Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 791 din 2 august 2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004 , precum si pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 791 din 2 august 2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004 , precum si pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010
Comenteaza legea
HOTĂ?RÂRE nr. 791 din 2 august 2010
pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , precum şi pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010

În temeiul <>art. 108 din Constituţia României, republicatã ,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. I
<>Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:

A. Titlul I "Dispoziţii generale" se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Definiţii ale termenilor comuni
Art. 7. - (1) În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlului VI, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
[...]
2.1. Orice activitate poate fi reconsideratã ca activitate dependentã dacã îndeplineşte cel puţin unul dintre urmãtoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se aflã într-o relaţie de subordonare faţã de plãtitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plãtitorului de venit, şi respectã condiţiile de muncã impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfãşurãrii activitãţii, programul de lucru;
b) în prestarea activitãţii, beneficiarul de venit foloseşte baza materialã a plãtitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzãtoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncã şi altele asemenea;
c) beneficiarul de venit contribuie numai cu prestaţia fizicã sau cu capacitatea intelectualã, nu şi cu capitalul propriu;
d) plãtitorul de venit suportã în interesul desfãşurãrii activitãţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţarã şi în strãinãtate, precum şi alte cheltuieli de aceastã naturã;
e) plãtitorul de venit suportã indemnizaţia de concediu de odihnã şi indemnizaţia pentru incapacitate temporarã de muncã, în contul beneficiarului de venit;
f) orice alte elemente care reflectã natura dependentã a activitãţii.
2.2. În cazul reconsiderãrii unei activitãţi ca activitate dependentã, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate şi virate, fiind datorate solidar de cãtre plãtitorul şi beneficiarul de venit. În acest caz se aplicã regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcţiei de bazã.
[...]

Norme metodologice:
1. O activitate poate fi reconsideratã, potrivit criteriilor prevãzute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentã, în cazul în care raportul juridic în baza cãruia se desfãşoarã activitatea nu reflectã conţinutul economic al acestuia.
Activitãţile desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii, care genereazã venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activitãţi dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din Codul fiscal.

Codul fiscal:
Definiţia sediului permanent
Art. 8. - (1) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfãşoarã integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursalã, birou, fabricã, magazin, atelier, precum şi o minã, un puţ de ţiţei sau gaze, o carierã sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum şi locul în care continuã sã se desfãşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane juridice române care intrã într-un proces de reorganizare prevãzut la art. 27^1.
(3) Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activitãţi de supervizare legate de acestea, numai dacã şantierul, proiectul sau activitãţile dureazã mai mult de 6 luni.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune urmãtoarele:
a) folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitãrii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;
b) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;
c) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de cãtre o altã persoanã;
d) vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fãrã caracter permanent ori ocazionale, dacã produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lunã dupã încheierea târgului sau a expoziţiei;
e) pãstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionãrii de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident;
f) pãstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfãşurãrii de activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar de cãtre un nerezident;
g) pãstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activitãţilor prevãzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate desfãşuratã în locul fix sã fie de naturã preparatorie sau auxiliarã.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte activitãţile pe care o persoanã, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacã persoana acţioneazã în România în numele nerezidentului şi dacã este îndeplinitã una din urmãtoarele condiţii:
a) persoana este autorizatã şi exercitã în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activitãţile respective sunt limitate la cele prevãzute la alin. (4) lit. a)-f);
b) persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livreazã produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu se considerã cã are un sediu permanent în România dacã doar desfãşoarã activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care aceastã activitate este activitatea obişnuitã a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacã activitãţile unui astfel de agent sunt desfãşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent existã condiţii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se considerã ca fiind agent cu statut independent.
(7) Un nerezident nu se considerã cã are un sediu permanent în România numai dacã acesta controleazã sau este controlat de un rezident ori de o persoanã ce desfãşoarã o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(7^1) Persoanele juridice române beneficiare ale unor prestãri de servicii de natura activitãţilor de lucrãri de construcţii, montaj, supraveghere, consultanţã, asistenţã tehnicã şi orice alte activitãţi, executate de persoane juridice strãine sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia sã înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane juridice strãine sau persoane fizice nerezidente pentru activitãţi desfãşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrãrii potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activitãţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor activitãţi similare, se va avea în vedere data de începere a activitãţii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau orice alte informaţii ce probeazã începerea activitãţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugã la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de bazã.
(8) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se considerã a fi baza fixã.

Norme metodologice:
2. Sintagma loc prin care se desfãşoarã integral sau parţial activitatea acoperã orice fel de clãdiri, echipamente sau instalaţii utilizate pentru desfãşurarea activitãţii nerezidentului, indiferent dacã acestea sunt ori nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate existã şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare clãdiri pentru desfãşurarea activitãţii nerezidentului, ci dispune doar de un spaţiu. Nu este important dacã clãdirile, echipamentele sau instalaţiile sunt deţinute în proprietate, sunt închiriate ori se gãsesc în alt fel la dispoziţia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o tarabã în piaţã sau locul de activitate poate fi situat în clãdirea unei alte societãţi, atunci când un nerezident are în permanenţã la dispoziţie anumite clãdiri sau pãrţi ale acestora, deţinute în proprietate de altã societate.
3. Este suficient ca un nerezident sã aibã la dispoziţia sa un spaţiu utilizat pentru activitãţi economice pentru ca acesta sã constituie un loc de activitate, nefiind necesar niciun drept legal de utilizare a respectivului spaţiu.
4. Deşi nu este necesar niciun drept legal oficial de utilizare a unui anumit spaţiu pentru ca locul respectiv sã constituie sediu permanent, simpla prezenţã a unui nerezident într-o anumitã locaţie nu înseamnã cã locaţia respectivã se gãseşte la dispoziţia acelui nerezident. Acest principiu este ilustrat de urmãtoarele situaţii în care reprezentanţi ai unui nerezident sunt prezenţi în spaţiile unei alte societãţi:
a) Un vânzãtor care îşi viziteazã cu regularitate un client principal pentru a primi comenzi şi se întâlneşte cu directorul de achiziţii în biroul acestuia. În acest caz, clãdirea clientului nu se aflã la dispoziţia societãţii pentru care lucreazã vânzãtorul şi nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfãşoarã activitãţile nerezidentului. Cu toate acestea, în funcţie de situaţia existentã, se poate aplica art. 8 alin. (5) din codul fiscal pentru a considera cã existã un sediu permanent.
b) Un angajat al unei societãţi cãruia i se permite, pe o perioadã lungã de timp, sã utilizeze un birou în sediul unei alte societãţi pentru a asigura respectarea de cãtre societatea din urmã a obligaţiilor asumate prin contractul încheiat cu prima societate. În acest caz, angajatul desfãşoarã activitãţi legate de obiectul primei societãţi, iar biroul ce se gãseşte la dispoziţia sa în sediul celeilalte societãţi va constitui un sediu permanent al angajatorului sãu, dacã biroul este pus la dispoziţia sa pe o perioadã de timp suficient de lungã pentru a constitui un «loc de activitate» şi dacã activitãţile efectuate acolo depãşesc activitãţile precizate în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal.
c) O societate de transport rutier care foloseşte zilnic o perioadã scurtã de timp o platformã de livrare din depozitul clientului sãu, pentru a livra mãrfuri achiziţionate de acel client. În acest caz, prezenţa societãţii de transport rutier la platforma de livrare este de scurtã duratã şi societatea nu poate considera cã acel loc se aflã la dispoziţia sa şi constituie un sediu permanent al societãţii.
d) Un zugrav care, timp de 2 ani, petrece 3 zile pe sãptãmânã într-o clãdire mare de birouri ce aparţine principalului lui client. În acest caz, prezenţa zugravului în acea clãdire de birouri în care îşi desfãşoarã activitatea, respectiv zugrãveşte, constituie un sediu permanent al zugravului.
5. Cuvintele «prin care» trebuie sã se aplice în toate situaţiile în care activitãţile economice sunt desfãşurate într-o anumitã locaţie ce este la dispoziţia societãţii în acest scop. Astfel, se va considera cã o societate angajatã pentru pavarea unui drum îşi desfãşoarã activitatea «prin» locaţia în care are loc activitatea.
6. Locul de activitate trebuie sã fie «fix», astfel încât sã existe o legãturã între locul de activitate şi un anumit punct geografic. Nu este importantã perioada de timp în care o societate a unui stat contractant opereazã în celãlalt stat contractant dacã nu face acest lucru într-un loc distinct, dar nu înseamnã cã echipamentul ce constituie locul de activitate trebuie sã fie efectiv fixat pe sol. Este suficient ca echipamentul sã rãmânã într-un anumit loc. Atunci când activitãţile economice ale unei societãţi sunt deplasate între locaţii învecinate, pot exista dificultãţi în a stabili dacã existã un singur «loc de activitate». Dacã existã mai multe locuri de activitate şi dacã celelalte condiţii ale sediului permanent sunt îndeplinite, la fiecare dintre aceste locuri, societatea va avea mai multe sedii permanente. Se considerã cã existã un singur loc de activitate atunci când o anumitã locaţie, în interiorul cãreia sunt deplasate activitãţile, poate fi identificatã ca formând un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveşte activitatea respectivã. Acest principiu poate fi ilustrat prin exemple:
a) O minã constituie un singur loc de activitate, chiar dacã activitãţile pot fi deplasate dintr-o locaţie în alta în interiorul acelei mine, deoarece mina respectivã constituie o singurã unitate geograficã şi comercialã din punct de vedere al activitãţii miniere. Un «hotel de birouri» în care o firmã de consultanţã închiriazã în mod regulat diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de activitate pentru acea firmã, deoarece, în acest caz, clãdirea constituie un tot unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de activitate al acelei firme de consultanţã. O stradã pietonalã, o piaţã deschisã sau un târg în care îşi fixeazã standul un comerciant reprezintã unicul loc de activitate al respectivului comerciant.
b) Faptul cã activitãţile pot fi desfãşurate într-o zonã geograficã limitatã nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucreazã succesiv în cadrul unei serii de contracte fãrã legãturã între ele pentru mai mulţi clienţi diferiţi, într-o clãdire mare de birouri, fãrã sã existe contract pentru un proiect complex de zugrãvire a clãdirii, clãdirea nu este consideratã ca unic loc de activitate. Dacã însã un zugrav efectueazã, în cadrul unui singur contract, lucrãri în toatã clãdirea pentru un singur client, acest contract reprezintã un singur proiect şi clãdirea în ansamblul sãu este un singur loc de activitate pentru lucrãrile de zugrãvit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic.
c) O zonã în care activitãţile sunt desfãşurate ca parte a unui singur proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi care nu întruneşte aceleaşi condiţii din punct de vedere geografic nu constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci când un consultant lucreazã în diferite sucursale din locaţii diferite în cadrul unui singur proiect de instruire profesionalã a angajaţilor unei bãnci, fiecare sucursalã este consideratã separat. Dacã însã respectivul consultant se deplaseazã dintr-un birou în altul în cadrul aceleiaşi sucursale, se va considera cã el rãmâne în acelaşi loc de activitate. Locaţia unicã a sucursalei se încadreazã în condiţia de tot unitar din punct de vedere geografic, situaţie care lipseşte în cazul în care consultantul se deplaseazã între sucursale aflate în locaţii diferite.
7. Deoarece locul de activitate trebuie sã fie fix, se considerã sediu permanent dacã acel loc de activitate are un anumit grad de permanenţã. Se considerã astfel cã existã un sediu permanent atunci când locul de activitate a fost menţinut pe o perioadã mai lungã de 6 luni. Astfel, în cazul activitãţilor a cãror naturã este repetitivã, fiecare perioadã în care este utilizat locul de activitate trebuie analizatã în combinaţie cu numãrul de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot întinde pe un numãr de ani.
Un loc de activitate poate totuşi sã constituie un sediu permanent chiar dacã existã doar pentru o perioadã scurtã de timp. Astfel:
a) Întreruperile temporare de activitate nu determinã încetarea existenţei sediului permanent. Când un anumit loc de activitate este utilizat numai în intervale scurte de timp, dar aceste utilizãri au loc cu regularitate pe perioade lungi, locul de activitate nu trebuie considerat ca fiind de naturã strict temporarã.
b) De asemenea, în situaţiile în care un loc de activitate este utilizat pe perioade foarte scurte de timp de un numãr de societãţi similare conduse de aceeaşi persoanã sau de persoane asociate. În aceastã situaţie se evitã considerarea locului de activitate ca fiind utilizat altfel decât în scopuri temporare de fiecare dintre societãţi.
c) Atunci când un loc de activitate care a fost la început conceput pentru a fi utilizat pe o perioadã de timp scurtã, încât nu constituia sediu permanent, dar este în realitate menţinut mai mult, devine un loc fix de activitate şi se transformã retroactiv în sediu permanent. Un loc de activitate poate de asemenea constitui un sediu permanent de la înfiinţarea sa chiar dacã a existat, în practicã, doar pe o perioadã scurtã de timp, dacã acesta a fost prematur lichidat datoritã unor situaţii deosebite, cum ar fi eşecul investiţiei.
8. Pentru ca un loc de activitate sã constituie sediu permanent, societatea ce îl utilizeazã trebuie sã îşi desfãşoare integral sau parţial activitãţile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie sã fie permanentã în sensul cã nu existã întreruperi ale operaţiunilor, ci operaţiunile trebuie desfãşurate cu regularitate.
9. Atunci când activele corporale, precum utilajele, echipamentele industriale, comerciale sau ştiinţifice, clãdirile, ori activele necorporale, precum brevetele, procedurile şi alte proprietãţi similare, sunt închiriate sau acordate în leasing unor terţi printr-un loc fix de activitate menţinut de o societate a unui stat contractant în celãlalt stat, aceastã activitate va conferi, în general, locului de activitate caracterul de sediu permanent. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când printr-un loc fix de activitate este furnizat capital. Dacã o societate a unui stat închiriazã sau acordã în leasing utilaje, echipamente, clãdiri sau proprietãţi necorporale unei societãţi a celuilalt stat fãrã ca pentru aceastã închiriere sã menţinã un loc fix de activitate în celãlalt stat, atunci utilajele, echipamentele, clãdirea sau proprietãţile necorporale închiriate nu constituie un sediu permanent al locatorului, cu condiţia ca obiectul contractului sã fie limitat la simpla închiriere a utilajelor sau echipamentelor. Acesta este şi cazul când locatorul furnizeazã personal, ulterior instalãrii, pentru a opera echipamentul, cu condiţia ca responsabilitatea acestuia sã fie limitatã la operarea şi întreţinerea echipamentului sub conducerea, responsabilitatea şi controlul locatarului. Dacã personalul are responsabilitãţi mai largi, cum ar fi participarea la deciziile privind lucrãrile în care va fi utilizat echipamentul, sau dacã opereazã, asigurã service, inspecteazã şi întreţine echipamentul sub responsabilitatea şi controlul locatorului, atunci activitatea locatorului poate depãşi simpla închiriere a echipamentului şi poate constitui o activitate antreprenorialã. În acest caz se considerã cã existã un sediu permanent dacã este îndeplinit criteriul permanenţei.
10. Activitatea unei societãţi este desfãşuratã în principal de cãtre antreprenor sau de cãtre personal aflat într-o relaţie de angajare retribuitã cu societatea. Acest personal include angajaţi şi alte persoane care primesc instrucţiuni de la societate ca agenţi dependenţi. Prerogativele acestui personal în relaţiile sale cu terţii sunt irelevante. Nu are nicio importanţã dacã agentul dependent este autorizat sau nu sã încheie contracte, dacã lucreazã la locul fix de activitate. Un sediu permanent este considerat şi dacã activitatea societãţii este desfãşuratã în principal cu ajutorul echipamentului automatizat, activitãţile personalului fiind limitate la montarea, operarea, controlarea şi întreţinerea acestui echipament. Deci, maşinile cu câştiguri, automatele cu vânzare şi celelalte echipamente similare instalate de o societate a unui stat în celãlalt stat constituie un sediu permanent în funcţie de desfãşurarea de cãtre societate şi a altor activitãţi în afarã de instalarea iniţialã a maşinilor. Nu existã un sediu permanent atunci când societatea doar instaleazã maşinile şi apoi le închiriazã altor societãţi. Un sediu permanent existã atunci când societatea care instaleazã maşinile se ocupã pe cont propriu şi de operarea acestora şi de întreţinerea lor. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când maşinile sunt operate şi întreţinute de un agent dependent al societãţii.
11. Un sediu permanent existã imediat ce societatea începe sã îşi desfãşoare activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci când societatea pregãteşte activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate este înfiinţat de cãtre societate nu trebuie luatã în calcul, cu condiţia ca aceastã activitate sã difere substanţial de activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul permanent va înceta sã existe odatã cu renunţarea la locul fix de activitate sau odatã cu încetarea oricãrei activitãţi desfãşurate prin acesta, respectiv atunci când toate actele şi mãsurile ce au legãturã cu activitãţile anterioare ale sediului permanent sunt încheiate, cum ar fi finalizarea tranzacţiilor curente, întreţinerea şi repararea utilajelor. O întrerupere temporarã a operaţiunilor nu poate fi privitã însã ca o încetare a activitãţii. Dacã locul fix de activitate este închiriat unei alte societãţi, acesta va servi în mod normal numai activitãţilor acelei societãţi, şi nu activitãţilor locatorului; în general, sediul permanent al locatorului înceteazã sã existe, cu excepţia situaţiilor în care acesta continuã sã îşi desfãşoare activitatea pe cont propriu prin locul fix de activitate.
12. Deşi o locaţie în care echipamentul automat este operat de cãtre o societate poate constitui un sediu permanent în ţara în care este situat, trebuie fãcutã o distincţie între un computer, ce poate fi instalat într-o locaţie astfel încât în anumite condiţii poate constitui sediu permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web internet, care reprezintã o combinaţie de software şi date electronice, nu constituie un activ corporal, nu are o locaţie care sã poatã constitui un «loc de activitate» şi nu existã «un amplasament, cum ar fi clãdiri sau, în unele cazuri, echipamente sau utilaje» în ceea ce priveşte software-ul şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe care este stocat acel site web şi prin intermediul cãruia acesta este accesibil este un echipament ce are o locaţie fizicã şi locaţia fizicã poate constitui un «loc fix de activitate» al societãţii care opereazã serverul.
13. Distincţia dintre site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi utilizat este importantã, deoarece societatea care opereazã serverul poate fi diferitã de societatea care desfãşoarã activitãţi prin site-ul web. Este frecventã situaţia ca un site web prin care o societate desfãşoarã activitãţi sã fie gãzduit pe serverul unui furnizor de servicii internet. Deşi onorariile plãtite unui furnizor de servicii internet în cadrul acestui aranjament pot avea la bazã dimensiunea spaţiului pe disc utilizat pentru a stoca software-ul şi datele necesare site-ului web, prin aceste contracte serverul şi locaţia acestuia nu sunt la dispoziţia societãţii, chiar dacã respectiva societate a putut sã stabileascã cã site-ul sãu web va fi gãzduit pe un anumit server dintr-o anumitã locaţie. În acest caz, societatea nu are nicio prezenţã fizicã în locaţia respectivã, deoarece site-ul web nu este corporal. În aceste cazuri nu se poate considera cã respectiva societate a dobândit un loc de activitate prin aranjamentul de gãzduire a site-ului. În cazul în care societatea care desfãşoarã activitãţi printr-un site web are serverul la dispoziţia sa, aceasta deţine în proprietate sau închiriazã serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi opereazã acest server, locul în care se aflã serverul constituie un sediu permanent al societãţii dacã sunt îndeplinite celelalte condiţii ale art. 8 din Codul fiscal.
14. Computerul într-o anumitã locaţie poate constitui un sediu permanent numai dacã îndeplineşte condiţia de a fi fix. În cazul unui server, nu este relevantã posibilitatea ca serverul sã fie deplasat, ci dacã acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server sã constituie un loc de activitate fix, el trebuie sã fie amplasat într-un anumit loc pe o perioadã de timp suficientã pentru a fi considerat fix.
15. Pentru a se stabili dacã activitatea unei societãţi este desfãşuratã integral sau parţial printr-un astfel de echipament trebuie sã se analizeze de la caz la caz dacã datoritã acestui echipament societatea are la dispoziţie facilitãţi acolo unde sunt îndeplinite funcţiile de activitate ale societãţii.
16. Atunci când o societate opereazã un computer într-o anumitã locaţie, poate exista un sediu permanent chiar dacã nu este necesarã prezenţa niciunui angajat al societãţii în locaţia respectivã pentru a opera computerul. Prezenţa personalului nu este necesarã pentru a se considera cã o societate îşi desfãşoarã activitãţile parţial sau total într-o locaţie, atunci când nu se impune prezenţa personalului pentru a desfãşura activitãţi în acea locaţie. Aceastã situaţie se aplicã comerţului electronic în aceeaşi mãsurã în care se aplicã şi altor activitãţi în care echipamentul funcţioneazã automat, cum ar fi în cazul echipamentului automat de pompare utilizat în exploatarea resurselor naturale.
17. Un alt aspect este cel legat de faptul cã nu se poate considera cã existã un sediu permanent atunci când operaţiunile de comerţ electronic desfãşurate prin computer într-o anumitã locaţie dintr-o ţarã sunt limitate la activitãţile pregãtitoare sau auxiliare descrise în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal. Pentru a se stabili dacã anumite activitãţi efectuate într-o astfel de locaţie intrã sub incidenţa art. 8 alin. (4) din Codul fiscal, ele trebuie analizate de la caz la caz, ţinând seama de diversele funcţii îndeplinite de societate prin respectivul echipament. Activitãţile ce sunt în general privite ca fiind activitãţi pregãtitoare sau auxiliare includ în special:
a) furnizarea unei legãturi de comunicaţii - foarte asemãnãtoare cu o linie telefonicã - între furnizori şi clienţi;
b) publicitatea pentru bunuri sau servicii;
c) transmiterea informaţiilor printr-un server-oglindã în scopuri de securitate şi eficienţã;
d) culegerea de date de piaţã pentru societate;
e) furnizarea de informaţii.
18. Existã un sediu permanent când aceste funcţii constituie partea esenţialã şi semnificativã a activitãţii de afaceri a societãţii sau când alte funcţii centrale ale societãţii sunt realizate prin computer, echipamentul constituind un loc fix de activitate al societãţii, întrucât aceste funcţii depãşesc activitãţile prevãzute la art. 8 alin. (4) din Codul fiscal.
19. Funcţiile centrale ale unei anumite societãţi depind de natura activitãţii desfãşurate de respectiva societate. Unii furnizori de servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor lor în scopul gãzduirii site-urilor web sau a altor aplicaţii pentru alte societãţi. Pentru aceşti furnizori de servicii internet, operarea serverelor ce oferã servicii clienţilor reprezintã o componentã a activitãţii comerciale ce nu este consideratã o activitate pregãtitoare sau auxiliarã.
În cazul unei societãţi denumite «e-tailer» sau «e-comerciant» ce are ca activitate vânzarea de produse prin internet şi nu are ca obiect de activitate operarea serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locaţie nu este suficientã pentru a concluziona cã activitãţile desfãşurate în acel loc sunt mai mult decât activitãţi pregãtitoare şi auxiliare. Într-o astfel de situaţie trebuie sã se analizeze natura activitãţilor desfãşurate din perspectiva activitãţii derulate de societate. Dacã aceste activitãţi sunt strict pregãtitoare sau auxiliare faţã de activitatea de vânzare de produse pe internet şi locaţia este utilizatã pentru a opera un server ce gãzduieşte un site web care, aşa cum se întâmplã adesea, este utilizat exclusiv pentru promovare, pentru prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de informaţii potenţialilor clienţi, se aplicã art. 8 alin. (4) din codul fiscal şi locaţia nu va constitui un sediu permanent. Dacã funcţiile tipice aferente vânzãrii sunt realizate în acea locaţie, cum ar fi prin încheierea contractului cu clientul, procesarea plãţii şi livrarea produselor care sunt efectuate automat prin echipamentul amplasat în acel loc, aceste activitãţi nu pot fi considerate strict pregãtitoare sau auxiliare.
20. În ceea ce priveşte aplicarea art. 8 alin. (5) din Codul fiscal, pentru a stabili dacã un furnizor de servicii internet constituie un sediu permanent, atunci când acesta oferã serviciul de a gãzdui pe server site-urile web ale altor societãţi, se pune întrebarea dacã este aplicabil art. 8 alin. (5) din Codul fiscal. Art. 8 alin. (5) din codul fiscal nu se aplicã deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt consideraţi agenţi ai societãţilor cãrora le aparţin site-urile web, deoarece aceştia nu au autoritatea de a încheia contracte în numele acestor societãţi şi nu încheie în mod obişnuit astfel de contracte sau deoarece ei sunt consideraţi agenţi cu statut independent ce acţioneazã conform activitãţii lor obişnuite, lucru evidenţiat şi de faptul cã ei gãzduiesc site-uri web pentru societãţi diferite. Este de asemenea clar cã întrucât site-ul web prin care o societate îşi desfãşoarã activitatea nu este în sine o «persoanã», conform definiţiei prevãzute la art. 7 alin. (1) pct. 20 din Codul fiscal, art. 8 alin. (5) din codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera cã existã un sediu permanent, în virtutea faptului cã site-ul web este un agent al societãţii, în sensul acelui alineat.
21. La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5 «Sediu permanent» din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã.

Codul fiscal:
Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
Art. 11 - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autoritãţile fiscale pot sã nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
(1^1) Autoritãţile fiscale pot sã nu ia în considerare o tranzacţie efectuatã de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(1^2) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritãţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilitã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Ordinul şi lista contribuabililor declaraţi inactivi se comunicã contribuabililor cãrora le sunt destinate şi persoanelor interesate, prin afişarea pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(2) În cadrul unei tranzacţii între persoane române şi persoane nerezidente afiliate, precum şi între persoane române afiliate, autoritãţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricãreia dintre persoane, dupã cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţã al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţã al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvatã dintre urmãtoarele metode:
a) metoda comparãrii preţurilor, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza preţurilor plãtite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile cãtre persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit corespunzãtoare;
c) metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţã se stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjã de profit;
d) orice altã metodã recunoscutã în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã.

Norme metodologice:
22. Reconsiderarea evidenţelor, realizatã de autoritatea fiscalã în scopul reflectãrii preţului de piaţã al bunurilor şi serviciilor, se efectueazã şi la cealaltã persoanã afiliatã implicatã.
23. La estimarea preţului de piaţã al tranzacţiilor se poate utiliza una dintre urmãtoarele metode:
a) metoda comparãrii preţurilor;
b) metoda cost-plus;
c) metoda preţului de revânzare;
d) orice altã metodã recunoscutã în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã.
24. În termeni generali, preţul de piaţã este determinat prin raportarea la tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este necontrolatã dacã se desfãşoarã între persoane independente.
25. Metoda comparãrii preţurilor
Determinarea preţului de piaţã are la bazã comparaţia preţului tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entitãţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, mãrfuri sau servicii între persoane afiliate, preţul de piaţã este acel preţ pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile existente pe pieţe, comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de mãrfuri identice ori similare, în cantitãţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de platã. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţã se poate recurge la:
a) compararea preţurilor convenite între persoane afiliate cu preţurile convenite în relaţiile cu persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea internã a preţurilor);
b) compararea preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externã a preţurilor).
Pentru aplicarea metodei comparãrii preţurilor, preţul de piaţã al tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al mãrfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantitãţi comparabile, cu preţul de vânzare al mãrfurilor şi al serviciilor supuse evaluãrii. În cazul în care cantitãţile nu sunt comparabile, se utilizeazã preţul de vânzare pentru mãrfurile şi serviciile identice sau similare, vândute în cantitãţi diferite. Pentru aceasta, preţul de vânzare se corecteazã cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate.
26. Metoda cost-plus
Pentru determinarea preţului pieţei, metoda se bazeazã pe majorarea costurilor principale cu o marjã de profit corespunzãtoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru aceastã metodã, în cazul transferului de mãrfuri sau de servicii între persoane afiliate, este reprezentat de costurile producãtorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metodã de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazeazã şi politica de stabilire a preţurilor faţã de persoane independente. Suma care se adaugã la costul astfel stabilit va avea în vedere o marjã de profit care este corespunzãtoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest caz, preţul de piaţã al tranzacţiei controlate reprezintã rezultatul adãugãrii profitului la costurile de mai sus. În cazul în care mãrfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numãr de persoane afiliate, aceastã metodã urmeazã sã fie aplicatã separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activitãţile concrete ale fiecãrei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlatã va fi stabilit în mod corespunzãtor prin referinţã la costul plus profitul aceluiaşi furnizor în comparaţie cu tranzacţiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folositã este costul plus profitul care a fost câştigat în tranzacţii comparabile de cãtre o persoanã independentã.
27. Metoda preţului de revânzare
În cazul acestei metode preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare al produselor şi serviciilor cãtre entitãţi independente, diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjã de profit. Aceastã metodã se aplicã pornindu-se de la preţul la care un produs cumpãrat de la o persoanã afiliatã este revândut unei persoane independente. Acest preţ (preţul de revânzare) este apoi redus cu o marjã brutã corespunzãtoare (marja preţului de revânzare), reprezentând valoarea din care ultimul vânzãtor din cadrul grupului încearcã sã îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate (luând în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi sã realizeze un profit corespunzãtor. În acest caz, preţul de piaţã pentru transferul bunului între entitãţi afiliate este preţul care rãmâne dupã scãderea marjei brute şi dupã ajustarea cu alte costuri asociate achiziţionãrii produsului. Marja preţului de revânzare a ultimului vânzãtor într-o tranzacţie controlatã poate fi determinatã prin referinţã la marja profitului de revânzare, pe care acelaşi ultim vânzãtor o câştigã pentru bunurile procurate şi vândute în cadrul tranzacţiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vânzãri realizate de o persoanã independentã în cadrul unor tranzacţii necontrolate comparabile.
La stabilirea valorii marjei preţului de revânzare trebuie sã se aibã în vedere urmãtoarele aspecte:
a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpãrarea iniţialã şi revânzare, inclusiv cei referitori la schimbãrile survenite pe piaţã în ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia;
b) modificãrile survenite în starea şi gradul de uzurã al bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei, inclusiv modificãrile survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu;
c) dreptul exclusiv al revânzãtorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenţa decizia asupra unei schimbãri a marjei de preţ.
De regulã, metoda preţului de revânzare este utilizatã în cazul în care cel care revinde nu majoreazã substanţial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizatã şi atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja adecvatã.
28. În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã, se înţelege metoda marjei nete şi metoda împãrţirii profitului.
29. Metoda marjei nete
Metoda marjei nete implicã calcularea marjei nete a profitului, obţinutã de o persoanã în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu persoane afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de cãtre aceeaşi persoanã în tranzacţii cu persoane independente sau pe baza marjei obţinute în tranzacţii comparabile efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiaşi indicatori ai persoanelor independente care activeazã în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate.
În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare diferenţele dintre persoanele ale cãror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuţi în vedere urmãtorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piaţã şi a bunurilor echivalente, eficienţa şi strategia de management, poziţia pe piaţã, diferenţa în structura costurilor şi nivelul experienţei în afaceri.
30. Metoda împãrţirii profitului
Metoda împãrţirii profitului se foloseşte atunci când tranzacţiile efectuate între persoane afiliate sunt interdependente, astfel încât nu este posibilã identificarea unor tranzacţii comparabile. Aceastã metodã presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii şi împãrţirea acestor profituri între persoanele afiliate proporţional cu profitul care ar fi fost obţinut de cãtre persoane independente. Împãrţirea profiturilor trebuie sã se realizeze printr-o estimare adecvatã a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii de cãtre fiecare persoanã. Profiturile trebuie împãrţite astfel încât sã reflecte funcţiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de cãtre fiecare dintre pãrţi.
31. În cazul comparãrii tranzacţiilor dintre persoane afiliate şi cele independente se au în vedere:
a) diferenţele determinate de particularitãţile bunurilor materiale, nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor comparabile, în mãsura în care aceste particularitãţi influenţeazã preţul de piaţã al obiectului respectivei tranzacţii;
b) funcţiile îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.
La analiza funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi avute în vedere: importanţa economicã a funcţiilor îndeplinite de fiecare participant, împãrţirea riscurilor şi a responsabilitãţilor între pãrţile ce participã la tranzacţie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.
32. La stabilirea preţului de piaţã al tranzacţiilor dintre persoane afiliate se foloseşte una dintre metodele prevãzute mai sus. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere urmãtoarele elemente:
a) metoda care se apropie cel mai mult de împrejurãrile în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurenţe pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial;
b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcţionarea efectivã a persoanelor afiliate implicate în tranzacţii supuse liberei concurenţe;
c) gradul de precizie cu care se pot face ajustãri în vederea obţinerii comparabilitãţii;
d) circumstanţele cazului individual;
e) activitãţile desfãşurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f) metoda folositã trebuie sã corespundã împrejurãrilor date ale pieţei şi ale activitãţii contribuabilului;
g) documentaţia care poate fi pusã la dispoziţie de cãtre contribuabil.
33. Circumstanţele cazului individual care urmeazã sã fie luat în considerare în examinarea preţului de piaţã sunt:
a) tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mãrfurilor şi serviciilor transferate;
b) condiţiile pieţei pe care bunurile, mãrfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane independente;
c) activitãţile desfãşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi distribuţiei ale entitãţilor implicate;
d) clauzele cuprinse în contractele de transfer privind: obligaţiile, termenele de platã, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului;
e) în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
f) condiţiile speciale de concurenţã.
34. În aplicarea metodelor prevãzute la art. 11 alin. (2) din codul fiscal se iau în considerare datele şi documentele înregistrate în momentul în care a fost încheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar sã se aibã în vedere dacã terţe pãrţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzãtoare (de exemplu, clauze de actualizare a preţului).
În situaţia în care în legãturã cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de platã sau facilitãţi de credit pentru client diferite de practica comercialã obişnuitã), precum şi în cazul furnizãrii parţiale de materiale de cãtre client sau servicii auxiliare, la determinarea preţului de piaţã trebuie sã se ia în considerare şi aceşti factori.
35. La aplicarea metodelor prevãzute la art. 11 alin. (2) din codul fiscal nu se iau în considerare preţurile care au fost influenţate de situaţii competitive speciale, cum ar fi:
a) preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul;
b) preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţã;
c) preţuri care sunt influenţate de reglementãrile autoritãţilor publice.
36. Atunci când se stabileşte preţul de piaţã al serviciilor în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autoritãţile fiscale examineazã în primul rând dacã persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoanele afiliate.
În cazul furnizãrilor de servicii se iau în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu existã tarife comparabile se foloseşte metoda «cost-plus».
37. În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de cãtre acele persoane afiliate care urmeazã sã beneficieze de pe urma publicitãţii fãcute sau, dacã este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul. În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mamã în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlatã.
La calcularea profitului, autoritãţile fiscale estimeazã cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proporţional cu beneficiile câştigate de aceste persoane din publicitate. Dacã un contribuabil efectueazã cheltuieli cu publicitatea de care beneficiazã şi o persoanã afiliatã, se presupune cã prima persoanã a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proporţional cu natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independentã.
Pentru a stabili mai clar proporţiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoanã cu publicitatea, de care beneficiazã douã sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a fãcut publicitatea şi cota de piaţã a respectivelor persoane afiliate în vânzãrile de bunuri şi servicii cãrora li s-a fãcut reclama.
38. Când un contribuabil acordã un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primeşte un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreatã de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv împrumutului.
În cazul serviciilor de finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizeazã:
a) dacã împrumutul dat este în interesul desfãşurãrii activitãţii beneficiarului şi a fost utilizatã în acest scop;
b) dacã a existat o schemã de distribuţie a profitului.
Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie a profitului va fi presupusã dacã la data acordãrii împrumutului nu se aşteaptã în mod cert o rambursare a împrumutului sau dacã contractul conţine clauze defavorabile pentru plãtitor.
Atunci când se examineazã dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicatã, valuta implicatã, riscurile de schimb şi costurile mãsurilor de asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare a împrumutului.
Raportarea condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurãri comparabile şi în aceeaşi zonã valutarã de o persoanã independentã. De asemenea, trebuie sã se ţinã seama de mãsurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a împãrţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru platã la termen pe cheltuiala împrumutãtorului).
39. În cazul dobânzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar sã se examineze dacã costul dobânzii reprezintã o practicã comercialã obişnuitã sau dacã pãrţile care fac tranzacţia cer dobândã acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analizã se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.
40. Atunci când se stabileşte preţul de piaţã al drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autoritãţile fiscale examineazã în primul rând dacã persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.
În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectualã, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceeaşi naturã, costurile folosirii proprietãţii nu sunt deduse separat dacã drepturile sunt transferate în legãturã cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacã sunt incluse în preţul acestora.
41. În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere urmãtoarele:
a) între persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanţã sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societãţiimamã, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi cerutã o remuneraţie pentru aceste activitãţi, în mãsura în care baza lor legalã este relaţia juridicã ce guverneazã forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legãturile dintre entitãţi. Cheltuielile de aceastã naturã pot fi deduse numai dacã astfel de entitãţi furnizeazã în plus servicii persoanelor afiliate sau dacã în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea naturã de cãtre o filialã care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridicã dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama cã nu ar fi folosit aceste servicii dacã ar fi fost o persoanã independentã;
b) serviciile trebuie sã fie prestate în fapt. Simpla existenţã a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficientã, deoarece, ca regulã generalã, persoanele independente plãtesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autoritãţile fiscale vor lua în considerare şi Liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã."

B. Titlul II "Impozitul pe profit"

1. Punctul 11^5 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"11^5. Prevederile art. 18 alin. (2) din codul fiscal nu se aplicã contribuabililor aflaţi în inactivitate temporarã sau care au declarat pe propria rãspundere cã nu desfãşoarã activitãţi la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecãtoreşti competente, dupã caz. În cazul în care contribuabilii solicitã înscrierea, în cursul anului, a situaţiilor menţionate, prevederile art. 18 alin. (2) din codul fiscal se aplicã pentru perioada cuprinsã între începutul anului şi data când contribuabilul înregistreazã la oficiul registrului comerţului/registrul ţinut de instanţele judecãtoreşti competente cererea de înscriere de menţiuni. Dacã perioada de inactivitate temporarã/nedesfãşurare a activitãţii înceteazã în cursul anului, contribuabilii aplicã prevederile art. 18 alin. (2) din codul fiscal pentru perioada rãmasã din anul respectiv."

2. Dupã punctul 11^7 se introduce un nou punct, punctul 11^8, cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Impozit minim
Art. 18. [...]
(5) Contribuabilii prevãzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectueazã pentru trimestrele I-III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevãzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzãtor pentru trimestrul respectiv, prin împãrţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numãrul de luni aferente trimestrului respectiv. În situaţia în care perioada impozabilã începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim prevãzut la alin. (3) se recalculeazã corespunzãtor numãrului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectueazã comparaţia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevãzut la alin. (3).

Norme metodologice:
11^8. Exemplu de calcul
Un contribuabil înregistreazã la data de 31 decembrie 2009 venituri totale anuale în sumã de 250.000 lei, cãrora le corespunde, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, un impozit minim anual de 6.500 lei, respectiv 1.625 lei trimestrial.
În trimestrul I 2010, contribuabilul determinã un impozit pe profit de 1.800 lei. În urma efectuãrii comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului I cu impozitul minim trimestrial rezultã impozit pe profit datorat de 1.800 lei.
În trimestrul II 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este 3.300 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul II este 1.500 lei (3.300 - 1.800) determinat ca diferenţã între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul pe profit datorat în trimestrul I. În urma efectuãrii comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim trimestrial rezultã impozit minim datorat în sumã de 1.625 lei.
În trimestrul III 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este 6.925 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul III este 3.500 lei (6.925 - 1.800 - 1.625) determinat ca diferenţã între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul datorat în trimestrele I şi II. În urma efectuãrii comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului III cu impozitul minim trimestrial rezultã impozit pe profit datorat de 3.500 lei.
La sfârşitul anului 2010, contribuabilul înregistreazã impozit pe profit anual în sumã de 5.000 lei.
În cazul în care contribuabilul efectueazã definitivarea exerciţiului financiar 2010 pânã la data de 25 februarie 2011, în urma efectuãrii comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de 6.500 lei rezultã impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul impozitului minim în sumã de 6.500 lei. Astfel, având în vedere faptul cã impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 6.925 lei, la finele anului contribuabilul înregistreazã un impozit pe profit de recuperat final în sumã de 425 lei (6.925 - 6.500) lei.
În cazul în care contribuabilul efectueazã definitivarea exerciţiului financiar 2010 pânã la data de 25 aprilie 2011, declarã şi plãteşte pentru trimestrul IV al anului 2010 impozit pe profit în sumã egalã cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, adicã suma de 3.500 lei. În urma efectuãrii comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de 6.500 lei rezultã impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul impozitului minim în sumã de 6.500 lei. În acest caz, având în vedere faptul cã impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 10.425 lei, la finele anului contribuabilul înregistreazã un impozit pe profit de recuperat final în sumã de 3.925 lei (10.425 - 6.500) lei."

3. Punctul 22 se abrogã.

4. La punctul 23, dupã litera g) se introduce o nouã literã, litera h), cu urmãtorul cuprins:
"h) cheltuielile privind serviciile care vizeazã eficientizarea, optimizarea, restructurarea operaţionalã şi/sau financiarã a activitãţii contribuabilului."

5. Punctul 45 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Excepţia nu se aplicã pentru cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a titlurilor de participare tranzacţionate pe piaţa autorizatã şi supravegheatã de Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv;

Norme metodologice:
45. Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercialã la care se deţin titlurile de participare sau ca urmare a evaluãrii potrivit reglementãrilor contabile, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
În sensul prevederilor art. 20 lit. b) şi art. 21 alin. (4) lit. h) din Codul fiscal, obligaţiunile pe termen lung reprezintã obligaţiunile cu maturitate/scadenţã mai mare de un an, stabilitã conform prospectului de emisiune."

6. Punctul 70 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"70. În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bãnci internaţionale de dezvoltare se înţelege:
- Banca Internaţionalã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiarã Internaţionalã (C.F.I.) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţionalã (A.D.I.);
- Banca Europeanã de Investiţii (B.E.I.);
- Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);
- bãnci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regionalã similare.
Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Intrã sub incidenţa prevederilor art. 23 alin. (4) din codul fiscal şi dobânzile/pierderile din diferenţe de curs valutar, aferente împrumuturilor obţinute în baza obligaţiunilor emise, potrivit legii, de cãtre societãţile comerciale, cu respectarea cerinţelor specifice de admitere la tranzacţionare pe o piaţã reglementatã din România, potrivit prevederilor <>Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cele admise la tranzacţionare pe pieţe strãine de valori mobiliare reglementate de autoritatea în domeniu a statelor respective."

7. Punctul 71^3 se abrogã.

8. Dupã punctul 93 se introduc douã noi puncte, punctele 93^1 şi 93^2, cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Credit fiscal
Art. 31. [...]
(3) Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, dacã se aplicã prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul strãin şi dacã persoana juridicã românã prezintã documentaţia corespunzãtoare, conform prevederilor legale, din care sã rezulte faptul cã impozitul a fost plãtit statului strãin.

Norme metodologice:
93^1. Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, dacã se aplicã prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul strãin şi dacã persoana juridicã românã prezintã documentul ce atestã plata impozitului confirmat de autoritatea competentã a statului strãin cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri.
93^2. Când o persoanã juridicã rezidentã în România obţine venituri/profituri care în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul strãin sunt supuse impozitãrii în statul strãin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevãzutã în convenţie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, dupã caz."

9. Punctul 100 se abrogã.

10. Punctele 100^1 şi 100^2 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
CAPITOLUL VI
Impozitul pe dividende
Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende
Art. 36. - (1) O persoanã juridicã românã care distribuie/plãteşte dividende cãtre o persoanã juridicã românã are obligaţia sã reţinã, sã declare şi sã plãteascã impozitul pe dividende reţinut cãtre bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol.
(2) Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plãtit unei persoane juridice române.
(3) Impozitul pe dividende se declarã şi se plãteşte la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se distribuie/plãteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plãtite pânã la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plãteşte pânã la data de 25 ianuarie a anului urmãtor.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplicã în cazul dividendelor plãtite de o persoanã juridicã românã:
a) unei alte persoane juridice române, dacã beneficiarul dividendelor deţine, la data plãţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadã de 2 ani împliniţi pânã la data plãţii acestora inclusiv;
b) fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat;
c) organelor administraţiei publice care exercitã, prin lege, drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al statului la acele persoane juridice române.
(5) Cota de impozit pe dividende prevãzutã la alin. (2) se aplicã şi asupra sumelor distribuite/plãtite fondurilor deschise de investiţii, încadrate astfel, potrivit reglementãrilor privind piaţa de capital.

Norme metodologice:
100^1. Nu intrã sub incidenţa prevederilor art. 36 din Codul fiscal, nefiind considerate dividende, urmãtoarele distribuiri:
a) distribuiri de titluri de participare suplimentare, astfel cum acestea sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 12 lit. a) din Codul fiscal, efectuate în legãturã cu o operaţiune de majorare a capitalului social al unei persoane juridice, care nu modificã, pentru participanţii la persoana juridicã respectivã, procentul de deţinere a titlurilor de participare;
b) distribuiri în legãturã cu dobândirea/rãscumpãrarea de cãtre o societate comercialã de acţiuni proprii, potrivit legii, astfel cum aceste distribuiri sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 12 lit. b) din Codul fiscal;
c) distribuiri efectuate cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de cãtre participanţi, astfel cum aceste distribuiri sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 12 lit. d) din Codul fiscal.
În cazul în care aceste distribuiri sunt efectuate în legãturã cu operaţiuni în cazul cãrora <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impune efectuarea unor rotunjiri de valoare a titlurilor de participare deţinute de participanţi, modificarea datoratã acestor rotunjiri nu se considerã modificare a procentului de deţinere a titlurilor la persoana juridicã respectivã.
100^2. În aplicarea prevederilor art. 36 alin. (3) din Codul fiscal, pentru dividendele distribuite şi neplãtite pânã la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plãteşte pânã la data de 25 ianuarie a anului urmãtor. Pentru dividendele distribuite şi plãtite pânã la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plãteşte pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se plãteşte dividendul.
Intrã sub incidenţa prevederilor art. 36 alin. (4) lit. a) din codul fiscal şi dividendele distribuite şi plãtite, dupã data de 1 ianuarie 2007, chiar dacã acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în mãsura în care beneficiarul îndeplineşte condiţiile prevãzute de acest alineat.
În sensul prevederilor art. 36 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadã de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plãţii dividendelor.
Nu intrã sub incidenţa prevederilor art. 36 alin. (4) lit. b) din codul fiscal dividendele distribuite de persoane juridice române fondurilor de pensii facultative sau fondurilor de pensii administrate privat, entitãţi care, în conformitate cu prevederile specifice de înfiinţare şi organizare, nu dobândesc personalitate juridicã şi nu se încadreazã în categoria fondurilor deschise de investiţii, potrivit reglementãrilor privind piaţa de capital."

11. Punctul 100^3 se abrogã.

C. Titlul III "Impozitul pe venit"

1. La punctul 3, dupã a treia liniuţã se introduce o nouã liniuţã, cu urmãtorul cuprins:
"- indemnizaţia acordatã persoanei cu handicap grav în situaţia în care angajatorul nu poate asigura acesteia un înlocuitor al asistentului personal, potrivit legii;".

2. Dupã punctul 23^2 se introduce un nou punct, punctul 23^3, cu urmãtorul cuprins:
"23^3. Sunt venituri din profesii libere şi veniturile din activitãţi desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii, ca profesii reglementate, inclusiv în cazul în care activitatea este desfãşuratã pe bazã de contract, pentru societãţi comerciale sau alte entitãţi reglementate potrivit legii sã desfãşoare activitãţi care genereazã venituri din profesii libere."

3. Dupã punctul 24 se introduce un nou punct, punctul 24^1, cu urmãtorul cuprins:
"24^1. Sunt considerate venituri din activitãţi independente veniturile din drepturi de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor <>Legii nr. 8/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare."

4. Punctul 25 se abrogã.

5. Dupã punctul 36 se introduce un nou punct, punctul 36^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activitãţi independente, determinat pe baza contabilitãţii în partidã simplã
Art. 48. - (1) Venitul net din activitãţi independente se determinã ca diferenţã între venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în naturã din desfãşurarea activitãţii;
b) veniturile sub formã de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legãturã cu o activitate independentã;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentã, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã încetarea definitivã a activitãţii, cu excepţia reorganizãrilor, când se pãstreazã destinaţia bunurilor;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfãşura o activitate independentã sau de a nu concura cu o altã persoanã;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de platã apãrute în legãturã cu o activitate independentã;
f) veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscalã, instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
b) sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despãgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaţii.
(4) Condiţiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) sã fie efectuate în cadrul activitãţilor desfãşurate în scopul realizãrii venitului, justificate prin documente;
b) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite;
c) sã respecte regulile privind amortizarea, prevãzute în titlul II, dupã caz;
d) cheltuielile cu primele de asigurare sã fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4. persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitãrii sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãţii de cãtre suportator.
(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia plãtitã pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de pânã la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, potrivit legii;
f^1) cheltuielile reprezentând tichetele de vacanţã acordate de angajatori, potrivit legii;
g) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru o persoanã;
h) prima de asigurare voluntarã de sãnãtate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o persoanã;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentã, cât şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuialã care este aferentã activitãţii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de muncã şi boli profesionale, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfãşoarã activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfãşurarea activitãţii, pe baza contractului încheiat între pãrţi, în limita nivelului dobânzii de referinţã a Bãncii Naţionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing;
m) cotizaţii plãtite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
n) cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
(6) Baza de calcul se determinã ca diferenţã între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol, cotizaţiile plãtite la asociaţiile profesionale.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se aflã pe teritoriul României sau în strãinãtate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strãinãtate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e) donaţii de orice fel;
f) amenzile, confiscãrile, dobânzile, penalitãţile de întârziere şi penalitãţile datorate autoritãţilor române şi strãine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) Abrogatã
i) cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsã din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o poliţã de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încãlcãrii dispoziţiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
l^1) în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximã autorizatã care sã nu depãşeascã 3.500 kg şi care sã nu aibã mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre urmãtoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pazã şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfãşurare a activitãţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzãri şi de agenţi de recrutare a forţei de muncã;
2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu platã, inclusiv pentru activitatea de taxi;
3. vehiculele utilizate pentru închirierea cãtre alte persoane, inclusiv pentru desfãşurarea activitãţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi;
m) alte sume prevãzute prin legislaţia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente sunt obligaţi sã organizeze şi sã conducã contabilitate în partidã simplã, cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind evidenţa contabilã, şi sã completeze Registrul-jurnal de încasãri şi plãţi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevãzute de legislaţia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfãşurãrii activitãţii.

Norme metodologice:
36^1. Prin reorganizare se înţelege orice schimbare a modalitãţii de exercitare a unei activitãţi, precum şi transformarea formei de exercitare a acesteia într-o altã formã, potrivit legislaţiei în materie, pentru activitãţi care genereazã venituri supuse impozitului pe venit, în condiţiile continuãrii activitãţii.
În cazul reorganizãrii unei activitãţi potrivit legislaţiei în materie, când nu se pãstreazã destinaţia bunurilor, se include în venitul brut al afacerii şi contravaloarea bunurilor şi drepturilor din patrimoniul afacerii care se reorganizeazã."

6. Dupã punctul 42 se introduc douã noi puncte, punctele 42^1 şi 42^2, cu urmãtorul cuprins:
"42^1. Pentru contribuabilii persoane fizice care desfãşoarã o activitate independentã ca întreprindere individualã, venitul net se poate determina pe bazã de norme anuale de venit, cu respectarea prevederilor art. 49 din Codul fiscal.
42^2. La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat prin înmulţirea cu 12 a salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã reprezintã venitul net anual înainte de aplicarea criteriilor de corecţie."

7. La punctul 68 litera a), dupã a şaptea liniuţã se introduce o nouã liniuţã, cu urmãtorul cuprins:
"- valoarea nominalã a tichetelor de masã, tichetelor de creşã, tichetelor de vacanţã, acordate potrivit legii;".

8. La punctul 68, dupã litera c) se introduce o nouã literã, litera c^1), cu urmãtorul cuprins:
"c^1) sumele reprezentând plãţile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervã sau al cãrui contract înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã netã, acordate acestuia la trecerea în rezervã sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plãţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi în situaţii similare, al cãror cuantum se determinã în raport cu salariul de bazã lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;".

9. La punctul 68, dupã litera l) se introduce o nouã literã, litera l^1), cu urmãtorul cuprins:
"l^1) sumele reprezentând plãţile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de muncã au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii, precum şi sumele reprezentând plãţile compensatorii calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã la încetarea raporturilor de muncã sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;".

10. La punctul 70, dupã litera h) se introduce o nouã literã, litera i), cu urmãtorul cuprins:
"i) tichetele cadou acordate potrivit legii, indiferent dacã acestea sunt acordate potrivit destinaţiei şi cuantumului prevãzute la art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal."

11. La punctul 82, prima liniuţã se abrogã.

12. Dupã punctul 109 se introduce un nou punct, punctul 109^1, cu urmãtorul cuprins:
"109^1. Valoarea tichetelor de masã, tichetelor de creşã, tichetelor cadou, tichetelor de vacanţã, acordate potrivit legii, luatã în calcul la determinarea impozitului pe veniturile din salarii, este valoarea nominalã. Veniturile respective se impoziteazã ca venituri din salarii în luna în care acestea sunt primite."

13. La punctul 111 litera b), dupã a treia liniuţã se introduce o nouã liniuţã, cu urmãtorul cuprins:
"- sumelor reprezentând drepturile prevãzute la pct. 68 lit. c^1) şi l^1) din Codul fiscal."

14. Dupã punctul 111 se introduce un nou punct, punctul 111^1, cu urmãtorul cuprins:
"111^1. În cazul sumelor plãtite direct de cãtre angajat care are calitatea de participant la o schemã de pensii facultative, pentru determinarea bazei de calcul a impozitului pe veniturile din salarii, contribuţiile la fondurile de pensii facultative plãtite se deduc din veniturile lunii în care s-a efectuat plata contribuţiei, în limita venitului realizat, pe baza documentelor justificative emise de cãtre fondul de pensii facultative."

15. Punctul 140^2 se abrogã.

16. La punctul 144^1, primul paragraf se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(1^1) Veniturile sub formã de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum şi cele la depozitele clienţilor, constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, realizate începând cu 1 iulie 2010, se impun cu o cotã de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Impozitul se calculeazã şi se reţine de cãtre plãtitorii de astfel de venituri la momentul înregistrãrii în contul curent sau în contul de depozit al titularului. Virarea impozitului se face lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare înregistrãrii în cont.
(2) Veniturile sub formã de dobânzi realizate începând cu 1 iulie 2010 pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotã de 16% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic. Pentru veniturile sub formã de dobânzi, impozitul se calculeazã şi se reţine de cãtre plãtitorii de astfel de venituri la momentul înregistrãrii în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formã de dobândã pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de cãtre plãtitorii de venit se efectueazã la momentul plãţii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare înregistrãrii/rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plãţii dobânzii, pentru venituri de aceastã naturã, pe baza contractelor civile.

Norme metodologice:
144^1. Veniturile sub formã de dobânzi realizate pânã la data de 30 iunie 2010 inclusiv sunt venituri neimpozabile.
Veniturile sub formã de dobânzi realizate începând cu data de 1 iulie 2010 se impun cu o cotã de 16% din suma acestora.
Baza de calcul asupra cãreia se aplicã cota de impozit de 16% este constituitã din veniturile calculate începând cu data de 1 iulie 2010 pânã la data scadenţei depozitului şi înregistrate în contul curent sau în contul de depozit al titularului.
Baza de calcul asupra cãreia se aplicã cota de impozit de 16% este constituitã din veniturile calculate începând cu data de 1 iulie 2010 şi pentru dobânzile aferente depozitelor la vedere, depozitelor clienţilor constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, conturilor curente, instrumentelor de economisire, precum şi contractelor civile."

17. Punctul 144^2 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(3) Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevãzute la alin. (1) şi (2) se efectueazã astfel:
a) câştigul net determinat la sfârşitul fiecãrui trimestru din transferul titlurilor de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societãţilor închise, se impune cu o cotã de 16%. Obligaţia calculãrii şi virãrii impozitului reprezentând platã anticipatã trimestrialã în contul impozitului pe câştigul net anual impozabil revine contribuabilului, pe baza declaraţiei de impunere trimestrialã depusã pânã la data 25 inclusiv a lunii urmãtoare fiecãrui trimestru, prin luarea în calcul a impozitului stabilit la sfârşitul trimestrului anterior. Termenul de declarare constituie şi termen de platã a impozitului reprezentând platã anticipatã trimestrialã, în contul impozitului pe câştigul net anual impozabil, cãtre bugetul de stat. Impozitul de platã/de restituit se calculeazã ca diferenţã între impozitul pe câştigul net determinat la sfârşitul fiecãrui trimestru şi plata anticipatã aferentã trimestrului anterior;
a^1) câştigul net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societãţilor închise, se impune cu o cotã de 16%, pe baza declaraţiei de impunere. Obligaţia calculãrii şi virãrii impozitului pe câştigul net anual impozabil datorat revine contribuabilului, pe baza declaraţiei de impunere depusã, potrivit prevederilor art. 83. Impozitul anual de platã/de restituit se determinã ca diferenţã între impozitul pe câştigul net anual impozabil şi plata anticipatã aferentã câştigului net determinat la sfârşitul trimestrului IV;

Norme metodologice:
144^2. Plata anticipatã aferentã fiecãrui trimestru se determinã ca diferenţã între impozitul pe câştigul net cumulat de la începutul anului pânã la sfârşitul trimestrului pentru care se face calculul şi impozitul pe câştigul net stabilit la sfârşitul trimestrului anterior.
Impozitul pe câştigul net cumulat de la începutul anului, luat în calcul la stabilirea plãţii anticipate, se determinã aplicându-se cota de impozit de 16% asupra diferenţei pozitive dintre totalul câştigurilor şi pierderilor înregistrate pânã la sfârşitul trimestrului pentru care se face calculul.
În situaţia în care diferenţa dintre totalul câştigurilor şi pierderilor înregistrate cumulat de la începutul anului este negativã, pentru trimestrul respectiv nu se datoreazã plata anticipatã.
Impozitul pe câştigul net anual impozabil de platã/de restituit la sfârşitul anului fiscal se determinã ca diferenţã între impozitul pe câştigul net anual impozabil şi plãţile anticipate datorate în anul fiscal respectiv."

18. Dupã punctul 144^4 se introduce un nou punct, punctul 144^5, cu urmãtorul cuprins:
"144^5. Pierderea netã aferentã perioadei 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010 asimilatã pierderii nete anuale reprezintã suma pierderilor înregistrate în cazul transferului titlurilor de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societãţilor închise, indiferent de perioada de deţinere a titlurilor respective."

19. Punctul 146^1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"146^1. Drepturile primite în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reprezintã venituri din pensii.
La stabilirea venitului impozabil lunar pentru sumele primite ca platã unicã potrivit <>Legii nr. 411/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Legii nr. 204/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se va acorda un singur plafon neimpozabil de 1.000 lei de la fiecare fond de pensii.
La stabilirea venitului impozabil lunar pentru sumele primite ca plãţi eşalonate în rate, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 411/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>Legii nr. 204/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se va acorda un singur plafon neimpozabil de 1.000 lei aferent ratei lunare de la fiecare fond de pensii."

20. Dupã punctul 171 se introduce un nou punct, punctul 171^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
[...]
(7) În situaţia rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între pãrţi în care chiria este exprimatã în lei, plãţile anticipate stabilite potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) vor fi recalculate de organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe bazã de documente justificative.

Norme metodologice:
171^1. Contribuabilii care reziliazã contractele de închiriere în cursul anului au obligaţia sã înştiinţeze în scris în termen de 5 zile organul fiscal competent. În acest sens se vor anexa, în copie, documentele din care sã rezulte rezilierea contractelor de închiriere, cum ar fi declaraţia pe propria rãspundere."

21. La punctul 176, primul paragraf se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Declaraţia de impunere
Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizeazã, individual sau într-o formã de asociere, venituri din activitãţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activitãţi agricole, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie de impunere la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, pânã la data de 25 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. Declaraţia de impunere se completeazã pentru fiecare sursã şi categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formã de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuitã din asociere.
(1^1) Declaraţia de impunere se completeazã şi pentru contribuabilii prevãzuţi la art. 63 alin. (2), caz în care plãţile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului anual datorat, pentru situaţiile în care intervin modificãri ale clauzelor contractuale, cu excepţia art. 82 alin. (7).
(2) Declaraţia de impunere se completeazã şi pentru câştigul net anual impozabil/pierderea netã anualã, generat/generatã de:
a) tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societãţilor închise;
b) operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(2^1) Declaraţia de impunere trimestrialã se completeazã pentru câştigul net determinat/pierderea netã determinatã la sfârşitul fiecãrui trimestru, generat/generatã de tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societãţilor închise.
(3) Nu se depun declaraţii de impunere pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe bazã de norme de venit, cu excepţia contribuabililor care au depus declaraţii de venit estimativ în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plãţi anticipate, conform legii;
b) venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevãzute la art. 63 alin. (2), a cãror impunere este finalã;
c) venituri sub formã de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuţi la art. 60;
d) venituri din investiţii, cu excepţia celor prevãzute la alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a cãror impunere este finalã;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activitãţi agricole, a cãror impunere este finalã potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
g) venituri din transferul proprietãţilor imobiliare;
h) venituri din alte surse.

Norme metodologice:
176. Declaraţiile de impunere se depun de contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi venituri din activitãţi agricole pentru care venitul net se determinã în sistem real.
Fac excepţie de la depunerea declaraţiei de impunere contribuabilii prevãzuţi la art. 63 alin. (2) din codul fiscal şi cei care obţin venituri potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) lit. a)-e) din codul fiscal şi care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 78 şi 79 din Codul fiscal, pentru care impozitul reţinut este final."

22. Dupã punctul 181^1 se introduce un nou punct, punctul 181^2, cu urmãtorul cuprins:
"181^2. Contribuabilii, pe baza declaraţiei de impunere depuse în conformitate cu prevederile art. 83 din Codul fiscal, au obligaţia calculãrii impozitului datorat pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil şi a diferenţelor de impozit anual datorate/de recuperat, rezultate prin regularizarea impozitului anual datorat cu plãţile anticipate stabilite."

23. Dupã punctul 188 se introduce un nou punct, punctul 188^1, cu urmãtorul cuprins:
"188^1. În cazul societãţii civile cu personalitate juridicã constituite potrivit legii speciale şi care este supusã regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, se aplicã regulile de determinare a venitului net din activitãţi independente.
Persoanele fizice care obţin venituri dintr-o activitate desfãşuratã într-o formã de organizare cu personalitate juridicã (SPRL) constituitã potrivit legii speciale şi care este supusã regimului transparenţei fiscale, potrivit legii, au obligaţia sã asimileze acest venit distribuit venitului net anual din activitãţi independente."

24. Punctul 189 se abrogã.

25. Punctul 193 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi dependente
Art. 88. - Persoanele fizice nerezidente care desfãşoarã activitãţi dependente în România sunt impozitate potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu.

Norme metodologice:
193. Veniturile obţinute de persoanele fizice nerezidente din România din activitãţi dependente se impoziteazã separat pe fiecare sursã/loc de realizare, impozitul lunar calculat fiind impozit final. Dupã încheierea anului fiscal, organul fiscal va elibera documentul care atestã venitul realizat şi impozitul plãtit pentru anul fiscal respectiv, la cererea contribuabilului.
Profesorii şi cercetãtorii nerezidenţi care desfãşoarã o activitate în România ce depãşeşte perioada de scutire stabilitã prin convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state se impun pentru veniturile realizate în intervalul de timp ce depãşeşte perioada de scutire, potrivit titlului III din Codul fiscal."

26. Dupã punctul 193 se introduce un nou punct, punctul 193^1, cu urmãtorul cuprins:
"193^1. Veniturile din activitãţi dependente obţinute ca urmare a desfãşurãrii activitãţii în România de persoane fizice rezidente ale unor state cu care România nu are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri şi plãtite de angajatori rezidenţi sau nerezidenţi se impoziteazã în România din prima zi de desfãşurare a activitãţii. De asemenea, se impun din prima zi de desfãşurare a activitãţii dependente în România şi veniturile obţinute de persoanele fizice care nu fac dovada rezidenţei într-un stat cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri."

27. La punctul 194, literele a) şi b) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"194. a) În aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un stat strãin, veniturile din activitãţi dependente realizate de persoane fizice nerezidente care îşi desfãşoarã activitatea în România se impun dacã persoana fizicã este prezentã în România una sau mai multe perioade de timp ce depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauzã sau în perioada şi condiţiile menţionate în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiatã de România cu statul strãin şi numai dacã respectiva persoanã fizicã face dovada rezidenţei în statul cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri.
b) În aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un stat strãin, veniturile din activitãţi dependente realizate de persoane fizice nerezidente care îşi desfãşoarã activitatea în România şi sunt prezente în România o perioadã mai micã de 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauzã sau în perioada şi condiţiile menţionate în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiatã de România cu statul strãin se impun în România dacã este îndeplinitã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
- salariul este plãtit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
- salariul este suportat de un sediu permanent pe care angajatorul nerezident îl are în România (veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România)."

28. Punctele 196 şi 197 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"196. Contribuabilii plãtiţi din strãinãtate de un angajator nerezident care îşi prelungesc perioada de şedere în România, precum şi cei care, prin prezenţe repetate în România, depãşesc 183 de zile sau perioada menţionatã în convenţiile de evitare a dublei impuneri sunt obligaţi sã înştiinţeze în scris organul fiscal competent despre depãşirea acestui termen, caz în care datoreazã impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfãşurãrii activitãţii în România.
197. În situaţia în care persoanele fizice care au desfãşurat activitatea în România într-o perioadã mai micã de 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauzã ori în perioada şi condiţiile menţionate în convenţiile de evitare a dublei impuneri şi au fost plãtite din strãinãtate îşi prelungesc perioada de şedere în România peste 183 de zile sau peste perioada menţionatã în convenţie, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfãşuratã în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz, contribuabilul depune la organul fiscal competent declaraţii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioarã prelungirii şederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate sau a perioadei menţionate în convenţie.
În situaţia în care beneficiarul venitului realizeazã salariul într-o sumã globalã pe un interval de timp, dupã ce a expirat perioada de 183 de zile sau perioada menţionatã în convenţie, sumele înscrise în declaraţii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globalã a salariului declarat împãrţitã la numãrul de luni din acea perioadã."

29. Punctul 203 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 91 [...]
(2) Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) se aplicã prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul strãin în care s-a plãtit impozitul;
b) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obţinut în strãinãtate, a fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizicã sau de reprezentantul sãu legal ori prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentã a statului strãin respectiv;
c) venitul pentru care se acordã credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la art. 41.
[...]

Norme metodologice:
203. Persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România şi persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (2) din codul fiscal sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile din orice sursã, atât din România, cât şi din strãinãtate.
În situaţia în care, pentru veniturile din strãinãtate de natura celor prevãzute la art. 41 lit. a), c) şi f) din Codul fiscal, statul cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri şi-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sã deducã, pentru fiecare sursã de venit, din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plãtit în strãinãtate, în condiţiile prevãzute de Codul fiscal.
Veniturile din strãinãtate realizate de contribuabilii prevãzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi de cei prevãzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, precum şi impozitul aferent, a cãrui platã în strãinãtate este atestatã cu document justificativ eliberat de autoritatea competentã a statului strãin cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri, exprimate în unitãţile monetare proprii fiecãrui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Naţionalã a României din anul de realizare a venitului respectiv."

30. Punctele 205-209 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"205. Pentru veniturile realizate în statul cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri şi care nu au fost globalizate în vederea impozitãrii, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit plãtit în strãinãtate, dar nu mai mult decât cel datorat pentru un venit similar în România, potrivit Codului fiscal.
206. Dacã suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plãtit în statul cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri, suma recunoscutã care se deduce este la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate. În situaţia în care suma reprezentând creditul fiscal extern este mai micã decât impozitul plãtit în statul cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri, suma recunoscutã reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 204.
207. Calcularea creditului fiscal extern se face de contribuabil separat pe fiecare sursã de venit. În situaţia în care contribuabilul în cauzã obţine venituri din strãinãtate din mai multe state cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare sursã de venit şi pe fiecare ţarã.
208. În cazul veniturilor prevãzute la art. 41 lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal extern se acordã pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din statul cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri, a cãror impunere în România este finalã, se va acorda astfel:
a) în situaţia în care în strãinãtate cota de impozit este mai mare decât cea prevãzutã în titlul III din codul fiscal pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevãzutã în acest titlu;
b) în situaţia în care cota de impozit este mai micã în strãinãtate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, iar impozitul anual rãmas de achitat în România se calculeazã ca diferenţã între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevãzutã la titlul III din codul fiscal şi impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru venitul realizat în strãinãtate.
Pentru veniturile prevãzute la art. 41 lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal se acordã potrivit prevederilor pct. 205.
209. Contribuabilii prevãzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cei prevãzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfãşoarã activitate salarialã în strãinãtate şi sunt plãtiţi pentru activitatea salarialã desfãşuratã în strãinãtate de cãtre angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salarialã desfãşuratã în strãinãtate.
În cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii atât în România, cât şi în strãinãtate, statului strãin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu respectivul stat, organul fiscal competent din România va proceda la regularizarea impozitului datorat de rezidentul român, pe baza cererii depuse. În vederea regularizãrii impozitului, contribuabilii care au fost impuşi pentru aceleaşi venituri obţinute din salarii atât în România, cât şi în alt stat cu care România are încheiatã o convenţie de evitare a dublei impuneri vor depune la registratura organului fiscal competent sau prin poştã, împreunã cu cererea de restituire, urmãtoarele documente justificative:
a) fişa fiscalã întocmitã de angajatorul rezident în România sau de cãtre un sediu permanent în România care efectueazã plãţi de naturã salarialã;
b) certificatul de atestare a impozitului plãtit în strãinãtate de contribuabil, eliberat de autoritatea competentã a statului strãin, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul plãtit în celãlalt stat, eliberat de autoritatea competentã din ţara în care s-a obţinut venitul;
c) contractul de detaşare;
d) orice alte documente ce pot sta la baza determinãrii sumei impozitului plãtit în strãinãtate pentru veniturile plãtite de angajatorul rezident în România sau de cãtre un sediu permanent în România.
Procedura de regularizare a impozitului datorat de rezidentul român se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
Veniturile din activitãţi dependente desfãşurate în strãinãtate şi plãtite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România potrivit prevederilor Codului fiscal şi nu fac obiectul creditului fiscal extern."

31. Dupã punctul 209 se introduce un nou punct, punctul 209^1, cu urmãtorul cuprins:
"209^1. Când o persoanã fizicã rezidentã în România obţine venituri care în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul strãin sunt supuse impozitului pe venit în statul strãin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevãzutã în convenţie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, dupã caz."

32. Punctul 210 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"210. La sfârşitul anului fiscal vizat, contribuabilul anexeazã la declaraţia de impunere documentele justificative privind venitul realizat şi impozitul plãtit, eliberate de autoritatea competentã din ţara în care s-a obţinut venitul şi cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri. Aceste documente sunt utilizate pentru aplicarea metodelor de evitare a dublei impuneri prevãzute în convenţiile de evitare a dublei impuneri."

33. Dupã punctul 211 se introduc douã noi puncte, punctele 212 şi 213, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Dispoziţii tranzitorii
Art. 94 [...]
(4) Prevederile art. 49 alin. (2^1), art. 50 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) se vor aplica corespunzãtor începând cu 1 iulie 2010.

Norme metodologice:
212. Pentru anul 2010, în situaţia în care venitul net din activitãţi independente stabilit pe baza normei de venit este inferior salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã înmulţit cu 12, direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au obligaţia recalculãrii normelor de venit, astfel:
a) pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2010, venitul net determinat pe baza normei de venit este egal cu norma de venit anualã stabilitã în anul 2009 pentru anul 2010 împãrţitã la 2;
b) pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010, venitul net aferent perioadei reprezintã jumãtate din norma anualã de venit, normã anualã determinatã prin înmulţirea nivelului salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã înmulţit cu 12, corectatã potrivit prevederilor pct. 42^2.
În acest caz, organul fiscal competent are obligaţia recalculãrii plãţilor anticipate.
213. Pentru anul 2010, venitul net anual pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectualã se determinã astfel:
La stabilirea venitului net/pierderii aferent/aferente fiecãrei perioade 1 ianuarie - 30 iunie, respectiv 1 iulie - 31 decembrie 2010, se va lua în calcul venitul brut, cota de cheltuialã forfetarã şi contribuţiile sociale obligatorii plãtite, aferente fiecãrei perioade.
Venitul net anual aferent anului 2010 se determinã prin însumarea veniturilor nete stabilite pentru fiecare dintre cele douã perioade."

D. Titlul IV "Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor", alcãtuit din punctele 1-17, se abrogã.

E. Titlul V "Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor strãine înfiinţate în România"

1. Punctul 9^1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(2) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea urmãtoarelor cote asupra veniturilor brute:
a) 10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacã beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoanã juridicã rezidentã într-un stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Aceastã cotã de impunere se aplicã în perioada de tranziţie de la data aderãrii României la Uniunea Europeanã şi pânã la data de 31 decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor sã deţinã minimum 25% din valoarea/numãrul titlurilor de participare la persoana juridicã românã, pe o perioadã neîntreruptã de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plãţii dobânzii sau redevenţelor;
b) 10% pentru dividendele plãtite de o întreprindere, care este persoanã juridicã românã sau persoanã juridicã cu sediul social în România, înfiinţatã potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;
c) 25% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc, prevãzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
d) 16% în cazul oricãror altor venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115.
(3) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) pentru veniturile ce reprezintã remuneraţii primite de nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;
b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70.
(4) Impozitul se calculeazã, respectiv se reţine în momentul plãţii venitului şi se plãteşte la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a plãtit venitul. Impozitul se calculeazã, se reţine şi se plãteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionalã a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plãtite acţionarilor sau asociaţilor pânã la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declarã şi se plãteşte pânã la data de 25 ianuarie a anului urmãtor.

Norme metodologice:
9^1. Veniturile sub formã de dobânzi la depozitele la vedere/conturi curente, la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bãnci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România, realizate începând cu data de 1 iulie 2010, se impun cu o cotã de 16% din suma acestora, indiferent de data constituirii raportului juridic.
Veniturile sub formã de dobânzi realizate pânã la data de 30 iunie 2010 inclusiv sunt venituri neimpozabile.
Baza de calcul asupra cãreia se aplicã cota de impozit de 16% este constituitã din veniturile calculate începând cu data de 1 iulie 2010 pânã la data scadenţei depozitului şi înregistrate în contul curent sau în contul de depozit al titularului. Aceleaşi prevederi se aplicã şi în cazul dobânzilor aferente depozitelor la vedere, conturilor curente, certificatelor de depozit şi altor instrumente de economisire.
Cota de 16% se aplicã şi altor venituri de natura dobânzilor, cum ar fi: dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing financiar, dobânzile la creditele intragrup, precum şi dobânzilor aferente depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobânzi pentru depozite la termen potrivit normelor Bãncii Naţionale a României, dobânda la instrumente/titluri de creanţã emise de societãţile comerciale române, constituite potrivit <>Legii nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."

2. La punctul 9^6, literele a)-d) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"9^6. a) Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri în cazul câştigurilor din transferul valorilor mobiliare în cazul societãţilor închise şi din transferul pãrţilor sociale, certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), legalizatã şi tradusã de organul autorizat din România, se va depune şi la societatea ale cãrei valori mobiliare/pãrţi sociale sunt transferate.
În cazul persoanelor fizice nerezidente care obţin câştiguri din transferul titlurilor de valoare, altele decât pãrţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societãţilor închise, certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. (13) alin. (1) se depune la reprezentantul fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), legalizatã şi tradusã de organul autorizat din România, se va anexa la declaraţia de impunere.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare obţinute de o persoanã juridicã nerezidentã, atunci când acest câştig este generat de transferul titlurilor de participare, certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/împuternicitul desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), legalizatã şi tradusã de organul autorizat din România, se va depune şi la societatea ale cãrei titluri de participare sunt transferate.
b) În cazul în care dobânditorul valorilor mobiliare ale unei societãţi închise sau al pãrţilor sociale este o persoanã juridicã nerezidentã/persoanã fizicã nerezidentã, iar beneficiarul câştigurilor din transferul acestor valori mobiliare, respectiv al pãrţilor sociale este o persoanã fizicã rezidentã, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului pe câştigul determinat din transferul acestor valori mobiliare sau pãrţi sociale revine dobânditorului, respectiv persoanei juridice nerezidente/persoanei fizice nerezidente, direct sau prin reprezentat fiscal/împuternicit, desemnat conform legii pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative.
c) În cazul tranzacţiilor cu titluri de valoare, respectiv titluri de participare efectuate între nerezidenţi, sunt aplicabile prevederile menţionate în titlurile II şi III din codul fiscal în ceea ce priveşte obligaţiile de calcul, reţinere şi virare a impozitului în condiţiile neprezentãrii certificatului de rezidenţã fiscalã sau atunci când România nu are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul de rezidenţã al beneficiarului câştigurilor din transferul titlurilor de valoare, respectiv al titlurilor de participare ori în cazul în care, prin convenţie, România are dreptul de impunere asupra câştigului.
d) În cazul în care transferul oricãror titluri de valoare, deţinute de o persoanã fizicã nerezidentã, se realizeazã printr-un intermediar, obligaţia de calcul şi virare a impozitului pe câştigul din transferul unor astfel de titluri, precum şi celelalte obligaţii declarative revin beneficiarului nerezident al câştigului sau reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar pentru cazurile prevãzute astfel în titlul III din Codul fiscal. În acest caz, intermediarul va îndeplini obligaţiile ce îi revin potrivit art. 66 alin. (6) din Codul fiscal, iar beneficiarul nerezident al câştigului sau reprezentantul fiscal/împuternicitul desemnat va depune declaraţia de impunere, va calcula şi va vira impozitul pe câştigul din transferul unor astfel de titluri şi va anexa la declaraţia de impunere certificatul de rezidenţã fiscalã.
În situaţiile prevãzute în mod expres în titlul III din Codul fiscal, când intermediarul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozitul pe câştigul din transferul oricãror titluri de valoare, acesta are obligaţia de a pãstra certificatul de rezidenţã fiscalã al beneficiarului venitului, precum şi de a îndeplini celelalte obligaţii declarative.
În situaţia în care beneficiarul câştigului din transferul oricãror titluri de valoare este o persoanã fizicã nerezidentã, iar transferul acestor titluri nu se face printr-un intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului, precum şi celelalte obligaţii declarative şi de pãstrare a certificatului de rezidenţã fiscalã al beneficiarului câştigului revin, dupã caz, reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar."

3. Punctele 9^7, 9^8, 9^12, 9^14 şi 11 se abrogã.

F. Titlul VI "Taxa pe valoarea adãugatã"

1. La punctul 3, dupã alineatul (7) se introduce un alineat nou, alineatul (7^1), cu urmãtorul cuprins:
"(7^1) În sensul art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, se considerã cã nu acţioneazã de o manierã independentã persoana care desfãşoarã o activitate dependentã potrivit art. 7 din Codul fiscal."

G. Titlul IX "Impozite şi taxe locale"

1. Punctul 35 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clãdiri
Art. 252. - (1) Persoanele fizice care au în proprietate douã sau mai multe clãdiri datoreazã un impozit pe clãdiri, majorat dupã cum urmeazã:
a) cu 65% pentru prima clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 150% pentru a doua clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 300% pentru a treia clãdire şi urmãtoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(2) Nu intrã sub incidenţa alin. (1) persoanele fizice care deţin în proprietate clãdiri dobândite prin succesiune legalã.
(3) În cazul deţinerii a douã sau mai multe clãdiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determinã în funcţie de ordinea în care proprietãţile au fost dobândite, aşa cum rezultã din documentele ce atestã calitatea de proprietar.
(4) Persoanele fizice prevãzute la alin. (1) au obligaţia sã depunã o declaraţie specialã la compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale în raza cãrora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cãrora sunt situate celelalte clãdiri ale acestora. Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevãzut prin norme metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Norme metodologice:
"35. Impozitul pe clãdiri datorat de persoanele fizice care au în proprietate mai multe clãdiri, în afara celei/celor situate la adresa de domiciliu, se majoreazã conform prevederilor art. 252 alin. (1)-(3) din Codul fiscal."

2. Punctele 36 şi 37 se abrogã.

3. Punctul 38 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"38. (1) O persoanã fizicã ce are în proprietate douã clãdiri datoreazã impozit pe clãdiri dupã cum urmeazã:
a) pentru clãdirea/clãdirile de la adresa de domiciliu, impozitul pe clãdiri se determinã potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clãdire, care este prima în afara celei/celor de la adresa de domiciliu, impozitul pe clãdiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din codul fiscal se calculeazã prin înmulţirea impozitului pe clãdiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 65% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,65.
(2) Exemplu de calcul pentru impozitul pe clãdiri aferent anului 2011, în cazul unui apartament, care reprezintã prima clãdire în afara celei/celor de la adresa de domiciliu, proprietatea unei persoane fizice, corespunzãtor alin. (1) lit. b):

A. Date despre apartament:
a) rangul localitãţii unde este situat apartamentul: 0;
b) teritoriul unde se aflã: în intravilan;
c) zona în cadrul localitãţii, potrivit încadrãrii prevãzute la lit. b): A;
d) suprafaţa utilã a apartamentului: 107,44 m²;
e) tipul clãdirii: cu pereţi din cãrãmidã arsã şi dotatã cu toate cele 4 instalaţii prevãzute la pct. 29 alin. (1) lit. a);
f) amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;
g) data finalizãrii: 31 decembrie 1950;
h) prima clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu;
i) Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotãrât, în anul 2010 pentru anul 2011, majorarea impozitului pe clãdiri cu 20%.

B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clãdiri, astfel cum rezultã din economia textului art. 251, 252 şi 287 din Codul fiscal:
1. Aplicarea prevederilor art. 251 se face dupã cum urmeazã:
1.1. Se determinã suprafaţa construitã desfãşuratã a apartamentului prin înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,20, respectiv: 107,44 m² x 1,20 = 128,928 m², deoarece dimensiunile exterioare ale apartamentului nu pot fi efectiv mãsurate pe conturul exterior, acesta având pereţi comuni cu apartamentele învecinate, potrivit prevederilor art. 251 alin. (9) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 31 din prezentele norme metodologice.
1.2. Se determinã valoarea impozabilã a acestui apartament:
1.2.1. Suprafaţa construitã desfãşuratã prevãzutã la pct. 1 se înmulţeşte cu valoarea corespunzãtoare clãdirii cu pereţi din cãrãmidã arsã, dotatã cu toate cele 4 instalaţii, respectiv cea din tabloul prevãzut la pct. 11 alin. (3) - nivelurile stabilite în anul 2010 pentru anul 2011, astfel: 128,928 m² x 806 lei/m² = 103.915,968 lei.
1.2.2. Se identificã coeficientul de corecţie din tabelul prevãzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzãtor zonei A şi rangului 0, respectiv 2,60; deoarece apartamentul este amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, potrivit prevederilor art. 251 alin. (6) din Codul fiscal, acest coeficient de corecţie se reduce cu 0,10, determinând astfel coeficientul de corecţie specific acestui apartament: 2,60 - 0,10 = 2,50.
1.2.3. Potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea impozabilã determinatã la subpct. 2.1 se ajusteazã cu coeficientul de corecţie determinat la subpct. 1.2.2, respectiv: 103.915,968 lei x 2,50 = 259.789,92 lei.
1.2.4. Apartamentul fiind finalizat înainte de 1 ianuarie 1951, potrivit prevederilor art. 251 alin. (7) din Codul fiscal, valoarea impozabilã determinatã la subpct. 1.2.3 se reduce cu 20% sau, pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilã se înmulţeşte cu 0,80, respectiv: 259.789,92 lei x 0,80 = 207.831,936 lei.
2. Aplicarea prevederilor art. 287 din codul fiscal se face dupã cum urmeazã:
2.1. Potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a apartamentului, determinatã la subpct. 1.2.4, se aplicã cota de impozitare prevãzutã la art. 251 alin. (2) din codul fiscal de 0,1% sau, pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilã se înmulţeşte cu 0,001, respectiv: 207.831,936 lei x 0,001 = 207,832 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c), fracţiunea de 0,832 lei se rotunjeşte prin adaos la numãrul întreg, iar impozitul astfel calculat este de 208 lei.
2.2. Deoarece, în anul 2010 pentru anul 2011, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotãrât majorarea impozitului pe clãdiri cu 20%, impozitul determinat la subpct. 2.1 se majoreazã cu acest procent, conform urmãtoarei formule de calcul:


     I(2011) = I(calc. Subp.2.1) + p% x I(calc. Subp.2.1),


unde:
I(2011) - impozitul calculat potrivit art. 251 din Codul fiscal, majorat cu procentul stabilit de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti potrivit art. 287 din codul fiscal pentru anul 2011;
I(calc. Subp.2.1) - impozitul calculat conform subpct. 2.1;
p% - procentul de majorare a impozitului pentru anul urmãtor, ce poate lua valori între 0% şi 20%, stabilit de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru anul urmãtor, respectiv pentru anul 2011 de 20%.
Pentru uşurarea calculului, impozitul pe clãdiri se înmulţeşte cu 1,20, respectiv: 208 lei x 1,20 = 249,6 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fracţiunea de 0,6 lei depãşind 50 de bani se rotunjeşte la 1 leu, impozitul pe clãdiri astfel determinat se rotunjeşte prin adaos la numãrul întreg, la 250 lei.

3. Aplicarea prevederilor art. 252 din codul fiscal se face dupã cum urmeazã:
Potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, deoarece apartamentul este prima clãdire în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clãdiri determinat la subpct. 2.2 se majoreazã cu 65% sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe clãdiri se înmulţeşte cu 1,65, respectiv: 250 lei x 1,65 = 412,5 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c), fracţiunea de 0,5 lei se rotunjeşte prin adaos la numãrul întreg, iar impozitul astfel calculat, datorat pentru anul 2011, este de 413 lei."

4. Punctul 39 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"39. O persoanã fizicã ce deţine în proprietate 3 clãdiri datoreazã impozit pe clãdiri dupã cum urmeazã:
a) pentru clãdirea/clãdirile de la adresa de domiciliu, impozitul pe clãdiri se determinã potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clãdire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, presupunând cã are aceleaşi caracteristici tehnice ca şi cea prevãzutã la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clãdiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din codul fiscal se determinã potrivit pct. 38 alin. (2);
c) pentru cea de-a treia clãdire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, presupunând cã are aceleaşi caracteristici tehnice ca şi cea prevãzutã la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clãdiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din codul fiscal se determinã prin aplicarea etapelor reglementate la pct. 38 alin. (2) lit. B subpct. 1 şi 2, dupã care se aplicã urmãtorul algoritm de calcul:
250 + (150% x 250) = 625 lei,
unde:
250 - impozitul rezultat în urma calculului prevãzut la pct. 38 alin. (2) lit. B subpct. 2.1;
150% - procentul cu care se majoreazã impozitul pe clãdiri conform prevederilor art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
Pentru uşurarea calculului, impozitul majorat se poate determina şi dupã urmãtorul calcul: 250 x 2,5 = 625 lei."

5. Punctul 40 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"40. O persoanã fizicã ce deţine în proprietate 4 sau mai multe clãdiri datoreazã impozit pe clãdiri dupã cum urmeazã:
a) pentru clãdirea/clãdirile de la adresa de domiciliu, impozitul pe clãdiri se determinã potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clãdire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, presupunând cã are aceleaşi caracteristici tehnice ca şi cea prevãzutã la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clãdiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din codul fiscal se calculeazã potrivit pct. 38 alin. (2);
c) pentru cea de-a treia clãdire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, presupunând cã are aceleaşi caracteristici tehnice ca şi cea prevãzutã la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clãdiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit c) din codul fiscal se calculeazã potrivit pct. 39 lit. c);
d) începând cu cea de-a patra clãdire, care este a treia în afara celei de la adresa de domiciliu, presupunând cã are aceleaşi caracteristici tehnice ca şi cea prevãzutã la pct. 38 alin. (2) lit. A, impozitul pe clãdiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din codul fiscal se calculeazã dupã urmãtorul calcul:
250 + (300% x 250) = 1.000 lei,
unde:
250 - impozitul rezultat în urma calculului prevãzut la pct. 38 alin. (2) lit. B subpct. 2.2;
300% - procentul cu care se majoreazã impozitul pe clãdiri, conform prevederilor art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
Pentru uşurarea calculului, impozitul majorat se poate determina şi dupã urmãtorul algoritm de calcul: 250 x 4,0 = 1.000 lei."

6. Punctul 41 se abrogã.

7. Punctul 42 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"42. (1) În cazul clãdirilor aflate în proprietate comunã, coproprietarii având determinate cotele-pãrţi din clãdire, impozitul calculat potrivit prevederilor art. 251 din codul fiscal se împarte proporţional cotelor-pãrţi respective, iar asupra pãrţii din impozit rezultate se aplicã majorarea prevãzutã la art. 252 alin. (1) din codul fiscal în funcţie de ordinea în care aceste cote-pãrţi au fost dobândite, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultând astfel impozitul pe clãdiri datorat de fiecare contribuabil.
(2) În cazul clãdirilor aflate în proprietate comunã, coproprietarii neavând stabilite cotele-pãrţi din clãdire, impozitul calculat potrivit prevederilor art. 251 din codul fiscal se împarte la numãrul de coproprietari, iar asupra pãrţii din impozit rezultate în urma împãrţirii se aplicã, dupã caz, majorarea prevãzutã la art. 252 alin. (1) din codul fiscal în funcţie de ordinea în care aceste cote-pãrţi au fost dobândite, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultând astfel impozitul pe clãdiri datorat de fiecare contribuabil."

8. Punctul 43 se abrogã.

9. Punctul 45 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"45. Majorarea impozitului pe clãdiri, potrivit art. 287 din Codul fiscal, se calculeazã şi în cazul persoanelor fizice strãine care deţin pe teritoriul României mai multe clãdiri, ordinea acestora fiind determinatã de succesiunea în timp a dobândirii lor, cu obligativitatea depunerii declaraţiei speciale."

10. Punctul 46 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"46. (1) Pentru stabilirea impozitului pe clãdiri majorat potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, ordinea în care proprietãţile au fost dobândite se determinã în funcţie de anul dobândirii clãdirii, indiferent sub ce formã, rezultat din documentele care atestã calitatea de proprietar.
(2) În cazul înstrãinãrii uneia dintre clãdirile care intrã sub incidenţa prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului majorat, ordinea în care proprietãţile au fost dobândite se stabileşte potrivit noii situaţii juridice.
(3) Impozitul pe clãdiri datorat de persoanele fizice care deţin în proprietate mai multe clãdiri, dobândite prin succesiune legalã, nu se majoreazã. Clãdirile dobândite prin succesiune legalã se iau în calcul la determinarea ordinii de dobândire, necesarã stabilirii majorãrii impozitului pe clãdiri, potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal.
(4) În cazul în care în acelaşi bloc o persoanã fizicã deţine în proprietate mai multe apartamente, pentru calculul impozitului pe clãdiri majorat potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare apartament este asimilat unei clãdiri."

11. Punctul 47 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"47. În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clãdiri, ordinea este determinatã de data dobândirii."

12. Punctul 48 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"48. În cazul în care la aceeaşi datã se dobândesc mai multe clãdiri, ordinea este cea pe care o declarã contribuabilul respectiv."

13. Punctul 49 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"49. În cazul persoanei fizice care deţine în proprietate mai multe clãdiri, iar domiciliul sãu nu corespunde cu adresa niciuneia dintre aceste clãdiri, prima clãdire dobânditã în ordinea stabilitã potrivit prevederilor pct. 40 este asimilatã clãdirii de la adresa de domiciliu."

14. La punctul 50, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"50. (1) Declaraţia specialã pentru stabilirea impozitului pe clãdiri majorat, în cazul persoanelor fizice care au în proprietate mai multe clãdiri, în afara celor aflate la adresa de domiciliu, corespunde modelului aprobat.
(2) Declaraţia specialã se depune la compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale din unitãţile administrativ-teritoriale unde sunt situate clãdirile."

15. Dupã punctul 50 se introduce un nou punct, punctul 50^1, cu urmãtorul cuprins:
"50^1. (1) Declaraţia specialã pentru stabilirea impozitului pe clãdiri majorat potrivit art. 252 din codul fiscal şi datorat de persoanele fizice, pentru perioade anterioare datei de 30 iunie 2010, este cea prevãzutã în anexa nr. 1 «Model 2009 ITL 026» la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, şi al ministrului finanţelor publice nr. 75/767/2009 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor şi taxelor locale, desfãşuratã de cãtre organele fiscale locale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 şi 364 bis din 29 mai 2009.
(2) Declaraţia specialã pentru stabilirea impozitului pe clãdiri majorat potrivit art. 252 din codul fiscal şi datorat de persoanele fizice, ulterior datei de 1 iulie 2010, este «Model ITL 2010-104», prevãzutã în anexa nr. 2 la prezentul titlu."

16. Punctul 51 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"51. Clãdirile distincte situate la aceeaşi adresã, proprietatea aceleiaşi persoane fizice, nu intrã sub incidenţa prevederilor art. 252 din Codul fiscal."

17. Dupã punctul 51 se introduce un nou punct, punctul 51^1, cu urmãtorul cuprins:
"51^1. (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale au obligaţia:
a) sã identifice contribuabilii care au în proprietate clãdiri în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorialã aflatã în raza de competenţã a acestora şi care au adresa de domiciliu în alte unitãţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale;
b) sã întocmeascã şi sã comunice situaţiile cu cazurile constatate conform lit. a) celorlalte compartimente de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale.
(2) Compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale competente prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a transmite lunar, pânã la data de 10 a lunii în curs pentru luna anterioarã, situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. b) compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale competente."

18.Dupã punctul 72 se introduce un nou punct, punctul 72^1, cu urmãtorul cuprins:
"72^1. Pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenţei de impozit pe clãdiri conform prevederilor art. 252 din Codul fiscal, se aplicã urmãtoarele prevederi:
a) se calculeazã impozitul pe clãdiri pentru întregul an 2010, majorat conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în conformitate cu pct. 38-51 din prezentul titlu, cu excepţia contribuabililor care au transmis deja dreptul de proprietate asupra imobilului pânã la data de 30 iunie 2010;
b) se calculeazã diferenţele de impozit, proporţional cu perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010, conform urmãtoarelor situaţii:
1. În cazul în care contribuabilul a achitat integral impozitul datorat, calculat conform prevederilor anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , pânã la data de 31 martie 2010, pentru care a beneficiat de bonificaţia legal acordatã, se procedeazã dupã cum urmeazã:
1.1. Se calculeazã diferenţa de impozit potrivit urmãtoarei formule de calcul:


 
             I(c) - [I(achitat) + B]
     I(d) = ─────────────────────────  x 6 ,
                     12


unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I(achitat) - impozitul datorat pe anul 2010 conform prevederilor legale, anterior datei de 1 iulie 2010, diminuat cu bonificaţia acordatã ca urmare a achitãrii integrale pânã la 31 martie 2010;
B - bonificaţia acordatã ca urmare a achitãrii integrale a impozitului pe clãdiri calculat conform prevederilor legale, anterior datei de 1 iulie 2010;
12 - numãrul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numãrul de luni rãmase pânã la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit.
1.2. În cazul în care diferenţa de impozit calculatã conform prevederilor pct. 1.1 este achitatã integral pânã la data de 30 septembrie 2010, contribuabilul beneficiazã de diminuarea diferenţei de impozit datorat cu bonificaţia stabilitã de autoritãţile deliberative.
1.3. În cazul în care contribuabilul nu achitã diferenţa de impozit calculatã conform prevederilor pct. 1.1 pânã la data de 31 decembrie 2010, începând cu ziua urmãtoare, contribuabilul datoreazã accesorii pânã la data plãţii.
2. În cazul în care contribuabilul a achitat impozitul datorat pentru semestrul I, calculat conform prevederilor anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , pânã la data de 31 martie 2010, se procedeazã dupã cum urmeazã:
2.1. Se calculeazã diferenţa de impozit potrivit urmãtoarei formule de calcul:


            I(c) - [(I(achitatS1) + I(datoratS2)]
     I(d) = ───────────────────────────────────── x 6 ,
                            12



unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I(achitatS1) - impozitul datorat şi achitat pentru semestrul I al anului 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1 iulie 2010;
I(datoratS2) - impozitul datorat şi neachitat pentru semestrul II al anului 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1 iulie 2010;
12 - numãrul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numãrul de luni rãmase pânã la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit.
2.2. În cazul în care contribuabilul achitã integral pânã la data de 30 septembrie 2010 atât impozitul datorat pentru semestrul II, calculat conform prevederilor legale anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , cât şi diferenţa de impozit calculatã conform prevederilor pct. 2.1, atunci pentru diferenţa de impozit contribuabilul beneficiazã de diminuarea diferenţei de impozit datorat cu bonificaţia stabilitã de autoritãţile deliberative.
2.3. În cazul în care contribuabilul nu achitã integral sumele datorate cu titlu de impozit pe clãdiri pânã la data de 30 septembrie 2010, atunci pentru diferenţa de impozit calculatã conform pct. 2.1 contribuabilul nu beneficiazã de bonificaţia stabilitã de autoritãţile deliberative.
3. În cazul în care contribuabilul nu a achitat impozitul datorat, calculat conform prevederilor anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , dar îl achitã integral pânã la data de 30 septembrie 2010, pânã la aceeaşi datã achitând şi diferenţa de impozit calculatã şi datoratã conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , atunci se procedeazã dupã cum urmeazã:
3.1. Se calculeazã diferenţa de impozit potrivit urmãtoarei formule de calcul:


                I(c) - I(2010)
        I(d) =  ─────────────── x 6 ,
                      12



unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010-31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I(2010) - impozitul calculat şi datorat pentru anul 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1 iulie 2010;
12 - numãrul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numãrul de luni rãmase pânã la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit.
3.2. În cazul în care contribuabilul achitã integral pânã la data de 30 septembrie 2010 atât impozitul datorat pentru anul 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , cât şi diferenţa de impozit calculatã conform prevederilor pct. 3.1, atunci pentru diferenţa de impozit contribuabilul beneficiazã de diminuarea diferenţei de impozit datorat cu bonificaţia stabilitã de autoritãţile deliberative.
3.3. În cazul în care contribuabilul nu achitã integral sumele datorate cu titlu de impozit pe clãdiri pânã la data de 30 septembrie 2010, atunci pentru diferenţa de impozit calculatã conform pct. 3.1 contribuabilul nu beneficiazã de bonificaţia stabilitã de autoritãţile deliberative.
4. În cazul în care contribuabilul nu a achitat impozitul datorat, calculat conform prevederilor anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , pânã la data de 30 septembrie 2010 şi nici diferenţa de impozit calculatã şi datoratã conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , atunci se procedeazã dupã cum urmeazã:
4.1. Se calculeazã diferenţa de impozit potrivit urmãtoarei formule de calcul:



                I(c) - I(2010)
        I(d) =  ─────────────── x 6 ,
                      12




unde:
I(d) - diferenţa de impozit datorat pentru perioada 1 iulie 2010 - 31 decembrie 2010;
I(c) - impozitul calculat conform prevederilor lit. a);
I(2010) - impozitul calculat şi datorat pentru anul 2010, calculat conform prevederilor legale anterioare datei de 1 iulie 2010;
12 - numãrul de luni ale unui an calendaristic;
6 - numãrul de luni rãmase pânã la sfârşitul anului, pentru care se stabileşte diferenţa de impozit
4.2. Suma dintre impozitul calculat şi datorat pentru anul 2010, conform prevederilor legale anterioare intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , şi diferenţa de impozit calculat conform pct. 4.1 reprezintã sarcina fiscalã a contribuabilului pentru anul fiscal 2010, pentru care se datoreazã accesorii, conform prevederilor legale în vigoare, de la data celor 3 scadenţe de platã, respectiv 31 martie, 30 septembrie şi 31 decembrie 2010, proporţional cu impozitul datorat la scadenţã."

19. Dupã punctul 119 se introduce un nou punct, punctul 119^1 , cu urmãtorul cuprins:
"119^1. Orice persoanã fizicã sau persoanã juridicã ce a dobândit/înstrãinat dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport are obligaţia sã depunã declaraţia fiscalã la compartimentul de specialitate al autoritãţilor administraţiei publice locale în a cãrui razã de competenţã îşi are domiciliul fiscal, indiferent de durata deţinerii mijlocului de transport respectiv, chiar şi în cazul în care, în aceeaşi zi, imediat dupã dobândire, are loc înstrãinarea acestui obiect impozabil."

20. Dupã punctul 129 se introduce un nou punct, punctul 129^1, cu urmãtorul cuprins:
"129^1. (1) Pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenţei de impozit pe mijloacele de transport, conform prevederilor art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se aplicã în mod corespunzãtor prevederile art. 72^1, cu excepţia lit. a), dupã cum urmeazã:
- se calculeazã impozitul pe mijloacele de transport pentru întregul an 2010, majorat conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 , pe baza prevederilor pct. 107-110, cu excepţia celor care au transmis dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport pânã la data de 30 iunie 2010.
(2) Hotãrârile consiliilor locale privind nivelul impozitului pe mijloacele de transport cu capacitate cilindricã de pânã la 2.000 cmc, adoptate pentru anul fiscal 2010, rãmân aplicabile şi dupã data de 1 iulie 2010."

21. Dupã anexa "Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale, alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010" se introduce o nouã anexã, anexa nr. 2, având conţinutul prevãzut în anexa nr. 1 la prezenta hotãrâre.

ART. II
Se aprobã Normele metodologice de aplicare a prevederilor <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, prevãzute în anexa nr. 2 la prezenta hotãrâre.
ART. III
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. IV
<>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotãrâre, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,
Mihai Constantin Şeitan

p. Ministrul sãnãtãţii,
Raed Arafat
subsecretar de stat

Bucureşti, 2 august 2010.
Nr. 791.




ANEXA 1
(Anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a titlului IX din Codul fiscal)




 

 
    ┌──────────────┐                                                        ┌────────────────────┐
    │Stema unitãţii│                                                        │Model ITL 2010 - 104│
    │administrativ-│                     ROMÂNIA                            └────────────────────┘
    │ teritoriale  │               Comuna/Oraşul/Municipiul/sectorul
    └──────────────┘           Denumirea compartimentului de specialitate
 
   Codul de identificare fiscalã ......
   Adresã/Cont IBAN/tel/fax/e-mail                                             Nr. ..../.../20...
 
                             DECLATAŢIA SPECIALÃ DE IMPUNERE
 
           pentru stabilirea impozitului pe clãdiri majorat, în cazul
     persoanelor fizice deţinãtoare a mai multor clãdiri, în conformitate
     cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010  pentru
             modificarea <>Legii nr. 571/2003  privind Codul fiscal
 
     Subsemnatul(a) ............. identificat prin C.I./B.I./C.I.P./Paşaport seria .... nr. ......,
   C.I.F.*) ............ domiciliat în ROMÂNIA/.........., judeţul .........., codul poştal .......,
   municipiul/oraşul/comuna ............, satul/sectorul ........., str. ..........., nr. .....,
   bl. ....., sc. ....., et. ...., ap. ....., tel/fax ....., e-mail ........., declar cã deţin în
   proprietate urmãtoarele clãdiri, înscrise în ordinea numericã determinatã în funcţie de anul
   dobândirii:
 
 ┌────┬────────────────────┬─────────────────────────────────────────────┬─────────┬───────────┬─────────┐
 │    │                    │                                             │         │   Supr.   │         │
 │ Nr.│                    │                                             │Suprafaţa│  constr.  │  Cotã   │
 │crt.│Judeţul/Municipiul  │                     Adresa                  │  utilã  │desfaşuratã│parte din│
 │    │   Bucureşti        │         unde este situatã clãdirea          │  (m²)   │   (m²)    │ proprie-│
 │    │Localitatea/Sectorul│                                             ├─────────┼───────────┤  tate   │
 │    │                    │                                             │Supr.    │   Anul    │         │
 │    │                    │                                             │constr.  │dobândirii │fracţie/%│
 │    │                    │                                             │la sol   │           │         │
 │    │                    │                                             │(m²)     │           │         │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  0 │         1          │                    2                        │    3    │      4    │    5    │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  1.│                    │str. .... nr. .. bl. .. sc. .. etaj .. ap. ..│         │           │         │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  2.│                    │str. .... nr. .. bl. .. sc. .. etaj .. ap. ..│         │           │         │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  3.│                    │str. .... nr. .. bl. .. sc. .. etaj .. ap. ..│         │           │         │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  4.│                    │str. .... nr. .. bl. .. sc. .. etaj .. ap. ..│         │           │         │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  5.│                    │str. .... nr. .. bl. .. sc. .. etaj .. ap. ..│         │           │         │
 ├────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────────────┼─────────┼───────────┼─────────┤
 │  6.│                    │str. .... nr. .. bl. .. sc. .. etaj .. ap. ..│         │           │         │
 └────┴────────────────────┴─────────────────────────────────────────────┴─────────┴───────────┴─────────┘



* Declar cã la adresa de domiciliu sunt proprietar/NU sunt proprietar conform actelor anexate
* Prin semnarea prezentei am luat la cunoştinţã cã declararea necorespunzãtoare a adevãrului se pedepseşte conform legii penale, cele declarate fiind corecte şi complete.
* În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clãdiri, ordinea numericã este determinatã de data dobândirii.
* În cazul în care la aceeaşi datã se dobândesc mai multe clãdiri, ordinea numericã este cea pe care o declarã contribuabilul respectiv.
* Pentru n clãdiri se întocmesc n+1 exemplare, 1 exemplar rãmâne contribuabilului, celelalte n exemplare se depun la compartimentele de specialitate ale administraţiei publice locale unde sunt situate toate clãdirile, inclusiv cea de domiciliu.
* Pentru determinarea suprafeţei construite desfãşurate, în cazul clãdirilor care nu pot fi efectiv mãsurate pe conturul exterior, asupra suprafeţei utile se aplicã coeficientul de transformare 1.20.


Data Semnãtura



ANEXA 2

NORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã
a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea
<>Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri
financiar-fiscale

ART. 1
(1) Prin sintagma venituri de naturã profesionalã, altele decât cele salariale, denumite în continuare venituri de naturã profesionalã, prevãzutã la <>art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte mãsuri financiar-fiscale, denumitã în continuare ordonanţã de urgenţã, se înţelege veniturile realizate de o persoanã fizicã din orice alte activitãţi decât activitãţile definite ca dependente potrivit <>art. 7 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, activitãţi desfãşurate de aceastã persoanã în afara unei relaţii de angajare.
(2) Nu constituie venituri de naturã profesionalã în interesul alin. (1) urmãtoarele:
a) veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;
b) veniturile din investiţii;
c) veniturile din pensii;
d) veniturile din activitãţi agricole;
e) veniturile din premii şi din jocuri de noroc;
f) veniturile din transferul proprietãţilor imobiliare;
g) veniturile din alte surse, definite conform <>art. 78 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi veniturile realizate primite de persoanele fizice din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie.
ART. 2
Persoanelor asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, precum şi persoanelor care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii nu le sunt aplicabile prevederile art. III din ordonanţa de urgenţã.
ART. 3
(1) Persoanele care realizeazã exclusiv venituri de naturã profesionalã cu caracter repetitiv - lunar, trimestrial sau semestrial - sau ocazional datoreazã contribuţiile individuale de asigurãri sociale, de asigurãri pentru şomaj şi de asigurãri sociale pentru sãnãtate, prevãzute la art. III alin. (2) din ordonanţa de urgenţã, denumite în continuare contribuţii individuale.
(2) Persoanele care, pe lângã veniturile de naturã salarialã, realizeazã şi venituri de naturã profesionalã cu caracter repetitiv - lunar, trimestrial sau semestrial - datoreazã contribuţiile individuale şi pentru aceste venituri de naturã profesionalã.
(3) Persoanele care, pe lângã veniturile de naturã salarialã, realizeazã şi venituri de naturã profesionalã în mod ocazional nu datoreazã contribuţiile individuale şi pentru aceste venituri de naturã profesionalã.
ART. 4
Contribuţiile individuale se datoreazã şi în situaţia în care veniturile de naturã profesionalã sunt realizate de persoane pentru care la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice se prevede, potrivit legii, cã asigurarea în sistemul asigurãrilor pentru şomaj este facultativã.
ART. 5
(1) Persoanele fizice care realizeazã venituri de naturã profesionalã, pentru care se datoreazã contribuţiile individuale prevãzute la art. III alin. (2) din ordonanţa de urgenţã, sunt considerate asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, în sistemul asigurãrilor pentru şomaj, precum şi în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate şi beneficiazã de prestaţiile prevãzute de <>Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de indemnizaţie de şomaj în condiţiile <>Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de asigurare socialã de sãnãtate în condiţiile <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Cotele contribuţiilor individuale prevãzute la alin. (1) sunt cele prevãzute de lege pentru contribuţia individualã de asigurãri sociale, pentru contribuţia individualã de asigurãri pentru şomaj, precum şi pentru contribuţia de asigurãri sociale de sãnãtate.
ART. 6
(1) Baza de calcul al contribuţiilor individuale, prevãzutã la art. III alin. (3) din ordonanţa de urgenţã, pentru asigurãrile sociale şi pentru asigurãrile pentru şomaj o constituie:
a) venitul net lunar realizat, dar nu mai mult de echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie, pentru veniturile de naturã profesionalã cu caracter repetitiv - lunar, trimestrial sau semestrial - realizate în condiţiile prevãzute la art. 3 alin. (1) sau (2);
b) venitul net anual realizat, dar nu mai mult de echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie, pentru veniturile de naturã profesionalã realizate în mod ocazional, în condiţiile prevãzute la art. 3 alin. (1).
(2) Baza lunarã de calcul al contribuţiei pentru asigurãrile sociale de sãnãtate prevãzutã la art. III alin. (3) din ordonanţa de urgenţã o constituie cuantumul net al veniturilor de naturã profesionalã realizate lunar, determinat ca diferenţã între venitul brut şi cheltuielile deductibile aferente realizãrii venitului, care este limitat la echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie şi nu poate fi mai mic decât un salariu de bazã minim brut pe ţarã, dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia.
(3) Pentru veniturile de naturã profesionalã, contribuţia de asigurãri sociale de sãnãtate se plãteşte de persoana care le realizeazã la termenele stabilite în <>Legea nr. 95/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Modalitatea de declarare şi platã a contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate pentru veniturile de naturã profesionalã este reglementatã prin <>Legea nr. 95/2006 şi prin Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitãţii de asigurat, respectiv asigurat fãrã plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea mãsurilor de executare silitã pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate.
(5) Salariul mediu brut pe economie prevãzut la alin. (1) şi (2) este salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
ART. 7
Persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) au obligaţia de a depune câte o declaraţie privind asigurarea în sistemul public de pensii, în sistemul asigurãrilor pentru şomaj, respectiv de a încheia contracte de asigurare în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate.
ART. 8
(1) Declaraţiile de asigurare prevãzute la art. 7 se depun, o singurã datã, pânã la data de 25 a lunii pentru luna anterioarã în care s-au realizat venituri de naturã profesionalã, la casa teritorialã de pensii şi, dupã caz, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncã judeţeanã sau a municipiului Bucureşti din raza de domiciliu sau de reşedinţã a persoanelor asigurate.
(2) Persoanele aflate în situaţiile prevãzute la art. 3 alin. (1) şi (2) au obligaţia de a actualiza declaraţiile de asigurare în termen de 14 zile lucrãtoare de la data modificãrii cuantumului veniturilor de naturã profesionalã, prin depunerea unei noi declaraţii, care sã ateste cuantumul veniturilor de naturã profesionalã realizate pe fiecare sursã de venit.
(3) În lunile în care nu realizeazã venituri de naturã profesionalã, persoanele aflate în situaţiile prevãzute la art. 3 alin. (1) şi (2) au obligaţia de a notifica acest fapt casei teritoriale de pensii, precum şi agenţiei pentru ocuparea forţei de muncã judeţene sau a municipiului Bucureşti din raza de domiciliu sau de reşedinţã a acestora.
(4) Persoanele care realizeazã, în condiţiile prevãzute la art. 3 alin. (1), venituri de naturã profesionalã în mod ocazional depun declaraţiile de asigurare prevãzute la art. 7 ori de câte ori realizeazã venituri de naturã profesionalã, pânã la data de 25 a lunii pentru luna anterioarã în care au realizat aceste venituri.
(5) Declaraţiile prevãzute la alin. (1), (2) şi (4) constituie titluri de creanţã şi devin titluri executorii la data la care creanţele bugetare sunt scadente conform legii.
ART. 9
(1) Termenele de declarare prevãzute la art. 8 alin. (1) şi (4) constituie şi termene de platã a contribuţiilor individuale.
(2) Persoanele care realizeazã, în condiţiile prevãzute la art. 3 alin. (1), venituri de naturã profesionalã în mod ocazional datoreazã contribuţiile individuale pânã la data la care cuantumul veniturilor de naturã profesionalã realizate în cursul anului calendaristic atinge plafonul de 5 salarii medii brute pe economie.
(3) Pentru neachitarea contribuţiilor individuale la termenele de scadenţã prevãzute la alin. (1) se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere, în condiţiile legii.
ART. 10
Plata contribuţiilor individuale se efectueazã în contul bugetului asigurãrilor sociale de stat, în contul bugetului asigurãrilor pentru şomaj, precum şi în contul bugetului Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate.
ART. 11
Perioadele pentru care s-au plãtit contribuţiile individuale constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, precum şi în sistemul asigurãrilor pentru şomaj.
ART. 12
(1) Stagiul de cotizare realizat de persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale se stabileşte prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individualã de asigurãri sociale şi cota de contribuţie de asigurãri sociale aprobatã pentru locurile de muncã în condiţii normale.
(2) La stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare veniturile de naturã profesionalã la care s-a achitat contribuţia individualã de asigurãri sociale.
ART. 13
(1) Stagiul de cotizare realizat de persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) în sistemul asigurãrilor pentru şomaj se stabileşte prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individualã de asigurãri pentru şomaj şi cota de contribuţie datoratã la bugetul asigurãrilor pentru şomaj, potrivit legii, de cãtre persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj.
(2) Pentru persoanele prevãzute la alin. (1) care realizeazã venituri de naturã profesionalã din mai multe activitãţi de natura celor prevãzute la art. 1, stagiul de cotizare realizat de acestea în sistemul asigurãrilor pentru şomaj se stabileşte prin cumularea stagiilor realizate în baza declaraţiilor de asigurare în sistemul asigurãrilor pentru şomaj.
ART. 14
(1) În situaţia în care nu mai realizeazã venituri de naturã profesionalã, persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) au obligaţia de a notifica acest fapt casei teritoriale de pensii, precum şi agenţiei pentru ocuparea forţei de muncã judeţene sau a municipiului Bucureşti din raza de domiciliu sau de reşedinţã a acestora, în termen de 3 zile lucrãtoare de la data intervenirii acesteia.
(2) Calitatea de asigurat deţinutã de persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) înceteazã cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care s-a efectuat plata contribuţiilor individuale, cu excepţia calitãţii de asigurat în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, pentru care persoanele beneficiazã de pachetul minimal de servicii medicale în condiţiile <>Legii nr. 95/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 15
Constituie contravenţie urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã constituie infracţiuni:
a) necomunicarea datelor şi informaţiilor solicitate în scris de casele de pensii, precum şi de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncã judeţene şi a municipiului Bucureşti, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin potrivit prezentelor norme metodologice;
b) comunicarea de date şi informaţii incomplete sau eronate;
c) nedepunerea la termen de cãtre persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) a declaraţiilor de asigurare;
d) nerespectarea de cãtre persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) a obligaţiei prevãzute la art. 14 alin. (1).
ART. 16
Contravenţiile prevãzute la art. 15 se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cele prevãzute la lit. a) şi b), cu amendã de la 300 lei la 600 lei;
b) cele prevãzute la lit. c) şi d), cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei.
ART. 17
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor corespunzãtoare se fac de cãtre personalul împuternicit al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale şi al caselor teritoriale de pensii, desemnat prin decizie a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, de cãtre organele de control mãsuri active ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã şi ale structurilor sale teritoriale şi de personalul Inspecţiei Muncii şi al structurilor sale teritoriale, dupã caz.
ART. 18
Amenzile contravenţionale aplicate conform prezentelor norme metodologice constituie venituri la bugetul asigurãrilor sociale de stat sau la bugetul asigurãrilor pentru şomaj, dupã caz.
ART. 19
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru contribuţia de asigurãri sociale de sãnãtate se fac în condiţiile <>Legii nr. 95/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 20
Dispoziţiile prezentelor norme metodologice referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 21
Dispoziţiile prezentelor norme metodologice referitoare la obligaţiile faţã de bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetul asigurãrilor pentru şomaj, precum şi faţã de bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate se completeazã cu prevederile <>Legii nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificãrile ulterioare.
ART. 22
Modelul declaraţiilor de asigurare prevãzut la art. 7 se aprobã în termen de 7 zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncã.
ART. 23
În mãsura în care aplicarea prevederilor art. III din ordonanţa de urgenţã va impune precizãri suplimentare cu privire la contribuţia individualã de asigurãri sociale, respectiv contribuţia individualã de asigurãri pentru şomaj, acestea vor fi emise prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 791 din 2 august 2010

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016