Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 107 din 14 aprilie 2009 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Turkmenistanului pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Bucuresti la 16 iulie 2008
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 14 mai 2009
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Bucureşti la 16 iulie 2008.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU PEREŞ
Bucureşti, 14 aprilie 2009.
Nr. 107.
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului pentru
evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale
cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului, dorind sã promoveze şi sã întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, denumitã în continuare Convenţie, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta Convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta Convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã prezenta Convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit
(denumite în continuare impozit român);
b) în cazul Turkmenistanului:
(i) impozitul pe profitul (venitul) persoanelor juridice;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe resursele naturale;
(iv) impozitul pe proprietate
(denumite în continuare impozit turkmen).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare care sunt stabilite dupã data semnãrii prezentei Convenţii în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective, dupã efectuarea unor astfel de modificãri.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei Convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Turkmenistan, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã şi platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Turkmenistan înseamnã Turkmenistan şi, atunci când este folosit în sens geografic, include orice zonã dincolo de apele teritoriale ale Turkmenistanului care în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Turkmenistanului este o zonã în care Turkmenistanul îşi poate exercita drepturi cu privire la fundul mãrii şi subsolul şi resursele lor naturale;
d) termenul impozit înseamnã impozit român sau impozit turkmen, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate sau orice altã asociere de persoane legal constituitã în fiecare dintre statele contractante;
f) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoanã fizicã având cetãţenia României şi orice persoanã juridicã, asociere de persoane şi orice altã entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Turkmenistanului, orice persoanã fizicã având naţionalitatea Turkmenistanului şi orice persoanã juridicã, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Turkmenistan;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã, aeronavã, vehicul feroviar sau rutier exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Economiei şi Finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Turkmenistanului, Ministerul Finanţelor şi Serviciul Naţional Fiscal Central sau reprezentantul lor autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei Convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în Convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplicã Convenţia.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei Convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care potrivit legislaţiei acelui stat este supusã impozitãrii în acel stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã. Aceastã expresie nu include însã o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã a statului contractant în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã aceasta dispune de o locuinţã permanentã în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în niciunul dintre state, ea va fi consideratã rezidentã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta este naţional al ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã alta decât o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidentã a statului în care este situat locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei Convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un magazin;
f) un atelier;
g) o fermã sau orice plantaţie;
h) un depozit folosit pentru livrarea de bunuri în scopul obţinerii de profit; şi
i) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent include de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau de instalare ori activitãţile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când asemenea şantier, proiect sau activitãţi continuã pentru o perioadã mai mare de 12 luni;
b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţã, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin intermediul unor salariaţi sau al altor persoane angajate în acest scop în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca o astfel de activitate sã continue pentru acelaşi proiect sau pentru unul conex pentru o perioadã sau perioade totalizând mai mult de 6 luni în orice perioadã de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii sau expunerii de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii sau expunerii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) vânzarea de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale unde produsele sau mãrfurile sunt vândute în decurs de o lunã de la închiderea târgului ori expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activitãţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7 - acţioneazã într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, aceastã întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în primul stat menţionat dacã persoana:
a) are şi exercitã în mod obişnuit în primul stat menţionat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul când activitãţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf; sau
b) nu are o astfel de împuternicire, însã menţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mãrfuri din care face în mod regulat livrãri de produse ori mãrfuri în numele întreprinderii.
6. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o societate de asigurãri, cu excepţia reasigurãrilor, a unui stat contractant se considerã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigurã riscuri situate în acel stat prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul cã aceasta îşi exercitã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercitã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea în orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã de asemenea veniturilor din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercitã activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul cã s-au efectuat în statul în care se aflã situat sediul permanent sau în altã parte. Aceastã prevedere se aplicã sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã a fiecãrui stat contractant.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acel stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în acest articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor anterioare, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei Convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant obţinute din celãlalt stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în primul stat menţionat.
2. Profiturile la care se referã paragraful 1 al acestui articol nu includ profiturile obţinute din exploatarea hotelierã sau dintr-o activitate de transport care diferã de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transporturi şi dobânzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.
4. Profiturile obţinute de o întreprindere de transport a unui stat contractant din utilizarea, întreţinerea sau închirierea de containere (inclusiv remorci şi alte echipamente pentru transportul containerelor) folosite pentru transportul de bunuri sau mãrfuri sunt impozabile numai în acel stat contractant.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţã - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la ajustarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei ajustãri se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende astfel cum este folosit în acest articol înseamnã veniturile din acţiuni, din drepturi de folosinţã, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidentã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat ori când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite ori profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie ori unitate bancarã sau instituţie a acelui Guvern, autoritãţi locale ori unitãţi administrativ-teritoriale sau dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate ori finanţate direct sau indirect de o instituţie financiarã aparţinând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi astfel cum este folosit în acest articol înseamnã veniturile din titluri de creanţã de orice naturã însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã ori obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãtura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi astfel de dobânzi se suportã de acel sediu permanent sau bazã fixã, atunci astfel de dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplicã numai la ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma brutã a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnã plãţi de orice fel, inclusiv plãţi în naturã, primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi a filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiunilor destinate publicului prin satelit, cablu, fibrã opticã sau tehnologie similarã, orice patent, marcã de comerţ, desen ori model, plan, formulã sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul ori proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie, se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent ori o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de acel sediu permanent sau bazã fixã, atunci astfel de redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplicã numai la ultima sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare menţionate la art. 6 situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate asemenea proprietãţi.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor astfel de mijloace de transport sunt impozabile numai în acel stat contractant.
4. Câştigurile obţinute din înstrãinarea acţiunilor la capitalul unei societãţi ale cãrei active sunt formate în principal, direct sau indirect, din proprietãţi imobiliare situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.
5. Câştigurile obţinute din înstrãinarea acţiunilor, altele decât cele menţionate la paragraful 4, într-o societate care este rezidentã a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.
6. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-5, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii, când astfel de venituri sunt de asemenea impozabile în celãlalt stat contractant:
a) dacã acesta dispune în mod obişnuit de o bazã fixã în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau
b) dacã acesta este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioadã sau perioade care însumeazã sau depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat.
În situaţiile menţionate la subparagrafele a) sau b), este impozabil în celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilã bazei fixe sau care este obţinutã din activitãţile desfãşurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în celãlalt stat.
2. Expresia servicii profesionale include, în special, activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariatã este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariatã este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã la bordul unei nave, aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile în acel stat.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în aceastã calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã veniturilor obţinute din activitãţile desfãşurate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv dacã vizita în acel stat este fãcutã în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite între guvernele statelor contractante şi dacã este finanţatã din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante ori autoritãţi locale sau unitãţi administrativteritoriale. În aceastã situaţie, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor art. 19 paragraful 2, pensiile, anuitãţile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariatã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plãţi similare fãcute în baza legislaţiei unui stat contractant referitoare la asigurãrile sociale sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o sumã determinatã plãtibilã în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţi pentru o deplinã şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent bãnesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi sau unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, asemenea remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensie plãtitã de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi sau unitãţi este impozabilã numai în acel stat.
b) Totuşi, asemenea pensie este impozabilã numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional a/al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplicã remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Un rezident al unui stat contractant care este prezent temporar în celãlalt stat contractant ca student sau practicant şi care beneficiazã de o pregãtire tehnicã, profesionalã sau de afaceri nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru sumele primite din strãinãtate în scopul întreţinerii, studiului sau pregãtirii sale ori ca bursã pentru continuarea studiilor pentru o perioadã de 7 ani.
2. Remuneraţiile plãtite studentului sau practicantului, dupã caz, pentru serviciile prestate în celãlalt stat nu sunt impozabile în celãlalt stat pentru o perioadã de 3 ani, cu condiţia ca asemenea servicii sã fie legate de studiul, întreţinerea sau pregãtirea sa.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoanã fizicã care este sau a fost rezidentã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit care este recunoscutã de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentã în celãlalt stat contractant pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la o astfel de instituţie educaţionalã, este scutitã de impozit în celãlalt stat contractant în ceea ce priveşte remuneraţia pe care o primeşte pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplicã venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii sunt impozabile în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã veniturilor, altele decât veniturile din proprietãţi imobiliare aşa cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercitã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo şi dreptul sau proprietatea în legãturã cu care este plãtit venitul este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent ori bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii şi care provin din celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii unei profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixã.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi din proprietãţi mobiliare necesare pentru exploatarea unor asemenea mijloace de transport este impozabil numai în acel stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, sunt impozitate în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în celãlalt stat;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în celãlalt stat.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în celãlalt stat.
2. Când, în conformitate cu orice prevedere a Convenţiei, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, statul respectiv poate totuşi, la calcularea sumei impozitului pe venitul ori capitalul rãmas al acelui rezident, sã ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Aceastã prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplicã, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decât impozitarea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nicio deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitãţile familiale pe care le acordã rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile art. 9 paragraful 1, paragraful 7 sau ale art. 12 paragraful 6, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitãri ori obligaţii legate de aceasta care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul prezentei Convenţii.
ART. 26
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acelor state, sã supunã cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile art. 25 paragraful 1, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impozitare contrarã prevederilor prezentei Convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta Convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã de legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii ce rezultã ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei Convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de Convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare. Atunci când, pentru a se ajunge la o înţelegere, este necesar un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanţii autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei Convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de Convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã Convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secretã în acelaşi mod ca informaţia obţinutã în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele vizate de Convenţie. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror dezvãluire ar fi contrarã ordinii publice (ordre public).
ART. 28
Asistenţa la colectare
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante se angajeazã sã îşi acorde reciproc asistenţã la încasarea impozitelor, împreunã cu dobânzile, penalitãţile pentru plata cu întârziere şi amenzile care nu au un caracter penal legate de asemenea impozite, denumitã în continuare în acest articol creanţã fiscalã.
2. Creanţa fiscalã a unei autoritãţi competente a unui stat contractant va include o certificare a acestei autoritãţi cã, potrivit legislaţiei acelui stat, creanţa fiscalã a fost stabilitã definitiv. În vederea aplicãrii prevederilor acestui articol, o creanţã fiscalã este stabilitã definitiv atunci când un stat contractant are dreptul, conform legislaţiei sale interne, sã încaseze creanţa fiscalã respectivã şi contribuabilul nu mai are niciun drept sã împiedice încasarea.
3. Creanţele care fac obiectul solicitãrilor de asistenţã nu vor avea prioritate faţã de impozitele datorate în statul contractant care acordã asistenţa şi prevederile art. 26 paragraful 1 se aplicã, de asemenea, oricãrei informaţii care, în virtutea acestui articol, este furnizatã autoritãţii competente a unui stat contractant.
4. O creanţã fiscalã a unei autoritãţi competente a unui stat contractant care a fost acceptatã de autoritatea competentã a celuilalt stat contractant va fi încasatã de autoritatea competentã a celuilalt stat contractant ca şi cum creanţa respectivã ar constitui propriul sãu impozit.
5. Sumele încasate de autoritatea competentã a unui stat contractant în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi transmise autoritãţii competente a celuilalt stat contractant.
6. În sensul prezentului articol, nu se va acorda asistenţã pentru o creanţã fiscalã a unui stat contractant în legãturã cu un contribuabil atunci când creanţa fiscalã este legatã de o perioadã în care contribuabilul a fost un rezident al celuilalt stat contractant.
7. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplicã tuturor impozitelor de orice fel şi naturã, definite în conformitate cu legislaţia fiscalã a statelor contractante.
8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia de a lua mãsuri administrative care diferã de cele utilizate la încasarea propriilor sale impozite sau care ar fi contrare ordinii sale publice (ordre public).
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei Convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care au aderat statele contractante.
ART. 30
Intrarea în vigoare
Prezenta Convenţie va fi ratificatã şi va intra în vigoare în a 30-a zi dupã data schimbului instrumentelor de ratificare. Convenţia se va aplica:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursã la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta Convenţie va rãmâne în vigoare o perioadã nedeterminatã. Fiecare stat contractant poate denunţa Convenţia dupã o perioadã de 5 ani de la data la care Convenţia a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe cãi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În aceastã situaţie, Convenţia va înceta sã aibã efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursã la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, au semnat prezenta Convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 16 iulie 2008, în douã exemplare originale, în limbile românã, turkmenã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru Guvernul României,
Lazãr Comãnescu,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Turkmenistanului,
Hîdîr Saparliev,
vicepreşedinte al
Cabinetului de Miniştri
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
