Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 109 din 24 noiembrie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Polonia privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Varsovia la 23 iunie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 2 decembrie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Varsovia la 23 iunie 1994.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 19 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 noiembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor
PREAMBUL
Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia, denumite în continuare pãrţi contractante,
dorind sa intensifice cooperarea economicã în avantajul reciproc al ambelor state,
intentionind sa creeze şi sa menţinã condiţii favorabile pentru investiţiile investitorilor unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante,
recunoscind necesitatea promovãrii şi protejãrii investiţiilor strãine în scopul creşterii prosperitatii economice a ambelor state,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
În sensul acestui acord:
(1) Termenul investitor se referã, pentru oricare dintre pãrţile contractante, la:
a) persoane fizice care, în conformitate cu legile acelei pãrţi contractante, sînt considerate a fi cetãţenii sãi;
b) entitãţi legale incluzind societãţi, corporatii, asociaţii de afaceri şi alte organizaţii care sînt constituite sau altfel organizate în conformitate cu legile acelei pãrţi contractante şi care îşi au sediul, precum şi activitãţile economice reale pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante.
(2) Termenul investiţie va include orice fel de active şi, în special:
a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi orice alte drepturi reale ca servituţi, gajuri, ipoteci, garanţii;
b) acţiuni, pãrţi sociale sau orice alt fel de participare la societãţi;
c) creanţe sau drepturi referitoare la orice prestaţii avînd o valoare economicã;
d) drepturi de proprietate intelectualã şi industriala ca : drepturi de autor, brevete, design sau modele industriale, mãrci de fabrica sau de comerţ, nume comerciale, know-how, goodwill, precum şi orice alte drepturi similare recunoscute de legile pãrţilor contractante;
e) concesiuni în conformitate cu dreptul public, inclusiv concesiuni privind prospectarea, extractia sau exploatarea de resurse naturale, cît şi toate celelalte drepturi conferite prin lege, prin contract sau prin hotãrîrea autoritãţilor, în conformitate cu legea.
Orice modificare a formei în care activele sînt investite sau reinvestite nu va afecta caracterul lor de investiţie.
(3) Termenul venituri desemneazã sume produse de o investiţie şi în special, dar nu exclusiv, include profitul, dividende, dobinzi, majorãri de capital, redevenţe, asistenta managerialã şi tehnica sau alte onorarii, indiferent de forma în care sînt plãtite.
(4) Termenul venituri desemneazã teritoriul României sau, respectiv, teritoriul Republicii Polonia, împreunã cu zonele lor maritime, incluzind solul şi subsolul adiacent limitelor exterioare ale marii teritoriale a oricãruia dintre teritoriile menţionate, asupra cãrora statul respectiv exercita, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturi suverane sau jurisdicţie în scopul explorãrii sau exploatãrii resurselor naturale ale acestor zone.
ART. 2
Promovarea şi admiterea investiţiilor
(1) Fiecare parte contractantã va promova pe teritoriul sau, pe cît posibil, investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante şi va admite aceste investiţii în conformitate cu legile şi reglementãrile sale.
(2) Dacã o parte contractantã a admis o investiţie pe teritoriul sau, aceasta va acorda, în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, autorizaţiile necesare în legatura cu aceasta investiţie, inclusiv autorizaţiile de angajare a personalului de conducere şi tehnic, la alegerea sa, indiferent de naţionalitate.
ART. 3
Protejarea şi tratamentul investiţiei
(1) Fiecare parte contractantã va proteja pe teritoriul sau investiţiile efectuate conform legilor şi reglementãrilor sale, de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante, şi nu va impiedica, prin mãsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreţinerea, folosirea, fructificarea, extinderea, vînzarea sau lichidarea acestor investiţii. În mod deosebit, fiecare parte contractantã sau autoritãţile sale competente vor emite autorizaţiile necesare menţionate la art. 2 paragraful (2) al acestui acord.
(2) Fiecare parte contractantã va asigura un tratament just şi echitabil pe teritoriul sau investiţiilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante. Acest tratament nu va fi mai puţin favorabil decît cel acordat de cãtre fiecare parte contractantã investiţiilor efectuate pe teritoriul sau de cãtre proprii sãi investitori sau celor efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii oricãrui stat terţ, dacã acest ultim tratament este mai favorabil.
(3) Clauza naţiunii cele mai favorizate nu va fi interpretatã astfel încît sa oblige o parte contractantã sa extindã asupra investitorilor şi investiţiilor celeilalte pãrţi contractante avantajele rezultate din orice uniune vamalã sau economicã existenta sau viitoare ori zona de comerţ liber, la care oricare dintre pãrţile contractante este sau devine membru. Acest tratament nu se va referi la nici un avantaj pe care oricare parte contractantã îl acorda investitorilor unui stat terţ în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau unui alt acord pe baza de reciprocitate referitor la impozitare.
(4) Dacã legislaţia oricãrei pãrţi contractante indreptateste investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante la un tratament mai favorabil decît cel prevãzut de acest acord, aceasta legislaţie va prevala asupra acestui acord.
ART. 4
Transferul liber
(1) Fiecare parte contractantã pe al carei teritoriu au fost efectuate investiţii de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante va garanta acestor investitori liberul transfer al plãţilor în valuta convertibilã referitoare la aceste investiţii, în special al:
a) veniturilor, în conformitate cu art. 1 paragraful (3) al acestui acord; b) sumelor provenite din împrumuturi contractante sau alte obligaţii contractuale asumate pentru investiţii; şi
c) sumelor provenite din vînzarea totalã sau parţialã, înstrãinarea sau lichidarea unei investiţii.
(2) Cu toate prevederile paragrafului (1) al prezentului articol, fiecare parte contractantã poate, în împrejurãri financiare sau economice excepţionale, sa impunã anumite restrictii de schimb valutar în conformitate cu propriile legi şi reglementãri şi în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internaţional.
(3) Dacã nu s-a convenit altfel cu investitorul, transferurile vor fi efectuate la cursul de schimb aplicabil la data transferului, în conformitate cu reglementãrile de schimb valutar în vigoare ale partii contractante pe teritoriul cãreia s-a efectuat investiţia.
ART. 5
Expropriere şi despãgubire
(1) Nici una dintre pãrţile contractante nu va lua, direct sau indirect, mãsuri de expropriere, nationalizare sau orice alte mãsuri, avînd aceeaşi natura sau acelaşi efect, impotriva investiţiilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante, decît dacã mãsurile sînt luate în interes public, asa cum s-a stabilit prin lege, în mod nediscriminatoriu, pe baza unei proceduri legale corespunzãtoare şi cu condiţia sa prevadã o despãgubire efectivã şi adecvatã.
Aceasta despãgubire va corespunde valorii de piata a investiţiei expropriate imediat înainte ca exproprierea iminenta sa fie cunoscutã public, va include dobinda de la data exproprierii şi va fi liber transferabila într-o valuta convertibilã.
(2) Investitorii unei pãrţi contractante ale cãror investiţii au suferit pierderi datorate unui rãzboi sau oricãrui alt conflict armat, revoluţiei, stãrii de necesitate sau rebeliunii, care a avut loc pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor beneficia, din partea ultimei pãrţi contractante, de un tratament în conformitate cu art. 3 paragraful (2) al acestui acord. Ei vor fi îndreptãţiţi în orice situaţie, la despãgubire.
ART. 6
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul acord se va aplica, de asemenea, investiţiilor de pe teritoriul unei pãrţi contractante, efectuate, conform legilor şi reglementãrilor sale, de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante anterior intrãrii în vigoare a acestui acord. Totuşi acordul nu se va aplica diferendelor care au apãrut înaintea intrãrii sale în vigoare.
(2) Prezentul acord nu se va aplica investiţiilor efectuate pe baza acordurilor interguvernamentale în cadrul fostului Consiliu de Ajutor Economic Reciproc, dacã asemenea investiţii nu sînt transformate în conformitate cu legislaţia pãrţilor contractante privind investiţiile strãine.
ART. 7
Principiul subrogarii
Dacã oricare parte contractantã sau agenţia desemnatã de aceasta face o plata cãtre unul dintre investitorii sãi pe baza unei garanţii financiare impotriva riscurilor necomerciale pe care le-a acordat cu privire la o investiţie de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceasta din urma va recunoaşte, în virtutea principiului subrogarii, cesiunea oricãrui drept sau titlu al acelui investitor cãtre prima parte contractantã sau agenţia desemnatã de aceasta. Cealaltã parte contractantã va fi indreptatita sa deducã impozitele şi celelalte obligaţii legale datorate şi plãtibile de cãtre investitor.
ART. 8
Diferende între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante
(1) În scopul soluţionãrii diferendelor privind investiţiile dintre o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante, vor avea loc consultãri între pãrţile interesate în vederea soluţionãrii cazului, pe cît posibil, pe cale amiabila.
(2) Dacã aceste consultãri nu conduc la o soluţie în termen de 6 luni de la data cererii pentru reglementare, investitorul poate supune diferendul spre soluţionare, la alegerea sa, la:
a) instanta judecãtoreascã competenta a partii contractante pe teritoriul cãreia s-a efectuat investiţia; sau
b) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (I.C.S.I.D.), prevãzut de Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, deschisã spre semnare la Washington la 18 martie 1965, dacã ambele pãrţi contractante au devenit semnatare ale acestei convenţii; sau
c) unui tribunal arbitral ad-hoc care, în lipsa unui alt acord între pãrţile la diferend, se va constitui pe baza regulilor de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
(3) Fiecare parte contractantã consimte prin aceasta sa supunã un diferend relativ la investiţii concilierii sau arbitrajului internaţional.
(4) Partea contractantã care este parte la diferend, în timpul procedurilor cu privire la diferende legate de investiţii, nu va putea invoca niciodatã, ca apãrare, imunitatea sa sau faptul ca investitorul a primit despãgubiri pe baza unui contract de asigurare acoperind integral sau parţial prejudiciul sau pierderile suferite.
ART. 9
Diferende între pãrţile contractante
(1) Diferendele dintre pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui acord vor fi soluţionate pe canale diplomatice.
(2) Dacã cele doua pãrţi contractante nu pot ajunge la un acord în termen de 12 luni de la declanşarea diferendului dintre ele, acesta, la cererea oricãrei pãrţi contractante, va fi supus unui tribunal arbitral format din trei membri. Fiecare parte contractantã va numi un arbitru, iar cei doi arbitri vor numi un preşedinte care va fi cetãţean al unui stat terţ.
(3) Dacã una dintre pãrţile contractante nu şi-a numit propriul sau arbitru şi nu a dat curs invitatiei celeilalte pãrţi contractante de a face aceasta numire în termen de 2 luni, arbitrul va fi numit, la cererea acelei pãrţi contractante, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.
(4) Dacã cei doi arbitri nu pot ajunge la un acord privind alegerea preşedintelui în termen de 2 luni de la numirea lor, acesta va fi numit, la cererea oricãrei pãrţi contractante, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie.
(5) Dacã, în cazurile specificate la paragrafele (3) şi (4) ale acestui articol, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie este împiedicat sa-şi exercite funcţia sa sau dacã este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, numirea va fi facuta de cãtre vicepreşedinte, iar dacã acesta este, de asemenea, împiedicat sau dacã este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, numirea se va face de cãtre judecãtorul cu cel mai înalt rang al Curţii, care nu este cetãţean al nici uneia dintre pãrţile contractante.
(6) În lipsa altor prevederi stabilite între pãrţile contractante, tribunalul îşi va stabili propria procedura.
(7) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit şi ale reprezentãrii sale în procedurile de arbitraj. Cheltuielile preşedintelui şi celelalte cheltuieli vor fi suportate, în pãrţi egale, de cãtre pãrţile contractante.
(8) Hotãrîrile tribunalului sînt definitive şi obligatorii pentru fiecare parte contractantã.
ART. 10
Prevederi finale
(1) Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile de la ultima data la care oricare parte contractantã notifica celeilalte ca cerinţele sale legale interne pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite.
(2) Acest acord va rãmîne în vigoare pe o perioada de 10 ani şi va continua sa fie în vigoare dupã aceea pentru o perioada sau perioade similare, dacã, cu un an înainte de expirarea perioadei iniţiale sau a oricãrei alte perioade ulterioare, una dintre pãrţile contractante nu notifica celeilalte pãrţi contractante intenţia sa de a denunta acordul. Notificarea de denunţare va deveni efectivã la un an dupã ce a fost primitã de cãtre cealaltã parte contractantã.
(3) În caz de notificare oficialã privind denunţarea prezentului acord, prevederile art. 1-9 vor continua sa fie în vigoare pentru o perioada urmãtoare de 10 ani, pentru investiţiile efectuate înainte de a se face notificarea oficialã.
Drept pentru care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de cãtre guvernele lor, au semnat acest acord.
Încheiat la Varsovia la 23 iunie 1994, în doua exemplare originale, în limbile romana, poloneza şi engleza, fiecare text fiind egal autentic. În caz de diferenţe de interpretare, va prevala textul în limba engleza.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Polonia,
Andrej Olechowski,
ministrul afacerilor externe
--------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
