Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului inconjurator
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011  privind calitatea aerului inconjurator    Twitter Facebook
Cautare document

LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului inconjurator

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 28 iunie 2011

    Parlamentul României adoptã prezenta lege.

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    Prezenta lege are ca scop protejarea sãnãtãţii umane şi a mediului ca întreg prin reglementarea mãsurilor destinate menţinerii calitãţii aerului înconjurãtor acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurãtor stabilite prin prezenta lege şi îmbunãtãţirea acesteia în celelalte cazuri.
    ART. 2
    Prezenta lege prevede mãsuri la nivel naţional privind:
    a) definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurãtor destinate sã evite şi sã previnã producerea unor evenimente dãunãtoare şi sã reducã efectele acestora asupra sãnãtãţii umane şi a mediului ca întreg;
    b) evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor pe întreg teritoriul ţãrii pe baza unor metode şi criterii comune, stabilite la nivel european;
    c) obţinerea informaţiilor privind calitatea aerului înconjurãtor pentru a sprijini procesul de combatere a poluãrii aerului şi a disconfortului cauzat de acesta, precum şi pentru a monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunãtãţirile rezultate în urma mãsurilor luate la nivel naţional şi european;
    d) garantarea faptului cã informaţiile privind calitatea aerului înconjurãtor sunt puse la dispoziţia publicului;
    e) menţinerea calitãţii aerului înconjurãtor acolo unde aceasta este corespunzãtoare şi/sau îmbunãtãţirea acesteia în celelalte cazuri;
    f) promovarea unei cooperãri crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în vederea reducerii poluãrii aerului;
    g) îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile, convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.
    ART. 3
    În sensul prezentei legi termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
    a) aer înconjurãtor - aerul din troposferã, cu excepţia celui de la locurile de muncã, astfel cum sunt definite prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sãnãtate pentru locul de muncã, unde publicul nu are de regulã acces şi pentru care se aplicã dispoziţiile privind sãnãtatea şi siguranţa la locul de muncã;
    b) poluant - orice substanţã prezentã în aerul înconjurãtor şi care poate avea efecte dãunãtoare asupra sãnãtãţii umane şi/sau a mediului ca întreg;
    c) nivel - concentraţia unui poluant în aerul înconjurãtor sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o perioadã de timp datã;
    d) evaluare - orice metodã utilizatã pentru a mãsura, calcula, previziona sau estima niveluri;
    e) valoare-limitã - nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, în scopul evitãrii şi prevenirii producerii unor evenimente dãunãtoare şi reducerii efectelor acestora asupra sãnãtãţii umane şi a mediului ca întreg, care se atinge într-o perioadã datã şi care nu trebuie depãşit odatã ce a fost atins;
    f) nivel critic - nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, care dacã este depãşit se pot produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copaci, plante sau ecosisteme naturale, dar nu şi asupra oamenilor;
    g) marjã de toleranţã - procentul din valoarea-limitã cu care poate fi depãşitã acea valoare, conform condiţiilor stabilite în prezenta lege;
    h) planuri de calitate a aerului - planurile prin care se stabilesc mãsuri pentru atingerea valorilor-limitã sau ale valorilor-ţintã;
    i) valoare-ţintã - nivelul stabilit, în scopul evitãrii şi prevenirii producerii unor evenimente dãunãtoare şi reducerii efectelor acestora asupra sãnãtãţii umane şi a mediului ca întreg, care trebuie sã fie atins pe cât posibil într-o anumitã perioadã;
    j) prag de alertã - nivelul care, dacã este depãşit, existã un risc pentru sãnãtatea umanã la o expunere de scurtã duratã a populaţiei, în general, şi la care trebuie sã se acţioneze imediat;
    k) prag de informare - nivelul care, dacã este depãşit, existã un risc pentru sãnãtatea umanã la o expunere de scurtã duratã pentru categorii ale populaţiei deosebit de sensibile şi pentru care este necesarã informarea imediatã şi adecvatã;
    l) prag superior de evaluare - nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurãtor, se poate utiliza o combinaţie de mãsurãri fixe şi tehnici de modelare şi/sau mãsurãri indicative;
    m) prag inferior de evaluare - nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurãtor, este suficientã utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivã;
    n) obiectiv pe termen lung - nivelul care trebuie sã fie atins, pe termen lung, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este realizabil prin mãsuri proporţionate, cu scopul de a asigura o protecţie efectivã a sãnãtãţii umane şi a mediului;
    o) contribuţii din surse naturale - emisii de poluanţi care nu rezultã direct sau indirect din activitãţi umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, activitãţile seismice, activitãţile geotermale, incendiile de pe terenuri sãlbatice, furtuni, aerosoli marini, resuspensia sau transportul în atmosferã al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;
    p) zonã - parte a teritoriului ţãrii delimitatã în scopul evaluãrii şi gestionãrii calitãţii aerului înconjurãtor;
    q) aglomerare - zonã care reprezintã o conurbaţie cu o populaţie de peste 250.000 de locuitori sau, acolo unde populaţia este mai micã ori egalã cu 250.000 de locuitori, având o densitate a populaţiei pe kmý mai mare de 3.000 de locuitori;
    r) PM(10) - particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea PM(10), SR EN 12341, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 \f2æm;
    s) PM(2,5) - particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea PM(2,5); SR EN 14907, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 \f2æm;
    ş) indicator mediu de expunere - nivelul mediu determinat pe baza unor mãsurãri efectuate în amplasamentele de fond urban de pe întreg teritoriul ţãrii şi care oferã indicii cu privire la expunerea populaţiei. Acesta este utilizat pentru calcularea ţintei naţionale de reducere a expunerii şi a obligaţiei referitoare la concentraţia de expunere;
    t) obligaţia referitoare la concentraţia de expunere - nivelul stabilit pe baza indicatorului mediu de expunere cu scopul de a reduce efectele dãunãtoare asupra sãnãtãţii umane, care trebuie atins într-o perioadã datã;
    ţ) ţinta naţionalã de reducere a expunerii - reducerea procentualã a expunerii medii a populaţiei, stabilitã pentru anul de referinţã cu scopul de a reduce efectele dãunãtoare asupra sãnãtãţii umane, care trebuie sã fie atinsã, acolo unde este posibil, într-o perioadã datã;
    u) amplasamente de fond urban - locurile din zonele urbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea, în general, a populaţiei urbane;
    v) oxizi de azot - suma concentraţiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimatã în unitãţi de concentraţie masicã a dioxidului de azot (\f2æg/mc);
    w) mãsurãri fixe - mãsurãri efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie, pentru a determina nivelurile, în conformitate cu obiectivele de calitate relevante ale datelor;
    x) mãsurãri indicative - mãsurãri care respectã obiective de calitate a datelor mai puţin stricte decât cele solicitate pentru mãsurãri în puncte fixe;
    y) compuşi organici volatili COV - compuşi organici proveniţi din surse antropogene şi biogene, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
    z) substanţe precursoare ale ozonului - substanţe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului, unele dintre ele fiind prevãzute la lit. B din anexa nr. 9;
    aa) depuneri totale sau acumulate - cantitatea totalã de poluanţi care este transferatã din atmosferã pe suprafeţe cum ar fi sol, vegetaţie, apã, clãdiri etc., cu o anumitã arie, într-un anumit interval de timp;
    bb) arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren - cantitatea totalã a acestor elemente şi a compuşilor lor conţinutã în fracţia PM(10);
    cc) hidrocarburi aromatice policiclice - compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcãtuiţi din cel puţin douã cicluri aromatice condensate;
    dd) mercur total gazos - vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur, de exemplu din compuşi de mercur solubili în apã care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasã;
    ee) zona de protecţie - suprafaţa de teren din jurul punctului în care se efectueazã mãsurãri fixe, delimitatã astfel încât orice activitate desfãşuratã în interiorul ei, ulterior instalãrii echipamentelor de mãsurare, sã nu afecteze reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurãtor pentru care acesta a fost amplasat;
    ff) titular de activitate - orice persoanã fizicã sau juridicã ce exploateazã, controleazã sau este delegatã cu putere economicã decisivã privind o activitate cu potenţial impact asupra calitãţii aerului înconjurãtor;
    gg) emisii fugitive - emisii nedirijate, eliberate în aerul înconjurãtor prin ferestre, uşi şi alte orificii, sisteme de ventilare sau deschidere, care nu intrã în mod normal în categoria surselor dirijate de poluare;
    hh) emisii din surse fixe - emisii eliberate în aerul înconjurãtor de utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, din activitãţile de construcţii, din alte lucrãri fixe care produc sau prin intermediul cãrora se evacueazã substanţe poluante;
    ii) emisii din surse mobile de poluare - emisii eliberate în aerul înconjurãtor de mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene, echipamente mobile nerutiere echipate cu motoare cu ardere internã;
    jj) emisii din surse difuze de poluare - emisii eliberate în aerul înconjurãtor din surse de emisii nedirijate de poluanţi atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii şi alte surse care nu au fost definite specific.
    ART. 4
    (1) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se realizeazã prin Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integratã a Calitãţii Aerului, denumit în continuare SNEGICA, care asigurã cadrul organizatoric, instituţional şi legal de cooperare între autoritãţile şi instituţiile publice, cu competenţe în domeniu, în scopul evaluãrii şi gestionãrii calitãţii aerului înconjurãtor, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum şi pentru informarea populaţiei şi a organismelor europene şi internaţionale privind calitatea aerului înconjurãtor.
    (2) SNEGICA cuprinde, ca pãrţi integrante, urmãtoarele douã sisteme:
    a) Sistemul Naţional de Monitorizare a Calitãţii Aerului, denumit în continuare SNMCA, care asigurã cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru desfãşurarea activitãţilor de monitorizare a calitãţii aerului înconjurãtor, în mod unitar, pe teritoriul României;
    b) Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici, denumit în continuare SNIEPA, care asigurã cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru realizarea inventarelor privind emisiile de poluanţi în atmosferã, în mod unitar, pe întreg teritoriul ţãrii.
    (3) SNEGICA îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
    a) asigurã evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor, în mod unitar, în aglomerãrile şi zonele de pe întreg teritoriul ţãrii;
    b) asigurã clasificarea şi delimitarea ariilor din zone şi aglomerãri în regimuri de evaluare şi în regimuri de gestionare a calitãţii aerului înconjurãtor;
    c) asigurã realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferã;
    d) asigurã elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de menţinere a calitãţii aerului, a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    e) asigurã informaţiile necesare realizãrii rapoartelor cãtre organismele europene şi internaţionale;
    f) asigurã informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurãtor.
    (4) SNMCA îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
    a) asigurã monitorizarea calitãţii aerului înconjurãtor prin Reţeaua Naţionalã de Monitorizare a Calitãţii Aerului, denumitã în continuare RNMCA, obiectiv de interes public naţional, aflatã în administrarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. RNMCA include instrumentele de prelevare şi mãsurare amplasate în punctele fixe şi echipamentele de laborator aferente acestora, precum şi echipamentele necesare colectãrii, prelucrãrii, transmiterii datelor şi informãrii publicului privind calitatea aerului înconjurãtor;
    b) asigurã calitatea şi controlul calitãţii datelor, compatibilitatea şi comparabilitatea acestora în întregul sistem;
    c) asigurã obţinerea de informaţii în timp real cu privire la calitatea aerului înconjurãtor şi informarea publicului cu privire la aceasta;
    d) asigurã obţinerea datelor privind calitatea aerului în vederea îndeplinirii obligaţiilor de raportare în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
    (5) SNIEPA îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
    a) asigurã colectarea datelor necesare în vederea elaborãrii inventarelor locale şi a inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferã;
    b) asigurã elaborarea şi validarea inventarelor locale şi a inventarului naţional privind emisiile de poluanţi atmosferici;
    c) asigurã raportarea inventarului naţional în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
    ART. 5
    (1) Autoritãţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor SNEGICA sunt:
    a) autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea, sub autoritatea şi în coordonarea sa;
    b) autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea şi sub autoritatea sa;
    c) autoritatea publicã centralã pentru sãnãtate şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea şi sub autoritatea sa;
    d) autoritatea publicã centralã pentru transporturi şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea şi sub autoritatea sa;
    e) autoritatea publicã centralã pentru industrie;
    f) autoritatea publicã centralã pentru comerţ;
    g) autoritatea publicã centralã pentru agriculturã şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea şi sub autoritatea sa;
    h) autoritatea publicã centralã pentru amenajarea teritoriului şi lucrãri publice;
    i) autoritatea publicã centralã pentru administraţie publicã şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea sa;
    j) autoritatea publicã centralã pentru ordine publicã şi siguranţã naţionalã şi autoritãţile publice care funcţioneazã în subordinea sa;
    k) consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
    l) primãriile, primãriile sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile locale şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
    m) Institutul Naţional de Statisticã şi direcţiile teritoriale din subordinea sa.
    (2) Autoritãţile şi instituţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) se conformeazã prevederilor lit. C din anexa nr. 4.
    (3) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului este autoritatea cu rol de reglementare, decizie şi control în domeniul evaluãrii şi gestionãrii calitãţii aerului înconjurãtor pe întreg teritoriul ţãrii.
    (4) Atribuţiile şi responsabilitãţile autoritãţilor şi instituţiilor publice menţionate la alin. (1) sunt prevãzute la art. 7-23.
    (5) Furnizarea datelor şi informaţiilor necesare realizãrii atribuţiilor fiecãrei autoritãţi şi instituţii publice în cadrul SNEGICA se face cu titlu gratuit.
    (6) În scopul monitorizãrii impactului poluãrii atmosferice asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului, mãsurarea şi evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor în puncte fixe de mãsurare deţinute şi exploatate de cãtre instituţii publice sau autoritãţi ale administraţiei publice locale, de cãtre operatori economici, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice private se realizeazã cu respectarea prevederilor prezentei legi.
    ART. 6
    (1) În scopul evaluãrii şi gestionãrii calitãţii aerului înconjurãtor pe întreg teritoriul ţãrii se stabilesc aglomerãri, zone de evaluare a calitãţii aerului înconjurãtor şi zone de gestionare a calitãţii aerului înconjurãtor.
    (2) Aglomerãrile şi zonele de evaluare a calitãţii aerului înconjurãtor sunt prevãzute în anexa nr. 2.
    (3) Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se realizeazã pe întreg teritoriul ţãrii prin aplicarea prevederilor secţiunii 1 a cap. III.
    (4) În fiecare zonã sau aglomerare se delimiteazã arii, în funcţie de regimurile de evaluare, conform prevederilor subsecţiunii 1.1 a cap. III.
    (5) Gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor se realizeazã pe întreg teritoriul ţãrii prin aplicarea prevederilor secţiunii a 2-a a cap. III.
    (6) În fiecare zonã şi aglomerare se delimiteazã arii, în funcţie de regimurile de gestionare, conform prevederilor subsecţiunii 2.1 a cap. III şi se evidenţiazã grafic pe harta zonei sau aglomerãrii, pentru fiecare poluant în parte. În urma delimitãrii se întocmesc liste, care cuprind unitãţile administrativ-teritoriale din fiecare arie, care se aprobã prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    CAP. II
    Atribuţii şi responsabilitãţi

    ART. 7
    Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) urmãreşte aplicarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã, avizeazã, promoveazã şi, dupã caz, aprobã actele normative, precum şi mãsurile necesare pentru aplicarea unitarã pe întreg teritoriul ţãrii a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor, stabilite prin legislaţia europeanã şi prin convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte;
    c) coordoneazã elaborarea, actualizarea şi aplicarea normelor şi reglementãrilor privind controlul şi mãsurarea emisiilor de poluanţi în aerul înconjurãtor;
    d) coordoneazã SNEGICA şi administreazã RNMCA;
    e) coordoneazã realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferã şi îl avizeazã în vederea transmiterii acestuia Comisiei Europene şi organismelor internaţionale la care România este parte;
    f) organizeazã şi coordoneazã la nivel naţional evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor, inclusiv prin asigurarea elaborãrii de studii privind dispersia poluanţilor în atmosferã, în scopul stabilirii regimurilor de evaluare, a regimurilor de gestionare şi contribuţiilor surselor naturale la depãşirea valorilor-limitã;
    g) stabileşte numãrul, tipul şi amplasamentul punctelor fixe de mãsurare şi poluanţii evaluaţi, potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III;
    h) avizeazã încadrarea ariilor în regimuri de evaluare a calitãţii aerului înconjurãtor şi iniţierea programelor de mãsurãri indicative;
    i) realizeazã metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acţiune pe termen scurt şi a planurilor de menţinere a calitãţii aerului şi o supune aprobãrii Guvernului;
    j) asigurã menţinerea sau îmbunãtãţirea calitãţii aerului înconjurãtor prin urmãrirea aplicãrii de cãtre autoritãţile şi organismele competente sau instituţiile specializate a mãsurilor pentru gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor;
    k) raporteazã datele şi informaţiile, inclusiv cele referitoare la planurile de calitate a aerului, în termenele şi formatele stabilite de cãtre Comisia Europeanã şi în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte;
    l) avizeazã raportul privind calitatea aerului înconjurãtor la nivel naţional pentru anul anterior, cu referire la toţi poluanţii care intrã sub incidenţa prezentei legi;
    m) aprobã propunerile pentru sistemele de mãsurare: metode, echipamente, reţele şi laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calitãţii aerului şi metodele, sistemele şi echipamentele pentru controlul şi mãsurarea emisiilor;
    n) aprobã procedurile standard de operare şi procedurile-cadru de asigurare şi control al calitãţii datelor provenite din RNMCA;
    o) avizeazã în cadrul sistemului de asigurare a calitãţii datelor programele de comparãri interlaboratoare la nivel naţional;
    p) aprobã participarea Laboratorului Naţional de Referinţã pentru Calitatea Aerului la programele europene de comparãri interlaboratoare, organizate de Comisia Europeanã;
    q) stabileşte pe baza unor studii zonele de protecţie pentru toate punctele fixe de mãsurare şi informeazã autoritãţile competente cu privire la delimitarea acestora;
    r) aprobã listele cu unitãţile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrãrii în regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerãri;
    s) informeazã autoritãţile publice competente cu privire la rezultatele evaluãrii calitãţii aerului înconjurãtor şi la încadrarea ariilor din zone şi aglomerãri în regimuri de gestionare;
    ş) asigurã informarea publicului potrivit prevederilor cap. V;
    t) îndeplineşte obligaţiile asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi asigurã participarea la cooperarea internaţionalã în domeniu;
    ţ) coopereazã cu autoritãţile care au competenţe în domeniu, din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeanã.
    ART. 8
    Centrul de Evaluare a Calitãţii Aerului, denumit în continuare CECA, structurã în cadrul instituţiei publice cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum şi pentru stabilirea mãsurilor necesare aplicãrii unitare pe întreg teritoriul ţãrii a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor;
    b) elaboreazã raportul privind calitatea aerului înconjurãtor la nivel naţional pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63, cu referire la toţi poluanţii care intrã sub incidenţa prezentei legi, şi îl supune spre avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    c) elaboreazã anual inventarul naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferã şi raportul aferent, utilizând metodologia recomandatã de Comisia Europeanã şi Agenţia Europeanã de Mediu, şi le supune spre avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    d) participã la activitãţile de evaluare şi gestionare a calitãţii aerului înconjurãtor la nivel naţional;
    e) propune amplasarea de puncte fixe de monitorizare, pe care le supune avizãrii autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    f) colecteazã şi valideazã inventarele locale de emisii de poluanţi în atmosferã în vederea realizãrii evaluãrii calitãţii aerului înconjurãtor;
    g) gestioneazã şi certificã datele provenite din RNMCA;
    h) elaboreazã proceduri privind activitatea de validare a datelor de calitate a aerului înconjurãtor provenite din RNMCA;
    i) realizeazã clasificarea în regimuri de evaluare şi regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerãri, pe baza rezultatelor mãsurãrilor şi a studiilor de modelare, conform prevederilor art. 27, 34 şi 42, şi o supune spre avizare, respectiv spre aprobare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    j) avizeazã planurile de menţinere a calitãţii aerului şi planurile de calitate a aerului elaborate conform metodologiei prevãzute la art. 54;
    k) elaboreazã rapoartele privind informaţiile prevãzute la art. 70, 72 şi 73 şi le supune spre avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    l) elaboreazã programe de mãsurãri indicative şi le supune spre avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    m) elaboreazã anual, pânã la data de 31 august, raportul privind evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor, la nivel naţional, pentru anul calendaristic anterior, prevãzut la art. 68 şi 69, în formatele stabilite de Comisia Europeanã, şi îl supune spre avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    n) elaboreazã anual, pânã la data de 30 noiembrie, raportul privind informaţiile referitoare la planurile de calitate a aerului, prevãzute la art. 71, în formatele stabilite de cãtre Comisia Europeanã;
    o) asigurã datele necesare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurãtor la nivel naţional, potrivit prevederilor cap. V;
    p) coreleazã mãsurãrile de poluanţi în puncte fixe, dupã caz, cu programul de mãsurare şi cu strategia de monitorizare ale Programului European de Monitorizare şi Evaluare a Poluanţilor, denumit în continuare EMEP;
    q) pune la dispoziţia autoritãţii publice centrale pentru sãnãtate datele certificate de calitate a aerului înconjurãtor provenite din RNMCA în scopul identificãrii şi evaluãrii riscurilor pentru sãnãtatea umanã;
    r) pune la dispoziţia autoritãţii publice centrale care rãspunde de silviculturã datele certificate de calitate a aerului înconjurãtor provenite din RNMCA în scopul identificãrii şi evaluãrii riscurilor pentru starea vegetaţiei şi a pãdurilor;
    s) colaboreazã cu organismele similare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeanã în baza mandatului aprobat de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului.
    ART. 9
    Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Calitatea Aerului, denumit în continuare LNRCA, structurã în cadrul instituţiei publice cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum şi pentru stabilirea mãsurilor necesare aplicãrii unitare pe întreg teritoriul ţãrii a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor;
    b) asigurã suportul tehnic şi ştiinţific pentru activitatea de monitorizare a calitãţii aerului înconjurãtor şi de mãsurare a emisiilor;
    c) propune autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului sistemele de mãsurare: metode, echipamente, reţele şi laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calitãţii aerului şi metode, sisteme şi echipamente pentru controlul şi mãsurarea emisiilor;
    d) stabileşte şi îmbunãtãţeşte continuu metodele de determinare a concentraţiilor poluanţilor în aerul înconjurãtor şi demonstreazã, dupã caz, echivalenţa acestora cu metodele de referinţã;
    e) elaboreazã rapoarte care cuprind informaţii privind metodele pentru prelevarea şi mãsurarea compuşilor menţionaţi la art. 75 şi le supune spre aprobare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    f) elaboreazã procedurile standard de operare şi procedurile de asigurare şi control al calitãţii datelor provenite din RNMCA şi le supune spre aprobare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    g) asigurã exactitatea mãsurãrilor de calitate a aerului înconjurãtor desfãşurate în cadrul RNMCA, conform prevederilor lit. C din anexa nr. 4, inclusiv prin organizarea exerciţiilor de intercomparare, la nivel naţional;
    h) asigurã trasabilitatea mãsurãrilor din RNMCA la etaloanele şi materialele de referinţã naţionale şi internaţionale;
    i) verificã calitatea analizelor, testelor şi determinãrii indicatorilor specifici, asistând instituţiile responsabile cu efectuarea de activitãţi de mãsurare a emisiilor cu privire la aspecte de asigurare a calitãţii şi a exactitãţii mãsurãrilor inclusiv prin auditul extern al calitãţii, cu respectarea legislaţiei specifice în vigoare;
    j) organizeazã şi controleazã activitatea unitãţilor de calibrare organizate în cadrul autoritãţilor publice locale pentru protecţia mediului;
    k) asigurã trasabilitatea mãsurãrilor din RNMCA la etaloanele şi materialele de referinţã prin calibrarea echipamentelor faţã de etaloanele naţionale de referinţã pe care le deţine;
    l) calibreazã etaloanele naţionale faţã de etaloanele primare internaţionale, în particular a fotometrului pentru determinarea ozonului;
    m) pãstreazã şi gestioneazã etalonul naţional primar de ozon în condiţiile legii;
    n) verificã asigurarea calitãţii mãsurãrilor în puncte fixe deţinute şi exploatate de cãtre instituţii publice sau autoritãţi ale administraţiei publice locale, de cãtre titulari de activitate, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice private;
    o) participã la programele europene de comparãri interlaboratoare organizate de Comisia Europeanã;
    p) propune şi organizeazã programele de comparare interlaboratoare privind mãsurãrile de calitatea aerului înconjurãtor şi a emisiilor de poluanţi la nivel naţional şi le supune avizãrii autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    q) efectueazã studii comparative la nivel naţional şi internaţional cu privire la activitãţile de mãsurare a calitãţii aerului înconjurãtor şi a emisiilor de poluanţi.
    ART. 10
    Autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti au urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã aplicarea dispoziţiilor prezentei legi la nivel teritorial;
    b) efectueazã şi deruleazã activitãţi de monitorizare a calitãţii aerului înconjurãtor la nivel teritorial, prin operarea echipamentelor, colectarea şi validarea datelor privind calitatea aerului înconjurãtor;
    c) asigurã exactitatea mãsurãrilor de calitate a aerului înconjurãtor şi a obiectivelor de calitate a datelor prin respectarea procedurilor standard de operare a echipamentelor şi de asigurare şi control al calitãţii, stabilite la nivel naţional;
    d) asigurã pãstrarea datelor de calitate a aerului înconjurãtor şi a rezultatelor mãsurãrilor din puncte fixe, prin organizarea şi gestionarea unei baze de date la nivel local;
    e) colaboreazã cu serviciile publice deconcentrate la nivel local ale celorlalte autoritãţi publice centrale, cu autoritãţile administraţiei publice locale şi cu titularii de activitate în vederea colectãrii datelor necesare elaborãrii inventarelor locale de emisii pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor;
    f) verificã datele şi realizeazã validarea primarã a datelor necesare elaborãrii inventarelor locale de emisii;
    g) elaboreazã, conform metodologiilor specifice, inventarul emisiilor de poluanţi în atmosferã la nivel local şi îl transmit CECA;
    h) furnizeazã CECA informaţii privind regimul de funcţionare a unitãţilor economice, harta administrativã, informaţiile necesare pentru poziţionarea surselor de poluare fixe, liniare şi de suprafaţã, precum şi alte informaţii necesare validãrii inventarelor de emisii la nivel local şi elaborãrii inventarului naţional;
    i) rãspund solicitãrilor CECA în vederea certificãrii datelor provenite din RNMCA şi a elaborãrii rapoartelor la nivel naţional;
    j) elaboreazã, împreunã cu titularul de activitate şi cu autoritãţile implicate, planurile de acţiune pe termen scurt şi monitorizeazã, împreunã cu autoritatea publicã de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, aplicarea acestora;
    k) informeazã titularul de activitate şi autoritãţile implicate în cazul apariţiei riscului de depãşire a pragului de alertã şi/sau a pragului de informare şi declanşeazã planul de acţiune pe termen scurt;
    l) informeazã autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, alte autoritãţi locale implicate şi populaţia, în cazul apariţiei riscului de depãşire a pragului de alertã şi/sau a pragului de informare;
    m) participã la elaborarea planurilor de menţinere a calitãţii aerului şi a planurilor de calitate a aerului şi monitorizeazã, împreunã cu autoritatea publicã de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, aplicarea acestora;
    n) monitorizeazã, la nivel teritorial, efectele aplicãrii mãsurilor prin care se reduce şi/sau se menţine, dupã caz, nivelul poluanţilor sub valorile-limitã, valorile-ţintã, respectiv sub obiectivul pe termen lung, pentru asigurarea unei bune calitãţi a aerului înconjurãtor în condiţiile unei dezvoltãri durabile;
    o) elaboreazã rapoarte privind stadiul şi efectele realizãrii mãsurilor din planurile de calitate a aerului, din planurile de menţinere a calitãţii aerului şi din planurile de acţiune pe termen scurt, conform metodologiei prevãzute la art. 54;
    p) urmãresc includerea în autorizaţia de mediu/autorizaţia integratã de mediu a mãsurilor cuprinse în planurile de calitate a aerului şi a mãsurilor din planurile de acţiune pe termen scurt şi, dupã caz, propun revizuirea autorizaţiei de mediu/autorizaţiei integrate de mediu;
    q) elaboreazã şi transmit CECA, anual, pânã la data de 15 februarie, raportul privind evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor pentru anul anterior, cu referire cel puţin la toţi poluanţii care intrã sub incidenţa prezentei legi;
    r) transmit autoritãţilor administraţiei publice locale informaţiile privind amplasamentul staţiei şi zona de protecţie aferentã, în vederea includerii acestora în planurile de urbanism;
    s) permit desfãşurarea unor lucrãri cu caracter temporar sau a anumitor activitãţi în interiorul zonei de protecţie, cu respectarea prevederilor art. 41;
    ş) pun la dispoziţia serviciilor publice de la nivel local ale autoritãţilor publice centrale pentru sãnãtate, agriculturã şi dezvoltare ruralã, lucrãri publice şi a autoritãţilor administraţiei publice locale informaţiile disponibile necesare în activitatea de elaborare şi punere în aplicare a strategiilor sectoriale care pot afecta calitatea aerului înconjurãtor;
    t) colaboreazã cu organismele guvernamentale abilitate care avizeazã importul/exportul produselor, bunurilor şi altor materiale cu regim special de comercializare care pot afecta calitatea aerului înconjurãtor, în conformitate cu legislaţia naţionalã şi cu convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte;
    ţ) elaboreazã raportul privind calitatea aerului înconjurãtor la nivel teritorial, pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63, cu referire la toţi poluanţii care intrã sub incidenţa prezentei legi;
    u) asigurã informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurãtor la nivel teritorial, potrivit prevederilor cap. V;
    v) urmãresc aplicarea la nivel teritorial a programelor şi mãsurilor pentru respectarea convenţiilor, acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniu la care România este parte.
    ART. 11
    Autoritatea publicã centralã şi autoritãţile publice teritoriale de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului au urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã controlul în vederea respectãrii dispoziţiilor prezentei legi;
    b) controleazã aplicarea mãsurilor din planurile de menţinere a calitãţii aerului, din planurile de calitate a aerului şi din planurile de acţiune pe termen scurt;
    c) verificã transmiterea datelor de cãtre operatorii economici în vederea elaborãrii inventarelor locale de emisii, la autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
    d) verificã respectarea utilizãrii echipamentelor, prevãzute în actele de reglementare emise de autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, de cãtre operatorii economici, în scopul realizãrii automonitorizãrii emisiilor de poluanţi în atmosferã;
    e) verificã respectarea condiţiilor stabilite prin prezenta lege în interiorul zonei de protecţie;
    f) informeazã autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele controalelor efectuate, potrivit prevederilor prezentei legi, la solicitarea acesteia;
    g) informeazã instituţiile care au obligaţii potrivit prevederilor prezentei legi, în cazul constatãrii unor neconformitãţi.
    ART. 12
    Organismul naţional de meteorologie şi climatologie are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) transmite, la cerere, autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, informaţii cu privire la climatologia zonei;
    b) realizeazã prognoze meteorologice pe termen scurt şi le transmite, la cerere, autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, în scopul aplicãrii planurilor de acţiune pe termen scurt şi a monitorizãrii efectelor mãsurilor luate.
    ART. 13
    Autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã studii pentru a determina relaţia dintre calitatea aerului înconjurãtor şi starea vegetaţiei şi a pãdurilor, pe care le pune la dispoziţia autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    c) evalueazã riscurile şi elaboreazã rapoarte anuale cu privire la starea vegetaţiei şi a pãdurilor corelatã cu datele de calitate a aerului înconjurãtor, pe care le pune la dispoziţia autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    d) colaboreazã prin autoritãţile publice teritoriale din subordine cu autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în vederea elaborãrii rapoartelor privind calitatea aerului înconjurãtor la nivel teritorial, potrivit prevederilor art. 63;
    e) participã prin autoritãţile publice teritoriale din subordine la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de menţinere a calitãţii aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    f) poate efectua activitãţi suplimentare de monitorizare a calitãţii aerului înconjurãtor şi mãsurãri indicative, cu prelevare pasivã sau secvenţialã în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea vegetaţiei şi a pãdurilor, potrivit prevederilor prezentei legi.
    ART. 14
    (1) Autoritatea publicã centralã pentru sãnãtate are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã strategiile din domeniul prevenirii îmbolnãvirilor determinate de poluarea atmosferei;
    c) elaboreazã metodologiile de evaluare a riscului asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, ca urmare a expunerii la poluanţii atmosferici;
    d) evalueazã riscurile asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, şi elaboreazã rapoarte anuale cu privire la starea de sãnãtate a populaţiei la nivel naţional corelatã cu datele de calitate a aerului înconjurãtor, pe care le pune la dispoziţia autoritãţii publice centrale pentru mediu;
    e) poate efectua activitãţi suplimentare de monitorizare a calitãţii aerului înconjurãtor şi mãsurãri indicative, cu prelevare pasivã sau secvenţialã în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea de sãnãtate a populaţiei, potrivit prevederilor prezentei legi;
    f) participã la elaborarea şi reactualizarea normelor şi reglementãrilor privind calitatea aerului înconjurãtor;
    g) informeazã populaţia cu privire la riscurile pentru sãnãtatea populaţiei în relaţie cu calitatea aerului înconjurãtor;
    h) raporteazã organismelor internaţionale specializate datele referitoare la starea de sãnãtate a populaţiei în relaţie cu calitatea aerului înconjurãtor.
    (2) Structurile teritoriale ale autoritãţii publice centrale pentru sãnãtate au urmãtoarele responsabilitãţi:
    a) participã la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    b) în cazul în care sunt informate de cãtre autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului despre existenţa riscului de depãşire a pragului de alertã şi/sau a pragului de informare, evalueazã în regim de urgenţã riscurile pentru sãnãtatea populaţiei şi propun mãsuri imediate şi preventive care trebuie luate pentru protecţia sãnãtãţii populaţiei, în general, şi pentru protecţia grupurilor sensibile, în special, inclusiv copiii.
    ART. 15
    Autoritatea publicã centralã pentru transporturi are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã şi pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitãrii poluãrii atmosferei, dezvoltând politici pentru susţinerea modalitãţilor şi tehnologiilor de transport mai puţin poluante;
    c) asigurã, la solicitarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea de programe pentru reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferã provenite din sectorul transporturi şi le transmite spre avizare acesteia;
    d) elaboreazã reglementãri specifice în domeniul transportului şi stabileşte condiţiile tehnice pentru mijloacele de transport, în vederea diminuãrii impactului emisiilor asupra calitãţii aerului înconjurãtor;
    e) elaboreazã norme privind transportul mãrfurilor periculoase care pot afecta calitatea aerului înconjurãtor;
    f) certificã prin omologare şi prin inspecţie tehnicã încadrarea mijloacelor de transport în normele tehnice în scopul protecţiei atmosferei;
    g) pune la dispoziţie anual, pânã la data de 1 martie, prin autoritãţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, dupã caz, autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi CECA toate informaţiile necesare elaborãrii inventarelor de emisii provenite din trafic, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeanã şi de Agenţia Europeanã de Mediu.
    ART. 16
    Autoritatea publicã centralã pentru industrie are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã strategiile sectoriale pentru activitãţile industriale, luând în considerare impactul asupra calitãţii aerului înconjurãtor şi a mediului ca întreg;
    c) elaboreazã norme privind calitatea combustibililor şi norme privind manipularea acestora, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitãrii poluãrii atmosferei;
    d) asigurã, la solicitarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferã provenite din activitãţile industriale aflate în coordonare şi le transmite spre avizare acesteia;
    e) exercitã funcţii de reglementare şi control privind proiectarea, construirea şi operarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor care pot afecta calitatea aerului înconjurãtor.
    ART. 17
    Autoritatea publicã centralã pentru comerţ are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã, în colaborare cu autoritãţile publice centrale interesate, reglementãri privind contingentarea producţiei şi consumurilor şi interdicţia de plasare pe piaţã a anumitor tipuri de substanţe cu impact asupra calitãţii aerului înconjurãtor, reglementate prin tratate la care România este parte;
    c) elaboreazã, în colaborare cu autoritãţile publice centrale interesate, reglementãri privind produsele care, prin utilizare, pot afecta calitatea aerului înconjurãtor, condiţiile de plasare pe piaţã a acestora, restricţiile de producere şi utilizare pentru fiecare tip sau clasã de produse.
    ART. 18
    Autoritatea publicã centralã pentru agriculturã are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaboreazã şi pune în aplicare strategia de dezvoltare a agriculturii, luând în considerare impactul asupra calitãţii aerului înconjurãtor şi a mediului ca întreg;
    c) elaboreazã, împreunã cu autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, norme pentru desfãşurarea activitãţilor specifice cu impact asupra calitãţii aerului înconjurãtor, cum ar fi: tratamentele fitosanitare, fertilizarea solurilor, activitãţi din sectorul zootehnic, şi urmãreşte aplicarea lor;
    d) pune la dispoziţie anual, pânã la data de 1 martie, prin autoritãţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, dupã caz, autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi CECA toate informaţiile necesare elaborãrii inventarelor de emisii provenite din activitãţi specifice, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeanã şi de Agenţia Europeanã de Mediu.
    ART. 19
    Autoritatea publicã centralã pentru amenajarea teritoriului şi lucrãri publice are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) asigurã elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism luând în considerare prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu.
    ART. 20
    (1) Autoritatea publicã centralã pentru domeniul administraţiei publice şi domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) acordã sprijin şi îndrumare metodologicã autoritãţilor administraţiei publice locale şi aparatului de specialitate al acestora, în scopul aplicãrii uniforme a dispoziţiilor legale privind calitatea aerului înconjurãtor;
    c) elaboreazã strategii şi programe de dezvoltare a infrastructurii unitãţilor administrativ-teritoriale şi a serviciilor publice de interes general, luând în considerare cerinţele prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu;
    d) asigurã, la solicitarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferã provenite din activitãţile industriale aflate în coordonare şi le transmite spre avizare acesteia.
    (2) Instituţia prefectului are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel de judeţ şi al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) coordoneazã elaborarea şi aplicarea planurilor de menţinere a calitãţii aerului şi a planurilor de calitate a aerului, întocmite pentru mai multe unitãţi administrativ-teritoriale învecinate.
    (3) Poliţia Românã, prin structurile subordonate, are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) organizeazã şi asigurã mãsurile de reglementare, fluidizare şi dirijare a circulaţiei rutiere, conform competenţelor;
    b) colaboreazã cu alte autoritãţi publice pentru îmbunãtãţirea organizãrii, sistematizãrii, semnalizãrii şi semaforizãrii traficului rutier.
    ART. 21
    (1) Preşedintele consiliului judeţean are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel judeţean, respectarea dispoziţiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate;
    b) propune spre aprobare consiliului judeţean planurile de calitate a aerului care conţin mãsuri şi/sau acţiuni comune pentru mai multe unitãţi administrativ-teritoriale învecinate, în termen de 30 de zile de la data avizãrii acestora de cãtre autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului;
    c) transmite, anual, autoritãţii publice teritoriale pentru protecţia mediului raportul privind realizarea mãsurilor cuprinse în planul de menţinere a calitãţii aerului.
    (2) Consiliul judeţean, prin aparatul propriu de specialitate, sau, dupã caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primãria Generalã a Municipiului Bucureşti, la propunerea primãriilor sectoarelor municipiului Bucureşti, are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) elaboreazã planurile de menţinere a calitãţii aerului şi le aprobã prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv hotãrâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupã avizarea acestora de cãtre autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului;
    b) realizeazã mãsurile din planurile de menţinere a calitãţii aerului şi din planurile de calitate a aerului şi/sau mãsurile şi acţiunile din planurile de acţiune pe termen scurt, care intrã în responsabilitatea lor, şi asigurã fonduri financiare în acest scop.
    ART. 22
    Primarii au urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) asigurã, la nivel local, respectarea dispoziţiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate;
    b) integreazã cerinţele prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu în strategia de dezvoltare durabilã la nivel local;
    c) asigurã elaborarea planurilor de calitate a aerului şi le supun aprobãrii consiliului local în termen de 30 de zile dupã avizarea acestora de cãtre autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului;
    d) participã la elaborarea planurilor de menţinere a calitãţii aerului şi pune în aplicare mãsurile prevãzute în plan care intrã în responsabilitatea lor;
    e) participã la elaborarea planului de acţiuni pe termen scurt şi aplicã mãsurile prevãzute în plan, în cazul în care activitãţile care conduc la apariţia unui risc de depãşire a pragurilor de alertã şi/sau a pragului de informare sunt în responsabilitatea autoritãţii administraţiei publice locale;
    f) transmit, anual, autoritãţii publice teritoriale pentru protecţia mediului raportul privind realizarea mãsurilor cuprinse în planul de calitate a aerului;
    g) furnizeazã autoritãţilor teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile şi documentaţia necesare în vederea evaluãrii şi gestionãrii calitãţii aerului înconjurãtor;
    h) realizeazã mãsurile din planurile de menţinere a calitãţii aerului şi din planurile de calitate a aerului şi/sau mãsurile şi acţiunile din planurile de acţiune pe termen scurt, care intrã în responsabilitatea lor, şi asigurã fonduri financiare în acest scop;
    i) includ amplasamentul punctului fix de mãsurare şi zona de protecţie aferentã în planurile de urbanism;
    j) marcheazã prin panouri de avertizare limita zonei de protecţie a punctelor fixe de mãsurare;
    k) la solicitarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, iau toate mãsurile necesare pentru amplasarea punctelor fixe de mãsurare şi a punctelor de mãsurare indicative, astfel încât poziţionarea şi distribuirea lor sã corespundã cerinţelor şi criteriilor de amplasare prevãzute în prezenta lege;
    l) asigurã informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurãtor, la nivel local, potrivit prevederilor cap. V.
    ART. 23
    Institutul Naţional de Statisticã şi direcţiile regionale şi judeţene din subordine au urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) furnizeazã, la solicitarea CECA, datele şi informaţiile necesare elaborãrii inventarelor de emisii de poluanţi în aer, în conformitate cu metodologia europeanã în vigoare;
    b) furnizeazã, dupã caz, CECA şi autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului date şi rezultate din cercetãrile statistice realizate potrivit Programului anual de cercetãri statistice, aprobat prin hotãrâre a Guvernului;
    c) stabileşte, dupã caz, în condiţiile legii, împreunã cu CECA informaţiile suplimentare necesare elaborãrii rapoartelor cu privire la evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor şi le introduce în Programul anual de cercetãri statistice.
    ART. 24
    Titularul de activitate are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
    a) aplicã şi respectã dispoziţiile prezentei legi;
    b) anunţã, de îndatã, autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului la producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc;
    c) participã la elaborarea planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    d) aplicã mãsurile de reducere a emisiilor de poluanţi în aer, cuprinse în planurile de calitate a aerului;
    e) la declanşarea de cãtre autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt, ia mãsuri urgente şi eficace de reducere a emisiilor de poluanţi în aer în conformitate cu planul, astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurãtor sã fie redusã pânã la atingerea nivelului valorii-limitã, inclusiv prin oprirea temporarã a activitãţii, dacã este cazul;
    f) monitorizeazã emisiile de poluanţi în aerul înconjurãtor, utilizând metodele şi echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, şi transmite rezultatele autoritãţii publice teritoriale pentru protecţia mediului;
    g) transmite autoritãţii publice teritoriale pentru protecţia mediului toate informaţiile solicitate în vederea realizãrii inventarelor de emisii, în conformitate cu metodologia recomandatã de Comisia Europeanã şi de Agenţia Europeanã de Mediu;
    h) asigurã puncte de prelevare şi control al emisiilor de poluanţi în aer, în conformitate cu actele de reglementare;
    i) informeazã autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în cazul înregistrãrii depãşirii valorilor-limitã de emisie impuse prin actele de reglementare.

    CAP. III
    Evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor

    SECŢIUNEA 1
    Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor

    SUBSECŢIUNEA 1.1
    Regimul de evaluare

    ART. 25
    (1) În vederea evaluãrii calitãţii aerului înconjurãtor pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonã sau aglomerare se delimiteazã arii care se clasificã în regimuri de evaluare în funcţie de pragurile superior şi inferior de evaluare, prevãzute la poziţia A.1 din anexa nr. 3, dupã cum urmeazã:
    a) regim de evaluare A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de evaluare;
    b) regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar mai mare decât pragul inferior de evaluare;
    c) regim de evaluare C, în care nivelul este mai mic decât pragul inferior de evaluare.
    (2) Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuieşte cel puţin o datã la 5 ani, în conformitate cu procedurile prevãzute la poziţia A.2 din anexa nr. 3.
    (3) Clasificarea în regimuri de evaluare se poate revizui la intervale mai scurte de timp, în cazul unor modificãri semnificative ale activitãţilor care au efecte asupra concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este relevant, de oxizi de azot, particule în suspensie, cum ar fi PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)piren.
    ART. 26
    (1) Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor în aglomerãrile şi zonele de pe întreg teritoriul ţãrii se efectueazã luând în considerare clasificarea în regimul de evaluare prevãzut la art. 25, pe baza criteriilor de evaluare prevãzute la art. 27, 34 şi la lit. A din anexa nr. 5, a metodelor de referinţã pentru mãsurare şi a obiectivelor de calitate a datelor stabilite prin prezenta lege.
    (2) Poluanţii pentru care se realizeazã evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor sunt prevãzuţi în anexa nr. 1.
    (3) Cerinţele pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren sunt prevãzute în anexa nr. 3.
    (4) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevãzute în anexa nr. 4.
    (5) Amplasarea punctelor de prelevare pentru mãsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizeazã cu respectarea prevederilor anexei nr. 5.
    (6) Criteriile pentru determinarea numãrului minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe sunt prevãzute în anexa nr. 6.
    (7) Metodele de referinţã pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurãtor şi de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevãzute în anexa nr. 7.

    SUBSECŢIUNEA 1.2
    Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor privind dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particulele în suspensie, plumbul, benzenul şi monoxidul de carbon

    ART. 27
    (1) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se realizeazã prin mãsurãri în puncte fixe. Aceste mãsurãri în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare şi/sau mãsurãri indicative pentru a furniza informaţii adecvate în legãturã cu distribuţia spaţialã a calitãţii aerului înconjurãtor.
    (2) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se poate realiza prin utilizarea unei combinaţii de mãsurãri în puncte fixe şi tehnici de modelare şi/sau mãsurãri indicative.
    (3) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective ori ambele sunt suficiente pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor.
    ART. 28
    (1) Suplimentar faţã de cerinţele prevãzute la art. 27, în staţiile de fond rural, amplasate departe de surse importante de poluare, se efectueazã mãsurãri pentru a obţine cel puţin informaţii privind concentraţia masicã totalã şi concentraţiile speciilor chimice componente ale particulelor în suspensie - PM(2,5) prevãzute la lit. B din anexa nr. 8, exprimate ca medii anuale.
    (2) Mãsurãrile prevãzute la alin. (1) se realizeazã pe baza urmãtoarelor criterii:
    a) instalarea unui punct de prelevare la fiecare 100.000 kmý;
    b) amplasarea cel puţin a unei staţii de monitorizare sau, prin acord cu statele membre învecinate ale Uniunii Europene, a uneia ori a mai multor staţii comune de mãsurare, care sã acopere zonele învecinate relevante, în scopul realizãrii rezoluţiei spaţiale necesare;
    c) corelarea mãsurãrilor, acolo unde este adecvat, cu strategia de monitorizare şi programul de mãsurare ale EMEP.
    (3) Mãsurarea concentraţiei masice a particulelor în suspensie se efectueazã potrivit prevederilor anexei nr. 8 şi respectând obiectivele de calitate a datelor pentru mãsurãrile de concentraţie masicã a particulelor în suspensie - PM(2,5) prevãzute la poziţiile A.1 şi A.3 şi la lit. C din anexa nr. 4.
    ART. 29
    (1) Punctele de prelevare pentru mãsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, particulelor în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon se amplaseazã potrivit criteriilor prevãzute la lit. A din anexa nr. 5.
    (2) În fiecare zonã sau aglomerare unde mãsurãrile în puncte fixe reprezintã unica sursã de informare pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor, numãrul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant este mai mare ori egal cu numãrul minim de puncte de prelevare prevãzut la poziţia A.1 din anexa nr. 6.
    (3) În zonele şi aglomerãrile în care informaţiile din punctele de prelevare pentru mãsurãri în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare şi/sau mãsurãri indicative, numãrul total de puncte de prelevare prevãzut la poziţia A.1 din anexa nr. 6 poate fi redus cu pânã la 50%, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
    a) metodele suplimentare furnizeazã informaţii suficiente atât pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor în raport cu valorile-limitã sau cu pragurile de alertã, cât şi pentru informarea adecvatã a publicului;
    b) numãrul de puncte de prelevare instalate şi rezoluţia spaţialã a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevãzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4 şi permit ca rezultatele evaluãrii sã respecte criteriile prevãzute la lit. B din anexa nr. 4.
    Rezultatele provenite din modelare şi/sau din mãsurãrile indicative sunt luate în considerare la evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor în raport cu valorile-limitã.
    (4) În cazul în care mãsurãrile în puncte fixe sunt singura sursã de informare pentru evaluarea respectãrii nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei în zone, altele decât aglomerãrile, numãrul de puncte de prelevare nu trebuie sã fie mai mic decât numãrul minim prevãzut la poziţia A.3 din anexa nr. 6. În cazul în care informaţiile sunt suplimentate de mãsurãri indicative sau modelare, numãrul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu pânã la 50%, cu condiţia ca evaluãrile concentraţiilor poluantului respectiv sã poatã fi fãcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevãzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4.
    (5) Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevãzute la poziţia A.4 din anexa nr. 5.
    ART. 30
    (1) Metodele de referinţã şi criteriile pentru mãsurarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurãtor sunt prevãzute la lit. A şi C din anexa nr. 7.
    (2) Pot fi utilizate alte metode de mãsurare, cu respectarea condiţiilor prevãzute la lit. B din anexa nr. 7.

    SUBSECŢIUNEA 1.3
    Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor privind ozonul

    ART. 31
    (1) În toate zonele şi aglomerãrile unde concentraţiile de ozon au depãşit obiectivele pe termen lung prevãzute la poziţia D.4 din anexa nr. 3, în cursul oricãruia dintre cei 5 ani anteriori de mãsurare, evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se realizeazã prin mãsurãri în puncte fixe.
    (2) În cazul în care nu sunt disponibile date pentru o perioadã de 5 ani, pentru a determina dacã obiectivele pe termen lung prevãzute la alin. (1) au fost depãşite, se pot combina rezultatele campaniilor de mãsurare de scurtã duratã, desfãşurate în perioade şi locuri considerate ca având cele mai mari niveluri, cu rezultatele obţinute din inventare de emisii şi modelare.
    ART. 32
    (1) Punctele de prelevare pentru mãsurarea ozonului se amplaseazã în conformitate cu criteriile prevãzute la lit. B din anexa nr. 5.
    (2) În zonele sau aglomerãrile unde mãsurãrile în puncte fixe reprezintã unica sursã de informare pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor, numãrul de puncte de prelevare pentru ozon este mai mare sau egal cu numãrul minim de puncte de prelevare prevãzut la poziţia C.1 din anexa nr. 6.
    (3) În zonele şi aglomerãrile în care informaţiile provenite din mãsurãri în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare şi/sau mãsurãri indicative, numãrul de puncte de prelevare pentru ozon prevãzut la poziţia C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
    a) metodele suplimentare furnizeazã informaţii suficiente pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor în ceea ce priveşte valorile-ţintã, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi alertã;
    b) numãrul de puncte de prelevare de instalat şi rezoluţia spaţialã a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevãzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4 şi permit rezultatelor evaluãrii sã respecte criteriile prevãzute la lit. B din anexa nr. 4;
    c) numãrul punctelor de prelevare din fiecare zonã sau aglomerare este ori cel puţin un punct de prelevare la douã milioane de locuitori, ori unul la 50.000 kmý, numãrul ales fiind numãrul cel mai mare care rezultã, dar nu mai puţin de un punct de prelevare în fiecare zonã sau aglomerare;
    d) în toate punctele de prelevare rãmase, cu excepţia staţiilor de fond rural astfel cum sunt prevãzute la poziţia B.1 din anexa nr. 5, se mãsoarã dioxidul de azot.
    Rezultatele provenite din modelare şi/sau din mãsurãri indicative sunt luate în considerare pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor în raport cu valorile-ţintã.
    (4) În minimum 50% din punctele de prelevare pentru ozon se fac mãsurãri de dioxid de azot, conform poziţiei C.1 din anexa nr. 6. Aceste mãsurãri trebuie sã fie continue, cu excepţia celor din staţiile de fond rural, astfel cum sunt prevãzute la poziţia B.1 din anexa nr. 5, unde se pot folosi şi alte metode de mãsurare.
    (5) În zonele şi aglomerãrile în care, în cursul fiecãruia dintre cei 5 ani anteriori de mãsurãri, concentraţiile s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numãrul de puncte de prelevare pentru mãsurãri în puncte fixe se determinã conform poziţiei C.2 din anexa nr. 6.
    (6) La nivel naţional se asigurã cel puţin un punct de prelevare, care furnizeazã date privind concentraţiile de substanţe precursoare ale ozonului prevãzute în anexa nr. 9. Numãrul şi amplasarea staţiilor unde se mãsoarã substanţe precursoare ale ozonului se aleg ţinând cont de obiectivele prevãzute în anexa nr. 9 şi de metodele prevãzute la pct. 2 şi 6 ale lit. A din anexa nr. 7.
    (7) Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevãzute la poziţia B.3 din anexa nr. 5.
    ART. 33
    (1) Metoda de referinţã pentru mãsurarea concentraţiilor de ozon din aerul înconjurãtor este prevãzutã la pct. 8 al lit. A din anexa nr. 7.
    (2) Alte metode de mãsurare pot fi utilizate cu respectarea condiţiilor prevãzute la lit. B din anexa nr. 7.

    SUBSECŢIUNEA 1.4
    Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor privind arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren

    ART. 34
    (1) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regim de evaluare A şi în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren, evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se realizeazã prin mãsurãri în puncte fixe, cu respectarea prevederilor poziţiilor A.2 şi A.3 din anexa nr. 5 şi ale lit. B din anexa nr. 6. Aceste mãsurãri în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare pentru a furniza un nivel adecvat al informaţiilor privind calitatea aerului înconjurãtor.
    (2) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren şi în care, pentru o perioadã reprezentativã, nivelurile determinate conform poziţiei A.2 din anexa nr. 3 se situeazã între pragul inferior şi pragul superior de evaluare, evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se poate realiza utilizând o combinaţie de mãsurãri în puncte fixe, inclusiv tehnici de modelare şi mãsurãri indicative, cu respectarea prevederilor poziţiilor A.2 şi A.3 din anexa nr. 4.
    (3) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren şi în care nivelul determinat conform poziţiei A.2 din anexa nr. 3 este mai mic decât pragul inferior de evaluare, evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se poate realiza utilizând numai tehnici de modelare sau tehnici de estimãri obiective.
    (4) În zonele şi aglomerãrile unde poluanţii trebuie mãsuraţi, mãsurãrile se realizeazã în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevãri aleatorii. Numãrul mãsurãrilor trebuie sã fie suficient pentru a permite determinarea nivelului concentraţiilor poluanţilor.
    ART. 35
    Procedurile de selectare şi de revizuire ale amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevãzute la poziţia A.4 din anexa nr. 5.
    ART. 36
    (1) În vederea evaluãrii contribuţiei de benzo(a)piren în aerul înconjurãtor, într-un numãr limitat de puncte de prelevare se monitorizeazã şi alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care trebuie sã fie incluşi cel puţin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3,-cd)piren şi dibenz(a,h)antracen.
    (2) Punctele de monitorizare pentru hidrocarburile aromatice policiclice prevãzute la alin. (1) sunt aceleaşi cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren; selectarea lor se face astfel încât sã poatã fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, iar amplasarea se realizeazã conform lit. A din anexa nr. 5.
    ART. 37
    (1) Indiferent de nivelurile concentraţiilor, la fiecare 100.000 kmý se instaleazã cel puţin o staţie de fond pentru mãsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului şi a celorlalte hidrocarburi aromatice policiclice prevãzute la art. 36 alin. (1) şi a depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren şi hidrocarburi aromatice policiclice prevãzute la art. 36 alin. (1).
    (2) În vederea obţinerii rezoluţiei spaţiale dorite şi a unor rezultate reprezentative, statele vecine membre ale Uniunii Europene pot conveni amplasarea de staţii de mãsurare comune, în condiţiile legii.
    (3) În staţiile de fond prevãzute la alin. (1) se efectueazã mãsurãri de mercur bivalent, gazos şi sub formã de particule.
    (4) Mãsurãrile trebuie sã fie corelate, dupã caz, cu programul de mãsurare şi cu strategia de monitorizare ale EMEP.
    (5) Punctele de monitorizare pentru aceşti poluanţi se stabilesc astfel încât sã poatã fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, iar amplasarea se realizeazã conform lit. A din anexa nr. 5.
    ART. 38
    În regiunile în care este necesarã evaluarea impactului asupra ecosistemelor se ia în considerare posibilitatea utilizãrii bioindicatorilor.
    ART. 39
    (1) În zonele şi aglomerãrile în care informaţiile obţinute din mãsurãrile în puncte fixe sunt completate cu informaţii din alte surse, cum ar fi inventare de emisii, mãsurãri indicative sau modelãri ale calitãţii aerului înconjurãtor, numãrul staţiilor de mãsurare în puncte fixe care trebuie instalate şi rezoluţia spaţialã pentru celelalte tehnici trebuie sã fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanţi în conformitate cu poziţia A.2 din anexa nr. 5 şi poziţiile A.2 şi A.3 din anexa nr. 4.
    (2) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevãzute la poziţiile A.2 şi A.3 din anexa nr. 4. În situaţia în care evaluarea se realizeazã prin modelarea calitãţii aerului înconjurãtor, se aplicã prevederile poziţiei A.3 din anexa nr. 4.
    ART. 40
    (1) Metodele de referinţã pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurãtor sunt prevãzute la pct. 9, 10, 11 şi 12 ale lit. A din anexa nr. 7.
    (2) Metodele de referinţã pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevãzute la pct. 13 al lit. A din anexa nr. 7.

    SUBSECŢIUNEA 1.5
    Zona de protecţie

    ART. 41
    (1) Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de mãsurare se stabileşte, prin studii specifice de evaluare a calitãţii aerului înconjurãtor, la microscarã, o zonã de protecţie, luând în considerare cel puţin urmãtoarele aspecte:
    a) tipul punctului fix de mãsurare;
    b) topografia/orografia terenului;
    c) poluantul/poluanţii luaţi în considerare;
    d) condiţiile micrometeorologice;
    e) construcţiile semnificative din aria respectivã;
    f) sursele de emisie a poluanţilor în atmosferã.
    (2) Zona de protecţie este evidenţiatã în planurile de urbanism.
    (3) În interiorul zonei de protecţie se amplaseazã panouri de avertizare pe care se marcheazã semnificaţia şi limitele zonei.
    (4) În zona de protecţie este interzisã executarea oricãror lucrãri sau desfãşurarea oricãror activitãţi care ar putea influenţa reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurãtor, fãrã informarea prealabilã a autoritãţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului. Informarea este însoţitã de documente care demonstreazã prin metode sau tehnici specifice de evaluare a calitãţii aerului înconjurãtor modul în care este afectatã calitatea aerului înconjurãtor.
    (5) Autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului analizeazã în cel mai scurt timp posibil de la data informãrii şi transmite titularului condiţiile în care se pot desfãşura activitãţi sau lucrãri cu caracter temporar în zona de protecţie.
    (6) Demararea lucrãrilor cu caracter temporar sau a activitãţilor este permisã numai dupã primirea rãspunsului de la autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului.
    (7) Emiterea actelor de reglementare se face luându-se în considerare prevederile referitoare la zona de protecţie definitã în prezenta lege.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor

    SUBSECŢIUNEA 2.1
    Regimul de gestionare

    ART. 42
    În vederea gestionãrii calitãţii aerului înconjurãtor, pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie, respectiv PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonã sau aglomerare se delimiteazã arii care se clasificã în regimuri de gestionare în funcţie de rezultatul evaluãrii calitãţii aerului înconjurãtor, realizatã cu respectarea prevederilor secţiunii 1 din cap. III, dupã cum urmeazã:
    a) regim de gestionare I - reprezintã ariile din zonele şi aglomerãrile în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile-limitã plus marja de toleranţã, acolo unde este aplicabilã, prevãzute la lit. B şi poziţia G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM(2,5) sunt mai mari decât valorile-ţintã prevãzute la lit. C şi poziţia G.4 din anexa nr. 3;
    b) regim de gestionare II - reprezintã ariile din zonele şi aglomerãrile în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mici decât valorile-limitã, prevãzute la lit. B şi poziţia G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM(2,5) sunt mai mici decât valorile-ţintã prevãzute la lit. C şi poziţia G.4 din anexa nr. 3.
    ART. 43
    (1) În ariile din zonele şi aglomerãrile clasificate în regim de gestionare I se elaboreazã planuri de calitate a aerului pentru a se atinge valorile-limitã corespunzãtoare sau, respectiv, valorile-ţintã.
    (2) În ariile din zonele şi aglomerãrile clasificate în regim de gestionare II se elaboreazã planuri de menţinere a calitãţii aerului.
    ART. 44
    În toate zonele şi aglomerãrile clasificate în regim de gestionare I pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, autoritãţile competente trebuie sã specifice ariile în care s-au depãşit valorile-ţintã, precum şi sursele care au contribuit la aceasta. Pentru aceste zone se stabilesc mãsuri care sã nu implice costuri disproporţionate, direcţionate mai ales cãtre sursele predominante de emisii, în scopul atingerii valorilor-ţintã. În cazul instalaţiilor industriale care intrã sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 84/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, atingerea valorilor-ţintã se realizeazã prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceastã ordonanţã de urgenţã.
    ART. 45
    (1) În ariile din zonele şi aglomerãrile clasificate în regim de gestionare I, dacã este cazul, se menţioneazã distinct şi justificat:
    a) dacã depãşirea valorii-limitã pentru un anumit poluant atmosferic s-a datorat unor evenimente naturale;
    b) dacã depãşirea valorii-limitã pentru PM(10) s-a datorat resuspensiei în aer a particulelor în urma tratãrii carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
    (2) Depãşirile valorilor-limitã care se demonstreazã cã sunt datorate surselor naturale, prevãzute la alin. (1) lit. a), transmise spre informare Comisiei Europene, conform art. 72 alin. (1), nu sunt considerate depãşiri în sensul prezentei legi.
    (3) Demonstrarea contribuţiei surselor naturale ori a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratãrii carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii se face conform ghidurilor elaborate de Comisia Europeanã.
    ART. 46
    În scopul protecţiei vegetaţiei se asigurã conformarea cu nivelurile critice, prevãzute la lit. F din anexa nr. 3, evaluate în conformitate cu poziţia A.1 din anexa nr. 5.
    ART. 47
    (1) În scopul reducerii expunerii la PM(2,5), pe întreg teritoriul ţãrii, autoritãţile competente iau mãsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, în vederea atingerii ţintei naţionale de reducere a expunerii, stabilite la poziţia G.2 din anexa nr. 3, pânã în anul precizat de aceasta.
    (2) Pe întreg teritoriul ţãrii, autoritãţile competente iau mãsurile necesare astfel încât indicatorul mediu de expunere pentru PM(2,5) pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu poziţia G.1 din anexa nr. 3, sã nu depãşeascã valoarea obligaţiei referitoare la concentraţia de expunere stabilitã la poziţia G.3 din anexa nr. 3.
    (3) Indicatorul mediu de expunere pentru PM(2,5) se stabileşte în conformitate cu poziţia G.1 din anexa nr. 3.
    (4) Distribuţia şi numãrul punctelor de prelevare pentru mãsurarea concentraţiilor de PM(2,5), stabilite conform lit. A din anexa nr. 5, pe baza cãrora este calculat indicatorul mediu de expunere pentru PM(2,5), reflectã în mod adecvat expunerea generalã a populaţiei. Numãrul punctelor de prelevare nu trebuie sã fie mai mic decât cel obţinut prin aplicarea prevederilor poziţiei A.2 din anexa nr. 6.
    ART. 48
    (1) În zonele şi aglomerãrile de pe întreg teritoriul ţãrii, autoritãţile competente iau mãsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, astfel încât concentraţiile de PM(2,5) din aerul înconjurãtor sã nu depãşeascã valoarea-ţintã, începând cu data specificatã, potrivit prevederilor poziţiei G.4 din anexa nr. 3.
    (2) În zonele şi aglomerãrile de pe întreg teritoriul ţãrii, autoritãţile competente iau mãsurile necesare astfel încât concentraţiile de PM(2,5) din aerul înconjurãtor sã nu depãşeascã valoarea-limitã, începând cu data specificatã, potrivit prevederilor poziţiei G.5 din anexa nr. 3. Respectarea acestei cerinţe este evaluatã în conformitate cu lit. A din anexa nr. 5.
    (3) Marja de toleranţã prevãzutã la poziţia G.5 din anexa nr. 3 se aplicã în conformitate cu art. 43 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) şi (2).
    ART. 49
    (1) În zonele şi aglomerãrile de pe întreg teritoriul ţãrii, autoritãţile competente iau toate mãsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, astfel încât concentraţiile de ozon în aerul înconjurãtor sã nu depãşeascã valorile-ţintã şi obiectivele pe termen lung, prevãzute la poziţiile D.3 şi D.4 din anexa nr. 3.
    (2) Pentru zonele şi aglomerãrile în care nivelul concentraţiei de ozon depãşeşte valoarea-ţintã, autoritãţile competente prevãzute la art. 7-23 trebuie sã se asigure cã sunt implementate mãsurile din programul naţional elaborat în conformitate cu art. 10 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici.
    (3) În cazul în care mãsurile prevãzute la alin. (2) nu sunt suficiente, se implementeazã un plan de calitate a aerului pentru a atinge valorile-ţintã de la data prevãzutã la poziţia D.3 din anexa nr. 3, cu excepţia cazurilor în care aplicarea acestuia implicã costuri disproporţionate.
    (4) Pentru zonele şi aglomerãrile în care nivelul concentraţiilor de ozon depãşeşte nivelurile obiectivelor pe termen lung, dar se situeazã sub valorile-ţintã sau sunt egale cu acestea, autoritãţile competente prevãzute la art. 7-23 elaboreazã şi pun în aplicare mãsuri-cost eficiente cu scopul îndeplinirii obiectivului pe termen lung.
    (5) În zonele şi aglomerãrile în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, autoritãţile competente prevãzute la art. 7-23 iau mãsuri care nu presupun costuri disproporţionate prin care sã menţinã aceste niveluri sub obiectivele pe termen lung şi sã asigure cea mai bunã calitate a aerului înconjurãtor compatibilã cu principiile dezvoltãrii durabile şi un înalt nivel de protecţie a mediului şi a sãnãtãţii umane, în mãsura în care factori cum ar fi natura transfrontierã a poluãrii cu ozon şi condiţiile meteorologice o permit.
    (6) Mãsurile prevãzute la alin. (4) trebuie sã fie în concordanţã cu programul naţional şi planurile de calitate a aerului prevãzute la alin. (2) şi (3).
    ART. 50
    În zonele şi aglomerãrile de pe întreg teritoriul ţãrii, autoritãţile competente prevãzute la art. 7-23 iau toate mãsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate astfel încât, începând cu data de 31 decembrie 2012, concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, utilizat ca marker pentru evaluarea riscului cancerigen al hidrocarburilor aromatice policiclice, din aerul înconjurãtor sã nu depãşeascã valoarea-ţintã, potrivit prevederilor lit. C din anexa nr. 3.
    ART. 51
    Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limitã şi derogarea de la obligaţia de a aplica anumite valori-limitã se realizeazã în urmãtoarele condiţii:
    a) atunci când, într-o anumitã zonã sau aglomerare, conformarea la valorile-limitã pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsã pânã la termenele precizate la poziţia B.2 din anexa nr. 3, se pot proroga aceste termene pentru acea zonã sau aglomerare cu cel mult 5 ani, cu condiţia întocmirii unui plan de calitate a aerului, în conformitate cu art. 52, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplicã prorogarea. Acest plan de calitate a aerului este completat cu informaţiile prevãzute la lit. B din anexa nr. 10 şi demonstreazã realizarea conformãrii la valorile-limitã înaintea expirãrii noului termen;
    b) atunci când, într-o anumitã zonã sau aglomerare, conformarea la valorile-limitã pentru PM(10), prevãzute la poziţia B.2 din anexa nr. 3, nu poate fi atinsã din cauza unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condiţiilor climatice nefavorabile sau contribuţiilor transfrontiere, obligaţia de a aplica aceste valori-limitã se respectã începând cu data de 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevãzute la lit. a) şi a demonstrãrii faptului cã au fost luate toate mãsurile necesare la nivel naţional, regional şi local pentru respectarea termenelor;
    c) în cazul aplicãrii condiţiilor prevãzute la lit. a) sau b), valoarea-limitã pentru fiecare poluant nu trebuie depãşitã cu mai mult decât marja de toleranţã prevãzutã la poziţia B.2 din anexa nr. 3 pentru fiecare dintre poluanţii respectivi.

    SUBSECŢIUNEA 2.2
    Planuri de calitate a aerului

    ART. 52
    (1) În cazul depãşirii acelor valori-limitã pentru care termenele de respectare, prevãzute la poziţiile B.2 şi G.5 din anexa nr. 3, au fost depãşite, planurile de calitate a aerului cuprind mãsuri potrivite, astfel încât perioada de depãşire sã fie cât mai scurtã cu putinţã. Planurile de calitate a aerului pot include, în plus, mãsuri specifice vizând protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii.
    (2) Planurile de calitate a aerului cuprind cel puţin informaţiile prevãzute la lit. A din anexa nr. 10 şi pot include mãsuri din cadrul planurilor de acţiune pe termen scurt, întocmite potrivit prevederilor art. 53.
    (3) În toate zonele şi aglomerãrile, în ariile clasificate în regimul de gestionare I pentru mai mulţi poluanţi se elaboreazã, acolo unde este cazul, planuri integrate de calitate a aerului.
    (4) În scopul atingerii obiectivelor relevante de mediu, la elaborarea planurilor de calitate a aerului trebuie sã se asigure, pe cât posibil, concordanţa cu alte planuri/programe întocmite conform prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.879/2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere progresivã a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, ale Hotãrârii Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere şi ale Hotãrârii Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicatã.
    (5) Planurile de calitate a aerului se elaboreazã pentru unitãţi administrativ-teritoriale, respectiv pentru sectoare ale municipiului Bucureşti sau pãrţi din acestea şi se aprobã prin hotãrâre a consiliului local, respectiv prin hotãrâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.
    (6) În cazul în care planul de calitate a aerului se elaboreazã pentru douã sau mai multe unitãţi administrativ-teritoriale învecinate aparţinând aceluiaşi judeţ ori pentru douã sau mai multe sectoare ale municipiului Bucureşti, acesta se aprobã prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv hotãrâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
    (7) În cazul în care este necesarã elaborarea planului de calitate a aerului pentru unitãţi administrativ-teritoriale învecinate aparţinând mai multor judeţe sau pentru municipiul Bucureşti cu judeţele învecinate, acesta se realizeazã în comun de cãtre consiliile judeţene implicate, respectiv consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se aprobã de fiecare dintre ele prin hotãrâri.

    SUBSECŢIUNEA 2.3
    Planuri de acţiune pe termen scurt

    ART. 53
    (1) Se defineşte riscul de depãşire a pragurilor de alertã ca fiind situaţia în care concentraţiile mãsurate pentru 3 ore consecutiv sunt egale sau mai mari decât 90% din valoarea pragurilor de alertã corespunzãtoare, prevãzute la lit. E din anexa nr. 3.
    (2) În situaţia în care, într-o anumitã zonã sau aglomerare, existã riscul de depãşire a pragurilor de alertã, prevãzute la lit. E din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acţiune pe termen scurt care conţin mãsurile ce trebuie luate pentru a reduce riscul sau durata depãşirii. Atunci când, într-o anumitã zonã sau aglomerare, existã riscul ca nivelurile poluanţilor sã depãşeascã una sau mai multe dintre valorile-limitã şi/sau valorile-ţintã prevãzute la poziţiile B.2, D.3, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3, se pot întocmi, acolo unde este cazul, planuri de acţiune pe termen scurt.
    (3) În cazul în care existã riscul de depãşire a pragului de alertã pentru ozon, prevãzut la poziţia E.2 din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acţiune pe termen scurt numai atunci când se considerã cã existã un potenţial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a severitãţii depãşirii, luându-se în considerare condiţiile naţionale geografice, meteorologice şi economice. La întocmirea unui astfel de plan de acţiune pe termen scurt se iau în considerare prevederile Deciziei Comisiei 2004/279/CE din 19 martie 2004 de orientare pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ozonul din aerul înconjurãtor, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L87 din 25 martie 2004.
    (4) Planurile de acţiune pe termen scurt pot conţine, de la caz la caz, mãsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare a activitãţilor care contribuie la riscul depãşirii valorilor-limitã sau valorilor-ţintã ori pragurilor de alertã corespunzãtoare, în condiţiile legii.
    (5) Planurile de acţiune pe termen scurt pot include mãsuri referitoare la traficul rutier, lucrãrile de construcţii, nave aflate la danã, utilizarea instalaţiilor industriale sau a produselor industriale şi încãlzirea locuinţelor. Aceste planuri pot lua în considerare acţiuni specifice pentru protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii.
    ART. 54
    Metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acţiune pe termen scurt şi a planurilor de menţinere a calitãţii aerului se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
    ART. 55
    (1) În situaţia în care se depãşeşte oricare dintre pragurile de alertã, valorile-limitã sau valorile-ţintã, plus marja de toleranţã corespunzãtoare ori obiectivul pe termen lung, prevãzute la lit. E şi la poziţiile B.2, D.3, D.4, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3, din cauza unui transport transfrontier de poluanţi atmosferici sau de precursori ai acestora, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului coopereazã direct cu autoritatea omoloagã din statele vecine membre ale Uniunii Europene ori prin autoritatea publicã centralã pentru realizarea politicii externe a statului român cu autoritatea omoloagã din statele vecine care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi, acolo unde este cazul, stabileşte acţiuni comune, cum ar fi elaborarea de planuri comune sau corelate de calitate a aerului în scopul eliminãrii acestor depãşiri prin aplicarea unor mãsuri potrivite, care nu presupun costuri disproporţionate.
    (2) Comisia Europeanã este invitatã sã participe la orice acţiune de cooperare dintre cele prevãzute la alin. (1).
    (3) În cazul în care se întocmesc planuri comune de acţiune pe termen scurt care se referã la zone învecinate cu alte state membre ale Uniunii Europene, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului se asigurã cã autoritãţile competente din statele membre ale Uniunii Europene învecinate primesc toate informaţiile relevante.
    (4) În cazul în care într-o zonã sau aglomerare din vecinãtatea graniţei se depãşeşte pragul de informare şi/sau pragul de alertã, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului informeazã cât de repede este posibil autoritãţile competente din statele vecine membre ale Uniunii Europene interesate.
    (5) La elaborarea planurilor prevãzute la alin. (1) şi (3) şi la informarea publicului, prevãzutã la alin. (4), autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, prin autoritatea publicã centralã pentru realizarea politicii externe a statului român, dupã caz, face eforturi pentru a coopera cu ţãrile terţe şi în special cu ţãrile candidate.

    SUBSECŢIUNEA 2.4
    Planuri de menţinere a calitãţii aerului

    ART. 56
    (1) Planul de menţinere a calitãţii aerului se elaboreazã, dupã caz, de cãtre consiliul judeţean, pentru unitãţi administrativ-teritoriale aparţinând aceluiaşi judeţ, sau de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru sectoarele municipiului Bucureşti şi se aprobã prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv prin hotãrâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
    (2) Planul de menţinere a calitãţii aerului conţine mãsuri pentru pãstrarea nivelului poluanţilor sub valorile-limitã, respectiv sub valorile-ţintã şi pentru asigurarea celei mai bune calitãţi a aerului înconjurãtor în condiţiile unei dezvoltãri durabile.

    CAP. IV
    Emisiile în atmosferã

    ART. 57
    (1) Desfãşurarea activitãţilor existente, precum şi începerea activitãţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra calitãţii aerului înconjurãtor se realizeazã numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu emise conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Autorizaţia de mediu/Autorizaţia integratã de mediu stabileşte valori-limitã de emisie pentru poluanţii specifici activitãţii desfãşurate, ţinând cont de cele mai bune tehnici aplicabile în domeniu, precum şi de nivelul calitãţii aerului înconjurãtor la nivel local.
    (3) În zonele în care sunt depãşite valorile-limitã privind calitatea aerului înconjurãtor pentru unul sau mai mulţi poluanţi, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, dupã caz, pentru aceşti poluanţi valori-limitã de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specificã activitãţii desfãşurate.
    (4) În cazul depãşirii valorilor-limitã de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, autoritatea competentã decide sã ia toate mãsurile necesare pentru înlãturarea cauzelor şi consecinţelor asupra calitãţii aerului înconjurãtor ale acestor depãşiri, inclusiv întreruperea temporarã a activitãţii instalaţiei care a generat aceastã situaţie.
    (5) În cazul depãşirii valorilor-limitã de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, titularii activitãţilor au obligaţia sã informeze autoritãţile competente şi sã se conformeze mãsurilor impuse de acestea.
    ART. 58
    (1) Titularii de activitate au obligaţia sã monitorizeze nivelul emisiilor de poluanţi şi sã raporteze, periodic, informaţiile solicitate cãtre autoritatea competentã, conform actelor de reglementare în baza cãrora îşi desfãşoarã activitatea.
    (2) Rezultatele monitorizãrii se înregistreazã, se prelucreazã şi se prezintã într-o formã adecvatã, stabilitã de autoritatea competentã pentru protecţia mediului.
    ART. 59
    (1) Titularii de activitãţi au obligaţia de a lua toate mãsurile care se impun în vederea limitãrii emisiilor de poluanţi în atmosferã, inclusiv prin colectarea şi dirijarea emisiilor fugitive şi utilizarea unor echipamente de reţinere a poluanţilor la sursã.
    (2) Transferul de poluanţi din aer cãtre un alt factor de mediu, ca urmare a mãsurilor de reducere a poluãrii aerului înconjurãtor, este permis în condiţiile menţinerii nivelului poluanţilor sub valorile-limitã pentru acel factor de mediu, cu acordul autoritãţii publice teritoriale pentru protecţia mediului.
    (3) Este permisã utilizarea metodelor şi sistemelor de îmbunãtãţire a calitãţii aerului înconjurãtor care nu conduc la depãşirea normelor stabilite de legislaţia în vigoare pentru locul de muncã.
    ART. 60
    (1) Emisiile de poluanţi în atmosferã cu impact asupra sãnãtãţii omului şi mediului se supun taxãrii, iar sumele aferente se fac venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii.
    (2) Stabilirea taxelor prevãzute la alin. (1) se reglementeazã prin lege, iar reactualizarea cuantumului acestor taxe se face prin hotãrâre a Guvernului.
    ART. 61
    (1) Autoritatea publicã centralã pentru transporturi şi autoritatea publicã centralã pentru industrie, în colaborare cu autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, stabilesc, dupã caz, valorile-limitã pentru poluanţii emişi de sursele mobile, în conformitate cu prevederile standardelor europene şi internaţionale.
    (2) Utilizatorii de surse mobile de poluare au obligaţia sã asigure încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursã, precum şi sã le supunã inspecţiilor tehnice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
    (3) În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, sursele difuze se transformã în surse de emisii dirijate.

    CAP. V
    Informarea publicului

    ART. 62
    (1) Autoritãţile publice pentru protecţia mediului asigurã informarea publicului, precum şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi: organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintã interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sãnãtãţii şi organizaţiile industriale relevante, în mod adecvat şi în timp util, privind:
    a) calitatea aerului înconjurãtor în conformitate cu anexa nr. 11;
    b) orice decizii de prorogare în conformitate cu art. 51 lit. a);
    c) orice exceptãri în conformitate cu art. 51 lit. b);
    d) planurile de calitate a aerului prevãzute la art. 51 lit. a), planurile de acţiune pe termen scurt prevãzute la art. 53 alin. (2) şi (3), precum şi programele prevãzute la art. 49 alin. (2) şi (3), inclusiv rezultatele investigãrii fezabilitãţii şi conţinutului specific şi rapoarte cu privire la stadiul implementãrii mãsurilor.
    (2) Primarii, consiliile locale, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, asigurã informarea publicului, precum şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintã interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sãnãtãţii şi organizaţiile industriale relevante, în mod adecvat şi în timp util, privind planurile de calitate a aerului, prevãzute la art. 52, respectiv planurile de menţinere a calitãţii aerului, prevãzute la art. 56, şi rapoartele referitoare la stadiul îndeplinirii mãsurilor, în condiţiile legii.
    (3) Informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului cu titlu gratuit, prin intermediul oricãror mijloace media uşor accesibile, inclusiv internetul sau alte mijloace de telecomunicaţii potrivite, şi ţin cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 190/2010.
    (4) Informaţiile prevãzute la art. 55 alin. (4) sunt puse la dispoziţia publicului.
    ART. 63
    (1) Autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului organizatã la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti pune la dispoziţia publicului, anual, pânã la data de 30 martie, raportul privind calitatea aerului înconjurãtor pentru anul anterior, cu referire la toţi poluanţii care intrã sub incidenţa prezentei legi.
    (2) Aceste rapoarte cuprind informaţii privind nivelurile care depãşesc valorile-limitã, valorile-ţintã, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi cele de alertã pentru perioadele de mediere corespunzãtoare. Aceste informaţii sunt însoţite de o evaluare sumarã a efectelor depãşirilor respective asupra mediului ca întreg şi asupra sãnãtãţii umane, în baza rapoartelor privind efectele calitãţii aerului înconjurãtor asupra sãnãtãţii umane, elaborate şi transmise de autoritãţile publice de sãnãtate.
    (3) Aceste rapoarte mai pot include, unde este cazul, informaţii suplimentare şi evaluãri privind protecţia pãdurilor şi vegetaţiei în baza rapoartelor elaborate şi transmise de autoritãţile publice care rãspund de silviculturã, precum şi informaţii privind alţi poluanţi pentru care prezenta lege conţine prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanţe precursoare ale ozonului nereglementate, prevãzute la lit. B din anexa nr. 9.
    (4) CECA pune la dispoziţia publicului, anual, pânã la data de 30 martie, raportul privind calitatea aerului înconjurãtor la nivel naţional pentru anul anterior, care include informaţii din rapoartele elaborate conform prevederilor alin. (1), tendinţa evoluţiei calitãţii aerului înconjurãtor comparativ cu anii anteriori, precum şi o evaluare sumarã a efectelor depãşirilor pragurilor de calitate asupra sãnãtãţii umane şi a mediului ca întreg.
    ART. 64
    În cazul în care pragul de informare sau oricare dintre pragurile de alertã prevãzute la lit. E din anexa nr. 3 sunt depãşite, autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului organizatã la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti informeazã publicul prin intermediul mass-media sau al internetului.
    ART. 65
    (1) Informaţia privind calitatea aerului înconjurãtor este publicã, dacã nu intrã sub incidenţa prevederilor altor acte normative de protejare a informaţiei.
    (2) Toate autoritãţile publice sunt obligate sã asigure accesul la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziilor în acest domeniu, în condiţiile şi termenele prevãzute de legislaţia în vigoare.
    (3) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului informeazã publicul cu privire la autoritãţile şi organismele cu atribuţii şi responsabilitãţi pentru evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor.
    ART. 66
    Toate informaţiile furnizate publicului trebuie sã fie clare, inteligibile şi accesibile.

    CAP. VI
    Transmiterea informaţiilor şi raportarea

    ART. 67
    Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene informaţiile privind calitatea aerului înconjurãtor, în termenele şi formatele stabilite de cãtre aceasta.
    ART. 68
    (1) Pânã la punerea în aplicare a mãsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeanã, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite acesteia:
    a) informaţii cu privire la nivelul concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este cazul, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen sau monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren;
    b) în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecãrui an informaţii despre zonele şi aglomerãrile în care nivelurile unuia sau mai multor poluanţi depãşesc valorile-limitã plus marjele de toleranţã, sau a valorii-limitã, în cazul poluanţilor pentru care nu a fost fixatã o marjã de toleranţã sau dupã caz a valorilor-ţintã, despre datele sau perioadele când aceste depãşiri au fost înregistrate, despre valorile înregistrate şi despre cauzele fiecãrui caz de depãşire înregistratã.
    (2) Pânã la punerea în aplicare a mãsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeanã, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite acesteia informaţii cu privire la nivelul concentraţiilor de ozon, pentru fiecare lunã, din aprilie şi pânã în septembrie, cu titlu provizoriu, astfel:
    a) cel mai târziu la sfârşitul lunii urmãtoare, data, numãrul total de ore de depãşire, valorile maxime de ozon pe o orã, pentru fiecare zi de depãşire a pragului de informare şi/sau alertã;
    b) cel mai târziu la data de 31 octombrie a fiecãrui an, informaţiile pentru întreaga perioadã aprilie-septembrie şi, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depãşit obiectivul pe termen lung sau valoarea-ţintã, data şi valoarea maximã zilnicã a mediei pe 8 ore.
    (3) Pânã la punerea în aplicare a mãsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeanã, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecãrui an, informaţiile cu privire la nivelul concentraţiilor de ozon, precum şi informaţiile validate pentru anul anterior referitoare la:
    a) data, numãrul total de ore de depãşire, valorile maxime de ozon pe o orã, pentru fiecare zi de depãşire a pragului de informare şi/sau alertã;
    b) informaţiile prevãzute la alin. (2) şi, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depãşit obiectivul pe termen lung sau valoarea-ţintã, data şi valoarea maximã zilnicã a mediei pe 8 ore;
    c) concentraţiile medii anuale pentru substanţele precursoare ale ozonului, prevãzute în anexa nr. 9;
    d) valorile AOT40 pentru protecţia vegetaţiei şi a pãdurii calculate conform poziţiei D.1 din anexa nr. 3.
    ART. 69
    (1) Pentru informaţiile colectate începând cu al doilea an calendaristic dupã intrarea în vigoare a mãsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeanã, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecãrui an, urmãtoarele:
    a) informaţii cu privire la modificãrile delimitãrilor zonelor şi aglomerãrilor pentru evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului înconjurãtor, definite conform art. 6;
    b) lista zonelor şi aglomerãrilor în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanţi depãşesc valorile-limitã, plus marjele de toleranţã, acolo unde este cazul, ori care depãşesc valorile-ţintã sau nivelurile critice, prevãzute la lit. F şi la poziţiile B.2, D.3, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3.
    (2) Pentru zonele şi aglomerãrile prevãzute la alin. (1) lit. b) autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecãrui an, informaţii despre:
    a) nivelurile evaluate şi, dacã sunt relevante, datele şi perioadele când aceste niveluri au fost observate;
    b) evaluarea contribuţiilor surselor naturale şi a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratãrii carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, dacã este cazul, la nivelurile evaluate, conform prevederilor art. 45.
    ART. 70
    Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, cu titlu provizoriu, informaţii privind depãşirile pragurilor de alertã sau de informare: nivelul înregistrat, locul şi perioada în care a fost înregistratã depãşirea.
    ART. 71
    Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene informaţii privind planurile de calitatea aerului, respectiv planurile integrate de calitatea aerului, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la sfârşitul anului în care au fost înregistrate depãşirile.
    ART. 72
    (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, spre informare, pentru un anumit an, listele cu zonele şi aglomerãrile unde depãşirile valorilor-limitã pentru un anumit poluant sunt atribuite contribuţiilor din surse naturale.
    (2) Informaţiile furnizate se referã la concentraţii şi surse de poluare, precum şi la demonstrarea faptului cã depãşirile valorilor-limitã pot fi atribuite surselor naturale.
    ART. 73
    (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, pentru un anumit an, dacã este cazul, listele cu zonele şi aglomerãrile unde depãşirile valorilor-limitã pentru PM(10) sunt datorate resuspensiei particulelor ca urmare a tratãrii carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
    (2) Informaţiile furnizate se referã la concentraţii şi surse de poluare, precum şi la demonstrarea faptului cã depãşirile valorilor-limitã pot fi atribuite resuspensiei particulelor şi cã au fost luate toate mãsurile rezonabile pentru reducerea concentraţiilor.
    ART. 74
    (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului notificã Comisiei Europene zonele sau aglomerãrile unde considerã cã sunt aplicabile condiţiile prevãzute la art. 51 lit. a) sau b) şi transmite acesteia planul de calitate a aerului prevãzut la art. 51 lit. a), inclusiv toate informaţiile necesare Comisiei Europene, pentru ca aceasta sã evalueze dacã toate condiţiile relevante sunt sau nu îndeplinite.
    (2) Se considerã cã sunt îndeplinite condiţiile relevante pentru aplicarea art. 51 lit. a) sau b) atunci când Comisia Europeanã nu ridicã obiecţii în termen de 9 luni de la primirea notificãrii.
    (3) În cazul unor obiecţii ale Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, planurile de calitate a aerului se modificã sau se furnizeazã planuri noi.
    ART. 75
    Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului informeazã Comisia Europeanã în legãturã cu metodele utilizate pentru prelevarea şi mãsurarea:
    a) compuşilor organici volatili precursori ai ozonului, prevãzuţi în anexa nr. 9;
    b) arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului şi benzo(a)pirenului;
    c) compoziţiei chimice a particulelor în suspensie PM(2,5).
    ART. 76
    Metodele utilizate pentru evaluarea preliminarã a calitãţii aerului înconjurãtor pentru poluanţii arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren sunt transmise pentru informare Comisiei Europene.
    ART. 77
    Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului notificã Comisia Europeanã cu privire la prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limitã prevãzutã la art. 51 şi transmite planurile de calitate a aerului elaborate în acest scop.

    CAP. VII
    Sancţiuni

    ART. 78
    Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.

    SECŢIUNEA 1
    Contravenţii

    ART. 79
    (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 3.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea urmãtoarelor obligaţii:
    a) obligaţiile ce revin titularilor de activitãţi care deţin surse fixe de poluare atmosfericã de a participa la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    b) obligaţiile ce revin titularilor de activitãţi care deţin surse fixe de poluare atmosfericã, conform prevederilor cuprinse în programele de reducere a emisiilor, în planurile de menţinere a calitãţii aerului, în planurile de calitate a aerului şi în planurile de acţiune pe termen scurt;
    c) obligaţiile ce revin titularilor de activitãţi la declanşarea de cãtre autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt, de a lua mãsuri urgente şi eficiente de reducere a emisiilor de poluanţi în aer, astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurãtor sã fie redusã pânã la atingerea nivelului valorii-limitã, inclusiv prin oprirea temporarã a activitãţii, dacã este cazul.
    (2) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea urmãtoarelor obligaţii:
    a) obligaţia utilizatorilor de surse mobile de a asigura încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursã, precum şi de a le supune inspecţiilor tehnice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Aceastã prevedere nu este aplicabilã utilizatorilor de autovehicule rutiere pentru care se aplicã legislaţia în vigoare privind circulaţia pe drumurile publice;
    b) obligaţia de a se supune tuturor procedurilor şi cerinţelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau reducerea impactului asupra aerului înconjurãtor şi a mediului ca întreg;
    c) obligaţia de transformare a surselor difuze în surse de emisii dirijate, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic.
    (3) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea urmãtoarelor obligaţii:
    a) obligaţia titularului de activitate de a furniza autoritãţilor competente informaţiile solicitate pentru elaborarea inventarelor de emisii de poluanţi atmosferici;
    b) obligaţia titularului de activitate de a informa autoritãţile competente în cazul depãşirii valorilor-limitã de emisie, impuse prin actele de reglementare.
    (4) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea urmãtoarelor obligaţii:
    a) prevederile referitoare la protecţia atmosferei din acordul şi/sau autorizaţia de mediu/autorizaţia integratã de mediu;
    b) obligaţiile titularilor de activitate care deţin surse fixe de poluare atmosfericã de a se supune controlului autoritãţilor competente, conform legislaţiei în vigoare;
    c) obligaţiile titularilor de activitate de a anunţa, de îndatã, autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului despre producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale.
    (5) Nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 22 lit. c), d), f)-j) de cãtre primari, preşedinţii consiliilor judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 3.000 lei la 7.500 lei.
    ART. 80
    (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 79 se fac de personalul împuternicit din cadrul autoritãţilor publice de inspecţie şi control pentru protecţia mediului, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
    (2) Contravenţiilor prevãzute la art. 79 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute la art. 79, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Infracţiuni

    ART. 81
    Constituie infracţiuni şi se pedepsesc dupã cum urmeazã:
    a) cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã neelaborarea, de cãtre titularii activitãţilor care constituie surse fixe importante de emisii, a planurilor pentru situaţii de urgenţã, care stabilesc mãsurile aplicabile în interiorul amplasamentului, precum şi nesolicitarea aprobãrii de la autoritãţile competente pentru mãsurile stabilite a se aplica în afara amplasamentului;
    b) cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru neoprirea în caz de pericol iminent a funcţionãrii instalaţiilor care constituie sursã de pericol cu impact asupra calitãţii aerului înconjurãtor sau neanunţarea autoritãţilor competente cu privire la pericol.
    ART. 82
    Infracţiunile prevãzute la art. 81 se constatã de cãtre personalul împuternicit din cadrul autoritãţilor publice centrale competente şi din unitãţile teritoriale ale acestora, precum şi din cadrul autoritãţilor publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege. Actele de constatare se transmit organului de urmãrire penalã competent.

    CAP. VIII
    Dispoziţii tranzitorii şi finale

    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii tranzitorii

    ART. 83
    (1) Prevederile Ordinului ministrului mediului şi gospodãrii apelor nr. 35/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi punere în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calitãţii aerului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2007, rãmân în vigoare pânã la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea metodologiei prevãzute la art. 54.
    (2) Prevederile Ordinului ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile nr. 1.095/2007 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitãrii informãrii publicului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, rãmân în vigoare pânã la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului de aprobare a normativului revizuit.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Dispoziţii finale

    ART. 84
    Anexele nr. 1-11 fac parte integrantã din prezenta lege şi se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului în funcţie de adaptãrile la progresul tehnic în conformitate cu procedura prevãzutã de legislaţia europeanã în domeniu, fãrã a conduce însã la modificarea directã sau indirectã a valorilor-limitã, respectiv a valorilor-ţintã, şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ART. 85
    Prezenta lege intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ART. 86
    (1) La data intrãrii în vigoare a legii se abrogã:
    a) Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 6 decembrie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 655/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    b) Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerãrilor şi clasificarea aglomerãrilor şi zonelor pentru evaluarea calitãţii aerului în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002, cu completãrile ulterioare;
    c) Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor-limitã, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurãtor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 octombrie 2002, cu completãrile ulterioare;
    d) Hotãrârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calitãţii aerului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004, cu completãrile ulterioare;
    e) Hotãrârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integratã a calitãţii aerului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 3 mai 2004;
    f) Hotãrârea Guvernului nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 2 iunie 2004;
    g) Hotãrârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 27 mai 2004;
    h) Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 448/2007 pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurãtor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2007.
    (2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile contrare cuprinse în Ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementãrii privind evaluarea poluãrii mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în Ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, cu modificãrile ulterioare, în STAS 12574/1987 privind condiţiile de calitate ale aerului din zonele protejate şi în STAS 10331/1992 privind principii şi reguli generale de supraveghere a calitãţii aerului, precum şi orice altã dispoziţie contrarã îşi înceteazã aplicabilitatea cu privire la poluanţii atmosferici reglementaţi prin prezenta lege.
    ART. 87
    (1) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului elaboreazã metodologia prevãzutã la art. 54, care va fi aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
    (2) În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului elaboreazã şi aprobã, prin ordin al conducãtorului acesteia, normativul privind stabilirea indicilor de calitate a aerului înconjurãtor în vederea facilitãrii informãrii publicului.

                                       *

    Prezenta lege transpune în legislaţia naţionalã prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurãtor şi un aer mai curat pentru Europa, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 152 din 11 iunie 2008 şi ale Directivei 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurãtor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 23 din 26 ianuarie 2005.

    Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

                      p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
                                  IOAN OLTEAN

                             PREŞEDINTELE SENATULUI
                               MIRCEA-DAN GEOANÃ

    Bucureşti, 15 iunie 2011.
    Nr. 104.


    ANEXA 1


                                     LISTA
                        poluanţilor atmosferici luaţi în
            considerare în evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor

    1. Dioxid de sulf [SO(2)]
    2. Dioxid de azot [NO(2)]
    3. Oxizi de azot [NO(x)]
    4. Particule în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)]
    5. Plumb (Pb)
    6. Benzen [C(6)H(6)]
    7. Monoxid de carbon (CO)
    8. Ozon [O(3)
    9. Arsen (As)
    10. Cadmiu (Cd)
    11. Nichel (Ni)
    12. Hidrocarburi aromatice policiclice/Benzo(a)piren (BaP)
    13. Mercur (Hg)


    ANEXA 2

                       AGLOMERÃRILE ŞI ZONELE DE EVALUARE
                        a calitãţii aerului înconjurãtor

    I. Aglomerãri
    1. municipiul Bacãu;
    2. municipiul Baia Mare;
    3. municipiul Braşov;
    4. municipiul Brãila;
    5. municipiul Bucureşti;
    6. municipiul Cluj-Napoca;
    7. municipiul Constanţa;
    8. municipiul Craiova;
    9. municipiul Galaţi;
    10. municipiul Iaşi;
    11. municipiul Piteşti;
    12. municipiul Ploieşti;
    13. municipiul Timişoara.



II. Zone
    1. Alba - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Alba
    2. Arad - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Arad
    3. Argeş - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Argeş,
                      cu excepţia aglomerãrii Piteşti
    4. Bacãu - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Bacãu,
                      cu excepţia aglomerãrii Bacãu
    5. Bihor - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Bihor
    6. Bistriţa-
         Nãsãud - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Bistriţa-Nãsãud
    7. Botoşani - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Botoşani
    8. Braşov - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Braşov,
                      cu excepţia aglomerãrii Braşov
    9. Brãila - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Brãila,
                      cu excepţia aglomerãrii Brãila
   10. Buzãu - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Buzãu
   11. Caraş-
         Severin - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Caraş-Severin
   12. Cãlãraşi - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Cãlãraşi
   13. Cluj - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Cluj, cu
                      excepţia aglomerãrii Cluj-Napoca
   14. Constanţa - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Constanţa, cu excepţia aglomerãrii Constanţa
   15. Covasna - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Covasna
   16. Dâmboviţa - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Dâmboviţa
   17. Dolj - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Dolj, cu
                      excepţia aglomerãrii Craiova
   18. Galaţi - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Galaţi,
                      cu excepţia aglomerãrii Galaţi
   19. Giurgiu - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Giurgiu
   20. Gorj - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Gorj
   21. Harghita - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Harghita
   22. Hunedoara - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Hunedoara
   23. Ialomiţa - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Ialomiţa
   24. Iaşi - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Iaşi, cu
                      excepţia aglomerãrii Iaşi
   25. Ilfov - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Ilfov
   26. Maramureş - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Maramureş, cu excepţia aglomerãrii Baia Mare
   27. Mehedinţi - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Mehedinţi
   28. Mureş - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Mureş
   29. Neamţ - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Neamţ
   30. Olt - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Olt
   31. Prahova - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Prahova, cu excepţia aglomerãrii Ploieşti
   32. Satu Mare - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Satu Mare
   33. Sãlaj - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Sãlaj
   34. Sibiu - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Sibiu
   35. Suceava - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Suceava
   36. Teleorman - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului
                      Teleorman
   37. Timiş - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Timiş,
                      cu excepţia aglomerãrii Timişoara
   38. Tulcea - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Tulcea
   39. Vaslui - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Vaslui
   40. Vâlcea - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Vâlcea
   41. Vrancea - reprezintã delimitarea administrativã a judeţului Vrancea




    ANEXA 3

                            DETERMINAREA CERINŢELOR
            pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid
                de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie
       PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen,
     cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurãtor într-o anumitã
                              zonã sau aglomerare


    A. Pragurile superior şi inferior de evaluare
    A.1. Se aplicã urmãtoarele praguri superior şi inferior de evaluare:
    1. Dioxid de sulf



┌───────────────────────────┬──────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ │ Protecţia sãnãtãţii │ Protecţia vegetaţiei │
├───────────────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare│60% din valoarea-limitã pentru│60% din nivelul critic pentru│
│ │24 de ore (75 \f2æg/mc, a nu se │perioada de iarnã (12 \f2æg/mc) │
│ │depãşi de mai mult de 3 ori │ │
│ │într-un an calendaristic) │ │
├───────────────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare│40% din valoarea-limitã pentru│40% din nivelul critic pentru│
│ │24 de ore (50 \f2æg/mc, a nu se │perioada de iarnã (8 \f2æg/mc) │
│ │depãşi de mai mult de 3 ori │ │
│ │într-un an calendaristic) │ │
└───────────────────────────┴──────────────────────────────┴─────────────────────────────┘



    2. Dioxid de azot şi oxizi de azot



┌────────────────┬────────────────────────────┬───────────────────┬──────────────────────┐
│ │Valoarea-limitã orarã pentru│ Valoarea-limitã │ Nivelul critic anual │
│ │ protecţia sãnãtãţii umane │ anualã pentru │ pentru protecţia │
│ │ [NO(2)] │protecţia sãnãtãţii│ vegetaţiei şi │
│ │ │ umane │ecosistemelor naturale│
│ │ │ [NO(2)] │ [NO(x)] │
├────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Pragul superior │70% din valoarea-limitã │80% din valoarea- │80% din nivelul critic│
│de evaluare │(140 \f2æg/mc, a nu se depãşi │limitã │(24 \f2æg/mc) │
│ │mai mult de 18 ori într-un │(32 \f2æg/mc) │ │
│ │an calendaristic) │ │ │
├────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Pragul inferior │50% din valoarea-limitã │65% din nivelul │65% din nivelul critic│
│de evaluare │(100 \f2æg/mc, a nu se depãşi │critic │(19,5 \f2æg/mc) │
│ │mai mult de 18 ori într-un │(26 \f2æg/mc) │ │
│ │an calendaristic) │ │ │
└────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────┴──────────────────────┘



    3. Particule în suspensie [PM(10)



┌───────────────────────────┬──────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ │ Media pe 24 de ore │ Media anualã │
├───────────────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare│70% din valoarea-limitã │70% din valoarea-limitã │
│ │(35 \f2æg/mc, a nu se depãşi mai │(28 \f2æg/mc) │
│ │mult de 35 de ori într-un an │ │
│ │calendaristic) │ │
├───────────────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare│50% din valoarea-limitã │50% din valoarea-limitã │
│ │(25 \f2æg/mc, a nu se depãşi mai │(20 \f2æg/mc) │
│ │mult de 35 de ori într-un an │ │
│ │an calendaristic) │ │
└───────────────────────────┴──────────────────────────────┴─────────────────────────────┘



    4. Plumb



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media anualã │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │70% din valoarea-limitã (0,35 \f2æg/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │50% din valoarea-limitã (0,25 \f2æg/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    5. Benzen



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media anualã │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │70% din valoarea-limitã (3,5 \f2æg/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │40% din valoarea-limitã (2 \f2æg/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    6. Monoxid de carbon



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media pe 8 ore │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │70% din valoarea-limitã (7 mg/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │50% din valoarea-limitã (5 mg/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    7. Arsen



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media pe 24 de ore │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │60% din valoarea-ţintã (3,6 ng/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │40% din valoarea-ţintã (2,4 ng/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    8. Cadmiu



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media pe 24 de ore │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │60% din valoarea-ţintã (3 ng/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │40% din valoarea-ţintã (2 ng/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    9. Nichel



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media pe 24 de ore │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │70% din valoarea-ţintã (14 ng/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │50% din valoarea-ţintã (10 ng/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    10. Benzo(a)piren



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media pe 24 de ore │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │60% din valoarea-ţintã (0,6 ng/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │40% din valoarea-ţintã (0,4 ng/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    A.2. Determinarea depãşirilor pragurilor superior şi inferior de evaluare
    Depãşirile pragurilor superior şi inferior de evaluare se determinã în baza concentraţiilor din 5 ani anteriori, dacã sunt disponibile suficiente date. Se considerã cã un prag de evaluare a fost depãşit dacã a fost depãşit în cel puţin 3 din cei 5 ani anteriori.
    Pentru determinarea depãşirii pragurilor de evaluare, atunci când datele disponibile acoperã mai puţin de 5 ani, se pot combina informaţii rezultate din campanii de mãsurare de scurtã duratã, desfãşurate pe parcursul unui an în puncte în care este probabil sã aparã cele mai mari niveluri de poluare, cu informaţii extrase din inventare de emisii şi din modelare.
    B. Valori-limitã pentru protecţia sãnãtãţii umane
    B.1. Criterii
    Fãrã a aduce atingere prevederilor anexei nr. 4, pentru agregarea datelor şi calculul parametrilor statistici se utilizeazã urmãtoarele criterii:



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ Parametru │ Proporţia necesarã de date valide │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valori orare │75% (adicã 45 de minute) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valori medii pe 8 ore │75% din valori (adicã 6 ore) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valoarea maximã zilnicã a mediilor pe 8 ore│75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adicã│
│ │18 medii pe 8 ore pe zi) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valori pe 24 de ore │75% din mediile orare (adicã cel puţin 18 │
│ │valori orare) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Media anualã │90%*1) din valorile pe o orã sau (dacã nu │
│ │sunt disponibile) din valorile pe 24 de ore │
│ │de-a lungul anului │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



--------
    *1) Cerinţele privind calcularea mediei anuale nu includ pierderile de date datorate verificãrilor zilnice ale etalonãrii, calibrãrii periodice sau lucrãrilor normale de întreţinere a instrumentelor.

    B.2. Valori-limitã



┌───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┐
│ Perioada de │ │ │Datã la care trebuie│
│ mediere │ Valoarea-limitã │ Marja de toleranţã │ respectatã │
│ │ │ │ valoarea-limitã │
├───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┤
│ Dioxid de sulf │
├───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┤
│o orã │350 \f2æg/mc, a nu se depãşi│(150 \f2æg/mc) 43% │*1) │
│ │mai mult de 24 de ori │ │ │
│ │într-un an calendaristic │ │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────┤
│24 de ore │125 \f2æg/mc, a nu se depãşi│Nu │*1) │
│ │mai mult de 3 ori într-un│ │ │
│ │an calendaristic │ │ │
├───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┤
│ Dioxid de azot │
├───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┤
│o orã │200 \f2æg/mc, a nu se depãşi│(100 \f2æg/mc) 50% în 2002, │1 ianuarie 2010 │
│ │mai mult de 18 ori într- │redusã la 1 ianuarie 2005│ │
│ │un an calendaristic │şi apoi din 12 în 12 luni│ │
│ │ │cu procente anuale egale,│ │
│ │ │pentru a atinge 0% la 1 │ │
│ │ │ianuarie 2010 │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────┤
│An │40 \f2æg/mc │(20 æg/mc) 50% în 2002, │1 ianuarie 2010 │
│calendaristic │ │redusã la 1 ianuarie 2005│ │
│ │ │şi apoi din 12 în 12 luni│ │
│ │ │cu procente anuale egale,│ │
│ │ │pentru a atinge 0% la 1 │ │
│ │ │ianuarie 2010 │ │
├───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┤
│ Benzen │
├───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┤
│An │5 \f2æg/mc │(5 æg/mc) 100% la 1 │1 ianuarie 2010 │
│calendaristic │ │ianuarie 2004, redusã la │ │
│ │ │1 ianuarie 2007 şi apoi o│ │
│ │ │datã la 12 luni cu 1\f2æg/mc│ │
│ │ │pentru a atinge 0% la 1 │ │
│ │ │ianuarie 2010 │ │
├───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┤
│ Monoxid de carbon │
├───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┤
│Valoarea maximã│10 mg/mc │60% │*1) │
│zilnicã a │ │ │ │
│mediilor pe 8 │ │ │ │
│ore*2) │ │ │ │
├───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┤
│ Plumb │
├───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┤
│An │0,5 \f2æg/mc*3) │100% │*3) │
│calendaristic │ │ │ │
├───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┤
│ PM(10) │
├───────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────┤
│o zi │50 æg/mc, a nu se depãşi │50% │*1) │
│ │mai mult de 35 de ori │ │ │
│ │într-un an calendaristic │ │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────┤
│An │40 \f2æg/mc │20% │*1) │
│calendaristic │ │ │ │
└───────────────┴─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────┘



---------
    *1) În vigoare de la 1 ianuarie 2007.
    *2) Valoarea maximã zilnicã a mediilor pe 8 ore se alege dupã examinarea mediilor glisante pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate din orã în orã. Fiecare medie pe 8 ore calculatã astfel este atribuitã zilei în care perioada de mediere se terminã; altfel spus, prima perioadã de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsã între ora 17,00 din ziua precedentã şi ora 1,00 din ziua respectivã; ultima perioadã de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsã între orele 16,00 şi 24,00 din ziua respectivã.
    *3) În vigoare de la 1 ianuarie 2007. Valoarea-limitã trebuie respectatã doar la 1 ianuarie 2010 în vecinãtatea imediatã a surselor industriale situate în siturile contaminate de decenii de activitãţi industriale. În astfel de cazuri, valoarea-limitã pânã la 1 ianuarie 2010 va fi de 1,0 \f2æg/mc, care se aplicã pe o arie extinsã la cel mult 1.000 m faţã de surse.

    C. Valori-ţintã pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ Poluant │ Valoarea-ţintã*) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Arsen │6 ng/mc │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Cadmiu │5 ng/mc │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Nichel │20 ng/mc │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Benzo(a)piren │1 ng/mc │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



---------
    *) Pentru conţinutul total din fracţia PM(10), mediat pentru un an calendaristic.

    D. Valori-ţintã şi obiective pe termen lung pentru ozon
    D.1. Definiţii
    AOT40 [exprimat în (\f2æg/mc) x ore] înseamnã suma diferenţelor dintre concentraţiile orare mai mari decât 80 \f2æg/mc(= 40 pãrţi pe miliard) şi 80 \f2æg/mc pe o perioadã datã de timp, folosind doar valorile pe o orã mãsurate zilnic între 8,00 şi 20,00, ora Europei Centrale (CET).
    D.2. Criterii
    Se utilizeazã urmãtoarele criterii pentru agregarea datelor şi calculul parametrilor statistici:



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ Parametru │ Procentul necesar de date valide │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valori orare │75% (adicã 45 de minute) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valori medii pe 8 ore │75% din valori (adicã 6 ore) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Valoarea maximã zilnicã a mediilor pe 8 ore│75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adicã│
│calculatã pe baza mediilor orare mobile pe │18 medii pe 8 ore pe zi) │
│8 ore │ │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│AOT40 │90% din valorile orare mãsurate în timpul │
│ │perioadei definite pentru calcularea valorii│
│ │AOT40*1) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Media anualã │75% din valorile orare mãsurate în timpul │
│ │verii (aprilie-septembrie) şi 75% din │
│ │valorile mãsurate în timpul iernii (ianuarie│
│ │-martie, octombrie-decembrie), mãsurate │
│ │separat │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Numãr de depãşiri şi valori maxime lunare │90% din valorile maxime zilnice ale mediilor│
│ │pe 8 ore (27 de valori zilnice disponibile │
│ │pe lunã) │
│ │90% din valorile orare mãsurate între orele │
│ │8,00 şi 20,00 CET │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Numãr de depãşiri şi valori maxime anuale │5 din 6 luni în timpul verii (aprilie- │
│ │septembrie) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



----------
    *1) În cazurile în care nu sunt disponibile toate datele mãsurate posibile, valorile AOT40 sunt calculate cu ajutorul urmãtorului factor:



                                           numãrul total posibil de ore *)
    AOT40(estimare) = AOT40(mãsurate) x ───────────────────────────────────
                                           numãr de valori orare mãsurate



-----------
    *) Egal cu numãrul de ore din perioada de timp prevãzutã în definiţia AOT40 (între orele 8,00 şi 20,00 CET, de la 1 mai pânã la 31 iulie în fiecare an, pentru protecţia vegetaţiei, şi din 1 aprilie pânã la 30 septembrie în fiecare an, pentru protecţia pãdurilor).


    D.3. Valorile-ţintã



┌───────────────┬───────────────────────┬────────────────────────────┬──────────────────┐
│ │ │ │ Datã la care │
│ Obiectiv │ Perioada de mediere │ Valoarea-ţintã │trebuie respectatã│
│ │ │ │valoarea-ţintã*1) │
├───────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┤
│Protecţia │Valoarea maximã zilnicã│120 \f2æg/mc, a nu se depãşi în│1 ianuarie 2010 │
│sãnãtãţii umane│a mediilor pe 8 ore*2) │mai mult de 25 de zile pe an│ │
│ │ │calendaristic, mediat pe │ │
│ │ │3 ani*3) │ │
├───────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┤
│Protecţia │mai-iulie │AOT40 (calculatã pe baza │1 ianuarie 2010 │
│vegetaţiei │ │valorilor orare) │ │
│ │ │18 000 \f2æg/mc x orã, medie │ │
│ │ │pe 5 ani*3) │ │
└───────────────┴───────────────────────┴────────────────────────────┴──────────────────┘



------------
    *1) Conformarea la valorile-ţintã se evalueazã începând cu aceastã datã, respectiv 2010 va fi primul an ale cãrui date vor fi utilizate pentru a calcula conformarea pe urmãtorii 3 sau 5 ani, dupã caz.
    *2) Valoarea maximã zilnicã a mediilor pe 8 ore se alege prin examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate din orã în orã. Fiecare medie pe 8 ore calculatã astfel este atribuitã zilei în care perioada de mediere se terminã. Altfel spus, prima perioadã de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsã între ora 17,00 din ziua precedentã şi ora 1,00 din ziua respectivã; ultima perioadã de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsã între orele 16,00 şi 24,00 din ziua respectivã.
    *3) Dacã mediile pe 3 sau 5 ani nu pot fi determinate pe baza unei serii complete şi consecutive de date anuale, minimum de date anuale necesare pentru verificarea respectãrii valorilor-ţintã vor fi dupã cum urmeazã:
    - pentru valoarea-ţintã privind protecţia sãnãtãţii umane: date valide, timp de un an;
    - pentru valoarea-ţintã privind protecţia vegetaţiei: date valide, timp de 3 ani.

    D.4. Obiectivele pe termen lung



┌───────────────┬───────────────────────┬────────────────────────────┬──────────────────┐
│ │ │ │ Data la care │
│ Obiectiv │ Perioada de mediere │ Obiectiv pe termen lung │obiectivul trebuie│
│ │ │ │ sã fie atins │
├───────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┤
│Protecţia │Valoarea maximã zilnicã│120 \f2æg/mc │neprecizatã │
│sãnãtãţii umane│a mediilor pe 8 ore │ │ │
│ │dintr-un an │ │ │
│ │calendaristic │ │ │
├───────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────┤
│Protecţia │mai-iulie │AOT40 (calculat din valorile│neprecizatã │
│vegetaţiei │ │orare) │ │
│ │ │6.000 \f2æg/mc x orã │ │
└───────────────┴───────────────────────┴────────────────────────────┴──────────────────┘



    E. Praguri de informare şi alertã
    E.1. Praguri de alertã pentru alţi poluanţi în afara ozonului
    Depãşirea pragului de alertã trebuie înregistratã timp de 3 ore consecutiv, în puncte reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafaţã de cel puţin 100 kmý sau pentru o întreagã zonã sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai micã.



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ Poluant │ Prag de alertã │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Dioxid de sulf │500 \f2æg/mc │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Dioxid de azot │400 æg/mc │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    E.2. Prag de informare şi alertã pentru ozon



┌───────────────────────────────┬────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│ Scop │ Perioada de mediere │ Prag │
├───────────────────────────────┼────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Informare │o orã │180 \f2æg/mc │
├───────────────────────────────┼────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│Alertã │o orã*1) │240 \f2æg/mc │
└───────────────────────────────┴────────────────────────────────┴───────────────────────┘



----------
    *1) Pentru punerea în aplicare a art. 53 din prezenta lege, depãşirea pragului de alertã trebuie mãsuratã sau prognozatã pentru 3 ore consecutive.

    F. Niveluri critice pentru protecţia vegetaţiei



┌───────────────────────────────┬────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│ Perioada de mediere │ Nivel critic │ Marja de toleranţã │
├───────────────────────────────┴────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│ Dioxid de sulf │
├───────────────────────────────┬────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│An calendaristic şi iarnã (1 │20 \f2æg/mc │Nu │
│octombrie-31 martie) │ │ │
├───────────────────────────────┴────────────────────────────────┴───────────────────────┤
│ Dioxid de sulf │
├───────────────────────────────┬────────────────────────────────┬───────────────────────┤
│An calendaristic │30 æg/mc NO(x) │Nu │
└───────────────────────────────┴────────────────────────────────┴───────────────────────┘



    G. Indicatorul mediu de expunere, ţinta naţionalã de reducere a expunerii, obligaţia la concentraţia de expunere, valoarea-ţintã, valorile-limitã, marja de toleranţã, pragurile superior şi inferior de evaluare pentru particule în suspensie - PM(2,5)
    G.1. Indicatorul mediu de expunere
    Indicatorul mediu de expunere, denumit în continuare IME, exprimat în \f2æg/mc se determinã pe baza mãsurãrilor efectuate în staţiile de fond urban din zone şi aglomerãri, pe întreg teritoriul ţãrii. Acesta trebuie evaluat ca şi concentraţie medie anualã pe 3 ani calendaristici consecutivi, mediatã pe toate punctele de prelevare stabilite în temeiul lit. A, poziţia A.2 din anexa nr. 6. Pentru România, IME pentru anul de referinţã 2010 este concentraţia medie a anilor 2009, 2010 şi 2011.
    IME pentru anul 2020 este concentraţia medie pe 3 ani consecutivi, mediatã pe toate punctele de prelevare pentru anii 2018, 2019 şi 2020. IME este utilizat pentru a evalua conformarea la obiectivul naţional de reducere a expunerii.
    IME pentru anul 2015 este concentraţia medie pe 3 ani consecutivi, mediatã pe toate punctele de prelevare pentru anii 2013, 2014 şi 2015. IME este utilizat pentru a evalua conformarea la concentraţia de expunere.

    G.2. Ţinta naţionalã de reducere a expunerii



┌───────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────┐
│ │Anul când trebuie atinsã│
│ Ţinta de reducere a expunerii în raport cu IME în 2010 │ ţinta de reducere │
│ │ a expunerii │
├───────────────────────────────┬───────────────────────────────┼────────────────────────┤
│Concentraţia iniţialã în \f2æg/mc │ Ţinta de reducere în procente │2020 │
├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
│< 8,5 = 8,5 │0% │ │
├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
│= 8,5 - < 13 │10% │ │
├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
│= 13 - < 18 │15% │ │
├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
│= 18 - < 22 │20% │ │
├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
│≥ 22 │Toate mãsurile necesare pentru │ │
│ │atingerea ţintei de 18 \f2æg/mc │ │
└───────────────────────────────┴───────────────────────────────┴────────────────────────┘



    Atunci când IME exprimat în \f2æg/mc pentru anul de referinţã este egal sau mai mic de 8,5 \f2æg/mc, ţinta de reducere a expunerii este zero. Ţinta de reducere este de asemenea zero în cazurile în care IME atinge nivelul de 8,5 \f2æg/mc în orice moment în perioada 2010-2020 şi este menţinut la acest nivel sau la un nivel inferior.

    G.3. Obligaţia la concentraţia de expunere



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ Obligaţia la concentraţia de expunere │ Anul când trebuie atinsã obligaţia la │
│ │ concentraţia de expunere │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│20 \f2æg/mc │2015 │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



    G.4. Valoarea-ţintã



┌───────────────────────────────┬──────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Perioada de mediere │ Valoarea-ţintã │ Data pânã la care trebuie │
│ │ │ atinsã valoarea-ţintã │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│An calendaristic │25 \f2æg/mc │1 ianuarie 2010 │
└───────────────────────────────┴──────────────────────────┴─────────────────────────────┘



    G.5. Valoarea-limitã



┌────────────────┬──────────────┬──────────────────────────────────────┬─────────────────┐
│ │ │ │Datã pânã la care│
│ Perioada de │Valoare-limitã│ Marja de toleranţã │ trebuie atinsã │
│ mediere │ │ │ valoarea-limitã │
├────────────────┴──────────────┴──────────────────────────────────────┴─────────────────┤
│ETAPA 1 │
├────────────────┬──────────────┬──────────────────────────────────────┬─────────────────┤
│An calendaristic│25 \f2æg/mc │20% la data intrãrii în vigoare a │1 ianuarie 2015 │
│ │ │prezentului act normativ, redusã la 1 │ │
│ │ │ianuarie a anului urmãtor, apoi la │ │
│ │ │fiecare 12 luni, cu procente anuale │ │
│ │ │egale, pentru a atinge 0% la │ │
│ │ │1 ianuarie 2015 │ │
├────────────────┴──────────────┴──────────────────────────────────────┴─────────────────┤
│ETAPA a 2-a*1) │
├────────────────┬──────────────┬──────────────────────────────────────┬─────────────────┤
│An calendaristic│20 \f2æg/mc │ │1 ianuarie 2020 │
└────────────────┴──────────────┴──────────────────────────────────────┴─────────────────┘



----------
    *1) Etapa a 2-a - valoare-limitã indicativã; se va revizui de cãtre Comisia Europeanã în 2013, luând în considerare noi informaţii cu privire la efectele asupra sãnãtãţii şi mediului, fezabilitatea tehnicã şi experienţa statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte valoarea-ţintã.

    G.6. Pragurile superior şi inferior de evaluare



┌───────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Media anualã PM(2,5)*1) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul superior de evaluare │70% din valoarea-limitã (17 \f2æg/mc) │
├───────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Pragul inferior de evaluare │50% din valoarea-limitã (12 \f2æg/mc) │
└───────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘



---------
    *1) Pragul superior de evaluare şi pragul inferior de evaluare pentru PM(2,5) nu se aplicã mãsurãrilor efectuate pentru evaluarea conformitãţii cu obiectivul de reducere a expunerii la PM(2,5) pentru protecţia sãnãtãţii umane.


    ANEXA 4

                     Obiective de calitate a datelor

    A. Obiective de calitate a datelor pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor
    A.1. Obiective de calitate a datelor pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, monoxid de carbon, benzen, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, ozon, NO şi NO(2) mãsuraţi ca precursori



┌──────────────────────────────┬────────────────┬───────┬────────────┬────────────────────┐
│ │Dioxid de sulf, │ │Particule în│ Ozon, NO şi │
│ │dioxid de azot, │Benzen │ suspensie │ NO(2) │
│ │ oxizi de azot │ │ PM(10) şi │corespunzãtori │
│ │şi monoxid de │ │PM(2,5) şi │ │
│ │ carbon │ │ plumb │ │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Mãsurãri fixe*1) │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 15% │ 25% │ 25% │ 15% │
│Capturã minimã de date │ 90% │ 90% │ 90% │90% în timpul verii │
│Timpul minim acoperit: │ │ │ │75% în timpul iernii│
│ - fond urban şi trafic │ - │35%*2) │ - │ - │
│ - platforme industriale │ - │ 90% │ - │ - │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Mãsurãri indicative │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 25% │ 30% │ 50% │ 30% │
│Capturã minimã de date │ 90% │ 90% │ 90% │ 90% │
│Timpul minim acoperit: │ 14%*4) │ 14%*3)│ 14%*4) │>10% în timpul verii│
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Incertitudinea modelãrii: │ │ │ │ │
│Orar │ 50% │ - │ - │ 50% │
│Medii de 8 ore │ 50% │ - │ - │ 50% │
│Medii zilnice │ 50% │ - │nedefinitã │ - │
│ │ │ │ încã │ │
│Medii anuale │ 30% │ 50% │ 50% │ - │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Estimarea obiectivã │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 75% │ 100% │ 100% │ 75% │
└──────────────────────────────┴────────────────┴───────┴────────────┴────────────────────┘



-----------
    *1) Se pot efectua mãsurãri aleatorii în locul mãsurãrilor continue pentru benzen, plumb şi particule în suspensie, în cazul în care se demonstreazã cã incertitudinea, inclusiv incertitudinea legatã de prelevarea aleatorie de probe, respectã obiectivul de calitate de 25% şi cã timpul minim acoperit este superior timpului minim stabilit pentru mãsurãri indicative. Prelevarea aleatorie de probe trebuie sã fie distribuitã uniform pe toatã perioada anului pentru a evita obţinerea unor rezultate incorecte. Incertitudinea legatã de prelevarea aleatorie de probe poate fi determinatã prin procedura prevãzutã în standardul SR ISO 11222 - Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii mãsurãrilor de calitate a aerului pe perioada de mediere. În cazul în care se folosesc mãsurãri aleatorii pentru evaluarea cerinţelor privind valoarea-limitã a PM(10), trebuie evaluatã percentila 90.4 (care trebuie sã fie mai micã sau egalã cu 50 \f2æg/mc) în locul numãrului de depãşiri, care este puternic influenţat de acoperirea de date.
    *2) Distribuit pe toatã perioada anului pentru a fi reprezentativ pentru diferite condiţii de climat şi trafic.
    *3) Mãsurãri aleatorii o zi pe sãptãmânã, distribuite uniform pe toatã perioada anului, sau 8 sãptãmâni, distribuite uniform pe toatã durata anului.
    *4) Mãsurãri aleatorii o datã pe sãptãmânã, distribuite uniform pe toatã perioada anului, sau 8 sãptãmâni, distribuite uniform pe toatã durata anului.

    A.2. Obiective de calitate a datelor pentru BaP, As, Cd, Ni, HAP, altele decât BaP şi Hg total gazos şi depuneri totale



┌──────────────────────────────┬────────────────┬───────┬────────────┬────────────────────┐
│ │ BaP │As, Cd,│ HAP, altele│ │
│ │ │ Ni │decât BaP şi│ Depuneri totale │
│ │ │ │ Hg total │ │
│ │ │ │ gazos │ │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Mãsurãri fixe*5) │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 50% │ 40% │ 50% │ 70% │
│Capturã minimã de date │ 90% │ 90% │ 90% │ 90% │
│Timpul minim acoperit*6) │ 33% │ 50% │ - │ - │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Mãsurãri indicative │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 50% │ 40% │ 50% │ 70% │
│Capturã minimã de date │ 90% │ 90% │ 90% │ 90% │
│Timpul minim acoperit*6) │ 14% │ 14% │ 14% │ 33% │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Modelare │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 60% │ 60% │ 60% │ 60% │
├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
│Estimarea obiectivã │ │ │ │ │
│Incertitudine │ 100% │ 100% │ 100% │ 100% │
└──────────────────────────────┴────────────────┴───────┴────────────┴────────────────────┘



---------
    *5) Cerinţele cu privire la colectarea minimã de date şi perioada minimã luatã în considerare nu cuprind pierderile de date din cauza calibrãrii regulate sau a întreţinerii normale a instrumentelor. Probele de benzo(a)piren şi de alte hidrocarburi aromatice policiclice se preleveazã la 24 de ore. Probele individuale prelevate pe o perioadã de pânã la o lunã pot fi combinate şi analizate ca o probã compusã, luându-se mãsuri pentru asigurarea stabilitãţii probelor pe perioada respectivã.
    Cei 3 izomeri benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten se determinã analitic cu dificultate, de aceea ei pot fi raportaţi ca sumã.
    Pentru mãsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu şi nichel se recomandã prelevarea la 24 de ore. Prelevarea probelor trebuie distribuitã uniform de-a lungul zilelor din sãptãmânã şi de-a lungul anului. Pentru determinarea ratelor de depunere sunt recomandate prelevãrile lunare sau sãptãmânale efectuate în cursul unui an întreg.
    Se poate utiliza prelevarea umedã în loc de prelevarea uscatã numai dacã se poate demonstra cã diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele douã metode este mai micã decât 10%. Rata de depunere se exprimã în micrograme/mý/zi.
    *6) Se poate utiliza un timp minim de acoperire mai mic decât cel indicat în tabel, dar nu mai mic de 14% pentru mãsurãri fixe şi de 6% pentru mãsurãrile indicative, numai dacã se poate demonstra cã este respectat intervalul de incertitudine de 95% pentru media anualã, calculat conform obiectivelor de calitate a datelor prevãzute în standardul SR ISO 11222 - Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii mãsurãrilor de calitate a aerului pe perioada de mediere.

    A.3. Incertitudinea metodelor de evaluare
    Incertitudinea metodelor de evaluare (exprimatã cu un nivel de încredere de 95%) se stabileşte în conformitate cu principiile ghidului CEN (SR ENV 13005 - Ghidul pentru exprimarea incertitudinii de mãsurare), Metodologia ISO 5725 - Exactitatea (justeţea şi fidelitatea) metodelor de mãsurare şi a rezultatelor mãsurãrilor şi ghidului prevãzut în raportul CEN (SR CR 14377 - Calitatea aerului. Abordare pentru estimarea incertitudinii pentru metodele de mãsurare de referinţã pentru aerul înconjurãtor). Procentele incertitudinilor din tabel sunt date ca repere în raport cu valorile concentraţiilor individuale calculate ca medii pe intervalul de timp asociat valorii-limitã sau valorii-ţintã, dupã caz, cu un interval de încredere de 95%. Incertitudinea în cazul mãsurãrilor fixe este aplicabilã domeniului de concentraţii aplicabil valorii-limitã sau valorii-ţintã, dupã caz.
    Incertitudinea pentru modelare se defineşte ca fiind deviaţia maximã a nivelurilor de concentraţii mãsurate şi calculate pe perioada asociatã valorii-limitã corespunzãtoare sau valorii-ţintã, pentru 90% din punctele individuale de monitorizare, fãrã a ţine seama de accidente (evenimente).
    Incertitudinea pentru modelare este aplicabilã domeniului de concentraţii adecvat valorii-limitã sau valorii-ţintã. Mãsurãrile fixe care se selecteazã pentru compararea cu rezultatele modelãrii trebuie sã fie reprezentative pentru scara modelului.
    Incertitudinea pentru estimarea obiectivã se defineşte ca fiind deviaţia maximã a nivelurilor de concentraţii mãsurate şi calculate pe perioada asociatã valorii-limitã corespunzãtoare sau valorii-ţintã pentru ozon, fãrã a ţine seama de momentul când au loc evenimentele. Cerinţele privind captura minimã de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate verificãrilor zilnice ale etalonãrii, calibrãrii periodice sau lucrãrilor normale de întreţinere a instrumentelor.
    B. Rezultatele evaluãrii calitãţii aerului înconjurãtor
    Pentru zonele şi aglomerãrile unde, pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor se folosesc alte mijloace de evaluare decât mãsurarea concentraţiilor pentru a suplimenta informaţiile din mãsurãri sau ca unice mijloace de evaluare a calitãţii aerului, se furnizeazã urmãtoarele informaţii:
    - o descriere a activitãţilor de evaluare efectuate;
    - metodele specifice folosite şi descrierile acestora;
    - sursele de date şi informaţii;
    - o descriere a rezultatelor, inclusiv incertitudinile şi, în special, informaţii privind suprafeţele, sau, dupã caz, lungimea drumurilor din cadrul zonei sau aglomerãrii în care concentraţiile depãşesc oricare valoare-limitã, valoare-ţintã sau obiectiv pe termen lung plus marja de toleranţã dacã este cazul, şi suprafeţele în care concentraţiile depãşesc pragul superior sau inferior de evaluare;
    - populaţia potenţial expusã la niveluri care depãşesc oricare dintre valorile-limitã stabilite în vederea protejãrii sãnãtãţii umane.
    C. Asigurarea calitãţii pentru evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor: validarea datelor
    Pentru a asigura exactitatea mãsurãrilor şi conformarea cu obiectivele de calitate a datelor prevãzute la lit. A, autoritãţile şi organismele competente, desemnate în conformitate cu art. 7-10 din lege, au urmãtoarele obligaţii:
    - sã asigure trasabilitatea mãsurãrilor efectuate în scopul evaluãrii calitãţii aerului înconjurãtor, în conformitate cu cerinţele menţionate în standardul SR EN ISO/CEI 17025 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercãri şi etalonãri", la pct. 5.6.2.2.;
    - sã stabileascã un sistem de asigurare şi control al calitãţii care prevede o întreţinere periodicã pentru asigurarea acurateţii dispozitivelor de mãsurare din cadrul reţelelor şi a staţiilor individuale gestionate;
    - sã implementeze un sistem de asigurare şi control al calitãţii pentru procesul de colectare şi raportare a datelor. Instituţiile desemnate pentru aceastã sarcinã participã activ la programele conexe de asigurare a calitãţii la scarã comunitarã;
    - LNRCA, desemnat de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, conform art. 9, sã participe la exerciţiile de intercomparare la scarã comunitarã privind poluanţii reglementaţi de prezenta lege, sã fie acreditat în conformitate cu standardul SR EN ISO 17025 pânã în 2011 pentru metodele de referinţã menţionate în anexa nr. 7.


    ANEXA 5

                                   EVALUAREA
                 calitãţii aerului înconjurãtor şi amplasarea
                            punctelor de prelevare

    A. Evaluarea calitãţii aerului înconjurãtor şi amplasarea punctelor de prelevare pentru mãsurarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurãtor, precum şi pentru mãsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren din aerul înconjurãtor şi din depuneri
    A.1. Generalitãţi
    Calitatea aerului înconjurãtor se evalueazã în toate zonele şi aglomerãrile în conformitate cu urmãtoarele criterii:
    1. Calitatea aerului înconjurãtor se evalueazã în toate amplasamentele, cu excepţia celor enumerate la pct. 2, în conformitate cu criteriile stabilite la poziţiile A.2 şi A.3 pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru mãsurãrile fixe. Principiile prevãzute la poziţiile A.2 şi A.3 se aplicã, de asemenea, în mãsura în care sunt relevante, identificãrii amplasamentelor specifice în care este determinatã concentraţia poluanţilor relevanţi, atunci când calitatea aerului înconjurãtor este evaluatã prin mãsurãri indicative sau prin modelare.
    2. Respectarea valorilor-limitã stabilite în scopul protecţiei sãnãtãţii umane nu se evalueazã în urmãtoarele amplasamente:
    a) toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces şi unde nu existã locuinţe permanente;
    b) în incinta obiectivelor industriale în cazul cãrora se aplicã prevederile referitoare la sãnãtate şi siguranţa la locul de muncã, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din prezenta lege;
    c) pe partea carosabilã a şoselelor şi drumurilor, precum şi pe spaţiile care separã sensurile de mers ale acestora, cu excepţia cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spaţiile respective.
    A.2. Amplasarea la macroscarã a punctelor de prelevare
    1. Protecţia sãnãtãţii umane
    a) Punctele de prelevare destinate protejãrii sãnãtãţii umane se amplaseazã în aşa fel încât sã furnizeze date despre urmãtoarele:
    - ariile din interiorul zonelor şi aglomerãrilor în care apar cele mai mari concentraţii la care populaţia este susceptibilã a fi expusã în mod direct sau indirect pentru o perioadã de timp semnificativã în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilor-limitã/ţintã;
    - nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele şi aglomerãrile reprezentative pentru nivelul de expunere a populaţiei;
    - depunerile care reprezintã expunerea indirectã a populaţiei prin lanţul alimentar.
    b) În general, punctele de prelevare se amplaseazã astfel încât sã se evite mãsurarea unor micromedii din imediata vecinãtate. Un punct de prelevare se amplaseazã astfel încât sã fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradã cu o lungime egalã sau mai mare de 100 m, în cazul staţiilor de trafic, pentru o arie egalã sau mai mare de 250 m x 250 m, în cazul staţiilor de tip industrial, şi de câţiva kmý, în cazul staţiilor de fond urban.
    c) Staţiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare sã fie influenţat de contribuţiile integrate ale tuturor surselor din direcţia opusã vântului. Nivelul de poluare nu trebuie sã fie dominat de o sursã unicã, cu excepţia cazului în care o astfel de situaţie este tipicã pentru o zonã urbanã mai mare. Punctele de prelevare trebuie sã fie reprezentative pentru evaluarea calitãţii aerului pe o arie de mai mulţi kmý.
    d) Staţiile de fond rural se amplaseazã astfel încât nivelul de poluare caracteristic sã nu fie influenţat de aglomerãrile sau de zonele industriale din vecinãtatea sa, adicã de zonele aflate la o distanţã mai micã de 5 km.
    e) Atunci când se evalueazã aportul surselor industriale, cel puţin unul dintre punctele de prelevare este instalat pe direcţia dominantã a vântului dinspre sursã, în cea mai apropiatã zonã rezidenţialã. Atunci când concentraţia de fond nu este cunoscutã, se amplaseazã un punct de prelevare suplimentar înaintea sursei de poluare, pe direcţia dominantã a vântului.
    În mod deosebit acolo unde sunt depãşite pragurile de evaluare, punctele de prelevare se amplaseazã astfel încât sã fie monitorizat modul în care sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile (BAT).
    f) Punctele de prelevare trebuie, de asemenea, sã fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se aflã în imediata lor vecinãtate.
    g) Punctele de prelevare pentru As, Cd, Ni, BaP şi depuneri vor fi situate, când este posibil, pe acelaşi amplasament cu cele pentru prelevarea PM(10).
    2. Protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
    Punctele de prelevare destinate protecţiei vegetaţiei şi ecosistemelor naturale se amplaseazã la peste 20 km distanţã de aglomerãri sau la peste 5 km distanţã de alte arii construite, instalaţii industriale, autostrãzi sau şosele cu un trafic care depãşeşte 50.000 de vehicule pe zi. Punctul de prelevare trebuie sã fie amplasat în aşa fel încât aerul prelevat sã fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonã înconjurãtoare de cel puţin 1.000 kmý. Un punct de prelevare poate sã fie amplasat la o distanţã mai micã sau sã fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puţin extinsã, din motive care ţin de condiţiile geografice sau de necesitatea de a proteja unele arii vulnerabile.
    A.3. Amplasarea la microscarã a punctelor de prelevare
    Se ţine cont de urmãtoarele criterii:
    - fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare nu va fi limitat (liber pe un arc de 270 de grade) sau obstrucţionat de elemente care sã afecteze circulaţia aerului în apropierea sondei (în mod normal, sonda se plaseazã la câţiva metri distanţã de clãdiri, balcoane, copaci sau alte obstacole şi la mai puţin de 0,5 m de cea mai apropiatã clãdire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la faţada clãdirilor);
    - în general orificiul de admisie al sondei de prelevare este poziţionat între 1,5 m (înãlţimea de respiraţie) şi 4 m distanţã faţã de sol. În alte cazuri pot fi necesare poziţionãri la înãlţime mai mare (de pânã la 8 m). Acestea sunt indicate şi dacã staţia este reprezentativã pentru o arie mai mare;
    - orificiul de prelevare nu se plaseazã în imediata apropiere a surselor pentru a evita captarea directã de emisii neamestecate cu aerul înconjurãtor;
    - orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie sã fie plasat în aşa fel încât sã se evite recircularea aerului evacuat cãtre orificiul de admisie;
    - sondele de prelevare din staţiile de trafic rutier se amplaseazã la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor mari şi la cel mult 10 m de bordura trotuarului; pentru mãsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren din aerul înconjurãtor sondele de prelevare din staţiile de trafic rutier se amplaseazã la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor mari şi cel puţin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulaţie;
    - pentru mãsurarea depunerilor în staţiile de fond rural se aplicã, pe cât posibil, ghidurile şi criteriile EMEP.
    De asemenea, se iau în considerare urmãtorii factori:
    - sursele de interferenţã;
    - securitatea;
    - accesul la energie electricã şi la comunicaţiile telefonice;
    - vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale;
    - siguranţa publicului şi a operatorilor;
    - oportunitatea amplasãrii unor sisteme de prelevare pentru mai mulţi poluanţi în acelaşi loc;
    - planurile de urbanism.
    A.4. Documentarea şi revizuirea selecţiei amplasamentelor
    Procedura de selectare a amplasamentului trebuie sã fie complet documentatã în faza de clasificare a tipurilor de staţii de prelevare, prin mijloace cum ar fi fotografiile ariei înconjurãtoare cu coordonate geografice şi hãrţi detaliate. Amplasamentele se revizuiesc la intervale regulate de timp, cu reactualizarea documentaţiei, pentru a verifica dacã se respectã în continuare criteriile de selecţie.
    B. Criteriile de clasificare şi amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentraţiilor de ozon
    Mãsurãrilor fixe li se aplicã urmãtoarele:
    B.1. Amplasarea la macroscarã



┌─────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│Tipul staţiei│ Obiectivele mãsurãrii │Reprezentativitate*1)│ Criteriile amplasãrii la macroscarã │
├─────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Urbanã │Protecţia sãnãtãţii umane: │ Câţiva kmý │Departe de influenţa emisiilor locale│
│ │evaluarea expunerii │ │precum traficul, staţiile de benzinã │
│ │populaţiei urbane la ozon, │ │etc. │
│ │adicã acolo unde densitatea │ │Spaţii aerisite în care pot fi │
│ │populaţiei şi concentraţiile│ │mãsurate niveluri bine omogenizate; │
│ │de ozon sunt relativ │ │Spaţii precum zonele rezidenţiale şi │
│ │ridicate şi reprezentative │ │comerciale ale oraşelor, parcurile │
│ │pentru expunerea populaţiei │ │(departe de arbori), marile bulevarde│
│ │în general │ │sau pieţe cu trafic foarte redus ori │
│ │ │ │inexistent, spaţii deschise utilizate│
│ │ │ │în general în amenajãrile educative, │
│ │ │ │sportive sau recreative. │
├─────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Suburbanã │Protecţia sãnãtãţii umane │Câteva zeci de kmý │La oarecare distanţã de zonele de │
│ │şi a vegetaţiei: │ │emisii maxime, în direcţia/direcţiile│
│ │evaluarea expunerii │ │dominante ale vânturilor şi în │
│ │populaţiei şi a vegetaţiei │ │condiţii favorabile formãrii ozonului│
│ │situate la marginea aglome- │ │În zonele în care populaţia, │
│ │rãrilor urbane, acolo unde │ │culturile sensibile şi ecosistemele │
│ │pot apãrea cele mai ridicate│ │naturale situate la marginea unei │
│ │niveluri de ozon, la care │ │aglomerãri sunt expuse la niveluri de│
│ │pot fi expuse în mod direct │ │ozon ridicate; │
│ │sau indirect populaţia şi │ │În cazul în care este necesar, de │
│ │vegetaţia │ │asemenea, câteva staţii suburbane în │
│ │ │ │direcţia opusã vântului faţã de │
│ │ │ │zona de emisii maxime, cu scopul de │
│ │ │ │a determina nivelurile regionale de │
│ │ │ │fond ale ozonului. │
├─────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Rurale │Protecţia sãnãtãţii umane şi│Niveluri subregionale│Staţiile pot fi amplasate în │
│ │a vegetaţiei: │(câteva sute de kmý) │localitãţi mici şi/sau arii cu │
│ │evaluarea expunerii │ │sisteme eco-naturale, pãduri sau │
│ │populaţiei, a culturilor şi │ │culturi; │
│ │a ecosistemelor naturale la │ │Reprezentativ pentru ozon, departe │
│ │concentraţiile de ozon la │ │de influenţa surselor locale de │
│ │scarã subregionalã │ │emisie din imediata vecinãtate, de │
│ │ │ │tipul instalaţiilor industriale şi │
│ │ │ │a drumurilor; │
│ │ │ │În situri în spaţii deschise, dar │
│ │ │ │nu pe vârfurile munţilor mai înalţi. │
├─────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Fond rural │Protecţia vegetaţiei şi a │Niveluri regionale/ │Staţii situate în areale cu o │
│ │sãnãtãţii umane: │naţionale/continen- │densitate scãzutã a populaţiei, de │
│ │evaluarea expunerii │tale (de la 1.000 la │exemplu ecosistemele naturale, │
│ │culturilor şi ecosistemelor │10.000 kmý) │pãdurile, la o distanţã de cel puţin │
│ │naturale la concentraţiile │ │20 de km de zonele urbane şi │
│ │de ozon la scarã regionale, │ │industriale şi îndepãrtate de │
│ │precum şi a expunerii │ │emisiile locale; │
│ │populaţiei │ │De evitat zonele cu condiţii locale │
│ │ │ │crescute de formare a inversiunii în │
│ │ │ │apropierea solului, precum şi │
│ │ │ │vârfurile munţilor mai înalţi; │
│ │ │ │Nu sunt recomandate zonele de coastã │
│ │ │ │cu cicluri eoliene diurne pronunţate │
│ │ │ │cu caracter local. │
└─────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────┴─────────────────────────────────────┘



-----------
    *1) În mãsura în care este posibil, punctele de prelevare ar trebui sã fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se gãsesc în imediata lor vecinãtate.
    În ceea ce priveşte staţiile rurale şi de fond rural, amplasarea punctelor de prelevare este corelatã, dacã este cazul, cu cerinţele de monitorizare care decurg din Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind supravegherea pãdurilor şi interacţiunile ecologice în cadrul Comunitãţii*).
----------
    *) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 334 din 30 noiembrie 2006, p. 1.

    B.2. Amplasarea la microscarã
    Pe cât posibil, se aplicã procedura privind amplasarea la microscarã prevãzutã la lit. A, poziţia A.3., asigurându-se de asemenea cã sonda de admisie este poziţionatã foarte departe de surse precum coşurile furnalelor şi coşurile de incinerare şi la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanţa crescând în funcţie de intensitatea traficului.
    B.3. Documentarea şi revizuirea selecţiei amplasamentelor
    Se aplicã procedurile prevãzute la lit. A, poziţia A.4., efectuându-se verificarea şi interpretarea corectã a datelor de monitorizare în contextul condiţiilor meteorologice şi proceselor fotochimice care afecteazã concentraţiile de ozon mãsurate la amplasamentele în cauzã.


    ANEXA 6

                               CRITERII
             pentru determinarea numãrului minim de puncte
                  de prelevare pentru mãsurãri fixe

    A. Criterii de determinare a numãrului minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe ale concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen, monoxid de carbon în aerul înconjurãtor
    A.1. Numãrul minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe necesare evaluãrii conformãrii la valorile-limitã pentru protecţia sãnãtãţii umane şi a pragurilor de alertã în zonele şi aglomerãrile în care mãsurarea fixã este singura sursã de informaţii.

    1. Surse difuze



┌─────────────────────┬────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│ │În cazul în care concentraţiile │În cazul în care concentraţiile │
│Populaţia aglomerãrii│ maxime depãşesc pragul │ maxime se situeazã între │
│ sau a zonei (mii) │ superior de evaluare*1) │ pragul superior şi cel inferior│
│ │ │ de evaluare │
│ ├──────────────┬─────────────────┼──────────────┬─────────────────┤
│ │Poluanţi, cu │ PM*2) │Poluanţi, cu │ PM*2) │
│ │ excepţia PM │ (suma dintre │ excepţia PM │ (suma dintre │
│ │ │PM(10) şi PM(2,5)│ │PM(10) şi PM(2,5)│
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 0-249 │ 1 │ 2 │ 1 │ 1 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 250-499 │ 2 │ 3 │ 1 │ 2 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 500-749 │ 2 │ 3 │ 1 │ 2 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 750-999 │ 3 │ 4 │ 1 │ 2 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│1.000-1.499 │ 4 │ 6 │ 2 │ 3 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│1.500-1.999 │ 5 │ 7 │ 2 │ 3 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│2.000-2.749 │ 6 │ 8 │ 3 │ 4 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│2.750-3.749 │ 7 │ 10 │ 3 │ 4 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│3.750-4.749 │ 8 │ 11 │ 3 │ 6 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│4.750-5.999 │ 9 │ 13 │ 4 │ 6 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│≥ 6.000 │ 10 │ 15 │ 4 │ 7 │
└─────────────────────┴──────────────┴─────────────────┴──────────────┴─────────────────┘



----------
    *1) Pentru dioxidul de azot, particule în suspensie, benzen şi monoxidul de carbon: numãrul trebuie sã includã cel puţin o staţie de monitorizare de fond urban şi o staţie de trafic, cu condiţia sã nu creascã astfel numãrul punctelor de prelevare. Pentru aceşti poluanţi, numãrul total de staţii de fond urban necesar conform lit. A, poziţia A.1., pct. 1 nu trebuie sã fie de peste douã ori mai mare sau mai mic decât numãrul total de staţii de tip trafic prevãzut la lit. A. Se menţin punctele de prelevare unde s-au înregistrat depãşiri ale valorii-limitã pentru PM(10) în ultimii 3 ani, cu excepţia cazului în care este necesarã reamplasarea acestora datoritã unor circumstanţe excepţionale, în special amenajarea teritorialã.
    *2) În cazul în care concentraţiile de PM(2,5) şi PM(10) sunt mãsurate în conformitate cu art. 30 alin. (1) la aceeaşi staţie de monitorizare, se considerã cã este vorba despre douã puncte de prelevare diferite. Numãrul total de puncte de prelevare pentru PM(2,5) prevãzut la lit. A, poziţia A.1., pct. 1 nu trebuie sã fie de peste douã ori mai mare sau mai mic decât numãrul total de puncte de prelevare pentru PM(10) prevãzut la lit. A. Numãrul de puncte de prelevare pentru PM(2,5) din fondul urban al aglomerãrilor şi al zonelor urbane trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute la lit. A, poziţia A.2.

    2. Surse punctuale
    Pentru evaluarea poluãrii în apropierea surselor punctuale, numãrul de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe se calculeazã pe baza densitãţilor de emisii, a hãrţii probabile de distribuţie a poluãrii în aerul înconjurãtor şi a expunerii potenţiale a populaţiei.
    A.2. Numãrul minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe în scopul evaluãrii conformãrii la obiectivul de reducere a expunerii la PM(2,5) pentru protecţia sãnãtãţii umane
    Se va stabili câte un punct de prelevare pentru fiecare milion de locuitori în aglomerãrile urbane şi câte un punct de prelevare pentru zonele urbane cu o populaţie mai mare de 100.000 de locuitori. Aceste puncte de prelevare pot sã coincidã cu punctele de prelevare menţionate la lit. A.
    A.3. Numãrul minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe efectuate în scopul evaluãrii respectãrii nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei în zone, altele decât aglomerãrile


┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│În cazul în care concentraţiile maxime │În cazul în care concentraţiile maxime│
│ depãşesc pragul superior de evaluare │ se situeazã între pragul superior şi│
│ │ cel inferior de evaluare │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ o staţie la 20.000 kmý │ o staţie la 40.000 kmý │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘



    În zonele insulare, numãrul de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe se calculeazã ţinându-se seama de harta probabilã de distribuţie a poluãrii în aerul înconjurãtor şi de expunerea potenţialã a vegetaţiei.

    B. Criterii de determinare a numerelor de puncte de prelevare pentru mãsurãrile fixe ale concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurãtor
    Numãrul minim de staţii de prelevare pentru mãsurãri fixe necesare

    1. Surse difuze



┌─────────────────────┬────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│ │În cazul în care concentraţiile │În cazul în care concentraţiile │
│Populaţia aglomerãrii│ maxime depãşesc pragul │ maxime se situeazã între │
│ sau a zonei (mii) │ superior de evaluare*3) │ pragul superior şi cel inferior│
│ │ │ de evaluare │
│ ├──────────────┬─────────────────┼──────────────┬─────────────────┤
│ │ As, Cd, Ni │ BaP │ As, Cd, Ni │ BaP │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 0-749 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 750-1.999 │ 2 │ 2 │ 1 │ 1 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 2.000-3.749 │ 2 │ 3 │ 1 │ 1 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 3.750-4.749 │ 3 │ 4 │ 2 │ 2 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ 4.750-5.999 │ 4 │ 5 │ 2 │ 2 │
├─────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ ≥ 6.000 │ 5 │ 5 │ 2 │ 2 │
└─────────────────────┴──────────────┴─────────────────┴──────────────┴─────────────────┘



-------
    *3) Va cuprinde cel puţin o staţie de fond urban, iar pentru BaP încã o staţie de trafic, fãrã ca prin aceasta sã creascã numãrul staţiilor.

    2. Surse punctuale
    Pentru evaluarea poluãrii în vecinãtatea surselor punctiforme, numãrul de puncte fixe de prelevare se stabileşte ţinând cont de densitatea emisiilor, de tipurile de distribuţie probabilã a poluãrii aerului şi de expunerea potenţialã a populaţiei.
    Punctele de prelevare trebuie sã fie amplasate astfel încât sã fie monitorizatã aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT), aşa cum sunt ele definite conform legislaţiei în vigoare.

    C. Criteriile de determinare a numãrului minim de puncte de prelevare pentru mãsurãri fixe ale concentraţiilor de ozon
    C.1. Numãrul minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile continue fixe în vederea evaluãrii respectãrii valorilor-ţintã, a obiectivelor pe termen lung şi pragurilor de informare şi alertã atunci când astfel de mãsurãri sunt singura sursã de informare


┌────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────────────────────────────┐
│ Populaţie │ Aglomerãri │ Alte zone │ │
│ (x 1.000) │(urbane şi │(suburbane │ Fond rural │
│ │suburbane)*1)│şi rurale)*1)│ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ < 250 │ │ 1 │ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ O densitate medie de o staţie/50.000│
│ < 500 │ 1 │ 2 │ kmý pentru totalitatea zonelor │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ pe ţarã*2) │
│ < 1.000 │ 2 │ 2 │ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
│ < 1.500 │ 3 │ 3 │ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
│ < 2.000 │ 3 │ 4 │ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
│ < 2.750 │ 4 │ 5 │ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
│ < 3.750 │ 5 │ 6 │ │
├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
│ │o staţie │o staţie │ │
│ > 3.750 │suplimentarã │suplimentarã │ │
│ │la 2 milioane│la 2 milioane│ │
│ │de locuitori │de locuitori │ │
└────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────────────────────────────┘



---------
    *1) Cel puţin o staţie în zonele suburbane, unde populaţia poate fi cel mai expusã. În aglomerãri, cel puţin 50% dintre staţii sunt situate în zonele suburbane.
    *2) Se recomandã amplasarea unei staţii la 25.000 kmý pentru zonele cu topografie complexã.

    C.2. Numãrul minim de puncte de prelevare pentru mãsurãrile în puncte fixe în zonele şi aglomerãrile care îndeplinesc obiectivele pe termen lung
    Numãrul punctelor de prelevare pentru ozon trebuie sã fie suficient pentru a permite, în combinaţie cu alte mijloace de evaluare suplimentarã, precum modelarea calitãţii aerului înconjurãtor şi mãsurãrile în acelaşi loc ale dioxidului de azot, observarea evoluţiei poluãrii cu ozon şi verificarea respectãrii obiectivelor pe termen lung. Numãrul staţiilor situate în aglomerãri şi în alte zone poate fi redus la o treime din numãrul precizat la lit. C, poziţia C.1. În cazul în care informaţiile provenite de la staţiile de mãsurare fixe constituie singura sursã de informare, trebuie pãstratã cel puţin o staţie de monitorizare. Dacã dintr-o evaluare suplimentarã rezultã cã într-o anumitã zonã nu este necesarã menţinerea niciunei staţii, coordonarea cu numãrul de staţii situate în zonele învecinate trebuie sã garanteze o evaluare adecvatã a concentraţiilor de ozon din aceastã zonã faţã de obiectivele pe termen lung. Numãrul de staţii de fond rural este de o staţie la 100.000 kmý.


    ANEXA 7

                          METODE DE REFERINŢÃ
      pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot,
       oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb,
         benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel,
                     benzo(a)piren, mercur şi depuneri

    A. Metode de referinţã pentru mãsurãri
    1. Metoda de referinţã pentru mãsurarea dioxidului de sulf
    Metoda de referinţã pentru mãsurarea dioxidului de sulf este cea prevãzutã în standardul SR EN 14212 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru mãsurarea concentraţiei de dioxid de sulf prin fluorescenţã în ultraviolet".
    2. Metoda de referinţã pentru mãsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot
    Metoda de referinţã pentru mãsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot este cea prevãzutã în standardul SR EN 14211 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru mãsurarea concentraţiei de dioxid de azot şi monoxid de azot prin chemiluminiscenţã".
    3. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea plumbului
    Metoda de referinţã pentru prelevarea plumbului este cea descrisã la lit. A, pct. 4 din prezenta anexã. Metoda de referinţã pentru mãsurarea plumbului este cea prevãzutã în standardul SR EN 14902 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru determinarea Pb, Cd, As şi Ni în fracţia PM(10) a particulelor în suspensie".
    4. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea concentraţiei de PM(10)
    Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea concentraţiei de PM(10) este cea prevãzutã în standardul SR EN 12341 "Calitatea aerului. Determinarea fracţiei PM(10) de materii sub formã de pulberi în suspensie. Metoda de referinţã şi proceduri de încercare în teren pentru demonstrarea echivalenţei cu metoda de mãsurare de referinţã".
    5. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea PM(2,5)
    Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea PM(2,5) este cea prevãzutã în standardul SR EN 14907 "Calitatea aerului. Metodã standardizatã de mãsurare gravimetricã pentru determinarea fracţiei masice de PM(2,5) a particulelor în suspensie".
    6. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea benzenului
    Metoda de referinţã pentru mãsurarea benzenului este cea prevãzutã în standardul SR EN 14662 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru mãsurarea concentraţiilor de benzen" - pãrţile 1, 2 şi 3.
    7. Metoda de referinţã pentru mãsurarea monoxidului de carbon
    Metoda de referinţã pentru mãsurarea monoxidului de carbon este cea prevãzutã în standardul SR EN 14626 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru mãsurarea concentraţiei de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroşu nedispersiv".
    8. Metoda de referinţã pentru mãsurarea concentraţiei de ozon
    Metoda de referinţã pentru mãsurarea ozonului este cea prevãzutã în standardul SR EN 14625 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metoda standardizatã pentru mãsurarea concentraţiei de ozon prin fotometrie în ultraviolet".
    9. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului şi nichelului în aerul înconjurãtor
    Metoda de referinţã pentru prelevarea As, Cd şi Ni este cea descrisã la lit. A pct. 4 din prezenta anexã. Metoda de referinţã pentru analiza As, Cd şi Ni este cea prevãzutã în standardul SR EN 14902 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru determinarea Pb, Cd, As şi Ni în fracţia PM(10) a particulelor în suspensie".
    10. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea benzo(a)pirenului în aerul înconjurãtor
    Metoda de referinţã pentru prelevarea şi mãsurarea BaP este cea prevãzutã în standardul SR EN 15549 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metodã standardizatã pentru mãsurarea concentraţiei de benzo(a)piren în aerul înconjurãtor".
    11. Metode de referinţã pentru prelevarea şi analiza hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurãtor
    În absenţa standardelor CEN pentru prelevarea şi analiza HAP se utilizeazã metoda descrisã în standardul SR ISO 12884 "Aer înconjurãtor. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fazã gazoasã şi particule). Prelevare pe adsorbant şi filtru urmatã de analizã prin cromatografie în fazã gazoasã/spectrometrie de masã".
    12. Metode de referinţã pentru prelevarea şi analiza mercurului în aerul înconjurãtor
    Metoda de referinţã pentru mãsurarea concentraţiei de mercur total gazos în aerul înconjurãtor este cea prevãzutã în standardul SR EN 15852 "Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizatã pentru determinarea mercurului gazos total".
    13. Metodele de referinţã pentru prelevarea şi analiza concentraţiei de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în depuneri
    Metoda de referinţã pentru prelevarea depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice are la bazã expunerea unui cilindru (calibrat) etalonat, cu dimensiuni standardizate. Metoda de referinţã pentru prelevarea şi analiza concentraţiei de arsen, cadmiu şi nichel în depuneri este cea prevãzutã în standardul SR EN 15841 "Calitatea aerului înconjurãtor. Metoda standardizatã pentru determinarea conţinutului de arsen, cadmiu, nichel şi plumb în depuneri din atmosferã".
    Metoda de referinţã pentru prelevarea şi analiza concentraţiei de mercur în depuneri este cea prevãzutã în standardul SR EN 15853 "Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizatã pentru determinarea depunerilor de mercur".
    În absenţa standardelor CEN pentru analiza HAP se utilizeazã metoda descrisã în standardul SR ISO 12884 "Aer înconjurãtor. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fazã gazoasã şi particule). Prelevare pe adsorbant şi filtru urmatã de analizã prin cromatografie în fazã gazoasã/spectrometrie de masã".
    14. Tehnici de referinţã pentru modelarea calitãţii aerului înconjurãtor
    Tehnicile de referinţã pentru modelarea calitãţii aerului înconjurãtor nu sunt încã stabilite. Orice amendamente fãcute în vederea adaptãrii acestui punct la progresul ştiinţific şi tehnic va respecta procedurile europene.
    B. Demonstrarea echivalenţei
    1. Se pot folosi orice alte metode dacã se demonstreazã cã rezultatele acestora sunt echivalente cu cele ale metodelor prevãzute la lit. A. În cazul particulelor în suspensie se poate utiliza orice altã metodã, dacã se poate demonstra cã existã o corelaţie între rezultatele acesteia şi rezultatele metodei de referinţã. În acest caz, rezultatele obţinute prin acea metodã trebuie sã fie corectate astfel încât sã fie echivalente cu rezultatele care ar fi fost obţinute prin metoda de referinţã.
    2. Atunci când se folosesc factori provizorii pentru determinarea echivalenţei, aceştia sunt ulterior confirmaţi şi/sau modificaţi în conformitate cu ghidurile Comisiei Europene.
    3. Atunci când este cazul, factorul de corecţie se aplicã, de asemenea, datelor de mãsurare obţinute în trecut, în scopul obţinerii unei comparabilitãţi mai mari a datelor.
    C. Standardizarea
    Pentru poluanţii gazoşi, volumul trebuie sã fie standardizat la o temperaturã de 293 K şi o presiune atmosfericã de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspensie şi substanţele care urmeazã sã fie analizate din particulele în suspensie (de exemplu, plumbul) volumul de prelevare se raporteazã la condiţiile de mediu, în particular la temperatura şi la presiunea atmosfericã înregistrate la data mãsurãrilor.
    D. Introducerea de noi echipamente
    Toate echipamentele noi care au fost achiziţionate în scopul punerii în aplicare a prezentei legi trebuie sã fie în conformitate cu metoda de referinţã sau o metodã echivalentã pânã la 11 iunie 2011.
    Toate echipamentele folosite pentru mãsurãrile fixe trebuie sã fie în conformitate cu metoda de referinţã sau o metodã echivalentã pânã la 11 iunie 2013.
    E. Recunoaşterea reciprocã a datelor
    În procesul de omologare efectuat cu scopul de a demonstra cã echipamentele de mãsurare satisfac exigenţele metodelor de referinţã enumerate la lit. A, autoritãţile şi organismele competente desemnate în conformitate cu art. 9 din prezenta lege acceptã rapoarte de încercare emise în alte state membre ale Uniunii Europene de laboratoare acreditate în conformitate cu SR EN ISO 17025 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercãri şi etalonãri", pentru efectuarea acestor încercãri.


    ANEXA 8

                              MÃSURÃRI
          în staţii de fond rural, indiferent de concentraţie

    A. Obiective
    Obiectivul principal al acestor mãsurãri este furnizarea de informaţii adecvate cu privire la nivelul de fond al poluãrii. Aceste informaţii sunt esenţiale pentru aprecierea nivelurilor crescute ale concentraţiilor de poluanţi din ariile mai poluate (cum ar fi fondul urban, zonele industriale, zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea contribuţiilor din transportul poluanţilor atmosferici la lungã distanţã, pentru analiza contribuţiei surselor de poluare şi pentru înţelegerea comportamentului unor poluanţi specifici, cum ar fi particulele în suspensie. În plus, aceste informaţii sunt esenţiale pentru creşterea gradului de utilizare a modelãrii dispersiei şi în zonele urbane.
    B. Substanţe
    Rezultatele mãsurãrilor de PM(2,5) trebuie sã cuprindã cel puţin concentraţia masicã şi concentraţiile componenţilor specifici pentru caracterizarea compoziţiei sale chimice. Se au în vedere cel puţin urmãtoarele specii chimice:


┌───────────┬──────┬───────────┬───────┬─────────────────────┐
│[SO(4)]^2- │ Na^+ │ [NH(4)]^+ │ Ca^2+ │carbon elementar (CE)│
├───────────┼──────┼───────────┼───────┼─────────────────────┤
│[NO(3)]^- │ K^+ │ Cl^- │ Mg^2+ │ carbon organic (CO) │
└───────────┴──────┴───────────┴───────┴─────────────────────┘



    C. Amplasarea
    Mãsurãrile în ariile de fond rural se fac în conformitate cu poziţiile A.1.-A.3. din anexa nr. 5.


    ANEXA 9

                            MÃSURAREA
             substanţelor precursoare ale ozonului

    A. Obiective
    Principalele obiective ale acestor mãsurãri sunt: analiza tendinţelor substanţelor precursoare ale ozonului, verificarea eficienţei strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea consistenţei inventarelor de emisii şi stabilirea legãturii între sursele de emisie şi concentraţiile de poluanţi.
    Un alt obiectiv este facilitarea înţelegerii proceselor de formare ale ozonului şi de dispersie a substanţelor precursoare ale acestuia, precum şi aplicarea modelelor fotochimice.
    B. Substanţe
    Mãsurarea substanţelor precursoare ale ozonului trebuie sã includã cel puţin oxizii de azot [NO şi NO(2)] şi compuşii organici volatili (COV) adecvaţi. Lista compuşilor organici volatili recomandaţi pentru mãsurare este prezentatã mai jos:


┌──────────┬─────────────────┬─────────┬───────────────────────────────┐
│ │ 1-Butenã │ Izopren │ Etil benzen │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│Etan │Trans-2-Butenã │n-Hexan │m+p-Xilen │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│Etilenã │cis-2-Butenã │i-Hexan │o-Xilen │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│Acetilenã │1,3-Butadienã │n-Heptan │1,2,4-Trimetilbenzen │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│Propan │n-Pentan │n-Octan │1,2,3-Trimetilbenzen │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│Propenã │i-Pentan │i-Octan │1,3,5-Trimetilbenzen │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│n-Butan │1-Pentenã │Benzen │Formaldehidã │
├──────────┼─────────────────┼─────────┼───────────────────────────────┤
│i-Butan │2-Pentenã │Toluen │Hidrocarburi totale nonmetanice│
└──────────┴─────────────────┴─────────┴───────────────────────────────┘



    C. Amplasare
    Mãsurãrile sunt efectuate în special în ariile urbane şi suburbane, în orice amplasament de monitorizare considerat adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor monitorizãrii menţionate la lit. A.


    ANEXA 10

           Informaţiile care urmeazã a fi incluse în planurile locale,
    regionale sau naţionale de îmbunãtãţire a calitãţii aerului înconjurãtor

    A. Informaţiile care urmeazã a fi furnizate conform art. 52 (planuri de calitatea aerului)
    1. Localizarea poluãrii excesive
    a) regiune;
    b) oraş (hartã);
    c) staţie de mãsurare (hartã, coordonate geografice).
    2. Informaţii generale
    a) tip de zonã (oraş, zonã industrialã sau ruralã);
    b) estimarea zonei poluate (kmý) şi a populaţiei expuse poluãrii;
    c) date climatice utile;
    d) date relevante privind topografia;
    e) informaţii suficiente privind tipul de ţinte care necesitã protecţie în zonã.
    3. Autoritãţi responsabile
    Numele şi adresele persoanelor responsabile de elaborarea şi punerea în practicã a planurilor de îmbunãtãţire.
    4. Natura şi evaluarea poluãrii
    a) concentraţiile observate în anii anteriori (înaintea aplicãrii mãsurilor de îmbunãtãţire);
    b) concentraţiile mãsurate de la începutul proiectului;
    c) tehnicile utilizate pentru evaluare.
    5. Originea poluãrii
    a) lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare (harta);
    b) cantitatea totalã a emisiilor din aceste surse (tone/an);
    c) informaţii privind poluarea importatã din alte regiuni.
    6. Analiza situaţiei
    a) detaliile factorilor responsabili de depãşire (de exemplu, transporturile, inclusiv transportul transfrontalier, formarea de poluanţi secundari în atmosferã);
    b) detaliile posibilelor mãsuri de îmbunãtãţire a calitãţii aerului.
    7. Detalii privind mãsurile sau proiectele de îmbunãtãţire care existau înainte de 11 iunie 2008, şi anume:
    a) mãsuri locale, regionale, naţionale, internaţionale;
    b) efectele observate ale acestor mãsuri.
    8. Detalii privind mãsurile sau proiectele adoptate în vederea reducerii poluãrii în urma intrãrii în vigoare a prezentei legi:
    a) enumerarea şi descrierea tuturor mãsurilor prevãzute de proiect;
    b) calendarul aplicãrii;
    c) estimarea îmbunãtãţirii planificate a calitãţii aerului şi a perioadei de timp preconizate conform necesarului pentru atingerea acestor obiective.
    9. Detalii privind mãsurile sau proiectele planificate sau în curs de cercetare pe termen lung.
    10. Lista publicaţiilor, documentelor, activitãţilor etc. utilizate pentru a suplimenta informaţiile necesare conform prezentei anexe.
    B. Informaţiile care urmeazã a fi furnizate conform art. 51 lit. a)
    1. Toate informaţiile sunt sub forma stabilitã la lit. A din prezenta anexã.
    2. Informaţii privind stadiul aplicãrii urmãtoarelor directive:
    1. Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la mãsurile preconizate împotriva poluãrii aerului cu emisiile poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor*1);
    2. Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor*2);
    3. Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii*3);
    4. Directiva 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la mãsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internã care urmeazã sã fie instalate pe echipamentele mobile fãrã destinaţie rutierã*4);
    5. Directiva 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei şi a motorinei şi de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului*5);
    6. Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizãrii solvenţilor organici în anumite activitãţi şi instalaţii*6);
    7. Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE *7);
    8. Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor*8);
    9. Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferã a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari*9);
    10. Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici*10);
    11. Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili cauzate de utilizarea de solvenţi organici în anumite vopsele şi lacuri şi în produsele de refinisare a vehiculelor şi de modificare a Directivei 1993/13/CE *11);
    12. Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iulie 2005 de modificare a Directivei 1999/32/CE cu privire la conţinutul de sulf al combustibililor marini*12);
    13. Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la mãsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze şi de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule şi împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule*13);
    14. Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energeticã la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului*14).

----------
    *1) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76, din 6 aprilie 1970, p. 1. Directivã modificatã ultima datã prin Directiva 2006/96/CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 363, din 20 decembrie 2006, p. 81).
    *2) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 365, din 31 decembrie 1994, p. 24. Directivã modificatã prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 septembrie 2003 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a dispoziţiilor privind comitetele care asistã Comisia în exercitarea competenţelor de executare prevãzute de actele care fac obiectul procedurii menţionate la articolul 251 din Tratatul CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 284, din 31 octombrie 2003, p. 1).
    *3) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 24, din 29 ianuarie 2008, p. 8.
    *4) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 59, din 27 februarie 1998, p. 1. Directivã modificatã ultima datã prin Directiva 2006/105/CE.
    *5) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 350, din 28 decembrie 1998, p. 58. Directivã modificatã prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 .
    *6) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 85, din 29 martie 1999, p. 1. Directivã modificatã ultima datã prin Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87).
    *7) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 121, din 11 mai 1999, p. 13. Directivã modificatã ultima datã prin Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59).
    *8) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 332, din 28 decembrie 2000, p. 91.
    *9) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 1.
    *10) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 22.
    *11) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87.
    *12) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59.
    *13) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 275, din 20 octombrie 2005, p. 1. Directivã modificatã ultima datã prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 171, din 29 iunie 2007, p. 1).
    *14) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 114, din 27 aprilie 2006, p. 64.

    3. Informaţii privind mãsurile de reducere a poluãrii aerului care au fost luate în considerare la nivelul corespunzãtor local, regional sau naţional pentru punerea în aplicare în legãturã cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, inclusiv:
    a) reducerea emisiilor provenite din surse staţionare prin asigurarea dotãrii surselor staţionare de combustie mici şi mijlocii (inclusiv pentru biomasã) cu echipamente de control al emisiilor sau prin asigurarea înlocuirii lor;
    b) reducerea emisiilor provenite de la autovehicule prin intermediul modernizãrii cu ajutorul echipamentelor de control al emisiilor. Trebuie avutã în vedere utilizarea de stimulente de naturã economicã pentru a accelera adoptarea noilor tehnologii;
    c) achiziţiile efectuate de cãtre autoritãţile publice, în conformitate cu manualul privind achiziţiile publice de autovehicule destinate traficului rutier, de combustibili şi de echipament de combustie care asigurã protecţia mediului, în scopul reducerii emisiilor, inclusiv achiziţionarea unor:
    - autovehicule noi, inclusiv autovehicule cu nivel scãzut de emisie;
    - autovehicule nepoluante care efectueazã servicii de transport;
    - surse staţionare de combustie cu nivel scãzut de emisie;
    - combustibili cu nivel scãzut de emisie pentru sursele staţionare şi mobile;
    d) mãsurile de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul planificãrii şi gestionãrii circulaţiei rutiere (inclusiv taxarea congestiei din trafic, tarifele pentru parcare diferenţiate sau alte stimulente de naturã economicã; stabilirea de "zone cu nivel scãzut de emisie");
    e) mãsurile de încurajare a evoluţiei în direcţia mijloacelor de transport mai puţin poluante;
    f) asigurarea utilizãrii combustibililor cu nivel scãzut de emisie în sursele staţionare de scarã micã, medie şi mare şi în sursele mobile;
    g) mãsurile de reducere a poluãrii aerului prin intermediul sistemului de autorizare în temeiul Directivei 2008/1/CE , al planurilor naţionale în temeiul Directivei 2001/80/CE şi prin intermediul folosirii instrumentelor economice, cum ar fi taxele, impunerile sau schimbul de drepturi de emisie;
    h) acolo unde este cazul, mãsuri vizând protecţia sãnãtãţii copiilor şi a altor grupuri sensibile.


    ANEXA 11

                            Informarea publicului

    1. Autoritãţile publice competente asigurã comunicarea regulatã cãtre public a informaţiilor actualizate privind concentraţiile ambientale de poluanţi, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
    2. Concentraţiile ambientale puse la dispoziţie sunt prezentate sub forma unor valori medii pentru perioade de calculare a mediei corespunzãtoare prevãzute la lit. B, D-F şi la poziţiile G.1.-G.5. din anexa nr. 3. Informaţiile prezentate cuprind cel puţin eventualele niveluri care depãşesc obiectivele referitoare la calitatea aerului, inclusiv valorile-limitã, valorile-ţintã, pragurile de alertã, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul reglementat. Se include o scurtã evaluare legatã de obiectivele privind calitatea aerului şi informaţii corespunzãtoare referitoare la efectele asupra sãnãtãţii sau vegetaţiei, acolo unde este cazul.
    3. Informaţiile privind concentraţiile ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie [cel puţin PM(10], ozon şi monoxid de carbon se actualizeazã cel puţin o datã pe zi şi, în cazurile în care acest lucru este posibil, informaţiile se actualizeazã o datã pe orã. Informaţiile privind concentraţiile ambientale de plumb şi benzen, prezentate ca valori medii pe ultimele 12 luni, se actualizeazã trimestrial şi, de câte ori acest lucru este posibil, lunar.
    4. Autoritãţile publice competente asigurã punerea la timp la dispoziţia publicului a informaţiilor privind depãşirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertã, precum şi eventuale praguri de informare. Detaliile furnizate trebuie sã cuprindã cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) informaţii privind depãşirea sau depãşirile observate:
    - punctul sau arealul de depãşire;
    - tipul de prag depãşit (de informare sau de alertã);
    - momentul începerii şi durata depãşirii;
    - cea mai mare concentraţie orarã şi, în plus, cea mai mare concentraţie medie pe un interval de 8 ore în cazul ozonului;
    b) prognoza urmãtoarei (urmãtoarelor) dupã-amiezi (zile):
    - aria geograficã a depãşirilor preconizate ale pragurilor de informare şi/sau de alertã;
    - modificãrile preconizate ale poluãrii (ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alãturi de motivele care determinã acele modificãri;
    c) informaţii privind tipul de populaţie vizat, posibilele efecte asupra sãnãtãţii şi mãsurile recomandate:
    - informaţii privind grupurile de populaţie expuse riscului;
    - descrierea simptomelor probabile;
    - mãsurile de precauţie recomandate populaţiei vizate;
    - locul unde se gãsesc informaţii suplimentare;
    d) informaţii privind acţiunile de prevenire în scopul reducerii poluãrii şi/sau a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandãri cu privire la acţiunile de reducere a emisiilor;
    e) în cazul depãşirilor prognozate, statele membre trebuie sã ia mãsuri pentru a se asigura cã detaliile respective sunt furnizate în mãsura în care acest lucru este posibil.

                                    --------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016