Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 12 din 14 mai 1968 cu privire la apararea, conservarea si folosirea terenurilor agricole
Pãmîntul constituie într-o serie de ramuri ale economiei naţionale şi în primul rind în agricultura, cel mai important mijloc de producţie. Întinderea limitatã a pãmîntului agricol şi în special a celui arabil impune folosirea lui raţionalã şi completa. Deşi s-au obţinut însemnate realizari pe linia valorificãrii în producţia agricolã a unor mari suprafeţe de teren folosite neeconomic, totuşi se constata ca anual rãmîn unele suprafeţe, în special arabile, necultivate, iar pe alte terenuri, în suprafata destul de mare, nu se aplica întregul complex de mãsuri agrotehnice indicate. Deosebit de aceasta, sînt numeroase cazuri de risipa a terenurilor agricole. Dispoziţiile legale privind terenurile agricole şi în special cele arabile s-au dovedit insuficiente şi parţial depasite. Deşi este necesarã o reglementare unitarã a întregului fond funciar din Republica Socialistã România printr-un cod al acestuia, pînã la elaborarea lui prezintã urgenta o reglementare care sa asigure mãsuri eficiente de protecţie şi creştere a suprafeţei terenurilor agricole. În acest scop, s-a adoptat Legea cu privire la apãrarea, conservarea şi folosirea terenurilor agricole. Dezvoltarea intensiva şi multilaterala a agriculturii noastre socialiste impune - pe lîngã efortul urias pe care statul îl depune în dezvoltarea bazei ei tehnico-materiale - şi un efort continuu pentru sporirea şi folosirea cît mai eficienta a suprafeţei agricole şi în special a celei arabile, în care scop s-au prevãzut în lege o serie de reglementãri. Astfel, pe lîngã interdicţia generalã de a se micşora şi schimba destinaţia terenurilor agricole prin folosirea lor în alte scopuri decît producţia agricolã vegetala, s-a prevãzut obligaţia pentru toţi posesorii de terenuri de a lucra şi cultiva intreaga suprafata ce poseda, conform regulilor agrotehnice, precum şi de a identifica şi cultiva toate terenurile folosite neeconomic, cum sînt: terenurile afectate de eroziune, salinizate, nisipurile, cele cu exces de umiditate, tufarisurile, maracinisurile, pilcurile de arborete care nu au roluri de protecţie sau producţie forestierã, drumurile de exploatare inutile şi altele, pentru sporirea suprafeţei agricole. În legatura cu folosirea terenurilor agricole, se menţioneazã ca anual se scot din circuitul agricol importante suprafeţe pentru construcţii de fabrici, uzine, şosele, locuinţe, depozite, parcuri etc., schimbindu-li-se definitiv sau temporar destinaţia agricolã vegetala. De cele mai multe ori, pentru aceste obiective se iau terenuri din cele mai bune pentru agricultura, terenuri arabile sau din cele pe care s-au fãcut investiţii pentru intensificarea producţiei agricole (lucrãri de îmbunãtãţiri funciare, plantaţii de vii şi pomi etc.), terenuri plane care nu necesita amenajãri speciale şi care permit, în felul acesta, proiectanţilor, sa dea soluţii constructive mai uşoare şi mai ieftine pentru sectorul respectiv, fãrã însã a se tine seama de producţia agricolã ce nu se mai realizeazã pe terenurile respective. De aceea, este necesar ca amplasarea obiectivelor industriale, agrozootehnice şi social-culturale sa se facã, de regula, pe terenuri situate în perimetrul construit al oraşelor sau vatra satelor, precum şi pe terenuri improprii producţiei agricole, iar folosirea terenurilor agricole în alte scopuri decît producţia agricolã vegetala sa se poatã face numai în cazuri excepţionale, cu aprobarea prealabilã a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri. În valoarea lucrãrilor de investiţii pentru care se folosesc terenuri agricole trebuie sa se cuprindã şi valoarea terenului, inclusiv cheltuielile fãcute pentru intensificarea producţiei agricole. Aceasta mãsura este necesarã, deoarece agricultura trebuie sa recupereze lipsa de producţie de pe terenurile folosite în alte scopuri decît producţia agricolã vegetala, prin investiţii suplimentare, fie pentru intensificarea producţiei pe alte terenuri, fie pentru punerea în producţia vegetala a altor terenuri (mlastini, terenuri inundate şi altele). S-au prevãzut, de asemenea, mãsuri pentru înlãturarea risipei de terenuri agricole şi repunerea în producţia agricolã a terenurilor a cãror destinaţie a fost temporar schimbatã. Totodatã, s-a prevãzut obligaţia ca în termen de 6 luni Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate, sa revizuiasca normativele privind distanţele de protecţie sau siguranta a diferitelor obiective industriale, cai de comunicaţii, surse de apa şi altele asemenea, astfel ca acestea sa fie reduse la strictul necesar. De asemenea, s-a prevãzut obligaţia ca, în acelaşi termen, sa se revizuiasca normativele cu privire la delimitarea vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, pentru a se stavili tendinta nejustificatã de extindere a acestora pe terenuri agricole şi în special durabile. S-au prevãzut mãsuri privind schimbarea categoriei de folosinta agricolã, precum şi sarcini pentru Consiliul Superior al Agriculturii de a organiza introducerea cadastrului funciar şi mãsuri de economisire şi folosire raţionalã a terenurilor agricole prin lucrãri de organizare a teritoriului. Pentru a se asigura aplicarea eficienta a prevederilor legii, s-au prevãzut sancţiuni contravenţionale şi penale.
Pãmîntul, principalul mijloc de producţie agricolã, reprezintã un bun naţional de care este strins legatã creşterea avutiei naţionale şi bunãstarea întregului popor. Apãrarea, conservarea, ameliorarea şi folosirea completa şi eficienta a pãmîntului constituie o inalta îndatorire patriotica pentru toate organele şi organizaţiile de partid, de stat, cooperatiste şi obşteşti, pentru toţi cetãţenii tarii. Degradarea pãmîntului şi sustragerea lui de la destinaţia principala - producţia agricolã - aduc mari daune economiei naţionale şi prejudiciazã dezvoltarea viitoare a tarii. În scopul apãrãrii, conservãrii şi folosirii rationale a pãmîntului, precum şi al creşterii potenţialului lui productiv,
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
ART. 1 Micşorarea suprafeţei terenurilor agricole - arabile, plantate cu pomi, vita de vie şi arbuşti fructiferi, pãşuni şi fîneţe naturale - precum şi schimbarea destinaţiei lor în alte scopuri decît producţia agricolã vegetala sînt interzise, în afarã de cazurile prevãzute în prezenta lege. ART. 2 Posesorii, cu orice titlu, de terenuri agricole, sînt obligaţi sa lucreze şi sa cultive intreaga suprafata de teren ce poseda, cu respectarea regulilor agrotehnice, şi sa asigure conservarea şi ameliorarea terenurilor prin lucrãri de îmbunãtãţiri funciare şi de fertilizare a solului. ART. 3 Pentru sporirea suprafeţei agricole, îndeosebi a celei arabile, posesorii de terenuri sînt obligaţi sa identifice şi sa cultive toate terenurile proprii folosite neeconomic, cum sînt: terenurile afectate de eroziune, salinizate, nisipurile, cele cu exces de umiditate, tufarisurile, maracinisurile, pilcurile de arborete care nu au rol de protecţie sau producţie forestierã, drumurile de exploatare inutile, cele din incintele organizaţiilor socialiste şi alte terenuri asemãnãtoare. Organizaţiile socialiste de stat neagricole, care nu pot asigura punerea în producţie agricolã a terenurilor ce poseda, sînt obligate sa le predea spre cultivare, fãrã plata, organizaţiilor agricole socialiste vecine. ART. 4 Amplasarea obiectivelor industriale, agrozootehnice şi social-culturale se va face, de regula, pe terenuri situate în perimetrul construibil al oraşelor sau în vatra satelor, precum şi pe terenuri improprii producţiei agricole. ART. 5 Ocuparea şi folosirea, definitiv sau temporar, a terenurilor agricole situate în afarã vetrei satelor sau a perimetrului construibil al oraşelor, în alte scopuri decît producţia agricolã vegetala, nu se pot face decît în mod excepţional şi numai pe baza aprobãrii prealabile, date de: - Consiliul de Stat, pentru terenurile arabile, plantaţiile de pomi şi vita de vie, precum şi pentru terenurile pe care s-au executat lucrãri de îmbunãtãţiri funciare; - Consiliul de Miniştri, pentru celelalte terenuri agricole. Prin derogare de la prevederile alineatului precedent, folosirea de cãtre cooperativele agricole de producţie a terenurilor proprii, în alte scopuri decît producţia agricolã vegetala, se face numai cu aprobarea prealabilã a Consiliului Superior al Agriculturii, la propunerea Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie. În cazul cînd terenurile prevãzute la articolul 4 sînt agricole, schimbarea destinaţiei lor se aproba de cãtre Consiliul Superior al Agriculturii. Terenurile agricole cãrora urmeazã a le fi schimbatã, în mod temporar, destinaţia pentru a fi folosite la lucrãrile de prospecţiuni geologice şi geofizice, foraj de orice fel şi lucrãrile strict legate de acestea, se aproba, la începutul anului, de organele prevãzute la alineatul 1 din prezentul articol, estimativ, pe suprafeţe şi zone. În limita suprafeţelor aprobate, delimitarea acestora se face de Consiliul Superior al Agriculturii. ART. 6 Beneficiarii lucrãrilor de investiţii sau de producţie ce se executa pe terenuri agricole vor include în valoarea lucrãrilor respective şi valoarea terenurilor, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 7 Este interzisã ocuparea şi schimbarea destinaţiei terenurilor agricole înainte de obţinerea aprobãrii legale, precum şi ocuparea de suprafeţe mai mari sau amplasarea lucrãrilor pe alte terenuri decît cele aprobate. ART. 8 Organizaţiile socialiste posesoare de terenuri agricole scoase temporar din producţia agricolã vegetala sînt obligate, la expirarea termenului pentru care le-a fost aprobatã schimbarea destinaţiei, sa redea aceste terenuri în starea de a putea fi folosite în producţia agricolã. În acest scop, vor desfiinta toate lucrãrile ce ar impiedica folosirea lor, cum sînt gropile de împrumut, fundaţiile, construcţiile şi altele asemenea. ART. 9 Beneficiarii lucrãrilor de investiţii sau producţie pentru a cãror realizare este necesarã schimbarea definitiva sau temporarã a destinaţiei terenurilor agricole sînt obligaţi sa ia mãsuri, încã în faza de elaborare a documentaţiei tehnice, pentru a restringe la strictul necesar ocuparea acestor terenuri. Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate, vor revizui, în termen de 6 luni de la data prezentei legi, normele privind construirea de obiective industriale, agricole, social-culturale, cai de comunicaţii, surse de apa, inclusiv cele privind distanţele de protecţie sau siguranta, precum şi orice alte normative referitoare la folosirea terenurilor, reducind suprafeţele de terenuri afectate acestor lucrãri. Normativele astfel revizuite şi unificate vor fi supuse spre aprobare Consiliului de Miniştri. ART. 10 Amplasarea liniilor de telecomunicaţii se va face de-a lungul şi în imediata apropiere a cãilor de comunicaţii. Liniile de transport şi distribuire de energie electrica, precum şi alte instalaţii similare se vor amplasa, de regula, de-a lungul şi în imediata apropiere a cãilor de comunicaţii, digurilor şi canalelor de irigaţii şi desecãri, în asa fel încît sa nu se degradeze culturile şi sa nu se stînjeneascã lucrãrile agricole. Amplasarea liniilor de telecomunicaţii, de transport şi distribuire de energie electrica în alte condiţii decît cele prevãzute la alineatele precedente se face numai dupã obţinerea aprobãrii pentru ocuparea şi folosirea terenurilor agricole potrivit articolului 5 din prezenta lege. Pentru daunele cauzate prin amplasarea lucrãrilor prevãzute la alineatele precedente, posesorii terenurilor vor fi despãgubiţi de cãtre beneficiarii de investiţii sau de cãtre executantii lucrãrilor, dupã caz. ART. 11 Comitetul pentru Problemele Administraţiei Locale, împreunã cu Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi cu Consiliul Superior al Agriculturii, în termen de un an de la data prezentei legi, vor revizui şi definitiva delimitarea vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, în vederea concentrarii localitãţilor şi a evitãrii risipei de terenuri agricole. Pînã la definitivarea lucrãrilor prevãzute la alineatul precedent, construirea şi reconstruirea clãdirilor de locuit şi a celor gospodãreşti sînt permise numai în limita actuala a vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor. Comitetele executive ale consiliilor populare sînt obligate sa ia mãsuri pentru demolarea oricãror construcţii ce se vor executa, contrar prevederilor prezentei legi, în afarã vetrei satelor sau perimetrului construibil al oraşelor, precum şi de sancţionare a celor vinovaţi. ART. 12 Schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor agricole, indiferent de posesor, în alta categorie de folosinta agricolã, se poate face numai pe baza aprobãrii prealabile date de: - Consiliul Superior al Agriculturii, pentru terenurile deţinute de organizaţiile socialiste. Pentru terenurile cooperativelor agricole de producţie, schimbarea categoriei de folosinta se face cu consultarea Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie; - direcţiile agricole judeţene, pentru terenurile proprietatea persoanelor fizice. ART. 13 În cadrul lucrãrilor de organizare a teritoriului, Consiliul Superior al Agriculturii, împreunã cu celelalte organe centrale interesate şi cu comitetele executive ale consiliilor populare, vor lua mãsuri pentru amplasarea şi folosirea raţionalã a categoriei de folosinta agricolã, pentru corectarea şi reamplasarea reţelei de drumuri comunale şi a celor de exploatare, corectarea cursurilor unor ape, protecţia şi ameliorarea solului, luarea în cultura a terenurilor slab productive sau neproductive cum sînt nisipurile, cele salinizate sau cu exces de umiditate şi altele asemenea. Este interzisã cu desãvîrşire crearea de poteci sau drumuri prin culturi şi plantaţii pomi-viticole. ART. 14 Pentru identificarea terenurilor şi a posesorilor, asigurarea evidentei şi controlului folosirii rationale a terenurilor, Consiliul Superior al Agriculturii va organiza introducerea cadastrului funciar. Cadastrul funciar se întocmeşte pe comune, oraşe şi municipii şi se tine la direcţia agricolã judeteana, prin unitãţi de specialitate ce se vor organiza în acest scop. Organizaţiile socialiste vor tine, în concordanta cu principiile de organizare a cadastrului funciar stabilite prin instrucţiunile Consiliului Superior al Agriculturii, o evidenta proprie a terenurilor pe care le deţin. ART. 15 Ocuparea terenurilor agricole, micşorarea suprafeţelor agricole, schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor agricole, fãrã aprobare legalã, construirea de locuinţe şi anexe gospodãreşti în afarã vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, precum şi alte fapte ce se vor stabili de Consiliul Superior al Agriculturii, constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: - organizaţiile socialiste, cu amenda de la 5000 la 50000 lei; - persoanele fizice, cu amenda de la 500 la 10000 lei. Amenzile stabilite pentru organizaţiile socialiste vor fi imputate de acestea persoanelor vinovate de producerea pagubei. Cu aceeaşi amenda se sancţioneazã, în primul an, posesorii terenurilor arabile necultivate, ai viilor şi livezilor neintretinute, precum şi ai pasunilor şi finetelor naturale pe care nu s-au executat lucrãri de îngrijire, conform regulilor agrotehnice, constatate ca atare de cãtre organele agricole de stat. În cazul în care situaţia prevãzutã în alineatul precedent se menţine şi în anul urmãtor, la propunerea direcţiilor agricole, terenurile respective vor fi atribuite temporar de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare judeţene în folosinta organizaţiilor agricole socialiste care pot asigura punerea lor în producţie. Restituirea acestor terenuri în folosinta celor care le-au posedat se face, la cererea acestora, de aceleaşi organe, în condiţiile stabilite de Consiliul Superior al Agriculturii. Impotriva mãsurilor aplicate potrivit alineatului precedent se poate face contestaţie la Consiliul Superior al Agriculturii. ART. 16 Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare, a culturilor, a viilor, livezilor, pasunilor şi finetelor, ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare ori de salvare a unor astfel de bunuri, precum şi înlãturarea mãsurilor, luate, se pedepsesc potrivit Codului penal. Ocuparea terenurilor agricole, micşorarea suprafeţei agricole şi schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor agricole, fãrã aprobare legalã, construirea de locuinţe şi anexe gospodãreşti în afarã vetrei satelor şi a perimetrului construibil al oraşelor, sãvîrşite în mod repetat, se pedepsesc cu închisoare corecţionalã de la o luna la un an. ART. 17 Orice dispoziţii contrare prezentei legi se abroga.
Aceasta lege a fost votatã de Marea Adunare Nationala la 14 mai 1968, intrunind unanimitatea voturilor celor 382 deputaţi prezenţi la şedinţa.
Preşedintele Marii Adunãri Naţionale, ŞTEFAN VOITEC
Bucureşti, 14 mai 1968. Nr. 12.
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnam aceasta lege.
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
