Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 108 din 14 aprilie 2009  pentru aderarea Romaniei la Conventia internationala din 2001 privind raspunderea civila pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptata la Londra la 23 martie 2001    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 108 din 14 aprilie 2009 pentru aderarea Romaniei la Conventia internationala din 2001 privind raspunderea civila pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptata la Londra la 23 martie 2001

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 284 din 30 aprilie 2009

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

ART. 1
(1) România aderã la Convenţia internaţionalã din 2001 privind rãspunderea civilã pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptatã la Londra la 23 martie 2001, prin Actul final al Conferinţei internaţionale privind rãspunderea şi despãgubirea pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime, Londra, 19-24 martie 2001.
(2) Aderarea se face cu declaraţia prevãzutã la art. 2.
ART. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, în conformitate cu prevederile art. 2 din Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/762/CE de autorizare a statelor membre, în interesul Comunitãţii Europene, sã semneze, sã ratifice sau sã adere la Convenţia internaţionalã din 2001 privind rãspunderea civilã pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenţia hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei), România formuleazã urmãtoarea declaraţie:
"Hotãrârile judecãtoreşti privind problemele reglementate de convenţie, atunci când sunt luate de o instanţã de judecatã din Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehã, Republica Cipru, Republica Elenã, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Francezã, Republica Federalã Germania, Irlanda, Republica Italianã, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Polonã, Republica Portughezã, Republica Slovacã, Republica Slovenia, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Regatul Ţãrilor de Jos sau Republica Ungarã, sunt recunoscute şi executate în România, în conformitate cu reglementãrile comunitare interne pertinente în acest domeniu."
ART. 3
Odatã cu instrumentul de aderare, Ministerul Afacerilor Externe depune la secretarul general al Organizaţiei Maritime Internaţionale declaraţia prevãzutã la art. 2 şi îl informeazã în scris pe acesta, dupã cum urmeazã:
"Prezenta aderare are loc în conformitate cu Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/762/CE din 19 septembrie 2002 de autorizare a statelor membre, în interesul Comunitãţii Europene, sã semneze, sã ratifice sau sã adere la Convenţia internaţionalã din 2001 privind rãspunderea civilã pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS)."
ART. 4
În termen de 120 de zile de la data publicãrii prezentei legi, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii elaboreazã şi supune spre aprobare Guvernului Normele de punere în aplicare a Convenţiei internaţionale din 2001 privind rãspunderea civilã pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).
ART. 5
Prezenta lege intrã în vigoare la 120 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU PEREŞ

Bucureşti, 14 aprilie 2009.
Nr. 108.

CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ DIN 2001
privind rãspunderea civilã pentru prejudicii provocate
de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime
(BUNKERS)*)
----------
*) Traducere.

Adoptatã de Conferinţa internaţionalã privind rãspunderea şi despãgubirea pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime, Londra, 19 - 24 martie 2001

Statele pãrţi la prezenta convenţie,
reamintind art. 194 din Convenţia Naţiunilor Unite din 1982 asupra dreptului mãrii, care prevede ca statele sã ia toate mãsurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi ţinerea sub control a poluãrii mediului marin,
reamintind, de asemenea, art. 235 din convenţia menţionatã anterior, care prevede ca, în vederea asigurãrii unor despãgubiri prompte şi adecvate pentru toate prejudiciile datorate poluãrii mediului marin, statele sã coopereze pentru dezvoltarea normelor relevante de drept internaţional,
luând act de succesul Convenţiei internaţionale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992, şi al Convenţiei internaţionale privind crearea unui fond internaţional pentru despãgubirea pentru prejudicii cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992, pentru a asigura despãgubirea persoanelor care au suferit prejudicii datorate poluãrii cauzate de scurgeri sau evacuãri de hidrocarburi transportate în vrac pe mare, la bordul navelor,
luând act, de asemenea, de adoptarea Convenţiei internaţionale privind rãspunderea şi acordarea de despãgubiri pentru prejudicii legate de transportul pe mare al substanţelor nocive şi potenţial periculoase, 1996, în scopul acordãrii unor despãgubiri adecvate, prompte şi eficiente pentru prejudiciile cauzate prin incidente legate de transportul pe mare al substanţelor nocive şi potenţial periculoase,
recunoscând importanţa stabilirii unei rãspunderi obiective pentru toate formele de poluare cu hidrocarburi, corelatã cu limitarea corespunzãtoare gradului de rãspundere,
considerând cã sunt necesare mãsuri complementare care sã asigure plata despãgubirilor adecvate, prompte şi eficiente pentru prejudicii datorate poluãrii cauzate de scurgeri sau evacuãri ale hidrocarburilor de consum de la navele maritime,
dorind adoptarea unor norme şi proceduri internaţionale uniforme în vederea determinãrii problemelor în materie de rãspundere şi în vederea asigurãrii unor despãgubiri adecvate în astfel de cazuri,
au convenit dupã cum urmeazã:

ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
1. navã înseamnã orice navã maritimã şi orice ambarcaţiune maritimã, de orice tip;
2. persoanã înseamnã orice persoanã fizicã sau orice persoanã juridicã de drept public sau de drept privat, inclusiv un stat sau oricare dintre subdiviziunile sale administrative;
3. proprietar de navã înseamnã proprietarul, inclusiv proprietarul înregistrat, navlositorul de navã nudã, managerul şi operatorul navei;
4. proprietar înregistrat înseamnã persoana sau persoanele în numele cãreia sau cãrora este înmatriculatã nava sau, în absenţa înmatriculãrii, persoana sau persoanele în a cãrei sau în a cãror proprietate este nava. Cu toate acestea, în cazul unei nave aparţinând unui stat şi exploatate de cãtre o societate care este înregistratã în statul respectiv ca operator al navei, termenul "proprietar înregistrat" trebuie sã însemne aceastã societate;
5. hidrocarburi de consum înseamnã orice hidrocarburi minerale, inclusiv ulei lubrifiant, utilizate sau destinate utilizãrii pentru operarea sau propulsia navei, precum şi orice reziduuri ale unor astfel de hidrocarburi;
6. Convenţia privind rãspunderea civilã înseamnã Convenţia internaţionalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992, astfel cum a fost modificatã;
7. mãsuri preventive înseamnã orice mãsuri rezonabile adoptate de orice persoanã, dupã ce s-a produs un incident, pentru prevenirea sau reducerea la minimum a prejudiciului provocat de poluare;
8. incident înseamnã orice fapt sau o succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzeazã un prejudiciu provocat de poluare sau genereazã o ameninţare gravã şi iminentã de producere a unui astfel de prejudiciu;
9. prejudiciu provocat de poluare înseamnã:
a) pierderea sau prejudiciul produs în exteriorul navei prin contaminare cauzatã de scurgerea sau evacuarea de hidrocarburi de consum de la navã, oriunde s-ar produce o astfel de scurgere sau evacuare, cu condiţia ca despãgubirile pentru deteriorarea mediului, altele decât despãgubirile pentru pierderea de profit datoratã unei astfel de deteriorãri, sã fie limitate la nivelul costurilor mãsurilor rezonabile de readucere la starea iniţialã, care au fost întreprinse efectiv sau care vor fi întreprinse; şi
b) costurile mãsurilor preventive şi alte pierderi sau prejudicii cauzate de aceste mãsuri;
10. statul de înmatriculare a navei înseamnã, pentru o navã înmatriculatã, statul în care este înmatriculatã nava şi, pentru o navã neînmatriculatã, statul al cãrui pavilion nava are dreptul sã îl arboreze;
11. tonaj brut înseamnã tonajul brut calculat în conformitate cu regulile de mãsurare a tonajului conţinute în anexa nr. 1 la Convenţia internaţionalã asupra mãsurãrii tonajului navelor, încheiatã la Londra la 23 iunie 1969;
12. Organizaţia înseamnã Organizaţia Maritimã Internaţionalã;
13. secretarul general înseamnã secretarul general al Organizaţiei.
ART. 2
Domeniu de aplicare
Prezenta convenţie se aplicã în mod exclusiv:
a) prejudiciilor provocate de poluare survenite:
(i) pe teritoriul, inclusiv marea teritorialã, al unui stat parte; şi
(ii) în zona economicã exclusivã a unui stat parte, delimitatã în conformitate cu legislaţia internaţionalã, sau, dacã un stat parte nu a delimitat o astfel de zonã, într-o zonã situatã dincolo de marea teritorialã a statului în cauzã şi care este adiacentã acesteia, determinatã de acel stat în conformitate cu legislaţia internaţionalã şi care nu depãşeşte 200 mile marine de la liniile de bazã de la care se mãsoarã lãţimea mãrii sale teritoriale;
b) mãsurilor preventive, indiferent de locul în care sunt luate, în scopul prevenirii sau reducerii la minimum a acestor prejudicii.
ART. 3
Rãspunderea proprietarului de navã
(1) Cu excepţia cazurilor prevãzute la alin. (3) şi (4), proprietarul de navã din momentul unui incident este rãspunzãtor pentru orice prejudiciu provocat de poluare cauzat de oricare dintre hidrocarburile de consum de la bord sau care provin de la navã, cu condiţia ca, în cazul în care un incident reprezintã o succesiune de fapte care au aceeaşi origine, rãspunderea sã îi revinã proprietarului de navã din momentul producerii primului fapt din succesiune.
(2) În cazul în care sunt mai multe persoane rãspunzãtoare în conformitate cu prevederile alin. (1), rãspunderea acestora este individualã şi în solidar.
(3) Proprietarului de navã nu îi revine nicio rãspundere pentru prejudiciile provocate de poluare, dacã acesta dovedeşte cã:
a) prejudiciul a fost cauzat de un act de rãzboi, ostilitãţi, rãzboi civil, insurecţie sau de un fenomen natural cu caracter excepţional, inevitabil şi irezistibil; sau
b) prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a faptului cã un terţ, în mod deliberat, a acţionat sau a omis sã acţioneze cu intenţia de a cauza un prejudiciu; sau
c) prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a neglijenţei sau a unei alte acţiuni prejudiciabile a unui guvern ori a unei alte autoritãţi responsabile cu întreţinerea sistemului de semnalizare luminoasã sau a altor mijloace auxiliare de navigaţie, în exerciţiul funcţiei respective.
(4) Proprietarul de navã poate fi exonerat total sau parţial de rãspundere faţã de persoana prejudiciatã, dacã dovedeşte cã prejudiciul provocat de poluare a fost cauzat, total sau parţial, de persoana prejudiciatã care, în mod deliberat, a acţionat sau a omis sã acţioneze cu intenţia de a cauza un prejudiciu sau de neglijenţa respectivei persoane.
(5) Nicio plângere de despãgubire pentru prejudicii provocate de poluare nu se formuleazã împotriva proprietarului navei decât în conformitate cu prezenta convenţie.
(6) Nicio dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere dreptului de recurs al proprietarului navei, drept care existã independent de prezenta convenţie.
ART. 4
Excluderi
(1) Prezenta convenţie nu se aplicã prejudiciilor provocate de poluare, astfel cum sunt definite în Convenţia privind rãspunderea civilã, chiar dacã se acordã sau nu despãgubiri pentru aceste prejudicii, potrivit convenţiei respective.
(2) Cu excepţia cazului prevãzut la alin. (3), dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplicã navelor de rãzboi, navelor de rãzboi auxiliare sau oricãror altor nave care sunt în proprietatea unui stat sau sunt exploatate de acesta şi utilizate în momentul respectiv exclusiv în servicii guvernamentale necomerciale.
(3) Un stat parte poate decide sã aplice prezenta convenţie pentru navele sale de rãzboi sau pentru alte nave descrise la alin. (2), caz în care notificã aceastã decizie secretarului general, specificând termenii şi condiţiile de aplicare.
(4) În ceea ce priveşte navele aflate în proprietatea unui stat parte şi utilizate în scop comercial, fiecare stat este pasibil de a fi chemat în judecatã în cadrul jurisdicţiilor prevãzute la art. 9 şi renunţã la toate mijloacele de apãrare de care s-ar putea prevala în calitatea sa de stat suveran.
ART. 5
Incidente care implicã douã sau mai multe nave
Atunci când are loc un incident care implicã douã sau mai multe nave şi din care rezultã un prejudiciu provocat de poluare, proprietarii tuturor navelor implicate, cu excepţia cazului în care sunt exoneraţi în temeiul art. 3, rãspund individual şi în solidar pentru întregul prejudiciu care nu este separabil în mod rezonabil.
ART. 6
Limitarea rãspunderii
Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu afecteazã dreptul proprietarului navei şi al persoanei sau al persoanelor care furnizeazã asigurarea sau orice altã garanţie financiarã la limitarea rãspunderii potrivit oricãrui regim naţional sau internaţional aplicabil, ca, de exemplu, Convenţia privind limitarea rãspunderii pentru creanţe maritime, 1976, astfel cum a fost modificatã.
ART. 7
Asigurarea obligatorie sau garanţia financiarã
(1) Proprietarul înregistrat al unei nave având un tonaj brut mai mare de 1.000, înmatriculatã într-un stat parte, este obligat sã aibã o asigurare sau o altã garanţie financiarã, cum ar fi o garanţie a unei bãnci sau a unei instituţii financiare similare, pentru acoperirea rãspunderii sale pentru prejudiciul provocat de poluare, pentru o sumã egalã cu limitele de rãspundere stabilite în conformitate cu regimul naţional sau internaţional aplicabil, care însã, în niciun caz, nu depãşeşte o sumã calculatã în conformitate cu Convenţia privind limitarea rãspunderii pentru creanţe maritime, 1976, astfel cum a fost modificatã.
(2) Dupã ce autoritatea competentã a unui stat parte s-a asigurat de îndeplinirea cerinţelor prevãzute la alin. (1), se emite fiecãrei nave un certificat atestând cã o asigurare sau o altã garanţie financiarã este în vigoare în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, un astfel de certificat se emite sau se vizeazã de autoritatea competentã a statului de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat parte, certificatul poate fi emis sau vizat de autoritatea competentã a oricãrui stat parte. Acest certificat respectã modelul prevãzut în anexa la prezenta convenţie şi cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) numele navei, numãrul sau literele distinctive şi portul de înmatriculare;
b) numele şi sediul principal ale proprietarului înregistrat;
c) numãrul de identificare OMI al navei;
d) tipul şi durata garanţiei;
e) numele şi sediul principal ale asigurãtorului sau ale oricãrei alte persoane care furnizeazã garanţia şi, dupã caz, sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanţia;
f) perioada de valabilitate a certificatului, care nu depãşeşte perioada de valabilitate a asigurãrii sau a oricãrei alte garanţii.
(3) a) Un stat parte poate autoriza fie o instituţie, fie o organizaţie recunoscutã de cãtre acesta pentru a emite certificatul prevãzut la alin. (2). O astfel de instituţie sau de organizaţie informeazã statul respectiv cu privire la emiterea fiecãrui certificat. În toate cazurile, statul parte garanteazã în totalitate caracterul complet şi exact al certificatului astfel emis şi se obligã sã ia mãsurile necesare pentru a-şi îndeplini aceastã obligaţie.
b) Un stat parte notificã secretarului general urmãtoarele:
(i) responsabilitãţile şi condiţiile specifice ale competenţei delegate unei instituţii sau unei organizaţii recunoscute de cãtre acesta;
(ii) retragerea unei astfel de competenţe; şi
(iii) data de intrare în vigoare a unei astfel de competenţe sau a retragerii ei.
O competenţã delegatã nu intrã în vigoare mai devreme de 3 luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la secretarul general.
c) Instituţia sau organizaţia autorizatã sã emitã certificate în conformitate cu prezentul alineat este autorizatã cel puţin sã retragã aceste certificate, dacã nu sunt menţinute condiţiile în care acestea au fost emise. În toate cazurile, instituţia sau organizaţia raporteazã o astfel de retragere statului în numele cãruia a fost emis certificatul.
(4) Certificatul se întocmeşte în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. Dacã limba utilizatã nu este engleza, franceza sau spaniola, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi şi, în cazul în care statul decide astfel, limba oficialã a statului poate fi omisã.
(5) Certificatul este pãstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritãţile care pãstreazã registrul de înmatriculare a navei sau, dacã nava nu este înmatriculatã într-un stat parte, la autoritãţile care au emis ori au vizat certificatul.
(6) Asigurarea sau altã garanţie financiarã nu îndeplineşte cerinţele prezentului articol dacã poate înceta sã aibã efect din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurãrii sau garanţiei financiare specificate în certificat conform alin. (2), înainte de expirarea celor 3 luni de la data preavizului de încetare dat autoritãţilor menţionate la alin. (5), cu excepţia cazului în care certificatul a fost predat acestor autoritãţi sau a cazului în care s-a emis un nou certificat în perioada menţionatã anterior. Dispoziţiile anterioare se aplicã şi în cazul oricãrei modificãri ce are ca efect, în ceea ce priveşte asigurarea sau garanţia, nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol.
(7) Statul de înmatriculare a navei stabileşte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului.
(8) Nicio dispoziţie a prezentei convenţii nu împiedicã în niciun mod un stat parte sã ţinã cont de informaţiile obţinute de la alte state sau de la Organizaţie ori de la alte organizaţii internaţionale, cu privire la situaţia financiarã a asigurãtorilor sau a furnizorilor de garanţii financiare, în sensul prezentei convenţii. În astfel de cazuri, statul parte care ţine cont de astfel de informaţii nu este exonerat de rãspunderea sa în calitate de stat emitent al certificatului prevãzut la alin. (2).
(9) Certificatele emise sau vizate sub autoritatea unui stat parte sunt acceptate de cãtre celelalte state pãrţi în scopul prezentei convenţii şi sunt considerate de cãtre acestea ca având aceeaşi valoare ca şi certificatele emise sau vizate de ele, chiar dacã au fost emise sau vizate pentru o navã care nu este înmatriculatã într-un stat parte. Un stat parte poate solicita în orice moment consultarea cu statul care a emis sau a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimeazã cã asigurãtorul sau garantul specificat în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, sã îndeplineascã obligaţiile impuse prin prezenta convenţie.
(10) Orice cerere de despãgubire pentru un prejudiciu provocat de poluare poate fi formulatã direct împotriva asigurãtorului sau a oricãrei alte persoane care furnizeazã garanţia financiarã care acoperã rãspunderea proprietarului înregistrat pentru prejudiciul provocat de poluare. Într-un astfel de caz, pârâtul poate invoca drept mijloace de apãrare (exceptând falimentul sau lichidarea judiciarã a proprietarului navei) mijloacele pe care proprietarul navei ar fi avut dreptul sã le invoce, inclusiv limitarea prevãzutã la art. 6. În plus, chiar dacã proprietarul navei nu are dreptul la limitarea rãspunderii în conformitate cu art. 6, pârâtul poate limita rãspunderea sa la o sumã egalã cu valoarea asigurãrii sau a altei garanţii financiare pe care este obligat sã o încheie în conformitate cu alin. (1). Suplimentar, pârâtul poate invoca în apãrarea sa faptul cã prejudiciul provocat de poluare a rezultat din conduita necorespunzãtoare intenţionatã a proprietarului navei, dar pârâtul nu va invoca niciun alt mijloc de apãrare pe care l-ar fi putut invoca într-o acţiune intentatã de proprietarul navei împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul sã cearã ca şi proprietarul navei sã fie introdus în cauzã în calitate de pârât.
(11) Un stat parte nu va permite niciodatã unei nave care arboreazã pavilionul sãu şi cãreia i se aplicã prevederile prezentului articol sã fie operatã, dacã acesteia nu i s-a emis un certificat în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (14).
(12) Sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, fiecare stat parte se asigurã cã, în conformitate cu legislaţia sa naţionalã, asigurarea sau altã garanţie care îndeplineşte cerinţele prevãzute la alin. (1) este în vigoare pentru orice navã cu un tonaj brut mai mare de 1.000, oriunde ar fi aceasta înmatriculatã, care intrã într-un port sau care iese dintr-un port de pe teritoriul sãu sau care soseşte ori pleacã de la o instalaţie din larg situatã în marea sa teritorialã.
(13) În pofida dispoziţiilor alin. (5), un stat parte poate notifica secretarului general faptul cã, în sensul alin. (12), navele nu au obligaţia de a avea la bord sau de a prezenta certificatul prevãzut la alin. (2) la intrarea ori la ieşirea din porturi sau la sosirea ori la plecarea de la instalaţiile din larg situate pe teritoriul sãu, cu condiţia ca statul parte care emite certificatul prevãzut la alin. (2) sã fi notificat secretarului general faptul cã pãstreazã înregistrãri în format electronic, accesibile tuturor statelor pãrţi, care atestã existenţa certificatului şi care permit statelor pãrţi sã se achite de obligaţiile lor în conformitate cu prevederile alin. (12).
(14) Dacã o asigurare sau o altã garanţie financiarã nu este menţinutã pentru o navã aflatã în proprietatea unui stat parte, prevederile prezentului articol referitoare la aceasta nu se aplicã pentru o astfel de navã, dar nava trebuie sã posede un certificat emis de autoritatea competentã a statului de înmatriculare a navei, în care sã se declare cã nava se aflã în proprietatea acelui stat şi cã rãspunderea navei este acoperitã în limitele prevãzute, în conformitate cu prevederile alin. (1). Un astfel de certificat respectã, cât mai fidel posibil, modelul prevãzut la alin. (2).
(15) Un stat parte poate declara, în momentul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii la prezenta convenţie sau oricând dupã aceea, cã acest articol nu se aplicã navelor care opereazã exclusiv în zona acelui stat la care se face referire în art. 2 lit. a) pct. (i).
ART. 8
Termene de prescripţie
Drepturile la despãgubire prevãzute de prezenta convenţie se sting în lipsa unei acţiuni în justiţie, intentatã în termen de 3 ani de la data la care a survenit prejudiciul. Totuşi, nu poate fi intentatã nicio acţiune în justiţie dupã un termen de 6 ani de la data la care s-a produs incidentul care a cauzat prejudiciul. În cazul în care incidentul constã într-o succesiune de fapte, termenul de 6 ani curge de la data producerii primului fapt din succesiune.
ART. 9
Jurisdicţie
(1) În cazul în care un incident a produs un prejudiciu provocat de poluare pe teritoriul, inclusiv marea teritorialã, sau în zona prevãzutã la art. 2 lit. a) pct. (ii) a unui stat parte sau a mai multor state pãrţi sau în cazul în care au fost luate mãsuri preventive pentru prevenirea sau reducerea la minimum a oricãrui prejudiciu provocat de poluare pe acest teritoriu, inclusiv marea teritorialã, sau într-o astfel de zonã, acţiunile pentru despãgubire îndreptate împotriva proprietarului navei, asigurãtorului sau unei alte persoane care furnizeazã garanţia financiarã pentru rãspunderea proprietarului navei pot fi intentate numai în faţa instanţelor de judecatã ale oricãruia dintre aceste state pãrţi.
(2) Fiecãrui pârât i se dã un preaviz rezonabil pentru orice acţiune intentatã în temeiul alin. (1).
(3) Fiecare stat parte se asigurã cã instanţele sale de judecatã au competenţa sã judece astfel de acţiuni de despãgubire în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
ART. 10
Recunoaştere şi executare
(1) Orice hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã de o instanţã de judecatã, competentã în conformitate cu prevederile art. 9, care este executorie în statul de origine, care nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar, este recunoscutã în orice stat parte, cu excepţia urmãtoarelor cazuri:
a) dacã hotãrârea judecãtoreascã a fost obţinutã în mod fraudulos; sau
b) dacã pârâtul nu a fost înştiinţat într-un termen rezonabil şi nu i s-a acordat o şansã corectã de a-şi prezenta apãrarea.
(2) O hotãrâre judecãtoreascã recunoscutã în conformitate cu alin. (1) este executorie în fiecare stat parte de îndatã ce au fost îndeplinite formalitãţile cerute în acel stat. Prin aceste formalitãţi nu se permite o revizuire pe fond a cazului.
ART. 11
Clauzã de înlocuire
Prezenta convenţie înlocuieşte orice convenţie în vigoare sau deschisã pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenţie este deschisã pentru semnare, însã numai în mãsura în care o astfel de convenţie ar fi în conflict cu ea; totuşi, prezentul articol nu afecteazã obligaţiile decurgând dintr-o astfel de convenţie, pe care statele pãrţi le pot avea faţã de statele care nu sunt pãrţi la prezenta convenţie.
ART. 12
Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
(1) Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare, la sediul Organizaţiei, de la 1 octombrie 2001 pânã la 30 septembrie 2002, iar apoi rãmâne deschisã pentru aderare.
(2) Statele îşi pot exprima acordul de a fi angajate prin prezenta convenţie prin:
a) semnare fãrã rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea;
b) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau aprobare; sau
c) aderare.
(3) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectueazã prin depunerea unui instrument cu un astfel de efect la secretarul general.
(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus dupã intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie care priveşte toate statele pãrţi existente sau dupã îndeplinirea tuturor mãsurilor cerute pentru intrarea în vigoare a modificãrii în raport cu acele state pãrţi, se considerã cã se aplicã la convenţia modificatã astfel prin amendament.
ART. 13
State cu mai mult de un sistem juridic
(1) Dacã un stat are douã sau mai multe unitãţi teritoriale în care se aplicã sisteme juridice diferite cu privire la chestiunile tratate de prezenta convenţie, acesta poate declara, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, cã prezenta convenţie se aplicã tuturor unitãţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre acestea şi poate modifica aceastã declaraţie prezentând în orice moment o altã declaraţie.
(2) Orice astfel de declaraţie se notificã secretarului general şi precizeazã clar unitãţile teritoriale în care se aplicã prezenta convenţie.
(3) În cazul unui stat parte care a fãcut o astfel de declaraţie:
a) la definiţia "proprietar înregistrat", datã la art. 1 alin. (4), referirile la un stat trebuie sã fie interpretate ca vizând o astfel de unitate teritorialã;
b) în ceea ce priveşte un certificat de asigurare obligatorie, referirile la statul de înmatriculare a unei nave şi la statul care emite sau vizeazã certificatul se interpreteazã ca fiind referiri la respectiva unitate teritorialã în care nava este înmatriculatã şi care emite sau vizeazã certificatul;
c) referirile fãcute în prezenta convenţie la prevederile legislaţiei naţionale se interpreteazã ca fiind referiri la prevederile legislaţiei unitãţii teritoriale pertinente; şi
d) referirile din art. 9 şi 10 la instanţele de judecatã şi la hotãrârile judecãtoreşti care trebuie recunoscute în statele pãrţi trebuie sã fie interpretate ca fiind referiri la instanţele de judecatã din respectiva unitate teritorialã şi la hotãrârile judecãtoreşti care trebuie recunoscute în aceastã unitate teritorialã.
ART. 14
Intrare în vigoare
(1) Prezenta convenţie intrã în vigoare la un an de la data la care 18 state, incluzând 5 state care deţin fiecare nave al cãror tonaj brut total este de cel puţin un milion, fie au semnat fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, fie au depus un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general.
(2) Pentru orice stat care ratificã, acceptã, aprobã sau aderã la prezenta convenţie dupã ce au fost îndeplinite condiţiile de intrare în vigoare prevãzute la alin. (1), prezenta convenţie intrã în vigoare la 3 luni dupã data depunerii instrumentului respectiv de cãtre un astfel de stat.
ART. 15
Denunţare
(1) Prezenta convenţie poate fi denunţatã de cãtre oricare stat parte în orice moment dupã data la care aceasta intrã în vigoare pentru acel stat.
(2) Denunţarea se efectueazã prin depunerea unui instrument de denunţare la secretarul general.
(3) Denunţarea produce efecte la un an de la data depunerii instrumentului de denunţare la secretarul general sau la expirarea unei perioade mai lungi, care ar putea sã fie specificatã în acest instrument.
ART. 16
Revizuire sau modificare
(1) Organizaţia poate convoca o conferinţã care sã aibã drept obiect revizuirea sau modificarea prezentei convenţii.
(2) Organizaţia convoacã o conferinţã a statelor pãrţi care are ca obiect revizuirea sau modificarea prezentei convenţii la cererea a cel puţin unei treimi dintre statele pãrţi.
ART. 17
Depozitarul
(1) Prezenta convenţie se depune la secretarul general.
(2) Secretarul general:
a) informeazã toate statele care au semnat prezenta convenţie sau care au aderat la aceasta despre:
(i) orice nouã semnare sau despre orice depunere a unui nou instrument, precum şi data acestora;
(ii) data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii;
(iii) depunerea oricãrui instrument de denunţare a prezentei convenţii şi data la care a fost efectuatã aceastã depunere, precum şi data de la care denunţarea produce efecte; şi
(iv) alte declaraţii şi notificãri fãcute în conformitate cu prevederile prezentei convenţii;
b) transmite copii ale prezentei convenţii, certificate pentru conformitate, tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care au aderat la prezenta convenţie.
ART. 18
Transmitere la Organizaţia Naţiunilor Unite
Imediat dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, secretarul general transmite textul acesteia la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrarea şi publicarea sa în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ART. 19
Limbi
Prezenta convenţie este redactatã într-un singur exemplar original în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã, fiecare text fiind egal autentic.

Adoptatã la Londra la 23 martie 2001.
Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în mod cuvenit de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.


ANEXĂ

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALTĂ GARANŢIE FINANCIARĂ
PENTRU RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PREJUDICII PROVOCATE
DE POLUAREA CU HIDROCARBURI DE CONSUM DE LA NAVELE MARITIME

Emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Convenţia internaţionalã din 2001 privind rãspunderea civilã pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).



┌────────────┬───────────┬───────────────┬─────────┬──────────────────────────┐
│Numele navei│Numãrul sau│ Numãrul OMI │Portul de│Numele şi adresa completã │
│ │ literele │de identificare│înmatri- │ale sediului principal al │
│ │distinctive│ a navei │ culare │proprietarului înregistrat│
├────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────────────┤
└────────────┴───────────┴───────────────┴─────────┴──────────────────────────┘



Prin prezentul se certificã faptul cã sus-numita navã este acoperitã de o poliţã de asigurare sau o altã garanţie financiarã în vigoare, care îndeplineşte cerinţele prevãzute la art. 7 din Convenţia internaţionalã din 2001 privind rãspunderea civilã pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).

Tipul garanţiei: ...............................................
Durata garanţiei: ..............................................
Numele şi adresa asigurãtorului (asigurãtorilor) şi/sau garantului (garanţilor):
Numele: ........................................................
Adresa: ........................................................
Prezentul certificat este valabil pânã la: .....................
Emis sau vizat de Guvernul: ........(denumirea completã a statului)........

SAU

Textul urmãtor ar trebui utilizat atunci când un stat parte aplicã dispoziţiile art. 7 alin. (3).
Prezentul certificat este emis sub autoritatea Guvernului ............(numele complet al statului)......... de cãtre ...........(numele instituţiei sau organizaţiei)..............
În ............(locul)....................
La ............(data).....................

........................................................................
(semnãtura şi titlul funcţionarului care emite sau vizeazã certificatul)

Note explicative:
1. Dacã se doreşte, denumirea statului poate sã includã o referire la autoritatea publicã competentã a ţãrii unde este emis certificatul.
2. Dacã suma totalã a garanţiei a fost furnizatã de mai mult decât o singurã sursã, atunci ar trebui sã fie indicatã suma fiecãreia dintre acestea.
3. Dacã garanţia este furnizatã în mai multe forme, acestea ar trebui enumerate.
4. Rubrica "Durata garanţiei" trebuie sã stipuleze data de la care o astfel de garanţie produce efecte.
5. Rubrica "Adresa" asigurãtorului (asigurãtorilor) şi/sau a garantului (garanţilor) trebuie sã indice sediul principal al asigurãtorului (asigurãtorilor) şi/sau al garantului (garanţilor). Dacã este cazul, va fi indicat sediul unde asigurarea sau altã garanţie financiarã este stabilitã.

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016