Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Pomicultura, datoritã caracterului şi însuşirilor sale economice, are o deosebita importanta pentru creşterea potenţialului agriculturii şi intensivizarea acesteia, contribuind la valorificarea cu eficienta economicã sporitã a condiţiilor naturale favorabile de clima şi sol din ţara noastrã. În contextul mãsurilor privind dezvoltarea multilaterala şi armonioasã a agriculturii noastre socialiste, se impune acordarea unei atentii deosebite fata de patrimoniul pomicol al cãrui scop principal este satisfacerea consumului de fructe al populaţiei, asigurarea cu materie prima a industriei prelucratoare şi sporirea disponibilitãţilor pentru livrare la export. Pentru îndeplinirea acestui scop, de mare importanta pentru economia noastrã nationala, pomicultura este chematã sa producã fructe în cantitãţi tot mai mari, de calitate superioarã, din cele mai valoroase soiuri, cu coacere esalonata în timp, pentru prelungirea perioadei de consum, din speciile de mare interes economic, mult solicitate atît pe piata interna, cît şi la export, în stare proaspãta şi conservatã. În lumina acestor considerente, pentru valorificarea cît mai completa a condiţiilor naturale şi folosirea eficienta a fondurilor de investiţii la înfiinţarea plantaţiilor, dotarea tehnica, construirea capacitãţilor de pãstrare, condiţionare şi prelucrare a fructelor, se cere o riguroasã fundamentare ştiinţificã şi folosirea susţinutã a progresului tehnic, în vederea creşterii randamentului şi sporirii eficientei economice a pomiculturii. Pentru realizarea acestor obiective, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice prin Institutul de cercetãri pentru pomicultura şi staţiunile experimentale, cît şi catedrele de specialitate din învãţãmîntul superior agricol, au obligaţia de a-şi intensifica activitatea în direcţia obţinerii de soiuri noi şi selectii clonale valoroase, cu însuşiri de producţie şi de calitate superioarã celor existente în cultura, la toate speciile pomicole; verificãrii, în condiţiile tarii noastre, a soiurilor şi portaltoilor din sortimentul mondial şi extinderii în cultura a celor cu caracteristici deosebite; perfecţionãrii sistemului şi metodelor de producere a materialului sãditor pomicol garantat, autentic şi sanatos; stabilirii tehnologiilor moderne de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor de pomi, arbuşti fructiferi şi capsuni, în condiţii de aplicare a unui grad avansat de mecanizare şi chimizare; gasirii şi promovãrii formelor superioare de organizare a producţiei şi a muncii în pomicultura; stimulãrii şi dezvoltãrii acestei activitãţi de producţie la gospodãriile populaţiei. În vederea realizãrii acestor mãsuri, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
CAP. 1 Patrimoniul pomicol Secţiunea I Dispoziţii generale ART. 1 În Republica Socialistã România, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului pomicol, ridicarea valorii biologice şi a potenţialului productiv al plantaţiilor constituie o obligaţie pentru toate organizaţiile socialiste şi locuitorii patriei noastre deţinãtori de pomi. Pomii şi arbustii fructiferi din plantaţii în masiv sau razleti, de orice fel, cît şi pepinierele pomicole, alcãtuiesc, în totalitatea lor, patrimoniul pomicol al tarii. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor rãspunde de îndeplinirea planului de dezvoltare a pomiculturii şi creşterea producţiei de fructe. În acest sens, împreunã cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, va lua toate mãsurile pentru ridicarea potenţialului de rodire a plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii moderne, potrivit programului de dezvoltare a pomiculturii. ART. 2 Cultura pomilor şi arbustilor fructiferi se dezvolta cu precãdere în zonele şi bazinele pomicole consacrate, îndeosebi în zona colinarã, cît şi în jurul centrelor mari de consum, pe terenuri amenajate corespunzãtor cerinţelor de executare mecanizata a lucrãrilor. La plantare se vor folosi speciile şi soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi, potrivit zonarii acestora, stabilitã de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. ART. 3 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreunã cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, cu consultarea organelor centrale interesate, a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, elaboreazã programul de dezvoltare în perspectiva a pomiculturii, pe zone naturale de producţie şi bazine specializate, cît şi în profil teritorial, ţinînd seama de nevoile economiei. ART. 4 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi Comisia de stat pentru încercarea şi omologarea soiurilor, rãspunde de îmbunãtãţirea continua a sortimentului pomicol şi introducerea în producţie a soiurilor noi cu însuşiri calitative şi economice superioare. ART. 5 Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice coordoneazã activitatea Institutului de cercetãri pentru pomicultura, a staţiunilor experimentale pomicole, cît şi activitatea de cercetare a cadrelor didactice de la catedrele de specialitate din învãţãmîntul superior agricol şi rãspunde de realizarea programelor de cercetare, precum şi de elaborarea unor tehnologii superioare de producţie, specifice fiecãrei specii pomicole. ART. 6 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreunã cu comitetele executive ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, organizeazã evidenta patrimoniului pomicol şi rãspund de utilizarea eficienta a plantaţiilor pomicole deţinute de toate organizaţiile socialiste, precum şi de activitatea de îndrumare în plantarea şi exploatarea pomilor şi arbustilor fructiferi, de cãtre gospodãriile populaţiei.
Secţiunea a II-a Producerea, circulaţia, folosirea şi controlul calitãţii materialului sãditor ART. 7 Producerea materialului sãditor pomicol se asigura de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor prin reţeaua de pepiniere organizate în unitãţi agricole de stat, autorizate potrivit legii. Pepinierele pomicole îşi vor organiza şi desfasura activitatea în concordanta cu nevoile de material sãditor necesar realizãrii programului de dezvoltare a pomiculturii, întocmit pe fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti. ART. 8 Este interzisã producerea sau folosirea de material sãditor din alte specii şi soiuri şi în alte proporţii decît cele stabilite de cãtre Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, în concordanta cu programul de dezvoltare a pomiculturii. ART. 9 Pepinierele vor fi organizate şi înzestrate corespunzãtor pentru a produce material sãditor de calitate superioarã, liber de boli şi daunatori. Acestea sînt obligate sa evidentieze în registrul de pepiniera cantitatea şi autenticitatea materialului sãditor produs, tehnologia aplicatã şi destinaţia data. Unitãţile care produc sau cele care livreaza material sãditor rãspund de autenticitatea şi calitatea acestuia şi vor suporta, potrivit legii, daunele provocate unitãţilor beneficiare, prin livrarea de material necorespunzãtor. Materialul sãditor de elita, liber de viroze, destinat pentru înmulţire - portaltoii, ramurile altoaie, butasii, drajonii, stolonii de capsuni - va fi asigurat de cãtre Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice prin Institutul de cercetãri pentru pomicultura şi staţiunile experimentale, care rãspund de aceasta. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va asigura, în procesul de producţie, circulaţie şi folosire, controlul de calitate al materialului sãditor, potrivit legii. ART. 10 Preluarea materialului sãditor pomicol de la pepiniere şi desfacerea acestuia cãtre beneficiari se asigura de cãtre unitãţile de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, pe baza de contracte încheiate, de regula, de lungã durata.
Secţiunea a III-a Înfiinţarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi ART. 11 Sînt destinate pentru înfiinţarea plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi: a) terenurile situate în bazinele pomicole specializate şi alte suprafeţe care, prin lucrãrile de zonare a producţiei agricole, sînt destinate producerii fructelor; b) terenurile rezultate în urma defrişãrii plantaţiilor imbatrinite ori neproductive şi care urmeazã a fi replantate imediat sau dupã o perioada de odihna; c) terenurile nisipoase, care pot fi valorificate intensiv prin plantaţii pomicole. Pentru întregirea plantaţiilor pomicole existente, în zonele şi bazinele consacrate pot fi folosite, în condiţiile legii, şi alte categorii de terenuri, situate între plantaţii, care, potrivit proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului, se valorifica eficient prin cultura pomilor şi arbustilor fructiferi. ART. 12 Organizaţiile agricole socialiste pot infiinta plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi numai pe baza autorizaţiei de plantare, eliberata de cãtre organul agricol judeţean, cu respectarea prevederilor din proiecte şi a normelor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. Înfiinţarea plantaţiilor pomicole se va face cu executarea prealabilã a lucrãrilor de organizare şi amenajare a teritoriului, corespunzãtor nevoilor acestora, asigurindu-se realizarea tuturor lucrãrilor de prevenire şi combatere a eroziunii solului. ART. 13 Plantaţiile noi se vor executa de cãtre organizaţiile agricole socialiste, pe baza de studii şi proiecte de execuţie. Se va urmãri, prin întregirea plantaţiilor existente şi înfiinţarea plantaţiilor noi, sa se organizeze într-o mãsura cît mai mare unitãţi specializate, dotate cu toate utilitatile necesare desfãşurãrii eficiente a procesului de producţie şi valorificare. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va asigura, prin organele sale teritoriale, ca prin lucrãrile de refacere, intregire şi creare de noi plantaţii pomicole sa se realizeze bazine încheiate şi specializarea producţiei de fructe, urmãrind aplicarea unitarã şi complexa a soluţiilor tehnice, în întocmirea proiectelor şi executarea lucrãrilor de înfiinţare a plantaţiilor, în organizarea fermelor pomicole specializate, cît şi în efectuarea de cãtre acestea a tuturor lucrãrilor de întreţinere şi exploatare a plantaţiilor pomicole, conform tehnologiilor, pentru obţinerea unei producţii şi a unei eficiente economice ridicate. ART. 14 Plantarile de pomi şi arbuşti fructiferi la gospodãriile populaţiei se vor face potrivit planului de dezvoltare a producţiei agricole în profil teritorial, ţinînd seama de prevederile programului din zona, cu respectarea normelor tehnice şi a recomandãrilor organelor agricole de specialitate, în scopul asigurãrii necesarului de fructe pentru consumul local şi pentru fondul de stat. Comitetelor executive ale consiliilor populare le revine sarcina de a sprijini gospodãriile populaţiei în realizarea plantarilor de pomi din toate speciile, dind prioritate ciresilor, visinilor, nucilor, caisilor, arbustilor fructiferi şi capsunilor, asigurind totodatã infrumusetarea curţilor, localitãţilor şi îmbunãtãţirea condiţiilor de mediu. ART. 15 Defrişarea pomilor şi arbustilor fructiferi din plantaţiile în masiv, cu excepţia celor neproductivi care trebuie înlocuiţi şi a celor de pe terenurile scoase, potrivit legii, din producţia agricolã, este interzisã pentru toate categoriile de deţinãtori. Defrişarea plantaţiilor intrate în declin şi neeconomice de pe terenurile proprietate de stat sau obsteasca se va face numai pe baza de autorizaţie eliberata de organul agricol judeţean, cu respectarea prevederilor legale privind casarea mijloacelor de baza. Plantaţiile în masiv intrate în declin, necorespunzãtoare, aparţinînd gospodariilor populaţiei, vor putea fi defrisate, dupã caz, numai cu aprobarea comitetelor executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti sau municipale, care sînt obligate sa asigure concomitent realizarea plantarii unui numãr cel puţin echivalent de pomi sau arbuşti fructiferi, pentru a nu diminua patrimoniul pomicol din unitatea teritorial-administrativã.
Secţiunea a IV-a Întreţinerea pomilor şi arbustilor fructiferi ART. 16 Deţinãtorii de pomi şi arbuşti fructiferi sînt obligaţi sa execute, la timp şi corespunzãtor normelor tehnice, lucrãrile de îngrijire necesare: taierile anuale de formare şi fructificare, lucrarea şi fertilizarea anuala a solului, combaterea bolilor şi dãunãtorilor, completarea golurilor şi înlocuirea pomilor debili, imbatriniti sau fãrã producţie. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, rãspunde de elaborarea şi îmbunãtãţirea permanenta a tehnologiilor de cultura pentru fiecare specie pomicola, corespunzãtor metodelor avansate de mecanizare şi chimizare, care sa asigure obţinerea de producţii mari, de calitate superioarã şi cu economicitate ridicatã. Organizaţiile agricole socialiste rãspund de aplicarea tehnologiilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi de luarea tuturor mãsurilor necesare realizãrii parametrilor tehnico-economici proiectati la înfiinţarea plantaţiilor. ART. 17 Combaterea bolilor şi dãunãtorilor în pomicultura constituie o sarcina obligatorie pentru toate organele şi organizaţiile socialiste, precum şi pentru toţi locuitorii tarii, deţinãtori de pomi şi arbuşti fructiferi. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreunã cu Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti, dupã caz, vor întocmi programe comune de tratamente şi combatere a bolilor şi dãunãtorilor pentru zonele limitrofe între plantaţiile pomicole şi fondul forestier. Acţiunile de combatere a bolilor şi dãunãtorilor se vor face în mod organizat prin unitãţi de stat specializate, care vor aplica tratamentele unitar, pe zone şi bazine pomicole, pentru toţi deţinãtorii de pomi şi arbuşti fructiferi, sub îndrumarea şi controlul organelor agricole de specialitate, la termenele şi în condiţiile stabilite de acestea. Tratamentele se vor face cu mijloacele tehnico-materiale şi financiare ale statului, beneficiarii urmînd sa plãteascã o taxa fixa, anual. Cultivatorii de pomi şi arbuşti fructiferi care contracteazã vînzarea de fructe la fondul de stat vor beneficia de înlesniri privind costul tratamentelor, în raport cu valoarea producţiei livrate, potrivit condiţiilor ce vor fi prevãzute în contract. ART. 18 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini Grele şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, prin întreprinderile de industrie localã, vor asigura, fiecare potrivit profilului sau, producerea tractoarelor, maşinilor agricole, aparaturii şi uneltelor specifice pomiculturii, prevãzute în sistema de maşini, conform prevederilor programelor anuale, cît şi îmbunãtãţirea permanenta a acesteia, pentru a ridica economicitatea mecanizarii lucrãrilor de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor, de îngrijire a pomilor, precum şi cele de recoltare, transport, condiţionare, pãstrare şi valorificare a fructelor. ART. 19 Ministerul Industriei Chimice va asigura producerea cantitãţilor şi sortimentelor de pesticide de mare eficacitate, pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor şi dãunãtorilor în pomicultura, potrivit nevoilor stabilite de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Secţiunea a V-a Cultura şi protecţia nucului ART. 20 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, împreunã cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, rãspund de luarea mãsurilor de extindere a culturii nucului în toate zonele favorabile şi de plantare în localitãţi, pe aliniamentele soselelor şi drumurilor, folosind material sãditor selecţionat, conform prevederilor programului de dezvoltare a culturii nucului în ţara noastrã. Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii îi revine sarcina de a-şi asigura în mai mare parte nevoile de material lemnos de nuc, necesar unitãţilor de industrializare, prin plantarea de nuci pe terenuri din fondul forestier. Contravaloarea materialului sãditor livrat din pepinierele statului unitãţilor agricole socialiste, gospodariilor populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor, care se angajeazã sa cultive nuci, va fi suportatã de la buget. ART. 21 Distrugerea sau degradarea nucilor este interzisã. Taierea şi transportul arborilor de nuc, din afarã fondului forestier, se fac numai pe baza de autorizaţie de tãiere şi transport, emisã de organele agricole judeţene sau ale municipiului Bucureşti şi numai în urmãtoarele cazuri: a) nuci care au cel puţin 1/3 din coroana uscata; b) nuci aflaţi pe suprafeţe pe care s-a autorizat construirea de obiective sau plantarea cu pomi ori vita de vie şi a cãror tãiere nu se poate evita; c) nuci dezradacinati din cauze naturale. ART. 22 Autorizaţia de tãiere şi transport al arborilor de nuc în cazurile prevãzute în art. 21 se elibereazã numai dacã proprietarul sau cel care îi are în administrare directa ori în folosinta se obliga sa planteze pe teren propriu sau pe terenul repartizat de organele locale ale administraţiei de stat, în termenul stabilit de acestea, trei nuci tineri pentru fiecare nuc ce urmeazã a fi tãiat. ART. 23 Exploatarea nucilor şi a plantaţiilor speciale de nuc din fondul forestier, pentru obţinerea de material lemnos, se va face potrivit prevederilor amenajamentelor silvice. ART. 24 Valorificarea lemnului de nuc se face numai cãtre unitãţile Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, care, la solicitarea deţinãtorilor, vor asigura în condiţiile legii şi operaţiunile de tãiere şi transport.
Secţiunea a VI-a Cultura şi protecţia dudului ART. 25 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, împreunã cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, vor lua mãsuri de extindere a culturii dudului prin plantarea acestuia pe marginea soselelor, drumurilor şi cãilor ferate, în curţile gospodariilor populaţiei, prin înfiinţarea plantaţiilor intensive în unitãţile agricole socialiste, în toate zonele favorabile, folosind material sãditor hibrid şi altoit. Plantaţiile de dud intensive se vor infiinta sub îndrumarea tehnica a organelor agricole sau silvice, pe terenuri corespunzãtoare, cu respectarea tehnologiei de plantare, întreţinere şi exploatare, stabilitã de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. Plantarea duzilor pe aliniamentele soselelor, drumurilor şi cãilor ferate se va face cu acordul şi sprijinul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 26 Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor lua mãsuri de înfiinţare a plantaţiilor de dud intensive, pe terenuri agricole proprietate de stat afectate şcolilor de cultura generalã pentru practica productiva sau diferitelor aşezãminte şi pe alte terenuri rezerve de stat, situate în vatra satului, care pot fi destinate acestui scop. ART. 27 Materialul sãditor de dud se va asigura de cãtre pepiniere specializate, organizate potrivit programului de dezvoltare a sericiculturii, din hibrizii şi soiurile de dud înscrise în lista oficialã a soiurilor şi hibrizilor de plante agricole. ART. 28 Contravaloarea materialului sãditor de dud destinat infiintarii de plantaţii intensive, livrat din pepinierele statului unitãţilor agricole socialiste, şcolilor şi altor instituţii, va fi suportatã de la buget. ART. 29 Plantaţiile de dud, duzii de pe marginea soselelor, drumurilor şi cãilor ferate, cît şi din fondul silvic, reprezintã sursa de furajare a viermilor de mãtase şi se vor exploata exclusiv în acest scop, de cãtre crescatorii care au încheiate contracte pentru creşterea viermilor de mãtase, pe baza repartizãrii fãcute de cãtre comitetul executiv al consiliului popular local. ART. 30 Pentru asigurarea bazei furajere a creşterii viermilor de mãtase se interzice taierea coroanei duzilor în perioada de iarna. Lucrãrile de tãiere se vor executa în lunile mai - iunie, dupã recoltarea frunzelor, potrivit tehnologiei stabilite de cãtre Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. ART. 31 Defrişarea duzilor din plantaţiile intensive, cu excepţia celor calamitati sau uscati, se va putea face numai cu autorizaţie eliberata de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, municipale, orãşeneşti sau comunale, dupã caz. ART. 32 Deţinãtorii plantaţiilor de duzi sau ai duzilor razleti sînt obligaţi sa asigure combaterea omizii paroase a dudului, în condiţiile stabilite de organele de specialitate, sub îndrumarea tehnica şi controlul acestora.
CAP. 2 Organizarea şi valorificarea producţiei pomicole Secţiunea I Organizarea producţiei pomicole ART. 33 În scopul asigurãrii condiţiilor necesare sporirii producţiei de fructe şi îmbunãtãţirii calitãţii acesteia, prin introducerea şi generalizarea tehnologiilor moderne şi folosirea raţionalã a bazei tehnico-materiale, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, cu sprijinul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, va promova sistemul de organizare şi retribuire a muncii în acord global, organizarea producţiei pomicole în ferme specializate şi alte forme superioare de organizare a producţiei şi a muncii în pomicultura. ART. 34 În zonele şi localitãţile cu condiţii favorabile extinderii pomiculturii se pot constitui, potrivit legii, asociaţii ale producãtorilor individuali. Pentru dezvoltarea producţiei de fructe, acestea vor beneficia de sprijinul statului, constind în: acordarea gratuita de asistenta tehnica de specialitate, credite de investiţii pentru înfiinţarea de noi plantaţii, refacerea şi modernizarea celor existente, credite de producţie, precum şi aprovizionarea cu materiale, unelte şi mijloace mecanice necesare executãrii lucrãrilor în plantaţii, asigurarea valorificãrii producţiei prin contractarea şi preluarea acesteia.
Secţiunea a II-a Valorificarea fructelor ART. 35 Valorificarea fructelor se face prin unitãţi socialiste specializate, cît şi direct de cãtre producãtori, cu respectarea prevederilor legale. ART. 36 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor rãspunde de organizarea şi realizarea, într-o conceptie unitarã, în cadrul zonelor şi bazinelor pomicole, a capacitãţilor necesare pentru condiţionarea, pãstrarea şi industrializarea fructelor, asigurind o valorificare superioarã a acestora pentru intreaga agricultura.
CAP. 3 Îndrumarea şi stimularea dezvoltãrii pomiculturii ART. 37 Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va infiinta, ca organ consultativ, în cadrul Consiliului producţiei vegetale, Comisia nationala pentru pomicultura, avînd, în principal, urmãtoarele atribuţii: a) elaborarea de propuneri pentru orientarea şi zonarea pomiculturii în perspectiva, în funcţie de necesitãţile consumului intern de fructe în stare proaspãta, pentru industrializare şi lãrgirea exportului; b) avizarea programului de dezvoltare a pomiculturii şi a principalelor mãsuri tehnice şi economice privind pomicultura. Componenta Comisiei naţionale pentru pomicultura şi modul de lucru al acesteia se stabilesc de cãtre Consiliul de conducere al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. ART. 38 În scopul stimulãrii extinderii culturii pomilor şi arbustilor fructiferi, respectãrii sortimentelor stabilite pentru consum intern şi export, îngrijirii exemplare a plantaţiilor, intrãrii la timp pe rod şi cu potenţial superior de producţie a noilor plantaţii, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va organiza plantaţii şi livezi model pe terenurile organizaţiilor agricole socialiste şi ale gospodariilor populaţiei, va institui concursuri pentru desemnarea celor mai bune ferme, unitãţi şi producãtori individuali, în faze judeţene şi pe ţara, şi va acorda premii, distincţii şi alte stimulente. ART. 39 Pentru mobilizarea tuturor cetãţenilor tarii la dezvoltarea culturii pomilor şi arbustilor fructiferi şi a producţiei de fructe, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor va organiza anual, împreunã cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, "saptamina pomiculturii", perioada în care se vor realiza acţiuni susţinute de plantari de pomi, lucrãri de întreţinerea livezilor şi pomilor, în fiecare localitate.
CAP. 4 Raspunderi şi sancţiuni ART. 40 Încãlcarea dispoziţiilor prevãzute în prezenta lege atrage rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã, materialã, civilã sau penalã, dupã caz. ART. 41 Livrarea cu ştiinţa sau din neglijenţa de material sãditor pomicol necorespunzãtor standardelor de stat sau normelor interne, sãvîrşitã în condiţiile art. 248 sau 249 din Codul penal, constituie infracţiune şi se pedepseşte, dupã caz, potrivit prevederilor acestor articole. ART. 42 Vînzarea fãrã autorizaţie a materialului sãditor pomicol din soiurile şi hibrizii cu regim de licenta, cãtre cetãţenii strãini sau întreprinderi strãine, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 302 din Codul penal. ART. 43 Încãlcarea prevederilor art. 21 şi 24 din prezenta lege cu privire la taierea şi valorificarea nucului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amenda. ART. 44 Faptele care constituie contravenţii la dispoziţiile art. 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 16, 17, 22, 31 şi 32, precum şi alte contravenţii la dispoziţiile prezentei legi, vor fi stabilite şi sancţionate prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
CAP. 5 Dispoziţii finale ART. 45 Criteriile de repartizare pe teritoriu a speciilor şi soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi, modul de efectuare a studiilor şi lucrãrilor pentru stabilirea bazinelor pomicole, introducerea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului pomicol, modul şi condiţiile de eliberare a autorizaţiei de înfiinţare a plantaţiilor pomicole, precum şi de defrişare a acestora, regulile, pentru efectuarea lucrãrilor agrotehnice de baza şi de combatere a bolilor şi dãunãtorilor, regulile pentru pãstrarea, prelucrarea şi valorificarea fructelor, precum şi alte mãsuri de executare a prezentei legi, se stabilesc prin norme tehnice obligatorii, emise de ministrul agriculturii, industriei alimentare şi apelor. ART. 46 Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. ART. 47 Dispoziţiile contrare prezentei legi, prevãzute în <>Decretul nr. 134/1954 , privind protecţia nucului şi valorificarea lemnului de nuc, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 29 aprilie 1954, <>Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 305/1964 privind unele mãsuri pentru extinderea plantaţiilor şi creşterea producţiei de nuci şi valorificarea raţionalã a lemnului de nuc, publicatã în Colecţia de hotãrîri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 23 din 2 iunie 1964, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abroga.
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
