Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARIRE Nr. 809 din 17 octombrie 1995 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata
ART. 1 Se aproba Normele pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 130/1992, republicatã, cu modificãrile şi completãrile aprobate prin <>ordonanţele Guvernului nr. 9/1995 şi nr. 22/1995. ART. 2 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrîri se abroga <>Hotãrîrea Guvernului nr. 973/1994 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã.
PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU
Contrasemneazã: --------------- Ministru de stat, ministrul finanţelor, Florin Georgescu
NORME pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 130/1992, republicatã, cu modificãrile şi completãrile aprobate prin <>ordonanţele Guvernului nr. 9/1995 şi nr. 22/1995
CAP. 1 Operaţiuni impozabile Potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, republicatã (denumita în continuare ordonanta), în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile privind:
Livrãri de bunuri mobile şi prestãri de servicii efectuate în cadrul exercitãrii activitãţii profesionale
1.1. Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar cãtre beneficiar, direct sau prin cei care acţioneazã în numele acestora. Livrarea cuprinde toate operaţiunile prin care se realizeazã transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridicã prin care se realizeazã: vînzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societãţii comerciale, închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza transferãrii proprietãţii asupra bunurilor respective la o anumitã data, predarea de cãtre agenţii economici a unor bunuri cu titlu gratuit. Transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri şi servicii are efectul a doua livrãri separate şi se impoziteazã distinct, în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor. Gazul, energia electrica şi termica şi altele similare sînt considerate ca bunuri mobile corporale. 1.2. Prin prestarea de servicii, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înţelege orice activitate rezultatã dintr-un contract prin care o persoana se obliga sa execute o munca manualã sau intelectualã în scopul obţinerii de profit şi care nu reprezintã transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. Astfel de activitãţi pot avea ca obiect: a) lucrãri de construcţii-montaj; b) transport de persoane şi mãrfuri; c) servicii de posta şi telecomunicaţii; d) închiriere de bunuri mobile sau imobile; e) operaţiuni de intermediere sau de comision; f) reparaţii de orice natura; g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de autor, de brevete, de licenţe, de mãrci de fabrica şi de comerţ; de titluri de participare; h) operaţiuni de publicitate, consulting, studii, cercetãri şi expertize; i) operaţiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.
Transferul proprietãţii bunurilor imobile între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice
1.3. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile privind transferul proprietãţii bunurilor imobiliare, indiferent de forma juridicã prin care se realizeazã, potrivit precizãrilor de la pct. 1.1. de mai sus. În categoria bunurilor imobiliare, în sensul ordonanţei, se cuprind: a) toate construcţiile imobiliare prin natura lor, cum sînt: locuintele, vilele, construcţiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitãrii altor activitãţi; b) terenurile pentru construcţii şi cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente locuinţelor urbane sau rurale, pe care sînt amplasate construcţiile sau alte amenajãri; c) bunurile de natura mobiliarã care nu pot fi detasate fãrã a fi deteriorate sau fãrã a antrena deteriorarea imobilelor insesi.
Operaţiuni asimilate cu livrãri de bunuri şi prestãri de servicii
1.4. Vînzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietãţii asupra bunurilor respective dupã plata ultimei rate sau la o anumitã data. 1.5. Preluarea, de cãtre agentul economic, a unor bunuri pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii sub orice forma, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Acelaşi regim se aplica şi prestãrilor de servicii. Se excepteazã de la prevederile de mai sus bunurile şi serviciile acordate în mod gratuit în limitele şi potrivit destinaţiilor prevãzute de lege. Acelaşi regim se aplica şi agenţilor economici din reţeaua comercialã pentru bunurile din depozitele proprii.
Importul de bunuri şi servicii
1.6. În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã intra bunurile şi serviciile introduse în ţara, direct sau prin intermediari autorizaţi, de orice persoana fizica sau juridicã, în condiţiile prevãzute de Regulamentul vamal al României.
CAP. 2 Persoane fizice sau juridice care exercita activitãţi supuse taxei pe valoarea adãugatã
2.1. Potrivit art. 2 din ordonanta, pentru ca operaţiunile privind transferul proprietãţii bunurilor sau prestãrilor de servicii efectuate cu plata, precum şi cele asimilate acestora sa între în sfera de aplicare a taxei pa valoarea adãugatã, trebuie ca acestea sa rezulte dintr-o activitate economicã avînd drept scop obţinerea de profit, desfasurata de persoane fizice sau juridice, cum sînt: a) regiile autonome; b) societãţile comerciale; c) unitãţile teritoriale din subordinea Administraţiei Naţionale a Rezervelor Materiale; d) societãţile agricole; e) unitãţile cooperatiste; f) asociaţiile şi organizaţiile cu scop lucrativ; g) persoanele juridice, precum şi persoanele fizice, indiferent dacã au fost înregistrate sau nu ca agenţi economici, pentru bunurile şi serviciile introduse în ţara potrivit Regulamentului vamal al României. 2.2. Intrãrile şi ieşirile de produse agricole vegetale constituite în rezerve materiale naţionale, administrate de Regia Autonomã "Romcereal", nu sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã. Produsele respective se supun taxei pe valoarea adãugatã la livrarea de cãtre Regia Autonomã "Romcereal" cãtre alţi beneficiari. Acelaşi regim se aplica şi bunurilor constituite ca rezerve de mobilizare la toţi agenţii economici mandatati în acest scop şi care sînt înregistraţi la organele fiscale ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. 2.3. Nu sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile realizate de persoanele care nu acţioneazã de o maniera independenta, cum este cazul salariaţilor şi altor persoane angajate printr-un contract de munca sau orice alt raport juridic de subordonare prin care se stabilesc condiţiile de munca, modalitatea de salarizare sau responsabilitatea celui care angajeazã, cum sînt: a) persoanele fizice care presteazã munci salarizate sau remunerate de asociaţiile de locatari; b) voiajorii, reprezentanţii agenţilor economici sau comis-voiajorii; c) artiştii de spectacole; d) manechinii; e) jurnalistii, corespondenţii locali de presa. De asemenea, nu sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã indemnizaţiile primite de persoanele care desfãşoarã activitãţi în cadrul societãţilor comerciale şi regiilor autonome, ca împuterniciţi mandatati sa reprezinte interesele capitalului de stat, ca membri în consiliile de administraţie sau în comisiile de cenzori.
CAP. 3 Operaţiuni care nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã
3.1. Potrivit art. 3 din ordonanta, nu sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile privind livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate de: a) asociaţiile fãrã scop lucrativ, pentru activitãţile avînd caracter social-filantropic; b) organizaţiile care desfãşoarã activitãţi de natura religioasã, politica sau civilã; c) organizaţiile sindicale, pentru activitãţile legate direct de apãrarea colectivã a intereselor materiale şi morale ale membrilor lor; d) instituţiile publice, pentru activitãţile lor administrative, sociale, educative, de apãrare, ordine publica, siguranta statului, culturale şi sportive; e) Camera de Comerţ şi Industrie a României, camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi Registrul comerţului. 3.2. Acelaşi regim se aplica şi: vinzarii cãtre populaţie a imobilelor sau pãrţilor de imobile construite şi date în folosinta înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã; închirierii de imobile sau pãrţi ale acestora în scop de locuinta; închirierii de spaţii în scop de locuinta în cãmine, locuinţe de serviciu sau în alte spaţii destinate locuinţei, cu condiţia respectãrii prevederilor legale privind determinarea tarifului de închiriere. Sumele aferente lucrãrilor executate şi decontate de constructori pînã la data de 30 iunie 1993 pentru blocurile de locuinţe aflate în diferite stadii de execuţie nu se includ în baza de impozitare la vînzarea cãtre populaţie a locuinţelor terminate. 3.3. Nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile efectuate de unitãţile care nu au calitatea de agent economic şi al cãror venit este destinat autofinantarii. 3.4. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile realizate de unitãţile prevãzute la pct. 3.1. de mai sus care îndeplinesc condiţiile unei activitãţi economice, precum şi cele privind: - activitatea comercialã cu bunuri cumpãrate sau realizate în unitãţi proprii; - activitatea hoteliera; - alimentaţia publica; - activitatea de turism; - prestãrile de servicii. Unitãţile care realizeazã activitãţi de natura celor de mai sus sînt obligate sa organizeze distinct evidenta gestiunilor şi a contribuţiilor acestora. Unitãţilor respective li se atribuie cod fiscal potrivit art. 3 din Hotãrîrea Guvernului nr. 224/1993. Unitãţile care realizeazã din activitãţile de mai sus venituri de pînã la 50 milioane lei anual sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanta. Unitãţile care realizeazã din activitatea de mai sus venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile şi evidentele care sa permitã determinarea taxei pe valoarea adãugatã deductibilã, aferentã activitãţilor respective, nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. 3.5. Unitãţile teritoriale din subordinea Administraţiei Naţionale a Rezervelor Materiale, autorizate sa desfãşoare activitãţi cu caracter comercial, intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. 3.6. Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public naţional cu specific deosebit, Regia Autonomã "Administraţia Nationala a Drumurilor din România", regiile autonome de interes local, avînd ca obiect construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor şi a podurilor de interes judeţean şi comunal, intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã numai pentru prestaţiile pentru terţi, dacã acestea depãşesc 50 milioane lei cifra de afaceri anuala şi reprezintã mai mult de 10% din totalul prestaţiilor efectuate. Prestaţiile efectuate cu finanţare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adãugatã.
CAP. 4 Teritorialitatea
Conform art. 4 alineatul ultim din ordonanta, prestãrile de servicii sînt impozabile atunci cînd sînt utilizate în România, independent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului. În baza prevederilor de mai sus, se stabilesc criteriile în funcţie de care se determina locul de impozitare pentru serviciile executate sau utilizate în România.
1. Locul unde sînt situate bunurile de natura imobiliarã
4.1. Sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã lucrãrile de construcţii-montaj executate pentru realizarea, repararea şi întreţinerea bunurilor imobiliare existente în România, independent de locul unde este situat sediul prestatorului - în ţara sau în strãinãtate. Acelaşi regim se aplica şi serviciilor de arhitectura, proiectare, de coordonare a lucrãrilor de construcţii, precum şi serviciilor prestate de alţi agenţi economici cu activitate în domeniul bunurilor imobiliare (studii, expertize, reparaţii şi alte prestãri de servicii ale agenţilor imobiliari).
2. Locul unde se presteazã transportul de persoane şi de mãrfuri
4.2. Operaţiunile rezultate din activitatea de transport de persoane şi de mãrfuri sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã corespunzãtor distantelor parcurse în România. Cotele de impozitare sînt cele prevãzute prin lege.
3. Locul unde sînt utilizate serviciile
4.3. Taxa pe valoarea adãugatã se plãteşte de cãtre beneficiari concomitent cu plata furnizorului extern pentru urmãtoarele servicii de import: a) închirierea de bunuri mobile corporale, inclusiv pe baza de contracte de leasing, introduse temporar în ţara pe teritoriul României cu îndeplinirea formalitãţilor vamale; b) cesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mãrci de fabrica şi de comerţ şi alte drepturi similare; c) serviciile de publicitate, consulting, asistenta tehnica, studii, cercetãri şi expertize, cît şi furnizarea de informaţii în domeniul prelucrãrii automate a datelor.
4. Locul unde serviciile sînt prestate efectiv
4.4. În aceasta categorie se cuprinde urmãtoarele activitãţi: a) culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, recreative, tîrguri şi expoziţii, inclusiv organizarea şi serviciile accesorii acestor activitãţi; b) prestãrile accesorii transportului, cum sînt: încãrcarea-descãrcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza şi depozitarea mãrfurilor, reparaţiile, alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi, întreţinerea şi alte servicii aferente mijloacelor de transport; c) activitatea hoteliera, inclusiv în moteluri, vile, cabane, campinguri etc.
5. Locul unde este situat sediul prestatorului
4.5. Sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã, la locul unde este situat sediul prestatorului, serviciile necuprinse la pct. 1-4 de mai sus.
CAP. 5 Operaţiuni scutite
Operaţiunile scutite sînt reglementate prin art. 5 lit. c) şi art. 6 din ordonanta şi nu se admite extinderea lor prin analogie. În aplicarea prevederilor art. 6 din ordonanta, se precizeazã:
Cu privire la livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate în ţara
5.1. Se încadreazã în scutirea prevãzutã la art. 6 lit. A.a) din ordonanta operaţiunile efectuate de unitãţile autorizate sa desfãşoare activitãţi sanitare, inclusiv veterinare şi de asistenta socialã, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cãmine de batrini şi de pensionari, case de copii, salvari şi altele autorizate sa desfãşoare activitãţi sanitare şi de asistenta socialã, inclusiv cele din staţiunile balneoclimaterice. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã serviciile de cazare, masa şi tratament prestate cumulat de agenţii economici autorizaţi, care îşi desfãşoarã activitatea în staţiuni balneoclimaterice, şi a cãror contravaloare este decontatã pe baza de bilete de tratament. Sînt scutite, se asemenea, serviciile funerare prestate de unitãţile sanitare sau de alte unitãţi special autorizate. În cazul cînd unitãţile de mai sus desfãşoarã şi alte activitãţi decît cele sanitare şi de asistenta socialã, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se efectueazã în mod distinct, ţinînd seama de prevederile normelor legale. Astfel, operaţiunile economice efectuate în mod sistematic în vederea obţinerii de profit, cum ar fi livrãrile de medicamente, de bunuri din gospodãriile anexe, prestãrile hoteliere, inclusiv pensiunile, activitãţile de comerţ se supun taxei pe valoarea adãugatã, dacã unitate în cauza realizeazã din aceste activitãţi o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual. 5.2. Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) din ordonanta, operaţiunile efectuate de unitãţile de învãţãmînt primar, gimnazial, liceal, superior, postuniversitar, şcolile profesionale, complementare, de meserii sau postliceale; şcolile de maiştri; centrele de perfecţionare a pregãtirii profesionale, de reorientare şi recalificare profesionalã; creşele şi grãdiniţele, taberele de copii şi de tineret; unitãţile de ocrotire şi de învãţãmînt special. Activitãţile de mai sus scutite, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate al unitãţilor care le efectueazã. Nu se încadreazã în prevederile de mai sus cursurile organizate, contra plata, de agenţii economici în domenii cum ar fi: a) conducerea auto sau pilotarea navelor şi aeronavelor; b) pregãtirea în diverse discipline: sportive, artistice şi de agrement. Aceste activitãţi, precum şi altele desfãşurate în mod sistematic, în scopul obţinerii de profit, sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã dacã unitatea în cauza realizeazã în aceste activitãţi o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã unitãţile de cercetare ştiinţificã şi dezvoltare tehnologicã pentru programele naţionale de cercetare-dezvoltare, inclusiv cercetarea fundamentalã din domeniul tehnic, de prospecţiuni şi lucrãri geologice de cercetare pentru descoperiri de zãcãminte noi, finanţate din bugetul de stat. În situaţiile în care unitãţile prevãzute la alineatul precedent realizeazã şi alte operaţiuni impozabile, depasind din acestea plafonul de 50 milioane lei cifra de afaceri anuala, sînt obligate sa depunã cererea de luare în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, iar organele fiscale vor proceda conform prevederilor pct. 11.2 din prezentele norme. 5.3. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.d) din ordonanta, operaţiunile realizate de persoanele fizice autorizate în mod individual şi supuse impozitului pe venit în baza Decretului nr. 153/1954 şi Decretului-lege nr. 54/1990. 5.4. Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. A.f) din ordonanta, organizaţiile de nevãzãtori şi asociaţiile persoanelor handicapate care desfãşoarã activitãţi în scop social, precum şi unitãţile protejate, special organizate în baza <>Legii nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate. Unitãţile economice aparţinînd organizaţiilor de mai sus, care nu se încadreazã în reglementãrile prevãzute la alineatul precedent, sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã, dacã realizeazã o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual. 5.5. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.g) din ordonanta, vinzarile de preparate culinare care fac parte din meniul propriu servit personalului care îşi desfãşoarã activitatea în unitãţile ce participa la finanţarea cheltuielilor de regie ale cantinelor. Acelaşi regim se aplica şi cantinelor care nu sînt organizate pe lîngã o unitate, însã numai pentru meniul propriu servit pe baza de abonament personalului unor unitãţi cu care s-a încheiat contract în acest sens şi la preţuri stabilite fãrã profit. Vînzarea preparatelor culinare proprii cãtre alte persoane decît cele de mai sus, precum şi a altor produse achiziţionate în vederea revinzarii, care nu sînt cuprinse în meniul propriu, este supusã taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceste operaţiuni depãşesc plafonul de scutire de 50 milioane lei cifra de afaceri anuala. Cantinele care realizeazã o cifra de afaceri anuala de 50 milioane lei din activitãţile impozabile prevãzute la alineatul precedent vor fi luate în evidenta ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã şi vor prezenta deconturi distincte pentru intreaga activitate desfasurata de acestea. 5.6. Unitãţile scutite de taxa pe valoarea adãugatã conform art. 6 lit. A.h) şi i) 6 din ordonanta, care realizeazã şi operaţiuni impozabile, vor fi luate în evidenta ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã, dacã din aceste operaţiuni realizeazã o cifra de afaceri anuala mai mare de 50 milioane lei. 5.7. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 6 lit. A.i) 3 din ordonanta, operaţiunile de: a) tipãrire a timbrelor; b) vînzare a timbrelor la valoarea declarata. Nu sînt scutite vinzarile de timbre filatelice pentru colecţii la alte valori decît cele declarate. 5.8. Produsele şi serviciile scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 6 lit. A.i) 11 din ordonanta sînt cele prevãzute în lista-anexa la ordonanta, republicatã şi modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 22/1995 . La poziţia "Pîine" se încadreazã: - piinea alba, semialba, neagra, simpla şi cu adausuri, inclusiv specialitatile de pîine cu specific local, indiferent de denumire, gramaj şi producãtor; - produsele de franzelarie, simple şi cu adausuri: chifle, cornuri, batoane, franzelute, bulci, produse traditionale; - covrigi simpli şi cu adausuri. Agenţii economici din reţeaua de alimentaţie publica şi cei care practica adaosul comercial de alimentaţie publica determina taxa pe valoarea adãugatã colectata pe baza preţului total aferent produselor culinare vîndute, inclusiv piinea, produsele de franzelarie şi de panificatie prevãzute mai sus.
CAP. 6 Operaţiuni impozabile prin opţiune
6.1. Potrivit art. 7 din ordonanta, agenţii economici, precum şi unitãţile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectueazã operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.f) şi i) 12 din ordonanta, pot opta pentru plata acestei taxe pentru intreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia. 6.2. Aprobarea se da de Ministerul Finanţelor prin organele fiscale la care agenţii economici sînt înregistraţi ca plãtitori de impozite şi taxe, pe baza de cerere şi justificare economicã, prezentate de solicitant, numai în condiţiile în care includerea operaţiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã nu influenţeazã negativ alte activitãţi specifice sau produse scutite de taxa, pentru protecţia socialã. Cererile de opţiune pentru o parte a activitãţii desfãşurate de agenţii economici care se încadreazã în prevederile art. 6 lit. A.f) din ordonanta se aproba de organele fiscale numai în condiţiile organizãrii unui sector distinct din punct de vedere al evidentei contabile şi a dreptului de deducere. Aprobarea este irevocabilã pînã la 31 decembrie al celui de-al patrulea an urmãtor anului în care s-a introdus plata taxei pe valoarea adãugatã prin opţiune şi se prelungeşte, de drept, pentru încã 5 ani, dacã în cursul perioadei iniţiale agentul economic plãtitor prin opţiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpãrate.
CAP. 7 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã
7.1. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 şi art. 12 din ordonanta, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã iau naştere, de regula, în momentul efectuãrii livrãrii bunurilor mobile, transferului proprietãţii bunurilor imobile sau prestãrii serviciilor. 7.2. Prin art. 10 alineatul ultim şi art. 11 din ordonanta se reglementeazã condiţiile în care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã aferentã unor operaţiuni specifice, condiţii care determina şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor respective. 7.3. Pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporarã în ţara, potrivit Regulamentului vamal al României, faptul generator ia naştere la data cînd bunurile în cauza sînt scoase din regimul de mai sus şi s-au întocmit formalitãţile vamale corespunzãtoare noii destinaţii. 7.4. Pentru bunurile exportate care s-au returnat, faptul generator intervine la data cînd bunurile respective au fost valorificate cãtre beneficiarii interni. 7.5. Exigibilitatea este anticipata faptului generator atunci cînd: a) factura este emisã înaintea efectuãrii livrãrii bunurilor sau prestãrii serviciilor; b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încaseazã înaintea efectuãrii livrãrii bunurilor sau prestãrii serviciilor; c) se încaseazã avansuri, cu excepţia avansurilor acordate pentru: - obţinerea valutei necesare importurilor şi plata taxelor datorate în vama; - realizarea producţiei destinate exportului; - efectuarea de plati în contul clientului; - activitatea de intermediere în turism; - livrãri de bunuri şi prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã. 7.6. Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii efectuate între agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã cu încasarea la termen de peste 90 de zile, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã colectata la furnizor şi deductibilã la beneficiar ia naştere la data scadentei plãţii stabilite conform clauzelor contractuale. Data scadentei plãţii se înscrie în mod obligatoriu în factura sau în alt document legal întocmit. 7.7. Pentru bunurile din import predate producãtorilor în cadrul operaţiunilor legate, import-export, în vederea realizãrii produselor ce urmeazã a fi exportate, a cãror contravaloare reprezintã plata importurilor, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã ia naştere atît la furnizor, cît şi la beneficiar la data livrãrii produselor la export. 7.8. Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, care se efectueazã continuu sau succesiv, precum şi pentru cele la care se încaseazã, de regula, avansuri, cu autorizarea organelor fiscale la care agenţii economici sînt înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului, pe baza de factura sau de alt document legal aprobat. 7.9. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate de agenţii economici care au cistigat licitaţii pentru efectuarea obiectivelor finanţate din credite acordate de organismele financiare internaţionale (B.I.R.D., B.E.R.D. etc.) statului roman sau garantate de acesta ia naştere la data facturarii situaţiilor de lucrãri. 7.10. Pentru lucrãrile de construcţii pentru care se încaseazã avansuri şi se fac decontãri parţiale pe baza de situaţii de lucrãri facturate, exigibilitatea ia naştere la data facturarii situaţiilor de lucrãri. 7.11. Antreprenorii de lucrãri imobiliare pot sa opteze şi pentru plata taxei pe valoarea adãugatã la livrarea imobilelor, pentru lucrãrile şi în condiţiile urmãtoare: 1. Lucrãri ce pot fi supuse plãţii taxei pe valoarea adãugatã la efectuarea livrãrii: a) lucrãrile imobiliare cu caracter deosebit, executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva; b) lucrãrile imobiliare, la care materialele şi aparatele indispensabile pentru funcţionarea instalaţiilor sau încorporate în lucrare depãşesc 50% din preţurile negociate între antreprenor şi beneficiar.
2. Condiţii şi modalitãţi de opţiune
Opţiunea se aproba de organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, pe baza unei declaraţii prin care antreprenorul se obliga sa achite, la efectuarea livrãrilor, taxa pe valoarea adãugatã aferentã lucrãrilor care se încadreazã în prevederile pct. 1 de mai sus. Aprobarea opţiunii se comunica beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare. Dupã obţinerea aprobãrii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adãugatã înainte de efectuarea livrãrii, iar beneficiarilor sa deducã taxa înainte de receptionarea lucrãrii. Nerespectarea condiţiilor de mai sus atrage anularea opţiunii şi obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã, în condiţiile prevãzute de art. 12 din ordonanta. Antreprenorul poate renunţa oricind la opţiunea primitã. În aceasta situaţie, are obligaţia achitãrii taxei pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate. 7.12. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrãrilor ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitiva sau, dupã caz, la data încasãrii sumelor, dacã încasarea este anterioarã acestuia.
CAP. 8 Baza de impozitare
8.1. Ca regula generalã, baza de impozitare este constituitã, pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care urmeazã a fi primite de furnizor sau de prestator în contrapartida pentru livrãrile sau prestãrile efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã. 8.2. În cazul plãţii în natura, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie sa asigure acoperirea integrala a contravalorii bunurilor livrate sau, dupã caz, a serviciilor prestate. 8.3. Baza de impozitare se determina integral la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor sau, dupã caz, la întocmirea facturilor, chiar dacã în contract se prevede plata în rate sau la anumite termene, conform prevederilor pct. 7.6. din prezentele norme. 8.4. Agenţii economici care realizeazã atît livrãri de bunuri şi prestãri de servicii, cît şi operaţiuni de intermediere determina baza de impozitare corespunzãtor fiecãrei categorii de operaţiuni, potrivit prevederilor art. 13 din ordonanta. 8.5. Pentru vinzarile de bunuri în regim de consignaţie, baza de impozitare se determina dupã cum urmeazã: a) suma obţinutã din vînzarea bunurilor cumpãrate de la agenţii economici sau încredinţate de cãtre aceştia pentru a fi vîndute. Pentru bunurile încredinţate vîndute, agenţii economici respectivi sînt obligaţi sa emita facturi conţinînd elementele prevãzute în art. 25 lit. B din ordonanta, cel mai tirziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vînzarea; b) suma reprezentind comisionul aplicat asupra vinzarilor de bunuri aparţinînd persoanelor fizice neinregistrate ca agenţi economici sau persoanelor juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plata taxei pe valoarea adãugatã. 8.6. Pentru activitatea de intermediere în turism pe baza de impozitare se determina la prestarea efectivã a serviciilor şi se stabileşte ca diferenţa dintre preţul total, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, plãtit de client agentiilor de turism sau organizatorilor de circuite turistice şi preţul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, facturat de prestatorii serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant şi de cãtre alţi prestatori care executa material serviciile utilizate de client. Din taxa calculatã pe baza cotei de 15,254%, aplicatã asupra bazei de impozitare, determinata potrivit prevederilor de mai sus, se scade taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate necesitãţilor proprii de funcţionare a agenţiei de turism sau a organizatorilor de circuite turistice. Agenţii economici care presteazã serviciile de turism folosind mijloace proprii sau închiriate (mijloace de transport, hoteluri, restaurante etc.) determina baza de impozitare potrivit art. 13 lit. b) din ordonanta. 8.7. Operaţiunile realizate de casele de amanet sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã astfel: a) corespunzãtor comisionului încasat, cînd împrumutul este restituit la termen; b) corespunzãtor valorii obţinute din vînzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet ca urmare a nerestituirii împrumutului; c) corespunzãtor preţului de piata, pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet şi sînt reţinute de cãtre aceasta. 8.8. Pentru tranzacţiile de bunuri mobile şi imobile în executarea creanţelor, baza de impozitare se determina în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor. 8.9. Echipamentul de lucru suportat parţial de salariaţi se supune taxei pe valoarea adãugatã numai corespunzãtor valorii bunurilor care este suporta de salariaţi, iar exigibilitatea intervine la data prevãzutã pentru plata ratelor. 8.10. Bunurile din import introduse în ţara în regim de leasing, dupã 1 iunie 1993, se supun taxei pe valoarea adãugatã la beneficiar, corespunzãtor sumelor şi termenelor de plata prevãzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing. În cazul în care la expirarea perioadei de leasing bunurile trec în proprietatea beneficiarului, se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru suma negociata de pãrţi, în plus fata de suma prevãzutã în contractul de leasing. Sumele rãmase de plata, aferente bunurilor introduse în ţara în regim de leasing, înainte de 1 iulie 1993, prevãzute în contracte cu scadenta dupã aceasta data, nu se supun taxei pe valoarea adãugatã. La expirarea perioadei de leasing se aplica prevederile alin. 2 de mai sus. 8.11. În cazul în care anumite elemente accesorii ale preţului nu sînt determinate în mod precis în momentul desfacerii mãrfurilor sau prestãrii serviciilor, toate sumele percepute ulterior dau loc la impozitare din momentul facturarii. Reprezintã cheltuieli accesorii ale livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii comisioanele, cheltuielile de ambalare, de transport, de asigurare şi altele de asemenea natura datorate de cumpãrãtor, în mãsura în care nu au fost cuprinse în preţurile negociate. Conform art. 14 din ordonanta nu se cuprind în baza de impozitare:
8.12. Remizele şi alte reduceri de preţ acordate de cãtre furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate dupã facturarea bunurilor sau serviciilor; bunurile acordate de cãtre furnizori clienţilor în vederea stimulãrii vinzarilor, în condiţiile prevãzute în contractele încheiate. Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele şi alte reduceri de preţ trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) se fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului; b) sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru prestaţie oarecare; c) sa fie reflectate în facturi sau în alte documente legale, iar pentru cele acordate dupã facturare sa se respecte prevederile art. 28 din ordonanta. 8.13. Penalizãrile pentru neîndeplinirea totalã sau parţialã a obligaţiilor contractuale. Excluderea din baza de impozitare se face numai dacã penalitãţile sînt percepute peste preţurile şi tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate. 8.14. Dobinzile percepute pentru plãţile cu intirziere, pentru împrumuturi acordate, pentru vinzari cu plata în rate sau la termene de peste 90 de zile. 8.15. Sumele achitate de furnizor sau de prestator în contul clientului şi care apoi se deconteazã acestuia. Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã sumelor respective se face numai de cãtre clientul în contul cãruia s-au achitat sumele respective. 8.16. Ambalajele care circula între furnizorii de marfa şi clienţi prin schimb, fãrã facturare. 8.17. Sumele încasate de la bugetul de stat de cãtre agenţii economici înregistraţi la organele fiscale ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã şi care sînt destinate finanţãrii investiţiilor, acoperirii diferenţelor de preţ şi de tarif, finanţãrii stocurilor de produse cu destinaţie specialã.
Conform art. 15 din ordonanta, baza de impozitare va fi redusã corespunzãtor în situaţiile:
8.18. Refuzurile totale sau parţiale rãmase definitive; 8.19. Ambalajele în care s-a expediat marfa, restituite şi facturate de clienţi. 8.20. Neincasarii totale sau parţiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienţi, declaraţi insolvabili prin hotãrîri judecãtoreşti definitive.
CAP. 9 Cotele de impozitare 9.1. În conformitate cu art. 17 din ordonanta, în România se aplica urmãtoarele cote de impozitare: - cota normalã de 18% - cota redusã de 9% - cota zero.
1. Cota de 18%
9.2. Se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. A din ordonanta, asupra operaţiunilor privind: A) Vinzarile de bunuri mobile şi imobile, efectuate de cãtre agenţii economici înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, cãtre beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în România, cu excepţia bunurilor supuse cotei reduse de 9%, cotei zero şi a celor scutite potrivit legii. Aceeaşi cota se aplica şi vinzarilor de bunuri cãtre persoanele fizice nerezidente în România. B) Importuri de bunuri mobile, precum şi vînzarea acestora cãtre beneficiari, în condiţiile prevãzute la lit. A) de mai sus. C) Prestãrile de servicii cãtre beneficiarii prevãzuţi la lit. A) de mai sus, şi anume: a) prestãrile aferente bunurilor de natura imobiliarã situate în România; b) transportul de persoane şi de mãrfuri cînd atît punctul de plecare, cît şi cel de sosire se afla pe teritoriul României; c) transportul pe parcurs intern al mãrfurilor importate, cînd acesta nu a fost inclus în valoarea în vama; d) serviciile prevãzute la cap. IV pct. 3, 4 şi 5 din prezentele norme, cu excepţia prestãrilor accesorii transportului, legate direct de exportul mãrfurilor sau de transportul internaţional de persoane.
2. Cota redusã de 9% 9.3. Cota redusã de 9% se aplica agenţilor economici producãtori, importatori şi cei care comercializeazã produsele supuse acestei cote conform art. 17 lit. B din ordonanta, cu excepţia agenţilor economici din reţeaua de alimentaţie publica şi a celor care practica adaosul comercial de alimentaţie publica.
3. Cota zero
Se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. C din ordonanta, pentru: 9.4. Exportul de bunuri şi prestãrile de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenţii economici cu sediul în România. Se considera export livrãrile de bunuri efectuate de agenţii economici cu sediul în România cãtre beneficiari cu sediul în strãinãtate şi care sînt transportate în afarã teritoriului tarii, cu îndeplinirea formalitãţilor vamale pentru export. Cota zero se aplica şi prestãrilor de servicii legate direct de exportul bunurilor, cum sînt: a) serviciile prestate de comisionari sau de alţi intermediari care intervin în operaţiunile de export; b) serviciile prestate de agenţii economici autorizaţi pentru certificarea calitãţii produselor livrate la export, pentru eliberarea certificatelor de origine şi a altor avize solicitate de exportator; c) transportul mãrfurilor exportate la destinaţie în strãinãtate; d) prestãrile accesorii la transportul bunurilor exportate: încãrcãri-descãrcãri alte mijloace de transport, manipulari ale mãrfurilor; e) închirierea mijloacelor de transport, inclusiv a celor dotate cu materiale necesare pentru protecţia mãrfurilor exportate; f) paza şi depozitarea mãrfurilor exportate; g) operaţiunile de prezentare şi ambalare a produselor destinate exportului; h) livrãrile de bunuri destinate aprovizionarii navelor şi aeronavelor care presteazã transporturi internaţionale de persoane şi de mãrfuri. 9.5. Prestatorii de servicii beneficiazã de cota zero numai în condiţiile în care prestarea se efectueazã pe baza de documente prezentate de beneficiari din care sa rezulte ca operaţiunile în cauza sînt direct legate de exportul de bunuri. În cazul în care nu se îndeplineşte condiţia de mai sus, prestatorul factureaza serviciile aplicind cota de 18%, urmînd ca exportatorul sa aplice prevederile art. 5 lit. b) din ordonanta. 9.6. Justificarea realitãţii exportului de bunuri şi a prestãrilor de servicii legate direct de exportul de bunuri se face cu: a) pentru exportul de bunuri: - factura externa; - declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale; - documentele de transport internaţional şi, dupã caz, polita de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi alte documente specifice care sa certifice realitatea exportului, stabilite de Ministerul Finanţelor; b) pentru prestãrile de servicii legate direct de exportul bunurilor: - copia de pe declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale, sau, dupã caz, documentele de transport internaţional, polita de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi alte documente specifice prestãrilor efectuate în porturi, aeroporturi, gãri şi autogãri. 9.7. Prestãrile de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România, contractate cu beneficiarii din strãinãtate. Se considera export prestãrile de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România, în favoarea beneficiarilor cu sediul în strãinãtate şi care sînt folosite în afarã României, referitoare la: a) închiriere de bunuri mobile corporale; b) cesiuni şi concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mãrci de fabrica şi de comerţ şi alte drepturi similare; c) servicii de publicitate, consulting, studii, cercetãri şi expertize, furnizarea de date şi informaţii; d) serviciile de arhitectura, proiectare, studii, expertize şi alte prestãri ale agenţilor imobiliari, pentru bunurile imobiliare situate în strãinãtate; e) reparaţiile, transformãrile, întreţinerea şi alte prestãri, efectuate la nivele de comerţ maritim sau pe fluvii internaţionale, precum şi la aeronave. Justificarea relaţiilor exportului se face cu: - contractele încheiate cu partenerii externi, sau, dupã caz, comanda acestora; - factura externa; - dovada încasãrii facturii externe sau, dupã caz, introducerii în banca a declaraţiei de încasare valuta. Sînt, de asemenea, supuse cotei zero: 9.8. Prestãrile de servicii efectuate în porturi şi aeroporturi, aferente navelor de comerţ maritim şi pe fluvii internaţionale, precum şi aeronavelor aparţinînd companiilor de transport strãine; 9.9. Transportul de marfa şi de persoane, în şi din porturile şi aeroporturile din România, cu nave şi aeronave româneşti, comandate de beneficiari cu sediul în strãinãtate; 9.10. Reparaţiile la mijloace de transport feroviar şi rutier, maşini şi utilaje tehnologice, contractate cu beneficiari din strãinãtate; 9.11. Transportul internaţional de persoane în şi din strãinãtate, efectuat de agenţii economici autorizaţi cu sediul în România, cu excepţia celui pentru agenţi economici, care intermediaza activitatea de turism internaţional, care determina baza de impozitare conform prevederilor pct. 8.6 din prezentele norme. Cota zero se aplica şi prestãrilor de servicii legate direct de transportul internaţional de persoane. Cota zero pentru transportul internaţional auto de persoane se aplica numai dacã este efectuat cu mijloace de transport rutier, pe rute stabilite cu grafic de circulaţie aprobat şi dacã durata acestuia pe parcurs extern depãşeşte 24 de ore. Durata transportului pe parcursul extern se dovedeşte cu documente oficiale din care sa rezulte data de ieşire/intrare în ţara, precum şi cu cele emise de prestatorii serviciilor de cazare, masa etc. din strãinãtate. Justificarea realitãţii transportului internaţional de persoane se face cu: - documentul de transport internaţional; - licenta de transport aprobatã de organele competente; - graficele de transport rutier aprobate; 9.12. Trecerea mijloacelor de transport, de mãrfuri şi de cãlãtori cu mijloace de transport fluvial specializate între România şi statele vecine; 9.13. Bunurile şi serviciile în favoarea directa a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare şi a reprezentantelor internaţionale interguvernamentale, acreditate în România, precum şi a personalului acestora, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor pe baza de reciprocitate; 9.14. Bunurile cumpãrate din expoziţiile organizate în România, precum şi din reţeaua comercialã, expediate sau transportate în strãinãtate de cãtre cumpãrãtorul care nu are domiciliul sau sediul în România, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor; 9.15. Bunurile şi serviciile destinate realizãrii unor obiective pe teritoriul României cu finanţare directa asigurata din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii nonprofit şi de caritate, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor. 9.16. Materialele, accesoriile şi alte bunuri care sînt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere cu îndeplinirea formalitãţilor de export; redevenţele şi chiriile aferente terenurilor şi construcţiilor din zonele libere.
Cotele de 18% şi 9%, recalculate
9.17. Cotele prevãzute de art. 17 din ordonanta se aplica asupra bazei de impozitare, determinata potrivit art. 13 din ordonanta, în care nu este cuprinsã taxa pe valoarea adãugatã. Pentru bunurile comercializate prin comerţul cu amãnuntul (magazine comerciale, consignatii, unitãţi de alimentaţie publica sau alte unitãţi care au relaţii directe cu populaţia), precum şi pentru unele prestãri de servicii (transport, posta, telefon, telegraf etc.), preţurile sau tarifele practicate cuprind şi taxa pe valoarea adãugatã. În aceste condiţii, taxa pe valoarea adãugatã se determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obţinute din vînzarea bunurilor şi din prestarea serviciilor respective, astfel: - (18 : 118) x 100 = 15,254 pentru operaţiunile supuse cotei de 18%; - (9 : 109) x 100 = 8,257 pentru operaţiunile supuse cotei de 9% . Acelaşi regim se aplica şi pentru determinarea taxei pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor vîndute pe baza de licitaţie, pe baza de evaluare sau expertiza, precum şi pentru alte situaţii în care documentele legale nu se specifica în mod expres cuantumul taxei pe valoarea adãugatã.
CAP. 10 Regimul deducerilor
10.1. Potrivit art. 18 din ordonanta, plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizãrii de: a) operaţiuni supuse taxei pe valoarea adãugatã conform art. 17 din ordonanta; b) bunuri şi servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere; c) acţiuni de sponsorizare, protocol, reclama şi publicitate, precum şi pentru alte acţiuni prevãzute de lege, cu respectarea plafoanelor şi destinaţiilor prevãzute în legi. 10.2. Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru realizarea operaţiunilor prevãzute la pct. 10.1 cuprind materiile prime şi materialele, combustibilul şi energia, piesele de schimb, obiectele de inventar şi de natura mijloacelor fixe, mãrfurile, precum şi alte bunuri şi servicii ce urmeazã a se reflecta în cheltuielile de producţie, de investiţii sau, dupã caz, de circulaţie. 10.3. Nu poate fi dedusã, potrivit legii, taxa pe valoarea adãugatã aferentã intrãrilor referitoare la: a) bunuri şi servicii destinate realizãrii de operaţiuni scutite pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere; b) bunuri şi servicii achiziţionate de furnizor sau de prestator în contul clientului şi care apoi se deconteazã acestuia potrivit pct. 8.15 din prezentele norme; c) servicii de transport, hoteliere, de restaurant şi altele, efectuate pentru agenţii economici care desfãşoarã activitãţi de intermediere în turism; d) alte cheltuieli care nu au legatura directa şi exclusiva cu activitatea agentului economic, cum ar fi cele pentru: distractie, divertisment, achiziţionarea şi întreţinerea autoturismelor folosite pentru activitãţi ce nu au drept scop obţinerea de profit; e) bunuri şi servicii aprovizionate pe baza de documente, care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de art. 25 lit. B din ordonanta; f) bunuri pierdute pe timpul transportului, bunuri lipsa sau depreciate calitativ constatate pe baza de inventariere peste normele legale, neimputabile. 10.4. Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune în parte, ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni. 10.5. În situaţia în care un agent economic realizeazã atît operaţiuni cu drept de deducere, cît şi operaţiuni fãrã drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã aprovizionarilor, dreptul de deducere se determina potrivit art. 20 din ordonanta, în raport cu participarea bunurilor şi a serviciilor achiziţionate la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere. Operaţiunile realizate de cantine, crese, grãdiniţe şi cluburi sportive nu se includ în decontul întocmit de unitatea pe lîngã care sînt organizate. Gradul de participare a bunurilor şi a serviciilor la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere se determina ca raport între suma reprezentind contravaloarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate cu drept de deducere şi totalul operaţiunilor realizate. La cererea justificatã a agenţilor economici, Ministerul Finanţelor poate aproba criterii specifice pentru exercitarea dreptului de deducere. 10.6. Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã sînt obligaţi: A. Sa justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei. Documentele legale sînt: a) facturile sau, dupã caz, chitanţa fiscalã pentru bunurile şi serviciile cumpãrate de la furnizorii din ţara; b) declaraţia vamalã de import sau actul constatator al organelor vamale; pentru importurile efectuate prin comisionari, taxa pe valoarea adãugatã înscrisã în declaraţia vamalã de import sau actul constatator se deduce numai de cãtre unitatea beneficiara pe baza documentelor respective transmise în copie certificatã de comisionari; c) documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adãugatã de cãtre agentul economic, pentru operaţiunile prevãzute la art. 8 din ordonanta; d) documentele specifice privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aprobate conform Hotãrîrii Guvernului nr. 768/1992. Documentele aferente intrãrilor de bunuri şi servicii care nu sînt legate direct şi exclusiv de activitatea agentului economic, precum şi cele destinate folosirii în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpãrãri, iar taxa pe valoarea adãugatã aferentã nu este deductibilã. În condiţiile în care, pentru destinatiile de mai sus, au fost utilizate bunuri aprovizionate iniţial pentru nevoile agentului economic, se aplica prevederile pct. 1.5 din prezentele norme. B. Sa justifice ca bunurile în cauza sînt destinate pentru desfãşurarea activitãţii agentului economic şi sînt proprietatea acestuia. 10.7. Modalitãţile de exercitare a dreptului de deducere sînt: a) prin reţinerea, din suma reprezentind taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii, a taxei pe valoarea adãugatã aferentã intrãrilor; b) prin rambursarea de cãtre organul fiscal a sumei reprezentind diferenţa dintre taxa aferentã intrãrilor şi taxa aferentã iesirilor. 10.8. Termenele de regularizare cu bugetul de stat a diferenţelor de taxa sînt urmãtoarele: A. Taxa datoratã bugetului de stat, stabilitã pe baza de deconturi ale plãtitorilor, se achitã pînã la data de 25 a lunii urmãtoare; B. Diferenţa rezultatã potrivit art. 2 lit. b) din ordonanta se ramburseazã în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare şi a documentaţiei justificative, la organul fiscal competent, pentru: a) operaţiunile de export; b) societãţile agricole constituite în baza Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 36/1991, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, precum şi societãţile comerciale care au ca obiect de activitate atît contractarea şi achiziţionarea de produse agricole vegetale, de animale şi pãsãri vii, cît şi industrializarea şi comercializarea produselor rezultate; c) unitãţile care prelucreaza sezonier produse agricole vegetale; d) unitãţile autorizate sa efectueze operaţiuni de contractare, achiziţie şi depozitarea produselor agricole vegetale; e) unitãţile pentru care prin lege s-a prevãzut exercitarea dreptului de deducere aferent bunurilor şi serviciilor destinate realizãrii produselor prevãzute la poziţiile 1-5 din lista-anexa la ordonanta; f) redactiile ziarelor pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã hirtiei de ziar; g) unitãţile productive noi pînã la punerea în funcţiune, precum şi pentru bunurile de natura mijloacelor fixe destinate retehnologizãrii secţiilor de producţie; h) diferenţele de primit rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale. C. Diferenţa rezultatã potrivit art. 21 lit. b) din ordonanta la alţi plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã decît cei prevãzuţi la lit. B de mai sus se compenseazã cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat în lunile urmãtoare. În situaţia în care din deconturile întocmite pe o perioada de trei luni consecutiv sumele datorate bugetului de stat nu acoperã integral taxa deductibilã, diferenţa se ramburseazã de organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia şi a cererii de rambursare. D. Organele fiscale pot compensa sumele cuvenite a fi rambursate potrivit prevederilor de la lit. B şi C de mai sus cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã şi neplatita din deconturile lunilor anterioare. Majorãrile de intirziere se calculeazã începînd cu prima zi lucrãtoare dupã expirarea termenului legal de plata şi pînã la data depunerii decontului din care rezulta sumele cuvenite a fi rambursate. 10.9. Sumele sub 1.000.000 lei nu se ramburseazã, urmînd a fi regularizate prin reportare în perioadele urmãtoare. 10.10. Dupã întocmirea documentaţiei şi prezentarea cererii de rambursare la organul fiscal competent, suma respectiva nu mai poate fi inclusã în decont şi reţinutã din taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor sau serviciilor facturate în perioada urmãtoare celei pentru care s-a solicitat regularizarea. 10.11. În baza art. 24 din ordonanta se stabilesc urmãtoarele cazuri în care organele Ministerului Finanţelor pot cere agenţilor economici garanţii personale sau solidare, dacã rambursarea se face înainte de verificarea documentaţiei: a) cînd suma de rambursat depãşeşte 100 milioane lei, ca urmare a livrãrii produselor la export; b) cînd din documentaţia prezentatã rezulta ca s-a ajuns în situaţia de a solicita rambursarea diferenţei de taxa pe valoarea adãugatã, ca urmare a unor aprovizionari excesive sau de calitate necorespunzãtoare sau nelivrarii produselor sau serviciilor prestate; c) cînd din verificãrile anterioare au rezultat abateri de la prevederile legii cu privire la obligaţiile plãtitorilor. Garanţiile vor fi constatate de cãtre agenţii economici din bunuri şi alte valori, pînã la nivelul sumelor solicitate a fi rambursate sau prin depunerea unei scrisori de garanţie prin care o unitate bancarã, cu sediul în România, se angajeazã sa plãteascã organelor fiscale eventuale sume incorect rambursate. Organele fiscale sînt obligate sa verifice corecta determinare a sumelor rambursate şi sa regularizeze eventualele diferenţe.
CAP. 11 Obligaţiile plãtitorilor A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale
11.1. Agenţii economici nou-infiintati vor fi luati în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, pe baza declaraţiei depuse conform Hotãrîrii Guvernului nr. 224/1993, în vederea atribuirii codului fiscal. Organele fiscale vor remite agenţilor economici care au declarat o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei pe 12 luni, în termen de 15 zile de la data primirii declaraţiei, înştiinţarea de luare în evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã cu aceeaşi data cu care s-a acordat codul fiscal. 11.2. Agenţii economici care în cursul anului au depãşit plafonul de scutire prevãzut la art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanta sînt obligaţi sa solicite luarea în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Cererea de depunere la organul fiscal care a atribuit codul fiscal, pînã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care plafonul a fost depãşit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor. În cazul în care cererea de luare în evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã se prezintã în luna în care s-a depãşit plafonul de scutire, luarea în evidenta se va face începînd cu data de 1 a lunii urmãtoare celei în care organele fiscale au primit cererea. 11.3. Pentru agenţii economici care, potrivit legii, îndeplinesc condiţiile de plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, nu au depus cererea de luare în evidenta şi nu au îndeplinit obligaţiile prevãzute de art. 25 lit. B, C şi D din ordonanta, organele fiscale vor proceda astfel: a) vor stabili taxa datoratã bugetului de stat prin diferenţa dintre taxa pe valoarea adãugatã deductibilã, determinata potrivit legii, pe baza documentelor legale primite de la furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii şi taxa colectata aferentã bunurilor livrate şi serviciile prestate sau, dupã caz, prin estimare; b) vor calcula majorãrile legale pentru intirzierea plãţii, vor aplica amenzile contravenţionale prevãzute de lege şi vor lua mãsuri pentru intrarea în legalitate. 11.4. Pentru agenţii economici care, deşi nu au depus cererea de luare în evidenta ca plãtitori, au respectata celelalte obligaţii prevãzute de art. 25 din ordonanta, organele fiscale vor proceda astfel: a) vor accepta decontãrile prezentate şi pe baza acestora îi vor lua în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã; b) vor aplica amenzile contravenţionale prevãzute de lege. 11.5. Agenţii economici care realizeazã exclusiv operaţiuni scutite, fãrã drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã aprovizionarilor, nu vor fi înregistraţi sau, dupã caz, vor fi scoşi din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. 11.6. La încetarea activitãţii, agenţii economici sînt obligaţi sa solicite, în termen de 15 zile de la data actului legal în care consemneazã situaţia respectiva, scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, concomitent cu depunerea declaraţiei prevãzute la art. 5 din Hotãrîrea Guvernului nr. 224/1993.
B. Cu privire la întocmirea documentelor de vînzare
11.7. Agenţii economici care realizeazã operaţiuni impozabile sînt obligaţi sa consemneze livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii în facturi sau în documente specifice aprobate în condiţiile prevãzute la art. 26 din ordonanta şi în Hotãrîrea Guvernului nr. 768/1992. Pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire, furnizorii sînt obligaţi ca în termen de trei zile lucrãtoare de la data livrãrii sa emita facturi şi sa le transmitã clienţilor. Pentru livrãri de bunuri care se efectueazã continuu, precum şi pentru prestãri de servicii facturate se poate face în luna urmãtoare celei în care livrarea sau prestarea s-a efectuat, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor. 11.8. Pentru avansuri, furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii sînt obligaţi sa emita facturi. Se excepteazã agenţii economici care beneficiazã de prevederile cap. VII pct. 7.5 lit. c) din prezentele norme.
C. Cu privire la evidenta operaţiunilor
11.9. Sa întocmeascã şi sa depunã lunar la organul fiscal, pînã la data de 25 a lunii urmãtoare, decontul de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor. Ministerul Finanţelor poate stabili şi alte termene de depunere a decontului în funcţie de volumul taxei pe valoarea adãugatã de plata şi de alte situaţii specifice ale plãtitorilor. Formularul se procura de la organul fiscal, se completeazã cu toate datele solicitate, se semneazã de persoanele autorizate şi i se aplica ştampila care angajeazã agentul economic. Agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã sînt obligaţi sa depunã deconturi la termenele stabilite, conform alineatului precedent, indiferent dacã au realizat sau nu operaţiuni ori dacã suma de plata sau de rambursare este zero. 11.10. Sa atribuie subunitatilor înregistrate în baza art. 3 din Hotãrîrea Guvernului nr. 224/1993 calitatea de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã numai dacã subunitatile respective au asigurate condiţii pentru respectarea art. 25 din ordonanta şi numai în condiţiile obţinerii avizului organului fiscal la care unitatea centrala este înregistratã ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã.
D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adãugatã
11.11. Sa achite taxa datoratã, potrivit decontului întocmit, pînã la data de 25 a lunii urmãtoare sau, dupã caz, pînã la termenul stabilit conform punctului 11.9 din prezentele norme, prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plãtitor sau la banca comercialã, dupã caz. 11.12. În cazul locatiilor de gestiune, taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii se plãteşte de locatar, dacã acesta are calitatea de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã. În cazul în care locatarul este o persoana fizica sau juridicã neinregistrata ca plãtitor, taxa pe valoarea adãugatã se plãteşte de cãtre locator. Sumele încasate de locator, reprezentind contravaloarea locatiei de gestiune nu se supun taxei pe valoarea adãugatã. 11.13. Pentru operaţiunile realizate pe baza de contracte de asociere, drepturile şi obligaţiile prevãzute de reglementãrile legale privind taxa pe valoarea adãugatã revin agentului economic care conduce evidenta contabila, potrivit legii. Repartizarea profitului între asociaţi nu se supune taxei pe valoarea adãugatã. 11.14. Pentru bunurile din import taxa pe valoarea adãugatã se determina de cãtre importator, inclusiv pentru bunurile exceptate de taxa vamalã, şi se înscrie în declaraţia vamalã de import care se prezintã organului vamal. 11.15. Importatorul sau, dupã caz, reprezentantul acestuia care întocmeşte declaraţia vamalã de import este obligat sa achite taxa pe valoarea adãugatã la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale. 11.16. Ministerul Finanţelor poate aproba ca taxa pe valoarea adãugatã aferentã importurilor de maşini şi utilaje tehnologice destinate investiţiilor productive, precum şi materiile prime şi materialele destinate producţiei sa fie inclusã în decontul lunar şi supusã aceloraşi reglementãri ca şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor livrate şi serviciilor prestate. Aprobarea se da anual, la cererea importatorilor, în condiţiile stabilite prin normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor. 11.17. Pentru mãrfurile din import aflate sub regim vamal, care suspenda temporar încasarea taxelor vamale, importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa garanteze şi plata taxei pe valoarea adãugatã. Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri de la garantarea plãţii taxei pe valoarea adãugatã datorate, conform regimului în vigoare pentru plata taxei vamale. 11.18. Pentru materiile prime, materialele şi accesoriile trimise de clienţi externi în vederea executãrii de comenzi de export pentru aceiaşi clienţi, nu se va calcula taxa pe valoarea adãugatã şi nu se va solicita garanţie pentru aceasta. La constatarea schimbãrii destinaţiei bunurilor respective, organele vamale vor sesiza organele fiscale teritoriale competente pentru a lua mãsuri potrivit prevederilor legale în vigoare. 11.19. Sa achite taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat concomitent cu declaraţia înaintatã organului fiscal pentru scoaterea din evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, în termenul reglementat prin art. 25 lit. A.b) din ordonanta.
CAP. 12 Dispoziţii finale
12.1. Formularele tipizate comune şi specifice în legatura cu aplicarea taxei pe valoarea adãugatã sînt cele aprobate conform Hotãrîrii Guvernului nr. 768/1992. 12.2. Corectarea erorilor de înregistrare în evidenta se va face conform prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilitãţii nr. 82/1991. Corectarea taxei pe valoarea adãugatã cuprinsã în facturi se face astfel: a) în cazul în care documentul nu a plecat de la agentul economic, acesta se anuleazã şi se emite un nou document; b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectueazã prin emiterea unei noi facturi cu semnul minus sau în roşu şi concomitent se emite o noua factura corecta. Factura de corectare va fi ataşatã la factura corect întocmitã şi vor fi înregistrate în jurnale şi reflectate în deconturile întocmite de furnizor şi beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea. 12.3. Sumele rãmase de încasat la data aplicãrii Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, pentru livrãri de bunuri şi prestãri de servicii cu plata în rate, nu se supun taxei pe valoarea adãugatã la termenele scadente dupã intrarea în vigoare a ordonanţei. 12.4. Avansurile încasate de furnizori şi prestatori pînã la data introducerii taxei pe valoarea adãugatã se impoziteazã potrivit reglementãrilor în vigoare existente la data efectuãrii operaţiunilor respective, urmînd ca la facturarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate baza de impozitare sa se diminueze corespunzãtor. 12.5. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor existente în stoc, în producţia în curs de fabricaţie şi semifabricate, la 31 decembrie 1994, destinate realizãrii produselor al cãror regim de taxa pe valoarea adãugatã se modifica de la scutire la impozitare cu cota de 9%, se deduce potrivit prevederilor art. 18 din ordonanta. Acelaşi regim se aplica începînd cu data de 1 ianuarie 1995 şi pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã materiilor prime şi materialelor, produselor finite, producţiei în curs de fabricaţie şi mãrfurilor existente în stoc la începutul lunii în care agenţii economici au fost luati în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã obiectivelor de investiţii care au fost puse în funcţiune în anul 1994, precum şi obiectivelor a cãror execuţie continua şi dupã 31 decembrie 1994, se recalculeazã corespunzãtor noului regim de impozitare aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 33/1994, iar diferenţele se regularizeazã prin decontul întocmit pentru luna ianuarie 1995 sau, dupã caz, la punerea în funcţiune a obiectivelor. 12.6. În situaţiile prevãzute la art. 32 alineatul ultim din ordonanta, organele fiscale sînt autorizate sa procedeze la stabilirea taxei pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat prin estimare. Estimarea se face tinindu-se seama de volumul activitãţii din perioada precedenta şi prin comparatie cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã de alţi agenţi economici cu profil similar. ----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
