Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARIRE nr. 220 din 30 aprilie 1992 privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medicului in Romania
EMITENT: GUVERN PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL 108 DIN 27/5 /92
Guvernul României hotãrãşte:
Se aproba principiile de baza ale Statutului medicului în România cuprinse în anexa, care fac parte integrantã din prezenta hotãrîre.
ANEXA 1
PRINCIPIILE DE BAZA
ale Statutului medicului în România
CAP. 1
Medicul şi profesia medicalã
ART. 1
1. Medicul este absolventul unui institut superior medical recunoscut de lege, calitate care îi conferã dreptul de initiativa şi decizie în exercitarea actului medical.
2. Medicul poarta deplina rãspundere a actului medical.
3. Medicul practician, prin natura umanitara şi liberala a profesiunii sale, nu este funcţionar public şi nici nu va putea fi asimilat funcţionarului public.
4. Medicii încadraţi în unitãţi medico-sanitare din reţeaua publica vor respecta obligaţiile ce decurg din reglementãrile legale sanitare, din prevederile contractului de munca şi ale reglementãrilor de ordine interioarã.
ART. 2
Profesiunea medicalã, indiferent dacã este organizatã şi exercitatã în sistem public sau privat, are ca scop prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sãnãtãţii individului şi a colectivitãţii.
CAP. 2
Conţinutul şi caracteristicile profesiunii medicale
ART. 3
Conţinutul activitãţii medicului consta în:
a) promovarea sãnãtãţii şi profilaxia imbolnavirilor;
b) stabilirea diagnosticului şi indicarea tratamentului bolilor;
c) efectuarea nemijlocitã a procedurilor diagnostice şi terapeutice cuprinse în competentele profesionale;
d) educaţia pentru sãnãtate;
e) recuperarea medicalã;
f) expertiza medicalã;
g) învãţãmînt şi cercetare medicalã.
ART. 4
1. Profesiunea medicalã este umanitara prin faptul ca orice act medical se exercita în interesul sãnãtãţii individului şi al colectivitãţii.
2. În orice condiţii de exercitare a profesiunii medicale, medicul trebuie sa dovedeascã disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect fata de fiinta umanã.
ART. 5
1. În exercitarea profesiunii medicale, în sistem public sau privat, medicul se bucura de toatã independenta profesionalã, ca o prerogativa a profesiei în interesul sãnãtãţii bolnavului. Decizia medicalã nu poate fi supusã nici unei constringeri administrative sau de alta natura.
2. Problemele de etica profesionalã rezultate din subordonarea ierarhica vor fi stabilite prin Codul deontologic medical.
ART. 6
Rãspunderea ce deriva din exercitarea actului medical este profesionalã.
ART. 7
1. Medicul este obligat sa pãstreze secretul profesional.
2. Informaţiile deţinute de medic despre o anumitã persoana, obţinute în urma exercitãrii profesiunii sale, nu poate fi impartasita unui terţ. Excepţiile sînt stabilite prin lege.
ART. 8
Medicul are ca obligaţie profesionalã şi morala permanenta menţinere a calificãrii la nivelul cunoştinţelor curente ale profesiunii, în acord cu progresele stiintelor medicale şi generale.
ART. 9
Medicul are îndatorirea fundamentalã de a acorda asistenta medicalã de urgenta, indiferent de situaţia sau locul unde se gãseşte.
CAP. 3
Relaţiile ce se stabilesc în exercitarea profesiei medicale
ART. 10
Relaţiile între medici se întemeiazã pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breasla, potrivit Codului deontologic medical.
ART. 11
1. Relaţiile medicului cu farmacistul se desfãşoarã în spirit de colaborare, în limitele competentelor specifice stabilite.
2. Medicul colaboreazã cu personalul paramedical cu pregãtire superioarã din sistemul sanitar, responsabilitãţile decurgind din activitatea desfasurata conform competentelor specifice.
3. Medicul organizeazã şi controleazã activitatea personalului mediu sanitar şi ajutator din subordine.
4. Medicul stabileşte necesitãţile de perfecţionare, instruieste şi apreciazã pregãtirea cadrelor medii din subordine.
ART. 12
1. Relaţiile medic-pacient se fundamenteazã pe dreptul optional al pacientului, exercitat în condiţiile legii, şi se întemeiazã pe respect şi încredere reciprocã.
2. Medicul este dator sa informeze pacientul sau reprezentanţii sãi legali asupra unor eventuale riscuri ale actului medical, precum şi asupra unui eventual refuz al actului medical.
ART. 13
Costul actului medical va fi suportat de individ sau de societate, în condiţiile reglementãrilor legale.
ART. 14
Importanta şi aportul social ale corpului medical constituie criteriul fundamental al aprecierii morale şi materiale ale medicului de cãtre societate.
ART. 15
Medicul colaboreazã cu reprezentanţii cultelor şi ai instituţiilor de caritate şi binefacere în interesul pacientilor, respectîndu-se specificitatea şi responsabilitatea fiecãrei instituţii, precum şi opţiunea bolnavului.
ART. 16
1. Ordinul Medicilor constituie forma superioarã de organizare profesionalã, nonguvernamentala, a întregului corp medical, ce va fi institutionalizata şi reglementatã potrivit legii.
2. Ordinul Medicilor are ca scop apãrarea prestigiului profesional al corpului medical, inclusiv în relaţiile cu mass-media, cît şi a intereselor bolnavilor.
3. Ordinul Medicilor este organizat pe baza principiilor eligibilitãţii şi ierarhiei.
4. Ordinului Medicilor i se acorda, potrivit legii, în domeniul profesiunii medicale, competentele normative, administrative şi jurisdicţionale.
5. Ordinul Medicilor se pronunţa, în condiţiile legii, asupra competentei profesionale a oricãrui medic.
6. Ordinul Medicilor poate reprezenta membrii sãi în relaţiile medicilor cu asociaţiile ştiinţifice, sindicatele, cu asociaţiile şi instituţiile de asigurare a sãnãtãţii, precum şi cu alte organizaţii, asociaţii şi fundaţii.
ART. 17
1. Culpa profesionalã se stabileşte fie de organismele Ordinului Medicilor, fie de organele de justiţie, în raport cu gravitatea faptelor şi consecinţele ce decurg din acestea.
2. Ordinul Medicilor poate exprima şi susţine în fata oricãrei autoritãţi punctul sau de vedere în situaţiile privind culpa medicalã.
CAP. 4
Dispoziţii finale
ART. 18
Medicii militari, şi dupã caz, civili, din reţeaua sanitarã a Ministerului Apãrãrii Naţionale, a Ministerului de Interne, a Ministerului Justiţiei - Direcţia Generalã a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informaţii şi Ministerului Transporturilor, sînt obligaţi sa respecte, pe lîngã prevederile şi principiile prezentului statut, reglementãrile legale specifice din domeniul acestor instituţii.
ART. 19
Prezenta hotãrîre îşi produce efectele pînã la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea Statutului medicului în România şi a Ordinului Medicilor.
ART. 20
Orice dispoziţie contrarã prezentei hotãrîri îşi înceteazã aplicabilitatea.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
