Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 1 din 17 martie 1971 cu privire la activitatea de comert exterior, de cooperare economica si tehnico-stiintifica a Republicii Socialiste Romania
În scopul folosirii avantajelor participãrii la diviziunea internationala a muncii în condiţiile creşterii continue a potenţialului economic, tehnic şi ştiinţific al Republicii Socialiste România, pentru lãrgirea participãrii Republicii Socialiste România la schimburile economice cu alte state, având în vedere principiile constituţionale ale politicii Republicii Socialiste România în domeniul relaţiilor economice externe,
Marea Adunare Nationala adopta urmãtoarea lege:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Comerţul exterior al Republicii Socialiste România se înfãptuieşte în conformitate cu politica partidului şi statului privind dezvoltarea relaţiilor economice externe cu ţãrile membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, cu toate ţãrile socialiste şi cu celelalte tari ale lumii, indiferent de oranduirea lor social-politica, pe baza respectãrii suveranitãţii şi indepedentei naţionale, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, neamestecului în treburile interne. ART. 2 În Republica Socialistã România comerţul exterior este monopol de stat şi se exercita în condiţiile prezentei legi. ART. 3 Prin activitatea de comerţ exterior, în sensul prezentei legi, se înţeleg operaţiunile comerciale sau de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã în raporturile cu strainatatea, privind: vânzarea, cumpãrarea sau schimburile de mãrfuri, prestãrile de servicii, transportul şi expeditiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrãri, asistenta sau colaborarea tehnica, vânzarea sau cumpãrarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignatia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunile financiar-valutare, asigurãrile, turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ, precum şi prospectarile, ofertele, demersurile, tratativele şi înţelegerile privind asemenea operaţiuni. Introducerea sau scoaterea din ţara, definitiva sau temporarã, prin colete sau de cãtre cãlãtori, de bunuri destinate uzului sau consumului personal sau familial, conform dispoziţiilor legale, nu constituie activitate de comerţ exterior. ART. 4 Conducerea generalã a relaţiilor economice externe ale Republicii Socialiste România se exercita de Consiliul de Miniştri. ART. 5 Ministerul Comerţului Exterior asigura înfãptuirea politicii partidului şi statului în domeniul comerţului exterior şi cooperãrii economice şi tehnice internaţionale. Ministerul Comerţului Exterior împreunã cu ministerele economice şi cu celelalte organe centrale elaboreazã planul de comerţ exterior şi de cooperare economicã şi tehnica internationala; rãspund de realizarea lui. ART. 6 Ministerele şi alte organe de stat şi cooperatiste, titulare de plan, rãspund direct, fiecare în sectorul sau, de aplicarea în practica a politicii partidului şi statului în domeniul relaţiilor economice externe, de îndeplinirea planului de comerţ exterior şi de organizarea activitãţii de comerţ exterior. ART. 7 Operaţiunile de comerţ exterior se realizeazã direct de cãtre centrale industriale, unitãţi cu statut de centrala şi alte unitãţi producãtoare, prestatoare de servicii sau care executa lucrãri - autorizate în acest scop - şi de cãtre întreprinderile specializate de comerţ exterior. Fiecare întreprindere producãtoare se ocupa nemijlocit şi rãspunde de activitatea de comerţ exterior, chiar dacã nu intra direct în relaţii cu piata strãinã, ci îşi realizeazã aceasta activitate prin intermediul centralei sau al unei întreprinderi specializate de comerţ exterior. Conducãtorul unitãţii economice autorizate sa desfãşoare activitãţi de comerţ exterior poarta rãspunderea realizãrii planului de export şi import şi semneazã contractele externe, putând da împuterniciri şi altor membri şi conducerii unitãţii sa semneze contracte externe. Principalele contracte de import şi export - în mod deosebit exportul şi importul de utilaje complexe şi acţiunile de cooperare în producţie - sunt semnate de directorul general al centralei industriale sau al unitãţii cu statut de centrala, chiar dacã centrala sau unitatea respectiva acţioneazã pe pieţele externe prin intermediul altei unitãţi de comerţ exterior. ART. 8 Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi unitãţile producãtoare - centrale industriale, unitãţi cu statut de centrala, fabrici, uzine - sunt obligate sa asigure aprovizionarea ritmica, sa organizeze producţia la nivel tehnic ridicat şi sa ia mãsuri de desfacere integrala a produselor. Ciclul de producţie se consiera încheiat odatã cu valorificarea producţiei şi încasarea efectivã a contravalorii acesteia. Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi unitãţile producãtoare trebuie sa organizeze cu prioritate producţia destinatã exportului. În cazul nerealizarii exportului pe ministere sau alte organe - titulare de plan - sau pe unitãţi producãtoare, din cauza nelivrarii producţiei la export, chiar dacã producţia globalã a fost îndeplinitã, se considera ca planul nu a fost îndeplinit cu valoarea producţiei nelivrate. Pentru unitatea producãtoare livrarea podusului destinat exportului se considera realizatã atunci când produsul a fost receptionat conform reglementãrilor legale. În acelaşi mod este consideratã realizarea planului şi pentru unitãţile producãtoare care participa la fabricarea produsului finit destinat exportului cu anumite subansamble, piese, materii prime şi materiale. În cazul valorificãrii superioare a mãrfurilor pe pieţele externe sau a depãşirii exporturilor şi obţinerii de valuta suplimentarã prin depãşirea planului de încasãri valutare, unitãţile producãtoare şi organizaţiile de comerţ exterior vor beneificia de stimulente suplimentare, în condiţii ce vor fi stabilite de Consiliul de Miniştri. ART. 9 În vederea asigurãrii unei eficiente cat mai ridicate a activitãţii de comerţ exterior, ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi unitãţile producãtoare sunt obligate sa punã în fabricaţie pentru export acele produse prin care se asigura o valorificare superioarã a materiilor prime, la un nivel tehnic calitativ ridicat şi sunt competitive pe pieţele externe. În vederea creşterii competitivitatii pe pieţele externe, ministerele, centralele industriale şi unitãţile cu statut de centrala, unitãţile producãtoare, institutele de cercetãri şi proiectari sunt obligate sa ia mãsuri pentru modernizarea şi reînnoirea continua a produselor destinate exportului, pentru cercetarea, proiectarea, asimilarea şi introducerea în fabricaţie de produse care sa aibã calitãţi tehnice de nivel mondial şi sa se realizeze la costuri de producţie scãzute. ART. 10 Unitãţile producãtoare pot introduce în fabricaţie numai acele mãrfuri pentru care este asigurata desfacerea pe piata interna şi pe pieţele externe. Pentru a-şi asigura necesarul de comenzi externe, pe perioade cat mai lungi, unitãţile producãtoare trebuie sa prospecteze sistematic pieţele externe, sa între în raporturi de cooperare cu întreprinderi şi firme din alte tari, sa adapteze producţia cererilor de pe pieţele strãine. ART. 11 Centralele industriale, unitãţile cu statut de centrala şi întreprinderile de comerţ exterior trebuie sa acţioneze pe pieţele externe pentru obţinerea unor preţuri avantajoase la export, la import, la executare de lucrãri şi la prestariile de servicii. ART. 12 Unitãţile care produc pentru export şi cele care beneficiazã de importuri trebuie sa aibã în vedere, încã de la elaborarea planurilor, asigurarea unei valorificari cat mai bune a produselor exportate şi o utilizare cat mai raţionalã a mijloacelor financiare necesare importurilor. În activitatea de aprovizionare tehnico-materialã trebuie sa se aibã în vedere utilizarea în primul rând a posibilitãţilor interne, inclusiv utilizarea de inlocuitori ai unor materii prime şi materiale. ART. 13 Fiecare unitate producãtoare trebuie sa tinda nu numai spre a-şi crea în întregime - din activitãţi proprii - mijloacele valutare necesare pentru asigurarea importurilor, ci şi sa realizeze plusuri de valuta necesare economiei naţionale. Pentru fiecare titular de plan - prin planurile valutare - se va stabili volumul încasãrilor şi plãţilor în valuta, determinandu-se încasãrile excedentare pentru titularii de plan care sunt prevãzuţi sa aibã exporturi mai mari decât importurile, sau necesarul suplimentar de valuta pentru titularii de plan care sunt prevãzuţi cu exporturi mai mici decât importurile. Ministerele, alte organe centrale, centralele industriale şi unitãţile cu statut de centrala, întreprinderile producãtoare care au sarcina de a vãrsa statului o parte din încasãrile valutare, vor putea sa angajeze importuri numai în mãsura în care au efectuat trimestrial vãrsãmintele de valuta stabilite. ART. 14 Valuta rezultatã din export, executare de lucrãri, prestãri de servicii şi din alte activitãţi de comerţ exterior, se cedeazã statului prin Banca Romana de Comerţ Exterior. Valuta necesarã pentru plata importurilor, serviciilor şi pentru alte activitãţi de comerţ exterior se obţine de la stat prin Banca Romana de Comerţ Exterior. Valuta cedata sau obţinutã se deconteazã în lei, potrivit normelor legale. Sumele în lei obţinute din valorificarea produselor la export şi din alte activitãţi de comerţ exterior, cat şi cele necesare pentru plata importurilor se cuprind direct în gestiunea proprie a unitãţilor economice, conform reglementãrilor legale. ART. 15 Raporturile dintre unitãţi cu sarcini de comerţ exterior şi bãnci se întemeiazã pe principii economice. În acest scop: a) bãncile sunt autorizate sa acorde credite în valuta unitãţilor economice cu activitate de comerţ exterior şi sa constituie depozite în valuta pentru aceste unitãţi din încasãrile realizate peste prevederile din planul anual; b) unitãţile cu activitate de comerţ exterior pot obţine, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan de import şi export, credite în valuta pentru nevoi temporare, dacã fac dovada ca au posibilitãţi reale pentru restituirea la timp a valutei împrumutate; c) pentru creditele acordate şi depozitele constituite, bãncile percep şi plãtesc dobanda în valuta; d) bãncile percep comisioane pentru serviciile pe care le presteazã unitãţilor economice.
CAP. 2 Planificarea activitãţii de comerţ exterior şi cooperare economicã şi tehnica internationala
ART. 16 Schimburile economice externe ale Republicii Socialiste România se realizeazã pe baza planului de comerţ exterior şi de cooperare economicã şi tehnica internationala şi a balanţei de plati externe, care constituie pãrţi componente ale planului de stat privind dezvoltarea economiei naţionale. ART. 17 Unitãţile producãtoare, cu sprijinul, dupã caz, al centralelor industriale, unitãţilor cu statut de centrala, ministerelor, altor organe centrale şi al comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, îşi elaboreazã planul de export, import şi cooperare economicã şi tehnica internationala pe baza prospectarii pieţelor externe, a studiilor proprii şi a contractelor externe. Planul de export, import şi cooperare economicã şi tehnica internationala al unitãţilor producãtoare sta la baza elaborãrii planului de comerţ exterior şi cooperare economicã şi tehnica internationala al centralelor industriale şi unitãţilor cu statut de centrala, al ministerelor, organelor centrale, al consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. Pe baza propunerilor ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, Ministerul Comerţului Exterior şi Comitetul de Stat al Planificarii întocmesc planul de comerţ exterior şi de cooperare economicã şi tehnica internationala pe ansamblul economiei şi, împreunã cu Ministerul Finanţelor, Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Romana de Comerţ Exterior, elaboreazã balanţa de plati externe, corelandu-se cu celelalte secţiuni ale planului de dezvoltare a economiei naţionale, ţinând seama de directivele de dezvoltare a economiei naţionale, de asigurarea eficientei şi echilibrului schimburilor, precum şi de angajamentele externe. ART. 18 Pe baza legii planului de stat, Consiliul de Miniştri stabileşte sarcinile de plan privind comerţul exterior şi cooperarea economicã şi tehnica internationala pe ministere, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. ART. 19 Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti repartizeazã sarcinile de export, import şi cooperare economicã şi tehnica internationala pe centrale, unitãţi cu statut de centrala şi alte unitãţi economice subordonate, precum şi pe întreprinderile de comerţ exterior. În acelaşi mod se procedeazã şi în ceea ce priveşte repartizarea planului de încasãri şi plati în valuta. ART. 20 Centralele, unitãţile cu statut de centrala, repartizeazã sarcinile de export, import şi cooperare economicã şi tehnica internationala pe unitãţile productive, care executa lucrãri sau presteazã servicii, precum şi pe unitãţile de comerţ exterior subordonate lor.
CAP. 3 Organizarea activitãţii de comerţ exterior; atribuţii, raspunderi
ART. 21 Activitatea de comerţ exterior se organizeazã în raport cu cerinţele dezvoltãrii economice şi sociale ale Republicii Socialiste România. Consiliul de Miniştri stabileşte formele concrete de organizare a acestei activitãţi, precum şi unitãţile economice care au dreptul sa efectueze direct operaţiuni de comerţ exterior. ART. 22 Unitãţile economice cu activitãţi de comerţ exterior au, potrivit obiectului lor de activitate, urmãtoarele atribuţii principale: a) elaborarea planului de export şi import pe baza studiilor proprii, prospectarii pieţelor externe şi a contractelor încheiate cu partenerii strãini; b) realizarea integrala a sarcinilor de export şi import şi a planului de încasãri şi plati în valuta, încheierea nemijlocitã de contracte externe sau participarea la încheierea contractelor externe de cãtre unitãţile autorizate sa desfãşoare activitãţi de comerţ exterior; c) organizarea producţiei destinate exportului şi asimilarea de noi produse şi sortimente cu caracteristici tehnice şi economice superioare, cerute pe pieţele externe; d) valorificarea superioarã a mãrfurilor pe pieţele externe şi creşterea eficientei exportului, asigurând competitivitatea mãrfurilor, calitatea, condiţiile de prezentare, de ambalaj şi de livrare sau a altor condiţii care pot influenta nivelul preţurilor externe; e) executarea de proiecte, lucrãri de construcţii-montaj şi prestarea de servicii în strãinãtate, în condiţii competitive de calitate, preţ, termen şi eficienta economicã; f) respectarea obligaţiilor şi asigurarea valorificãrii drepturilor ce le revin din contractele încheiate cu partenerii externi, luând mãsuri de îndeplinire a acestora; g) îndeplinirea obligaţiilor ce le revin pentru realizarea parametrilor tehnico-economici ai utilajelor şi instalaţiilor importate; h) buna gospodãrire a materiilor prime, materialelor şi altor bunuri provenite din import; i) participarea la târguri şi expoziţii în strãinãtate, realizarea în termen a exponatelor şi prezentarea acestora, organizarea reclamei comerciale, asigurarea materialelor de propaganda comercialã, cataloage, prospecte şi alte materiale pentru produsele din nomenclatorul lor; j) organizarea de depozite şi magazine proprii de prezentare şi vânzare a produselor în strãinãtate; k) trimiterea în strãinãtate de delegaţi permanenţi sau temporari şi stabilirea altor forme de reprezentare în exterior; l) asigurarea - în cadrul planului de import - a aprovizionarii unitãţilor subordonate cu produsele din import; m) organizarea, potrivit reglementãrilor în vigoare, a cooperãrii în producţie cu firme şi organizaţii din strãinãtate, atât pentru nevoile interne, cat şi pentru export şi încheierea de convenţii, în limita competentelor ce le revin; n) selecţionarea şi pregãtirea personalului necesar activitãţii de comerţ exterior. ART. 23 Unitãţile economice poducatoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare de mãrfuri din import, precum şi cele prestatoare de servicii sau care executa lucrãri pentru strãinãtate şi care nu sunt autorizate sa încheie direct contracte cu partenerii externi, efectueazã activitãţile de comerţ exterior prin intermediul unitãţilor autorizate sa efectueze operaţiuni de comerţ exterior, pe baza contractualã. Aceste unitãţi pot participa împreunã cu organizaţiile de comerţ exterior la prospectarea pieţelor externe, la negocierea şi contractarea produselor proprii. ART. 24 Întreprinderile specializate de comerţ exterior au, potrivit obiectului lor de activitate, urmãtoarele atribuţii principale: a) îndeplinirea planului de export şi valorificarea superioarã a mãrfurilor pe piata externa; b) îndeplinirea planului de import în condiţiile de calitate şi la termenele necesare unitãţilor beneficiare de importuri; c) negocierea şi încheierea de contracte externe la preţurile cele mai avantajoase, în condiţii de plata şi de derulare care sa fie în concordanta cu interesele şi posibilitãţile financiare şi de producţie ale unitãţilor economice producãtoare sau beneficiare; d) prospectarea permanenta şi sistematica a pieţei externe şi informarea unitãţilor producãtoare asupra nivelului preţurilor şi tendinţelor pieţei externe la produsele care fac obiectul lor de activitate; e) sprijinirea unitãţilor producãtoare în orientarea şi adaptarea producţiei la cerinţele pieţei externe, pentru a se asigura valorificarea superioarã a resurselor materiale şi de forta de munca. De asemenea, îndeplinesc atribuţiile prevãzute la articolul 22 lit. a, e, i, j, k şi n. Pentru executarea sarcinilor de plan ce le revin, întreprinderile de comerţ exterior încheie cu organizaţiile economice romane contracte economice de comerţ exterior pe baza de comision sau rabat comercial. Întreprinderile de comerţ exterior pot efectua şi cumpãrãri de mãrfuri, pentru a le vinde pe contul lor la export. ART. 25 Pentru realizarea operaţiunilor de comerţ exterior, centralele, unitãţile cu statut de centrala şi celelalte organizaţii economice autorizate sa efectueze activitãţi de comerţ exterior au autonomie în prospectarea pieţei, alegerea partenerilor externi, negocierea şi încheierea contractelor, cu respectarea dispoziţiilor legale. ART. 26 Organizaţiile economice autorizate sa desfãşoare activitate de comerţ exterior pot face şi operaţiuni de cumpãrãri-revanzari pe alte pieţe. ART. 27 Organizaţiile economice de interes republican care desfãşoarã activitate de comerţ exterior se înregistreazã la Ministerul Finanţelor, iar cele de interes local se înregistreazã la administraţia financiarã în a carei raza de activitate îşi au sediul. ART. 28 Raporturile contractuale cu partenerii externi, precum şi modificarea acestor raporturi se constata în forma scrisã cu respectarea condiţiilor pentru validitatea convenţiilor, luându-se toate garanţiile necesare pentru apãrarea intereselor economiei naţionale. ART. 29 Orice import sau export se realizeazã numai pe baza de autorizaţie eliberata de Ministerul Comerţului Exterior, pentru fiecare produs sau grupa de produse. Pe baza aprobãrii Consiliului de Miniştri, pot fi supuse regimului autorizaţiilor de export şi import şi alte operaţiuni de comerţ exterior. Unitãţile cu activitate de comerţ exterior solicita Ministerului Comerţului Exterior autorizaţii de export sau de import. ART. 30 Ministerul Comerţului Exterior poate introduce restrictii sau interzice importul sau exportul unor mãrfuri în scopul echilibrarii balanţei plãţilor externe. De asemenea, la propunerea organelor centrale interesate, Ministerul Comerţului Exterior poate introduce restrictii sau interzice importul sau exportul unor mãrfuri în scopul ocrotirii sãnãtãţii publice, al apãrãrii naţionale şi securitãţii statului. ART. 31 Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi organizaţiile centrale cooperatiste şi obşteşti exercita, în domeniul activitãţii de comerţ exterior, urmãtoarele atribuţii principale: a) indruma, coordoneazã şi controleazã organizaţiile economice şi intrepridnerile din subordinea lor, care desfãşoarã activitatea de comerţ exterior şi cooperare economicã şi tehnica; b) elaboreazã propuneri privind planul de import şi export, proportiile, structura şi orientarea schimburilor comerciale în perspectiva; urmãresc şi rãspund de realizarea planului de comerţ exterior din sectorul lor de activitate, în mod ritmic, asigurând cu prioritate mãrfurile contractate la export; c) organizeazã şi orienteaza producţia destinatã exportului pe baza studierii şi prospectarii cererii şi tendinţelor pieţei externe; d) sprijinã unitãţile producãtoare subordonate pentru a asigura calitatea, competitivitatea şi valorificarea superioarã a mãrfurilor pe piata externa, indruma şi controleazã unitãţile cu activitate de comerţ exterior subordonate în ce priveşte realizarea preţurilor interne şi externe; e) asigura, în condiţiile legii, eficienta investiţiilor realizate cu instalaţii complexe din import; f) negociaza şi încheie, în condiţiile legii, împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior, sau direct, atunci când sunt împuternicite, acorduri, convenţii şi protocoale de cooperare economicã şi tehnica cu alte state, precum şi înţelegeri cu firme strãine; g) asigura, împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior, şi îndeplinesc obligaţiile ce le revin din înţelegerile încheiate cu alte state în domeniul relaţiilor economice externe; h) coordoneazã, sprijinã şi rãspund de participarea unitãţilor din subordine la târgurile şi expoziţiile internaţionale şi alte forme de propaganda şi reclama comercialã în strãinãtate; i) organizeazã selecţionarea şi instruirea sistematica a personalului care lucreazã în sectoarele de comerţ exterior din unitãţile subordonate; j) asigura, cu avizul Ministerului Comerţului exterior, participarea, formele şi condiţiile de reprezentare permanenta în strãinãtate, a sectoarelor şi activitãţilor de comerţ exterior care le revin. ART. 32 Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi organizaţiile centrale cooperatiste şi obşteşti sunt obligate ca, înainte de trimiterea unor delegaţii economice în strãinãtate, sa examineze împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior oportunitatea şi sarcinile concrete care fac obiectul deplasarilor respective; de asemenea, dupã terminarea misiunii în strãinãtate, delegatiile economice au obligaţia sa informeze Ministerul Comerţului Exterior asupra problemelor economice discutate, rezultatelor obţinute, mãsurilor stabilite, precum şi asupra altor aspecte care intereseazã relaţiile economice externe. ART. 33 Ministerele, precum şi alte organe centrale şi locale cu activitate de comerţ exterior pot organiza în cadrul lor compartimente distincte de comerţ exterior sub forma unor direcţii generale, direcţii, oficii, servicii de export-import-cooperare, în funcţie de volumul şi complexitatea sarcinilor de comerţ exterior. ART. 34 Ministerul Comerţului Exterior, în vederea aplicãrii în practica a politicii economice externe stabilite de partid şi de stat, asigurãrii echilibrului şi eficientei schimburilor economice cu strainatatea, exercita urmãtoarele atribuţii principale: a) întocmeşte planul de comerţ exterior şi cooperare economicã şi tehnica internationala, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii; b) exercita controlul şi îndrumarea generalã asupra exportului şi importului şi rãspunde direct de modul cum se realizeazã planul de comerţ exterior; c) participa, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Romana de Comerţ Exterior, la elaborarea şi realizarea balanţei de plati externe; d) asigura lãrgirea continua a relaţiilor comerciale extene ale tarii şi promovarea cooperãrii economice şi tehnice internaţionale; negociaza şi încheie acorduri, convenţii şi protocoale, din însãrcinarea Consiliului de Miniştri, precum şi alte înţelegeri comerciale şi de cooperare economicã şi tehnica, urmãreşte şi rãspunde de realizarea acestora; e) elaboreazã, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale, programe anuale şi de perspectiva cu privire la promovarea şi dezvoltarea schimburilor economice internaţionale; f) urmãreşte, împreunã cu Ministerul Afacerilor Externe, obţinerea de facilitãţi şi tratament preferenţial din partea altor state; g) asigura contactele şi participarea Republicii Socialiste România şi unitãţile cu activitate de comerţ exterior la organismele economice internaţionale; h) coordoneazã şi controleazã nivelul preţurilor externe în valuta, practicate de organizaţiile economice la produsele de export şi import; i) urmãreşte creşterea continua a eficientei comerţului exterior, în care scop ia mãsuri de prospectare sistematica a pieţelor externe, studiazã tendintele imediate şi de perspectiva de pe pieţele externe şi elaboreazã pe aceasta baza analize şi propuneri, informeazã operativ ministerele şi unitãţile economice interesate pentru a lua mãsurile care se impun; j) indruma şi controleazã activitatea de comerţ exterior a organizaţiilor economice care efectueazã asemenea activitate, indiferent de subordonarea lor; k) elibereazã autorizaţii de export şi import, urmãrind realizarea unor schimburi echilibrate şi eficiente, în concordanta cu prevederile planului de stat, balanţei de plati externe şi cu obligaţiile asumate prin acorduri, convenţii şi alte obligaţii externe; l) organizeazã, în condiţiile prevãzute de lege, reprezentantele economice permanente în strãinãtate, asigura îndrumarea şi controlul lor în problemele concrete de comerţ exterior şi cooperare economicã şi tehnica internationala; m) colaboreazã cu Ministerul Învãţãmântului la îmbunãtãţirea programelor învãţãmântului superior şi liceelor de specialitate, care sa asigure pregãtirea temeinica a cadrelor necesare activitãţii de comerţ exterior: elaboreazã - în colaborare cu alte ministere - programe de şcolarizare periodicã a cadrelor care lucreazã în domeniul comerţului exterior; n) editeazã lucrãri şi publicaţii în domeniul comerţului exterior; o) asigura şi controleazã aplicarea legilor, decretelor şi hotãrârilor Consiliului de Miniştri în domeniul schimburilor economice externe şi al activitãţii vamale. ART. 35 În exercitarea atribuţiilor Ministerului Comerţului Exterior, ministrul comerţului exterior emite instrucţiuni şi alte norme cu caracter obligatoriu pentru toate ministerele, organele centrale şi organizaţiile economice cu activitate de comerţ exterior. ART. 36 În unele centrale importante din ţara se pot infiinta oficii sau birouri subordonate Ministerului Comerţului Exterior, pentru sprijinirea şi îndrumarea unitãţilor producãtoare în promovarea exporturilor şi acţiunilor de cooperare şi în desfãşurarea activitãţii lor de comerţ exterior. ART. 37 Ministerul Comerţului Exterior, împreunã cu Direcţia Centrala de Statistica, elaboreazã sistemul informaţional în domeniul comerţului exterior, urmãreşte şi raporteazã realizarea planului de comerţ exterior. În acest scop, ministerele, celelalte organe centrale, unitãţile cu activitãţi de comerţ exterior, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti sunt obligate sa asigure datele şi informaţiile necesare. ART. 38 Comitetul de Stat al Planificarii întocmeşte, împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior, planul de comerţ exterior, ca parte integrantã a planului de stat. Comitetul de Stat al Planificarii ia mãsuri în colaborare cu ministerele şi alte organe - titulare de plan - ca la întocmirea planului de dezvoltare a economiei naţionale sa se prevadã fondul de mãrfuri destinate exportului, care sa asigure echilibrul balanţei de plati externe, creşterea continua a eficientei comerţului exterior prin îmbunãtãţirea structurii exporturilor şi importurilor, stabilitatea schimburilor economice cu strainatatea şi respectarea angajamentelor externe. În colaborare cu ministerele şi alte organe centrale, duce tratative cu organele centrale de planificare şi economice din ţãrile socialiste şi din alte tari cu privire la problemele colaborãrii, specializãrii şi cooperãrii economice în perspectiva. ART. 39 Ministerul Finanţelor verifica respectarea prevederilor cu caracter valutar din legi, decrete, precum şi din hotãrâri ale Consiliului de Miniştri, urmãrind apãrarea intereselor financiare ale statului, controleazã - împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior - operaţiile de comerţ exterior, executare de lucrãri şi prestãri de servicii, precum şi orice alte operaţii din care rezulta drepturi sau obligaţii valutare, propunand mãsuri pentru creşterea eficientei activitãţii economice externe. Indruma şi verifica activitatea celorlalte organe care - potrivit legii - exercita controlul financiar în aceste probleme şi sectoare de activitate. ART. 40 Bãncile, prin activitatea de creditare, de decontare, prin regimul dobânzilor, sprijinã şi exercita un control sistematic asupra realizãrii producţiei pentru export, determinând luarea de mãsuri care sa ducã la dezvoltarea exportului, creşterea eficientei schimburilor economice şi cheltuirea cu economicitate a fondurilor valutare. Banca Romana de Comerţ Exterior dezvolta permanent relaţiile cu bãncile în strãinãtate şi încheie aranjamente şi convenţii cu acestea pentru fructificarea disponibilitãţilor bancare care sa contribuie la sprijinirea dezvoltãrii schimburilor economice ale Republicii Socialiste România cu alte state. În acest scop, Banca Romana de Comerţ Exterior urmãreşte evoluţia conjuncturii financiare şi monetare internaţionale, dezvolta contactele cu instituţiile financiare şi bancare internaţionale şi poate organiza reprezentante proprii pe principalele pieţe monetare. ART. 41 Ministerul Finanţelor împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior şi bãncile au obligaţia de a urmãri creşterea permanenta a eficientei comerţului exterior, de a veghea la menţinerea unei balante de plati externe echilibrate şi participa la elaborarea unui plan valutar corespunzãtor. ART. 42 Ministerul Afacerilor Externe acţioneazã pentru promovarea relaţiilor economice ale României cu celelalte state, rãspunde pentru realizarea de acorduri şi înţelegeri care sa faciliteze lãrgirea schimburilor economice, cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã ale Republicii Socialiste România cu alte state. Ministerul Afacerilor Externe, împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior, acorda ajutor permanent şi operativ tuturor ministerelor şi organizaţiilor economice romane în relaţiile pe care acestea le au cu organisme şi firme din alte state. Ministerul Afacerilor Externe, în colaborare cu Ministerul Comerţului Exterior, cu alte ministere şi organe centrale, potrivit competentei lor, asigura participarea Republicii Socialiste România la organismele economice internaţionale. ART. 43 Ministerul Transporturilor, împreunã cu Ministerul Comerţului Exterior, asigura aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale privitoare la expediţia şi transporturile internaţionale, controleazã îndeplinirea de cãtre unitãţile din subordine a obligaţiilor ce decurg din acestea şi rãspunde de îndeplinirea planului de transporturi internaţionale. Ministerul Transporturilor rãspunde de folosirea eficienta a mijloacelor de transport româneşti în traficul internaţional. ART. 44 Ministerul Turismului elaboreazã, în colaborare cu celelalte organe centrale şi locale interesate, planul de încasãri şi plati în valuta pentru activitatea de turism şi rãspunde de realizarea lui. ART. 45 Organizaţiile centrale cooperatiste pot efectua operaţiuni de export, import, executare de lucrãri, prestãri de servicii şi alte operaţiuni de comerţ exterior în condiţiile legii, prin unitãţile lor autorizate. ART. 46 Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor înfãptuieşte, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale, politica partidului şi statului în domeniul calitãţii şi al controlului tehnic de calitate al produselor, lucrãrilor şi serviciilor care fac obiectul activitãţii de comerţ exterior. ART. 47 Camera de Comerţ a Republicii Socialiste România este o organizaţie obsteasca din care fac parte de drept organele şi organizaţiile care desfãşoarã activitate de comerţ exterior. Pot fi membri ai Camerei de Comerţ ai Republicii Socialiste România şi alte organizaţii socialiste, precum şi oameni de ştiinţa sau specialişti în probleme de comerţ exterior. Camera de Comerţ a Republicii Socialiste România contribuie la dezvoltarea şi întãrirea legãturilor economice ale Republicii Socialiste România prin dezvoltarea de relaţii cu organizaţii internaţionale similare, firme, organizaţii economice şi asociaţii profesionale din strãinãtate, prin organizarea de târguri şi expoziţii în ţara sau în strãinãtate, prin acţiuni de propaganda economicã şi comercialã, precum şi prin alte mijloace prevãzute de lege. Camera de Comerţ a Republicii Socialiste România, prin organele sale, asigura: protejarea drepturilor de proprietate industriale; controlul calitativ şi cantitativ al mãrfurilor din mandatul clienţilor sãi; editarea de publicaţii periodice, cataloage, prospecte. Pe lângã Camera de Comerţ a Republicii Socialiste România funcţioneazã Comisia de arbitraj pentru rezolvarea litigiilor de comerţ exterior.
CAP. 4 Organizarea în strãinãtate a activitãţii de comerţ exterior
ART. 48 Şeful misiunii diplomatice, în calitate de reprezentant al statului roman, poarta rãspunderea pentru dezvoltarea cooperãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, pentru lãrgirea continua şi realizarea schimburilor comerciale dintre Republica Socialistã România şi ţara în care este acreditat. Şeful misiunii diplomatice trebuie sa cunoascã temeinic posiblitatile României şi ale tarii în care este acreditat, de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã, de largire a comerţului exterior şi sa acţioneze pentru folosirea acestor posibilitãţi în vederea dezvoltãrii continue a schimburilor economice dintre România şi ţara respectiva. Secţia sau agenţia economicã, precum şi alte reprezentate economice permanente sau temporare în ţara respectiva, sunt subordonate şi rãspund de activitatea lor şi în fata şefului misiunii diplomatice; de asemenea, orice delegaţie economicã care se deplaseaza într-o ţara strãinã este obligatã sa informeze şi sa se consulte cu şeful misiunii diplomatice asupra problemelor care fac obiectul deplasarii sale. Şeful misiunii diplomatice acorda sprijinul necesar sectiei sau agenţiei economice, tuturor reprezentantelor economice, permanente sau temporare, precum şi delegatiilor economice pentru ca acestea sa-şi poatã realiza în bune condiţii sarcinile ce le revin. ART. 49 Ministerul Comerţului Exterior, împreunã cu Ministerul Afacerilor Externe, organizeazã reprezentarea economicã permanenta în strãinãtate prin secţii economice ale misiunilor diplomatice, agenţii comerciale, birouri comerciale şi alte forme de reprezentare, în funcţie de necesitãţile schimburilor economice şi specificul tarii respective, purtând denumiri şi funcţionând în condiţiile convenite cu autoritãţile din ţara de resedinta. Secţiile economice, agenţiile comerciale, birourile comerciale şi celelalte forme de reprezentare funcţioneazã conform normelor şi orientarilor generale date în comun de Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Comerţului Exterior, iar în problemele specifice de comerţ exterior, dupã instrucţiunile Ministerului Comerţului Exterior; ele sunt subordonate Ministerului Comerţului Exterior, în fata cãruia poarta rãspunderea pentru activitatea depusa. ART. 50 Secţiile economice ale misiunilor diplomatice, agenţiile comerciale şi celelalte forme de reprezentare rãspund de dezvoltarea continua a schimburilor economice ale Republicii Socialiste România cu ţara în care îşi desfãşoarã activitatea, în care scop le revin urmãtoarele atribuţii şi sarcini principale: a) sa cunoascã economia ţãrilor de resedinta, realizarile în domeniul economic şi tehnic, tendintele de dezvoltare şi conjuncturale ale acestora; b) sa facã cunoscute realizarile în domeniul economic şi tehnico-ştiinţific al Republicii Socialiste România, produsele româneşti şi posibilitãţile de schimburi comerciale şi de cooperare ale organizaţiilor economice romane; c) sa prospecteze permanent piata, sa urmãreascã continuu conjunctura pieţei şi sa informeze operativ Ministerul Comerţului Exterior şi ministerele sau unitãţile economice interesate, fãcând propuneri de folosire a pieţelor sau conjuncturii favorabile; d) sa ia toate mãsurile care se impun pentru realizarea sarcinilor de export şi import în ţara sau zona geograficã în care îşi desfãşoarã activitatea; e) sa stabileascã şi sa menţinã legãturi permanente pe linie economicã cu autoritãţile din ţara de resedinta pentru crearea condiţiilor necesare realizãrii sarcinilor de comerţ exterior; f) sa facã propuneri privind lãrgirea schimburilor comerciale şi dezvoltarea cooperãrii economice şi tehnico-ştiinţifice cu ţara de resedinta; g) sa urmãreascã şi sa sprijine îndeplinirea prevederilor acordurilor comerciale şi altor înţelegeri bilaterale de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã, precum şi a protocoalelor sesiunilor comisiilor mixte, de cooperare economicã şi tehnica internationala; h) sa coordoneze şi sa sprijine activitatea de reclama comercialã, sa prezinte propuneri de participare la expoziţii, târguri internaţionale şi alte manifestãri cu caracter economic şi comercial în ţara de resedinta; i) sa elaboreze studii conjuncturale privind ţara unde activeazã; sa elaboreze propuneri privind organizarea şi adaptarea în perspectiva a producţiei de export la cerinţele pieţei respective; sa informeze operativ despre situaţia preţurilor pe piata respectiva; j) sa facã propuneri privind formele de organizare a desfacerii produselor respective, ţinând seama de specificul mãrfurilor şi al pieţelor, urmãrind o apropiere cat mai mare a producãtorilor romani de consumatorii externi ai mãrfurilor respective. ART. 51 Secţiile economice ale misiunilor diplomatice, agenţiile şi birourile comerciale di strãinãtate coordoneazã activitatea tuturor reprezentanţilor permanenţi sau temporari ai unitãţilor industriale, unitãţilor cu statut de centrala, întreprinderilor de comerţ exterior, ai misiunilor economice, actionand în strânsã unitate şi sub îndrumarea şi controlul şefului misiunii diplomatice. ART. 52 În vederea realizãrii sarcinilor de export sau import, unitãţile cu activitate de comerţ exterior pot fi reprezentate în strãinãtate prin delegaţi permanenţi sau temporari, birouri tehnice şi comerciale, societãţi proprii sau cu participare strãinã, reprezentanţi locali, precum şi alte forme proprii, în funcţie de specificul pieţelor şi condiţiile concrete din fiecare ţara. Trimiterea de delegaţi permanenţi în strãinãtate se face cu acordul Ministerului Comerţului Exterior. ART. 53 Atribuţiile principale ale reprezentanţilor în strãinãtate ai centralelor industriale, unitãţilor cu statut de centrala, fabricilor, uzinelor şi întreprinderilor specializate de comerţ exterior sunt urmãtoarele: a) sa asigure realizarea sarcinilor de comerţ exterior ale unitãţilor pe care le reprezintã pentru ţara respectiva; b) sa stabileascã legãturi directe cu conducerile firmelor şi întreprinderilor strãine; c) sa prospecteze pieţele externe în vederea creşterii volumului şi diversificãrii exporturilor, sporirii eficientei operaţiunilor de comerţ exterior; d) sa întocmeascã studii şi analize conjuncturale pentru sectoarele şi produsele pe care le reprezintã pe piata respectiva; e) sa asigure o informare larga asupra realizarilor în domeniul sectorului pe care îl reprezintã şi asupra posibilitãţilor de export ale sectorului respectiv; f) sa urmãreascã executarea contractelor de export şi import, prestãri de servicii şi executãri de lucrãri; g) sa rezolve unele probleme legate de exportul produselor, care sunt: urmãrirea comportãrii în exploatare a maşinilor şi utilajelor în perioada de garanţie, asigurarea asistenţei tehnice necesare, organizarea service-ului; h) sa initieze şi sa urmãreascã realizarea de acţiuni de cooperare economicã şi tehnica pe baza de contracte de lungã durata în domeniul de activitate al organizaţiilor economice pe care le reprezintã; i) sa facã propuneri sau sa organizeze reţeaua de comercializare a produselor organizaţiilor economice pe care le reprezintã; j) alte sarcini primite de la organizaţiile economice pe care le reprezintã, precum şi de la şeful reprezentantei economice din ţara respectiva; k) sa facã propuneri privind formele de organizare a desfacerii produselor în ţãrile respective, ţinând seama de specificul mãrfurilor şi al pieţelor, urmãrind o apropiere cat mai mare a producãtorilor romani de consumatorii externi ai mãrfurilor respective. ART. 51 Secţiile economice ale misiunilor diplomatice, agenţiile şi birourile comerciale din strãinãtate coordoneazã activitatea tuturor reprezentanţilor permanenţi sau temporari ai unitãţilor industriale, unitãţilor cu statut de centrala, întreprinderilor de comerţ exterior, ai misiunilor economice, actionand în strânsã unitate şi sub îndrumarea şi controlul şefului misiunii diplomatice. ART. 52 În vederea realizãrii sarcinilor de export sau import, unitãţile cu activitate de comerţ exterior pot fi reprezentate în strãinãtate prin delegaţi permanenţi sau temporari, birouri tehnice şi comerciale, societãţi proprii sau cu participare strãinã, reprezentanţi locali, precum şi alte forme proprii, în funcţie de specificul pieţei şi condiţiile concrete din fiecare ţara. Trimiterea de delegaţi permanenţi în strãinãtate se face cu acordul Ministerului Comerţului Exterior. ART. 53 Atribuţiile principale ale reprezentanţilor în strãinãtate ai centralelor industriale, unitãţilor cu statut de centrala, fabricilor, uzinelor şi întreprinderilor specializate de comerţ exterior sunt urmãtoarele: a) sa asigure realizarea sarcinilor de comerţ exterior ale unitãţilor pe care le reprezintã pentru ţara respectiva; b) sa stabileascã legãturi directe cu conducerile firmelor şi întreprinderilor strãine; c) sa prospecteze pieţele externe în vederea creşterii volumului şi diversificãrii exporturilor, sporirii eficientei operaţiunilor de comerţ exterior; d) sa întocmeascã studii şi analize conjuncturale pentru sectoarele şi produsele pe care le reprezintã pe piata respectiva; e) sa asigure o informare larga asupra realizarilor în domeniul sectorului pe care îl reprezintã şi asupra posibilitãţilor de export ale sectorului respectiv; f) sa urmereasca executarea contractelor de export şi import, prestãri de servicii şi executãri de lucrãri; g) sa rezolve unele probleme legate de exportul produselor, care sunt: urmãrirea comportãrii în exploatare a maşinilor şi utilajelor în perioada de garanţie, asigurarea asistenţei tehnice necesare, organizarea service-ului; h) sa initieze şi sa urmãreascã realizarea de acţiuni de cooperare economicã şi tehnica pe baza de contracte de lungã durata în domeniul de activitate al organizaţiilor economice pe care le reprezintã; i) sa facã propuneri sau sa organizeze reţeaua de comercializare a produselor organizaţiilor economice pe care le reprezintã; j) alte sarcini primite de la organizaţiile economice pe care le reprezintã, precum şi de la şeful reprezentantei economice din ţara respectiva. ART. 54 Organizaţiile de turism, de transporturi sau alte organizaţii prestatoare de servicii pot fi reprezentate în strãinãtate prin agenţii sau birouri proprii.
CAP. 5 Cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã internationala
ART. 55 Pe baza principiilor generale ale politicii externe a statului, cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã a Republicii Socialiste România cu alte tari are drept scop: a) intensificarea participãrii Republicii Socialiste România la diviziunea internationala a muncii, prin cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã cu ţãrile membre ale Consiliului de Ajutor Reciproc, cu toate ţãrile socialiste şi cu celelalte tari ale lumii, indiferent de oranduirea lor social-politica, care sa asigure dezvoltarea independenta a economiei noastre naţionale; b) realizarea în condiţii optime a planurilor de stat privind dezvoltarea economiei naţionale; c) îmbunãtãţirea şi diversificarea continua a structurii schimburilor comerciale, creşterea eficientei exportului; d) accelerarea introducerii în producţie a celor mai noi şi eficiente realizari ale ştiinţei şi tehnicii pe plan mondial, în vederea ridicãrii nivelului tehnic calitativ al producţiei; e) participarea Republicii Socialiste România în alte tari la realizarea unor programe de dezvoltare, în domeniul economic, comercial, financiar şi în alte domenii de activitate. ART. 56 Cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã internationala poate fi realizatã în forme variate, în funcţie de interesele economiei naţionale, de obiectul cooperãrii, de destinaţia produselor. Coordonarea pe intreaga economie a acţiunilor de cooperare economicã şi tehnica internationala se realizeazã de Comisia Guvernamentalã de Colaborare şi Cooperare Economicã şi Tehnica şi de Ministerul Comerţului Exterior, în strânsã legatura cu ministerele şi organizaţiile centrale cooperatiste şi obşteşti. Coordonarea acţiunilor de cooperare ştiinţificã cu alte tari se realizeazã de Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice în colaborare cu Comisia Guvernamentalã de Colaborare şi Cooperare Economicã şi Tehnica, Ministerul Comerţului Exterior, Ministerul Afacerilor Externe şi celelalte ministere şi organe centrale interesate. ART. 57 Organizaţiile economice romane pot coopera cu firme sau organizaţii economice strãine la construirea în comun de obiective economice în Republica Socialistã România şi în strãinãtate. ART. 58 Organizaţiile economice romane pot constitui, cu aprobarea organelor în drept, societãţi mixte în strãinãtate şi în Republica Socialistã România, în domeniul producţiei industriale şi agricole, al activitãţii de construcţii, transporturi, comerţ, cercetare tehnico-ştiinţificã şi servicii. Condiţiile privind constituirea, organizarea, durata şi funcţionarea societãţilor mixte, drepturile şi obligaţiile pãrţilor, modalitãţile de formare a patrimoniului, precum şi de retragere a cotei de participare, criteriile de repartizare a beneficiului şi alte clauze specifice se prevãd în contractul încheiat între pãrţi. ART. 59 Societãţile mixte constituite în România sunt persoane juridice şi îşi desfãşoarã activitatea în conformitate cu legislaţia Republicii Socialiste România; participarea partii romane la patrimoniul acestor societãţi mixte este de cel puţin 51 la suta. Contractul de constituire, organizare şi funcţionare a societãţilor mixte din România se înregistreazã la Ministerul Comerţului Exterior şi devine valabil dupã ce este aprobat. În vederea aprobãrii contractului, Ministerul Comerţului Exterior verifica legalitatea clauzelor acestuia şi oportunitatea infiintarii societãţii mixte respective. ART. 60 Statul roman asigura şi garanteazã aportul financiar al organizaţiilor economice romane la societãţile mixte din strãinãtate, precum şi funcţionarea societãţilor mixte în România. Statul roman, prin instituţiile împuternicite, da garanţii partenerilor strãini în legatura cu transferul în strãinãtate al cotelor de amortisment, al beneficiarilor, precum şi al altor drepturi ce li se cuvin, dupã plata impozitelor legale şi îndeplinirea altor obligaţii prevãzute în contract. ART. 61 Firmele comerciale şi organizaţiile economice strãine pot obţine autorizarea pentru înfiinţarea de reprezentante în Republica Socialistã România în condiţiile legii. ART. 62 Prin lege pot fi create pe teritoriul Republicii Socialiste România porturi sau zone libere de taxe vamale, fiscale şi de impozite, pentru exporturile şi importurile efectuate prin aceste puncte.
CAP. 6 Regimul vamal
ART. 63 Ministerul Comerţului Exterior realizeazã politica vamalã a Republicii Socialiste România. ART. 64 Mãrfurile, mijloacele de transport, precum şi orice alte bunuri, pot intra sau ieşi din Republica Socialistã România prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat unde funcţioneazã organe vamale, fiind supuse controlului vamal, potrivit legii. ART. 65 Mãrfurile care se importa sunt supuse regimului taxelor vamale, fiscale, sau altor taxe stabilite prin lege.
CAP. 7 Dispoziţii finale
ART. 66 Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, administrativã sau penalã. ART. 67 Pe data publicãrii prezentei legi se abroga Decretul nr. 317/1949 pentru reglementarea operaţiunilor de export, import şi tranzit. Aceasta lege a fost votatã de Marea Adunare Nationala în şedinţa din 17 martie 1971, intrunind din cele 450 voturi exprimate, 449 voturi pentru şi 1 vot impotriva. Preşedintele Marii Adunãri Naţionale, ŞTEFAN VOITEC
ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 57 DIN CONSTITUŢIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, SEMNAM ACEASTA LEGE.
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
