Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
L E G E A Nr. 6 din 25 februarie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Australiei privind promovarea si protejarea reciproca a inventiilor, semnat la Bucuresti la 21 iunie 1993
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 60 din 8 martie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Australiei privind promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 21 iunie 1993.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 decembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 7 februarie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Australiei privind promovarea şi protejarea reciprocã a investitilor
Guvernul României şi Guvernul Australiei (pãrţile contractante),
recunoscind importanta promovãrii fluxului de capital pentru activitatea economicã şi pentru dezvoltare şi fiind constiente de rolul acestuia în extinderea relaţiilor economice şi cooperãrii tehnice dintre ele, mai ales în ceea ce priveşte investiţiile efectuate de investitorii unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante,
considerind ca relaţiile privind investiţiile ar putea fi promovate şi cooperarea economicã intarita, în concordanta cu principiile, general acceptate, ale respectului reciproc privind suveranitatea, egalitatea, avantajului reciproc, nediscriminarea şi încrederea reciprocã,
luind cunostinta ca investiţiile investitorilor unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante vor fi efectuate în cadrul legilor celeilalte pãrţi contractante, şi
recunoscind ca urmãrirea acestor obiective ar fi facilitata de o expunere clara a principiilor referitoare la protejarea investiţiilor, împreunã cu regulile menite sa permitã aplicarea efectivã a acestor principii pe teritoriile pãrţilor contractante,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
1. În sensul acestui acord:
a) investiţie desemneazã orice fel de active deţinute sau controlate de investitori ai unei pãrţi contractante şi admise de cãtre cealaltã parte contractantã în conformitate cu legile sale şi politica de investiţii şi include:
(i) proprietatea mobila şi imobilã incluzind drepturi ca ipoteci, sechestre şi alte garanţii;
(ii) acţiuni, pãrţi sociale, angajamente de plata, obligaţiuni şi orice alta forma de participare într-o societate;
(iii) drepturi de creanta sau drepturi referitoare la prestãri avînd valoare economicã;
(iv) drepturi de proprietate intelectualã şi industriala, incluzind drepturi de autor, brevete, mãrci de comerţ, nume comerciale, design industrial, secrete de comerţ, know-how şi good-will;
(v) concesiuni de afaceri şi orice alte drepturi cerute pentru a conduce activitãţi economice şi avînd valoare economicã conferita de lege sau în virtutea unui contract, incluzind drepturi de a angaja în agricultura, domeniul forestier, pescuit şi creşterea animalelor, prospectare, extractia şi exploatarea resurselor naturale, cît şi prelucrarea, folosirea şi vînzarea produselor, ca şi activitãţi asociate investiţiilor cum ar fi organizarea şi funcţionarea facilitãţilor de afaceri, achiziţionarea, exercitarea şi dispoziţia asupra drepturilor de proprietate incluzind drepturile de proprietate intelectualã, creşterea fondurilor, cumpãrarea şi vînzarea de devize;
(vi) beneficii care sînt reinvestite;
b) venit înseamnã suma produsã de/sau obţinutã dintr-o investiţie, incluzind profituri, dividende, dobinzi, sporuri de capital, redevenţe, onorarii pentru management şi asistenta tehnica, plati legate de drepturile de proprietate intelectualã şi toate celelalte venituri legale;
c) investitor înseamnã un naţional sau o societate a oricãrei pãrţi contractante;
d) naţional înseamnã:
(i) pentru România, o persoana fizica care este cetãţean roman, în conformitate cu legea sa;
(ii) pentru Australia, o persoana fizica care este cetãţean australian sau un rezident permanent în Australia, în conformitate cu legea sa;
e) societate înseamnã orice corporatie, asociaţie, asociere între parteneri, trust sau alta entitate recunoscuta legal care este în mod corespunzãtor integrata, constituitã, înfiinţatã sau altfel organizatã în mod corespunzãtor:
(i) conform legii unei pãrţi contractante; sau
(ii) conform legii unei tari terţe şi este detinuta sau controlatã de cãtre o entitate descrisã în paragraful 1 lit. e) (i) al acestui articol, sau de cãtre o persoana fizica care este un naţional al unei pãrţi contractante, conform legii acesteia, indiferent dacã entitatea este sau nu organizatã în vederea unui cistig pecuniar, dacã este privatã sau detinuta în alt mod sau organizatã cu rãspundere limitatã sau nelimitatã;
f) valuta liber convertibilã înseamnã o valuta convertibilã conform clasificarii Fondului Monetar Internaţional;
g) teritoriu al unei pãrţi contractante include apele teritoriale, zona maritima sau platoul continental asupra cãreia aceasta parte contractantã îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în conformitate cu legile internaţionale.
2. În sensul paragrafului 1. lit. a) al acestui articol, orice modificare a formei în care activele sînt investite sau reinvestite nu vor afecta caracterul lor de investiţie.
3. În sensul acestui acord, o persoana fizica sau o societate va fi consideratã ca controleazã o societate sau o investiţie dacã persoana sau societatea are un interes substanţial în societatea sau în investiţia respectiva. Pãrţile contractante se vor strãdui sa rezolve, prin consultãri în interes reciproc, orice chestiune rezultatã din acest acord referitoare la controlul unei societãţi sau al unei investiţii.
ART. 2
Aplicarea acordului
1. Acest acord se va aplica investiţiilor, indiferent cînd au fost fãcute, dar nu se aplica diferendelor care au survenit anterior intrãrii în vigoare a acestui acord.
2. Cînd o societate a unei pãrţi contractante este detinuta sau controlatã de un cetãţean sau o societate dintr-o ţara terta, pãrţile contractante pot decide, de comun acord, sa nu extindã drepturile şi beneficiile decurgind din acest acord asupra unei astfel de societãţi.
3. Acest acord nu se aplica unei societãţi organizate pe baza legii unei tari terţe, în înţelesul paragrafului 1 lit e) (ii) al art. 1, cînd prevederile unui acord de protejare a investiţiilor cu acea ţara au fost deja invocate cu privire la aceeaşi problema.
4. Acest acord nu se va aplica unei persoane fizice care este rezident permanent, dar nu este cetãţean al unei pãrţi contractante, dacã:
a) prevederile unui acord de protejare a investiţiilor între cealaltã parte contractantã şi ţara al carei cetãţean este persoana au fost deja invocate referitor la aceeaşi problema; sau
b) persoana este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, cu excepţia cazurilor cînd în legile acelei pãrţi contractante se stipuleazã alte prevederi referitoare la proprii sãi cetãţeni.
ART. 3
Promovarea şi protejarea investiţiilor
1. Fiecare parte contractantã va incuraja şi va promova investiţiile pe teritoriul sau de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante şi va admite investiţii în conformitate cu legile sale şi cu politica de investiţii.
2. Fiecare parte contractantã va asigura, pe teritoriul sau, un tratament just şi echitabil pentru investiţii.
3. Fiecare parte contractantã va acorda, pe teritoriul sau, conform legilor sale, protecţie şi securitate investiţiilor şi nu va impiedica conducerea, menţinerea, utilizarea, fructificarea sau dreptul de a dispune de investiţii.
4. Acest acord nu va impiedica pe investitorii unei pãrţi contractante sa profite de prevederile oricãrei legi sau politici ale celeilalte pãrţi contractante care sînt mai favorabile decît prevederile acestui acord.
5. Fiecare parte contractantã, în conformitate cu legile sale referitoare la intrarea şi şederea persoanelor care nu sînt cetãţeni ai sãi, va permite persoanelor fizice care sînt nationali ai celeilalte pãrţi contractante şi personalului angajat de societãţile acestei din urma pãrţi contractante sa între şi sa ramina pe teritoriul sau în scopul de a fi angajaţi în activitãţi legate de investiţii.
6. În conformitate cu legile sale, fiecare parte contractantã va permite investitorilor celeilalte pãrţi contractante, care au efectuat investiţii pe teritoriul primei pãrţi contractante, sa angajeze pe teritoriul sau personal de baza tehnic şi de conducere, la alegerea lor, indiferent de cetãţenie.
7. Fiecare parte contractantã, în vederea promovãrii înţelegerii legilor sale care sînt legate sau afecteazã investiţiile efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante, va face publice şi uşor accesibile astfel de legi.
8. Fiecare parte contractantã, în concordanta cu legile sale:
a) va asigura investitorilor celeilalte pãrţi contractante, care au fãcut investiţii pe teritoriul sau şi personalului angajat de cãtre aceştia pentru activitãţi asociate investiţiilor, acces deplin la organele sale judiciare sau administrative competente, pentru a oferi mijloacele de afirmare a pretenţiilor şi de aplicare a drepturilor în legatura cu diferendele cu proprii sãi nationali şi societãţi;
b) va permite naţionalilor şi societãţilor sale sa selecteze, la alegerea lor, mijloacele pentru a reglementa diferendele referitoare la investiţii, cu investitorii celeilalte pãrţi contractante, incluzind arbitrajul exercitat într-un stat terţ, în conformitate cu orice contract sau înţelegere dintre ele.
ART. 4
Tratamentul naţiunii celei mai favorizate
Fiecare parte contractantã va trata permanent investitorii şi investiţiile efectuate pe teritoriul sau pe baze nu mai puţin favorabile decît cele acordate investitorilor oricãrui stat terţ şi investiţiilor acestora, cu condiţia ca o parte contractantã sa nu fie obligatã sa extindã asupra acestora vreun tratament, preferinta sau privilegiu rezultind din:
a) orice uniune vamalã, uniune economicã, zona de liber schimb sau acord de integrare economicã regionala din care partea contractantã face parte; sau
b) prevederile unui acord de evitare a dublei impuneri cu o ţara terta.
ART. 5
Expropierea şi despãgubirea
1. Nici una dintre pãrţile contractante nu va putea nationaliza, expropria sau supune unor mãsuri avînd efect echivalent cu nationalizarea sau exproprierea (denumite în continuare expropriere) investiţiile investitorilor celeilalte pãrţi contractante, în afarã de cazul cînd sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) exproprierea este în interes public legat de necesitãţile interne ale acelei pãrţi contractante şi sub o procedura legalã corespunzãtoare;
b) exproprierea este nediscriminatorie; şi
c) exproprierea este însoţitã de plata unei despãgubiri prompte, adecvate şi efective.
2. Despãgubirea la care se face referire în paragraful 1 al acestui articol va fi calculatã pe baza valorii de piata a investiţiei imediat înaintea exproprierii sau la data cînd exproprierea iminenta a devenit cunoscutã public. Cînd acea valoare nu poate fi uşor stabilitã, despãgubirea va fi determinata în concordanta cu principiile general recunoscute de evaluare şi pe baza unor principii echitabile, luind în considerare capitalul investit, amortizarea, capitalul deja repartizat, valoarea de înlocuire, fluctuatia ratei de schimb valutar şi alţi factori relevanti.
3. La cererea unui investitor, cuantumul despãgubirii poate fi revizuit de cãtre un tribunal sau alt organ competent al partii contractante pe teritoriul cãreia a fost facuta investiţia.
4. Despãgubirea va fi plãtitã fãrã intirziere nejustificatã, va include dobinda la o rata comercialã rezonabila şi va fi liber transferabila între teritoriile pãrţilor contractante. Despãgubirea va fi platibila fie în valuta în care a fost facuta iniţial investiţia sau, la solicitarea investitorului, în orice alta valuta convertibilã.
ART. 6
Despãgubirea pentru pierderi
Cînd o parte contractantã adopta orice mãsuri legate de pierderile privitoare la investiţiile efectuate pe teritoriul sau de cetãţeni sau societãţi ai oricãrei alte tari, ca urmare a unui rãzboi sau altui conflict armat, revoluţii, stãri de necesitate nationala, conflicte civile sau a altor evenimente similare, tratamentul acordat investitorilor celeilalte pãrţi contractante, referitor la restituire, despãgubire, compensare sau alta reglementare, nu va fi mai puţin favorabil decît acela pe care prima parte contractantã îl acorda cetãţenilor sau societãţilor oricãrui stat terţ.
ART. 7
Transferurile
1. Fiecare parte contractantã, la cererea unui investitor al celeilalte pãrţi contractante şi în conformitate cu dreptul sau de a-şi exercita în mod echitabil şi de buna-credinţa puterile de lege, va permite ca toate fondurile acelui investitor aferente unei investiţii efectuate pe teritoriul sau sa fie transferate în mod liber şi fãrã intirziere. Aceste fonduri includ urmãtoarele:
a) venituri;
b) sume provenite din vînzarea totalã sau parţialã sau din lichidarea investiţiei;
c) rambursãri fãcute în baza unui aranjament de credit pentru investiţii, incluzind dobinda datoratã;
d) plati pentru pierderi la care se referã art. 6 al acestui acord; şi
e) cistiguri necheltuite şi alte remunerari ale personalului din strãinãtate angajat pentru acea investiţie.
2. Transferurile în strãinãtate ale acestor fonduri şi cistigurile personalului vor fi permise în valuta liber convertibilã. Dacã nu s-a convenit altfel de cãtre investitor şi partea contractantã respectiva, transferurile vor fi fãcute la rata de schimb valabilã la data transferului, în concordanta cu legile partii contractante care a admis investiţia.
3. În sensul acestui articol fãrã intirziere înseamnã într-o perioada cerutã în mod normal pentru a pregati formalitãţile de transfer. Aceasta perioada va curge de la data cînd cererea a fost întocmitã şi prezentatã în forma corespunzãtoare de cãtre investitor şi nu va depãşi în nici un caz 2 luni.
ART. 8
Reglementarea diferendelor dintre pãrţile contractante
1. Pãrţile contractante se vor strãdui sa rezolve orice diferend dintre ele privind acest acord, prin consultãri şi negocieri prompte şi amicale.
2. Dacã un diferend nu este rezolvat prin asemenea mijloace în timp de 6 luni de la data cînd o parte contractantã a cerut în scris astfel de negocieri sau consultãri, acesta va fi supus, la cererea oricãrei pãrţi contractante, unui tribunal arbitral constituit în concordanta cu prevederile anexei A a acestui acord sau, prin înţelegerea pãrţilor contractante, oricãrui alt tribunal internaţional.
3. Orice hotãrîre a tribunalului va fi definitiva şi obligatorie pentru pãrţile contractante.
ART. 9
Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante
1. În cazul unui diferend între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante referitor la o investiţie, pãrţile aflate în diferend vor cauta iniţial sa rezolve diferendul pe cale amiabila, prin consultãri şi negocieri.
2. Dacã diferendul respectiv nu poate fi rezolvat pe cale amiabila prin consultãri şi negocieri, orice parte la diferend poate:
a) în concordanta cu legile partii contractante care a admis investiţia, sa initieze procedurile legale în fata autoritãţilor judiciare sau administrative competente ale acelei pãrţi contractante;
b) dacã ambele pãrţi contractante sînt la acea data parte din Convenţia privind reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi nationali ai altor state (convenţia), încheiatã la Washington la 18 martie 1965, vor deferi diferendul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (Centrul) pentru conciliere sau arbitraj;
c) dacã ambele pãrţi contractante nu sînt, la acea data, parte la convenţie, diferendul se va deferi unui tribunal arbitral constituit în conformitate cu anexa B a acestui acord sau, prin convenţie, oricãrei alte autoritãţi arbitrale.
3. Dacã diferendul este deferit Centrului potrivit subparagrafului 2 lit.b) al acestui articol:
a) cînd aceasta acţiune este introdusã de cãtre un investitor al unei pãrţi contractante, cealaltã parte contractantã va consimţi în scris la supunerea diferendului spre soluţionare Centrului în interval de 30 de zile de la primirea acestei cereri din partea investitorului;
b) dacã pãrţile aflate în diferend nu pot conveni care dintre proceduri, concilierea sau arbitrajul, este cea mai potrivita, investitorul afectat va avea dreptul sa aleagã între conciliere şi arbitraj;
c) o societate care este constituitã sau incorporata conform legislaţiei în vigoare pe teritoriul unei pãrţi contractante şi care este o societate de tipul celor menţionate în art. 25 paragraful 2 lit. b) al convenţiei va fi tratata, în sensul convenţiei, în conformitate cu acel articol al convenţiei, ca o societate a celeilalte pãrţi contractante.
4. O data ce o acţiune ca cea la care se face referire în paragraful 2 al acestui articol a fost luatã, nici una dintre pãrţile contractante nu va putea continua diferendul pe canale diplomatice decît dacã:
a) organul judiciar sau administrativ competent, secretarul general al centrului, autoritatea sau tribunalul arbitral sau comisia de conciliere, dupã cum va fi cazul, a decis ca nu exista jurisdicţie referitoare la diferendul respectiv; sau
b) cealaltã parte contractantã refuza sa respecte sau sa se supunã oricãrei judecati, sentinţe, ordin sau altei hotãrîri luate de organul în chestiune.
5. În orice acţiune în justiţie care implica un diferend relativ la o investiţie, o parte contractantã nu va invoca, ca apãrare, pretentie, drept de compensaţie sau orice alt drept, ca investitorul respectiv a primit sau va primi, pe baza unei asigurãri sau contract de garanţie, o compensaţie sau alta despãgubire pentru totalitatea sau o parte din pierderile pretinse.
ART. 10
Subrogarea
1. Dacã o parte contractantã sau o agenţie a acestei pãrţi contractante face o plata cãtre un naţional sau o societate proprie, pe baza unei garanţii, a unui contract de asigurare sau a altei forme de compensaţie care a fost acordatã cu privire la o investiţie, cealaltã parte contractantã va recunoaşte transferul oricãrui drept sau titlu legat de aceasta investiţie. Dreptul sau pretenţia subrogate nu vor fi mai mari decît dreptul sau pretenţia iniţialã.
2. Dacã o parte contractantã a fãcut o plata propriului naţional sau societãţi şi a preluat întocmai drepturile şi pretenţiile acestora, acel naţional sau societate nu va continua acele drepturi sau pretenţii contra celeilalte pãrţi contractante, în afarã de cazul cînd este autorizata sa acţioneze în numele partii contractante care a fãcut plata.
ART. 11
Intrarea în vigoare, valabilitatea şi expirarea
1. Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile dupã data la care pãrţile contractante şi-au notificat una alteia ca cerinţele lor legale pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite.
2. Acest acord va rãmîne în vigoare pentru o perioada de 15 ani şi dupã aceea va rãmîne în vigoare timp nelimitat, dacã nu se va denunta în conformitate cu acest paragraf. Fiecare parte contractantã poate sa denunţe acest acord oricind dupã ce a fost în vigoare pentru 15 ani, prin transmiterea unui preaviz scris, de un an, celeilalte pãrţi contractante.
3. Dupã denunţarea acestui acord, potrivit paragrafului 2 al acestui articol, acordul va continua sa fie valabil pentru încã o perioada de 15 ani de la data denunţãrii sale, pentru investiţiile fãcute sau realizate înainte de aceasta data.
4. Pãrţile contractante se vor consulta la cererea oricãrei dintre ele asupra problemelor privind interpretarea sau aplicarea acestui acord.
5. Anexele A şi B la prezentul acord fac parte integrantã din acesta.
Drept pentru care subsemnaţii, fiind pe deplin autorizaţi de guvernele lor, au semnat acest acord.
Încheiat în doua exemplare la Bucureşti, la 21 iunie 1993, în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministru afacerilor externe
Pentru Guvernul Australiei,
Gareth Evans,
ministrul afacerilor externe
ANEXA A
privind Tribunalul Arbitral constituit pentru reglementarea diferendelor dintre pãrţile contractante conform art. 8 din acord
1. Tribunalul Arbitral la care se face referire în art. 8 va fi constituit din trei persoane, numite dupã cum urmeazã:
a) fiecare parte contractantã va numi un arbitru;
b) arbitrii numiţi de cãtre pãrţile contractante vor alege, de comun acord, în 30 de zile de la numirea celui de-al doilea, un al treilea arbitru care sa fie naţional al unui stat terţ care are relaţii diplomatice cu ambele pãrţi contractante;
c) pãrţile contractante vor aproba în 30 de zile de la desemnarea celui de-al treilea arbitru alegerea sa ca arbitru, care va acţiona ca preşedinte al tribunalului.
2. Procedura de arbitraj va fi instituitã la notificarea partii contractante care a initiat aceasta acţiune, transmisã pe cale diplomaticã celeilalte pãrţi contractante.
Aceasta notificare va conţine o declaraţie prin care se anunta în forma succintã temeiul reclamaţiei, natura schimbãrii cerute şi în numele arbitrului numit de cãtre partea contractantã care iniţiazã o astfel de procedura. În termen de 60 de zile de la primirea acestei notificãri partea contractantã reclamata va notifica partii contractante care a initiat procedura numele arbitrului numit de ea.
3. Dacã în intervalele de timp prevãzute în paragraful 1 lit. c) şi paragraful 2 ale acestei anexe, numirea solicitatã nu a fost facuta sau nu s-a dat aprobarea cerutã, oricare parte contractantã poate sa ceara preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sa facã numirea necesarã. Dacã preşedintele este naţional al oricãrei pãrţi contractante sau este în alt mod împiedicat sa acţioneze, vicepreşedintele va fi invitat sa facã numirea. Dacã vicepreşedintele este naţional al oricãrei pãrţi contractante sau nu este în mãsura sa acţioneze, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie urmãtor ca grad, care nu este naţional al uneia dintre pãrţile contractante, va fi invitat sa facã numirea.
4. În situaţia în care ultimul dintre arbitrii numiţi, conform prevederilor acestei anexe, va demisiona sau va deveni inapt sa acţioneze va fi numit un arbitru succesor, în aceeaşi maniera prevãzutã pentru numirea arbitrului iniţial, iar succesorul va avea aceeaşi competenta ca arbitrul iniţial.
5. Tribunalul Arbitral se va reuni la acea data şi loc care vor fi stabilite de preşedintele tribunalului. Apoi, Tribunalul Arbitral va stabili unde şi cînd se va întruni.
6. Tribunalul Arbitral va decide asupra tuturor chestiunilor legate de competenta sa şi îşi va determina propria procedura, cu excepţia cazurilor cînd pãrţile contractante, prin înţelegere, stabilesc procedura.
7. Înainte ca Tribunalul Arbitral sa ia o decizie, poate sa propunã pãrţilor contractante, în orice etapa a procedurii judecãtoreşti, ca diferendul sa fie reglementat în mod amiabil. Tribunalul Arbitral îşi va adopta hotãrîrea cu majoritate de voturi, luind în considerare prevederile acestui acord, acordurile internaţionale pe care le-au încheiat cele doua pãrţi contractante şi principiile general recunoscute ale dreptului internaţional.
8. Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile pentru arbitrul numit de ea. Cheltuielile pentru preşedintele tribunalului şi celelalte cheltuieli legate de desfãşurarea arbitrajului vor fi suportate în pãrţi egale de ambele pãrţi contractante.
Tribunalul Arbitral poate decide, totuşi, ca o parte mai mare dintre cheltuieli sa fie suportate de cãtre una dintre pãrţile contractante.
9. Tribunalul Arbitral poate da o sentinta şi în cazul neprezentarii uneia dintre pãrţile contractante. Orice sentinta va fi data în scris, va stabili baza sa legalã şi va fi transmisã fiecãrei pãrţi contractante.
ANEXA B
privind Tribunalul Arbitral constituit pentru reglementarea diferendelor dintre o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante conform art. 9 al acordului
1. Tribunalul Arbitral la care se referã paragraful 2 lit. c) al art. 9 constituit din 3 persoane numite dupã cum urmeazã:
a) fiecare parte aflatã în diferend va numi un arbitru;
b) arbitrii numiţi de cãtre pãrţile în diferend, în termen de 30 de zile de la numirea celui de-al doilea dintre ei, vor alege de comun acord un arbitru ca preşedinte al tribunalului, care va fi naţional al unui stat terţ care are rela tii diplomatice cu ambele pãrţi contractante.
2. Procedura de arbitraj va fi initiata printr-o notificare scrisã care sa prevadã temeiul reclamaţiei, natura schimbãrii cerute şi numele arbitrului numit de cãtre partea care a initiat o astfel de procedura.
3. Dacã o parte aflatã în diferend, primind notificarea scrisã de la cealaltã parte asupra instituirii procedurii de arbitraj şi numirea unui arbitru, nu-şi va numi arbitrul în 30 de zile de la primirea notificãrii din partea celeilalte pãrţi sau dacã, în 60 de zile dupã ce o parte a notificat în scris instituirea procedurii de arbitraj, nu s-a ajuns la un acord referitor la un preşedinte al tribunalului, oricare parte aflatã în diferend poate sa solicite Secretariatului general al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii sa facã numirea necesarã.
4. În cazul în care vreun arbitru numit dupã cum prevede aceasta anexa va demisiona sau va deveni inapt sa execute sau sa acţioneze, va fi numit un arbitru succesor, în aceeaşi maniera ca şi cea descrisã pentru numirea arbitrului iniţial, iar succesorul va avea toate puterile şi îndatoririle arbitrului iniţial.
5. Tribunalul Arbitral îşi va determina procedura, conform cu prevederile oricãrui acord între pãrţile aflate în diferend, fãcînd referire la regulile de procedura conţinute în Convenţia din 1965 privind reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi nationali ai altor state.
6. Tribunalul Arbitral va decide asupra tuturor problemelor care sînt de competenta sa.
7. Înainte ca Tribunalul Arbitral sa ia o hotãrîre, se propune pãrţilor în oricare etapa a procedurii ca diferendul sa fie soluţionat pe cale amiabila. Tribunalul Arbitral îşi va adopta hotãrîrea cu majoritate de voturi, luind în considerare prevederile acestui acord, oricare acord între pãrţile aflate în diferend şi legislaţia interna legatã de chestiunea în cauza a partii contractante care a admis investiţia.
8. Hotãrîrea va fi definitiva şi obligatorie şi se va aplica pe teritoriul fiecãrei pãrţi contractante, în conformitate cu legislaţia sa.
9. Fiecare parte la diferend va suporta cheltuielilor pentru arbitrul numit. Cheltuielile pentru preşedintele tribunalului şi alte cheltuieli legate de desfãşurarea arbitrajului vor fi suportate în mod egal de cãtre pãrţi. Tribunalul Arbitral poate, totuşi, sa decidã ca o parte mai mare din cheltuieli sa fie suportatã de cãtre una dintre pãrţi.
---------------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
