Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE din 31 iulie 1929 asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public*)
*) Aceasta Lege s-a votat de Adunarea deputaţilor şi Senat în şedinţele de la 25 şi 26 Iulie 1929. Promulgat cu Decret No. 2673/1929 şi publicat în "Monitorul Oficial" No. 167 din 31 Iulie 1929.
TITLUL I Dispoziţiuni generale
1. Administrarea, mânuirea banilor, valorilor şi materialelor, contabilizarea şi controlul lor, efectuate de serviciile publice sunt supuse legii de faţă. Bani, valori şi materiale publice, sunt acelea cari se află în proprietatea sau păstrarea Statului, judeţelor, comunelor şi în general ale tuturor serviciilor şi instituţiilor publice, precum şi ale aşezămintelor de binefacere sau de asistenţă, chiar dacă bugetele lor nu sunt votate de Adunarea deputaţilor. 2. Patrimoniul Statului se va determina prin întocmirea unui inventar general, în care se vor enumera şi evalua toate bunurile mobile şi imobile, precum şi toate drepturile şi obligaţiunile pe cari Statul le are faţă de terţi. Fiecare administraţie îşi va întocmi un inventar amănunţit de toate bunurile pe cari le deţine. Aceste inventare se vor centraliza la fiecare minister, care va comunica Ministerului de Finanţe duplicate certificate. Ministerul de Finanţe va alcătui inventarul general al patrimoniului Statului. La sfârşitul fiecărui an financiar se vor constata de fiecare administraţie în parte toate modificările survenite în cursul anului şi se vor comunica Ministerului de Finanţe, care va opera şi ţine la curent situaţia generală a patrimoniului Statului. Inventarul armamentului, munitiunilor şi al materialelor de lupta va rămâne la Ministerul de Răsboi, fără a mai fi comunicat Ministerului de Finanţe. Curtea de Conturi va exercita controlul asupra inventarului prin delegaţi trimişi la faţa locului. 3. Anul financiar începe la 1 Ianuarie şi se sfârşeşte la 31 Decembrie al aceluiaşi an. 4. Bugetul este actul prin care sunt prevăzute şi prealabil aprobate veniturile şi cheltuelile anuale ale Statului şi ale tuturor serviciilor publice. Drepturile dobândite şi serviciile efectuate de la 1 Ianuarie la 31 Decembrie ale unui an financiar aparţin exerciţiului de executare a bugetului. Fiecare buget da naştere unui exerciţiu care se încheie odată cu anul financiar. 5. Serviciile, instituţiile şi întreprinderile publice îşi vor întocmi bugetele conform regulelor stabilite prin prezenta lege. Ministerele cu serviciile lor centrale şi exterioare; Cassa de depuneri, consemnaţiuni şi economie; serviciile de Stat cu caracter comercial, organizate şi exploatate pe baza legii pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice*), precum şi cele exploatate ca regii publice comerciale pe baza de legi speciale ca: C. F. R, R. M. S., P. T. T. şi altele de acest fel, vor supune bugetele lor spre aprobare şi ultim control Adunării deputaţilor. Administraţiile publice autonome cu bugete separate puse sub conducerea unor corpuri colective ca: asociaţiunile judeţene generale, judeţene, municipale, comunale, Camerele profesionale şi întreprinderile exploatate prin ele, institutele şi aşezămintele de binefacere şi asistenţă socială, de orice categorie, ca: Eforia spitalelor civile, Aşezămintele Sf. Spiridon, Casa asigurărilor sociale, precum şi altele de acest fel; regiile mixte, regiile cooperative sau alte combinaţiuni de aceste sisteme, îşi vor întocmi şi aproba bugetele lor în conformitate cu legile, regulamentele şi statutele lor speciale. Prisosul de venituri sau deficitele prevăzute prin bugetele serviciilor publice cu caracter comercial, depinzând de Stat, vor figura în bugetul general al Statului, iar al celor depinzând de comune, municipii, judeţe sau asociaţiuni judeţene generale, vor figura în bugetele lor respective. --------------------- *) A se vedea legea p. organizarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice, din 16 Martie 1929.
6. Bugetele Corpurilor legiuitoare se vor întocmi după normele prevăzute de regulamentele lor. 7. Gestiunea cuprinde totalitatea operaţiunilor efectuate de un administrator, un contabil, ori mânuitor de bani, valori sau materiale publice, în cursul unui an financiar sau în cursul funcţionarii gestionarului, când aceasta funcţionare a durat mai puţin decât un an. Gestiunea cuprinde operaţiunile privitoare: la stabilirea debitelor, angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuelilor; la înregistrarea şi centralizarea contabilă; la încasările şi plăţile de numerar şi de valori; la primirea, păstrarea şi predarea de materiale publice, precum şi la administrarea oricăror bunuri imobiliare. 8. Sunt gestionari publici administratorii, contabilii, mânuitorii de bani sau materiale publice şi în genere toţi cei cari administrează, contabilizează sau mânuesc bani, valori sau materiale publice. Administratorii sunt acei cari stabilesc debite, angajază, lichidează şi ordonanţează cheltuieli. Contabilii sunt acei cari verifica şi înregistrează debitele, centralizează în conturi angajamentele şi mânuirea de bani, valori sau materiale, potrivit legilor şi regulamentelor. Mânuitorii de bani publici sunt acei cari încasează, păstrează sau plătesc numerar ori efecte de valoare. Mânuitorii de materiale publice sunt acei cari primesc, păstrează şi predau materiale. 9. Funcţiunile de administrator, contabil şi mânuitor sunt incompatibile între ele; deasemenea li se aplică dispoziţiunile din statutul funcţionarilor publici, relativ la incompatibilităţi*). --------------------- *) A se vedea Statutul funcţionarilor publici, din 19 Iunie 1923.
10. Administratorul, prin lege sau delegaţie, care stabileşte debite, angajază, lichidează sau ordonanţează cheltueli publice, este răspunzător de exactitatea lor şi de darea debitelor spre încasare. El este justiţiabil de Curtea de Conturi pentru aplicarea dispoziţiunilor legii de faţă. Se exceptează miniştrii, cari sunt răspunzători în conformitate cu dispoziţiunile legii asupra responsabilităţii ministeriale*). --------------------- *) A se vedea Legea asupra responsabilităţii ministeriale, din 2 Mai 1879.
11. Orice serviciu public care angajează, lichidează, ordonanţează, mânueşte bani sau materiale publice, trebuie să aibă un organ de contabilitate (direcţie, serviciu, biurou sau impiegat contabil). Activitatea acestor organe este concentrată şi controlată prin serviciul central de contabilitate al ministerului ori al administraţiei respective sau prin contabilitatea centrală a administraţiei publice cu caracter comercial. Fiecare serviciu central de contabilitate este obligat să înregistreze, potrivit legii de faţă, toate veniturile şi cheltuelile executate de serviciile acelei administraţii. El este în deosebi însărcinat cu concentrarea datelor necesare întocmirii bugetului, cu înregistrarea angajamentelor făcute în cursul anului din credite bugetare şi extraordinare acordate fie direct, fie prin delegaţie; cu înregistrarea ordonanţelor de delegaţie, a ordonanţelor şi mandatelor de plata, precum şi a debitelor stabilite în favoarea Statului. Serviciile centrale de contabilitate de pe lângă fiecare minister sau administraţie sunt principalii auxiliari ai consilierului-controlor, prevăzut la art. 41 din aceasta lege, pentru a-i da toate informaţiile necesare exercitării funcţiunii sale. În caz când consilierul-controlor ar constata că şefii serviciilor centrale de contabilitate nu i-au dat toate informaţiile necesare, el poate cere prin Ministerul Finanţelor darea lor în judecata Curţii de Conturi. Serviciile centrale de contabilitate încheie conturile şi le prezintă celor în drept în termenul cerut de legea de faţă. Prin concentrarea datelor financiare şeful serviciului central de contabilitate controlează mersul întregii administraţii din punct de vedere contabil şi raportează şefului administraţiei neregulele ce ar constata. În caz când, faţă de neregula constatată de el organele superioare ale ministerului sau administraţiei respective nu ar da curs cererii sale, el va raporta direct Ministerului de Finanţe şi Curţii de Conturi neregulele constatate. Numai astfel răspunderea sa este degajată de neregulele ce s-ar constata în contabilitatea administraţiei respective. În orice caz şeful serviciului central de contabilitate este răspunzător de gestiunea sa. 12. Şefii serviciilor de contabilitate sunt răspunzători faţă de Ministerul Finanţelor şi de Curtea de Conturi pentru remiterea, la termenele fixate, a conturilor, situaţiilor şi comunicărilor cerute de aceasta lege. 13. Ministerul Finanţelor exercita controlul asupra tuturor serviciilor de contabilitate publică prin direcţia contabilităţii generale a Statului, potrivit dispoziţiunilor legii de faţă. El controlează modul cum aceste servicii aplica normele legii de faţă, aducând la cunoştinţa Ministerului respectiv neregulele constatate şi, în caz de călcare a legii, sesizează Curtea de Conturi, prin procurorul ei, pentru judecarea celui vinovat. 14. Mânuitorii de bani publici trebuie să funcţioneze sau să depindă de un oficiu de cassierie stabilit printr-o lege sau recunoscut de Ministerul de Finanţe. Oficiile de cassierie ale Statului sunt: Cassieria centrala a tezaurului public şi cassieriile administraţiunilor financiare. Numai în mod excepţional operaţiunile de încasări şi plăţi se pot face şi prin cassierii speciale. În acest din urma caz, cassieriile speciale vor vărsa sumele disponibile la cassieriile administraţiunilor financiare sau la Cassieria centrala a tezaurului public. 15. Mânuitorii de bani şi materiale publice, afară de cei militari sau cei dispensaţi prin legi speciale, sunt datori a depune o garanţie egala cu de doua ori retribuţia totală anuala. Garanţia cassierului central al tezaurului public va fi de trei ori retribuţia sa anuala. Aceste garanţii vor consta din numerar sau efecte publice ale Statului socotite la valoarea nominală şi vor trebui depuse înainte de luarea în primire a serviciului. Se vor putea admite garanţii şi în alte efecte publice, întrucât legile în virtutea cărora au fost create vor autoriza primirea lor, precum şi inscripţii ipotecare de primul rang asupra imobilelor. Aceste garanţii cu aprobarea Ministerului de Finanţe, pot fi înlocuite prin garanţia solidară a asociaţiei de garanţie mutuala formată de mânuitorii de bani sau materiale publice. Statutele acestei asociaţii vor trebui să fie aprobate şi de Ministerul de Finanţe. 16. Acel care fără autorizaţie legală mânueşte bani, valori sau materiale publice, devine prin acest singur fapt mânuitor de bani, valori sau materiale publice. Asemenea gestiuni de fapt sunt supuse aceloraşi jurisdicţiuni şi atrag aceeaşi răspundere ca şi gestiunile legale. 17. Încasările trebuiesc făcute venit în întregimea lor şi trecute la un articol de venituri prevăzut în buget. Orice cheltuiala directa din încasări, constitue o infracţiune care va fi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 202 alin. II din prezenta lege. 18. Tezaurul unui oficiu de cassierie publică nu poate conţine decât numerar sau efecte de valoare. Orice ordonanţare sau mandatare de plăţi zise "la portofoliu" adică plăţi fără credit, atrage răspunderea solidară a celui care a ordonanţat plata, a contabilului care a înregistrat-o şi a cassierului care a plătit-o, iar celor vinovaţi li se vor aplica sancţiunile prevăzute la art. 201 din prezenta lege. 19. Oficiile de cassierii publice nu vor păstra decât sumele strict necesare plăţilor. Fondurile disponibile vor fi vărsate cel mai târziu din zece în zece zile la Banca Naţională (sediul central, sucursale şi agenţii), în contul curent al tezaurului. Aceste vărsăminte se vor comunica imediat Ministerului de Finanţe. Orice depunere la bănci particulare sau la alte casse constitue o infracţiune care se va pedepsi în conformitate cu prevederile art. 202, alin. II, din prezenta lege. Aceeaşi regulă se va aplica şi cassieriilor serviciilor autonome. 20. Nici un mânuitor de bani, valori sau materiale publice nu va putea fi descărcat de lipsa constatată asupra-i, sub nici un cuvânt, decât justificând că lipsa a provenit dintr-o cauza de forţă majoră bine dovedită. În asemenea cazuri descărcarea se va da numai de către Curtea de Conturi. 21. Mânuitorii de bani, valori sau materiale publice nu vor putea fi descărcaţi de lipsa constatată asupra lor, invocând ordine verbale, ordine scrise sau chitanţe de la diferiţi funcţionari fie chiar superiori în grad. Ca acte descărcătoare pentru bani şi valori nu se vor primi decât ordonanţele sau mandatele de plata şi recepisele oficiale date în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţă; iar pentru materiale, actele prevăzute la art. 187 din aceasta lege. Funcţionarii cari vor da ordin să se plătească, sau chitanţe, fie pentru sume primite în interes personal, fie în scop de a justifica lipsurile celor însărcinaţi cu mânuirea banilor, valorilor sau materialelor publice, se vor pedepsi deopotrivă cu aceştia. Mânuitorii de bani, valori sau materiale publice găsiţi în deficit vor fi constrânşi, prin aplicarea legii de urmărire*), ca, pe baza procesului-verbal dresat de inspectori financiari, de şefii autorităţilor respective sau de delegaţii lor, să verse provizoriu sumele constatate lipsa, fără judecata. Pe baza acestor procese-verbale se vor lua îndată inscripţii ipotecare asupra averii lor imobiliare şi li se vor sechestra orice avere mobiliară. ------------------ *) A se vedea Legea de urmăriri, din 1 August 1921.
22. Mânuitorii cari vor delapida bani publici sau vor sustrage valori sau materiale publice se vor da în judecata tribunalului, care îi va judeca de urgenţă. Condamnările definitive se vor publica în Monitorul Oficial. Procesele-verbale încheiate de cei în drept vor constata: situaţia cassei sau a depozitului şi lipsurile sau abuzurile descoperite. Ele vor fi semnate de cei însărcinaţi cu facerea anchetei şi de mânuitorul respectiv. Refuzul mânuitorului de a semna se va menţiona în procesul-verbal. Aceste procese-verbale vor face proba în justiţie şi nu se vor putea combate decât prin înscriere în fals. Cererea mânuitorului de a se examina mai întâiu conturile de către Curtea de Conturi sau autoritatea însărcinată de a-l judeca nu poate amâna judecata penală. Statul se poate constitui parte civilă în procesele penale intentate mânuitorilor infractori, fără ca prin acest fapt să piardă, în caz de achitare, dreptul la despăgubirea Tezaurului, pe căile excepţionale regulate prin legea de faţă sau prin alte legi speciale. Acoperirea lipsurilor constatate nu apără de judecata instanţelor respective. 23. Orice lipsa de bani din cassele publice va produce dobânzi legale, cari vor începe a curge din ziua când s-a produs lipsa. Autoritatea superioară nu va putea da descărcare pentru aceste dobânzi. 24. Orice gestionar este răspunzător ??? de tot felul date în sarcina sa. Pentru a fi aparat de plata sumelor rămase neîmplinite el este dator să facă dovada că neîmplinirea nu provine din neglijenţa sa şi că şi-a dat toată silinţa şi a făcut la timp oportun toate urmăririle prescrise de lege. Gestionarul care, dintr-o neglijenţa vădită, nu a împlinit sumele date în debitul sau, va fi condamnat, prin decizie motivată, de către autoritatea superioară de care depinde, să achite acest debit din orice avere a sa sau din retribuţia sa. Aceasta decizie poate fi atacată cu apel la Curtea de Conturi. Gestionarul are dreptul la restituirea acestor sume plătite de el atunci când Statul le va incassa de la debitorii săi. 25. Când după aplicarea tuturor gradelor de urmărire se constata că contribuabilul este în stare de insolvabilitate, adică absolut fără mijloace de vieţuire şi în neputinţa de a munci, precum şi când se va constata că este dispărut sau mort, fără a fi lăsat nici o avere, perceptorul sau agentul de urmărire va încheia un proces-verbal care, împreună cu o copie de pe procesul-verbal de impunere, se va înainta controlorului respectiv. Acesta va face o noua constatare. Dacă timp de trei ani situaţia este aceeaşi, debitul din contribuţiuni directe se va scădea de o comisie compusă din inspectorul financiar al circumscripţiei, administratorul financiar şi perceptorul care face urmărirea. Pentru celelalte venituri, precum şi pentru sumele ce Statul este îndreptăţit a primi pe baza deciziilor Curţii de Conturi scăderea se face de autorităţile cari au creat debitul. În nici un caz descărcarea debitului nu se poate cere înainte de trei ani de la aşezarea lui. Se vor afişa la primării şi percepţii numele contribuabililor cari au fost descărcaţi de debite pe motiv de dispariţie sau insolvabilitate. Amenzile de tot felul, cari în caz de insolvabilitate se înlocuesc cu închisoarea, se vor scădea din debit, direct de către administraţiile respective, pe baza certificatului doveditor de executarea închisoarei. 26. Conturile mânuitorilor de bani şi materiale publice se vor încheia şi judeca pe ani sau pe gestiune. Ele vor cuprinde: Situaţia la începutul anului sau la începutul gestiunii. Primirile şi răspunderile de tot felul efectuate în cursul anului sau gestiunii. Situaţia la finele anului sau la finele gestiunii cu specificarea valorilor găsite în cassa sau în depozit. Aceste conturi, semnate şi datate de mânuitori, se vor înainta autorităţilor însărcinate cu controlarea lor, în formele şi termenele prevăzute de legi şi regulamente. După înaintarea contului, nu i se mai poate aduce nici o schimbare de către gestionari. Mânuitorilor cari nu vor trimite conturile în termenele prescrise, li se vor aplica pedepsele prevăzute de legi şi regulamente. 27. Gestionării sunt răspunzători numai de gestiunea lor personală; şefii lor sunt răspunzători de regulată transmitere a gestiunii. În caz de schimbare a gestionarului, înainte de încheierea anului, contul se va împărţi după durata funcţionarii diferiţilor titulari, afară de gestiunile gestionarilor militari, cari se vor întocmi anual. Fiecare gestionar va prezenta separat autorităţii însărcinate a-l judeca, contul operaţiunilor cari îl privesc. În caz de deces al gestionarului sau în caz de absolută împiedecare, predarea valorilor se va face de către un delegat numit de autoritatea respectiva. Procesele-verbale de predare-primire se vor încheia în numărul de exemplare necesar şi se vor semna de cei în drept. Conturile se vor încheia întotdeauna pe numele titularului de înlocuitorul sau. 28. Statul, judeţele, comunele şi toate instituţiile publice şi aşezămintele de binefacere au privilegii locale asupra averii oricărui gestionar pentru pagubele suferite de fiecare în parte. Acest privilegiu ia naştere şi îşi produce efectul în momentul inscripţiunii care se va lua pe temeiul primului act de constatare a existenţei pagubei. Între administraţiile publice, indiferent de data inscripţiunilor şi ori unde ar funcţiona gestionarul în culpa, acest drept de preferinţa se va exercita în ordinea de mai jos: 1. Statul. 2. Judeţele. 3. Comunele. 4. Instituţiile publice. 5. Camerele profesionale. 6. Instituţiile de binefacere. 29. După acest prim act asigurator, paralel cu facerea anchetei, se va face controlul averii gestionarului şi a persoanelor dovedite ca interpuse. În acest caz organele de ancheta vor cere gestionarului anchetat declaraţie scrisă prin care să arate aceasta avere şi să justifice origina ei. În caz când afirmaţiile gestionarului şi actele ce se prezintă nu face dovada provenienţii averii, sau în caz când gestionarul nu voeşte a da declaraţie scrisă, se va interveni la parchet spre a întinde cercetările în scopul de a se stabili origina averii, punându-se astfel la dispoziţia autorităţilor de control şi judecata toate elementele necesare. În caz când nu se va putea justifica origina averii, ea va fi considerată ca aparţinând administraţiei publice căreia i se va restitui. Judecarea acestor cazuri se va face de tribunalele ordinare, cari vor fi sesizate de oricare minister sau de Ministerul Finanţelor.
TITLUL II Bugetul general al Statului
CAP. 1 Alcătuirea şi aprobarea bugetului
30. Toate veniturile şi toate cheltuelile Statului, precum şi ale oricăror administraţii publice depinzând de Stat, pentru fiecare an financiar, sunt stabilite prin buget. Cheltuelile de percepere şi regie vor figura în buget la cheltueli. În bugetul general al Statului se va prevedea pentru fiecare minister: la venituri, un articol special pentru rămăşiţe de încasat din veniturile exerciţiilor închise; la cheltueli un articol special pentru regularea creanţelor nelichidate, neordonantate sau neplătite din exerciţiile închise. Pentru acoperirea şi regularea pierderilor provenite din deficitele mânuitorilor cari nu s-au putut acoperi din garanţiile sau averea lor, precum şi pentru cele provenite din evenimente neprevăzute, se va înscrie în fiecare an în bugetul de cheltueli o alocaţie specială. Bugetul general va cuprinde la cheltueli un fond care va servi pentru deschiderea de credite suplimentare şi extraordinare. 31. Alocaţiile necesare plăţii dobânzilor şi amortismentelor datoriei publice consolidate vor forma obiectul unui capitol special în bugetul de cheltueli. Ministerul Finanţelor va deschide un cont special pentru serviciul datoriei publice. Acest cont special va fi alimentat până la plata integrala a datoriei publice în străinătate cu: a) Toate devizele şi taxele ce vor proveni din încasarea taxelor de import şi export, cari sunt şi vor fi plătite în aur sau în devize asupra străinătăţii; b) Veniturile generale ale Statului cu prioritate; c) Toate veniturile ce prin legi ar fi în special destinate plăţii datoriei publice. Surplusul rămas disponibil după acoperirea serviciului acestei datorii, sporite cu 10 la suta, va fi la dispoziţia tezaurului public. Pe lângă acest cont se vor deschide conturi speciale pentru împrumuturile făcute de administraţiile autonome de Stat, autorizate prin legi să facă atari împrumuturi pe baza de acoperire din veniturile lor. 32. Veniturile şi cheltuelile se vor împărţi în buget în ordinare şi extraordinare, după o forma tip pe care o va întocmi Ministerul Finanţelor. Aceasta forma tip va cuprinde titluri, categorii, capitole şi articole. Capitolele şi articolele vor avea o indicaţie precisă şi limitativă. Cheltuielile de personal şi material trebuiesc prezentate separat. Este interzis a se prevedea sub categoria de material vreo cheltuiala de personal ca salarii, diurne, indemnizări, etc. 33. Ministerele şi administraţiile depinzând de Stat, înainte de a-şi întocmi proiectele definitive de buget, sunt obligate să comunice cel mai târziu până la 1 Septembrie, Ministrului de Finanţe, orice propuneri noi ar avea de făcut pentru bugetul anului viitor. Ministrul Finanţelor va supune aceste propuneri comisiunii tehnice bugetare spre a-şi da avizul. El va comunica ministerelor şi administraţiilor respective aprobarea sau respingerea propunerilor făcute. Aceste hotărîri vor servi de baza la alcătuirea proiectelor de buget ale ministerelor sau administraţiilor respective. Proiectele de buget vor trebui să fie depuse la Ministerul de Finanţe cel mai târziu până la 1 Octombrie al fiecărui an. Ministerul de Finanţe, examinând aceste proiecte de buget, va cere modificările necesare pentru stabilirea echilibrului bugetar. Proiectele definitive de buget, ale ministerelor şi administraţiilor depinzând de Stat, vor fi înaintate Ministerului de Finanţe până la 15 Octombrie, însoţite de expuneri de motive amănunţite, atât pentru venituri cât şi pentru cheltueli. Ministrul de finanţe, pe baza acestor proiecte de buget şi pe baza bugetului sau propriu, va întocmi bugetul general al Statului. După aprobarea lui de către Consiliul de Miniştri bugetul general se trimite în deliberarea Adunării deputaţilor cel mai târziu până la 1 Decembrie al anului ce precede bugetul. Bugetele se votează pe capitole. 34. Membrii Adunării deputaţilor nu vor avea dreptul să propună nici credite noi, nici mărirea creditelor propuse de guvern. 35. Dacă bugetul nu se votează în timp util, guvernul, în urma unui decret regal, îndeplineşte serviciile publice conform bugetului anului precedent, fără a putea aplica acel buget mai mult decât încă un an. 36. Durata perioadei în care urmează a se îndeplini toate operaţiunile relative la venituri şi cheltueli, cu privire la buget, se stabileşte astfel: a) Până la 1 Noembrie al anului financiar în curs, pentru toate angajările de lucrări şi furnituri, cari trebuesc executate şi recepţionate până cel mai târziu la 15 Decembrie al aceluiaş an, în conformitate cu art. 79 din legea de faţă. Pentru lucrări şi furnituri ce se pot executa şi recepţiona imediat, se pot face angajări până la 15 Decembrie. Când aceste lucrări şi furnituri au caracter de urgenţă sau de interes general, ele se pot angaja şi ordonanţa până la 31 Decembrie, însă numai cu aprobarea prealabilă a Ministerului de Finanţe; b) Până la 1 Decembrie, pentru recepţionarea lucrărilor şi furniturilor executate în campania bugetului în curs; c) Până la 15 Decembrie pentru lichidarea şi emiterea ordonanţelor şi mandatelor de plata pentru lucrări şi furnituri recepţionate; d) Până la 31 Decembrie pentru a completa toate operaţiunile relative la strângerea veniturilor şi plata cheltuelilor. La 31 Decembrie exerciţiul este închis. 37. Creditele bugetare neangajate şi deci rămase neîntrebuinţate până la închiderea anului, sunt anulate de drept. Creditele extraordinare speciale autorizate a se acoperi prin surse speciale rămase neangajate la finele fiecărui an financiar se vor repurta în anul viitor, păstrând destinaţia lor primitivă. 38. Orice venit neîncasat şi orice cheltuiala neplătită până la 31 Decembrie se va încasa şi se va plăţi în socoteala bugetului următor. În caz când lichidarea, ordonanţarea sau plata cheltuelilor nu s-a putut face până la 31 Decembrie, administraţia împreună cu serviciul contabilităţii vor întocmi, în termen de maximum 15 zile, state nominative pentru toate aceste cazuri, arătându-se motivele pentru cari nu s-au putut îndeplini aceste operaţiuni. Statele nominative se vor trimite Ministerului de Finanţe după ce se vor viza de consilierul controlor prevăzut la art. 41, care dacă va constata o călcare a dispoziţiunilor legii de faţă, va putea să dea în judecata Curţii de conturi atât pe administratori, cât şi pe funcţionarii tehnici din vina cărora nu s-au putut îndeplini aceste operaţiuni. Lichidarea şi ordonanţarea acestor angajări se va face în socoteala bugetului anului următor de la articolul special prevăzut în buget. 39. Ordonanţele şi mandatele de plata, rămase neachitate la închiderea exerciţiului, se anulează şi se înapoiază serviciului respectiv pentru reordonanţare. Ordonanţarea creanţelor prevăzute în articolul precedent se va face de către ministerele respective, după ce se vor fi încredinţat din statele nominative că sumele ce se reclama se referă la cheltueli rămase de plata din exerciţii închise.
CAP. 2 Organizarea controlului preventiv a veniturilor şi cheltuelilor publice
40. Curtea de conturi este organul suprem de control preventiv şi de gestiune asupra veniturilor şi cheltuelilor publice. Ea exercita acest control în conformitate cu dispoziţiunile prevăzute în prezenta lege şi în legea sa organică*). ------------------ *) A se vedea Legea p. reorganizarea Înaltei Curţi de Conturi, din 31 Iulie 1929.
41. Pe lângă fiecare Minister, administraţie autonomă a Statului sau regie publică comercială va funcţiona un consilier controlor al angajării de cheltuieli că organ de control preventiv în legătura directa cu Ministerul de Finanţe şi responsabil faţă de Curtea de conturi. La regiile publice comerciale consilierul controlor va lucra împreună cu comitetul financiar şi în cadrul dispoziţiilor legilor speciale pe baza cărora funcţionează acele regii. 42. Consilierii-controlori ai angajării de cheltueli se numesc cu decret regal de către Ministerul Finanţelor de acord cu Curtea de conturi. Ei sunt egali în rang cu consilierii Curţii de apel, se numesc pe baza condiţiunilor ce se vor prevedea în legea Curţii de Conturi şi sunt inamovibili. Ei vor figura în bugetul Curţii de Conturi. Consilierii controlori pot fi transferaţi în interes de serviciu de la un minister la altul cu avizul prealabil al Curţii de Conturi. Ei nu pot fi detaşaţi sau pedepsiţi disciplinar decât cu avizul conform al Curţii de Conturi, dat în secţiuni unite. 43. Organele de control preventiv se pronunţa asupra legalităţii angajărilor de cheltueli şi a ordonanţărilor asupra întrebuinţării creditelor în limitele alocaţiilor bugetare sau a creditelor extraordinare, precum şi asupra justei imputări. 44. Toate actele prin cari se autoriza cheltuieli şi în general toate actele din care ar deriva direct sau indirect angajamente de a plăţi sume de bani în sarcina Statului, precum şi toate angajamentele relative la vânzări, arendări, închirieri de bunuri publice, trebuiesc să fie comunicate de către biurourile administrative consilierului-controlor de la ministerul respectiv, pentru aplicarea vizei de control preventiv. Nici un act din cele prevăzute la aliniatul precedent nu va putea fi prezentat spre semnare Ministrului sau delegatului sau decât dacă este prealabil vizat de consilierul-controlor. 45. Anuităţile datoriei publice salariile personalului prevăzut în statele anexate bugetului, pensiunile şi ajutoarele viagere stabilite conform legilor se considera ca angajamente de la 1 Ianuarie cu întreaga suma a creditului prevăzut în buget. Spesele de cancelarie şi mărunte se vizează de consilierul controlor odată pentru întregul an, sub rezerva dispoziţiunilor prevăzute în art. 134. Pentru toate celelalte angajări de cheltueli viza de control respectiv este obligatorie la fiecare caz în parte. 46. Angajamentul contractat fără viza prealabilă a consilierului-controlor nu obliga Statul la executarea lui. 47. În caz când consilierul-controlor găseşte că nu poate da viza de control preventiv, va atrage scris atenţia Ministrului arătându-i motivele refuzului. Dacă Ministrul persistă ca angajamentul sau ordonanţa să fie vizate, el se va adresa Ministerului de Finanţe, înaintându-i actele a căror viza a fost refuzată. Ministerul de Finanţe primind aceste acte, le va înainta Curţii de Conturi împreună cu avizul sau. 48. Curtea de conturi primind actele, va statua cel mai târziu în 8 zile, dacă este cazul, ca angajamentul sau ordonanţa să fie vizate de consilierul-controlor. În caz când Curtea de Conturi va decide ca angajamentul sau ordonanţa trebuiesc vizate, va trimite consilierului-controlor respectiv actele cu obligaţia de a pune viza; în caz contrar, Curtea de Conturi va înapoia actele cu decizia sa motivată Ministerului respectiv, prin mijlocirea Ministerului de Finanţe. Ministrul respectiv dacă persistă în încheierea angajamentului sau vizarea ordonanţei va sesiza Consiliul de Miniştri, care va hotărî. Aceasta deciziune va fi comunicată Curţii de Conturi, care la rîndul ei va trebui să ordone imediat consilierului-controlor respectiv de a viza conform jurnalului Consiliului de Miniştri. 49. Curtea de Conturi va comunica lunar Adunării deputaţilor toate vizele date conform jurnalului Consiliului de Miniştri împreună cu copiile de pe încheierile motivate ale Curţii. 50. Pentru a putea exercita un control asupra angajărilor ordonatorilor secundari prevăzuţi la art. 119, consilierul-controlor se va pronunţa asupra cuantumului şi specificării creditelor prevăzute în ordonanţele de delegaţie. La 15 şi la finele fiecărei luni ordonatorii secundari sunt obligaţi să comunice consilierului-controlor de la ministerul respectiv angajamentele luate pe baza ordonanţei de delegaţie. Când ordonatorul secundar nu ar comunica în termenele prevăzute la articolul precedent toate angajamentele luate, controlorul va denunţa cazul Ministerului de Finanţe, care va da pe ordonatorul secundar vinovat în judecata Curţii de Conturi. 51. Când ordonatorul secundar ar angaja cheltueli peste limita ordonanţei de delegaţie, chiar cu autorizarea Ministrului respectiv, va rămâne personal răspunzător. 52. Consilierul-controlor care va da viza de control preventiv pentru un angajament ilegal sau pentru o ordonanţa emisă contrar dispoziţiunilor legii de faţă, va fi trimis în judecata Curţii de Conturi. 53. În lipsa unuia dintre consilierii-controlori, atribuţiile sale se vor îndeplini de un consilier-controlor de la un alt minister, delegat în acest scop de Ministrul de Finanţe. 54. Consilierii-controlori se vor întruni cel puţin odată pe luna, sub preşedinţia Ministrului de Finanţe sau a delegatului sau, pentru a-şi expune observaţiile asupra executării bugetului şi a face eventuale propuneri.
CAP. 3 Executarea bugetului
A. Bugetul veniturilor 55. Nici un impozit de orice natura nu poate fi aşezat şi împlinit, potrivit art. 109 din Constituţie, decât după ce se va fi stabilit prin lege. 56. Legea anuala de finanţe aproba pentru fiecare an perceperea impozitelor şi veniturilor Statului. În caz de prelungire a bugetului şi în al doilea an, potrivit art. 35 atunci şi veniturile se vor încasa pe al doilea an, afară de cele excepţionale cari au fost votate pentru un timp mărginit. 57. Este cu desăvârşire oprită împlinirea sub orice titlu a oricăror contribuţiuni directe sau indirecte sub orice denumire, afară de cele autorizate prin legile anuale de finanţe. Funcţionarii cari au dat ordine de împliniri ilegale sau aceia cari au efectuat asemenea împliniri, se vor pedepsi conform dispoziţiunilor codului penal pentru abuz de putere. 58. Modul de lichidare, de încasare şi de urmărire a impozitelor se determina prin legile şi regulamentele speciale, sau în lipsa, prin legea pentru perceperea şi urmărirea veniturilor publice*). ----------------- *) A se vedea Legea p. perceperea şi urmărirea veniturilor publice, din 1 August 1921.
59. Împlinirea tuturor veniturilor Statului nu se va putea face decât în virtutea unui titlu legal şi în socoteala Ministerului de Finanţe prin agenţi numiţi de acel Minister sau prin orice alţi agenţi cărora li se va fi dat o asemenea îndatorire prin lege. 6O. Toate veniturile Statului, inclusiv cele create prin legi pentru formări de fonduri speciale cu menţiunea de a fi consemnate, se vor vărsa direct la oficiile de cassierii publice recunoscute şi se vor înregistra la un articol din buget. Veniturile ce nu s-au specificat la alcătuirea bugetului se vor trece la articolul "Venituri întâmplătoare", care va cuprinde şi orice alte venituri neprevăzute precum şi sumele realizate din vânzarea bunurilor mobile şi imobile ale Statului sau oricare altele, cari au luat naştere după votarea bugetului. Tot la "Venituri întâmplătoare" se vor trece şi sumele ce au fost plătite în mai mult sau din greşală după ordonanţele sau mandatele de plata, precum şi acelea cari, fiind avansate pentru servicii ce nu s-au executat, au rămas fără destinaţie şi trebuiesc înapoiate la tezaur. 61. Pentru orice încasare de bani publici trebuie să se elibereze îndată de către agentul însărcinat cu perceperea o recepisă tăiată dintr-un registru cu matca în care se va nota în litere şi cifre suma primită. Aceasta recepisă este descărcătoare pentru cel care a făcut vărsământul numai atunci când a fost vizată conform instrucţiunilor enunţate chiar pe recepisă. Pentru încasarea impozitelor directe, agentul perceptor va nota în carnetul de impozite a contribuabilului suma primită şi va semna de primire. Aceasta înscriere este descărcătoare pentru contribuabil. 62. Consemnarea la Casa de depuneri a banilor cuveniţi Statului este interzisă. Funcţionarul care, fără motiv legal, va consemna sau va da ordin a se consemna o suma care urma să fie vărsată la tezaur, va fi trimis în judecata comisiei disciplinare, iar acela care va încasa şi păstra la sine o asemenea suma, va fi răspunzător conform art. 16 din prezenta lege.
B. Bugetul cheltuelilor
1. Repartizarea creditelor 63. Legea anuala de finanţe deschide creditele necesare pentru cheltuelile fiecărui exerciţiu. Alocaţiile pentru personal nu vor putea fi sporite nici direct, nici indirect prin credite suplimentare, iar alocaţiile pentru materiale se vor socoti ca maximale şi nu se vor spori decât în cazuri cu totul excepţionale şi în condiţiunile prevăzute mai jos. Nici un fond pentru pensiuni sau gratificaţii în sarcina tezaurului public nu se poate acorda decât în virtutea unei legi. 64. Miniştrii nu pot spori prin nici un mijloc şi din nici o sorginte suma creditelor afectate la cheltuelile ministerelor respective. Când după votarea bugetului s-ar naşte necesitatea unor cheltueli speciale de administraţie şi control pentru realizarea unor venituri întâmplătoare se va cere deschiderea unor credite extraordinare pentru acoperirea lor. 65. Creditele deschise de legea anuala de finanţe pentru cheltuielile unui exerciţiu nu pot fi întrebuinţate la cheltuelile unui alt exerciţiu, nici alocaţiile pentru un minister la cheltuelile unui alt minister. Deasemeni şi sumele afectate la cheltuelile unui articol nu pot fi întrebuinţate la cheltuelile unui alt articol. Acei cari ar contraveni acestor dispoziţiuni sunt justiţiabili de Curtea de Conturi. 66. Sunt cu desăvârşire interzise deschideri de credite pe seama resurselor generale ale bugetului în curs. 67. Îndată după votarea bugetului şi pentru executarea lui, fiecare minister va întocmi un buget interior de excepţie pe servicii centrale şi exterioare. Acest buget interior de execuţie va împărtăşi creditele bugetare, în ce priveşte cheltuelile, la diferitele autorităţi dependente, stabilind sumele lunare de cheltueli pentru fiecare natura de cheltuiala, sub rezerva distribuţiei lunare a fondurilor stabilită de Ministerul de Finanţe. Aceste sume globale vor fi stabilite cu o reducere de cel puţin 10% faţă de creditul prevăzut în buget; afară de cheltuelile de personal cari se vor repartiza integral. Repartizarea celor 10% nu se va putea face decât începând din al doilea semestru. 68. Subvenţiile prevăzute în buget, întrucât legile şi regulamentele în vigoare nu vor determina modul lor de plata, se vor împărţi câte 1/12 pe fiecare luna, în limita distribuţiei lunare a fondurilor. 69. Cheltuelile de aprovizionare, întreţinerea căilor de comunicaţie, construcţiuni şi altele asemenea, figurând în bugetul ordinar de cheltueli, cari nu s-ar putea angaja şi plăţi lunar, ci numai pe anumite epoci ale anului, se vor repartiza asupra epocilor ce se vor determina în primele doua luni ale exerciţiului de către ministerul respectiv de acord cu Ministerul de Finanţe şi se vor comunica consilierilor-controlori. Tot astfel se va urma şi cu cheltuelile de exploatare în regie a bunurilor Statului, cari nu ar fi supuse regimului comercializării*). --------------------- *) A se vedea Legea comercializărei din 16 Martie 1929.
70. Alocaţiile bugetelor interioare prevăzute la art. 67, vor putea fi puse la dispoziţia ordonatorilor secundari prin ordonanţe de delegaţie lunare sau anuale, după natura lor. Pentru cheltuelile a căror angajare nu se poate prevedea de la începutul anului financiar şi cari totuş se fac în serviciile exterioare, se pot emite ordonanţe de delegaţie treptat cu nevoia simţită în cursul anului, pe baza aprobărilor date de miniştrii respectivi. Ordonanţele de delegaţie, vizate de consilierul-controlor, se vor trimite ordonatorilor secundari. 71. Creditele delegate fiecărui ordonator secundar pentru acelaşi articol al bugetului şi asupra aceleiaşi Administraţiuni financiare, formează astfel cumulate un credit unic pe articole. Ordonatorii secundari nu vor putea, sub nici un motiv, întrebuinţa credite delegate de la un articol şi asupra unei Administraţiuni financiare la cheltuelile unui alt articol şi asupra altei Administraţiuni financiare. Deasemenea nu vor putea să depăşească, sub nici un cuvânt suma creditelor delegate, nici cota lunară de repartiţie potrivit dispoziţiunilor articolului 134 din prezenta lege. Numai în baza unui ordin special, dat după aprobarea prealabilă a Ministerului de Finanţe, cota lunară prevăzută la un articol poate fi depăşită. În caz contrariu, se vor aplica sancţiunile prevăzute prin prezenta lege. 72. Când creditele deschise de legile anuale de finanţe pentru materiale nu sunt suficiente pentru a acoperi trebuinţele serviciilor la cari sunt afectate, se vor putea deschide printr-o lege de finanţe credite suplimentare. Pentru servicii cari n-au putut fi prevăzute şi regulate prin buget se va putea acorda printr-o lege de finanţe credite extraordinare. Creditele suplimentare nu se vor putea deschide decât după patru luni de la data aplicării bugetului. 73. Creditele suplimentare ca şi cele extraordinare trebuiesc să fie mărginite la fondul de deschideri de credite prevăzut în buget. În cazul când acest fond va fi consumat, ministrul de finanţe, la nevoie, va cere Adunării deputaţilor mărirea fondului şi crearea de venituri suficiente pentru acoperirea acestui spor. Resursele cu cari se poate spori acest fond sunt economiile certe ce vor rezulta din alte credite bugetare, cărora nu li se vor mai da nici o alta întrebuinţare până la finele anului bugetar. De la alocaţiile de personal nu se pot face anulări; sumele rămase neîntrebuinţate prin neocuparea funcţiunilor de către titular se vor vărsa Casei generale de pensiuni. Când însă sumele rămase neîntrebuinţate de la alocaţiile de personal provin din: a) Suprimarea pentru economii a posturilor bugetare; b) Desfiinţarea ori reorganizarea vreunui serviciu public, ele nu se vor vărsa la Casa generală de pensiuni. În acest din urma caz sumele rămase neîntrebuinţate pot fi utilizate pentru plata salariilor personalului numit sau înaintat în noile funcţiuni înfiinţate prin legile de reorganizare, conform salarizărilor prevăzute în aceste legi. 74. În lipsa Adunării Deputaţilor şi pentru trebuinţe cari nu s-ar putea amâna creditele suplimentare şi extraordinare se vor deschide printr-un decret regal, în marginele fondului special de deschideri de credite prevăzute în buget, după ce au fost aprobate de Consiliul de Miniştri. Cererile pentru deschideri de credite suplimentare şi extraordinare se fac prin Ministerul de Finanţe, care va certifica că mai este disponibil pentru acoperirea lor. Aceste credite se întrunesc într-un singur proiect de lege şi se supun Adunării Deputaţilor spre ratificare la cea dintâi sesiune. Decretele Regale pentru deschideri de credite suplimentare şi extraordinare, emanate de la alt minister decât cel de finanţe, vor fi contrasemnate de către Ministrul către a cerut creditul şi de Ministrul de Finanţe. 75. Facultatea de a deschide credite suplimentare prin legi sau decrete nu se aplica decât la cheltuelile privitoare la un serviciu votat şi a cărui nomenclatura este cuprinsă în bugetul de cheltueli. 76. Fiecare credit extraordinar deschis unui minister formează un capitol deosebit în contul anului pe seama căruia s-a deschis acel credit. 77. Lucrările publice de mare importanta cari urmează a se plăţi din credite extraordinare speciale acoperite prin împrumuturi, excedente, etc., precum: drumuri, canaluri, cai ferate canalizări de râuri, bazinuri şi docuri, construcţii şi alte lucrări de interes general, fie că se executa de Stat sau particulari, vor trebui să fie autorizate printr-o lege votată de ambele Corpuri legiuitoare, în care se va determina şi mijloacele de acoperire. Legea va fi bazată pe o cercetare administrativă, aprobată de Consiliul de Miniştri în baza unui referat a ministrului respectiv şi al ministrului de finanţe. Statul nu va putea acorda decât în baza unei legi, subsidii întreprinderilor private. Orice concesiune se va da fie printr-o lege specială, fie pe baza normelor prevăzute în legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice*). Punerea în executare nu se va putea face şi nici o suma nu se va putea plăţi decât după ce întreg costul lucrărilor va fi determinat prin evaluări şi devize controlate de personalul tehnic al Statului şi numai dacă, de acord cu ministrul de finanţe, s-au asigurat resursele trebuincioase pentru întregul cost al lucrărilor. Aceleaşi norme vor fi urmate şi pentru lucrările de mare importanta pe cari Statul le-ar face în colaborare cu administraţiile publice cu bugete de sine stătătoare. --------------- *) A se vedea Legea p. organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice, din 16 Martie 1929.
78. Funcţionarii tehnici cari vor fi alcătuit, precum şi cei cari vor fi controlat planuri şi devizuri pentru a căror executare se va face o cheltueala de 20% mai mare decât cea stabilită de ei, vor putea fi îndepărtaţi motivat şi nu vor mai putea ocupa funcţiuni publice timp de 5 ani. Sunt exceptate cazurile de forţă majoră ca: sporuri de preţuri survenite pe piaţa în cursul executării lucrărilor, distrugerea de către elementele naturii a lucrărilor întreprinse, precum şi cazurile în cari se va constata că a fost imposibil să se prevadă accidentele şi dificultăţile întâlnite în cursul executări. Pedeapsa prevăzută la alineatul precedent se aplica şi funcţionarilor cari vor face evaluări nereale pentru bunurile mobile şi imobile puse în vânzare. Aplicarea sancţiunilor prevăzute în acest articol se va putea cere fie de şeful administraţiei respective, fie de ministrul de finanţe, trimiţând pe cel vinovat în judecata Curţii de Conturi. Aceasta, după ce va fi luat avizul Consiliului tehnic superior, va putea hotărî aplicarea sancţiunilor prevăzute mai sus.
2. Angajarea cheltuelilor 79. Nu se poate face nici un angajament fără un credit prealabil deschis. Miniştri nu pot, nici chiar sub a lor răspundere, să cheltuească sau să contracteze îndatoriri de cheltueli peste creditele deschise. Angajarea cheltuelilor trebuie făcută după natura lor în cursul anului bugetar şi la datele când este siguranţa că lucrarea angajată va fi terminată la termenele stabilite prin art. 36 al prezentei legi. Oricine angajează cheltueli după termenele prevăzute la. art. 36 sau într-o perioada de timp în care se ştie bine că furnitura sau lucrarea nu va putea fi executată şi recepţionată până la 31 Decembrie al anului bugetar, va fi trimis în judecata Curţii de Conturi în urma unei cercetări a administraţiei respective sau a Ministerului de Finanţe. 80. Miniştrii sau delegaţii lor nu pot face contracte, angajamente sau adjudecări cari ar trece peste limitele anului financiar. Se exceptează contractele de concesiune, de arendare, de închiriere de construcţiuni, de întreţinere şi reparaţiuni, de aprovizionări de furaje şi combustibil, de echipament şi muniţiuni de răsboi, cari pot fi încheiate şi pe termen mai lung de un an de comun acord cu ministrul de finanţe. Angajamentele pentru acest fel de contractări nu vor putea să cuprindă dispoziţiuni din cari s-ar putea naşte pentru Stat obligaţiunea de a se prevedea în bugetele viitoare credite cari să depăşească suma atribuită din bugetul primului an de aplicare a contractului.
3. Organizarea Oficiului Central de licitaţii şi ţinerea licitaţiilor 81. Se înfiinţează pe lângă Ministerul de Finanţe un Oficiu central de licitaţii*). ---------------- *) A se vedea Regulamentul p. funcţionarea Oficiului central de licitaţii, 1 Ianuarie 1930, la ordinea cronologică.
82. Oficiul central de licitaţii se compune din: Un membru al Curţii de conturi, delegat de Curte; Un delegat al Ministerului de Finanţe; Un delegat al Ministerului de Industrie şi Comerţ; Un delegat al Uniunii Camerelor de Industrie şi Comerţ. Aceşti membri se numesc pentru o perioada de 4 ani, când mandatele lor pot fi reînoite. Oficiul Central de licitaţii este obligat, cu ocazia lucrărilor asupra caietelor de sarcini sau asupra licitaţiilor ce privesc o administraţie oarecare, să ceara acestei administraţii trimiterea unui delegat al sau, care va lua parte cu vot deliberativ la lucrările privind acea administraţie. Acest Oficiu va fi prezidat de delegatul Curţii de Conturi. 83. Oficiul Central de licitaţii stabileşte regulele uniforme pentru ţinerea licitaţiilor administraţiilor publice. Ele vor fi supuse spre aprobare Consiliului de Miniştri prin mijlocirea ministrului de finanţe. Oficiul se pronunţa asupra întocmirii caietelor de sarcini, asupra faptului dacă licitaţiile publice s-au ţinut cu respectul formelor legale şi are dreptul, când va crede necesar, să concentreze la dânsul ţinerea licitaţiilor pentru furnituri cu caracter de generalitate pentru toate administraţiile Statului sau pentru licitaţiile cari ar avea de obiect vânzarea de bunuri imobile. Administraţiile sunt obligate să stabilească la începutul anului bugetar odată cu întocmirea bugetului interior de execuţie, prevăzut de art. 67, programul lucrărilor şi furniturilor de executat în cursul anului bugetar şi să comunice acest program Oficiului Central de licitaţii pentru coordonarea ţinerii licitaţiilor. Oficiul Central de licitaţii va putea trimite delegaţii săi pentru a lua parte la recepţionarea furniturilor şi lucrărilor administraţiilor publice, ori de câte ori va crede de cuviinţă. 84. La administraţiile publice, cari au de executat furnituri sau lucrări, va funcţiona una sau mai multe comisiuni de licitaţii, după necesitate. Fiecare comisie de licitaţii este obligată să trimeată Oficiului Central de licitaţii copii certificate de pe procesele-verbale prevăzute la art. 100 şi 101, încheiate cu ocazia adjudecării furniturii sau lucrării. În caz de nerespectare a acestei dispoziţiuni, Oficiul Central de licitaţii va atrage atenţia ministerului de finanţe, care va putea da în judecata Curţii de conturi pe membri comisiunii. 85. Miniştrii vor putea face publicaţiuni de licitaţii după 1 Noiembrie pentru darea în antrepriza a lucrărilor şi furniturilor prevăzute în proiectele bugetului viitor înainte chiar de votarea lui. Aceste publicaţiuni nu se pot face însă decât cu avizul prealabil al Oficiului Central de licitaţii. 86. Toate contractele din cari isvorăşte un venit sau o cheltueala pentru Stat trebuiesc încheiate pe baza de licitaţie publică prealabil ţinuta, afară de cazurile indicate de articolele următoare şi legile speciale. Pot lua parte la licitaţiuni atât casele comerciale şi industriale din ţara cât şi cele din străinătate. Casele comerciale şi industriale ce au sediul lor principal în ţara vor avea preferinţa la aprobarea ofertelor la un preţ de 5 la suta peste oferta acelora din străinătate. 87. Când vreunul din bunurile imobile ale Statului este susceptibil de a fi vândut, vânzarea se va face prin licitaţie publică, după ce se va fi înştiinţat Ministerul de Finanţe. Vânzarea bunurilor mobile susceptibile de a fi vândute se va face prin licitaţie publică în asistenţa unui delegat al Oficiului Central de licitaţii, care va estima prealabil valoarea lor. Se vor putea vinde şi prin buna învoiala bunuri mobile sau efecte mobiliare, afară din uz când valoarea lor nu trece peste suma de 50.000 lei. Operele de arta nu pot fi înstrăinate. 88. Licitaţiile publice relative la furnituri, la lucrări sau fabricaţiuni, la arendări, la concesiuni sau exploataţiuni pot fi mărginite între casele recunoscute capabile de a concura potrivit condiţiunilor prevăzute în caetele de sarcini şi pe baza unei motivări speciale, în următoarele cazuri: 1. Când interesele militare sau alte interese publice importante nu permit ţinerea unei licitaţii publice libere. 2. Când ţinerea unei licitaţii publice libere ar prilejui o amânare care ar periclita interesele siguranţei publice. 3. Când pentru executarea unei furnituri, lucrări, fabricaţiuni, concesiuni sau exploataţiuni se cere o capacitate de execuţie sau o încredere specială, fără de cari nu s-ar putea garanta buna executare. Numărul caselor concurente nu poate fi mai mic de 5. În caz când nu se va găsi acest număr, licitaţiunea se poate tine şi cu un număr mai mic de case, făcându-se menţiune de aceasta în motivarea licitaţiei mărginite. 89. Miniştrii vor putea încheia contracte prin buna învoiala pentru furniturii, transporturi, lucrări, arendări şi închirieri de imobile necesare Statului până la lei 300.000 inclusiv. Contractele prin buna învoiala încheiate de miniştri peste suma de lei 300.000 şi până la lei 1.000.000 inclusiv vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului de Miniştri; peste aceasta din urma suma licitaţia este obligatorie, cu excepţiile prevăzute la articolul următor. 90. Se pot încheia de către miniştri, cu aprobarea Consiliului de Miniştri, contracte prin buna învoiala şi peste suma de lei 1.000.000, în următoarele cazuri: 1. Până la lei 2.000.000 pentru exploataţiuni, fabricaţiuni şi furnituri cari sunt făcute sub titlul de experienţa şi studii. 2. Până la lei 3.000.000 pentru furnituri şi lucrări ce se pot face şi de industria casnică prin cooperative după norme fixate în înţelegere cu Ministerele de Industrie, Cooperaţie şi Finanţe sau pentru materiale şi producte cumpărate direct de la producători sau de la cooperative de producţie, fără mijlocitor. 3. Până la orice suma: a) Pentru furnituri, transporturi şi lucrări, când importante interese ale apărării naţionale cer ca operaţiunile guvernului să rămână secrete; b) Pentru procurarea tutunului de la cultivatori sau de la asociaţii de producători din ţara pentru nevoile Regiei Monopolurilor Statului; c) Pentru cumpărări de cai de remontă şi de reproducători de la producători sau asociaţii de crescători; d) Pentru produse de arta, instrumente şi lucrări de precizie a căror execuţie nu poate fi încredinţată decât artiştilor specialişti sau pentru achiziţiuni de obiecte a căror fabricaţie trece exclusiv ca proprietate cu brevet de invenţiune, dar numai când aceste obiecte nu se găsesc în comerţul liber; e) Pentru suplimente de lucrări, furnituri sau transporturi devenite absolut necesare în cursul executării unor lucrări, furnituri sau transporturi adjudecate pe baza unor licitaţii anterioare ţinute cu toate formele legale, atunci când toate aceste suplimente nu depăşesc 20% din preţul total al primei adjudecări. f) Pentru concesiunile cari potrivit legilor speciale pot fi date prin buna învoiala. În cazurile şi condiţiile prevăzute la acest articol lucrările se vor putea executa şi în regie. 91. Fracţionarea valoarei angajamentelor este interzisă. Administratorul care totuş a fracţionat valoarea vreunui angajament, pentru a eluda dispoziţiunile articolelor 88, 89 şi 90, este răspunzător faţă de Curtea de Conturi. 92. Caietele de sarcini vor determina condiţiile tehnice*) pe cari trebuie să le îndeplinească furniturile, lucrările, fabricaţiunile, concesiunile sau exploataţiunile, precum şi natura şi cuantumul garanţiilor ce furnizorii şi antreprenorii vor trebui să depună spre a fi admişi la licitaţie şi pentru a garanta îndeplinirea contractului. Aceste garanţii vor fi de 5% din valoarea lucrării sau furniturii, numerar sau efecte garantate de Stat, socotite la valoarea lor nominală şi se vor depune în ziua şi cu ocazia ţinerii licitaţiei în primirea comisiunii de licitaţie. Caietele de sarcini vor determina deasemenea şi acţiunea ce administraţia va exercita asupra acestor garanţii în caz de neîndeplinirea angajamentelor. Deasemenea vor conţine stipulaţiuni că plăţile vor putea fi făcute şi prin cekuri de viriment. Caietele de sarcini vor trebui să determine un singur program atât pentru condiţiile tehnice cât şi pentru cele comerciale, neputând prevedea alternative. În caietele de sarcini se va prevedea în mod obligator termenele recepţionărilor definitive. ---------------- *) A se vedea Condiţiile generale p. întreprinderi de lucrări publice, din 1 Decembrie 1892 cu mod. din 2 Iunie 1927.
93. Ofertanţii atât la licitaţii cât şi la angajări prin buna învoiala, fie că sunt din ţara, fie că sunt din străinătate îşi vor declara domiciliul în ţara în ce priveşte îndeplinirea angajamentelor luate şi nu-l pot schimba decât cu consimţământul administraţiei contractante. Ofertanţii comercianţi sau industriaşi vor trebui să producă acte doveditoare că au firma înscrisă. Actele şi procurile din străinătate vor fi certificate de către Legaţiunea sau Consulatul român din localitate. 94. Anunţurile licitaţiilor se vor publica, cel puţin cu 30 zile înainte, prin Monitorul Oficial şi cel puţin în unul din ziarele cele mai răspândite din ţara, precum şi prin orice alt mijloc de publicitate atunci când valoarea lucrărilor sau furniturilor depăşeşte suma de lei 1.000.000. Pentru lucrările sub 1.000.000 lei precum şi pentru cazurile de urgenţă anunţurile se pot face cu 15 zile înainte. Pentru lucrări şi furnituri de o valoare de la 10.000.000 lei în sus publicaţia trebuie făcută cu cel puţin 45 zile înainte; iar pentru lucrări şi furnituri importante, ca cele prevăzute la art. 77 din aceasta lege, administraţia respectiva va hotărî termenul publicării după importanta lucrărilor şi studiilor necesare. Acest termen nu va putea fi în nici un caz mai mic de 45 zile. În cazul când furniturile sau lucrările importante ce vor trebui date prin licitaţie sunt dintre acelea pentru cari nu s-ar găsi o concurenta îndestulătoare în ţara pentru a se garanta o buna executare şi preţuri avantajoase, anunţurile de licitaţie se vor publica şi în străinătate, putându-se chiar invita Case speciale recunoscute. 95. Anunţurile licitaţiilor vor indica: 1. Obiectul licitaţiunii, cuantumul garanţiei şi termenul de executare. 2. Locul unde se pot vedea proiectele, devizele şi caetele de sarcini. 3. Administraţiile sau Oficiul Central de licitaţie, înaintea cărora se vor tine licitaţiile. 4. Locul, ziua şi ora licitaţiei. 96. Licitaţiile se ţin numai în ţara şi se fac prin oferte scrise şi sigilate. Ofertele se vor preda sigilate în şedinţa publică, comisiei de licitaţie, prevăzută la art. 84, în ziua şi la ora hotărîtă prin anunţul licitaţiei. Licitaţiile se pot face şi prin strigări, când obiectul licitaţiei are o valoare mai mica de lei 50.000. Înainte de deschiderea ofertelor, comisia de licitaţii va cerceta dovezile de capacitate prezentate de concurenţi şi garanţiile depuse. Nu se vor deschide decât ofertele celor cari îndeplinesc condiţiile de capacitate stabilite şi cari vor fi depus garanţiile cerute. Respingerile de la licitaţii trebuesc motivate, pe răspunderea comisiunii. 97. Ofertele vor fi făcute în moneta tarii, exceptându-se cazul când caetul de sarcini ar prevedea altfel. Se vor considera nule ofertele prin cari nu s-a ţinut seama de caetul de sarcini, prevăzându-se în ele alte condiţii cari schimba condiţiile de egalitate dintre ofertanţi. 98. În cazul când mai mulţi concurenţi ar oferi acelaşi preţ şi când acest preţ ar fi cel mai avantajos, se va proceda, în aceeaşi şedinţa, la o noua licitaţie, cu oferte închise, numai între ofertanţii cu preţuri egale. 99. Licitaţiile cu supraoferte sunt interzise. 100. În cazul când o licitaţia nu va avea nici un rezultat, se va tine o noua licitaţie într-un termen de 10 zile, iar pentru licitaţiile cari trec peste suma de 1.000.000 lei acest termen va fi de 20 zile. 101. Rezultatul fiecărei licitaţii se va constata printr-un proces-verbal al comisiei de licitaţii sau al Oficiului central de licitaţii, încheiat în şedinţa îndată după deschiderea ofertelor. Procesul-verbal va constata adjudecarea provizorie faţă de concurenţi, menţionându-se atât numele fiecărui concurent cât şi preţul, înscris în cifre şi în litere. Ofertele prezentate vor fi semnate pe fiecare fila de membrii comisiei şi de concurenţii prezenţi, făcându-se menţiune de aceasta în procesul-verbal. Acest proces-verbal se semna de membrii comisiei de licitaţie şi de concurenţii prezenţi. Imposibilitatea sau refuzul de a semna se va menţiona în procesul-verbal. 102. Adjudecările vor fi întotdeauna supuse spre aprobare ministerului respectiv; cele mai mari de 10.000.000 lei prin ministrul de finanţe Consiliului de Miniştri, după ce se va obţine viza consilierului controlor. Ministrul sau Consiliul de Miniştri se vor pronunţa asupra licitaţiilor în termen de cel mult cincisprezece zile de la data procesului-verbal de adjudecare provizorie. În caz contrar adjudecatarul îşi va putea retrage garanţia. Adjudecările a căror valoare trece de 10.000.000 lei se vor publica în Monitorul Oficial, indicându-se obiectul, firma adjudecatară şi preţul. 103. Orice licitaţie ţinuta fără formele prescrise de aceasta lege nu poate fi aprobată. 104. În caz de neexecutare a contractului se va tine o noua licitaţie sau se va aplica executarea în regie în contul primului adjudecatar. 105. Proiectele de contracte vor fi supuse Contenciosului administraţiei respective şi apoi consilierului controlor, potrivit dispoziţiunilor acestei legi. Contractele vor fi încheiate în termen de una luna cel mult de la înştiinţarea în scris a aprobării adjudecării sau ofertei prin buna învoiala. Înainte de semnarea contractului adjudecatarul va depune garanţia definitiva, prevăzută în caietul de sarcini, pentru asigurarea bunei executări a contractului, care garanţie nu poate fi mai mare de 10% din valoarea rezultată la licitaţie. Dacă înlăuntrul termenului de o luna nu se depune garanţia definitiva, garanţia provizorie depusa pentru ţinerea licitaţiei se va pierde, fără punere în întârziere, somaţiune sau judecata şi fără ca adjudecatarul să poată invoca vreun motiv contra acestei pierderi de garanţie. În atari cazuri, dacă preţul concurentului al doilea la rând este cu o diferenţa de cel mult 2%, adjudecarea se poate face asupra lui dacă acesta accepta. Caietul de sarcini face parte integrantă din contract şi nu i se poate aduce nici o modificare după publicarea licitaţiei. 106. Cesiunea totală sau parţială a contractului asupra altei persoane nu se poate face fără aprobarea administraţiei respective, data pe baza avizului Oficiului Central de licitaţii. Cesiunea contractului nu se poate face decât asupra unei persoane care întruneşte toate condiţiile cerute pentru a lua parte la licitaţie. Aprobarea cesiunii nu descarcă pe cedent de răspunderea bunei executări a contractului, iar garanţia nu se poate libera decât după recepţionarea definitiva. 107. Nu se poate stipula prin contracte plata de dobânzi sau comisioane în folosul furnizorilor sau întreprinzătorilor pentru sumele de bani ce ar fi obligaţi să anticipeze pentru executarea contractelor. 108. Recepţionarea furniturilor sau a lucrărilor fie contractuale, fie în regie, se va face de către o comisie numita de şeful administraţiei respective. Aceasta comisie este obligată să încunoştiinţeze Oficiul Central de licitaţii de data şi locul unde se va face recepţionarea. În caz de nerespectare a acestei dispoziţiuni se vor aplica dispoziţiunile prevăzute la art. 84. Procesele-verbale de recepţionare vor fi aprobate de şeful administraţiei, fără ca prin aceasta aprobare membrii comisiunii să fie degajaţi de răspundere, în caz când s-ar dovedi neglijenţa sau rea credinţa la facerea recepţionării. Recepţionarea se va face în prezenta furnizorului, antreprenorului sau reprezentanţilor lor, cari vor fi înştiinţaţi în scris şi vor semna procesul-verbal. În caz de lipsa sau dacă refuza de a semna, comisia va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal. În caz de respingerea furniturii sau lucrării, se va înştiinţa contractantul, iar administraţia va proceda la aprovizionarea furniturii în contul lui, acoperind diferenţa de preţ din garanţie, fără punere în întârziere, somaţiune sau judecata. 109. În nici un contract nu se va putea stipula obligaţiunea din partea administraţiei de a face avans. Se exceptează de la aceasta regula: 1. Avansurile pentru executarea serviciilor în regie prin organe directe, iar nu prin taseroni sau antreprenori salariaţi prin orice forma. 2. Avansurile ce se pot acorda firmelor comerciale şi industriale de specialitate pe baza de garanţii. Aceste avansuri nu pot depăşi în nici un caz 20% din preţul total. La oferte egale se va da în totdeauna preferinţa caselor ce ar renunţa la asemenea avansuri. 3. Provizioanele făcute caselor de banca însărcinate cu plata anuităţilor datoriei publice. Ministrul de finanţe va fixa Băncile din străinătate la cari se vor face provizioanele şi sumele ce trebuiesc depuse pentru efectuarea plăţilor respective. 110. Deosebit de avansurile prevăzute la art. precedent, se pot plăţi aconturi numai în baza executărilor din contract şi pentru servicii efectuate şi materiale predate pe baza de situaţie provizorie. Avansurile şi aconturile liberate nu vor putea întrece - însumate - peste 5/6 din valoarea lucrărilor, furniturilor ori transporturilor efectuate. Dacă s-au făcut avansuri, la fiecare acont se va opri o parte proporţională încât avansul să fie integral restituit la terminarea serviciului contractat 111. Textul art. 88-110 va fi întotdeauna afişat în sala de licitaţii. 112. Popriri şi sechestre asupra sumelor cuvenite întreprinzătorilor pentru servicii efectuate nu se vor putea aplica decât asupra decontului final; toate aceste sume cuvenite întreprinzătorilor vor servi mai întâi la asigurarea lucrărilor contractate, apoi la plata lucrătorilor, a agenţilor sau taseronilor şi a furniturii de materiale până la terminarea şi recepţionarea provizorie a lucrărilor. 113. Atunci când în mod excepţional furniturile Statului vor fi plătite cu produse sau materiale vechi, caietele de sarcini cari vor servi de baza la licitaţii vor trebui să conţină, sub pedeapsa de nulitate de drept, evaluarea în bani atât a materialelor şi produselor de predat cât şi a celor de primit. Plata cu produse sau materiale vechi nu va putea face obiectul unui contract decât în limitele creditelor deschise, asupra cărora se va emite cuvenită ordonanţa, pentru că valoarea materialului să fie făcută venit. 114. Statul poate încheia tranzacţiuni până la o suma de lei 5.000.000, cu autorizaţiunea Consiliului de Miniştri, data pe baza avizului motivat al Consiliului de avocaţi al Ministerului care poarta procesul. Transacţiuni pentru o valoare mai mare decât suma de lei 5.000.000 şi pactele de compromis nu se pot încheia decât în baza unei legi.
4. Lichidarea şi ordonanţarea cheltuelilor 115. Cheltuelile Statului, angajate conform dispoziţiunilor acestei legi, înainte de a fi plătite, trebuesc să fie lichidate şi ordonanţate. Lichidarea se poate face de ministru sau de şeful administraţiei respective, care are dreptul de ordonanţare sau de către delegatul sau şi numai pe numele celor în drept. Fiecare lichidare trebue să fie sprijinita pe acte cari să dovedească drepturile dobândite faţă de Stat. Când pentru justificarea unor cheltueli se produc mai multe acte, ele trebuiesc să fie însoţite de un borderou enumerativ. 116. Drepturile funcţionarilor salarii şi accesorii încep a curge după depunerea jurământului, din ziua instalării în serviciu, afară numai dacă prin actul de numire s-a stabilit alta data. Retribuţiile şi toate accesoriile lor se lichidează pe luna şi sunt plătibile la începutul fiecărei luni. Fiecare luna contează pentru 30 de zile. Nu se pot plăţi diurne, cheltueli de reprezentare, gratificaţii, spese de transport, indemnizaţii etc., decât după normele stabilite prin lege şi pe baza de alocaţii bugetare, şi numai dacă serviciul suplimentar s-ar face în afară de orele de serviciu. În nici un caz aceste plăţi nu se pot face din articolele de la categoria material. Nu se poate înstrăina nici un bun al Statului în favoarea unei categorii de funcţionari. 117. Salariile, precum şi accesoriile de tot felul, plătite în mai mult sau plătite fără drept, vor fi reţinute din drepturile ulterior dobândite, cu condiţie ca cheltueala de anulat şi acea de achitat să privească acelaşi articol din buget. Operaţiunea se va executa prin decontul sau actul de plata în care se va face deducţia sumei ce trebuie restituită. Acest mod de restituire prin compensaţie se aplica şi la reţineri. 118. Lichidarea drepturilor dobândite pentru restituiri de sume rău încasate se va face pe baza recipisei sub care s-a încasat la tezaur suma ce urmează a se restitui, indicându-se venitul bugetar la care a fost imputată. Restituirea sumelor rău încasate se va face dintr-un articol special prevăzut în bugetul de cheltueli al fiecărei administraţiuni. 119. Actele prin cari miniştrii sau şefii administraţiilor dispun de creditele cari le sunt deschise sunt: ordonanţe de plata şi ordonanţe de delegaţie. Ordonatorii secundari, în baza ordonanţelor de delegaţie emise pe numele lor, emit mandate de plata în limitele creditelor prevăzute în aceste ordonanţe de delegaţie. Ordonanţele şi mandatele de plata nu vor putea fi emise decât în marginile distribuţiei lunare a fondurilor şi numai asupra unei singure cassierii publice. Mandatele de plata nu pot fi emise decât asupra cassieriei indicate în ordonanţa de delegaţie. Ordonanţarea se face de serviciile administrative pe baza referatului aprobat de şeful administraţiei. Ordonanţele de plata nu vor avea efect asupra casselor publice dacă nu vor fi vizate de consilierul-controlor respectiv. Mandatele de plata pentru a putea fi plătite de către cassieriile administraţiunilor financiare vor trebui să aibă viza şefului serviciului de contabilitate de pe lângă administraţia financiară respectiva. Şefii serviciilor de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare sunt responsabili de stricta executare a ordonanţelor de delegaţie şi sunt autorizaţi să refuze viza "bun de plata" pentru mandatele de plata cari n-ar fi emise în conformitate cu prevederile acestor ordonanţe de delegaţie. 120. Ordonanţele şi mandatele de plata se emit pe numele creditorilor. Ele vor fi datate, vor arăta anul financiar, articolul sau creditul la care se imputa şi vor purta un număr de ordine. Seria numerelor de ordine va fi unica pe ordonator şi pe an financiar, atât pentru ordonanţele de plata cât şi pentru ordonanţele de delegaţie. Mandatele de plata vor cuprinde pe lângă indicaţiile de mai sus şi numărul ordonanţei de delegaţie. 121. Ordonanţele de plata şi ordonanţele de delegaţie vor fi semnate de ministru sau de delegatul sau şi contrasemnate de funcţionarul însărcinat cu ordonanţarea. Mandatele de plata vor fi semnate de ordonatorul secundar şi contrasemnate de organul sau de contabilitate. O ordonanţa sau mandat de plata nu poate cuprinde cheltueli privitoare la mai multe articole bugetare. Ordonanţa de delegaţie poate să cuprindă şi cheltueli referitoare la mai multe articole bugetare, cari se vor specifica lămurit pentru fiecare articol în parte. 122. Nu se pot emite ordonanţe sau mandate de plata pe numele funcţionarilor decât numai pentru drepturile lor personale. Ordonanţele şi mandatele de plata emise pentru cheltueli de personal vor cuprinde totalul brut al retribuţiei, mai puţin reţinerile pentru pensii, care se va ordonanţa pe seama Cassei pensiilor la începutul fiecărui semestru sub îngrijirea şi răspunderea serviciului însărcinat cu ordonanţarea retribuţiunilor personalului administraţiei respective. Economiile realizate, potrivit art. 73, prin neocuparea funcţiunii de către titular, se vor ordonanţa pe seama Cassei pensiilor odată cu plata lunară a salariilor. Când plata de salarii se va face pe baza carnetelor individuale, administraţiile sunt obligate să trimită serviciilor de contabilitate de pe lângă administraţiunea financiară sau de pe lângă Cassieria Centrala, state nominale de tot personalul plătit prin mijlocul carnetelor. Aceste carnete vor conţine sumele de plătit fiecărui funcţionar, afară de reţinerea pentru pensii. Carnetele de plata vor trebui să fie vizate de serviciile de contabilitate menţionate mai sus. Orice alte reţineri din retribuţiunile funcţionarilor vor fi arătate în mod distinct atât în ordonanţa şi mandatul de plata cât şi în carnetul individual. 123. Pentru cheltuelile de materiale se emit ordonanţe sau mandate de plata pe suma bruta. Diferitele taxe şi contribuţiuni datorite de întreprinzători pentru contractele respective se vor retine din total prin adnotarea ordonatorului chiar pe ordonanţa sau pe mandatul de plata şi se vor incassa la tezaur, emiţându-se cuvenită recepisă. 124. Nici o ordonanţa sau mandat de plata nu se poate emite decât pe baza de acte din cari să se constate că efectul lor este de a achită în total sau în parte o datorie a Statului regulat contractată şi justificată. Se exceptează de la aceasta regula ordonanţele şi mandatele ce se vor emite pentru plata de avansuri date pe numele funcţionarilor pentru lucrări făcute în regie, însă numai pentru costul lucrărilor pe o luna şi numai pentru cheltueli de făcut în timpul anului bugetar respectiv. Ordonatorii, precum şi şefii serviciilor de contabilitate sunt obligaţi, pe propria lor răspundere, a urmări prezentarea actelor justificative cari trebuiesc produse imediat după terminarea lucrării şi cel mai târziu până la închiderea anului asupra căruia s-a emis ordonanţa sau mandatul de plata. Dacă actele justificative nu au fost produse, în termen, de funcţionarii însărcinaţi cu executarea de lucrări în regie, şefii serviciilor de contabilitate vor încunoştiinţa Curtea de conturi. Titularii ordonanţelor sau mandatelor de plata, în cazul când se va constata reaua întrebuinţare a banilor sau reaua credinţa, vor fi condamnaţi să verse la Stat suma ce au primit fără prejudiciul penalităţilor prescrise de lege. Şefii serviciilor de contabilitate, cari nu vor încunoştiinţa Curtea de conturi de neprezentarea în termen a actelor justificative, vor suferi pedepsele prevăzute în aceasta lege. Se va plăţi dobânda legală pe timpul cât, fără necesitate pentru Stat, s-au reţinut asemenea avansuri. Un al doilea avans nu se poate acorda decât după justificarea integrala a celui precedent. Cei ce vor acorda avansuri în contrazicere cu aceste dispoziţiuni vor rămâne personal răspunzători faţă de Curtea de conturi. 125. Actele justificative ale cheltuelilor sunt următoarele: a) Pentru cheltueli de personal ca: retribuţii, diurne, cheltueli de reprezentare, indemnităţi, etc.; State nominative cuprinzând: gradul sau serviciul. - Poziţia de prezenta sau absenta (concediu, boala); Serviciul îndeplinit şi timpul servit; suma datorată. Pentru ordonanţele de plata individuale, semnătura titularului. b) Pentru cheltueli de material ca: cumpărări şi închirieri de imobile, de efecte mobiliare, cumpărări de alimente şi materiale, lucrări de construcţii de întreţinere şi de reparaţii, de fortificaţii, de drumuri, poduri şi canaluri; lucrări de confecţiune, de întreţinere şi de repartiţie în efecte mobiliare: 1. Copii sau extracte certificate de pe decrete sau decizii ministeriale, de pe contracte de cumpărări, oferte sau procese-verbale de adjudecare, de pe contracte, convenţiuni sau învoeli. 2. Procese-verbale de recepţiuni provizorii sau definitive constatând serviciul făcut şi suma datorată ca acont sau pentru lichidare. 3. Facturile sau conturile furnizorilor. 4. Recepisă sau chitanţa de primire a şefului depozitului însărcinat cu conservarea materialelor cumpărate. Ordonanţele şi mandatele de plata trebuie să indice numărul şi natura actelor justificative pe baza cărora au fost emise. 126. Ordonanţele de plata şi ordonanţele de delegaţie vor trebui să fie înregistrate la serviciile centrale de contabilitate ale administraţiilor respective cari le vor da un număr de ordine special. Serviciile centrale de contabilitate vor întocmi pentru fiecare ordonanţa de plata şi de delegaţie un aviz în dublu exemplar. Unul din aceste exemplare se va remite direcţiei mişcării fondurilor care, după înregistrare, îl va trimite direcţiei contabilităţii generale a Statului. Pentru cel de al doilea exemplar, serviciile centrale de contabilitate sunt obligate să întocmească zilnic un borderou recapitulativ al tuturor avizelor din acea zi şi să le trimită spre verificare Curţii de conturi, împreună cu toate actele justificative. Direcţia contabilităţii generale a Statului, primind avizul ordonanţei de plata, îl va înregistra, îl va viza şi remite serviciului de contabilitate al administraţiunei financiare sau al cassieriei centrale, după cum este emisă ordonanţa. Aceste servicii de contabilitate, după ce vor înregistra aceste avize, le vor remite serviciului de cassierie respectiv. Avizul ordonanţei de delegaţie, după ce va fi înregistrat şi vizat, va fi remis serviciului de contabilitate de pe lângă administraţiunea financiară asupra căreia a fost emisă ordonanţa de delegaţie. 127. Mandatele de plata vor trebui să fie înregistrate la organul de contabilitate al ordonatorului secundar, care îi va da un număr de ordine special. Aceste organe de contabilitate vor face un aviz în dublu exemplar. Unul din aceste exemplare se va trimite serviciului de contabilitate al administraţiunii financiare, asupra căreia a fost emis mandatul, care, după ce-l va înregistra şi viza, îl va remite oficiului de cassierie. Pentru celălalt exemplar, se va întocmi la 15 zile şi la finele fiecărei luni un borderou recapitulativ de toate avizele mandatelor de plata emise în acest interval şi se va remite împreună cu toate actele justificative Curţii de conturi spre verificare. 128. Ordonanţele şi mandatele de plata se eliberează de către serviciile centrale de contabilitate sau de organele de contabilitate ale ordonatorilor secundari numai în mana titularilor sau mandatarilor lor. Şefii contabilităţilor de mai sus sunt răspunzători de remiterea sau de expedierea ordonanţelor sau mandatelor de plata celor în drept. 129. Miniştrii vor ordonanţa preţul de cumpărare sau de închiriere a tuturor bunurilor puse la dispoziţia lor de alte administraţii pentru necesităţile lor, precum şi costul oricărui obiect, lucrare sau serviciu produs sau efectuat de un stabiliment sau de o administraţie a Statului. Ordonanţele se vor emite în profitul tezaurului şi în contul administraţiilor respective. Stabilimentele sau administraţiile vor executa comenzile primite, numai dacă sunt vizate de consilierul-controlor. Pentru ordonatorii secundari, organul de contabilitate respectiv va certifica pe comanda existenta disponibilului din ordonanţa de delegaţie. Când asemenea cheltueli urmează a se plăţi regiilor publice comerciale, ordonanţele se vor emite pe numele şi în profitul lor. 130. Creditele pentru cheltuelile de ordine, destinate a fi lichidate pe baza de conturi, se vor deschide între administraţiile publice lunar sau cel mult trimestrial şi după norme aprobate de Ministerul de Finanţe. Cei cari în afară de aceste norme au cerut, precum şi cei ce au acordat asemenea credite sunt personal răspunzători. De la 15 Decembrie al anului bugetar nu se mai poate face nici o creditare. 131. Cheltuielile de ordine se vor face venituri la tezaur ca venituri de ordine, separat pe fiecare natura de venituri. 132. Când în cursul anului se anulează vreo ordonanţa de plata sau de delegaţie, serviciul de contabilitate al ordonatorului respectiv va retrage avizul de la cassieria sau de la serviciul de contabilitate unde se găseşte şi va comunica anularea ordonanţei Direcţiei contabilităţii generale a Statului şi mişcării fondurilor de la Ministerul de Finanţe, Consilierului-controlor şi Curţii de conturi. Ordonanţele de plata nu se pot anula decât în întregime, pe când ordonanţele de delegaţie se pot anula şi parţial. În cazul acesta nu se retrage avizul şi se va comunica numai suma ce se anulează. În caz de anulare a mandatelor de plata, ordonatorul secundar va retrage avizul de la administraţiunea financiară prin serviciul ei de contabilitate şi va comunica aceasta anulare administraţiei care i-a delegat creditul şi Curţii de Conturi.
5. Plata cheltuelilor 133. Nici o cheltueala a Statului nu va fi plătită de oficiile de cassierii ale tezaurului public fără ordonanţa sau mandat de plata prealabil, emise de miniştrii sau de ordonatorii secundari. Se pot însă plăţi fără ordonanţe prealabil emise: a) Anuităţile datoriei publice plătite în ţara pentru cupoanele scăzute şi titlurile ieşite la sorţi; b) Sumele cu cari se cumpăra anticipat de la băncile din ţara, devize pentru plata anuităţilor datoriei publice în străinătate. Plata acestor devize se va face pe baza unui borderou semnat de primire de către banca vânzătoare, însoţit de garanţia cerută de Ministerul de Finanţe; c) Pensiile. Ordonanţarea acestor cheltueli se face ulterior şi anume: 1. Cele de sub litera a pe baza cupoanelor şi titlurilor plătite. 2. Cele de sub litera b pe baza scrisorilor de confirmare a băncilor din străinătate, că au primit provizioanele. Justificarea ulterioara a acestor ordonanţe se face prin cupoanele şi titlurile plătite de băncile din străinătate; 3. Cele de sub litera c pe baza bonurilor plătite. 134. Ministrul de Finanţe prin mişcarea fondurilor, îngrijeşte ca toate ordonanţele şi mandatele de plata emise să fie plătite de către oficiile de cassierie ale Statului. El nu poate nici chiar sub a sa răspundere, să autorize plăţi cari ar depăşi creditele deschise fiecărui ministru. Ministrul de finanţe, înainte de finele fiecărei luni, va repartiza fondurile disponibile şi va comunica ministerelor suma maxima până la care aceste vor putea dispune prin ordonanţări în cursul lunei următoare. 135. Înainte de a proceda la achitarea ordonanţelor şi mandatelor de plata emise asupra lor, cassierii publici, sunt datori, sub a lor răspundere, să se asigure: 1. Dacă ordonanţa de plata poarta viza consilierului-controlor, iar pentru mandatele de plata dacă sunt vizate de şeful serviciului contabilităţii administraţiunii financiare respective. 2. Dacă sa primit avizul de plata şi dacă el concordă cu ordonanţa sau mandatul de plata respectiv şi dacă este vizat. 3. Dacă persoana care se prezintă este cea în drept a primi suma. 136. Achitarea ordonanţelor şi mandatelor de plata se face în mana titularului sau a mandatarilor lui. Plata se va constata prin semnătura celui în drept, pusă pe ordonanţa sau mandatul de plata chiar în momentul plăţii. Dacă primitorul nu va şti carte sau se va găsi în imposibilitate de a subscrie, plata se va face în prezenta unui martor ce se va legitimă şi care va atesta identitatea primitorului. Iar dacă suma este mai mare de 10.000 lei, va aduce o chitanţa autentificată. 137. Cassierii publici au dreptul să refuze achitarea unei ordonanţe sau unui mandat de plata care nu îndeplineşte toate condiţiunile prevăzute de art. 135. Când refuza plata, cassierul este obligat a remite imediat, la cerere, purtătorului ordonanţei sau mandatului o declaraţie scrisă şi motivată. Deasemenea el este obligat să comunice contabilităţii administraţiei care a emis ordonanţa sau mandatul de plata copie de pe aceasta declaraţie. Ordonatorii nu vor putea, în nici un caz, să dea ordin cassierilor publici să achite o ordonanţa sau un mandat de plata care nu ar îndeplini dispoziţiunile prevăzute mai sus. 138. Orice cere de poprire sau opoziţiune asupra sumelor cuvenite a se plăţi de către Stat, orice comunicare despre cesiunea sau transferul unor asemenea sume la o a treia persoana şi orice alte modificări cari ar avea de obiect a popri plata lor, trebuie, sub pedeapsa de nulitate, să fie adresate administraţiei care are dreptul de ordonanţare. Nu se va tine seama de nici o poprire făcută prin somaţiuni sau notificări, ci numai de cele făcute prin justiţie sau conform legii pentru perceperea şi urmărirea veniturilor publice. 139. Sumele poprite prin cererile de sechestru sau opoziţiuni se vor depune la Cassa de depuneri, consemnaţiuni şi economie. Prin aceasta depunere Statul este cu desăvârşire liberat. La asemenea depuneri Cassa de depuneri va plăţi procentul obişnuit. Orice poprire trebuie să arate lămurit depozitul, numărul recepisei şi anul în care s-a emis, sau să se completeze cu aceste indicaţiuni printr-o simpla notificare făcută cel mult în 5 zile de la data popririi. Dacă cel ce voeşte să facă poprirea nu cunoaşte aceste indicaţiuni are dreptul a le cere de la administraţia Cassei de depuneri şi aceasta este datoare a le da cel mai târziu în trei zile de la data cererii. Cererea spre a putea fi satisfăcută trebuie să arate numele agentului la care s-a făcut depunerea sau consemnarea, precum şi epoca aproximativă a depuneri sau consemnării. 140. Pentru opoziţiunile ce s-ar face la plata titlurilor şi cupoanelor datoriei publice a Statului, se va urma conform legii titlurilor la purtător pierdute, furate sau distruse*). La validarea popririi, administraţia Cassei de depuneri nu este obligată să se prezinte înaintea judecăţii ca terţă persoana. Este, însă, datoare să comunice înscris la dosarul popririi şi până la termenul de înfăţişare existenta depozitului şi orice alte popriri cari mai figurează asupra acelui depozit. De declaraţia făcută astfel de administraţia Cassei de depuneri se va tine seama în justiţie. Când validarea popririi va fi rămas definitiva şi irevocabilă. Cassa de depuneri va plăţi creditorului popritor suma poprită, fără a-i cere restituirea recepisei de depunere sau consemnare, care în virtutea sentinţei va fi considerată ca nulă pentru suma plătită. -------------- *) A se vedea Decret-lege p. eliberarea de duplicate p. titlurile pierdute, furate sau distruse, din 15 Noiembrie 1918.
CAP. 4 Prescripţiuni
141. Sunt prescrise şi cu desăvârşire stinse în folosul Statului toate creanţele pentru plata cărora s-au prevăzut credite în buget, dar a căror plata a rămas nereclamată timp de trei ani socotiţi de la închiderea anului în care a luat naştere dreptul de plata, în afară de cazuri de forţă majoră vădită, când acest termen de prescripţie va fi de cinci ani. Restituirile de sume rău încasate sau rău percepute şi nereclamate se prescriu şi ele după aceleaşi norme prevăzute mai sus, iar termenul de prescripţie decurge de la data efectivă când suma s-a făcut venit la tezaur. Prescripţiunea din articolul acesta nu se aplica la contracte şi cumpărări, care ar cuprinde alt termen de prescripţiune şi nu prejudeca întru nimic alte prescripţiuni mai scurte prevăzute de legi speciale. 142. Dispoziţiunile articolului precedent nu vor fi aplicabile în cazul când din vina administraţiilor sau din cauza judecaţilor, creanţele nu s-au ordonanţat sau plata lor nu s-a efectuat la termenele cuvenite. Orice creditor va fi în drept să ceara ministerului respectiv eliberarea unui certificat prin care să se constate data cererii de ordonanţare şi actele aduse în sprijinirea ei. 143. Titlurile datoriei publice sau obligaţiunile ieşite la sorţi se prescriu după zece ani de la data ieşirii la sorţi. Cupoanele se prescriu după cinci ani de la scadenta lor. Pentru împrumuturile contractate în străinătate prescripţia este cea fixată prin convenţiile respective; ea se va menţiona atât pe titluri cât şi pe cupoane. Pensiunile de tot felul se prescriu conform legii generale de pensiuni*). ---------------- *) A se vedea Legea generală de pensiuni, din 15 Aprilie 1925.
144. Sunt definitiv rămase în folosul Statului sumele depuse la biurourile poştale sau ale căilor ferate, precum şi valorile de tot felul depuse şi găsite în scrisori, colete, gropuri, etc. şi nereclamate timp de trei ani din ziua predării sau depunerii acelei sume sau valori. 145. După trecere de cinci ani de la ultima urmărire sau, în lipsa de urmărire, de la înscrierea debitului, sumele datorate Statului sunt prescrise dacă aceasta prescripţie este invocată de debitor. Reclamaţiunile în aceasta privinţa se vor adresa Curţii de conturi, care va statuta asupra lor. Cassierii, perceptorii şi în genere toţi agenţii fiscului, cari vor lăsa să treacă termenul de prescripţiune, fără a urmări sumele datorate, sunt răspunzători de ele şi vor putea fi condamnaţi de Curtea de conturi a le plăţi din averea lor. Pentru contribuţiunile cari nu au fost scrise prin roluri, termenul de prescripţie începe de la data când agenţii însărcinaţi cu constatarea impozitelor au avut posibilitatea de a aşeza şi constata drepturile fiscului sau de la descoperirea actelor cari fuseseră încheiate în scop de a induce în eroare agenţi însărcinaţi cu asemenea constatări.
CAP. 5 Bonurile de tezaur
146. Datoria flotantă a tezaurului se compune din efecte de plata emise de tezaur pentru a face faţă cheltuelilor Statului până la intrarea veniturilor sale. Legea de finanţe, care determina căile şi mijloacele fiecărui exerciţiu bugetar, va autoriza pe Ministrul de Finanţe, în caz de trebuinţă şi când condiţiunile pieţii interne vor permite, să emită bonuri de tezaur purtând dobânda şi a căror scadenta nu va putea depăşi sfârşitul anului financiar. Totalul bonurilor de tezaur în circulaţie nu va putea întrece suma de doua miliarde lei. Emiterea de bonuri de tezaur nu se poate face decât în primele opt luni ale anului financiar, iar retragerea trebuie să se facă neapărat cu începere din luna Septembrie a anului financiar în curs. Toate bonurile de tezaur emise în cursul anului financiar trebuiesc să fie retrase până la închiderea anului. Un cont desvoltator, alăturat la contul general al administraţiei finanţelor va arăta în mod lămurit toate operaţiunile efectuate asupra acestor bonuri de tezaur.
CAP. 6 Încheierea şi publicarea conturilor
147. În primele zece zile ale fiecărei luni ordonatorii secundari extrag de pe scriptele lor de contabilitate o situaţie a operaţiunilor efectuate în luna precedenta şi o înaintează ministerului respectiv. Aceasta situaţie va cuprinde: 1. Creditele delegate; 2. Drepturile constatate în favoarea creditorilor; 3. Mandatele de plata emise; 4. Mandatele plătite pe baza borderourilor trimise de serviciile de contabilitate ale administraţiilor financiare, conform art. 157. La încheierea anului, ordonatorii secundari vor încheia un cont anual al tuturor operaţiunilor făcute în cursul anului şi-l vor înainta ministerului respectiv, cel mai târziu în 20 zile de la încheierea anului. 148. Şefii serviciilor centrale de contabilitate ale diferitelor administraţiuni, vor încheia situaţii lunare după formularul ce se va întocmi de Ministerul Finanţelor, Direcţia Contabilităţii Generale a Statului şi sunt obligaţi că cel mai târziu până la finele lunii următoare să le remită Direcţiunii Contabilităţii Generale a Statului şi Curţii de Conturi. Aceste situaţiuni lunare vor avea ca anexe: a) Situaţiile lunare ale ordonatorilor secundari, prevăzute la articolul precedent; b) Situaţiile lunare ale contabilităţilor diferitelor administraţiuni financiare şi a cassieriei centrale a tezaurului public, prevăzute la art. 158. Dacă serviciile centrale de contabilitate ale administraţiei nu vor trimite la timp situaţiile menţionate mai sus, se vor aplica sancţiunile prevăzute în prezenta lege. 149. Direcţiunea Contabilităţii Generale a Statului va încheia în fiecare luna, pe baza situaţiilor lunare ale ministerelor, prevăzute la articolul precedent, contul general de execuţie a bugetului, pe luna precedenta şi-l va remite Curţii de Conturi cel mai târziu în 45 zile de la finele lunii la care se referă operaţiunile cuprinse în cont spre a stabili conformitatea. El va avea ca anexe aceste situaţii lunare. 150. Contul anual de execuţie a bugetului unei administraţii publice se încheie de serviciul central de contabilitate al administraţiei respective. Acest cont va avea ca anexe conturile anuale ale ordonatorilor secundari. El va trebui să fie încheiat cel mai târziu în termen de doua luni după închiderea anului financiar şi se va trimite Ministerului de Finanţe, Direcţia Contabilităţii Generale a Statului şi Curţii de conturi. Acest cont va cuprinde: La venituri 1. Evaluările bugetare 2. Drepturile constate; 3. Încasările efectuate; 4. Rămăşiţele de încasat. La cheltueli 1. Creditele acordate prin buget; 2. Creditele suplimentare şi extraordinare; 3. Creditele anulate în cursul anului; 4. Creditele definitive; 5. Angajamentele definitive; 6. Lichidările stabilite asupra angajamentelor; 7. Ordonanţările făcute asupra lichidărilor; 8. Plăţile efectuate; 9. Rămăşiţe din: a) angajamente nelichidate; b) lichidări neordonantate, şi c) ordonanţe şi mandate neplătite; 10. Creditele anulate la finele anului ca rămase neîntrebuinţate. Serviciile centrale de contabilitate ale administraţiilor vor încheia, pe lângă contul anual de execuţie a bugetului, un cont anual, după acelaşi model, asupra creditelor extraordinare speciale puse la dispoziţia acelei administraţii prin legi speciale. Şefii serviciilor centrale de contabilitate ai administraţiilor sunt răspunzători faţă de Curtea de conturi de încheierea şi remiterea la timp a acestor conturi. 151. Ministerul de Finanţe, prin Direcţiunea Contabilităţii Generale a Statului, va încheia, în termen de trei luni de la data închiderii anului, contul general anual de execuţie a bugetului şi-l va remite imediat Curţii de conturi. El va avea ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetului fiecărui minister. Acest cont general va avea aceeaşi împărţire ca şi bugetul. Prin comparaţia între drepturile constatate la venituri şi angajamentele definitive la cheltueli va reieşi excedentul sau deficitul bugetar; iar prin comparaţia între încasări la venituri şi plăţi la cheltueli, va reieşi excedentul sau deficitul bănesc al bugetului. Odată cu contul general anual de execuţie a bugetului se vor înainta Curţii de conturi şi conturile anuale de execuţie a creditelor extraordinare speciale. 152. Contul general anual de execuţie a bugetului prevăzut la articolul precedent se va supune Adunării deputaţilor de Ministrul de Finanţe cel mai târziu la 1 Noiembrie al anului care urmează după încheierea exerciţiului. În caz de deficit, Adunarea examinând contul va aviza, după propunerea Ministrului de Finanţe, la acoperirea deficitului şi la măsurile ce trebuiesc luate pentru a preveni repetarea lui în exerciţiul următor; în caz de excedent Adunarea va decide în ce măsura şi în ce scopuri se va dispune de el. În acelaşi termen se va supune Adunării deputaţilor contul anual asupra creditelor extraordinare speciale. 153. Fiecare serviciu, direcţiune sau administraţie care are în administrarea sa anume categorii de venituri proprii, este obligat să încheie contul sau anual de stabilirea şi administrarea acelor venituri. Acest cont însoţit de extrase de roluri, tabele rezumative, copii de pe contracte, procese-verbale, precum şi copii de pe deciziunile date de acele administraţiuni asupra conturilor agenţilor perceptori ai acestor venituri va fi prezentat Curţii de conturi, în termen de doua luni de la finele anului. 154. La finele fiecărui an regiile publice comerciale vor încheia pentru fondurile de rulment, de aprovizionare, de exploatare, de îmbunătăţiri, etc., conturi arătând soldurile la începutul anului bugetar, intrările şi ieşirile în cursul anului, totalul sumelor ordonanţate de la buget sau din credite extraordinare pentru reîntregirea acestor fonduri şi soldul la finele anului bugetar. Aceste conturi se vor înainta spre verificare ministerului respectiv în cel mult doua luni după închiderea anului. Ministerul respectiv le va înainta Curţii de conturi prin Ministerul de Finanţe în termen de o luna. Persoanele însărcinate cu administrarea, contabilizarea şi mânuirea acestor fonduri sunt gestionari publici şi li se aplica dispoziţiunile legii de faţă. 155. Cassieria centrala a tezaurului public, precum şi cassieriile administraţiunilor financiare de judeţe, sunt obligate ca în fiecare seara să comunice Ministerului de Finanţe, Direcţia Contabilităţii Generale a Statului, o situaţie a cassei, cuprinzând soldul numerar precedent, totalul încasărilor şi al plăţilor, soldul numerar rămas în seara acelei zile, cu specificarea sumei vărsate la Banca Naţională şi a numerarului rămas în cassa. Deasemeni ele sunt obligate să remită serviciilor de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare respective şi serviciului de contabilitate de pe lângă cassieria centrala o situaţie zilnica a cassei, cuprinzând soldul numerar precedent, totalul încasărilor şi plăţilor, soldul numerar rămas în seara acelei zile, cu specificarea sumei vărsate la Banca Naţională şi a numerarului rămas în cassa. Aceste situaţiuni vor fi însoţite, pentru încasări de declaraţiile de vărsare şi de cotoarele de recepise emise în acea zi; pentru plăţi, de ordonanţele de plata, cu avizele lor, plătite în acea zi. 156. Cassierul central al tezaurului public şi cassierii administraţiunilor financiare vor înnainta în primele zece zile ale fiecărei luni Curţii de Conturi borderouri de operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul lunii precedente. Aceste borderouri vor conţine separat pentru casa Statului şi pentru casele administraţiilor publice autonome cu bugete separate încasările pe recepise şi plăţile pe ministere, pe administraţii autonome, pe ordonanţe şi mandate de plata. Pentru ultima luna a anului, borderoul va fi însoţit de un cont recapitulativ în conformitate cu dispoziţiunile art. 26 din prezenta lege. Acest cont se va înainta cel mai târziu până în 15 zile de la încheierea anului financiar. 157. Serviciile de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare vor comunica în primele opt zile ale fiecărei luni organului de contabilitate al ordonatorului secundar borderouri de mandatele plătite pentru acel ordonator secundar în cursul lunii precedente. Aceste borderouri vor cuprinde sumele plătite prin mandatele de plata pe articolele prevăzute în ordonanţele de delegaţie. 158. În primele 15 zile ale fiecărei luni serviciile de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare, precum şi serviciul de contabilitate de pe lângă cassieria centrala vor înainta serviciilor centrale de contabilitate de pe lângă fiecare minister sau casa specială pentru care s-au efectuat operaţiuni de către cassieria respectiva, o situaţie lunară de încasările şi plăţile făcute pentru acel minister sau pentru acea casa specială în cursul lunii precedente. Aceste situaţii vor fi însoţite de borderouri cari vor cuprinde la venituri încasările după natura veniturilor, la cheltueli plăţile efectuate pe articol de buget, pe ordonanţa şi mandat de plata. 159. Serviciile de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare, precum şi serviciul de contabilitate de pe lângă cassieria centrala, vor înainta, în primele 25 zile ale lunii, Ministerului de Finanţe, Direcţia Contabilităţii Generale a Statului, un cont al tuturor operaţiunilor efectuate în cursul lunii precedente, împărţit pe casa Statului şi pe casele administraţiilor publice autonome. Acest cont va cuprinde o rubrica pentru operaţiunile din lunile precedente şi una pentru operaţiunile din luna pentru care se trimite contul, astfel că contul celei de a douăsprezecea luna a anului să rezume operaţiunile efectuate în tot cursul anului financiar. Pentru operaţiunile privind casa Statului, conturile lunare vor trebui să fie însoţite de borderouri explicative indicând, pentru venituri, totalul încasărilor efectuate aşezate pe natura lor; pentru cheltueli, totalul plăţilor efectuate, aşezate pe ministere, pe articole de buget, pe ordonanţe şi mandate de plata. La aceste borderouri se vor anexa actele justificative respective, prevăzute la art. 155 din prezenta lege. 160. Direcţia Contabilităţii Generale a Statului va întocmi în fiecare luna, pe baza conturilor lunare primite de la fiecare serviciu de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare şi cassieria centrala, un cont general lunar al administraţiei finanţelor publice şi-l va remite Curţii de conturi cel mai târziu în 45 zile de la finele lunii la care se referă operaţiunile cuprinse în cont, spre a se stabili conformitatea. Acest cont va fi însoţit de toate actele justificative prevăzute la art. 155. 161. În primele trei luni după finele fiecărui an financiar, Direcţia Contabilităţii Generale a Statului va încheia şi tipări contul general de gestiune anuala a administraţiei finanţelor Statului. Acest cont va cuprinde toate încasările şi plăţile Statului şi ale altor administraţii pentru cari s-au făcut asemenea operaţiuni. El va prezenta situaţia centralizata la începutul anului (soldul numerar), încasările şi plăţile de tot felul efectuate în cursul anului şi situaţia la sfârşitul anului (soldul numerar). Acest cont va fi sprijinit pe următoarele conturi desvoltatoare: 1. Contul veniturilor. Acest cont indica pe natura de venituri: a) Drepturile constatate în sarcina contribuabililor; b) Încasările efectuate asupra acestor drepturi; c) Rămăşiţele de încasat. 2. Contul cheltuelilor. Acest cont, recapitulând rezultatele conţinute în conturile de execuţie a bugetului fiecărui minister, cuprinde pe ministere şi pe capitole de buget: a) Ordonanţările avizate; b) Plăţile efectuate asupra acestor ordonanţări; c) Sumele rămase de plata din ordonanţări. 3. Contul de trezorerie. Acest cont va cuprinde: a) Mişcarea fondurilor între cassierii; b) Emisiunea şi retragerea bonurilor de tezaur; c) Primirile şi plăţile efectuate de către cassieriile administraţiunilor financiare pe socoteala altor administraţii publice; d) Operaţiuni privind conversiuni de împrumuturi ale Statului. e) Orice alte operaţiuni cari nu au nici un raport cu buget sau cu alte servicii speciale. 4. Contul resurselor speciale. Acest cont va cuprinde situaţia anuala a tuturor încasărilor şi plăţilor pentru cari sunt destinate credite extraordinare speciale, precum: a) Serviciile lucrărilor cari se acoperă prin împrumuturi sau din excedente; b) Toate celelalte servicii cari se vor determina prin legi sau regulamente. 162. Pe lângă contul general de gestiune anuala a administraţiei finanţelor Statului, se va întocmi şi un rezumat al conturilor diferitelor servicii publice ale căror bugete se votează de Adunarea deputaţilor, sau se stabilesc sub controlul unui ministru sau administraţie publică. Termenele în cari aceste administraţii sunt datoare să încheie conturile şi să le prezinte spre publicare sunt cele stabilite mai sus pentru Stat. Situaţia tezaurului va cuprinde o situaţie analoagă a Casei generale a pensiilor. 163. Datoria publică a Statului va face obiectul unui cont general care va cuprinde: Totalul datoriei publice la începutul anului; Împrumuturile consolidate contractate în cursul anului, cu indicaţia legilor cari le-au autorizat; Amortizările, răscumpărările şi conversiunile efectuate în cursul anului; Totalul datoriei publice la finele anului. Contul datoriei publice va fi însoţit şi de contul operaţiunilor ei în ţara şi în străinătate, cont care se va întocmi arătându-se soldurile aflate la începutul anului din provizioanele făcute în anii precedenţi, provizioanele trimise băncilor în cursul anului, operaţiile efectuate şi soldurile rămase asupra băncilor la finele anului.
CAP. 7 Regularea definitiva a bugetului
164. Regularea definitiva a bugetului va face obiectul unei legi speciale, care se va prezenta Adunării deputaţilor de către Ministrul de Finanţe cel mai târziu până la 1 Noiembrie al anului care urmează după încheierea exerciţiului bugetar. 165. Legea specială prezentată de Ministrul de Finanţe va fi însoţită de declaraţiunile generale de conformitate, pronunţate de Curtea de conturi, de memoriul Curţii, precum şi de răspunsurile date de diferitele administraţii la observaţiunile făcute de Curte cu ocazia cercetării conturilor. Aceasta lege va fi însoţită de conturile prevăzute la art. 125 şi. 161, precum şi de un stat comparativ, pe capitole ale ultimelor doua bugete expirate, indicându-se cauzele diferenţelor rezultate din aceasta comparaţie.
CAP. 8 Întrebuinţarea excedentului
166. Când, după încheierea conturilor, Ministrul de Finanţe va constata un excedent bănesc al bugetului, va face propuneri pentru întrebuinţarea lui, prezentând Adunării deputaţilor şi o situaţie completa cu toate drepturile constatate în favoarea şi sarcina tezaurului pe primele noua luni ale exerciţiului în curs. Dacă din aceasta situaţie rezulta un deficit, nu se va putea dispune de excedentul exerciţiului închis decât rezervându-se din el o suma cel puţin egala cu odată şi jumătate cifra deficitului constatat asupra exerciţiului în curs până la 30 Septembrie. Dacă aceasta situaţie prezintă un excedent bănesc, guvernul va putea dispune de excedentul exerciţiului închis sau de o parte din el. În orice caz nu se va putea dispune de excedent decât în baza unei legi şi numai după ce se va rezerva o cota de 20% asupra întregului excedent pentru crearea unui fond de rezerva al tezaurului.
CAP. 9 Rezerva tezaurului
167. Rezerva tezaurului se va depune într-un cont special la Banca Naţională. Guvernul nu va putea dispune de fondurile de rezerva ale tezaurului decât în temeiul unei legi.
TITLUL III Organizarea contabilităţii Statului
CAP. 1 Contabilitatea administratorilor şi ordonatorilor
168. Serviciile centrale de contabilie de pe lângă fiecare minister, prevăzute la art. 11 din prezenta lege, sunt datoare să ţină o contabilitate centralizatoare pentru înregistrarea şi concentrarea operaţiilor privitoare la execuţiunea bugetului de cheltueli şi venituri. Contabilitatea va fi ţinuta în aceleaşi forme la toate ministerele, aplicându-se metoda contabilităţii în partida dubla. 169. În scriptele serviciilor centrale de contabilitate ale fiecărui minister se vor înregistra: Creditele bugetare, suplimentare şi extraordinare, precum şi cele extraordinare speciale pe baza legilor sau decretelor cari au autorizat deschiderea lor. 2. Angajările definitive de cheltueli vizate de consilierul controlor. 3. Drepturile creditorilor Statului pe baza actelor şi documentelor emanate de la lichidatorii acestor drepturi. 4. Ordonanţele de plata şi de delegaţie emise pe baza aprobărilor celor în drept, precum şi mandatele de plata emise de ordonatorii secundari după situaţiile lunare ce aceştia vor încheia şi trimite, potrivit dispoziţiunilor art. 147 din legea de faţă. 5. Plăţile efectuate pe baza ordonanţelor şi mandatelor de plata cuprinse în borderourile lunare pe cari serviciile de contabilitate de la administraţiunile financiare şi de la Cassieria Centrala le vor trimite în fie care luna ministerelor respective. 170. Ori cine este autorizat să angajeze cheltuieli, este dator să aibă registre de angajamente după modelul stabilit de Direcţia Contabilităţii Generale a Statului. În aceste registre se va înscrie repartizarea pe luni a creditelor acordate pentru cheltuielile obişnuite. Se va înscrie deasemenea orice angajament rezultat dintr-o lege, contract, decizie, etc., spre a se putea urmări executarea lor. 171. Drepturile dobândite de creditorii Statului sunt constatate şi înregistrate imediat ce a avut loc operaţiunea lichidării, chiar dacă emisiunea şi liberarea ordonanţei sau mandatului de plata urmează a se amâna, fie din cauza lipsei celui în drept, fie din cauza de litigiu, fie din ori ce alta împrejurare. 172. Scriptele administratorilor cari angajează cheltueli sau stabilesc debite, ale ordonatorilor, precum şi ale serviciilor de contabilitate centrala, ale ministerelor şi altor administraţii publice, se închid la 31 Decembrie al fiecărui an, prin viza delegatului numit în acest scop de administraţia respectiva.
CAP. 2 Contabilitatea mânuitorilor însărcinaţi cu perceperea veniturilor publice şi plata cheltuelilor
173. Agenţii însărcinaţi cu perceperea contribuţiilor, a drepturilor şi veniturile publice şi în genere orice funcţionar public care ar percepe venituri sau orice fel de drepturi ale Statului, sunt datori a înregistra faptele gestiunii lor, după regulele următoare: 1. Să treacă chiar în ziua primirii, în registrele speciale, debitele primite. 2. Să libereze imediat pentru orice încassare, o chitanţa dintr-un registru cu matca şi să treacă în carnetul de impozit al contribuabilului suma primită; 3. Să înregistreze în rolul contribuţiunilor directe suma primită, numărul chitanţei ce a eliberat şi numărul carnetului de impozit. 174. Sumele încassate de agenţii de percepere a tuturor contribuţiilor şi veniturilor publice, se vor vărsa la cassieriile administraţiunilor financiare contra unei recepise. Aceasta recepisă este descărcătoare pentru agentul de percepere. Agenţii de percepere, afară de acei ai contribuţiunilor directe, sunt obligaţi a trimite, în fiecare luna, administraţiilor centrale de cari depind contul gestiunii lor pe luna trecută, însoţit de toate actele justificative prevăzute de regulament şi instrucţiuni. Conturile ce trebuesc încheiate de perceptorii contribuţiunilor directe, precum şi autoritatea însărcinată cu verificarea şi judecarea lor sunt determinate prin legea pentru perceperea şi urmărirea veniturilor publice. 175. În caz când administraţiunea financiară va constata că se pot controla suficient conturile în localitatea unde se afla percepţia, va putea aproba şi dispune ca vărsămintele împreună cu foile de vărsământ să se facă prin posta cu valoare declarată. Chitanţa poştei se va tine în cassa percepţiei drept act de descărcare până la primirea recepisei din partea cassieriei administraţiunii financiare respective. 176. Cassieria administraţiunii financiare este însărcinată cu primirea banilor vărsaţi de perceptori, cu încassarea directa a tuturor taxelor, impozitelor şi a veniturilor date în debitul administraţiunii financiare şi cu efectuarea de plăţi pe baza de ordonanţe şi mandate de plata. Cassieria centrala a tezaurului public primeşte, păstrează în limita prevederilor art. 19 din prezenta lege, banii şi valoriile vărsate de mânuitorii de bani publici, încassează sume vărsate în contul Statului şi plăteşte ordonanţe de plata emise asupra ei. 177. Orice oficiu de cassierie publică va avea doua chei pentru tezaurul sau. Una din aceste chei se va păstra de cassier, iar cealaltă de şeful serviciului de contabilitate respectiv. Intrările şi ieşirile de numerar sau valori din acest tezaur, vor fi făcute numai pe baza de procese-verbale. 178. Mânuitorii de bani sau materiale publice nu pot avea decât un singur registru de cassa sau de materiale, în care se vor înscrie, în ordine cronologică, operaţiunile de intrări şi ieşiri pentru toate fondurile sau materialele aparţinând diferitelor administraţii. 179. Registrele agenţilor însărcinaţi cu perceperea contribuţiilor, a drepturilor şi veniturilor publice, registrele cassierilor administraţiunilor financiare şi ale cassieriei centrale, precum şi registrele oricărui funcţionar public care ar avea drept să perceapă venituri sau să încasseze bani publici, se vor încheia în seara de 31 Decembrie a fiecărui an de către o comisie numita de Ministerul de Finanţe. Cu ocazia acestei încheieri se va constata, printr-un proces-verbal, existenta valorilor din cassa, specificându-se amănunţit valorile ce s-au găsit. 180. Agenţii de percepere, cassierii regionali şi centrali cari nu fac parte de Ministerul de Finanţe, dar aparţin unei administraţii publice, vor urma aceleaşi obligaţiuni şi răspunderi ca şi cei ce aparţin Ministerului de Finanţe. 181. Serviciile de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare şi serviciul de contabilitate de pe lângă cassieria centrala vor înregistra şi centraliza toate faptele de venituri şi cheltueli efectuate prin cassieria acelei administraţiuni sau prin cassieria centrala a tezaurului public. 182. Şefii serviciilor de contabilitate de la administraţiunile financiare precum, şi şeful serviciului de contabilitate de la cassieria centrala sunt răspunzători faţă de Curtea de Conturi de exactitatea cifrelor din orice cont sau borderou trimis fie Contabilităţii Generale a Statului, fie ori carei alte administraţii. Ei sunt deasemeni răspunzători pentru orice întârziere sau piedică ce s-ar aduce centralizării din cauza inexactităţii cifrelor comunicate. 183. Registrele şi felul de înregistrare al operaţiunilor efectuate de către oficiile de cassierie publică şi de către serviciile de contabilitate ale administraţiunilor financiare şi de pe lângă cassieria centrala a tezaurului public se vor determina de Direcţia Contabilităţii Generale a Statului. Metoda de înregistrare a serviciilor de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare, precum şi de pe lângă cassieria centrala va fi bazată pe principiile contabilităţii în partida dubla.
CAP. 3 Contabilitatea mânuitorilor de materiale publice
184. Contabilitatea materialelor cuprinde materialele de consumaţie şi de transformare. 185. Fiecare magazie, depozit, şantier, uzina, arsenal şi alte stabilimente aparţinând Statului şi administrate direct de el, are un agent responsabil de mânuirea materialelor. Acest agent poate fi gestionar şi în bani şi în materiale numai în caz când este autorizat să vândă din materialele încredinţate lui şi să încasseze contravaloarea lor. 186. Mânuitorii de materiale publice înscriu în registrul prevăzut la art. 178 intrările, ieşirile, transformările, deteriorările, pierderile, lipsurile, precum şi excedentele materialelor cu a căror mânuire sunt însărcinaţi. Aceste înscrieri se vor face pe speţa de material, pe cantitate şi pe valoare. 187. Operaţiunile de intrări, de transformări, de consumaţiuni sau de ieşiri a materialelor trebuiesc sprijinite pe acte justificative, stabilind regulată încărcare şi descărcare a gestionarului. Manipulările şi transformările de materiale, precum şi resturile sau plusurile rezultate, sunt justificate prin certificate administrative. Actele justificative sunt următoarele: Pentru intrări reale şi intrări de ordine: Inventare, procese-verbale sau recepise de primire din partea mânuitorului, facturi de expediţie, conosamente sau scrisori de trăsură. Pentru ieşiri reale şi ieşiri de ordine: Ordinele în virtutea cărora s-au făcut ieşirile, facturi de expediţie, procese-verbale, recepise, certificate administrative, ţinând loc de recepise. Pentru transformări şi fabricări, deteriorări, resturi sau plusuri: Procese-verbale constatând rezultatele operaţiunilor, certificate administrative ţinând loc de procese-verbale. 188. În fiecare luna sau la epocile determinate de administraţiile respective, mânuitorii de materiale publice vor întocmi, după scriptele lor, o situaţie rezumând pe speţe de materiale toate operaţiunile de încărcări şi descărcări ce au avut loc în luna precedenta şi vor remite aceasta situaţie serviciilor de contabilitate ale administraţiilor centrale de cari depind, împreună cu toate actele justificative. Aceste situaţii, după verificarea lor, se vor înainta Curţii de Conturi în termen de o luna de la primirea lor, împreună cu actele justificative. 189. Serviciile de contabilitate ale diferitelor administraţii publice centrale, unde se mânuesc materiale, sunt datoare să înregistreze şi să centralizeze şi ele în scriptele lor mişcările lunare de materiale publice efectuate de diverşii gestionari ai administraţiei respective, pentru ca să poată tine evidenta generală a materialelor din depozitele acestei administraţii 190. Mânuitorii de materiale publice sunt obligaţi ca în primele doua luni ale anului să întocmească şi să trimită serviciului de contabilitate a administraţiei centrale de care depind, contul anual de gestiune pe anul precedent. Acest cont va indica pe speţe de materiale: 1. Materialele existente la începutul anului. 2. Intrările şi ieşirile în cursul anului. 3. Materialele existente la sfârşitul anului. Aceste conturi anuale ale mânuitorilor de materiale publice după ce vor fi verificate de serviciile de contabilitate ale administraţiilor centrale respective, se vor înainta Curţii de Conturi.
CAP. 4 Organizarea contabilităţii generale a Statului şi a mişcării fondurilor
191. Contabilitatea generală a Statului şi mişcarea fondurilor fac parte din Ministerul de Finanţe. Contabilitatea generală a Statului este însărcinată: 1. Să determine normele de inventariere, de înregistrare şi forma registrelor ce trebuesc ţinute. a) De serviciile de contabilitate ale fiecărui minister şi ale ordonatorilor secundari; b) De serviciile de contabilitate ale administraţiunilor financiare şi ale cassieriei centrale a tezaurului public; c) De cassieriile administraţiunilor financiare şi de cassieria centrala a tezaurului public. 2. Să execute toate operaţiunile privitoare la inventariul general al patrimoniului Statului, prevăzut la art. 2 din legea de faţă. 3. Să înregistreze şi să centralizeze toate faptele relative la aplicarea bugetului. 4. Să înregistreze şi să centralizeze toate faptele de încasări şi plăţi ale Statului, precum şi ale administraţiilor publice autonome ale căror venituri şi cheltueli se încasează şi se plătesc prin cassieriile administraţiunilor financiare şi cassieria centrala a tezaurului public. 5. Să înregistreze în conturi speciale toate operaţiunile referitoare la datoria publică a Statului. 6. Să exercite un control continuu asupra operaţiunilor cassieriei centrale şi cassieriilor administraţiunilor financiare de judeţe, pentru ca aceste operaţiuni să fie ţinute cu exactitate la zi şi în concordanta cu scriptele sale. 7. Să încheie Conturile generale lunare precum şi contul general anual de execuţie al bugetului. 8. Să încheie conturile generale lunare, precum şi contul general anual de gestiune al administraţiei finanţelor publice, prevăzut la art. 160 şi 161 din prezenta lege. 9. Să pregătească şi să publice odată pe luna situaţia financiară a tezaurului public, cuprinzând: a) Totalul plăţilor efectuate în cursul lunei cu detaliul principalelor capitole din buget; b) Totalul veniturilor încasate după natura veniturilor; c) Totalul bonurile de tezaur emise, al bonurilor rambursate, precum şi totalul bonurilor de tezaur rămase în circulaţie; d) Totalul avansurilor făcute Statului de către Banca Naţională a României pentru serviciul tezaurului. 10. Să pregătească proiectele de lege relativ la aprobarea, executarea şi regularea definitiva a bugetului Statului. 11. Să studieze şi să propună Ministerului de Finanţe soluţiile necesare legii de faţă. 12. Să-şi dea părerea asupra instrucţiunilor date de orice administraţie publică serviciului ei de contabilitate, când aceste instrucţiuni conţin dispoziţiuni cari ar putea să influenţeze asupra contabilităţii Statului. 13. Să întocmească referatele pentru trimiterea în judecata Curţii de conturi, prin procurorul Curţii, a oricărui mânuitor sau contabil care nu ar aplica dispoziţiunile legii de faţă. Mişcarea fondurilor este însărcinată: 1. Să centralizeze zilnic situaţiile cassieriilor administraţiunilor financiare şi ale cassieriei centrale a Tezaurului public, după comunicările prevăzute la art. 155. 2. Să stabilească şi să comunice fiecărui minister şi oficiilor de cassierie, înainte de sfârşitul fiecărei luni, distribuţia lunară a fondurilor, decisa de Ministrul de Finanţe pentru luna următoare. 3. Să repartizeze zilnic numerarul necesar pentru efectuarea la timp a tuturor plăţilor Statului. 4. Să înregistreze şi să pună viza "bun de plata" pe avizele ordonanţelor de plata şi pe ale ordonanţelor de delegaţie emise de ministere, în conformitate cu dispoziţiunile din prezenta lege. 192. Scriptele Contabilităţii Generale a Statului şi a mişcării fondurilor vor fi ţinute după metoda contabilităţii în partida dubla. 193. Ministerul de Finanţe, prin direcţia contabilităţii generale a Statului va putea delega un inspector financiar sau alt funcţionar pentru a verifica la faţa locului ori ce serviciu de cassierie sau de contabilitate şi a încheia procese-verbale de constatare a verificării. 194. Când Directorul Contabilităţii Generale a Statului va constata o neregularitate sau vreo nepotrivire între conturile diferitelor ministere, ale administraţiunilor financiare şi scriptele sale proprii, va referi imediat Curţii de Conturi, care va lua măsurile necesare pentru restabilirea ordinei şi exactităţii. Directorul Contabilităţii Generale a Statului este responsabil faţă de Curtea de Conturi de gestiunea sa contabila, precum şi de neîndeplinirea dispoziţiunii prevăzută în acest articol. 195. Funcţionarii însărcinaţi direct şi special cu supravegherea mânuitorilor, contabililor şi cu controlul operaţiunilor lor, sunt responsabili de orice deficite cari nu s-ar acoperi şi cari ar preveni din cauza lipsei de verificare sau de control. În asemenea cazuri ministerul respectiv va fixa printr-o decizie motivată totalul sau partea din deficit de care funcţionarul este făcut responsabil. În contra deciziei ministeriale se va putea face apel la Curtea de Conturi în termen de doua luni de la comunicarea deciziei. Curtea de Conturi va statua în mod definitiv, după citarea şi ascultarea părţilor, cu drept de recurs, conform legii ei de organizare*) --------------- *) A se vedea Legea p. reorganizarea înaltei Curţi de Conturi, 31 Iulie 1929.
196. În caz când prin aceeaşi decizie ministerială sunt condamnaţi solidar mai mulţi agenţi de verificare şi control şi numai unul dintr-înşii face apel, Curtea de Conturi va chema, din oficiu, pe toţi cei cari figurează în decizia de condamnare, precum şi administraţia care a pronunţat-o, iar prin decizia ce va da, va statua în mod definitiv asupra răspunderii de întregul deficit ce s-a constatat, stabilind astfel partea de răspundere a fiecăruia. 197. Răspunderile speciale în cazuri de deficit şi delapidări stabilite prin diferite legi organice, pe lângă acelea ale legii de faţă, sunt şi rămân în vigoare. 198. Serviciile publice de Stat vor putea să fie oricând cercetate prin delegaţii Curţii de Conturi sau ai Ministerului de Finanţe, pentru a se stabili dacă ele respecta dispoziţiunile cari le sunt aplicabile din prezenta lege.
TITLUL IV Contabilitatea administraţiilor publice autonome
CAP. 1 Dispoziţiuni generale
199. Administraţiile publice autonome cu bugete separate aprobate sau nu de Adunarea deputaţilor ca: a) Regiile publice comerciale ale Statului sau altor administraţii autonome; b) Cassa de depuneri, consemnaţiuni şi economii; c) Camerele profesionale şi întreprinderile exploatate prin ele; d) Asociaţiunile judeţene generale, judeţele, municipiile, comunele şi satele; e) Instituţiunile şi aşezămintele publice de binefacere şi asistenţă socială; f) Orice alte administraţii publice autonome, ca bugete separate, toate acestea sunt supuse dispoziţiunilor legii de faţă, întrucât aceste dispoziţiuni nu sunt în contrazicere cu cele prevăzute în articolele ce urmează şi cu dispoziţiile cuprinse în legile lor organice. 200. În cel mult trei luni de la finele anului financiar, Regiile publice comerciale ale Statului, Camerele profesionale şi întreprinderile exploatate de ele, precum şi orice alte administraţiune publice autonome ale Statului, vor supune prin Ministerul de Finanţe Curţii de Conturi spre verificare şi aprobare conturile lor de execuţie a bugetului şi bilanţul anual însoţit de contul de profit şi pierdere. 201. Regiile mixte, regiile cooperative, sau alte combinaţiuni din aceste sisteme aparţinând Statului şi prevăzute de legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice*), vor înainta bilanţul lor anual însoţit de contul de profit şi pierderi prin Ministerul de Finanţe Curţii de conturi în cel mai târziu 3 luni de la finele anului. -------------- *) A se vedea Legea p. organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice, din 16 Martie 1929.
202. Curtea de Conturi va putea cere administraţiilor publice autonome prevăzute la art. 199 toate lămuririle de cari ar avea nevoie pentru a pronunţa descărcarea asupra conturilor şi bilanţurilor acestor administraţiuni. Curtea de Conturi are deasemenea dreptul să trimită, când va crede necesar, delegaţi la faţa locului pentru a cerceta registrele şi actele justificative ale operaţiunilor efectuate de aceste instituţiuni.
CAP. 2 Contabilitatea administraţiilor locale
203. Inventarele patrimoniului satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor, asociaţiunilor judeţene generale şi instituţiilor şi aşezămintelor publice de binefacere şi asistenţă socială, depinzând de ele, precum şi inventariile regiilor publice comerciale, depinzând de sate, comune, municipii, judeţe şi asociaţiuni judeţene generale întocmite potrivit dispoziţiunilor legii de faţă şi legii pentru organizarea administraţiunii locale*), sunt supuse controlului comitetului local de revizuire respectiv, pe care îl va exercita la faţa locului prin delegaţii săi. ----------------- *) A se vedea Legea p. organizarea administraţiunii locale, din 3 August 1929.
204. Veniturile şi cheltuelile satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor şi asociaţiunilor judeţene generale, precum şi ale instituţiilor şi aşezămintelor depinzând de ele sunt stabilite pentru fiecare an financiar prin bugete votate şi aprobate în formele prevăzute de legea pentru organizaţia administraţiunii locale. 205. Nici un impozit pentru sat, comuna, municipiu, judeţ sau asociaţiune judeţeana generală nu poate fi aşezat decât prin lege şi în cadrul legilor generale de impunere în vigoare. Orice proiect de lege de asemenea natura va trebui să fie contrasemnat de ministrul de finanţe. Orice regulament de înfiinţare de taxe şi cote adiţionale, prevăzute de legea pentru organizaţia administraţiei locale, trebuie să fie adus la cunoştinţa ministrului de finanţe prin preşedintele delegaţiunii judeţene. 206. Epocile pentru încasarea veniturilor, pentru angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuelilor, precum şi pentru închiderea exerciţiului la sate, comune, municipii, judeţe şi asociaţiuni judeţene generale sunt aceleaşi ca cele prevăzute în legea de faţă pentru Stat. 207. Veniturile judeţelor şi asociaţiunilor judeţene generale provenind din impozitele Statului se vor percepe de către perceptorii fiscali ai Statului odată cu contribuţiunile directe după rolurile respective şi se vor vărsa la oficiile de cassierie ale administraţiunii financiare. Celelalte venituri se vor încasa direct de către oficiile de cassierie ale Administraţiunilor financiare după titlurile de debite ce li se vor comunica de autoritatea judeţeana. 208. Încasarea veniturilor satelor, comunelor şi municipiilor se face sau de încasatori la sate şi comune rurale, sau de agenţi de percepere şi casieri la comune urbane şi municipii. Încasatorul sătesc şi comunal nu va putea încasa pentru Stat, asociaţiuni judeţene generale şi judeţe decât sume inferioare cifrei de lei 3.000. Sumele încasate le va vărsa agenţilor de percepere ai Statului contra recipisa. Încasatorii săteşti, secretarii săteşti şi comunali şi notarii, sunt răspunzători faţă de Ministerul de Finanţe ca şi agenţii de percepere ai Statului pentru toate operaţiunile de încasări, făcute pe seama Statului, asociaţiunilor judeţene generale şi judeţelor. Cotele adiţionale pe cari comunele sunt autorizate a le percepe asupra principalului contribuţiunilor directe ale Statului se vor percepe de către perceptorii Statului după rolurile întocmite şi se vor vărsa la încasatorii sau cassierii respectivi. 209. Pentru orice încasare de bani se va elibera o recepisă tăiată dintr-un registru cu matca. Aceste recepise nu vor fi valabile în sate şi comune rurale dacă nu vor fi semnate şi de primarul sau ajutorul delegat de el în acest scop, iar pentru comunele urbane şi municipii, dacă nu vor fi vizate de şeful contabilităţii lor. 210. Angajamentele şi ordonanţările de cheltueli ale asociaţiunilor judeţene generale, judeţelor, municipiilor şi comunelor urbane reşedinţe de judeţ şi instituţiilor şi aşezămintelor publice de binefacere şi asistenţă socială, precum şi regiilor publice comerciale depinzând de ele, vor fi supuse în prealabil controlorului angajării de cheltueli care va atesta dacă mai exista credit disponibil şi dacă aceste angajamente şi ordonanţări au fost bine imputate. Se vor tine registre speciale pentru înregistrarea acestor operaţiuni. În caz când controlorul constata că pentru angajamentul ce i s-a supus nu exista credit disponibil sau că a fost greşit imputat, el va refuza viza şi va comunica preşedintelui delegaţiunii asociaţiunii judeţene generale, preşedintelui delegaţiunii judeţene sau primarului, refuzul sau motivat. Dacă preşedintele respectiv sau primarul persistă în angajarea sau ordonanţarea cheltuelii, ei vor înnainta comitetului local de revizuire respectiv actele împreună cu refuzul motivat al controlorului. Dacă comitetul local de revizuire găseşte ca angajamentul sau ordonanţa trebuiesc totuşi vizate, va ordona controlorului aplicarea vizei. În caz când comitetul local de revizuire găseşte ca angajamentul sau ordonanţa nu trebuiesc vizate, preşedintele delegaţiunei asociaţiunei judeţene generale, preşedintele delegaţiunei judeţene sau primarul se vor putea adresa Curţii de conturi, care va decide potrivit dispoziţiunilor legii de faţă. Ministerul de Interne, de acord cu comitetul local de revizuire respectiv, va numi un singur controlor pentru judeţ şi comuna urbana, reşedinţa de judeţ şi câte un controlor pentru fiecare municipiu. Controlorii angajării de cheltueli sunt justiţiabili faţă de comitetul local de revizuire. Până la numirea acestor controlori atribuţiunile lor vor fi îndeplinite de şeful contabilităţii administraţiei respective. 211. Plata cheltuelilor asociaţiunilor judeţene generale şi judeţelor se va face de oficiile de cassierie ale administraţiunilor financiare pe baze de ordonanţe de plata semnate de preşedintele delegaţiunei asociaţiunei judeţene generale, de preşedintele delegaţiunei judeţene sau de delegaţii lor şi contrasemnate de şeful serviciului ordonanţării. Ordonanţele de plata vor fi înregistrate la serviciul de contabilitate al asociaţiei judeţene generale sau al judeţului, care le va da un număr de ordine special şi le va libera titularilor. 212. Plata cheltuelilor satelor, comunelor sau municipiilor se va face de încasatori sau cassieri în baza unei ordonanţe de plata emisă asupra unui credit regulat deschis. Ordonanţele de plata vor fi semnate la sate şi comune rurale de primar sau de ajutorul delegat de el şi contrasemnate de secretarul sătesc sau comunal; în comunele urbane şi municipii ele vor fi semnate de primar sau de delegatul sau şi contrasemnate de şeful serviciului ordonanţării. În satele şi comunele rurale ordonanţele de plata se vor libera dintr-un registru cu matca numerotat şi parafat de preşedintele delegaţiunii judeţene. Acest registru de ordonanţe va servi şi ca registru jurnal de plăţi, sumele ordonanţate fiind reportate. În comunele urbane şi municipii ordonanţele de plata se vor înregistra la serviciul de contabilitate respectiv care le va da un număr de ordine special şi le va libera titularilor. 213. Serviciile de contabilitate ale asociaţiunilor judeţene generale, ale judeţelor, comunelor urbane reşedinţe şi ale municipiilor vor face pentru fiecare ordonanţa de plata un aviz în dublu exemplar. La asociaţiunile judeţene generale şi la judeţe unul din exemplare se va trimite serviciului de contabilitate de la administraţiunea financiară - asupra căreia a fost emisă ordonanţa - şi care după ce-l va înregistra, îl va remite oficiului de casierie; pentru cel de al doilea exemplar se va întocmi zilnic, de către serviciul de contabilitate respectiv, un borderou de toate avizele emise în acea zi şi se va înainta împreună cu actele justificative comitetului local de revizuire spre verificare. La comunele urbane reşedinţe şi municipii, primul exemplar de aviz se va trimite casierului comunal, iar cel de al doilea comitetului local de revizuire, după aceleaşi norme ca şi la judeţe. Pentru comune urbane neresedinte, comune rurale şi sate secretarul sau notarul va întocmi un singur aviz care, împreună cu actele justificative, se va înainta încasatorului sau casierului comunal. 214. Administraţiunile financiare sunt datoare să ţină o contabilitate deosebita pentru fondurile judeţene şi fondurile asociaţiunilor judeţene generale. Toate plăţile pe socoteala bugetelor acestor administraţii se vor face numai în marginea disponibilităţilor de numerar din fondurile lor. 215. În primele zile ale fiecărei luni serviciile de contabilitate de pe lângă administraţiunile financiare vor întocmi şi trimite serviciului de contabilitate ale asociaţiunei judeţene generale şi ale judeţului o situaţie lunară de toate încasările şi plăţile făcute pentru aceste administraţii în cursul lunei precedente. Aceasta situaţiune va fi însoţită de borderouri detaliate şi de actele justificative de încasări şi plăţi. Serviciul de contabilitate al asociaţiei judeţene generale şi al judeţului va constata dacă este concordanta între situaţia administraţiunei financiare şi scriptele sale şi cel mai târziu până la finele lunei în care a primit situaţia o va remite comitetului local de revizuire împreună cu toate actele justificative. 216. Cassierii comunelor urbane şi municipiilor vor înainta zilnic serviciilor de contabilitate respective situaţia cassei împreună cu toate actele justificative de încasări şi plăţi. Aceste servicii de contabilitate vor înregistra zilnic operaţiile cassei, vor întocmi în cel mult 15 zile de la finele lunei o situaţie lunară asupra tuturor operaţiunilor de venituri şi cheltueli ale comunei sau municipiului pe luna precedenta şi o vor supune comisiunii de verificare prevăzută de legea pentru organizarea administraţiunii locale. Aceasta comisiune după ce se va fi pronunţat asupra situaţiei lunare, o va înainta până la finele aceleiaşi luni comitetului local de revizuire împreună cu toate actele justificative şi cu încheierea comisiunii. 217. În termen de trei luni de la închiderea anului financiar, preşedinţii asociaţiunilor judeţene generale, preşedinţii delegaţiunilor judeţene, primării comunelor urbane şi municipiilor, vor înainta comitetului local de revizuire contul anual de execuţie a bugetului spre aprobare şi descărcare. Acest cont va avea aceeaşi forma şi va cuprinde aceleaşi rubrici ca şi contul prevăzut la art. 149 din prezenta lege. 218. La sate şi la comune rurale primarul împreună cu încasatorul sătesc comunal vor întocmi la finele fiecărei luni o situaţie de toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul lunei. Aceasta situaţie va fi supusă comisiunii de verificare prevăzută în legea pentru organizaţia administraţiunii locale. Comisiunea va încheia un proces-verbal de verificare şi va viza toate actele justificative. La finele anului, primarul împreună cu încasatorul sătesc sau comunal vor întocmi un cont anual pentru toate operaţiunile de venituri şi cheltueli efectuate în cursul anului. Acest cont, după ce va fi supus aprobării consiliului sătesc sau comunal, va fi înaintat pentru descărcarea comitetului local de revizuire cel mai târziu în trei luni de la închiderea anului financiar şi va fi însoţit de toate actele justificative şi de procesele-verbale de verificare lunară. Contul va cuprinde următoarele rubrici: Pentru venituri: 1. Numerele articolelor bugetare. 2. Natura veniturilor. 3. Evaluările bugetare. 4. Drepturile constatate. 5. Sumele încasate. 6. Sumele rămase de încasat la închiderea exerciţiului. Pentru cheltuieli: 1. Numerele articolelor bugetare. 2. Natura cheltuelilor. 3. Alocaţiunile prevăzute în buget. 4. Creditele suplimentare şi extraordinare. 5. Creditele anulate în cursul anului. 6. Creditele definitive. 7. Drepturile constatate. 8. Sumele plătite. 9. Sumele rămase de plata la închiderea exerciţiului. 10. Creditele rămase neîntrebuinţate şi anulate la finele anului. 219. Cassierii comunelor urbane şi municipiilor vor înainta în cel mult doua luni după finele anului financiar, direct Comitetului local de revizuire, contul anual de gestiune, potrivit art. 26 din prezenta lege. 220. Ordonanţele de plata rămase neachitate, precum şi creditele rămase neîntrebuinţate la închiderea exerciţiului, se anulează potrivit dispoziţiunilor legii de faţă. Reordonanţarea sumelor din ordonanţele de plata anulate se va face din bugetul anului următor de la articolul special prevăzut în acel buget. Rămăşiţele de încasat din exerciţii încheiate se vor trece în bugetul următor la un articol special. 221. În cel mult trei luni de la finele anului financiar, regiile publice comerciale cari aparţin asociaţiunilor judeţene generale, judeţelor, municipiilor şi comunelor, vor înainta conturile lor de execuţie a bugetului şi bilanţul anual însoţit de contul de profit şi pierdere Comitetului local de revizuire respectiv spre verificare şi aprobare. Comitetul local de revizuire are aceleaşi drepturi prevăzute pentru Curtea de conturi la art. 202 din prezenta lege. 222. Deciziunile comitetului local de revizuire sunt supuse apelului la Înalta Curte de Conturi în termen de o luna de la comunicarea lor, afară de cele referitoare la sate, comune rurale şi urbane neresedinte; cari sunt definitive. Aceste deciziuni definitive sunt supuse revizuirii în termenul şi condiţiunile prevăzute de legea pentru organizaţia administraţiunii locale*). ------------------ *) A se vedea Legea p. organizarea administraţiunii locale, din 3 August 1929.
223. Ministerul de finanţe, prin direcţia contabilităţii generale a Statului şi în înţelegere cu Ministerul de Interne, va întocmi instrucţiuni şi formulare pentru alcătuirea bugetului, forma registrelor şi modul de înregistrare care, la asociaţiunile judeţene generale, judeţe, municipii şi comune urbane, se va face după principiul contabilităţii în partida dubla.
TITLUL V Sancţiuni şi dispoziţiuni tranzitorii şi finale
CAP. 1 Răspunderi şi sancţiuni
224. Orice funcţionar public care, călcând dispoziţiunile prezentei legi, prin comitere sau omisiune, în mod intenţionat sau nu, ar cauza paguba Statului sau vreunei administraţii publice, este obligat să o repare, independent de penalităţile la cari ar putea fi supus pentru aceasta. 225. Miniştrii pot trimite în judecata Curţii de conturi, prin procurorul acelei Curţi, pe orice funcţionar public care contravine la dispoziţiunile prezentei legi şi regulamentului ei. Curtea de conturi se poate sesiza şi din oficiu pentru judecarea abaterilor constatate cu prilejul controlului sau propriu. Directorii şi şefii de serviciu care în exerciţiul funcţiunii lor ar afla despre un fapt, ce ar putea da loc la răspundere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, sunt obligaţi să-l aducă la cunoştinţa ministerului respectiv, prin raport confidenţial; contrar va fi supus penalităţilor prevăzute la art. următor, al. I. 226. Curtea de conturi sesizată, după ascultarea funcţionarului învinuit, constatând neregula sau abaterea, pe de o parte, va putea condamnă pe vinovat, prin deciziune motivată, la o amenda fiscală echivalenta cu salariul total al acestuia, de la 15 zile până la maximum 4 luni, pe de alta parte, va putea cere trimiterea lui în judecata comisiunii disciplinare, spre a hotărî dacă nu este locul să i se aplice vreuna din pedepsele disciplinare, în conformitate cu dispoziţiunile statutului funcţionarilor publici*). În caz de abateri grave sau repetate, Curtea va dispune trimiterea vinovatului în judecata comisiunii de disciplina, spre a hotărî dacă nu este locul să fie îndepărtat din funcţiune. Osebit de aceasta Ministerul sau administraţia publică va condamnă pe vinovat, prin decizie motivată, să despăgubească Statul sau administraţia publică de paguba suferită, afară numai dacă nu s-ar constata că a lucrat din ordin semnat de ministru sau delegatul sau. Deciziunile Ministerului sau ale administraţiei publice sunt atacabile în apel la Curtea de conturi în termen de 2 luni de la comunicarea deciziei. Condamnarea se va face proporţional, ţinându-se seama de atribuţiile şi vina fiecăruia, atunci când la abaterile de la prezenta lege vor fi concurat mai mulţi funcţionari. ------------------- *) A se vedea Statutul funcţionarilor publici, din 19 Iunie 1923.
227. Delapidările sau deturnările de bani publici, sub orice formă, se vor pedepsi conform legilor penale, civile sau militare în vigoare în momentul săvârşirii faptului. Tot ca delapidare de bani publici se va considera şi pedepsi faptul de a trafica sau utiliza în folosul său, sau al unei terţe persoane, fonduri, bani, valori sau materiale publice astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din prezenta lege.
CAP. 2 Dispoziţiuni tranzitorii şi finale
228. Legile şi regulamentele de contabilitate precum şi orice alte legi şi regulamente cari ar conţine şi dispoziţiuni referitoare la contabilitatea administraţiilor publice nu pot fi luate în cercetare de Consiliul legislativ, decât după ce se va fi luat, în privinţa lor, avizul Ministerului de Finanţe şi al Curţii de Conturi. 229. Ministerul de finanţe va întocmi un regulament pentru aplicarea legii de faţă. 230. Ministerul Finanţelor este obligat ca în termen de cel mult un an de la promulgarea legii de faţă să ia măsuri pentru lichidarea ordonanţelor şi mandatelor de plata zise "la portofoliu" ce se găsesc în oficiile de cassierie publică. 231. Serviciile de contabilitate ale ministerelor sunt obligate ca, în termen de cel mult un an de la promulgarea acestei legi, să încheie, în baza datelor şi actelor pe cari le au la dispoziţie, conturile de gestiune şi de exerciţiu cari n-au putut fi încă întocmite şi încheiate, fie din cauza răsboiului, fie din orice alta cauză. Aceste conturi vor fi înaintate Ministerului de Finanţe, la Direcţia Contabilităţii Generale a Statului, împreună cu un memoriu, în care se vor arăta cauzele pentru cari ele n-au putut fi întocmite la timp. Direcţia Contabilităţii Generale a Statului după ce va examina aceste conturi, le va centraliza în starea în care se găsesc şi le va înainta Curţii de Conturi, însoţite de un referat, rezumând situaţia lor generală. 232. După ce Curtea de Conturi va examina referatul Direcţiei Contabilităţii Generale a Statului şi conturile prevăzute la articolul precedent, judecând situaţia, va putea da descărcare de gestiune chiar pe baza acestor conturi incomplete dacă se va încredinţa ca gestiunea este în regula şi ca numai în împrejurări de forţă majoră au împiedicat întocmirea lor în conformitate cu dispoziţiunile legii. Toate dispoziţiunile legii de faţă intra în vigoare pe ziua de 1 Ianuarie 1930, afară de cele cari prin regulament sau printr-un decret regal se vor pune în aplicare înainte de aceasta data. 233. Toate dispoziţiunile privitoare la controlul preventiv se vor aplica de la data promulgării acestei legi. Dispoziţiunile cu privire la introducerea contabilităţii în partida dubla vor fi puse în aplicare la 1 Ianuarie 1930 pentru direcţia şi pentru regiile publice comerciale ale Statului; pentru toate celelalte administraţii publice punerea în aplicare a contabilităţii generale a Statului în partida dubla se va putea face şi după 1 Ianuarie 1930, însă cel mai târziu până la 1 Ianuarie 1930, însă cel mai târziu până la 1 Ianuarie 1931. 234. Toate dispoziţiunile contrarii legii de faţă sunt şi rămân abrogate*). ---------------------- *) Prima Lege a contabilităţii Statului a fost pusă în aplicare la 1 Ianuarie 1865 şi după aproape 30 ani s-a modificat în întregime la 8 Octombrie 1893 extinzându-se asupra tuturor contabilităţilor publice. După alţi 10 ani suferă o noua amplificare prin Legea din 21 Martie 1903 care s-a aplicat până la promulgarea prezentei Legi din 31 Iulie 1929.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
