Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 100 din 26 mai 1998 privind asistenta de sanatate publica

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

LEGE nr. 100 din 26 mai 1998 privind asistenta de sanatate publica

EMITENT: Parlament
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 204 din 1 iunie 1998

Comenteaza legea

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Asistenta de sãnãtate publica cuprinde activitãţi care se adreseazã comunitãţii sau individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul pãstrãrii şi promovãrii stãrii de sãnãtate a populaţiei.
(2) Asistenta de sãnãtate publica este garantatã de stat şi finanţatã din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurãrilor sociale de sãnãtate sau din contribuţiile directe ale beneficiarilor, dupã caz, potrivit legii.
(3) Asistenta de sãnãtate publica cuprinde activitãţile care se desfãşoarã în scopul prevenirii imbolnavirilor, promovãrii şi asigurãrii sãnãtãţii populaţiei, precum şi al controlului aplicãrii normelor de igiena, antiepidemice şi de sãnãtate publica.
(4) Asistenta de sãnãtate publica este asigurata de Ministerul Sãnãtãţii prin unitãţi specializate proprii sau private, conform legii.
ART. 2
Asistenta medicalã curativã se asigura în cadrul unui sistem de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii, dupã cum urmeazã:
a) asistenta medicalã primara, prin cabinete medicale de stat sau private;
b) asistenta medicalã de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic şi tratament, centre de sãnãtate sau alte unitãţi de profil, de stat sau private.
ART. 3
Activitatea de recuperare medicalã se organizeazã la toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, precum şi prin instituţii specializate.
ART. 4
Asistenta medicalã de urgenta se asigura la toate nivelurile de asistenta medicalã, precum şi prin unitãţi destinate acestui scop.
ART. 5
Unitãţile de asistenta socialã în care se acorda asistenta medicalã sunt: creşele, leaganele de copii şi cãminele-spital.
ART. 6
Asistenta medicalã de hemotransfuziologie sau alte servicii şi prestaţii autorizate se asigura prin unitãţi specializate în acest scop.
ART. 7
Activitãţile medicale prevãzute la art. 2, 3 şi 4 se finanţeazã din bugetul asigurãrilor sociale de sãnãtate, conform prevederilor Legii nr. 145/1997 privind asigurãrile sociale de sãnãtate, iar cele de la art. 1 alin. (3) şi (4), art. 5 şi 6 se finanţeazã de la bugetul de stat, de la bugetele locale, precum şi din contribuţiile directe ale beneficiarilor, dupã caz, potrivit legii.

CAP. 2
Autoritãţile din domeniul asistenţei de sãnãtate publica

ART. 8
Ministerul Sãnãtãţii, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrala din domeniul asistenţei de sãnãtate publica.
ART. 9
Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt unitãţi descentralizate ale Ministerului Sãnãtãţii, cu personalitate juridicã, reprezentând autoritatea de sãnãtate publica la nivel local. În mod similar se pot organiza direcţii de sãnãtate publica în cadrul ministerelor cu reţea de sãnãtate proprie, care colaboreazã cu unitãţile descentralizate ale Ministerului Sãnãtãţii.
ART. 10
(1) Institutele de sãnãtate publica din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sãnãtate sunt instituţii publice, cu personalitate juridicã, care se organizeazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în scopul de a îndeplini rolul de for tehnic şi profesional al Ministerului Sãnãtãţii, pentru elaborarea şi fundamentarea ştiinţificã şi profesionalã a strategiilor specifice de politica sanitarã a Ministerului Sãnãtãţii.
(2) Institutele menţionate la alin. (1) vor elabora propuneri metodologice pentru programele naţionale de sãnãtate publica, împreunã cu direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti şi cu Colegiul Medicilor din România, pentru realizarea acestor programe.
ART. 11
Centrul de Calcul şi Statistica Sanitarã este instituţia de specialitate din structura Ministerului Sãnãtãţii, finanţatã de la bugetul de stat, care are ca principala atribuţie organizarea sistemului informaţional şi informatic al activitãţii de ocrotire a sãnãtãţii populaţiei.

CAP. 3
Atribuţiile autoritãţilor din domeniul asistenţei de sãnãtate publica

ART. 12
Ministerul Sãnãtãţii, ca autoritate centrala în domeniul asistenţei de sãnãtate publica, are urmãtoarele atribuţii:
a) elaboreazã norme de organizare şi funcţionare a unitãţilor care asigura asistenta de sãnãtate publica;
b) organizeazã şi finanţeazã programele naţionale de sãnãtate publica, prevãzute în anexa nr. 1;
c) aproba normele tehnice cuprinse în programele naţionale de sãnãtate publica, prevãzute în anexa nr. 2;
d) elaboreazã norme privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat;
e) împuterniceşte personalul sanitar care urmeazã sa îndeplineascã sarcinile de inspecţie sanitarã de stat;
f) participa la acreditarea unitãţilor sanitare care presteazã servicii pentru autoritãţile din domeniul asistenţei de sãnãtate publica;
g) înfiinţeazã şi desfiinţeazã filiale ale institutelor din domeniul asistenţei de sãnãtate publica de interes naţional sau local;
h) organizeazã sistemul informaţional din domeniul asistenţei de sãnãtate publica şi modul de raportare a datelor pentru cunoaşterea stãrii de sãnãtate a populaţiei;
i) prezintã rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sãnãtate a populaţiei tarii;
j) fundamenteazã necesarul de resurse financiare pentru asistenta de sãnãtate publica;
k) reprezintã statul roman în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sãnãtãţii publice;
l) tipareste şi gestioneazã legitimatiile nominale pentru persoanele împuternicite sa exercite inspecţia sanitarã de stat.
ART. 13
(1) Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt instituţii publice cu personalitate juridicã, care îşi desfãşoarã activitatea pe plan local, în scopul realizãrii politicilor şi programelor naţionale de sãnãtate publica, a activitãţii de medicina preventivã şi a inspecţiei sanitare de stat, a monitorizarii stãrii de sãnãtate şi a organizãrii statisticii de sãnãtate, precum şi a planificarii şi derulãrii investiţiilor finanţate de la bugetul de stat pentru sectorul de sãnãtate.
(2) Regulamentul de funcţionare şi organigrama direcţiilor de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti se aproba de cãtre Ministerul Sãnãtãţii.
ART. 14
Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti organizeazã şi controleazã punerea în aplicare a programelor naţionale de sãnãtate publica cuprinse în anexa nr. 1.
ART. 15
Direcţiile de sãnãtate publica organizeazã şi supravegheazã activitatea de medicina preventivã din teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, indeplinind urmãtoarele activitãţi:
a) cerceteazã şi evalueaza starea de sãnãtate a populaţiei, studiazã calitatea factorilor de mediu şi stilul de viata, în vederea prevenirii imbolnavirilor şi promovãrii sãnãtãţii;
b) informeazã populaţia şi autoritãţile administraţiei publice locale despre factorii de risc asupra sãnãtãţii din mediul înconjurãtor şi despre mãsurile care vor fi aplicate pentru reducerea riscurilor de imbolnavire şi de prevenire a unor îmbolnãviri cauzate de factorii de mediu;
c) emit avize şi autorizaţii sanitare de funcţionare, solicitate, potrivit legii, pentru obiective economice sau social-culturale care urmeazã a fi amplasate, construite sau amenajate în teritoriu, potrivit normelor aprobate de Ministerul Sãnãtãţii;
d) efectueazã determinãri pentru supravegherea poluarii aerului, a apei, a solului, a poluarii sonore a zonelor de locuit şi a locurilor de munca;
e) organizeazã depistarea bolnavilor cu boli infectioase, supravegherea contactilor, luând mãsuri de aplicare a tratamentului necesar;
f) organizeazã şi supravegheazã realizarea, pe baza calendarului naţional, a vaccinarilor obligatorii şi a celor facultative, cu respectarea normelor tehnice de vaccinare;
g) analizeazã morbiditatea din teritoriu cauzatã de boli infectioase şi transmit Ministerului Sãnãtãţii rapoarte periodice, conform normelor stabilite de acesta, având dreptul sa instituie carantina pe raza teritoriului, în cazurile în care se impune o asemenea mãsura;
h) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de depistare, tratament şi prevenire a bolilor cu transmitere sexualã, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sãnãtãţii;
i) asigura depistarea infectiilor HIV, HBV, HCV şi a altor infectii virale transmise prin sânge şi controleazã aplicarea normelor legale în vigoare pentru asistenta medicalã şi tratament corect;
j) organizeazã depistarea bolnavilor de tuberculoza, supravegheazã tratamentul bolnavilor şi al contactilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sãnãtãţii, şi rãspund de realizarea programului de prevenire a tuberculozei;
k) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de depistare a bolilor profesionale şi supravegheazã tratamentul bolnavilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sãnãtãţii;
l) organizeazã, potrivit normelor Ministerului Sãnãtãţii, depistarea precoce a tumorilor maligne, a unor boli cronice, cum sunt: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, bolile psihice, bolile renale etc., stabilite în programele naţionale de sãnãtate publica, şi rãspund de realizarea mãsurilor cuprinse în programe;
m) iniţiazã, proiecteazã şi implementeaza programe locale de sãnãtate publica.
ART. 16
În colaborare cu autoritãţile locale, cu instituţii de învãţãmânt şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, direcţiile de sãnãtate publica teritoriale organizeazã acţiuni de educaţie pentru sãnãtatea populaţiei.
ART. 17
Direcţiile de sãnãtate publica teritoriale controleazã respectarea condiţiilor de igiena, potrivit anexei nr. 2, şi a normelor de aplicare elaborate de Ministerul Sãnãtãţii.
ART. 18
Direcţiile de sãnãtate publica teritoriale coordoneazã serviciile de salvare din teritoriu, organizeazã şi coordoneazã asistenta medicalã în caz de calamitati, catastrofe şi situaţii deosebite.
ART. 19
În colaborare cu Colegiul Medicilor din România, direcţiile de sãnãtate publica teritoriale supravegheazã asistenta de medicina legalã în teritoriul judeţului sau al municipiului Bucureşti, dupã caz.
ART. 20
Direcţiile de sãnãtate publica teritoriale organizeazã culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale, întocmesc rapoarte care sunt puse la dispoziţie Ministerului Sãnãtãţii şi autoritãţilor locale, potrivit legii, respectându-se confidenţialitatea datelor referitoare la persoane.
ART. 21
La cererea unor persoane fizice sau juridice, direcţiile de sãnãtate publica teritoriale efectueazã servicii privind sãnãtatea publica, potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 22
Institutele de sãnãtate publica, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sãnãtate sunt instituţii publice cu personalitate juridicã, care îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui statut şi a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii, şi au urmãtoarele atribuţii:
a) asigura fundamentarea ştiinţificã a politicii sanitare şi a strategiilor din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovãrii şi apãrãrii sãnãtãţii populaţiei;
b) efectueazã studii în domeniul sãnãtãţii publice şi al conducerii sistemului de sãnãtate;
c) elaboreazã proiecte de norme, metodologii şi instrucţiuni privind sãnãtatea publica;
d) asigura consultanţa de specialitate şi colaboreazã cu autoritãţile publice, cu celelalte unitãţi sanitare, inclusiv de asistenta medicalã primara, cu instituţiile de învãţãmânt medical universitar, în domeniul asigurãrii sãnãtãţii publice;
e) colaboreazã cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale care desfãşoarã activitãţi de sãnãtate publica;
f) participa la procesul de învãţãmânt medical de specializare şi perfecţionare în domeniul sãnãtãţii publice şi al managementului serviciilor de sãnãtate;
g) institutele medicale de specialitate efectueazã examene clinice şi expertize medicale, elibereazã certificate cerute de autoritãţile publice, precum şi de cãtre persoane fizice sau juridice, şi efectueazã expertize sanitare în unitãţile economice şi în instituţiile publice;
h) efectueazã expertize, asigura asistenta tehnica şi realizeazã servicii, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice, pentru produsele care sunt supuse obligaţiei de înregistrare şi autorizare, precum şi la cerere, în domeniile de competenta specifice.

CAP. 4
Exercitarea inspecţiei sanitare de stat

ART. 23
(1) Exercitarea inspecţiei sanitare de stat se realizeazã de cãtre persoane împuternicite de Ministerul Sãnãtãţii.
(2) Activitatea de inspecţie sanitarã de stat este finanţatã de la bugetul de stat, din fondurile alocate Ministerului Sãnãtãţii.
(3) Responsabilitatea organizãrii, precum şi coordonarea activitãţii inspecţiei sanitare de stat se realizeazã de cãtre secretarul de stat desemnat prin ordin al ministrului sãnãtãţii.
(4) Persoanele împuternicite de cãtre Ministerul Sãnãtãţii pentru exercitarea inspecţiei sanitare de stat au urmãtoarele obligaţii:
a) sa solicite unitãţilor controlate documentele şi informaţiile necesare evaluãrii riscurilor pentru sãnãtate, precum şi înlãturarea deficienţelor de igiena constatate;
b) sa dispunã suspendarea temporarã a activitãţii pana la remedierea deficienţelor, precum şi retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare;
c) sa dispunã suspendarea lucrãrilor de construcţii, montaj, amenajãri, în cazul în care nu se respecta clauzele stabilite prin avizul sanitar sau în normele de igiena;
d) sa opreascã sau sa conditioneze darea în consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena, precum şi folosirea obiectelor, a materialelor sau a substanţelor care, prin natura sau prin modul lor de utilizare, pericliteazã sãnãtatea populaţiei;
e) sa recolteze probe necesare evaluãrii riscului pentru sãnãtate;
f) sa dispunã mãsuri speciale pentru bolnavii, suspectii şi contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni patogeni, precum şi alte mãsuri cu caracter obligatoriu pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile şi profesionale;
g) sa opreascã folosirea preparatelor biologice, de diagnostic, profilaxie, tratament, care se dovedesc necorespunzãtoare sau nocive sãnãtãţii;
h) sa constate şi sa sanctioneze contravenţiile privind normele de igiena, conform legii;
i) sa participe la alte activitãţi specifice, impuse de riscul deteriorarii stãrii de sãnãtate a populaţiei.
(5) Inspectorii sanitari de stat au dreptul sa între în unitãţi de orice tip din raza lor de activitate şi în locuinţe particulare numai cu acordul celor care ocupa locuinta sau cu autorizarea procurorului, pentru efectuarea controlului sanitar sau pentru instituirea mãsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile.
(6) Concluziile activitãţii desfãşurate, abaterile de la normele legale constatate, recomandãrile şi termenele de inlaturare a deficienţelor, precum şi alte mãsuri legale aplicate sunt consemnate în procese-verbale sau acte legale de sancţionare şi sunt comunicate celor în cauza, respectiv sunt raportate Ministerului Sãnãtãţii sau Guvernului, dupã caz.
ART. 24
Cetãţenii, precum şi conducãtorii de unitãţi sunt obligaţi sa respecte întocmai normele de igiena şi sãnãtate publica, sa ofere informaţiile solicitate şi sa aplice mãsurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea imbolnavirilor şi pentru promovarea sãnãtãţii individului şi a populaţiei.

CAP. 5
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 25
Direcţiile de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti se vor infiinta pana la data de 1 ianuarie 1999 prin reorganizarea actualelor direcţii sanitare judeţene şi inspectorate de sãnãtate publica, conform normelor elaborate de Ministerul Sãnãtãţii.
ART. 26
Pentru servicii de asistenta de sãnãtate publica, efectuate la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit actelor normative în vigoare.
ART. 27
Veniturile proprii constituie surse extrabugetare care se folosesc în condiţiile legii.
ART. 28
Agenţii economici şi celelalte persoane juridice sunt obligate sa asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:
a) efectuarea examenului medical la angajarea în munca şi a controlului periodic, conform normelor de sãnãtate publica şi securitate în munca;
b) aplicarea normelor legale de igiena;
c) aplicarea mãsurilor de igiena, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodicã.
ART. 29
Orice persoana aflatã pe teritoriul României are obligaţia sa se supunã mãsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, sa respecte şi sa aplice normele de igiena.
ART. 30
(1) Informaţiile privind sãnãtatea persoanelor se pãstreazã la direcţiile de sãnãtate publica teritoriale, precum şi la Centrul de Clacul şi Statistica Sanitarã şi, dupã caz, la institutele de sãnãtate publica şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluãrii stãrii de sãnãtate a populaţiei. Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiţii:
a) exista o dispoziţie legalã în acest sens;
b) acordul persoanei în cauza;
c) datele sunt necesare pentru prevenirea imbolnavirii unei persoane sau a comunitãţii, dupã caz;
d) stabilirea vinovatiei în cadrul unei infracţiuni prevãzute de lege.
(2) Pãstrarea confidenţialitãţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care au acces la acestea, prin activitatea pe care o desfãşoarã, în mod direct sau indirect.
ART. 31
Nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (4) şi (5), precum şi ale art. 24, 29 şi 30 atrage rãspunderea contravenţionalã sau penalã, potrivit legii, dupã caz.
ART. 32
Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sãnãtãţii publice se constituie, de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, o rezerva de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide şi alte materiale specifice. Normele metodologice de constituire, pãstrare şi utilizare a rezervei se stabilesc prin ordin al ministrului sãnãtãţii.
ART. 33
Ministerul Sãnãtãţii va elabora programele naţionale de sãnãtate publica şi normele tehnice stabilite în anexe. Programele naţionale de sãnãtate publica vor fi revizuite, anual, de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România.
ART. 34
Ministerele cu reţea sanitarã proprie vor aplica prevederile prezentei legi.
ART. 35
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta lege.
ART. 36
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>art. 1-15, 18, 40-49, 52-56, 82-96 şi 123 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sãnãtãţii populaţiei, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 12 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 5 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
PAULA MARIA IVANESCU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

ANEXA 1



            PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE PUBLICA,
        organizate şi finanţate de Ministerul Sãnãtãţii

    1. Programul naţional de supraveghere şi control al bolilor infectioase;
    2. Programul naţional de imunizari;
    3. Programul naţional de supraveghere şi control al tuberculozei;
    4. Programul naţional de supraveghere şi control al infectiei HIV/SIDA;
    5. Programul naţional de prevenire şi control al bolilor venerice;
    6. Programul naţional de prevenire şi control al infectiilor nosocomiale 
       (intraspitalicesti);
    7. Programul naţional de transfuziologie şi hematologie transfuzionalã;
    8. Programul naţional de prevenire şi control al toxicomaniei şi patologia
       indusa;
    9. Programul naţional de acţiune pentru mediu şi sãnãtate (impactul
       factorilor de risc din mediu);
   10. Programul naţional de supraveghere a stãrii de sãnãtate în colectivitãţi
       de copii şi adolescenti;
   11. Programul naţional de supraveghere a factorilor de risc din mediul de
       munca şi de risc profesional;
   12. Programul naţional de planificare familialã şi de protecţie a stãrii de
       sãnãtate a mamei şi copilului;
   13. Programul naţional de sãnãtate mintalã şi profilaxie în patologia
       psihiatrica şi psihosociala;
   14. Programul naţional de preventie geriatrica/gerontologica şi protecţia
       varstnicului;
   15. Programul naţional de profilaxie şi control pentru bolile cardiovasculare
       medicale şi chirurgicale;
   16. Programul naţional de preventie în patologia nefrologica şi dializa
       renala/transplant renal;
   17. Programul naţional de preventie şi control în patologia oncologica şi
       transplant medular;
   18. Programul naţional de preventie în talasemie, hemofilie şi alte
       hemopatii;
   19. Programul naţional de preventie şi control în diabet şi alte boli de
       nutritie;
   20. Programul naţional de ortopedie preventivã şi recuperatorie;
   21. Programul naţional de preventie în patologia endocrina;
   22. Programul naţional de preventie stomatologica;
   23. Programul naţional de sustinere a centrelor naţionale de referinta pentru
       laborator;
   24. Programul naţional de standardizare a serviciilor medicale în sãnãtatea
       publica;
   25. Programul naţional de educaţie pentru sãnãtate;
   26. Programul naţional de evaluare a stãrii de sãnãtate a populaţiei şi
       supraveghere demograficã;
   27. Programul naţional de perfecţionare profesionalã continua şi strategia
       resurselor umane;
   28. Programul naţional de preventie şi recuperare în neurologie;
   29. Programul naţional de reabilitare a serviciilor de urgenta
       prespitaliceasca;
   30. Programul naţional de acreditare a unitãţilor medicale de sãnãtate
       publica şi servicii de interes naţional;
   31. Profilaxia şi recuperarea balneo-fizio-climatologica.

ANEXA 2

ACTIVITĂŢI
în domeniul asistenţei de sãnãtate publica pentru care Ministerul Sãnãtãţii elaboreazã norme tehnice

I. Protecţia populaţiei fata de factorii nocivi din mediul de viata şi munca:

1. Norme privind protecţia persoanelor impotriva factorilor de poluare a mediului înconjurãtor şi la locul de munca:
1.1. Norme privind calitatea sanitarã a apei potabile;
1.2. Norme privind securitatea sanitarã a alimentelor;
1.3. Norme privind protecţia persoanelor din colectivitãţi:
a) funcţionarea unitãţilor hoteliere, a staţiunilor balneare, a locurilor de agrement, a mijloacelor de transport în comun, a garilor, aeroporturilor, porturilor şi a punctelor de trecere a frontierei de stat, a stadioanelor şi terenurilor de sport, a oboarelor şi pieţelor;
b) protecţia specialã a persoanelor cu handicap, încadrate în unitãţi speciale ocupationale;
c) asigurarea condiţiilor de igiena în unitãţi de îngrijire a copiilor şi în unitãţi de învãţãmânt;
d) protecţia personalului care este încadrat în munca şi organizarea asistenţei medicale preventive la locul de munca; stabilirea standardelor privind concentratia maxima admisã a noxelor la locurile de munca şi a unor mãsuri de prevenire a bolilor profesionale;
2. Norme pentru înregistrarea şi controlul medicamentelor şi al produselor biologice de uz uman;
3. Norme de igiena şi antiepidemice pentru activitatea care se desfãşoarã în unitãţile sanitare publice şi private;
4. Norme privind funcţionarea farmaciilor publice şi private, a unitãţilor de producţie şi a depozitelor de distribuire a medicamentelor şi materialelor sanitare;
5. Norme privind producţia, pãstrarea şi utilizarea substanţelor toxice şi a stupefiantelor;
6. Norme privind protecţia persoanelor care lucreazã în locuri de munca cu radiatii ionizante sau care vin în contact cu substanţe radioactive;
7. Norme privind activitatea de servicii funerare;
8. Norme privind modul de îndepãrtare şi de neutralizare a reziduurilor solide, lichide, gazoase, menajere şi industriale, precum şi de orice alta natura;
9. Norme privind funcţionarea unitãţilor care asigura servicii pentru populaţie.

II. Alte activitãţi medicale preventive:

1. Norme privind evaluarea dezvoltãrii psihosomatice a copiilor şi organizarea examinarilor de bilanţ al stãrii de sãnãtate;
2. Norme privind funcţionarea cabinetelor de planificare familialã şi de prevenire a complicatiilor sarcinii şi lauziei;
3. Norme privind examinarea elevilor şi studenţilor care practica sport competitional neprofesionist;
4. Metodologii privind principiile de promovare a sãnãtãţii şi educaţiei pentru sãnãtate;
5. Norme privind alte probleme de sãnãtate publica.

III. Activitãţi medicale pentru autoritãţi publice:

1. Norme privind consultatiile medicale şi eliberarea certificatelor medicale care se cer de cãtre autoritãţile publice;
2. Norme privind efectuarea expertizelor medicale pentru stabilirea unor capacitãţi şi aptitudini legate de starea de sãnãtate a persoanelor, examinarea conducãtorilor auto şi a persoanelor care cer sau au autorizaţie de portarma;
3. Norme privind raportarea unor date referitoare la morbiditate de cãtre unitãţile sanitare publice şi private.

----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 100 din 26 mai 1998

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"