Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 10 din 29 martie 1974 privind rechizitiile
EXPUNERE DE MOTIVE Întãrirea capacitãţii de apãrare a patriei reprezentind o sarcina primordialã a statului nostru socialist, a întregului popor. În interesul apãrãrii Republicii Socialiste România, a ordinii publice sau a securitãţii statului, este necesar ca, pe lîngã tehnica şi celelalte bunuri din inzestrarea forţelor armate, sa fie rechiziţionate şi alte bunuri din economia nationala. De asemenea sa fie chemate unele persoane fizice pentru prestãri de servicii. Legea nr. 139 asupra rechizitiilor din 27 februarie 1940 nu mai corespunde actualei structuri economice şi social-politice a statului nostru. Pentru reglementarea acestor probleme s-a adoptat prezenta lege, în care se prevede ca la proclamarea stãrii de necesitate, la declararea mobilizãrii ori a stãrii de rãzboi, data fiind urgenta şi eficienta unor asemenea mãsuri, se pot efectua rechiziţii şi chema persoane fizice pentru prestarea de servicii la dispoziţia Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne, odatã cu proclamarea, respectiv declararea, acestor situaţii. În acest sens, Consiliul de Miniştri stabileşte din timp de pace cantitãţile sau procentele de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza, pe ministere, celelalte organe centrale şi pe comitetele executive ale consiliilor populare. În alte situaţii decît cele arãtate mai sus, de exemplu pentru concentrari, aplicaţii, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne pot efectua rechiziţii şi chema persoane fizice pentru prestarea de servicii numai cu aprobarea Consiliului Apãrãrii Republicii Socialiste România. În lege s-au prevãzut atribuţii, în legatura cu rechizitiile, pentru consiliile locale de apãrare care au sarcina sa ia mãsuri pentru asigurarea efectuãrii rechizitiei de bunuri şi chemãrii persoanelor fizice pentru prestãri de servicii. Potrivit legii se pot rechizitiona mijloace de transport feroviare, auto, navale, aeriene şi cu tracţiune animala, tehnica şi instalaţii de aerodrom, de telecomunicaţii, tehnica de construcţii, mijloace şi materiale topografice, piese de schimb, mijloace de reparaţii, carburanţi şi utilaje pentru transportul acestora, clãdiri, terenuri, alimente, furaje precum şi alte bunuri necesare forţelor armate. Rechizitionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii se fac prin comandamentele teritoriale şi centrele militare iar în mod excepţional în lege s-a prevãzut ca în timp de rãzboi asemenea mãsuri sa poatã fi luate de orice comandant de unitate care în cadrul luptei acţioneazã independent în împrejurãri deosebit de grele. Pentru cunoaşterea numãrului şi stãrii bunurilor ce pot fi rechiziţionate, în lege se prevede ca ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi unitãţile subordonate acestora au obligaţia sa comunice, la cerere, Ministerului Apãrãrii Naţionale sau organelor sale teritoriale, date referitoare la bunurile ce le aparţin. Totodatã, s-a prevãzut ca pentru unele categorii de bunuri Consiliul de Miniştri poate dispune efectuarea recensamintului acestora. S-a prevãzut ca pe perioada rechizitiei nu se percep impozite şi taxe pentru bunurile rechiziţionate. Legea conţine dispoziţii privind plata despãgubirilor, ţinînd seama de apartenenţa şi natura bunurilor rechiziţionate, de felul rechizitiei, de alte dispoziţii legale în legatura cu evaluarea despãgubirilor, precum şi plata muncii prestate. Pentru prestarea de servicii s-a prevãzut ca chemãrile sa se facã în înţelegere cu unitãţile socialiste în care cei supuşi acestor obligaţii fac parte, pentru a nu se stinjeni activitatea acestor unitãţi. În lege s-a prevãzut ca persoanele chemate la prestãri de servicii sa nu fie remunerate pe primele 10 zile. În cazul prestãrii de servicii în alte localitãţi decît cele în care domiciliazã sau au resedinta persoanele chemate, s-a prevãzut ca asigurarea transportului, cazarii precum şi hranirii sa fie în sarcina unitãţii beneficiare, costul hranei urmînd a se suporta de persoanele care presteazã serviciile, cu excepţia elevilor, studenţilor şi a persoanelor chemate pentru o perioada de pînã la 10 zile. Sînt prevãzute expres bunurile ce nu se rechizitioneaza, avîndu-se în vedere destinaţia bunurilor, precum şi persoanele fizice care sînt scutite de prestare de servicii, tinindu-se seama de capacitatea lor fizica şi alte situaţii în legatura cu locul de munca. Pentru a da eficienta prevederilor legii, s-a prevãzut a fi sancţionate persoanele ce se fac vinovate de încãlcarea lor. Totodatã, legea autoriza Consiliul de Ministeri şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti sa dispunã rechizitionarea unor bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestarea de servicii, în scopul prevenirii sau inlaturarii urmãrilor unor calamitati naturale, epidemii, catastrofe sau pericole iminente cu caracter general, precum şi pentru dotarea formatiunilor sanitare civile ce se constituie la declararea mobilizãrii generale ori a stãrii de rãzboi, în condiţii similare de plata a muncii sau de acordare de despãgubiri. Ca urmare a prevederilor cuprinse în legea alãturatã, Legea nr. 139 asupra rechizitiilor din 27 februarie 1940, cu modificãrile ulterioare, se abroga.
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 La proclamarea stãrii de necesitate, la declararea mobilizãrii parţiale sau generale ori a stãrii de rãzboi şi pe tot timpul cît dureazã aceste situaţii, precum şi în caz de concentrari, aplicaţii sau alte împrejurãri în care interesele generale ale apãrãrii tarii, ordinii publice şi securitãţii statului reclama, se pot face rechiziţii de bunuri aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat, organizaţiilor cooperatiste ori altor organizaţii obşteşti, celorlalte persoane juridice, cît şi persoanelor fizice şi pot fi chemate unele persoane fizice pentru prestãri de servicii. ART. 2 În sensul prezentei legi: a) prin rechiziţie se înţelege punerea la dispoziţia Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne sau altor organe de stat, spre folosinta temporarã, la cererea acestora, a unor bunuri aparţinînd persoanelor juridice sau fizice, în scopul apãrãrii patriei, ordinii publice şi securitãţii statului, efectuãrii în condiţii optime a mobilizãrii parţiale sau generale, concentrarilor sau aplicatiilor, precum şi în celelalte cazuri prevãzute de prezenta lege. Bunurile consumptibile sau perisabile pot fi rechiziţionate definitiv; b) prin prestare de servicii se înţelege efectuarea unor lucrãri sau desfãşurarea unor activitãţi de cãtre persoanele fizice, la chemarea Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne sau alte organe de stat, în scopurile prevãzute la lit. a). ART. 3 Rechizitionarea de bunuri şi prestarea de servicii se fac în scopul satisfacerii nevoilor de orice natura, de mina de lucru şi de cartiruire necesare forţelor armate, personalului civil care le însoţesc, garzilor patriotice, autoritãţilor statului, sinistratilor, refugiatilor, populaţiei atinse de consecinţele rãzboiului şi prizonierilor de rãzboi, precum şi pentru asigurarea bunei funcţionari şi exploatãri a cãilor de comunicaţii, întreprinderilor, instituţiilor şi altor organizaţii socialiste, cît şi în scopurile prevãzute la art. 27. ART. 4 Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne, în baza prezentei legi, pot efectua rechiziţii de bunuri şi chema persoane fizice pentru prestãri de servicii, la proclamarea stãrii de necesitate, la declararea mobilizãrii parţiale sau generale ori a stãrii de rãzboi, odatã cu proclamarea ori declararea acestor situaţii, precum şi pe timpul cît ele dureazã. Procentele sau cantitãţile de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza în situaţiile prevãzute la alin. 1 pe ministere, celelalte organe centrale şi pe comitetele executive ale consiliilor populare se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 5 În caz de concentrari, aplicaţii sau alte împrejurãri impuse de interesele generale ale apãrãrii tarii, ordinii publice şi securitãţii statului, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne pot efectua rechiziţii de bunuri şi chema persoane fizice pentru prestãri de servicii numai cu aprobarea Consiliului Apãrãrii Republicii Socialiste România. ART. 6 Consiliile locale de apãrare, fiecare în raza lor teritorialã, iau mãsuri pentru asigurarea efectuãrii rechizitiei de bunuri şi chemãrii persoanelor fizice pentru prestãri de servicii. În acest scop, prin centrele militare şi alte organe locale: - organizeazã acţiuni de verificare a ţinerii evidentei resurselor de mobilizare de cãtre organizaţiile socialiste, precum şi modul de întreţinere şi starea tehnica a mijloacelor de transport şi tehnicii de construcţii din inzestrarea acestora; - organizeazã acţiuni de verificare a existenţei la organizaţiile socialiste a materialelor, alimentelor şi altor bunuri necesare unitãţilor militare la mobilizare; - analizeazã forta de munca ce poate fi folositã la prestãri de servicii, în raport cu nevoile producţiei, şi stabilesc numãrul persoanelor ce poate fi pus la dispoziţie în acest scop de la fiecare organizaţie socialistã. De asemenea, consiliile locale de apãrare sprijinã organele militare pentru efectuarea rechizitiilor de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestãri de servicii. Consiliile judeţene de apãrare stabilesc localitãţile în care se va executa cartiruirea pentru nevoile prevãzute la art. 3. ART. 7 Se pot rechizitiona, potrivit prezentei legi, mijloace de transport auto, feroviare, navale, aeriene şi cu tracţiune animala, instalaţii şi tehnica de aerodrom, de telecomunicaţii, tehnica de construcţii, mijloace şi materiale topografice, piese de schimb, mijloace de reparaţii, carburanţi şi utilaje pentru transportul acestora, clãdiri, terenuri, alimente, animale, furaje, precum şi alte bunuri necesare realizãrii scopurilor prevãzute la art. 3. Odatã cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente. ART. 8 Rechizitionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii, în situaţiile şi la dispoziţia organelor prevãzute la art. 4 şi 5, se fac prin comandamentele teritoriale şi centrele militare. Ministrul apãrãrii naţionale poate stabili şi alte unitãţi militare prin care sa se facã rechiziţii sau sa se cheme persoane fizice la prestarea de servicii. În mod excepţional, în timp de rãzboi, orice comandant de subunitate ori unitate similarã sau superioarã batalionului, care în cadrul luptei acţioneazã independent, poate lua pe rãspundere proprie mãsura rechiziţionãrii de bunuri ori a chemãrii persoanelor fizice la prestarea de servicii. Prevederile alineatului precedent privind chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii nu se aplica personalului care asigura nemijlocit efectuarea transporturilor publice şi telecomunicatiilor. ART. 9 Stabilirea imobilelor necesare pentru satisfacerea nevoilor de cartiruire se face de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare locale judeţene, la cererea organelor autorizate. Proprietarii sau deţinãtorii sub orice titlu ai imobilelor sînt obligaţi sa punã imobilele lor la dispoziţia beneficiarilor de cartiruire la solicitarea acestora, şi sa asigure iluminatul şi incalzitul, dacã dispun de mijloacele necesare.
CAP. 2 Procedura ţinerii evidentei şi rechiziţionãrii bunurilor, precum şi chemãrii persoanelor fizice pentru prestarea de servicii. Stabilirea şi plata despãgubirilor şi plata muncii ART. 10 Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi unitãţile subordonate acestora, ţin evidenta bunurilor supuse rechizitiei conform normelor generale privind evidenta bunurilor din patrimoniul lor. Ele sînt obligate sa comunice, la cerere, Ministerului Apãrãrii Naţionale sau comandamentelor teritoriale ori centrelor militare date în legatura cu numãrul şi starea bunurilor. Evidenta bunurilor supuse rechizitiei aparţinînd persoanelor fizice se tine, în condiţiile menţionate în alineatul precedent, de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti sau municipale, dupã caz. ART. 11 Consiliul de Miniştri poate dispune efectuarea recensamintului pentru anumite categorii de bunuri supuse rechizitiei. La efectuarea recensamintului, deţinãtorii bunurilor sînt obligaţi sa le declare atunci cînd sînt înştiinţaţi şi, la cerere, sa le înfãţişeze comisiilor de recensamint. Organele cãrora li se comunica rezultatul recensamintului şi datele pînã la care se face comunicarea se stabilesc prin hotãrîrea Consiliului de Miniştri prin care s-a dispus recensamintul. ART. 12 Ministerul Apãrãrii Naţionale este autorizat sa controleze periodic ţinerea evidentei şi modul de întreţinere, de cãtre persoanele juridice cãrora le aparţin, a bunurilor supuse rechizitiei şi sa verifice exactitatea datelor comunicate de cãtre acestea. ART. 13 Bunurile se rechizitioneaza în baza unui ordin de predare emis de organele militare prevãzute la art. 8. Prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri se pot stabili şi alte forme prin care se dispune predarea unor bunuri aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat. ART. 14 Ordinul de predare a bunurilor ce se rechizitioneaza cuprinde denumirea organului militar emitent şi a unitãţii beneficiare, temeiul legal al rechizitiei, date de identificare a bunului şi proprietarului ori deţinãtorului acestuia, precum şi menţiuni despre felul rechizitiei, locul şi termenul predãrii bunului. ART. 15 Predarea şi luarea în primire a bunului rechizitionat se fac la locul şi termenul indicate în ordinul de predare. Ordinul de predare se inmineaza de cãtre delegatul centrului militar sau, dupã caz, al organului militiei. Bunurile rechiziţionate se predau cu proces-verbal. În cazul în care pentru bunurile rechiziţionate în situaţia prevãzutã la art. 8 alin. 3 nu este posibil a se întocmi proces-verbal, comandantul unitãţii sau subunitatii beneficiare elibereazã o dovada. Pentru bunurile rechiziţionate care nu aparţin organizaţiilor socialiste de stat, în procesul-verbal ori în dovada se trece valoarea bunului la data rechizitiei, cu indicarea bazei legale a preţurilor sau tarifelor folosite. Cei care deţin cantitãţi mai mari de bunuri din categoria celor rechizitionabile trebuie sa predea, în cadrul obligaţiilor ce li se fixeazã, pe cele aflate în starea cea mai buna. În caz de nerespectare a prevederilor alin. 1 şi 6 rechizitia se face silit, cu sprijinul organului militiei din localitatea respectiva. ART. 16 Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne asigura ţinerea evidentei în unitãţi fizice a bunurilor aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat, precum şi a evidentei fizice şi valorice a bunurilor aparţinînd altor persoane juridice şi persoanelor fizice, rechiziţionate, potrivit prevederilor prezentei legi, la dispoziţia acestor organe. ART. 17 Rechizitiile de bunuri dau dreptul proprietarului la despãgubiri, stabilite asa cum se arata în prezenta lege. Nu se acorda despãgubiri pentru uzura provenitã din întrebuinţarea normalã a bunului rechizitionat. Stricãciunile cauzate terenurilor cultivabile ce au fost rechiziţionate dau dreptul la despãgubiri numai în timp de pace. Pentru imobilele folosite la cartiruirea prevãzutã la art. 3 nu se plãteşte chiria pe timpul stãrii de necesitate, mobilizãrii parţiale ori generale sau stãrii de rãzboi, oricare ar fi durata de folosire a imobilelor. În celelalte situaţii, cartiruirea da dreptul la încasarea unei chirii, stabilitã potrivit dispoziţiilor legale, numai dupã 30 de zile de folosinta. ART. 18 În caz de stare de necesitate, mobilizare sau stare de rãzboi nu se plãtesc despãgubiri pentru bunurile rechiziţionate de la organizaţiile socialiste de stat. Aceste organizaţii sînt scutite de a vãrsa cotele de amortizare aferente mijloacelor fixe rechiziţionate, pe toatã durata cît au fost puse la dispoziţia organelor autorizate. Pentru bunurile aparţinînd organizaţiilor socialiste de stat, rechiziţionate în alte situaţii decît cele prevãzute la alin. 1, Consiliul de Miniştri poate dispune acordarea de despãgubiri ori modificarea indicatorilor de plan economic, dupã caz. ART. 19 Stabilirea despãgubirilor pentru bunurile rechiziţionate aparţinînd persoanelor fizice, precum şi persoanelor juridice altele decît organizaţiile socialiste de stat, se face astfel: a) pentru timpul cît au fost puse la dispoziţie bunurile ce fac parte din fondurile fixe şi care se restituie, altele decît clãdiri, dupã sistemul cotelor de amortizare stabilite conform prevederilor legale, calculate pentru timpul cît bunul a fost rechizitionat; b) pentru bunurile rechiziţionate pe termen limitat, care din motive justificate nu mai pot fi restituite celor în drept şi nu exista nici posibilitatea despãgubirii în natura prin acordarea în schimb a unui alt bun similar, precum şi pentru cele rechiziţionate definitiv, la preţul de producţie, de livrare sau cu amãnuntul, dupã caz, în vigoare la data rechizitiei, tinindu-se seama de dispoziţiile legale în vigoare, precum şi de calitatea sau starea de uzura a bunurilor rechiziţionate; c) pentru clãdiri şi terenuri fãrã culturi sau plantaţii, la echivalentul chiriei stabilite potrivit dispoziţiilor legale. Pentru terenurile neproductive nu se acorda despãgubiri; d) pentru culturile şi plantaţiile existente pe terenurile rechiziţionate, la echivalentul valorii producţiei nerealizate de proprietar, calculatã la preţurile de achiziţie, din care se scad cheltuielile ce ar fi fost necesare pentru obţinerea recoltei. În cazul distrugerii plantaţiilor, la echivalentul cheltuielilor necesare refacerii acestora; e) pentru clãdirile distruse, despãgubirile se stabilesc potrivit dispoziţiilor legale privind acordarea de despãgubiri în caz de expropriere a unor asemenea bunuri. În cazul bunurilor rechiziţionate pentru care nu exista preţuri stabilite, evaluarea despãgubirii se face de cãtre delegatul unitãţii beneficiare şi cel al comitetului executiv al consiliului popular din localitatea unde s-a efectuat rechizitia, prin comparatie cu preţurile produselor similare, tinindu-se seama de stare de uzura a bunurilor la data rechizitiei. ART. 20 Pe perioada rechizitiei nu se percep impozite şi taxe pentru bunurile rechiziţionate. ART. 21 În situaţiile prevãzute la art. 1, pot fi chemate pentru prestarea de servicii orice persoane apte de munca avînd virsta de la 16 ani pînã la 60 de ani bãrbaţii şi de la 16 ani pînã la 55 de ani femeile. Unii specialişti ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacisti, asistenţi medicali, pot fi chemaţi sa presteze servicii în specialitatile lor şi peste limita maxima de virsta prevãzutã mai sus. Prezentarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii se face la locul şi data indicate de organele militare prevãzute la art. 8, prin instiintari scrise sau alte mijloace de comunicare. Înştiinţarea nominalã se face, pentru salariaţi sau membri cooperatori, prin organizaţiile socialiste din care fac parte; pentru celelalte persoane, înştiinţarea se asigura de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti şi municipale, prin organele militiei din localitãţile respective. Înştiinţãrile scrise referitoare la chemarea persoanelor fizice pentru prestarea de servicii, emise de organele militare, se fac sub forma de ordin de chemare individual sau colectiv, care cuprinde denumirea organului militar emitent şi a unitãţii beneficiare, temeiul legal al chemãrii, numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate, locul unde trebuie sa se prezinte, precum şi termenul. La chemarea pentru prestarea de servicii se tine seama şi de nevoile unitãţilor socialiste în care lucreazã persoanele supuse unor asemenea obligaţii. Stabilirea nominalã a salariaţilor şi membrilor cooperatori chemaţi pentru prestãri de servicii se face de cãtre delegaţii unitãţii beneficiare, de acord cu conducãtorii organizaţiilor socialiste în care lucreazã persoanele în cauza. Persoanele chemate pentru prestarea de servicii sînt folosite, pe cît posibil, în raport cu pregãtirea profesionalã, aptitudinile şi localitãţile în care au domiciliul sau resedinta. ART. 22 În timp de mobilizare sau rãzboi persoanele chemate pentru prestãri de servicii de organele militare prevãzute la art. 8, în interesul unitãţilor militare sau al unor instituţii, întreprinderi şi alte organizaţii socialiste, precum şi personalul oricãrei organizaţii socialiste care îşi exercita atribuţiile de specialitate pe lîngã unitãţile militare din zona de operaţii, sînt supuse, pentru orice abateri derivînd direct din sarcinile ce le sînt încredinţate, controlului, disciplinei şi jurisdicţiei militare. Persoanele prevãzute la alineatul precedent sînt considerate militari mobilizati în timp de rãzboi, cu gradele din evidenta militarã, numai în ce priveşte situaţia reglementatã în alineatul precedent. Persoanele care nu au fost luate în evidenta militarã sînt considerate ca au gradul de soldat. ART. 23 Persoanele chemate pentru prestãri de servicii mai mult de 10 zile într-un an au dreptul la plata muncii prestate, începînd din ziua a 11-a. Aceste drepturi se calculeazã dupã cum urmeazã: a) salariaţii şi membrii cooperativelor meşteşugãreşti au dreptul la salariul sau, dupã caz, retributia tarifara de încadrare, precum şi la sporul pentru vechime neîntreruptã în aceeaşi unitate avut la locul de munca în luna precedenta chemãrii pentru prestarea de servicii; b) membrii cooperativelor agricole de producţie au dreptul la o indemnizaţie lunarã egala cu venitul mediu realizat în ultimele 12 luni, dar nu mai mica decît venitul lunar minim garantat potrivit reglementãrilor în vigoare; c) membrii uniunilor de creatori şi ai colegiilor de avocaţi au dreptul la venitul mediu lunar calculat pe o perioada de 12 luni anterioarã chemãrii pentru prestarea de servicii; d) persoanele care nu se încadreazã în nici una dintre prevederile de la lit. a)-c) au dreptul la plata muncii efectuate, tinindu-se seama de cantitatea şi calitatea muncii, potrivit normelor legale. Persoanele chemate la prestãri de servicii pînã la 10 zile într-un an nu sînt remunerate. În caz de imbolnavire sau accident de munca, survenite pe timpul prestãrii de servicii, persoanele care nu au calitatea de salariaţi sau membri ai cooperativelor meşteşugãreşti beneficiazã de asistenta medicalã şi medicamente sau de pensii de invaliditate, în aceleaşi condiţii ca şi salariaţii. În cazul prestãrii de servicii în alte localitãţi decît cele în care domiciliazã sau au resedinta persoanele chemate, asigurarea transportului, cazarii, precum şi hranirii sînt în sarcina unitãţii beneficiare. Costul hranei se suporta de persoanele care presteazã serviciile, cu excepţia elevilor, studenţilor şi a persoanelor chemate pînã la 10 zile într-un an. Perioada cît salariatul a prestat servicii în temeiul prezentei legi se considera vechime neîntreruptã în aceeaşi unitate. ART. 24 Sumele necesare acordãrii despãgubirilor pentru bunurile rechiziţionate, cît şi pentru remunerarea persoanelor fizice care au prestat servicii, se suporta din fondurile puse la dispoziţie în acest scop, achitarea lor facindu-se astfel: a) pentru bunurile rechiziţionate, de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare din localitãţile unde s-a efectuat rechizitia, potrivit celor stabilite de Ministerul Finanţelor, în cel mult 3 luni de la data expirãrii termenului sau a încetãrii cauzelor care au determinat rechizitia cu excepţia sumelor pentru bunurile consumptibile sau perisabile, care se achitã la data rechiziţionãrii lor sau în cel mult o luna de la aceasta data; b) pentru serviciile prestate de salariaţii organizaţiilor socialiste de stat, de cãtre unitãţile în care aceştia sînt încadraţi, iar pentru celelalte persoane, de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare din localitãţile în care acestea au domiciliul, la datele şi cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la salarii. Sumele reprezentind chirii şi amortizari se achitã conform dispoziţiilor legale. ART. 25 La împlinirea termenelor sau încetarea cauzelor care au determinat rechizitia bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire. Procesul-verbal de restituire se remite persoanelor juridice sau persoanelor fizice cãrora le-au aparţinut bunurile rechiziţionate. ART. 26 Cel nemulţumit de cuantumul despãgubirii acordate poate introduce acţiune la instanta judecãtoreascã competenta sau, dupã caz, la Arbitrajul de Stat, impotriva unitãţii beneficiare a rechizitiei. Litigiile în legatura cu plata muncii persoanelor chemate pentru prestarea de servicii sînt de competenta judecãtoriei. Organele competente a soluţiona litigiile menţionate în alineatele precedente sînt cele a cãror raza teritorialã are domiciliul sau sediul reclamantul. Acţiunile introduse în termenul prevederilor alin. 1 şi 2, precum şi cãile de atac exercitate, sînt scutite de taxa de timbru.
CAP. 3 Rechizitionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestãrile de servicii în alte situaţii ART. 27 În scopul prevenirii sau inlaturarii urmãrilor unor calamitati naturale, epidemii, catastrofe sau pericole iminente cu caracter general, altele decît cele prevãzute în art. 31 din Legea organizãrii producţiei şi a muncii în agricultura (Legea nr. 4/1970) Consiliul de Miniştri şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot dispune rechizitionarea de bunuri din cele prevãzute la art. 7 din prezenta lege şi chemarea la prestarea de servicii a persoanelor fizice. Pentru aducerea la îndeplinire a hotãrîrilor consiliilor locale de apãrare în baza <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 14/1972 privind organizarea apãrãrii naţionale a Republicii Socialiste România, în vederea asigurãrii nevoilor unitãţilor militare pe timpul execuţiei mobilizãrii, comitetele executive ale consiliilor populare dispun rechizitionarea de bunuri şi chemarea la prestarea de servicii a persoanelor fizice. Bunurile necesare functionarii formatiunilor sanitare civile ce se constituie la declararea mobilizãrii generale ori a stãrii de rãzboi pot fi rechiziţionate prin deciziile comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. ART. 28 Pentru situaţiile prevãzute la art. 27, în hotãrîrile Consiliului de Miniştri sau, dupã caz, în deciziile comitetelor executive se vor stabili cantitãţile de bunuri şi durata rechizitiei, procedura rechiziţionãrii şi a chemãrii pentru prestarea de servicii. Înştiinţarea despre prezentarea la prestarea de servicii ori a predãrii bunurilor în aceste situaţii se face de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti. ART. 29 Condiţiile în care se face plata muncii sau se acorda despãgubiri pentru bunurile rechiziţionate sînt cele prevãzute la art. 17, 18, 19, 20, 23 şi 24 din prezenta lege.
CAP. 4 Scutiri de rechiziţii şi de prestãri de servicii ART. 30 Nu se rechizitioneaza: a) obiectele de uz personal şi de gospodãrie casnica; b) vehiculele cu tracţiune animala sau mecanicã aparţinînd invalizilor, vãduvelor de rãzboi, orfanilor minori, precum şi altor persoane, dacã aceste bunuri constituie singurul lor mijloc de existenta; c) pãrţile din imobilele destinate pentru serviciile statului şi organizaţiilor obşteşti, strict necesare functionarii lor; d) bunurile apartinid bisericilor sau caselor de rugaciuni ale oricãrui cult recunoscut de stat; e) muzeele; f) cantitãţile de cereale, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi familiei sale, conform normelor de rationalizare a consumului stabilite prin dispoziţiile legale, seminţele necesare insamintarii, precum şi animalele de reproducţie şi animalele matca; g) bunurile aflate în rezervele de mobilizare constituite potrivit dispoziţiilor legale; h) bunurile aparţinînd misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare strãine. ART. 31 Sînt scutite de prestare de servicii: a) persoanele lipsite total de capacitate de munca; b) persoanele lipsite parţial de capacitate de munca, dacã aceasta la face improprii desfãşurãrii activitãţii pentru care au fost chemate; c) femeile gravide începînd din luna a 5-a de sarcina; d) persoanele care au în îngrijire copii, pãrinţi, fraţi sau surori lipsiţi total sau parţial de capacitate de munca, cînd prezenta lor este absolut necesarã; e) mamele care au în îngrijire copii sub virsta de 8 ani; f) salariaţii organizaţiilor socialiste mobilizati la locul de munca; g) personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare strãine. Pentru cazurile prevãzute la lit. a), b), c) şi d), lipsa de capacitate, respectiv necesitatea prezentei lîngã cei aflaţi în îngrijire, se stabileşte de organele sanitare competente.
CAP. 5 Sancţiuni ART. 32 Refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la recensamint a bunurilor supuse rechizitiei se pedepseşte potrivit legii penale. ART. 33 Neprezentarea fãrã motive justificate sau refuzul persoanelor legal chemate de a presta servicii constituie în timp de pace contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 1.000 la 5.000 lei. De asemenea, constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 300 la 1.000 lei necomunicarea la cererea şi în termenul solicitat de organele militare prevãzute la art. 10 a datelor de evidenta privind bunurile rechiziţionate. Sancţiunile prevãzute la alin. 2 se aplica salariaţilor cãrora le revine obligaţia potrivit atribuţiilor de serviciu ori sînt desemnaţi de conducerea organizaţiilor socialiste sa ţinã evidenta bunurilor supuse rechizitiei. Dispoziţiile <>art. 25 şi 26 din Legea nr. 32/1968 *) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor referitoare la plata a jumãtate din minimul amenzii nu sînt aplicabile. Contravenţiile stabilite la alin. 1 se constata de delegaţi anume împuterniciţi de comandamentul unitãţii care a emis ordinul de chemare sau al unitãţii beneficiare; contravenţiile stabilite la alin. 2 se constata de ofiţeri împuterniciţi de organele militare prevãzute la art. 10 din prezenta lege. Agentul constatator aplica amenda. Plîngerea impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţioneazã de comandantul care a împuternicit pe agentul constatator sau, dupã caz, de judecãtoria în a carei raza teritorialã a fost sãvîrşitã contravenţia. Dacã faptele prevãzute la alin. 1 şi 2 sînt sãvîrşite în timpul stãrii de necesitate, mobilizãrii sau stãrii de rãzboi, ele se sancţioneazã cu închisoare contravenţionalã de la o luna la 6 luni. Cînd contravenienţii sînt minori, limitele sancţiunii închisorii contravenţionale se reduc la jumãtate. ART. 34 În cazurile prevãzute la art. 33 alin. 8, procesul-verbal de constatare se trimite de îndatã judecãtoriei în a carei raza teritorialã a fost sãvîrşitã contravenţia. Dispoziţiile art. 12-14, art. 15 alin. 1, 2 şi 4 şi <>art. 16 din Decretul nr. 153/1970 , aprobat prin Legea nr. 32/1970 , sînt aplicabile. În timpul executãrii închisorii contravenţionale, cei sancţionaţi sînt obligaţi sa presteze activitãţi legate de nevoile prevãzute la art. 3. În situaţia în care contravenientul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar înainte de pronunţarea hotãrîrii judecãtoreşti ori înainte de începerea executãrii sancţiunii închisorii contravenţionale, procesul-verbal sau, dupã caz, hotãrîrea se trimite comandantului unitãţii militare din care face parte contravenientul, spre a i se aplica sancţiuni potrivit regulamentului disciplinei militare. ART. 35 Prevederile <>art. 33 şi 34 se intregesc cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 *) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 36 Neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute de hotãrîrile Consiliului de Miniştri sau deciziile comitetelor executive ale consiliilor populare date în aplicarea art. 27, cu excepţia alin. 2, constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 500 la 3.000 lei. Aceste contravenţii se constata de primari, precum şi de ofiţeri sau subofiteri de militie. Procedura de constatare, cãile de atac şi executarea sancţiunilor pentru contravenţiile stabilite potrivit alineatului precedent sînt cele prevãzute de <>Legea nr. 32/1968 *) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. În cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevãzute de deciziile comitetelor executive ale consiliilor populare, date în aplicarea art. 27 alin. 2, se procedeazã conform prevederilor art. 32-36 din prezenta lege.
CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 37 Prevederile prezentei legi se aplica şi persoanelor fizice ori juridice strãine, domiciliate sau care au resedinta ori sediul pe teritoriul Republicii Socialiste România, în mãsura în care nu s-a stabilit altfel prin înţelegeri internaţionale la care Republica Socialistã România este parte. ART. 38 Ministrul apãrãrii naţionale va stabili modul de executare a dispoziţiilor prezentei legi referitoare la înştiinţarea şi organizarea predãrii bunurilor ce se rechizitioneaza, de cãtre organizaţiile socialiste. Atribuţiile ce revin organelor militiei în legatura cu prevederile prezentei legi se stabilesc, în comun, de ministrul apãrãrii naţionale şi ministrul de interne. ART. 39 Prezenta lege intra în vigoare pe data publicãrii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. ART. 40 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 139 asupra rechizitiilor din 27 februarie 1940, cu modificãrile ulterioare, se abroga. --------------------- *) Vezi nota de la p. 73. -----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
