Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 104 din 19 iunie 2000 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Bucuresti la 23 ianuarie 1998
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 3 iulie 2000
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Bucureşti la 23 ianuarie 1998.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 20 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 mai 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
MIRON TUDOR MITREA
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene,
dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe clãdiri şi impozitul pe terenurile ocupate de clãdiri şi construcţii; şi
(vi) impozitul pe dividende,
denumite în continuare impozit roman;
b) în cazul Republicii Populare Democrate Coreene:
(i) impozitul pe venitul întreprinderii;
(ii) impozitul pe venitul personal; şi
(iii) impozitul pe proprietate,
denumite în continuare impozit al Republicii Populare Democrate Coreene.
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus ori în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Populara Democrata Coreeana, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
c) termenul Republica Populara Democrata Coreeana înseamnã, când este folosit în sens geografic, teritoriul şi marea teritorialã asupra cãrora se exercita drepturile sale suverane în concordanta cu legislaţia sa interna, precum şi platoul continental şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora îşi exercita jurisdicţia, în concordanta cu legislaţia internationala;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane, legal constituitã în oricare dintre statele contractante;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã orice persoana fizica având cetãţenia unui stat contractant şi orice persoana juridicã, asociere de persoane şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau aeronava, exploatatã de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un astfel de transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Republicii Populare Democrate Coreene, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acest stat ori ca are capital situat acolo.
2. În cazul în care, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. În cazul în care, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia "sediu permanent" include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii, un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanet numai în cazul în care acesta continua o perioada mai mare de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vânzarea de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mãrfurile sunt vândute nu mai târziu de o luna dupã închiderea targului sau a expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 acţioneazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în legatura cu orice activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care îi este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. În sensul acestei convenţii expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi în exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant i se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
5. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Profiturile la care se referã paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hoteliera sau dintr-o activitate de transport distinctã de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional.
3. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi, precum şi dobânzilor aferente fondurilor legate de exploatarea navelor sau a aeronavelor.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate ori impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinta profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent ori baza fixa situata în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, a autoritãţii locale sau a unitãţii administrativ-teritoriale.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi dacã creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, în cazul în care plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marca de comerţ, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele, iar aceste redevenţe se suporta de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietãţi.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare în vederea exploatãrii acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participari la capitalul unei societãţi comerciale ale carei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant:
a) dacã rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau
b) dacã rezidentul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care insumeaza 183 de zile ori depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat.
În situaţiile prevãzute la subparagrafele a) şi b) venitul poate fi impus în acel celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibila bazei fixe sau venitului obţinut din activitãţile desfãşurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celãlalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul remuneraţiilor este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi comerciale care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sunt exercitate.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor doua state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat ori autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat ori acelei autoritãţi locale sau unitãţi administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional a acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanti
Sumele pe care un student sau un stagiar care este ori a fost imediat înainte de a vizita un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant sau care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii ori instruirii sale le primeşte pentru întreţinere, învãţãtura sau instruire nu vor fi impuse în acest stat pentru perioada studiilor sau instruirii sale, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare non-profit, care este recunoscuta de guvernul acelui celãlalt stat contractant, este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica venitului din cercetare sau predare, dacã asemenea cercetare sau predare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate la articolele precedente din prezenta convenţie sunt impozabile numai în acel stat.
2. Totuşi orice asemenea venituri obţinute de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celãlalt stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acel celãlalt stat.
3. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant, care desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare, fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant, sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
3. Capitalul constituit din nave sau aeronave exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare care ţin de exploatarea unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care în conformitate cu prevederile prezentei convenţii pot fi impuse în celãlalt stat contractant primul stat menţionat va recunoaşte:
a) ca un credit fiscal fata de impozitul pe veniturile acelui rezident o suma egala cu impozitul plãtit în acel celãlalt stat;
b) ca un credit fiscal fata de impozitul pe capitalul acelui rezident o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în acel celãlalt stat.
2. Totuşi suma creditului nu va depãşi suma impozitului pe acele venituri sau capital, astfel cum este calculat înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celãlalt stat.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda propriilor rezidenţi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 şi ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita ori mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplica numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana care este rezidenţã a unui stat contractant considera ca, datoritã mãsurilor luate de autoritãţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice (ordre publique).
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care ambele state contractante sunt pãrţi.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Guvernele statelor contractante vor notifica reciproc, în scris, prin canale diplomatice, faptul ca procedurile constituţionale au fost îndeplinite pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii.
2. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi dupã data ultimei scrisori de notificare la care s-a fãcut referire în paragraful 1 şi prevederile sale vor produce efect în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital pentru impozitele datorate în fiecare an fiscal cu începere de la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana la denunţarea ei de cãtre un stat contractant. Fiecare dintre statele contractante poate sa denunţe convenţia pe canale diplomatice, printr-o nota de denunţare scrisã, cu cel puţin 6 luni înainte de finele fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, pentru venitul realizat la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele datorate în fiecare an fiscal cu începere de la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, am semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Bucureşti la 23 ianuarie 1998, în doua exemplare originale, în limbile romana, coreeana şi engleza, toate cele trei texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Daniel Daianu,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul
Republicii Populare Democrate Coreene,
Yun Su Ryong,
ambasador al
Republicii Populare Democrate Coreene
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
