Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 109 din 25 aprilie 2007 privind reutilizarea informatiilor din institutiile publice
ART. 1 Scopul prezentei legi îl reprezintã reglementarea reutilizãrii informaţiilor din instituţiile publice în vederea creãrii unor noi produse şi servicii informaţionale. ART. 2 Prezenta lege reglementeazã cadrul juridic al reutilizãrii documentelor aflate în posesia instituţiilor publice pe care acestea din urmã le-au creat în cadrul activitãţii publice proprii şi care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau necomerciale şi nu se aplicã mijloacelor de informare în masã. ART. 3 Prezenta lege nu se aplicã urmãtoarelor tipuri de documente: a) documentele a cãror punere la dispoziţie constituie o activitate care excedeazã sferei serviciului public aferent instituţiilor în cauzã, serviciul public fiind definit potrivit legii; b) documentele asupra cãrora un terţ deţine drepturi de proprietate intelectualã; c) documentele prevãzute la <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; d) documentele deţinute de serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune şi subsidiarii lor, precum şi de alte organisme şi subsidiarii lor, care îndeplinesc servicii publice de retransmisie radiodifuzatã şi televizatã, în mãsura în care se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectualã; e) documentele deţinute de instituţiile de educaţie şi cercetare, cum ar fi şcolile, universitãţile, arhivele, bibliotecile şi institutele de cercetare, incluzând, atunci când este relevant, organizaţiile stabilite pentru transferul rezultatelor cercetãrii, în mãsura în care se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectualã; f) documentele deţinute de instituţiile culturale, cum ar fi muzeele, bibliotecile, arhivele, orchestrele, operele, baletele şi teatrele, în mãsura în care se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectualã; g) documentele în privinţa cãrora persoanele fizice sau juridice trebuie sã facã dovada unui interes legitim în vederea obţinerii accesului la acele documente, în condiţiile legii. ART. 4 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie: a) instituţie publicã: 1. oricare autoritate a administraţiei publice centrale sau locale; 2. oricare instituţie publicã, de interes general sau local, autonomã ori aflatã în subordinea sau sub controlul unei autoritãţi publice; 3. oricare persoanã juridicã, alta decât cele prevãzute la pct. 1 sau 2, care a fost înfiinţatã pentru a desfãşura activitãţi de interes public fãrã caracter comercial şi care se aflã cel puţin în una dintre urmãtoarele situaţii: este finanţatã din fonduri publice, se aflã în subordinea sau sub controlul unei autoritãţi ori instituţii publice sau în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere ori de supervizare, mai mult de jumãtate din numãrul membrilor acestuia sunt numiţi de cãtre o autoritate sau o instituţie publicã; b) document - orice conţinut informaţional sau orice parte a unui asemenea conţinut, indiferent de forma de stocare a datelor, pe suport hârtie, în format electronic, audio, video sau audiovizual; c) reutilizare - folosirea de cãtre persoane fizice sau juridice, în scop comercial sau necomercial, a documentelor deţinute de instituţiile publice. Nu constituie reutilizare folosirea documentelor pentru informarea proprie a persoanelor fizice şi juridice şi nici utilizarea informaţiilor în activitatea jurnalisticã; schimbul de documente între instituţiile publice ca urmare a îndeplinirii sarcinilor publice nu constituie reutilizare; d) scop comercial - urmãrirea obţinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. Nu constituie reutilizare în scop comercial folosirea informaţiilor de cãtre entitãţile nonprofit; e) terţ - orice persoanã fizicã sau juridicã, de drept privat ori de drept public, care deţine un drept de proprietate intelectualã asupra informaţiilor cuprinse în documentul solicitat. ART. 5 (1) Reutilizarea în scop necomercial a documentelor deţinute de instituţiile publice este liberã. (2) Reutilizarea în scop comercial a documentelor prevãzute la alin. (1) se face cu acordul instituţiei publice deţinãtoare, în baza unei solicitãri adresate instituţiei. (3) În cazul în care documentele sunt reutilizate de cãtre o instituţie publicã pentru desfãşurarea unor activitãţi comerciale, care nu intrã în sfera sarcinilor publice, se aplicã aceleaşi condiţii ca pentru oricare alt utilizator. ART. 6 (1) Solicitãrile pentru reutilizarea documentelor sunt fãcute în scris, fie pe suport hârtie, fie în formã electronicã, dacã instituţia publicã în a cãrei posesie se gãseşte documentul dispune de dotãrile tehnice necesare. Solicitãrile trebuie sã cuprindã urmãtoarele elemente: a) instituţia publicã la care se adreseazã cererea; b) informaţia solicitatã, astfel încât sã permitã instituţiei publice identificarea documentelor; c) datele de identificare şi autentificare ale solicitantului, precum şi adresa la care se solicitã primirea rãspunsului; d) scopul în care va fi folositã informaţia cerutã. (2) Soluţionarea cererilor pentru reutilizarea documentelor se va face în termen de 20 de zile lucrãtoare de la primirea acestora de cãtre departamentul din cadrul instituţiei publice, desemnat în acest sens. (3) În cazul cererilor cu un grad ridicat de complexitate, termenul prevãzut la alin. (2) poate fi extins cu încã 20 de zile lucrãtoare. În aceastã situaţie, solicitantul va fi înştiinţat de necesitatea prelungirii termenului de soluţionare, în termen de 15 zile lucrãtoare de la primirea cererii. (4) În vederea reutilizãrii, informaţiile pot fi puse la dispoziţia solicitantului integral sau parţial; în cazul prezentãrii lor parţiale se va face şi o motivare asupra acestei decizii. (5) În cazul în care solicitarea este respinsã, instituţiile publice vor informa, în scris, solicitantul despre aceasta şi îi vor prezenta motivele refuzului. (6) Orice respingere de cerere, totalã sau parţialã, trebuie însoţitã şi de o referinţã despre modalitatea de contestare a acesteia, în cazul în care solicitantul doreşte sã conteste decizia primitã. (7) Dacã refuzul este motivat în baza prevederilor art. 3 lit. b), se vor comunica solicitantului referinţele privitoare la terţele persoane fizice sau juridice care deţin drepturi de proprietate intelectualã asupra informaţiei, în cazul în care aceste referinţe sunt cunoscute sau, dacã aceste referinţe nu sunt cunoscute, persoana fizicã ori juridicã autorizatã de unde instituţia publicã a procurat materialul. Dacã solicitantul face dovada acceptului de utilizare a documentului din partea tuturor terţelor persoane implicate, atunci cererea lui va fi reanalizatã şi rezolvatã, ca şi cum ar fi fost un document care nu face obiectul art. 3 lit. b). (8) Decizia prin care se soluţioneazã solicitãrile de reutilizare a documentelor poate fi contestatã de solicitant, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare. Atât plângerea împotriva deciziei, cât şi recursul se judecã în procedurã de urgenţã şi sunt scutite de taxã de timbru. (9) Dispoziţiile alin. (1)-(8) nu se aplicã instituţiilor publice prevãzute la art. 3 lit. d)-f). ART. 7 (1) În mãsura în care instituţiile publice aprobã reutilizarea documentelor pe care le deţin, acestea sunt puse la dispoziţia solicitantului în forma deţinutã (2) Instituţiile publice nu sunt obligate sã creeze, sã adapteze, sã extindã sau sã traducã documentele în vederea soluţionãrii cererii de reutilizare. ART. 8 (1) Instituţiile publice pot stabili taxe pentru serviciile de reutilizare în scop comercial a documentelor. Pentru reutilizarea în scop necomercial, instituţiile publice nu vor percepe taxã. (2) În mãsura în care instituţiile publice percep taxe pentru reutilizarea în scop comercial a documentelor deţinute, acestea nu trebuie sã depãşeascã costurile provenite din producerea documentelor, pregãtirea lor şi furnizarea informaţiei. Taxele trebuie fixate ţinându-se seama de costurile din perioada contabilã în cauzã şi calculate pe baza principiilor contabile aplicabile organizaţiilor din sectorul public respectiv. La cerere, instituţiile publice trebuie sã indice principiile de calcul pentru taxele solicitate, precum şi factorii ce trebuie luaţi în considerare la calculul taxelor pentru situaţii atipice. (3) Modul de stabilire a taxelor se instituie prin hotãrâre a Guvernului. (4) Veniturile colectate din plata acestor taxe se fac integral venit la bugetul de stat. (5) Taxele pentru reutilizarea documentelor nu trebuie sã fie discriminatorii. (6) În cazul în care documentele sunt reutilizate de cãtre o instituţie publicã pentru desfãşurarea unor activitãţi comerciale, care nu intrã în sfera sarcinilor publice, se aplicã aceleaşi taxe ca pentru oricare alt utilizator. ART. 9 Instituţiile publice trebuie sã asigure condiţii pentru facilitarea accesului la documentele disponibile pentru reutilizare, în special prin elaborarea de liste şi directoare, în cazul utilizãrii mijloacelor electronice, cu cele mai importante documente destinate reutilizãrii, precum şi prin numirea unor persoane de contact şi indicarea unor puncte de informare. ART. 10 (1) Reutilizarea documentelor trebuie sã fie liberã pentru toţi participanţii potenţiali de pe piaţã, chiar dacã unul sau mai mulţi participanţi au exploatat deja pe piaţã produse noi obţinute pe baza acestor documente. (2) Pot face obiectul unei înţelegeri privind acordarea unui drept de exclusivitate documentele a cãror reutilizare este necesarã pentru desfãşurarea unui serviciu public. (3) În cazul în care este încheiatã o înţelegere privind acordarea unui drept de exclusivitate, o datã la 3 ani trebuie verificat dacã mai existã motivul justificator al înţelegerii. Dacã motivul acordãrii exclusivitãţii nu mai existã, dreptul de exclusivitate înceteazã. (4) Înţelegerile exclusive, încheiate în condiţiile alin. (2), trebuie sã fie transparente şi fãcute publice pe pagina de internet a instituţiei publice implicate sau prin oricare alt mijloc. (5) Înţelegerile privind acordarea unui drept de exclusivitate, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, îşi înceteazã aplicabilitatea la data expirãrii perioadei de valabilitate prevãzute în contract, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2008. ART. 11 (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentei legi, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei împreunã cu Ministerul Economiei şi Finanţelor vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului. * Prezenta lege transpune Directiva nr. 2003/98/CE privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L345 din 31 decembrie 2003.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 25 aprilie 2007. Nr. 109. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
