poate limita deplasarea strãinilor ori se poate stabili temporar domiciliul ori resedinta acestora în anumite zone sau localitãţi, potrivit legii şi normelor metodologice prevãzute la art. 54 alin. (2).
CAP. 3
Angajarea în munca a strãinilor
ART. 39
Strãinii pot fi angajaţi la agenţi economici sau la instituţii ale cãror activitãţi prezintã importanta pentru apãrarea sau siguranta nationala, în afarã de cazurile stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 40
(1) Strãinii pot efectua, în condiţiile stabilite de lege, singuri ori în asociere, activitãţi economice, sociale, cultural-sportive, acte de comerţ şi pot fi angajaţi de persoane juridice sau fizice romane ori strãine, cu respectarea acordurilor încheiate de România cu alte state, referitoare la piata forţei de munca.
(2) Angajarea se face pe baza permiselor de munca eliberate de Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale, potrivit normelor stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 41
(1) Strãinii aflaţi în România nu pot desfasura activitãţi contrare scopului pentru care le-au fost acordate vizele.
(2) Este interzisã eliberarea permiselor pentru angajarea în munca a strãinilor care nu au vize corespunzãtoare.
(3) Permisul de munca eliberat cu nerespectarea prevederilor alin. (2), precum şi contractul de angajare în munca, de executare de lucrãri ori de prestãri de servicii, încheiate în baza acestuia, sunt nule de drept.
CAP. 4
Raspunderi şi sancţiuni
ART. 42
Încãlcarea dispoziţiilor prevãzute în prezenta lege atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã a persoanelor vinovate.
ART. 43
(1) Organizarea de cãtre strãini, pe teritoriul României, a unui partid politic sau a altei organizaţii ori grupãri dintre cele prevãzute la art. 2 alin. (2), aderarea unui strãin la acestea, precum şi iniţierea, organizarea şi participarea la manifestatii sau întruniri care aduc atingere ordinii publice şi siguranţei naţionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã la alin. (1) se sancţioneazã şi fapta strainului de a finanta un partid politic, o organizaţie, grupare sau manifestatie ori o întrunire, dintre cele prevãzute la art. 2 alin. (2).
(3) Sumele de bani, bunurile de orice fel sau alte valori primite cu încãlcarea prevederilor art. 2 alin. (3) se confisca.
ART. 44
Sustragerea cu rea-credinţa de la executarea obligaţiilor instituite de organele competente de cãtre strainul fata de care s-a luat mãsura expulzãrii ori a fost dispusã una dintre mãsurile de interzicere a dreptului de a rãmâne pe teritoriul tarii, de limitare a dreptului de deplasare sau de stabilire temporarã a domiciliului ori a reşedinţei în anumite zone sau localitãţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 45
Angajarea unui strãin la un agent economic sau într-o instituţie ale cãror activitãţi prezintã importanta pentru apãrarea sau siguranta nationala, cu încãlcarea dispoziţiilor hotãrârii Guvernului adoptate potrivit art. 40, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 46
(1) Intrarea frauduloasã pe teritoriul tarii a strainului declarat indezirabil ori cãruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţara se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a fost sãvârşitã în mod repetat, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 47
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiuni:
a) nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (4) şi (5), art. 25 alin. (1), (2) şi (5), art. 32 alin. (2), art. 33 alin. (2), art. 34 şi ale art. 37, cu amenda de la 500.000 lei la 1.500.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), cu amenda de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei;
c) nerespectarea prevederilor art. 17, art. 18 alin. (1), art. 21, art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (2) şi (4), art. 39 şi ale art. 41, cu amenda de la 3.000.000 lei la 9.000.000 lei;
d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amenda de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei.
(2) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
ART. 48
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre ofiţeri şi subofiteri din cadrul Ministerului de Interne, iar pentru faptele prevãzute la art. 39 şi la art. 41 şi de cãtre agenţii constatatori ai Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale.
ART. 49
Din sumele încasate din amenzile aplicate conform art. 47 şi 48 un procent de 25% revine Ministerului Interne sau, dupã caz, Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale, în funcţie de apartenenţa agentului constatator.
ART. 50
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completeazã cu cele ale <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 51
Fondurile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la limitarea, întreruperea ori revocarea dreptului de şedere, înapoierea sau expulzarea strãinilor, cele necesare pentru întreţinerea şi cazarea strãinilor prevãzuţi la art. 29, cheltuielile de asistenta medicalã şi de spitalizare, precum şi cele pentru construirea, amenajarea, întreţinerea şi funcţionarea locurilor de cazare special amenajate, hranirea şi asigurarea cheltuielilor pentru nevoile de uz personal ale acestora, pentru intreaga perioada pana la înapoierea lor în ţara de origine, în ţara de plecare sau în ţara de destinaţie, inclusiv cheltuielile necesare pentru transport, vor fi puse la dispoziţie Ministerului de Interne de cãtre Guvernul României.
ART. 52
Prezenta lege nu se aplica solicitanţilor de azil, refugiatilor şi victimelor conflictelor armate, ale cãror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.
ART. 53
(1) Atribuţiile Ministerului de Interne cu privire la strãini sunt exercitate prin Direcţia generalã de evidenta informatizata a persoanei, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontiera, Inspectoratul General al Poliţiei şi organele teritoriale subordonate acestora, cu excepţia cazurilor în care legea prevede o alta competenta.
(2) Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe cu privire la strãini sunt exercitate în strãinãtate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare romane, iar în ţara, prin Direcţia relaţii consulare.
ART. 54
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 54 alin. (2) care intra în vigoare la data publicãrii.
(2) Pana la intrarea în vigoare a legii Guvernul va emite normele metodologice de aplicare a acesteia.
ART. 55
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Legea nr. 25/1969 privind regimul strãinilor în Republica Socialistã România, republicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 57 din 18 mai 1972, cu modificãrile ulterioare, art. 9, <>art. 28 şi cap. III din Decretul-lege nr. 10/1990 privind regimul paşapoartelor şi al cãlãtoriilor în strãinãtate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 10 ianuarie 1990, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 7 martie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
