Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicatã în temeiul <>art. III din Legea nr. 65 din 22 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 27 iunie 1995, dîndu-se articolelor o noua numerotare.
<>Legea nr. 11/1990 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990 şi a mai fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 26 iulie 1991.
ART. 1
Încuviinţarea adopţiei este de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Cererea pentru încuviinţarea adopţiei se introduce la judecãtoria în raza cãreia domiciliazã cel care adopta.
Cererea pentru încuviinţarea adopţiei unui copil pãrãsit, din pãrinţi necunoscuţi sau care, din orice alte cauze, se afla în îngrijirea unei instituţii de ocrotire, se introduce la instanta în raza cãreia se afla sediul instituţiei de ocrotire.
Cererea pentru încuviinţarea adopţiei facuta de un strãin sau de un cetãţean roman cu domiciliul ori resedinta în strãinãtate se introduce la tribunalul în raza cãruia domiciliazã cel ce urmeazã a fi adoptat.
În cazul în care cel ce urmeazã a fi adoptat este cetãţean roman cu domiciliul sau resedinta în strãinãtate, cererea adresatã instanţei romane este de competenta Tribunalului Municipiului Bucureşti.
ART. 2
În scopul supravegherii şi sprijinirii acţiunilor de ocrotire a minorilor prin adopţie şi al realizãrii cooperãrii internaţionale în aceasta materie, se înfiinţeazã, ca organ guvernamental, Comitetul Roman pentru Adoptii.
Comitetul Roman pentru Adoptii colaboreazã cu autoritãţi centrale din strãinãtate care au atribuţii în domeniul protecţiei copiilor şi al adopţiilor internaţionale, precum şi cu organizaţii autorizate de acestea, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adopţiei.
ART. 3
Strãinii sau cetãţenii romani cu domiciliul sau resedinta în strãinãtate pot adopta numai copii aflaţi în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii şi care nu au putut fi încredinţaţi sau adoptati în ţara, în intervalul de cel puţin 6 luni de la luarea în evidenta.
De la prevederile alineatului precedent sînt exceptaţi soţul care adopta copilul celuilalt soţ, adoptatorii care sînt rude pînã la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre pãrinţii minorului sau care adopta persoane majore în condiţiile art. 67 din Codul familiei.
În vederea încredinţãrii spre adopţie internationala, instituţiile de ocrotire a minorilor sînt obligate sa transmitã Comitetului Roman pentru Adoptii evidenta copiilor aflaţi în ocrotire.
ART. 4
Strãinii sau cetãţenii romani cu domiciliul sau resedinta în strãinãtate, care vor sa adopte copii aflaţi în evidenta menţionatã la art. 3, se vor adresa Comitetului Roman pentru Adoptii exclusiv prin autoritatea centrala care funcţioneazã în statul lor în domeniul protecţiei copiilor şi cooperãrii adopţiei internaţionale sau, în lipsa unei asemenea autoritãţi, prin organisme de adoptii legal constituite în ţãrile lor, cu care Comitetul Roman pentru Adoptii a încheiat acorduri de colaborare.
Cererea, împreunã cu actele prevãzute la art. 5, va fi transmisã de Comitetul Roman pentru Adoptii, spre soluţionare, instanţei competente, în termen de 18 luni de la înregistrare.
Cu excepţia prevãzutã la art. 3 alin. 2, este opritã adoptia internationala a copiilor din familie.
ART. 5
La cererea pentru încuviinţarea adopţiei se vor ataşa urmãtoarele acte:
a) Acte privind adoptatul:
- certificat de naştere, în copie legalizatã;
- certificatele de naştere şi, dupã caz, de cãsãtorie sau deces ale pãrinţilor fireşti ai minorului, în copie legalizatã;
- declaraţie autentificatã de consimtamint la adopţie, data de pãrintele sau pãrinţii fireşti, tutore sau ocrotitorii legali, ori, dupã caz, avizul autoritãţii tutelare;
- certificat medical privind starea de sãnãtate a minorului, eliberat, dupã caz, de policlinica judeteana, municipala sau de sector;
- confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, în cazul adopţiei internaţionale, ca minorul se afla în evidenta menţionatã la art. 3 şi ca exista garanţii pentru ca minorul sa între şi sa locuiascã în statul de primire, cît şi pentru urmãrirea evoluţiei lui dupã adopţie.
b) Acte privind adoptatorii:
- declaraţie autentificatã în care adoptatorii sa precizeze dacã adoptarea se face cu efecte depline sau cu efecte restrînse;
- certificatele de naştere şi de cãsãtorie, în copie legalizatã;
- certificate privind antecedentele penale;
- certificate privind starea de sãnãtate;
- un act, eliberat de autoritãţile strãine competente, din care sa rezulte ca pot sa adopte, potrivit legislaţiei tarii respective;
- ancheta socialã efectuatã de autoritãţile strãine competente de la domiciliul adoptatorilor, în care sa se arate opinia acestora cu privire la adopţie.
ART. 6
Instanta soluţioneazã cererea pentru încuviinţarea adopţiei în camera de consiliu, în complet constituit din 2 judecãtori, cu respectarea condiţiilor de fond prevãzute de lege.
Judecarea cererii se face cu citarea celor prevãzuţi la art. 70 din Codul familiei şi a autoritãţii tutelare, precum şi cu participarea procurorului. În cazul adopţiei internaţionale, va fi citat şi Comitetul Roman pentru Adoptii.
Instanta poate administra orice proba admisã de lege.
Efectuarea anchetei sociale este obligatorie. În cazul prevãzut de art. 1 alin. 4, ancheta socialã se face de cãtre organele judeţene sau al municipiului Bucureşti.
ART. 7
În cazul în care adoptatorul sau cel ce urmeazã a fi adoptat este strãin, fiecare este supus, în ceea ce priveşte condiţiile de fond pentru încheierea adopţiei, legii sale naţionale, dacã legea strãinã nu incalca ordinea publica de drept internaţional privat roman.
ART. 8
În cazul în care adoptia priveşte un copil pentru care este necesarã punerea sub tutela, dar aceasta nu a fost încã instituitã, instanta judecãtoreascã va incuviinta adoptia cu avizul autoritãţii tutelare competente a întocmit ancheta socialã.
În situaţiile prevãzute de art. 109 din Codul familiei, cînd copilul se afla într-o instituţie de ocrotire sau într-o unitate medico-sanitarã, cererea de decãdere a pãrintelui din drepturile pãrinteşti poate fi facuta şi de conducerea instituţiei sau unitãţii.
În cazul copilului aflat într-o instituţie de ocrotire sau, dupã caz, într-o unitate medico-sanitarã, pãrinţii pot declara în scris, în forma autenticã, ca sînt de acord ca, dupã trecerea a 6 luni de la data declaraţiei, acesta sa fie adoptat de persoana aleasã de Comitetul Roman pentru Adoptii, fãrã a mai fi necesar un nou consimtamint al lor la adopţie.
ART. 9
În condiţiile legii, cei care justifica un interes legitim pot interveni în procesul privind încuviinţarea adopţiei.
ART. 10
Instanta se va pronunţa asupra cererii de încuviinţare a adopţiei prin hotãrîre, avînd în vedere ca minorul sa poatã beneficia în ţara strãinã de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naţionale.
Hotãrîrea prevãzutã la alin. 1 este supusã cãilor de atac în condiţiile şi în termenele prevãzute de Codul de procedura civilã.
În cazurile prevãzute de art. 1 alin. 4, întocmirea noului act de naştere al copilului adoptat, cu toate efectele filiaţiei fireşti, se va face de cãtre consiliul local pe raza cãruia îşi are domiciliul sau resedinta adoptatul, iar în cazurile prevãzute de art. 1 alin. 5, de cãtre Consiliul Local al Sectorului 1, municipiul Bucureşti.
Cetãţenia adoptatului este supusã legii cetateniei romane.
ART. 11
Comitetul Roman pentru Adoptii, cu sprijinul reprezentantelor diplomatice şi consulare romane şi pe alte cai admise de normele internaţionale va depune diligenţele necesare pe lîngã autoritãţile sau organizaţiile statului al cãrui cetãţean a adoptat un copil roman, pentru ca acesta sa beneficieze de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naţionale.
ART. 12
Fapta pãrintelui, tutorelui sau ocrotitorului legal, care pretinde sau primeşte, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei unui copil se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi fapta persoanei care, în vederea obţinerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau înlesneşte adoptarea unui copil.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
ART. 13
Cererile pentru încuviinţarea adopţiei, în curs de soluţionare la organele de autoritate tutelara, vor fi înaintate de îndatã instanţelor competente, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
Cererile de anulare sau desfacere a adopţiei urmeazã aceleaşi reguli de competenta ca cele pentru încuviinţarea acesteia.
ART. 14
Dispoziţiile prevãzute în capitolul III din Codul familiei se modifica în mod corespunzãtor prevederilor din prezenta lege.
Articolele 73 şi 74 din Codul familiei, Decretul nr. 137 din 23 martie 1956 , precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abroga.
NOTA:
Potrivit <>art. II din Legea nr. 65/1995 , cererile pentru încuviinţarea adopţiei, aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, vor fi soluţionate potrivit reglementãrii în vigoare la data introducerii cererii.
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
