Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
_______________
*) Republicatã în temeiul art. V din Legea nr. 51/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 21 martie 2012, dându-se textelor o nouã numerotare.
Legea nr. 108/1999 a mai fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Se înfiinţeazã Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Inspecţia Muncii are personalitate juridicã şi este finanţatã integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(3) Inspecţia Muncii îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigurã exercitarea controlului în domeniile relaţiilor de muncã, securitãţii şi sãnãtãţii în muncã şi supravegherii pieţei.
(4) Inspecţia Muncii acţioneazã pentru asigurarea protecţiei sociale a muncii, în baza prevederilor art. 41 din Constituţia României, republicatã, şi, respectiv, a prevederilor Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecţia muncii în industrie şi comerţ, ratificatã prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973 şi ale Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 129/1969 privind inspecţia muncii în agriculturã, ratificatã prin Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975.
ART. 2
Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncã, instituţii cu personalitate juridicã, care se organizeazã în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
ART. 3
Inspecţia Muncii, prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, poate propune Guvernului înfiinţarea în subordinea sa, în condiţiile prevãzute de regulamentul de organizare şi funcţionare, a unor unitãţi cu personalitate juridicã, prin intermediul cãrora sã se asigure pregãtirea sau perfecţionarea pregãtirii personalului propriu, precum şi efectuarea unor prestaţii legate de specificul activitãţii.
ART. 4
Organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Muncii se reglementeazã prin Regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotãrâre a Guvernului**), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi, denumit în continuare Regulament.
________
**) A se vedea Hotãrârea Guvernului nr. 1.377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri cu caracter organizatoric, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 25 noiembrie 2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. II
Atribuţiile Inspecţiei Muncii
ART. 5
Inspecţia Muncii îndeplineşte urmãtoarele funcţii generale:
a) de autoritate de stat, prin care se asigurã exercitarea controlului aplicãrii prevederilor legale în domeniile sale de competenţã;
b) de comunicare, prin care se asigurã schimbul de informaţii cu autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice supuse activitãţii de control, informarea acestora şi a cetãţenilor asupra modului cum se respectã şi se aplicã prevederile legislaţiei din domeniile de competenţã;
c) de reprezentare, prin care se asigurã, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniile sale de competenţã;
d) de formare, prin care se realizeazã pregãtirea şi perfecţionarea profesionalã a personalului propriu, în condiţiile legii;
e) de cooperare, prin care se asigurã desfãşurarea de acţiuni în comun, pe plan intern şi internaţional, în domeniile de competenţã;
f) de administrare, prin care se asigurã gestionarea bunurilor din domeniul public, respectiv privat al statului ori, dupã caz, al unitãţilor administrativ-teritoriale pe care le are în administrare sau în folosinţã, a fondurilor alocate în scopul funcţionãrii în condiţiile legii, precum şi organizarea şi gestionarea sistemelor informatice necesare activitãţilor proprii.
ART. 6
(1) Inspecţia Muncii are urmãtoarele atribuţii generale:
a) controlul aplicãrii prevederilor legale, generale şi speciale, în domeniile relaţiilor de muncã, securitãţii şi sãnãtãţii în muncã şi supravegherii pieţei;
b) furnizarea de informaţii angajatorilor şi salariaţilor cu privire la mijloacele de aplicare a prevederilor legale în domeniile de competenţã;
c) informarea autoritãţilor competente despre deficienţele sau abuzurile legate de aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare;
d) prestarea de servicii specifice domeniului sãu de activitate;
e) iniţierea de propuneri pentru îmbunãtãţirea cadrului legislativ din domeniile sale de activitate, pe care le înainteazã Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(2) Inspecţia Muncii are urmãtoarele atribuţii specifice:
A. în domeniul relaţiilor de muncã:
a) controleazã aplicarea reglementãrilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncã;
b) controleazã stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncã aplicabil şi din contractele individuale de muncã;
c) controleazã aplicarea mãsurilor de respectare a egalitãţii de şanse şi de tratament între femei şi bãrbaţi;
d) asigurã la nivel naţional evidenţa muncii prestate în baza contractelor individuale de muncã, prin registrul general de evidenţã al salariaţilor, precum şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor prestaţiilor acestora;
e) controleazã folosirea forţei de muncã, în scopul identificãrii cazurilor de muncã nedeclaratã;
f) primeşte şi transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncã, datele depuse de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la zilieri;
g) asigurã înregistrarea contractelor colective de muncã la nivel de unitãţi şi verificã prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, şi conciliazã conflictele de muncã declanşate la nivelul unitãţilor;
B. în domeniul securitãţii şi sãnãtãţii în muncã şi al supravegherii pieţei:
a) controleazã, coordoneazã şi îndrumã metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea şi sãnãtatea în muncã, ce decurg din legislaţia naţionalã, europeanã şi din convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
b) cerceteazã evenimentele conform competenţelor, avizeazã cercetarea, stabileşte sau confirmã caracterul accidentelor, colaboreazã cu instituţiile implicate în ceea ce priveşte evidenţa şi raportarea accidentelor de muncã şi bolilor profesionale;
c) controleazã activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizeazã informaţii în vederea îmbunãtãţirii acesteia;
d) autorizeazã din punctul de vedere al securitãţii şi sãnãtãţii în muncã funcţionarea persoanelor fizice şi juridice şi retrage sau poate propune retragerea autorizãrii, în condiţiile legii;
e) analizeazã activitatea serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi propune, dupã caz, comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securitãţii şi sãnãtãţii în muncã din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncã retragerea abilitãrii;
f) elibereazã avize şi autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative aplicabile;
g) dispune sistarea activitãţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncã, în cazul în care se constatã o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnãvire profesionalã, şi sesizeazã, dupã caz, organele de urmãrire penalã;
h) dispune angajatorului efectuarea de mãsurãtori, determinãri şi expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea, prin organisme abilitate, a încadrãrii nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncã, cheltuielile fiind suportate de cãtre angajator;
i) controleazã respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţã a produselor pentru care desfãşoarã acţiuni de supraveghere a pieţei, conform competenţelor;
j) restricţioneazã, prin mãsurile legale stabilite de legislaţia în vigoare, comercializarea produselor neconforme şi dispune mãsuri de eliminare a neconformitãţilor constatate;
k) preleveazã probe şi efectueazã testãri în vederea identificãrii produselor care prezintã suspiciuni de neconformitate;
l) colaboreazã cu autoritãţile vamale şi alte organisme responsabile cu controalele la frontiere în vederea schimbului de informaţii cu privire la produsele ce prezintã riscuri în utilizare;
m) colaboreazã cu autoritãţile competente naţionale şi din cadrul Uniunii Europene în toate problemele de supraveghere a pieţei, inclusiv în ceea ce priveşte notificarea clauzei de salvgardare în cazul produselor neconforme.
(3) Inspecţia Muncii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit legislaţiei în vigoare.
(4) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora au obligaţia de a pune la dispoziţia Inspecţiei Muncii şi a inspectoratelor teritoriale de muncã, la solicitarea acestora, informaţiile şi documentele necesare, în mod operativ şi gratuit, pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege.
ART. 7
(1) Inspecţia Muncii poate sã presteze servicii şi sã furnizeze date/informaţii, contra cost, în condiţiile legii.
(2) Contravaloarea serviciilor prestate se suportã de cãtre beneficiarii acestora şi constituie venituri la bugetul de stat.
(3) Serviciile pentru care se percep tarife, precum şi cuantumul acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
ART. 8
În realizarea atribuţiilor sale, Inspecţia Muncii coopereazã, pe plan naţional şi internaţional, pe bazã de protocoale, acorduri şi memorandumuri, cu instituţii similare, cu inspecţii din alte domenii, instituţii publice sau private, cu organizaţii ale partenerilor sociali şi cu orice alte organizaţii care sunt constituite şi funcţioneazã potrivit legii.
ART. 9
Ministerul Apãrãrii Naţionale, structurile militare şi structurile în care îşi desfãşoarã activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Administraţia Naţionalã a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pazã, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor Nucleare organizeazã activitãţile de inspecţie a muncii prin servicii proprii de specialitate, care au competenţã exclusivã numai pentru structurile respective.
CAP. III
Organizarea Inspecţiei Muncii
ART. 10
(1) Inspecţia Muncii este condusã de un inspector general de stat.
(2) În exercitarea atribuţiilor de conducere, inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi.
(3) Inspectorul general de stat şi inspectorii generali de stat adjuncţi sunt numiţi prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în condiţiile legii.
(4) Funcţiile de inspector general de stat şi inspector general de stat adjunct sunt funcţii publice de conducere specifice, asimilate din punctul de vedere al drepturilor salariale cu directorul general, respectiv directorul general adjunct din minister.
(5) Inspectorul general de stat şi inspectorii generali de stat adjuncţi au calitatea de inspector de muncã şi pot exercita activitãţi de control pe întreg teritoriul ţãrii.
(6) Inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite.
(7) În exercitarea atribuţiilor sale, inspectorul general de stat emite decizii şi aprobã metodologii, proceduri şi instrucţiuni în domeniile de activitate ale Inspecţiei Muncii.
(8) Atribuţiile inspectorului general de stat şi ale inspectorilor generali de stat adjuncţi sunt stabilite prin Regulament.
(9) La nivelul Inspecţiei Muncii se constituie Consiliul Consultativ Tripartit, cu rol de dialog social, format din reprezentanţii desemnaţi ai instituţiei, ai confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional.
(10) Modul de organizare şi atribuţiile Consiliului Consultativ Tripartit se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al Inspecţiei Muncii, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, la propunerea Inspecţiei Muncii.
ART. 11
(1) Inspectoratele teritoriale de muncã sunt conduse de câte un inspector-şef, numit prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în condiţiile legii.
(2) Inspectorul-şef este ordonator terţiar de credite.
(3) În exercitarea atribuţiilor de conducere, inspectorul-şef are în subordine 2 inspectori-şefi adjuncţi, numiţi prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în condiţiile legii.
(4) Inspectorul-şef şi inspectorii-şefi adjuncţi au calitatea de inspector de muncã şi pot exercita activitãţi de control.
(5) Funcţiile de inspector-şef şi inspector-şef adjunct sunt funcţii publice de conducere specifice, asimilate din punctul de vedere al drepturilor salariale cu directorul executiv şi directorul executiv adjunct din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor.
(6) La nivelul inspectoratelor teritoriale de muncã se constituie câte un consiliu consultativ tripartit, cu rol de dialog social, format din reprezentanţii desemnaţi ai instituţiei şi ai organizaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional.
(7) Modul de organizare şi atribuţiile Consiliului Consultativ Tripartit se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al inspectoratului teritorial de muncã, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, la propunerea Inspecţiei Muncii.
ART. 12
(1) Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncã este alcãtuit din funcţionari publici şi personal contractual.
(2) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii de muncã exercitã atribuţii de autoritate de stat.
(3) Inspecţia Muncii asigurã participarea personalului propriu şi al inspectoratelor teritoriale de muncã la programe de perfecţionare profesionalã, specifice domeniului de activitate, aprobate anual prin decizie a inspectorului general de stat.
(4) Funcţiile publice de conducere ale direcţiilor/serviciilor/birourilor cu atribuţii de control şi de evidenţã a relaţiilor de muncã sunt funcţii publice de conducere specifice.
(5) Funcţionarii publici de conducere ai direcţiilor/serviciilor/birourilor cu atribuţii de control şi de evidenţã a relaţiilor de muncã au calitatea de inspector de muncã.
(6) Inspectorii de muncã, celelalte categorii de funcţionari publici, precum şi personalul contractual din cadrul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncã beneficiazã de mãsuri speciale de protecţie împotriva ameninţãrilor, violenţelor sau a oricãror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile şi/sau bunurile lor, precum şi de rambursarea tuturor cheltuielilor pentru daunele suferite în exercitarea atribuţiilor.
(7) Mãsurile speciale de protecţie, precum şi condiţiile şi modul de realizare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale. Pentru reglementãrile aplicabile funcţionarilor publici se va obţine avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(8) Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncã beneficiazã de sprijin financiar din partea instituţiei, prin suportarea sumelor necesare asigurãrii asistenţei juridice, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în cazurile în care actele şi faptele îndeplinite în timpul exercitãrii atribuţiilor de serviciu, în limitele şi cu respectarea prevederilor legale, fac obiectul unor proceduri judiciare.
ART. 13
(1) Numãrul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncã se stabileşte prin Regulament.
(2) Structura organizatoricã şi statul de funcţii ale aparatului propriu al Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncã, precum şi repartizarea numãrului de posturi la inspectoratele teritoriale de muncã se aprobã prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
ART. 14
Drepturile salariale ale personalului încadrat la Inspecţia Muncii şi la inspectoratele teritoriale de muncã se acordã astfel:
a) pentru Inspecţia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
b) pentru inspectoratele teritoriale de muncã, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor.
ART. 15
(1) Inspecţia Muncii întocmeşte şi publicã anual un raport asupra activitãţii sale, cu respectarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecţia muncii în industrie şi comerţ, ratificatã prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973.
(2) Raportul prevãzut la alin. (1) se înainteazã ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
CAP. IV
Inspectorul de muncã
ART. 16
(1) Inspectorii de muncã sunt funcţionari publici, în cadrul funcţiilor publice specifice cu statut special.
(2) Statutul inspectorului de muncã va fi reglementat prin lege.
(3) Inspectorii de muncã beneficiazã de stabilitate în funcţie şi independenţã faţã de orice schimbare guvernamentalã şi influenţã neprevãzutã din afarã.
(4) Funcţia de inspector de muncã poate fi ocupatã de persoane cu studii universitare de licenţã absolvite cu diplomã, respectiv studii superioare de lungã duratã absolvite cu diplomã de licenţã sau echivalentã în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice, ştiinţe juridice, ştiinţe economice sau în specializãrile: sociologie, psihologie, medicinã, administraţie publicã şi ştiinţe politice.
ART. 17
Recrutarea şi numirea în funcţie a inspectorilor de muncã se fac potrivit legislaţiei din domeniul funcţiei publice.
ART. 18
Inspectorii de muncã sunt obligaţi:
a) sã nu aibã vreun interes, direct sau indirect, de orice naturã ar fi acesta, în entitãţile care se aflã sub incidenţa controlului lor;
b) sã nu dezvãluie secretele de fabricaţie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinţã în exercitarea funcţiilor lor, atât pe durata existenţei raporturilor de serviciu, cât şi timp de 2 ani dupã data încetãrii acestora;
c) sã pãstreze confidenţialitatea asupra identitãţii persoanei care semnaleazã nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege şi sã nu dezvãluie angajatorului, prepuşilor sãi sau altor persoane faptul cã efectueazã controlul ca urmare a unei sesizãri.
ART. 19
Inspectorii de muncã, purtând asupra lor legitimaţia şi insigna care atestã funcţia pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege, au urmãtoarele drepturi:
a) sã aibã acces liber, permanent şi fãrã înştiinţare prealabilã în sediul oricãrui angajator şi în orice alt loc de muncã organizat de persoane fizice sau juridice;
b) sã identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate în locurile de muncã sau în alte locuri supuse controlului sau cercetãrii evenimentelor şi sã impunã completarea fişei de identificare;
c) sã solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum şi salariaţilor, singuri ori în prezenţa martorilor, documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetãrii evenimentelor;
d) sã li se punã la dispoziţie de cãtre entitatea controlatã copii de pe documentele care au legãturã cu controlul efectuat sau cu cercetarea evenimentului;
e) sã ia declaraţii scrise, singuri sau în prezenţa martorilor, salariaţilor, angajatorilor şi/sau, dupã caz, reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi altor persoane care pot da informaţii cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat;
f) sã preleveze, în vederea efectuãrii de analize în laboratoare specializate sau în vederea administrãrii de probe, mostre de produse, materiale ori substanţe fabricate, utilizate, depozitate, manipulate şi sã înştiinţeze deţinãtorul sau angajatorul despre aceasta;
g) sã dispunã angajatorului efectuarea de mãsurãtori, determinãri şi expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea, prin organisme abilitate, a încadrãrii nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncã;
h) sã preleveze mostrele necesare din produse pentru care desfãşoarã acţiuni de supraveghere a pieţei, iar în cazul în care considerã necesar, sã dispunã distrugerea sau scoaterea din uz a produselor care prezintã un risc grav;
i) sã dispunã angajatorului mãsuri, în vederea remedierii într-un timp determinat a neconformitãţilor constatate;
j) sã dispunã interzicerea, restricţionarea, retragerea unui produs de pe piaţã sau rechemarea acestuia, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
k) sã dispunã sistarea activitãţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncã, în cazul în care constatã o stare de pericol grav şi iminent de accidentare ori de îmbolnãvire profesionalã, şi sã sesizeze, dupã caz, organele de urmãrire penalã;
l) sã dispunã suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare;
m) sã aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, în condiţiile prevãzute de lege, în virtutea autoritãţii de stat cu care este învestit, pe timpul şi în legãturã cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
n) sã sesizeze organele de urmãrire penalã cu privire la cazurile sau la situaţiile de încãlcare a dispoziţiilor legale în domeniu, când existã indicii de sãvârşire a unei infracţiuni;
o) sã constate contravenţii şi sã aplice sancţiuni prevãzute de legislaţia în vigoare;
p) sã solicite şi sã primeascã necondiţionat sprijin de la autoritãţi şi instituţii de ordine publicã şi protecţie, dupã caz, în desfãşurarea controlului.
ART. 20
(1) Constatãrile rezultate în urma controalelor şi a cercetãrii evenimentelor, mãsurile, precum şi sancţiunile dispuse de inspectorii de muncã sunt consemnate de aceştia în procese-verbale, al cãror model se aprobã prin decizie a inspectorului general de stat.
(2) Contestaţiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncã sunt soluţionate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Contestaţiile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiate de inspectorii de muncã sunt soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 21
Persoanele fizice sau juridice controlate au obligaţia de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncã documentele şi informaţiile solicitate de cãtre aceştia, necesare controlului ori cercetãrii evenimentului.
ART. 22
Inspectorii de muncã îşi pot desfãşura activitatea de control pe tot teritoriul ţãrii, indiferent de locul de muncã în care îşi desfãşoarã activitatea în mod curent, în baza deciziei emise de inspectorul general de stat.
CAP. V
Sancţiuni
ART. 23
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncã sã exercite, total sau parţial, controlul ori sã efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acţiune sau inacţiune a conducãtorului unitãţii, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locaţiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei gãsite la locul de muncã de a completa fişa de identificare sau de a da informaţii despre evenimentul cercetat;
b) neîndeplinirea sau îndeplinirea parţialã de cãtre entitatea controlatã a mãsurilor dispuse de inspectorul de muncã, la termenele stabilite de acesta;
c) nerespectarea de cãtre conducãtorul unitãţii, reprezentantul legal al acestuia, angajaţi, prepuşi sau alte persoane aflate în locaţiile supuse controlului a obligaţiei de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncã, în termenul stabilit de aceştia, documentele şi informaţiile solicitate, necesare controlului ori cercetãrii evenimentelor.
(2) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevãzute la alin. (1) se fac de cãtre inspectorii de muncã.
ART. 24
(1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute la art. 23 alin. (1), inspectorul de muncã fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal.
(2) Contravenţiilor prevãzute la art. 23 alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 25
Inspectorii de muncã sunt competenţi sã constate şi sã sancţioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenţii şi pentru care se prevede cã agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, al direcţiilor de muncã şi protecţie socialã*) şi al inspectoratelor teritoriale de muncã.
____________
*) A se vedea art. 1 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plãţi şi Inspecţie Socialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011.
ART. 26
În cazul sãvârşirii repetate de cãtre angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislaţiei muncii sau de la normele de securitate şi sãnãtate în muncã, Inspecţia Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comerţului.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 27
(1) Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pe bazã de protocol, clãdirile şi terenurile aferente, precum şi toate celelalte bunuri necesare activitãţilor specifice.
(2) Pentru dezvoltarea activitãţilor proprii autoritãţile publice centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în condiţiile prevãzute de lege, terenuri, clãdiri şi spaţii.
ART. 28
Personalul preluat de cãtre Inspecţia Muncii de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale se considerã transferat în interesul serviciului.
ART. 29
Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.**)
_________
**) Prezenta lege a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II-IV din Legea nr. 51/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 108/1999 şi care se aplicã, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
"Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Guvernul va supune spre adoptare Parlamentului proiectul de lege privind Statutul inspectorului de muncã, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin prezenta lege.
Art. III. - (1) În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va elabora Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei Muncii, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(2) În termenul prevãzut la alin. (1), Inspecţia Muncii va elabora Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al Inspecţiei Muncii şi regulamentul de organizare şi funcţionare al inspectoratului teritorial de muncã, care se aprobã prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(3) Pânã la data intrãrii în vigoare a regulamentelor prevãzute la alin. (1) şi (2) rãmân aplicabile reglementãrile referitoare la organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Muncii, respectiv a inspectoratelor teritoriale de muncã, în mãsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.
Art. IV. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:
a) art. 39 alin. (3) din Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006;
b) art. 62 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 12 noiembrie 2009, cu modificãrile ulterioare."
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
ianos georgescu
07 Mai 2012
Este bine
FARA COMENTARIU
Doresc sa ma abonez
FOARTE BUN
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
