Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 768 din 23 iulie 2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 768 din 23 iulie 2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 30 iulie 2010
Comenteaza legea
HOTĂ?RÂRE nr. 768 din 23 iulie 2010
pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 30 iulie 2010


În temeiul <>art. 108 din Constituţia României, republicatã ,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. I
Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind <>Codul fiscal , aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:

A. Titlul VI "Taxa pe valoarea adãugatã"

1. Punctul 16^1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"16^1. (1) Prevederile art. 134^2 alin. (2) lit. a) din codul fiscal se aplicã în situaţia în care facturile totale ori parţiale pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea faptului generator de taxã şi includ şi situaţia în care sunt emise facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.
(2) În aplicarea art. 134^2 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul în care intervin evenimentele prevãzute la art. 138 din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, cota aplicabilã pentru ajustarea bazei de impozitare este cota operaţiunii de bazã care a generat aceste evenimente. Totuşi, în cazul în care nu se poate determina operaţiunea de bazã care a generat aceste evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul.
(3) În cazul în care intervin evenimentele prevãzute la art. 138 din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, cota aplicabilã pentru ajustarea bazei de impozitare este cota în vigoare la data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru achiziţia intracomunitarã potrivit art. 135 din Codul fiscal. În situaţia în care nu se poate determina achiziţia intracomunitarã care a generat aceste evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul.
Exemplu: Societatea A din România a primit o facturã pentru un avans la o achiziţie intracomunitarã de bunuri în sumã de 1.000 euro, emisã la data de 12 mai 2010. Taxa aferentã achiziţiei intracomunitare s-a determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de 12 mai 2010, respectiv 4,18 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 19%, astfel: 1.000 euro x 4,18 lei/euro x 19% = 794,2 lei.
În luna iulie, societatea primeşte factura emisã la data de 16 iulie 2010 pentru diferenţa pânã la valoarea integralã a bunurilor care sunt achiziţionate intracomunitar, în sumã de 5.000 euro. Taxa aferentã achiziţiei intracomunitare s-a determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de 16 iulie 2010, respectiv 4,26 lei/euro, aplicându-se cota de 24% de TVA, astfel: 5.000 euro x 4,26 lei/euro x 24% = 5.112 lei.
La data de 5 august 2010, furnizorul extern emite un credit-note prin care acordã o reducere de preţ de 10% aferentã livrãrii intracomunitare care a generat achiziţia intracomunitarã de bunuri la societatea A din România. Cursul de schimb în vigoare la data la care intervine evenimentul este de 4,28 lei/euro. Societatea A are obligaţia sã ajusteze baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare cu sumele calculate astfel:
1.000 euro x 10% x 4,28 lei/euro x 19% = 81,32 lei
5.000 euro x 10% x 4,28 lei/euro x 24% = 513,6 lei."

2. Dupã punctul 16^1 se introduce un nou punct, punctul 16^2, cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrãri intracomunitare de bunuri, scutite de taxã
Art. 134^3. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 134^2, în cazul unei livrãri intracomunitare de bunuri, scutite de taxã conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine în cea de a 15-a zi a lunii urmãtoare celei în care a intervenit faptul generator.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii prevãzute la art. 155 alin. (1), dacã factura este emisã înainte de a 15-a zi a lunii urmãtoare celei în care a intervenit faptul generator.

Norme metodologice:
16^2. (1) În sensul art. 134^3 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul livrãrilor intracomunitare de bunuri scutite de taxã, exigibilitatea intervine la data emiterii unei facturi înainte de a 15-a zi a lunii urmãtoare celei în care a intervenit faptul generator, indiferent dacã factura a fost emisã pentru încasarea unui avans sau pentru contravaloarea integralã ori parţialã a livrãrii.
(2) Exigibilitatea determinã perioada fiscalã în care livrarea intracomunitarã scutitã se înregistreazã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã prevãzut la art. 156^2 din codul fiscal şi în declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal."

3. La punctul 19 alineatul (4), exemplul nr. 4 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Exemplul nr. 4: Societatea A din Franţa îşi trimite angajaţii în România pentru negocierea unor contracte cu parteneri din România. Conform înţelegerii dintre pãrţi, facturile pentru cazare, transport local şi alte cheltuieli efectuate pentru angajaţii trimişi din Franţa vor fi emise cãtre partenerii din România, aceştia urmând sã îşi recupereze sumele achitate prin refacturare cãtre societatea A din Franţa. Pentru fiecare cheltuialã refacturatã se va avea în vedere în primul rând locul prestãrii serviciului şi dacã locul este în România refacturarea se va face aplicându-se acelaşi regim ca şi cel aplicat de prestatorul acestor servicii. Astfel, serviciile de cazare au locul în România, acolo unde este situat bunul imobil [art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal], şi vor fi refacturate prin aplicarea cotei reduse de TVA de 9%, serviciile de transport local de cãlãtori au locul în România, acolo unde sunt efectiv prestate [art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal], şi vor fi refacturate prin aplicarea cotei standard de TVA de 24%. În situaţia în care factura de transport ar fi fost emisã în luna iunie 2010 cu cota de 19%, dacã refacturarea ar avea loc în luna iulie 2010, cota de TVA aplicabilã de cãtre persoana impozabilã din Romania este de 24%. Se considerã cã la aplicarea structurii de comisionar faptul generator pentru operaţiunile refacturate intervine la data emiterii facturii de cãtre persoana care refactureazã cheltuieli efectuate pentru alte persoane."

4. La punctul 22 alineatul (2), exemplul se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Exemplul nr. 1: În luna august 2010, o persoanã impozabilã A înregistratã în scopuri de TVA potrivit art. 153 din codul fiscal încaseazã 1.000 euro drept avans pentru livrarea în interiorul ţãrii a unui automobil de la o altã societate B; A va emite o facturã cãtre B la cursul de 4,2 lei/euro, valabil la data încasãrii avansului.
Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 4,2 lei/euro = 4.200 lei.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansului = 4.200 lei x 24% = 1.008 lei.
Dupã o perioadã de 3 luni are loc livrarea automobilului, care costã 5.000 euro. Cursul din data livrãrii bunului este de 4,3 lei/euro. La data livrãrii se vor storna avansul şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestuia, respectiv 4.200 lei şi 1.008 lei, cu semnul minus.
Baza de impozitare a TVA pentru livrare se determinã astfel:
[ (1.000 euro x 4,2 lei/euro) + (4.000 euro x 4,3 lei/euro) ] = 21.400 lei.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrii se determinã astfel:
21.400 lei x 24% = 5.136 lei.
Exemplul nr. 2: Compania A încaseazã în luna iunie 2010 un avans de 2.000 euro pentru livrarea în interiorul ţãrii a unui utilaj cãtre clientul sãu B. Livrarea utilajului are loc în cursul lunii iulie la preţul de 6.000 euro.
A va emite o facturã pentru avansul de 2.000 euro cãtre B la cursul de 4,1 lei/euro, valabil la data încasãrii avansului în luna iunie.
Baza de impozitare a TVA pentru avans = 2.000 euro x 4,1 lei/euro = 8.200 lei.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansului = 8.200 lei x 19% = 1.558 lei.
În luna iulie, la livrarea utilajului se regularizeazã avansul facturat, inclusiv cota de taxã pe valoarea adãugatã ca urmare a modificãrii cotei standard la 1 iulie 2010. Cursul din data livrãrii bunului este de 4,3 lei/euro. Regularizãrile efectuate, inclusiv regularizarea cotei de TVA:
Stornarea avansului, inclusiv a taxei pe valoarea adãugatã aferente acestuia, respectiv 8.200 lei şi 1.558 lei, cu semnul minus.
Baza de impozitare a livrãrii: [(2.000 euro x 4,1 lei/euro) + (4.000 euro x 4,3 lei/euro)] = 8.200 lei + 17.200 lei = 25.400 lei.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrii: 25.400 lei x 24% = 6.096 lei."

5. La punctul 23, alineatele (2) şi (11) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Cotele
Art. 140. - (1) Cota standard este de 24% şi se aplicã asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxã sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
(2) Cota redusã de 9% se aplicã asupra bazei de impozitare pentru urmãtoarele prestãri de servicii şi/sau livrãri de bunuri:
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã şi arheologice, grãdini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);
b) livrarea de manuale şcolare, cãrţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicitãţii;
c) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d) livrarea de produse ortopedice;
e) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(2^1) Cota redusã de 5% se aplicã asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construitã locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţã livratã ca parte a politicii sociale se înţelege:
a) livrarea de clãdiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cãmine de bãtrâni şi de pensionari;
b) livrarea de clãdiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
c) livrarea de locuinţe care au o suprafaţã utilã de maximum 120 m², exclusiv anexele gospodãreşti, a cãror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depãşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, achiziţionate de orice persoanã necãsãtoritã sau familie. Suprafaţa utilã a locuinţei este cea definitã prin <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Anexele gospodãreşti sunt cele definite prin <>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Cota redusã se aplicã numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzãrii pot fi locuite ca atare şi dacã terenul pe care este construitã locuinţa nu depãşeşte suprafaţa de 250 m², inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de douã locuinţe, cota indivizã a terenului aferent fiecãrei locuinţe nu poate depãşi suprafaţa de 250 m², inclusiv amprenta la sol aferentã fiecãrei locuinţe. Orice persoanã necãsãtoritã sau familie poate achiziţiona o singurã locuinţã cu cota redusã de 5%, respectiv:
1. în cazul persoanelor necãsãtorite, sã nu fi deţinut şi sã nu deţinã nicio locuinţã în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%;
2. în cazul familiilor, soţul sau soţia sã nu fi deţinut şi sã nu deţinã, fiecare sau împreunã, nicio locuinţã în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%;
d) livrarea de clãdiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, cãtre primãrii în vederea atribuirii de cãtre acestea cu chirie subvenţionatã unor persoane sau familii a cãror situaţie economicã nu le permite accesul la o locuinţã în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.
(3) Cota aplicabilã este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 134^2 alin. (2), pentru care se aplicã cota în vigoare la data exigibilitãţii taxei.
(4) În cazul schimbãrii cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, pentru cazurile prevãzute la art. 134^2 alin. (2).
(5) Cota aplicabilã pentru importul de bunuri este cota aplicabilã pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.
(6) Cota aplicabilã pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota aplicatã pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Norme metodologice:
(2) Se aplicã procedeul sutei mãrite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 24 x 100/124 în cazul cotei standard şi 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, atunci când preţul de vânzare include şi taxa. De regulã, preţul include taxa în cazul livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrilor de servicii direct cãtre populaţie, pentru care nu este necesarã emiterea unei facturi potrivit art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum şi în orice situaţie în care prin natura operaţiunii sau conform prevederilor contractuale preţul include şi taxa.
.........................................................................
(11) Persoanele impozabile care livreazã locuinţe vor aplica cota de 5% inclusiv pentru avansurile aferente acestor livrãri, dacã din contractele încheiate rezultã cã la momentul livrãrii vor fi îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 140 alin. (2^1) lit. c) din codul fiscal şi sunt în posesia declaraţiei prevãzute la alin. (10) al prezentului punct. În situaţia în care avansurile au fost facturate prin aplicarea cotei de 19% sau, dupã caz, de 24%, datoritã neprezentãrii de cãtre cumpãrãtor a declaraţiei prevãzute la alin. (10) sau din alte motive obiective, la livrarea bunului imobil se pot efectua regularizãrile prevãzute la art. 140 alin. (4) din codul fiscal în vederea aplicãrii cotei de 5%, dacã toate condiţiile impuse de art. 140 alin. (2^1) lit. c) din Codul fiscal, astfel cum sunt detaliate şi de prezentele norme metodologice, sunt îndeplinite la data livrãrii."

6. Dupã punctul 23 se introduce un nou punct, punctul 23^1, cu urmãtorul cuprins:

"23^1. (1) În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri nu se fac regularizãri în situaţia modificãrii cotelor de TVA, în sensul aplicãrii cotei de TVA de la data faptului generator de taxã, cota aplicabilã fiind cea în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.
(2) Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, inclusiv în cazul în care beneficiarul are obligaţia plãţii taxei potrivit art. 160 sau art. 150 alin. (2), (3), (5) şi (6) din Codul fiscal, în situaţia modificãrilor de cote se aplicã regularizãrile prevãzute la art. 140 alin. (4) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1: O societate de construcţii întocmeşte situaţia de lucrãri în cursul lunii iunie, pentru lucrãrile efectuate în lunile mai şi iunie. Contractul prevede cã situaţia de lucrãri trebuie acceptatã de beneficiar. Beneficiarul acceptã situaţia de lucrãri în luna iulie 2010. Faptul generator de taxã, respectiv data la care se considerã serviciul prestat, intervine la data acceptãrii situaţiei de lucrãri de cãtre beneficiar, potrivit prevederilor art. 134^1 alin. (7) din Codul fiscal. În consecinţã, cota aplicabilã pentru întreaga contravaloare a serviciilor acceptate de beneficiar este de 24%, cota în vigoare la data faptului generator de taxã. În situaţia în care anterior emiterii situaţiei de lucrãri au fost emise facturi de avans cu cota de 19%, dupã data de 1 iulie 2010 avansurile respective se regularizeazã prin aplicarea cotei de 24%.
Exemplul nr. 2: O societate de furnizare a energiei electrice are încheiate contracte cu persoane fizice şi cu persoane juridice:
A. Pentru categoria de consumatori casnici, în contractul de furnizare se prevede cã societatea factureazã energia electricã furnizatã la valoarea indexului comunicat de client lunar în intervalul 1-10 al fiecãrei luni. Dupã comunicarea indexului pentru energia electricã consumatã, societatea de furnizare emite factura în luna urmãtoare celei în care a fost comunicat indexul de cãtre client. Faptul generator intervine la data la care societatea de distribuţie emite factura potrivit art. 134^1 alin. (8) din Codul fiscal. Presupunând cã indexul a fost comunicat de client la data de 10 iunie 2010, iar factura este emisã în cursul lunii iulie 2010, cota de TVA aplicabilã este de 24%.
De asemenea, contractul de furnizare a energiei electrice prevede cã în situaţia în care clientul nu transmite indexul, societatea de furnizare va emite factura pentru o valoare estimatã a consumului de energie electricã, determinat potrivit consumurilor anterioare efectuate de client. Presupunând cã facturarea s-a realizat în lunile mai, iunie şi iulie 2010, pe baza consumului estimat, se considerã cã faptul generator de taxã a intervenit la data emiterii fiecãrei facturi pentru valoarea consumului estimat, cu cota de TVA în vigoare în perioadele respective,19% în mai şi iunie 2010 şi 24% în iulie 2010. În luna august 2010, societatea de furnizare va trimite un reprezentant pentru citirea indexului în vederea regularizãrii la consumul efectiv din perioadele de facturare anterioare. Presupunând cã existã diferenţe în plus sau în minus faţã de consumul estimat facturat, în luna august 2010 intervine o situaţie de ajustare a bazei de impozitare potrivit art. 138 din Codul fiscal, pentru care societatea de furnizare va emite o facturã. În situaţia în care societatea de furnizare nu poate determina cãrei livrãri îi corespund diferenţele respective, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul prevãzut la art. 138 din Codul fiscal, conform art. 134^2 alin. (3) din Codul fiscal, respectiv 24%.
B. Pentru categoria de consumatori mari, potrivit contractului de furnizare de energie electricã, societatea de furnizare factureazã lunar în avans o valoare a energiei electrice ce urmeazã a fi livratã în luna în curs, având la bazã criterii de determinare a cantitãţii necesare de energie electricã la punctele de consum ale clientului. La finalul perioadei de facturare lunare, societatea de furnizare regularizeazã valoarea facturatã iniţial în vederea reflectãrii energiei electrice efectiv furnizate în luna respectivã. În aceastã situaţie, factura emisã iniţial pentru valoarea energiei electrice ce urmeazã sã fie furnizatã se va considera o facturã de avans şi nu dã naştere unui fapt generator de taxã. În acest sens, faptul generator va interveni la emiterea facturii pentru cantitatea de energie electricã efectiv furnizatã în luna respectivã. Presupunând cã la data de 1 iunie 2010 se emite factura de avans pentru luna iunie 2010, se va aplica cota de TVA de 19%, iar regularizarea facturii de avans se realizeazã la data de 1 iulie 2010, factura de avans va fi reluatã cu semnul minus şi se va factura cantitatea de energie electricã furnizatã la cota de TVA de 24%, cota în vigoare la data faptului generator de taxã. Presupunând cã regularizarea facturii de avans se realizeazã la 30 iunie 2010, la facturarea cantitãţii de energie electricã furnizatã se va aplica cota de TVA de 19%.
Exemplul nr. 3: O societate de leasing are încheiate cu utilizatori contracte de leasing financiar pentru autovehicule, în care se precizeazã un scadenţar pentru efectuarea plãţii ratelor de leasing. Pentru rata de leasing având data scadentã pentru efectuarea plãţii în luna iunie 2010 se va aplica cota de TVA de 19%. Pentru rata de leasing având data scadentã pentru efectuarea plãţii în luna iulie 2010 se va aplica cota de TVA de 24%. Dacã societatea de leasing emite factura pentru o ratã de leasing în avans faţã de data scadentã pentru efectuarea plãţii prevãzutã în contract, aceasta se va considera o facturã de avans. Prin urmare, se va efectua regularizarea facturii de avans, potrivit prevederilor art. 140 alin. (4) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 4: O societate de consultanţã fiscalã presteazã servicii de consultanţã pentru care emite rapoarte de lucru. Prin contract nu se prevede cã este necesarã acceptarea raportului de lucru de cãtre client. Faptul generator de taxã este, prin urmare, data emiterii raportului de lucru. Dacã societatea de consultanţã fiscalã a prestat servicii de consultanţã în lunile mai şi iunie 2010 pentru care a emis rapoartele de lucru în luna iunie 2010, factura va fi emisã aplicându-se cota de TVA de 19%, termenul de emitere a facturii fiind pânã la data de 15 iulie 2010, potrivit art. 155 alin. (1) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 5: O societate furnizeazã reviste online pe bazã de abonament, prin care clientul primeşte acces la consultarea revistei pentru perioada de timp la care se referã abonamentul. Societatea factureazã în luna iunie 2010 abonamente prin care se acordã acces la revista online pentru o perioadã de 6 luni, aplicând cota de TVA de 19%. Faptul generator de taxã intervine la data emiterii facturii prin care se acordã dreptul de acces online la reviste.
Exemplul nr. 6: O societate înregistratã în scopuri de TVA recepţioneazã bunuri livrate din Ungaria în România în cursul lunii iunie 2010. Pânã la data de 15 iulie 2010 societatea nu primeşte factura aferentã bunurilor recepţionate în luna iunie 2010 şi, în consecinţã, va emite autofactura prevãzutã la art. 155^1 alin. (1) din codul fiscal la data de 15 iulie 2010, aplicând cota de TVA de 24%. Achiziţia intracomunitarã de bunuri se declarã în decontul de TVA şi în declaraţia recapitulativã aferente lunii iulie 2010. În luna august 2010, societatea primeşte factura emisã de furnizor având data de 10 iunie 2010. Întrucât factura are data anterioarã faţã de 15 iulie 2010, exigibilitatea TVA intervine la data la care este emisã factura. Prin urmare, în luna august 2010, societatea va înscrie pe rândurile de regularizãri din decontul de TVA diferenţele de curs valutar rezultate între cursul în vigoare la data emiterii autofacturii şi cursul de schimb în vigoare la data emiterii facturii de cãtre furnizor, pentru a raporta achiziţia intracomunitarã de bunuri la cursul de schimb valutar valabil la data exigibilitãţii de taxã. De asemenea, societatea va regulariza cota de TVA aferentã acestei achiziţii intracomunitare de bunuri în sensul aplicãrii cotei de TVA de 19%, cota de TVA aplicabilã la data exigibilitãţii achiziţiei intracomunitare de bunuri. În ceea ce priveşte declaraţia recapitulativã prevãzutã la art. 156^4 din Codul fiscal, societatea va rectifica atât declaraţia recapitulativã aferentã lunii iulie 2010, în sensul excluderii achiziţiei intracomunitare de bunuri, cât şi declaraţia recapitulativã aferentã lunii iunie 2010, în sensul includerii achiziţiei intracomunitare de bunuri."

7. La punctul 25^1, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"25^1. (1) Scutirea prevãzutã la art. 141 alin. (1) lit. f) din codul fiscal pentru formarea profesionalã a adulţilor se aplicã de persoanele autorizate în acest scop conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionalã a adulţilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de persoanele autorizate pentru formarea profesionalã a personalului aeronautic civil navigant prevãzut de <>Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã din România, cu modificãrile ulterioare."

8. La punctul 54 alineatul (6), exemplul se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Exemplu: O persoanã impozabilã cu regim mixt cumpãrã un utilaj la data de 1 noiembrie 2008, în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA, adicã 3.800 lei. Pro rata provizorie pentru anul 2008 este 40%, iar taxa dedusã este de 1.520 lei (3.800 lei x 40%). Pro rata definitivã calculatã la sfârşitul anului 2008 este de 30%.
La sfârşitul anului 2008 se realizeazã ajustarea taxei pe baza pro rata definitivã, respectiv 3.800 lei x 30% = 1.140 lei taxã de dedus, care se comparã cu taxa dedusã pe baza pro rata provizorie (1.520 lei), iar diferenţa de 380 lei se înscrie în decontul din luna decembrie ca taxã nedeductibilã. Aceastã ajustare a deducerii se referã la întreaga sumã dedusã iniţial provizoriu şi prin urmare acoperã şi ajustarea aferentã primei cincimi pentru bunurile de capital.
Ajustãrile pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se realizeazã astfel:
TVA deductibilã se împarte la 5: 3.800 lei: 5 = 760.
TVA efectiv dedusã în baza pro rata definitivã pentru prima perioadã se împarte la rândul sãu la 5: 1.140 lei: 5 = 228 lei.
Rezultatul înmulţirii taxei pe valoarea adãugatã deductibile de 760 lei cu pro rata definitivã pentru fiecare dintre perioadele urmãtoare se va compara apoi cu 228 lei.
Diferenţa rezultatã va constitui ajustarea deducerii fie în favoarea statului, fie a persoanei impozabile.
Ajustarea pentru anul 2009:
- pro rata definitivã pentru anul 2009 este de 50%;
- deducere autorizatã: 760 lei x 50% = 380;
- deja dedus: 228 lei;
- deducerea suplimentarã permisã: 380 lei - 228 lei = 152 lei.
Ajustarea pentru anul 2010:
- pro rata definitivã pentru anul 2010 este de 20%;
- deducere autorizatã: 760 lei x 20% = 152 lei;
- deja dedus: 228;
- ajustare în favoarea statului: 228 lei - 152 lei = 76 lei.
Ajustarea pentru anul 2011:
- pro rata definitivã pentru 2011 este de 25%;
- deducere autorizatã: 760 lei x 25% = 190 lei;
- deja dedus: 228 lei;
- ajustare în favoarea statului: 228 lei - 190 lei = 38 lei.
Ajustarea pentru anul 2012:
- pro rata definitivã pentru anul 2012 este de 70%;
- deducere autorizatã: 760 lei x 70% = 532 lei;
- deja dedus: 228 lei;
- deducere suplimentarã permisã: 532 lei - 228 lei = 304 lei.
Orice modificare a pro rata în anii urmãtori, respectiv dupã scurgerea ultimului an de ajustare (2012), nu va mai influenţa deducerile efectuate pentru acest utilaj. Dar pentru livrãri cãtre sine nu existã limitã de timp.
Dacã presupunem cã utilajul ar fi vândut în cursul anului 2011 la valoarea de 15.000 lei plus 3.600 lei, reprezentând TVA calculat aplicând cota de 24%, persoana impozabilã ar avea dreptul sã efectueze o ajustare în favoarea sa, astfel:
- taxa nededusã: 2.660 lei;
- taxa colectatã: 3.600 lei;
- ajustare permisã: 2.660 lei * 2/5 = 1.064 lei (deoarece este mai micã decât taxa colectatã).
Dacã presupunem cã acelaşi utilaj ar fi alocat în cursul anului 2010 unui sector de activitate care nu dã drept de deducere sau îşi înceteazã existenţa ori este utilizat pentru alte scopuri decât activitatea economicã, persoana impozabilã ar avea obligaţia sã efectueze urmãtoarele ajustãri:
- perioada rãmasã din perioada de ajustare: 2 ani;
- taxa dedusã iniţial: 1.140 lei;
- ajustare în favoarea bugetului de stat: 228 lei * 2/5 = 456 lei."

9. La punctul 69, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu urmãtorul cuprins:

"(3^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul schimbãrii cotei de TVA, pentru a se aplica cota în vigoare la data faptului generator de taxã potrivit art. 140 alin. (4) din Codul fiscal, se impune efectuarea urmãtoarelor regularizãri:
a) regularizarea facturilor emise de cãtre furnizori/prestatori pentru avansurile parţiale sau integrale încasate, precum şi a facturilor emise înainte de livrare/prestare pentru contravaloarea parţialã sau integralã a bunurilor livrate/serviciilor prestate;
b) regularizarea de cãtre beneficiarul care are obligaţia plãţii taxei, potrivit art. 150 alin. (2), (3), (5) şi (6) din Codul fiscal, a facturilor de avans parţial sau integral ori a facturilor emise de furnizorii de bunuri sau de prestatorii de servicii înainte de livrare/prestare pentru contravaloarea parţialã sau integralã a bunurilor livrate/serviciilor prestate."

10. Punctul 81^1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Registrul operatorilor intracomunitari
Art. 158^2. [...]
(4) În vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari, persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie sã depunã la organul fiscal competent o cerere de înregistrare însoţitã şi de alte documente doveditoare, stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. În cazul persoanelor impozabile este obligatorie prezentarea cazierului judiciar eliberat de autoritatea competentã din România al asociaţilor, cu excepţia societãţilor pe acţiuni, şi al administratorilor.
[...]
(8) Nu pot fi înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1;
b) persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoanã împotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã şi/sau care are înscrise în cazierul judiciar infracţiuni în legãturã cu oricare dintre operaţiunile prevãzute la alin. (1).
[...]
(10) Organul fiscal competent va radia din oficiu din Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care figureazã în lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit legii;
b) persoanele impozabile în inactivitate temporarã, înscrisã în registrul comerţului, potrivit legii;
c) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care în anul urmãtor înscrierii în registru nu au mai efectuat operaţiuni intracomunitare de natura celor prevãzute la alin. (1);
d) persoanele înregistrate conform art. 153 sau art. 153^1, care solicitã anularea înregistrãrii în scopuri de TVA, potrivit legii;
e) persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoanã împotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã în legãturã cu oricare dintre operaţiunile prevãzute la alin. (1).

Norme metodologice:
81^1. - (1) În sensul art. 158^2 alin. (4) din Codul fiscal, în cazul persoanelor impozabile care au sediul activitãţii economice în România, prin asociaţi şi administratori se înţelege numai asociaţii şi administratorii societãţilor comerciale reglementate de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În cazul societãţilor pe acţiuni, inclusiv a celor în comanditã pe acţiuni, care au sediul activitãţii economice în România, în vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari, se va prezenta cazierul judiciar al administratorilor, nu şi al asociaţilor.
(3) Instituţiile publice, astfel cum sunt prevãzute de <>Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte persoane impozabile stabilite sau nestabilite în România, care nu sunt constituite în baza <>Legii nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu au obligaţia prezentãrii cazierului judiciar în vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã corespunzãtor şi în situaţiile prevãzute la art. 158^2 alin. (8) lit. b) şi alin. (10) lit. e) din Codul fiscal."

11. Dupã punctul 81^1 se introduce un nou punct, punctul 81^2, cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Corectarea documentelor
Art. 159. - (1) Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de facturã se efectueazã astfel:
a) în cazul în care documentul nu a fost transmis cãtre beneficiar, acesta se anuleazã şi se emite un nou document;
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie sã cuprindã, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numãrul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altã parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numãrul şi data documentului corectat.
(2) În situaţiile prevãzute la art. 138 furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie sã emitã facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, dupã caz, fãrã semnul minus, dacã baza de impozitare se majoreazã, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 138 lit. d).
(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilirea corectã a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscalã competentã, pot emite facturi de corecţie conform alin. (1) lit. b) cãtre beneficiari. Pe facturile emise se va face menţiunea cã sunt emise dupã control şi vor fi înscrise într-o rubricã separatã în decontul de taxã. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1.

Norme metodologice:
81^2. - (1) În sensul prevederilor art. 159 alin. (1) din Codul fiscal, documentul care ţine loc de facturã este documentul emis pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în conformitate cu obligaţiile impuse de un acord sau tratat la care România este parte, care conţine cel puţin informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(2) În situaţia în care o persoanã impozabilã a emis facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intrã în posesia documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de taxã pe valoarea adãugatã prevãzute la art. 143, 144 sau 144^1 din Codul fiscal, aceasta poate corecta facturile emise, potrivit art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, aplicând regimul de scutire corespunzãtor operaţiunilor realizate.
(3) Organele de inspecţie fiscalã vor permite deducerea taxei pe valoarea adãugatã în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (5) din codul fiscal sau/şi acestea sunt incorecte, dacã pe perioada desfãşurãrii inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator în conformitate cu art. 159 din Codul fiscal. Furnizorul/Prestatorul are dreptul sã aplice prevederile art. 159 alin. (1) lit. b) din codul fiscal pentru a corecta anumite informaţii din facturã care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de naturã sã modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentã operaţiunilor ori nu modificã regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar dacã a fost supus unei inspecţii fiscale. Aceastã facturã va fi ataşatã facturii iniţiale, fãrã sã genereze înregistrãri în decontul de taxã al perioadei fiscale în care se opereazã corecţia, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.
(4) Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corecţie dupã inspecţia fiscalã, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din Codul fiscal, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzãri într-o rubricã separatã, care vor fi preluate de asemenea într-o rubricã separatã din decontul de taxã, fãrã a avea obligaţia sã colecteze taxa pe valoarea adãugatã înscrisã în respectivele facturi. Pentru a evita situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi dupã inspecţia fiscalã, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor menţiona cã sunt emise dupã inspecţia fiscalã. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-147^1 din Codul fiscal, taxa fiind înscrisã în rubricile din decontul de taxã aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depãşi perioada prevãzutã la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal.
(5) Prevederile alin. (4) şi ale art. 159 alin. (3) din codul fiscal se aplicã şi pentru situaţiile în care facturile de corecţie se referã la perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2010.
(6) Prevederile alin. (4) şi (5) se aplicã inclusiv în cazul micilor întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA potrivit art. 153 din codul fiscal la depãşirea plafonului prevãzut de art. 152 din codul fiscal şi organele de inspecţie fiscalã au stabilit diferenţe de taxã colectatã de platã conform pct. 62 alin. (2).
(7) Prevederile art. 159 din codul fiscal se aplicã numai de cãtre persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrãrii în scopuri de TVA în România, se aplicã prevederile art. 155 alin. (11) din Codul fiscal."

B. Titlul VII "Accize şi alte taxe speciale"

1. La punctul 71, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins:

"(6) În înţelesul prezentelor norme metodologice, accize percepute reprezintã accizele stabilite şi înregistrate în evidenţele contabile ale plãtitorului de accize ce urmeazã a fi virate la bugetul de stat în termenele prevãzute în titlul VII din Codul fiscal."

2. La punctul 72, alineatele (3) şi (4) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"(3) Operaţiunea de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv de accize poate fi realizatã în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice sau în antrepozitele fiscale de depozitare ale persoanelor afiliate antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie de produse energetice. În aceastã situaţie, antrepozitarul autorizat pentru producţia de produse energetice este operatorul economic care deţine instalaţii, utilaje şi echipamente pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse accizelor.
(4) În înţelesul prezentelor norme metodologice, autoritatea competentã poate fi:
a) Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, instituitã prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumitã în continuare Comisie;
b) direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei şi direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, denumite în continuare autoritate fiscalã centralã;
c) direcţiile de specialitate din cadrul Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, denumite în continuare autoritate vamalã centralã;
d) direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia generalã de administrare a marilor contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscalã teritorialã;
e) direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia de autorizãri din cadrul Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, în cazul operatorilor economici mari contribuabili, denumite în continuare autoritate vamalã teritorialã."

3. La punctul 73, alineatele (1) şi (10) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"73. (1) Nu se considerã eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice din antrepozitul fiscal în vederea alimentãrii navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului comunitar, fiind asimilatã unei operaţiuni de export. De asemenea, operaţiunea de alimentare cu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului comunitar este asimilatã unei operaţiuni de export.
..........................................................................
(10) Pentru pierderile neadmise ca neimpozabile se datoreazã accizele aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în vigoare la momentul constatãrii de primitorul produselor accizabile, obligaţia de platã a accizelor la bugetul statului revenind în sarcina expeditorului."

4. La punctul 78, dupã alineatul (3) se introduc douã noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu urmãtorul cuprins:

"(3^1) Pe lângã documentele prevãzute la alin. (3), operatorul economic, altul decât antrepozitarul autorizat, va depune la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei şi urmãtoarele documente:
a) copia certificatului de înregistrare la oficiul registrului comerţului;
b) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din care sã rezulte obiectul de activitate al operatorului economic;
c) confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea operatorului economic de plãtitor de accize;
d) autorizaţia de mediu sau avizul de mediu, dupã caz.
(3^2) Prevederile alin. (3) şi (3^1) se aplicã şi în cazul operatorilor economici pentru produsele prevãzute la art. 206^16 alin. (5) şi (6) din Codul fiscal."

5. La punctul 79, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"79. (1) Înregistrarea operatorilor economici autorizaţi în domeniul gazelor naturale se face la autoritatea fiscalã centralã, direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei. Aceastã obligaţie revine operatorilor economici licenţiaţi de autoritatea competentã în domeniu sã distribuie sau sã furnizeze gaz natural direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prezentate în anexa nr. 32.
(2) În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinat a fi eliberat în consum în România, acciza va deveni exigibilã la furnizarea cãtre consumatorul final şi va fi plãtitã de o societate desemnatã în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscalã centralã, direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern."

6. La punctul 80, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"80. (1) Operatorii economici autorizaţi pentru extracţia cãrbunelui şi lignitului, operatorii economici producãtori de cocs, precum şi operatorii economici care efectueazã achiziţii intracomunitare sau importã astfel de produse se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea fiscalã centralã, direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei. Înregistrarea se face pe baza cererii prevãzute în anexa nr. 32."

7. La punctul 81, alineatele (2) şi (3) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice de cãtre Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea fiscalã centralã, direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei. Aceastã obligaţie revine operatorilor economici autorizaţi care furnizeazã energie electricã direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prevãzute în anexa nr. 32.
(3) În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinate a fi eliberatã în consum în România, acciza va deveni exigibilã la furnizarea cãtre consumatorul final şi va fi plãtitã de o societate desemnatã în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscalã centralã, direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern."

8. Punctul 82 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Excepţii
Art. 206^20. - (1) Nu se datoreazã accize pentru:
1. cãldura rezultatã şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
2. urmãtoarele utilizãri de produse energetice şi energie electricã:
a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încãlzire;
b) utilizarea dualã a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încãlzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încãlzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimicã şi în procesele electrolitic şi metalurgic se considerã a fi utilizare dualã;
c) energia electricã utilizatã în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
d) energia electricã, atunci când reprezintã mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;
e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2) Nu se considerã producţie de produse energetice:
a) operaţiunile pe durata cãrora sunt obţinute accidental mici cantitãţi de produse energetice;
b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilã refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plãtitã pentru un asemenea produs sã nu fie mai micã decât acciza care poate fi cuvenitã, dacã produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
c) o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra componentelor sã fi fost plãtite anterior; şi
2. suma plãtitã sã nu fie mai micã decât suma accizei care ar putea sã fie aplicatã asupra amestecului.
(3) Condiţia prevãzutã la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacã acel amestec este scutit pentru o utilizare specificã.
(4) Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme metodologice:
82. (1) Pentru produsele energetice de natura celor prevãzute la art. 206^16 alin. (2) din codul fiscal nu se datoreazã accize atunci când sunt livrate operatorilor economici care deţin autorizaţii de utilizator final pentru utilizarea produselor respective în unul dintre scopurile prevãzute la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal.
(2) Prevederile alin. (1) cu privire la deţinerea autorizaţiei de utilizator final nu se aplicã produselor energetice care sunt prezentate în ambalaje destinate comercializãrii cu amãnuntul.
(3) Pentru produsele energetice prevãzute la alin. (1) livrate operatorilor economici care nu deţin autorizaţii de utilizator finali se datoreazã accize calculate dupã cum urmeazã:
a) pentru produsele energetice prevãzute la art. 206^16 alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotelor de accize prevãzute de Codul fiscal;
b) pentru produsele energetice prevãzute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele prevãzute la art. 206^16 alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotei de accizã aferente motorinei.
(4) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final beneficiazã de regimul de exceptare de la plata accizelor atunci când produsele sunt achiziţionate de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, provin din achiziţii intracomunitare proprii sau din operaţiuni proprii de import.
(5) În cazul destinatarului înregistrat prevãzut la alin. (4), acesta trebuie ca înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare sã deţinã autorizaţie de utilizator final exclusiv pentru livrãrile cãtre operatorii economici care deţin autorizaţie de utilizator final potrivit alin. (1). Produsele energetice transportate în stare vãrsatã prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantã din mijlocul de transport auto, pot fi livrate unui singur utilizator final, situaţie în care se aplicã prevederile pct. 90 cu privire la locul de livrare directã. Aceste prevederi pot fi aplicate şi în cazul transportului de produse energetice în stare vãrsatã efectuat prin alte containere, cu condiţia ca deplasarea produselor sã se realizeze cãtre un singur utilizator final.
(6) Atunci când produsele energetice utilizate de operatorul economic care deţine autorizaţie de utilizator final provin din achiziţii intracomunitare proprii, acesta trebuie sã deţinã şi calitatea de destinatar înregistrat.
(7) Autorizaţiile de utilizator final se elibereazã de autoritatea vamalã teritorialã, la cererea scrisã a operatorilor economici.
(8) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevãzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţitã de documentele prevãzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamalã teritorialã.
(9) În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, autoritatea vamalã teritorialã elibereazã autorizaţia de utilizator final, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevãzute în cerere;
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clãdirile sub orice formã legalã;
d) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(10) Autoritatea vamalã teritorialã atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator, modelul autorizaţiei fiind prevãzut în anexa nr. 34.
(11) Dupã emiterea autorizaţiei de utilizator final, o copie a acestei autorizaţii va fi transmisã, la cerere, operatorului economic furnizor al produselor energetice în regim de exceptare de accize.
(12) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoţitã de un exemplar pe suport hârtie al documentului administrativ electronic prevãzut la pct. 91.
(13) Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţitã de documentul administrativ unic.
(14) Deplasarea produselor energetice de la un destinatar înregistrat cãtre utilizatorul final, atunci când nu se aplicã prevederile aferente locului de livrare directã, va fi însoţitã de un document care va conţine aceleaşi informaţii ca exemplarul pe suport hârtie al documentului administrativ electronic, al cãrui model este prezentat în anexa nr. 40.1.
(15) La primirea produselor energetice, utilizatorul final autorizat trebuie sã înştiinţeze autoritatea vamalã teritorialã şi sã pãstreze produsele în locul de recepţie maximum 48 de ore pentru o posibilã verificare din partea acestei autoritãţi.
(16) Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionatã de prezentarea de cãtre operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii în favoarea autoritãţii fiscale teritoriale, al cãrei cuantum se va stabili dupã cum urmeazã:
a) pentru produsele energetice prevãzute la art. 206^16 alin. (3) şi, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumã echivalentã cu 50% din valoarea accizelor aferente cantitãţii de produse aprobate;
b) pentru produsele energetice prevãzute la art. 206^16 alin. (2), altele decât cele menţionate la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumã echivalentã cu 50% din valoarea calculatã pe baza accizei aferente motorinei, aplicatã asupra cantitãţii de produse aprobate.
(17) Garanţia stabilitã în conformitate cu prevederile alin. (16) se reduce dupã cum urmeazã:
a) cu 50%, în cazul în care operatorul economic şi-a desfãşurat activitatea cu produse energetice în ultimii 2 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fãrã încãlcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 2 ani, destinaţia utilizãrii produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
b) cu 75%, în cazul în care operatorul economic şi-a desfãşurat activitatea cu produse energetice în ultimii 3 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fãrã încãlcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 3 ani, destinaţia utilizãrii produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
c) cu 100%, în cazul în care operatorul economic şi-a desfãşurat activitatea cu produse energetice în ultimii 4 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fãrã încãlcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 4 ani, destinaţia utilizãrii produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare.
(18) Garanţia poate fi sub formã de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.
(19) Garanţia poate fi deblocatã, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autoritãţii fiscale teritoriale, pe mãsurã ce operatorul economic face dovada utilizãrii produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.
(20) Garanţia poate fi executatã atunci când se constatã cã produsele achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordã exceptarea şi acciza aferentã acestor produse nu a fost plãtitã.
(21) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse energetice înscrisã într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(22) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autoritãţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii cu privire la furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionatã, cantitatea utilizatã/comercializatã, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevãzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(23) Autoritatea vamalã teritorialã revocã autorizaţia de utilizator final în urmãtoarele situaţii:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedurã fiscalã;
b) operatorul economic nu a justificat destinaţia cantitãţii de produse energetice achiziţionate, în cazul destinatarului înregistrat care efectueazã livrãri de produse energetice cãtre utilizatori finali;
c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(24) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunicã deţinãtorului şi produce efecte de la data comunicãrii sau de la o altã datã cuprinsã în aceasta.
(25) Autoritatea vamalã teritorialã anuleazã autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau incomplete în legãturã cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.
(26) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunicã deţinãtorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.
(27) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
(28) O nouã autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinutã dupã 12 luni de la data revocãrii sau anulãrii autorizaţiei.
(29) Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocãrii sau anulãrii autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale.
(30) Autoritãţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţã a operatorilor economici prevãzuţi la alin. (1) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a autoritãţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listã care va fi actualizatã lunar pânã la data de 15 a fiecãrei luni.
(31) Pentru situaţia prevãzutã la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugã cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activitãţi, aşa cum este definitã la pct. 5^1.4 al cap. I. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate.
(32) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul energiei electrice se înţelege valoarea realã de cumpãrare a energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacã este produsã în întreprindere.
(33) În sensul art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul fiscal, cu titlu de exemplu, se considerã utilizare dualã a produselor energetice:
a) cãrbunele, cocsul şi gazul natural utilizate ca reductant chimic în procesul de producţie a fierului, zincului şi a altor metale neferoase;
b) cocsul utilizat în furnalele cu arc electric pentru a regla activitatea oxigenului în procesul de topire a oţelului;
c) cãrbunele şi cocsul utilizate în procesul de recarburare a fierului şi oţelului;
d) gazul utilizat pentru a menţine sau a creşte conţinutul de carbon al metalelor în timpul tratamentelor termice;
e) gazul natural utilizat drept reductant în sistemele pentru controlul emisiilor;
f) cocsul utilizat ca o sursã de dioxid de carbon în procesul de producţie a carbonatului de sodiu;
g) acetilena utilizatã prin ardere pentru tãierea/lipirea metalelor.
(34) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese metalurgice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DJ 27 «Produse ale industriei metalurgice», în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3.037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statisticã a activitãţilor economice în Comunitatea Europeanã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(35) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 «Fabricarea altor produse din minerale nemetalice», în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3.037/90 al Consiliului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(36) Pentru produsele energetice reprezentând cãrbune, cocs, gaz natural sau pentru energia electricã, prevãzute la art. 206^16 alin. (3) şi, respectiv, la art. 206^19 alin. (1) din Codul fiscal, utilizate în scopurile exceptate de la plata accizelor, operatorii economici utilizatori notificã acest fapt autoritãţii vamale teritoriale. Dupã notificare, operatorul economic utilizator va transmite furnizorului de astfel de produse o copie a notificãrii cu numãrul de înregistrare la autoritatea vamalã teritorialã. Transmiterea notificãrii nu este necesarã atunci când produsele respective provin din achiziţii intracomunitare proprii sau din operaţiuni proprii de import.
(37) Notificarea prevãzutã la alin. (36) va cuprinde informaţii detaliate privind activitatea desfãşuratã de operatorul economic utilizator şi costul produsului final, dupã caz.
(38) Nerespectarea prevederilor alin. (36) şi (37) atrage plata accizelor calculate pe baza cotei accizei prevãzute pentru cãrbune, cocs, gaz natural sau energie electricã utilizate în scop comercial.
(39) Procedura prin care se executã garanţia şi cea de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, la propunerea Autoritãţii Naţionale a Vãmilor."

9. Punctul 83 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Reguli generale
Art. 206^21. - (1) Producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.
(2) Depozitarea exclusivã a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în:
a) antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice şi ale persoanelor afiliate acestora, în sensul prevãzut la titlul I art. 7 pct. 21, pentru un numãr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia. În înţelesul acestei prevederi, antrepozitarul autorizat pentru producţia de produse energetice este operatorul economic care deţine instalaţii şi utilaje pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse accizelor;
b) antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv aprovizionãrii aeronavelor cu produse energetice, în baza certificatelor eliberate în acest sens de autoritatea competentã în domeniul aeronautic;
c) antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete a cãror cotã de piaţã reprezintã peste 5% şi ale persoanelor afiliate acestora, în sensul prevãzut la titlul I art. 7 pct. 21, pentru un numãr maxim de douã antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplicã pentru:
a) berea, vinurile şi bãuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodãriile individuale pentru consumul propriu;
b) vinurile liniştite realizate de micii producãtori care obţin în medie mai puţin de 1.000 hl de vin pe an;
c) energia electricã, gazul natural, cãrbunele şi cocsul.
(4) În cazul în care micii producãtori prevãzuţi la alin. (3) lit. b) realizeazã ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia informeazã autoritãţile competente şi respectã cerinţele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele obligatorii în sectorul vitivinicol, conform precizãrilor din normele metodologice.
(5) Atunci când micii producãtori de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiţi de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România informeazã autoritatea competentã teritorialã cu privire la livrãrile de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o trimitere la acesta, conform precizãrilor din normele metodologice.
(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile.
(7) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora.
(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (6) antrepozitele fiscale care livreazã produse energetice cãtre aeronave, în condiţiile prevãzute în normele metodologice.
(9) Este interzisã producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(10) Este interzisã deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost perceputã.

Norme metodologice:
83. (1) Într-un antrepozit fiscal de producţie pot fi produse sau transformate în regim suspensiv de accize numai produsele accizabile aparţinând uneia dintre urmãtoarele grupe de produse:
a) alcool şi bãuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice.
(2) În antrepozitul fiscal de producţie este permisã depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile achiziţionate în vederea utilizãrii ca materie primã în procesul de producţie de produse accizabile şi a produselor accizabile rezultate din activitatea de producţie pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.
(3) În antrepozitul fiscal de depozitare al unui antrepozitar autorizat pentru producţie sau al unei persoane afiliate acestuia este permisã depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile rezultate din activitatea de producţie realizatã în antrepozitul fiscal al acelui antrepozitar autorizat. În cazul produselor energetice, în antrepozitul de depozitare este permisã deţinerea în regim suspensiv de accize şi a produselor energetice accizabile de natura aditivilor sau a produselor realizate din biomasã, utilizate exclusiv pentru aditivare sau amestec.
(4) Intrã sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia de arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolicã ce depãşeşte 1,2% în volum. Sistemul informatizat se aplicã numai în cazul mişcãrilor de astfel de produse pe teritoriul naţional. În cazul deplasãrilor intracomunitare de astfel de produse se aplicã prevederile legislaţiei statului membru de destinaţie.
(5) Nu intrã sub incidenţa regimului de antrepozitare berea, vinurile şi bãuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodãriile individuale pentru consumul propriu.
(6) Prin gospodãrie individualã se înţelege gospodãria care aparţine unei persoane fizice producãtoare, a cãrei producţie este consumatã de cãtre aceasta şi membrii familiei sale.
(7) Gospodãriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia de a depune în acest sens, pânã la data de 15 ianuarie inclusiv a anului urmãtor celui în care se produc, o declaraţie la autoritatea vamalã teritorialã în raza cãreia îşi au domiciliul. Declaraţia se întocmeşte potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 31.
(8) Autoritatea vamalã teritorialã va ţine o evidenţã a gospodãriilor individuale menţionate la alin. (7), în care vor fi înscrise datele de identificare ale acestora, precum şi informaţii privind cantitãţile de produse declarate.
(9) În situaţia în care gospodãria individualã intenţioneazã sã vândã bere, vinuri sau bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, aceasta are obligaţia de a se autoriza potrivit prevederilor legale.
(10) Producţia de vinuri pentru consumul propriu al unei gospodãrii individuale din recolta proprie poate fi realizatã în sistem de prestãri de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de vinuri.
(11) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de vinuri vor primi pentru prelucrare, în sistem de prestãri de servicii, strugurii aparţinând unei gospodãrii individuale numai dacã aceasta prezintã carnetul de viticultor, eliberat conform normelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi valabil pentru anul de producţie viticolã.
(12) Persoanele juridice care deţin în proprietate suprafeţe viticole pot realiza vin în sistem de prestãri de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţie de vinuri.
(13) În cazurile prevãzute la alin. (10) şi (12), antrepozitele fiscale sunt obligate sã ţinã o evidenţã distinctã care sã cuprindã informaţii cu privire la: numele gospodãriei individuale/persoanei juridice, cantitatea de struguri datã pentru prelucrare, cantitatea de vin rezultatã, cantitatea de vin preluatã, data preluãrii, numele şi semnãtura persoanei care a preluat vinul. Se vor pãstra copii ale carnetelor de viticultor prezentate de gospodãriile individuale.
(14) Cantitãţile de vin preluate de gospodãriile individuale sau persoanele juridice vor fi însoţite de avizul de însoţire a mãrfii emis de antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii.
(15) Pentru cantitãţile de vin preluate de gospodãriile individuale, antrepozitele fiscale care au efectuat prestarea de servicii au obligaţia ca lunar, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei de raportare, sã comunice informaţiile prevãzute la alin. (13) autoritãţii vamale teritoriale în raza cãreia îşi au domiciliul membrii gospodãriilor individuale.
(16) Nu intrã sub incidenţa regimului de antrepozitare micii producãtori de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 1.000 hl de vin pe an.
(17) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin mici producãtori de vinuri liniştite se înţelege operatorii economici producãtori de vin liniştit, care din punct de vedere juridic şi economic sunt independenţi faţã de orice alt operator economic producãtor de vin, utilizeazã mijloace proprii pentru producerea vinului, folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricãrui alt operator economic producãtor de vin şi nu funcţioneazã sub licenţa de produs a altui operator economic producãtor de vin.
(18) Micii producãtori de vinuri liniştite au obligaţia ca în fiecare an sã depunã semestrial, pânã la data de 15 inclusiv a lunii imediat urmãtoare semestrului, la autoritatea vamalã teritorialã, o declaraţie privind cantitatea de vinuri liniştite produsã, precum şi cantitãţile de vinuri comercializate în perioada de raportare, potrivit situaţiei al cãrei model este prevãzut în anexa nr. 36.
(19) În cazul în care în timpul anului micul producãtor de vinuri liniştite înregistreazã o producţie mai mare de 1.000 hl de vin şi doreşte sã continue aceastã activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la data înregistrãrii acestui fapt sã depunã cerere de autorizare ca antrepozitar autorizat, potrivit prevederilor de la pct. 84. Pânã la obţinerea autorizaţiei, producãtorul poate desfãşura numai activitate de producţie, dar nu şi de comercializare. Dupã obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal, indiferent de producţia realizatã în perioada urmãtoare, producãtorul nu mai poate reveni la statutul de mic producãtor de vinuri liniştite.
(20) În situaţia în care cererea de autorizare este respinsã, activitatea de producţie înceteazã, iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai cu aprobarea şi sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale.
(21) În situaţia în care producãtorul de vinuri liniştite nu respectã prevederile alin. (18) şi (19), se considerã cã producţia de vinuri se realizeazã în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea activitãţii şi aplicarea mãsurilor prevãzute de lege.
(22) Micii producãtori de vinuri liniştite pot comercializa aceste produse în vrac numai cãtre magazine specializate în vânzarea vinurilor, cãtre unitãţi de alimentaţie publicã sau cãtre antrepozite fiscale.
(23) În cazul în care micii producãtori prevãzuţi la alin. (17) realizeazã ei înşişi tranzacţii intracomunitare, în sensul vânzãrii vinului realizat cãtre beneficiari din alte state membre, aceştia au obligaţia de a informa autoritatea vamalã teritorialã înainte de efectuarea tranzacţiei şi de a se conforma reglementãrilor legale cu privire la aprobarea documentelor de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţelor obligatorii în sectorul vitivinicol, emise de ministerul de resort potrivit Regulamentului (CE) nr. 884/2001.
(24) Atunci când un operator economic din România, altul decât un mic producãtor de vinuri, efectueazã achiziţii de vin de la un mic producãtor de vinuri dintr-un alt stat membru care este scutit de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, acest operator economic din România are obligaţia de a informa autoritatea vamalã teritorialã cu privire la livrãrile de vin prin intermediul documentului care a însoţit transportul, admis de statul membru de expediţie.
(25) Micul producãtor de vinuri aflat în cazul prevãzut la alin. (23), precum şi destinatarul din România prevãzut la alin. (24) au obligaţia ca semestrial, pânã la data de 15 inclusiv a lunii imediat urmãtoare semestrului, sã prezinte autoritãţii vamale teritoriale o situaţie centralizatoare, conform modelului prezentat în anexa nr. 37.
(26) Nerespectarea prevederilor alin. (23)-(25) atrage aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(27) În sensul art. 206^21 alin. (6) din Codul fiscal, nu se considerã vânzare cu amãnuntul:
a) livrãrile de produse energetice cãtre avioane;
b) acele livrãri care indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu - se efectueazã prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantã din mijlocul de transport care efectueazã livrarea;
c) livrãrile de produse energetice în scopurile prevãzute la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal;
d) vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului fiscal autorizat exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau spumoase;
e) livrãrile de produse energetice în scopurile prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
(28) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice, inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter), bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi naturã realizate pe bazã de bioetanol, pot primi în regim suspensiv de accize bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi naturã realizate pe bazã de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzinã.
(29) Bioetanolul reprezintã alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizãrii în producţia de produse energetice.
(30) Pentru aplicarea prevederilor alin. (28) şi (29), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzãtor, dupã cum urmeazã:
a) pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;
b) pentru producţia de produse energetice, cu:
b1) producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi naturã realizate pe bazã de bioetanol; şi/sau
b2) depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrãrii sau a amestecului cu benzinã.
(31) În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistratã ca obligaţie de platã, iar prin circuitul economic se poate stabili de cãtre autoritãţile competente cu atribuţii de control cã produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator.
(32) Atunci când pentru produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal nu se poate stabili cã acciza a fost înregistratã ca obligaţie de platã, intervine exigibilitatea accizei, obligaţia de platã revenind persoanei care nu poate justifica provenienţa legalã a produselor.
(33) În sensul art. 206^21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cota de piaţã este cea determinatã pentru anul calendaristic anterior celui în curs, pânã la data de 31 ianuarie din anul în curs, de cãtre autoritatea fiscalã centralã - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
(34) În situaţia în care cota de piaţã înregistratã de antrepozitarul autorizat pentru producţia de ţigarete, inclusiv prin persoanele afiliate acestuia, se situeazã sub 5%, autorizaţiile pentru antrepozitele fiscale de depozitare vor fi revocate."

10. Punctul 84 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 206^22. - (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile, emisã de autoritatea competentã prin Comisia instituitã la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc sã funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sã depunã o cerere la autoritatea competentã, în modul şi în forma prevãzute în normele metodologice.
(3) Cererea trebuie sã conţinã informaţii şi sã fie însoţitã de documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) lista produselor accizabile care urmeazã a fi achiziţionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizãrii ca materie primã în cadrul activitãţii de producţie de produse accizabile;
d) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
e) organizarea administrativã, fluxurile operaţionale, randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru colectarea şi determinarea accizelor, prevãzute într-un manual de procedurã;
f) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevãzute la art. 206^26;
g) capacitatea maximã de producţie a instalaţiilor şi utilajelor în 24 de ore, declaratã pe propria rãspundere de persoana fizicã sau de administratorul persoanei juridice care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat.
(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului activitãţii ce urmeazã a se desfãşura în antrepozitul fiscal, conform precizãrilor din normele metodologice.
(5) Persoana care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate a sediului unde locul este amplasat.
(6) Persoana care îşi manifestã în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competentã o singurã cerere. Cererea va fi însoţitã de documentele prevãzute de prezentul capitol, aferente fiecãrei locaţii.
(7) În exercitarea atribuţiilor sale, Comisia poate solicita orice informaţii şi documente de la structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, de la Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi de la alte instituţii ale statului, pe care le considerã necesare în soluţionarea cererilor înregistrate.
(8) În cazul în care solicitarea Comisiei este adresatã structurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, aceasta este obligatorie, constituindu-se ca sarcinã de serviciu pentru personalul acestor instituţii. Nerespectarea acestei obligaţii atrage mãsurile sancţionatorii prevãzute de legislaţia în vigoare.
(9) Comisia poate solicita, dupã caz, participarea la şedinţe a organelor de control, care au încheiat actele de control, precum şi a reprezentantului legal al societãţii comerciale în cauzã.
(10) Activitatea curentã a Comisiei se realizeazã prin intermediul secretariatului care funcţioneazã în cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Finanţelor Publice, direcţie desemnatã prin hotãrârea de organizare şi funcţionare a ministerului.
(11) În exercitarea atribuţiilor sale, direcţia de specialitate poate solicita de la diferite structuri centrale şi teritoriale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi, respectiv, de la Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã orice alte informaţii şi documente pe care le considerã necesare în soluţionarea cererilor înregistrate.
(12) Dacã în urma analizãrii documentaţiei anexate la cererea înregistratã direcţia de specialitate constatã cã aceasta este incompletã, dosarul în cauzã poate fi restituit autoritãţii emitente.

Norme metodologice:
84. (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii valabile emise de Comisie.
(2) Pentru a obţine o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie sã depunã o cerere la autoritatea vamalã teritorialã.
(3) Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie sã fie întocmitã potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 38 şi sã fie însoţitã de documentele specificate în aceastã anexã. În cazul activitãţii de producţie, cererea va fi însoţitã şi de manualul de procedurã.
(4) Persoanele care intenţioneazã sã fie autorizate ca antrepozitari pentru producţie sau pentru depozitare de produse accizabile trebuie sã deţinã în proprietate sau sã aibã drept de folosinţã a clãdirilor şi a terenurilor. Documentele care atestã deţinerea în proprietate sau în folosinţã a clãdirilor şi a terenurilor sunt:
a) pentru clãdiri, extrasul de carte funciarã însoţit de copia titlului de proprietate sau, dupã caz, a procesului-verbal de recepţie, atunci când acestea au fost construite în regie proprie sau copia actului care atestã dreptul de folosinţã sub orice formã legalã;
b) pentru terenuri, extrasul de carte funciarã însoţit de copia titlului de proprietate sau copia actului care atestã dreptul de folosinţã sub orice formã legalã.
(5) Persoanele care intenţioneazã sã fie autorizate ca antrepozitari de producţie de produse accizabile trebuie sã deţinã în proprietate sau sã deţinã contracte de leasing pentru instalaţiile şi echipamentele care contribuie direct la producţia de produse accizabile pentru care urmeazã sã fie autorizat.
(6) Nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (4) şi (5) unitãţile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementãrilor <>Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unitãţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti», cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(7) În cazul producţiei de alcool şi bãuturi alcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie sã depunã pe lângã documentaţia întocmitã şi lista tipurilor de produse ce urmeazã a se realiza în antrepozitul fiscal.
(8) Antrepozitarii autorizaţi propuşi prevãzuţi la alin. (7) pot desfãşura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autoritãţii vamale teritoriale, pe o perioadã de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de cãtre aceastã autoritate. Dupã efectuarea probelor tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia ca în prezenţa reprezentantului autoritãţii vamale teritoriale sã preleve probe din produsele accizabile realizate, fiecare probã fiind constituitã din douã eşantioane identice. Fiecare eşantion va fi sigilat de autoritatea vamalã teritorialã, antrepozitarul autorizat propus urmând sã pãstreze un eşantion ca probã-martor împreunã cu rezultatul analizelor de laborator efectuate asupra celui de-al doilea eşantion de un laborator autorizat.
(9) În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia sã obţinã încadrarea tarifarã a produselor finite, precum şi încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, efectuate de autoritatea vamalã centralã, pentru care va prezenta acestei autoritãţi:
a) copia referatului favorabil întocmit de autoritatea vamalã teritorialã;
b) documentaţia tehnicã din care sã rezulte toate informaţiile necesare stabilirii clasificãrii tarifare şi atribuirii codului de produs accizabil, referitoare la caracteristicile produsului finit, natura, cantitatea şi compoziţia materiilor prime utilizate, procesul tehnologic de fabricaţie a produsului finit.
(10) Dupã obţinerea încadrãrii tarifare a produselor finite şi a încadrãrii în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, acestea vor fi transmise de antrepozitarul autorizat propus la autoritatea vamalã teritorialã la care s-a depus documentaţia în vederea autorizãrii.
(11) În perioada de probe tehnologice, produsele accizabile finite obţinute nu pot pãrãsi locul propus a fi autorizat ca antrepozit fiscal.
(12) În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul autorizat propus trebuie sã depunã pe lângã documentaţia întocmitã şi lista cu semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, precum şi domeniul de utilizare al acestora, avizatã de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. În plus, aceastã listã va cuprinde şi o rubricã aferentã asimilãrii produselor din punctul de vedere al accizelor. Procedura prevãzutã la alin. (8)-(11) se va aplica şi antrepozitarilor autorizaţi propuşi pentru producţia de produse energetice.
(13) În cazul antrepozitarilor autorizaţi propuşi prevãzuţi la alin. (7) şi (12), documentaţia va cuprinde şi lista produselor accizabile ce vor fi achiziţionate în vederea utilizãrii ca materie primã în procesul de producţie, precum şi încadrarea tarifarã a acestora.
(14) Autoritatea vamalã teritorialã verificã realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevãzute la art. 206^23 şi a obligaţiilor prevãzute la art. 206^26 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Codul fiscal.
(15) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare sã asigure condiţiile necesare bunei desfãşurãri a acesteia.
(16) În acţiunea de verificare, autoritatea vamalã teritorialã poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, dupã caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevãzute la art. 206^23 din Codul fiscal.
(17) În termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei complete, autoritatea vamalã teritorialã va înainta aceastã documentaţie la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, însoţitã de un referat întocmit de autoritatea vamalã teritorialã, care sã cuprindã punctul de vedere asupra oportunitãţii emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, dupã caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Referatul va purta semnãtura şi ştampila autoritãţii vamale teritoriale.
(18) Autoritatea fiscalã centralã, prin direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, poate sã solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaţie şi documente pe care le considerã necesare cu privire la:
a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi cantitãţile de produse accizabile ce urmeazã a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia.
(19) În cazul oricãrui nou produs ce urmeazã a intra în nomenclatorul de fabricaţie, antrepozitarul autorizat are obligaţia sã obţinã încadrarea tarifarã a produsului, precum şi încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile, efectuate de autoritatea vamalã centralã, pentru care va prezenta acestei autoritãţi documentaţia tehnicã din care sã rezulte toate informaţiile necesare stabilirii clasificãrii tarifare şi atribuirii codului de produs accizabil, referitoare la caracteristicile produsului, natura, cantitatea şi compoziţia materiilor prime utilizate, precum şi procesul tehnologic de fabricaţie. Imediat dupã introducerea în fabricaţie a noului produs antrepozitarul autorizat are obligaţia îndeplinirii procedurii cu privire la prelevarea de probe prevãzutã la alin. (8).
(20) Nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (8) antrepozitele fiscale - mici distilerii - care realizeazã ţuicã şi rachiuri de fructe, inclusiv în sistem de prestãri de servicii pentru gospodãriile individuale.
(21) Declaraţia pe propria rãspundere privind capacitatea maximã de producţie în 24 de ore va cuprinde informaţii referitoare la capacitatea de producţie a tuturor instalaţiilor şi utilajelor deţinute în antrepozitul fiscal, precum şi informaţii cu privire la capacitatea tehnologicã de producţie, respectiv cea care urmeazã a fi utilizatã, volumul de producţie la nivelul unui an şi programul de funcţionare stabilit de persoana care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat.
(22) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin organizare administrativã se înţelege schema organizatoricã a persoanei care intenţioneazã sã fie antrepozitar autorizat."

11. Punctul 85 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Condiţii de autorizare
Art. 206^23. - (1) Autoritatea competentã elibereazã autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) locul urmeazã a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât sã nu permitã scoaterea produselor accizabile din acest loc fãrã plata accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile, cu excepţiile prevãzute la art. 206^21 alin. (8);
d) în cazul unei persoane fizice care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta sã nu fi fost condamnatã în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare ori luare de mitã în România sau în oricare dintre statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, sã nu fi fost condamnatã pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de <>Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) în cazul unei persoane juridice care urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice sã nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare ori luare de mitã în România sau în oricare dintre statele strãine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, sã nu fi fost condamnatã pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 86/2006 , cu completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 241/2005 , de <>Legea nr. 82/1991 , republicatã, de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
f) persoana care urmeazã sã îşi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie sã dovedeascã cã poate îndeplini cerinţele prevãzute la art. 206^26;
g) persoana care urmeazã sã îşi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat sã nu înregistreze obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzãtor pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizãrilor din normele metodologice.
(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimileazã antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme metodologice:
85. (1) Locul care urmeazã sã fie autorizat ca antrepozit fiscal trebuie sã fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar activitatea ce se desfãşoarã în acest loc trebuie sã fie independentã de alte activitãţi desfãşurate de persoana care solicitã autorizarea şi care nu au legãturã cu producţia sau depozitarea de produse accizabile.
(2) Locurile destinate producţiei de vinuri sau de bãuturi fermentate, altele decât berea şi vinurile, trebuie sã fie dotate cu vase litrate.
(3) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi de distilate ca materie primã şi locurile destinate producţiei de bãuturi alcoolice obţinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor trebuie sã fie dotate cu mijloace de mãsurare legalã pentru determinarea concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã.
(4) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie de alcool şi de distilate, coloanele de distilare şi rafinare trebuie sã fie dotate cu contoare pentru determinarea cantitãţii de produse obţinute şi a concentraţiei alcoolice avizate şi sigilate conform reglementãrilor specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legalã.
(5) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la ieşirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat şi la ieşirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât sã fie contorizate toate cantitãţile de alcool rezultate.
(6) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare sau, dupã caz, la ieşirea din instalaţiile de distilare.
(7) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantitãţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.
(8) Antrepozitarii autorizaţi propuşi pentru producţia de alcool şi de distilate sunt obligaţi sã deţinã certificate eliberate de Biroul Român de Metrologie Legalã sau de un laborator de metrologie agreat de acesta, pentru toate rezervoarele şi recipientele calibrate în care se depoziteazã alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.
(9) În cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizeazã pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie sã fie dotate cu vase calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã.
(10) În cazul antrepozitelor fiscale prevãzute la alin. (9), pe perioada de nefuncţionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare prevãzutã la pct. 77.
(11) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primã, trebuie sã fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a cãilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie sã funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentãrii cu energie electricã de la reţeaua de distribuţie.
(12) Nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (11) micile distilerii.
(13) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de producţie sau de depozitare de produse energetice numai dacã este echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecare produs în parte, calibrate de Biroul Român de Metrologie Legalã.
(14) Locurile destinate producţiei sau depozitãrii de produse energetice trebuie sã fie dotate cu mijloace de mãsurare a debitului volumic sau masic.
(15) Locurile destinate producerii de produse energetice pentru care accizele se calculeazã numai pe baza accizei exprimate în echivalent euro/tonã sau euro/1.000 kg, locurile destinate producerii combustibililor al cãror cod tarifar se încadreazã la art. 206^16 alin. (3) lit. g) din Codul fiscal, precum şi locurile destinate îmbutelierii gazului petrolier lichefiat vor fi dotate cu mijloace de mãsurare a masei.
(16) Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor fi autorizate ca un singur antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numãrul locurilor de depozitare pe care le deţine.
(17) Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestioneazã rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscalã centralã, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 38."

12. Punctul 86 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 206^24. - (1) Autoritatea competentã va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia va conţine urmãtoarele:
a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
b) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
c) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
d) tipul produselor accizabile primite/expediate din antrepozitul fiscal şi natura activitãţii;
e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile în antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare;
f) nivelul garanţiei;
g) perioada de valabilitate a autorizaţiei. Perioada de valabilitate este de 3 ani în cazul contribuabililor mari şi mijlocii stabiliţi conform reglementãrilor în vigoare şi de un an în celelalte cazuri;
h) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) Autorizaţiile pot fi modificate de cãtre autoritatea competentã.
(4) Înainte de a fi modificatã autorizaţia, autoritatea competentã trebuie sã-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificãrii propuse şi asupra motivelor acesteia.
(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita autoritãţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevãzute în normele metodologice.
(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intrã sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobãrii tacite.
(7) Antrepozitarul autorizat care doreşte continuarea activitãţii într-un antrepozit fiscal dupã expirarea perioadei de valabilitate înscrise în autorizaţia pentru acel antrepozit fiscal va solicita în scris autoritãţii competente reautorizarea ca antrepozit fiscal cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea perioadei de valabilitate, conform precizãrilor din normele metodologice.

Norme metodologice:
86. (1) Dupã analizarea referatelor întocmite de autoritãţile vamale teritoriale şi a documentaţiilor depuse de solicitant, Comisia aprobã sau respinge cererea de autorizare a antrepozitarului autorizat propus.
(2) La lucrãrile Comisiei va fi invitat, dupã caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, precum şi câte un reprezentant al patronatelor producãtorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.
(3) Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca datã de începere a valabilitãţii data de 1 a lunii urmãtoare celei în care a fost aprobatã cererea de autorizare de cãtre Comisie.
(4) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentã antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, cât şi produsele finite ce se realizeazã în antrepozitul fiscal.
(5) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse energetice care efectueazã operaţiuni de aditivare a produselor energetice, de amestec între biocarburanţi şi carburanţi tradiţionali sau între biocombustibili şi combustibili tradiţionali, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentã antrepozitului fiscal vor fi menţionate materiile prime accizabile plasate în regim suspensiv de accize, produsele finite rezultate, precum şi operaţiunile care se efectueazã în antrepozitele fiscale.
(6) În cazul pierderii autorizaţiei de antrepozit fiscal, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(7) În baza documentului care atestã cã anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, autoritatea emitentã a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.
(8) Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autoritãţii fiscale centrale modificarea autorizaţiei atunci când constatã erori în redactarea autorizaţiei de antrepozit fiscal sau în alte situaţii în care se justificã acest fapt.
(9) Antrepozitarii autorizaţi care dupã expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal doresc reautorizarea locului ca antrepozit fiscal vor depune la autoritatea vamalã teritorialã, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, o cerere de reautorizare, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 38, la care se vor anexa documentele prevãzute la pct. I nr. 10 şi 12 şi pct. III din aceastã anexã, declaraţia privind capacitatea maximã de producţie în 24 de ore prevãzutã la pct. 84 alin. (21), o situaţie privind cantitãţile totale de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize la nivel naţional, intracomunitar şi la export în anul anterior reautorizãrii, precum şi orice alte documente în cazul în care intervin modificãri asupra datelor prezentate anterior la autorizare.
(10) Antrepozitarul autorizat sau persoana afiliatã acestuia care solicitã autorizarea unui loc ca antrepozit fiscal de depozitare va depune la autoritatea vamalã teritorialã o cerere întocmitã potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 38, însoţitã de documentele specificate în aceastã anexã şi de orice alte documente care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute la art. 206^21 din Codul fiscal.
(11) Antrepozitarul autorizat sau persoana afiliatã acestuia care dupã expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal de depozitare doreşte reautorizarea locului ca antrepozit fiscal va depune la autoritatea vamalã teritorialã, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, o cerere de reautorizare, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 38, la care se vor anexa documentele prevãzute la pct. I nr. 10 şi 12 şi pct. III din aceastã anexã, o situaţie privind cantitãţile totale de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize la nivel naţional, intracomunitar şi la export în anul anterior reautorizãrii, precum şi orice alte documente în cazul în care intervin modificãri asupra datelor prezentate anterior la autorizare.
(12) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor potrivit prevederilor alin. (10) şi (11), autoritatea vamalã teritorialã va înainta documentaţiile cãtre direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, însoţite de un referat întocmit de autoritatea vamalã teritorialã, care sã cuprindã punctul de vedere asupra oportunitãţii autorizãrii/reautorizãrii antrepozitului fiscal şi, dupã caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat. Aceste referate vor purta semnãtura şi ştampila autoritãţii vamale teritoriale.
(13) Direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei poate sã solicite antrepozitarului autorizat orice informaţie şi documente pe care le considerã necesare, cu privire la:
a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal;
b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi cantitãţile de produse accizabile ce urmeazã a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal;
c) capacitatea antrepozitarului autorizat de a asigura garanţia.
(14) Modificarea autorizaţiilor de antrepozitar autorizat ca urmare a schimbãrii sediului social, denumirii sau a formei de organizare nu intrã sub incidenţa alin. (3) şi este valabilã de la data aprobãrii de cãtre Comisie.
(15) Modificarea prevãzutã la alin. (14), precum şi orice altã modificare intervenitã asupra autorizaţiilor de antrepozitar autorizat în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu atrag prelungirea acelei perioade de valabilitate."

13. Punctul 87 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 206^26. - (1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini urmãtoarele cerinţe:
a) sã constituie în favoarea autoritãţii competente o garanţie pentru producţia, transformarea şi deţinerea de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi o garanţie pentru circulaţia acestor produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile art. 206^54 şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice;
b) sã instaleze şi sã menţinã încuietori, sigilii, instrumente de mãsurã sau alte instrumente similare adecvate, necesare securitãţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) sã asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autoritãţii competente sub forma şi procedura prevãzute în normele metodologice;
d) sã ţinã evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrãrile în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi sã prezinte evidenţele corespunzãtoare, la cererea autoritãţilor competente;
e) sã ţinã un sistem corespunzãtor de evidenţã a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
f) sã asigure accesul autoritãţii competente în orice zonã a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
g) sã prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentã, la cererea acestora;
h) sã asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autoritãţii competente;
i) sã cerceteze şi sã raporteze cãtre autoritatea competentã orice pierdere, lipsã sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
j) sã înştiinţeze autoritãţile competente despre orice modificare ce intenţioneazã sã o aducã asupra datelor iniţiale în baza cãrora a fost emisã autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificãrii;
k) sã se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzãtor pe grupe de produse accizabile şi pe categorii de antrepozitari, conform precizãrilor din normele metodologice.
(3) Cesionarea ori înstrãinarea sub orice formã a acţiunilor sau a pãrţilor sociale ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform prezentului capitol va fi adusã la cunoştinţa autoritãţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuãrii inspecţiei fiscale, cu excepţia celor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa de capital.
(4) Înstrãinarea activelor de natura imobilizãrilor corporale care contribuie direct la producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform prezentului capitol se va putea face numai dupã ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligaţiile fiscale ori dupã ce persoana care urmeazã sã preia activele respective şi-a asumat obligaţia de platã restantã a debitorului printr-un angajament de platã sau printr-un alt act încheiat în formã autenticã, cu asigurarea unei garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancarã la nivelul obligaţiilor fiscale restante, la data efectuãrii tranzacţiei, ale antrepozitarului.
(5) Actele încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (3) şi (4) sunt anulabile la cererea organului fiscal.

Norme metodologice:
87. (1) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabileşte o garanţie care sã acopere riscul neplãţii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.
(2) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabileşte obligatoriu o garanţie care sã acopere riscul neplãţii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim suspensiv de accize, în cazul circulaţiei intracomunitare.
(3) Nu sunt supuse obligaţiei de a constitui garanţie produsele energetice supuse accizelor care sunt deplasate din România pe teritoriul Comunitãţii exclusiv pe cale maritimã sau prin conducte fixe, în cazul în care celelalte state membre implicate sunt de acord.
(4) Nivelul garanţiei ce urmeazã a se constitui se determinã potrivit prevederilor pct. 108.
(5) În vederea înregistrãrii producţiei de bere obţinute, fiecare antrepozitar autorizat pentru producţie este obligat:
a) sã înregistreze producţia de bere rezultatã la sfârşitul procesului tehnologic, prin aparatura adecvatã de mãsurare a butoaielor, sticlelor, navetelor, paleţilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi sã înscrie aceste date în rapoartele de producţie şi gestionare, cu specificarea capacitãţii ambalajelor şi a cantitãţii de bere exprimate în litri;
b) sã determine concentraţia zaharometricã a berii, conform standardelor în vigoare privind determinarea concentraţiei exprimate în grade Plato a berii, elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi sã elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea realitãţii concentraţiei zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere concentraţia înscrisã în specificaţia tehnicã internã, elaboratã pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.
(6) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool şi distilate, dupã obţinerea autorizaţiei, îşi pot desfãşura activitatea numai dupã aplicarea sigiliilor pe instalaţiile şi utilajele de producţie alcool etilic de cãtre reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale.
(7) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool, sigiliile se vor aplica pe întregul flux tehnologic de la ieşirea alcoolului brut, rafinat şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, şi pânã la contoare, inclusiv la acestea.
(8) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, sigiliile se vor aplica la ieşirea distilatelor din coloanele de distilare sau din instalaţiile de distilare.
(9) În situaţiile prevãzute la alin. (7) şi (8), sigiliile vor fi aplicate şi pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de mãsurã şi control, pe orice orificii şi robineţi existenţi pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.
(10) În cazul producţiei de alcool, aparatele şi piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare şi rafinare, precum şi de pe tot circuitul instalaţiilor de distilare trebuie îmbinate în aşa fel încât sã poatã fi sigilate.
(11) Sigiliile aparţin autoritãţii vamale teritoriale, vor fi înseriate şi vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operaţiunile de sigilare şi desigilare, atunci când se impun, se vor efectua de cãtre reprezentantul desemnat de autoritatea vamalã teritorialã, astfel încât sã nu se deterioreze aparatele şi piesele componente.
(12) Stabilirea tipului de sigilii, prevãzut la alin. (11), şi a caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau personalizarea, precum şi coordonarea tuturor operaţiunilor ce se impun revin Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, prin Autoritatea Naţionalã a Vãmilor.
(13) Amprentele sigiliilor aplicate de autoritatea vamalã teritorialã trebuie sã fie menţinute intacte.
(14) Sigiliile prevãzute la alin. (11) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor.
(15) Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sau înlãturarea sigiliilor aplicate de cãtre reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat sã solicite prezenţa unui reprezentant al autoritãţii vamale teritoriale pentru constatarea cauzelor deteriorãrii accidentale a sigiliului sau ale avariei.
(16) Atunci când intervin sigilarea şi desigilarea aparatelor şi pieselor de pe tot fluxul tehnologic se va proceda dupã cum urmeazã:
a) desigilarea se face numai în baza unei solicitãri scrise, justificate, din partea antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate sau în situaţii de avarie;
b) cererea de desigilare se transmite autoritãţii vamale teritoriale cu cel puţin 3 zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operaţiunii propriu-zise, solicitând şi desemnarea unui reprezentant al acestei autoritãţi, care va proceda la desigilare;
c) la desigilare, reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale întocmeşte un proces-verbal de desigilare, întocmit în douã exemplare, în care va consemna data şi ora desigilãrii, cantitatea de alcool şi de distilate - în litri şi în grade Dall - înregistratã de contoare la momentul desigilãrii, precum şi stocul de alcool şi de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare şi în recipiente.
(17) Dacã antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool şi distilate constatã un incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor, acesta va proceda dupã cum urmeazã:
a) trebuie sã facã imediat o declaraţie cãtre autoritatea vamalã teritorialã, care va fi consemnatã într-un registru special al antrepozitului fiscal destinat acestui scop şi va solicita prezenţa unui reprezentant al acestei autoritãţi;
b) pentru remedierea defecţiunii va solicita prezenţa unui reprezentant autorizat de cãtre Biroul Român de Metrologie Legalã pentru activitãţi de reparaţii ale mijloacelor de mãsurare din categoria respectivã, în vederea desigilãrii mijloacelor de mãsurare, a repunerii lor în stare de funcţionare şi a resigilãrii;
c) contoarele defecte pot fi reparate sau înlocuite, sub supravegherea reprezentantului autoritãţii vamale teritoriale, cu alte contoare de rezervã, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire întocmit de acest reprezentant, a indicilor de la care se reia activitatea;
d) dacã timpul de remediere a contoarelor depãşeşte 24 de ore, se întrerupe activitatea de producţie a alcoolului şi a distilatelor, instalaţiile respective fiind sigilate de reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale.
(18) Atunci când în situaţiile prevãzute la alin. (15) şi (17) este necesarã întreruperea activitãţii, aceasta va fi consemnatã într-un proces-verbal încheiat în douã exemplare de cãtre reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale, în prezenţa reprezentantului legal al antrepozitului fiscal. În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activitãţii, data şi ora întreruperii acesteia, stocul de alcool şi de distilate existent la acea datã şi indicii înregistraţi de contoare în momentul întreruperii activitãţii.
(19) Originalul procesului-verbal de desigilare prevãzut la alin. (16) sau de întrerupere a activitãţii prevãzut la alin. (18), dupã caz, se depune la autoritatea vamalã teritorialã, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rãmâne la antrepozitul fiscal.
(20) Reluarea activitãţii în antrepozitul fiscal se va face în baza unei declaraţii de remediere a defecţiunii, întocmitã de antrepozitarul autorizat şi vizatã de reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale, însoţitã, dupã caz, de un aviz eliberat de specialistul autorizat de cãtre Biroul Român de Metrologie Legalã pentru activitãţi de reparaţii ale mijloacelor de mãsurare care a efectuat remedierea. Reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.
(21) Toţi antrepozitarii autorizaţi trebuie sã deţinã un sistem computerizat de evidenţã a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse.
(22) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru producţia de alcool etilic şi distilate, sistemul computerizat trebuie sã asigure şi evidenţa materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie. Cantitãţile de alcool şi de distilate obţinute vor fi evidenţiate atât în litri, cât şi în grade Dall.
(23) Nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (22) antrepozitele fiscale - mici distilerii -, care utilizeazã pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic.
(24) Intrã sub incidenţa termenului de minimum 5 zile orice modificare pe care antrepozitarul autorizat intenţioneazã sã o aducã asupra datelor iniţiale în baza cãrora a fost emisã autorizaţia de antrepozitar, prin notificarea intenţiei respective la autoritatea vamalã teritorialã. Atunci când intenţia de modificare atrage modificarea autorizaţiei, aceastã intenţie va fi notificatã şi la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei. În cazul modificãrilor care se înregistreazã la oficiul registrului comerţului, antrepozitarul autorizat are obligaţia de a prezenta atât autoritãţii fiscale centrale, cât şi autoritãţii vamale teritoriale documentul, în fotocopie, care atestã realizarea efectivã a modificãrii, în termen de 30 de zile de la data emiterii acestui document."

14. Punctul 88 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei
Art. 206^28. - (1) Autoritatea competentã poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legãturã cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea competentã poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoanã fizicã, dacã:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în România sau într-un stat strãin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 86/2006 , cu completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 241/2005 , de <>Legea nr. 82/1991 , republicatã, de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
3. activitatea desfãşuratã este în situaţie de faliment sau de lichidare;
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoanã juridicã, dacã:
1. în legãturã cu persoana juridicã a fost deschisã o procedurã de faliment ori de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în România sau într-un stat strãin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 86/2006 , cu completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 241/2005 , de <>Legea nr. 82/1991 , republicatã, de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) antrepozitarul autorizat nu respectã oricare dintre cerinţele prevãzute la art. 206^26 sau la art. 206^53-206^55;
d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e) pentru situaţia prevãzutã la alin. (9);
f) antrepozitarul autorizat înregistreazã obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat mai vechi de 60 de zile faţã de termenul legal de platã.
(3) Autoritatea competentã poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotãrâre definitivã pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 86/2006 , cu completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 241/2005 , de <>Legea nr. 82/1991 , republicatã, de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) La propunerea organelor de control, autoritatea competentã poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a) pe o perioadã de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat sãvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b) pânã la soluţionarea definitivã a cauzei penale, în cazul în care a fost pusã în mişcare acţiunea penalã pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 86/2006 , cu completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 241/2005 , de <>Legea nr. 82/1991 , republicatã, de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(5) Decizia prin care autoritatea competentã a hotãrât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicatã şi antrepozitarului deţinãtor al autorizaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.
(7) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicãrii sau de la o altã datã cuprinsã în aceasta, dupã caz. Decizia de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendã efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionãrii contestaţiei în procedurã administrativã.
(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte sã renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia sã notifice acest fapt autoritãţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(10) În cazul anulãrii autorizaţiei, o nouã autorizaţie poate fi emisã de autoritatea competentã numai dupã o perioadã de cel puţin 5 ani de la data anulãrii.
(11) În cazul revocãrii autorizaţiei, o nouã autorizaţie poate fi emisã de autoritatea competentã numai dupã o perioadã de cel puţin 6 luni de la data revocãrii.
(12) Antrepozitarii autorizaţi, cãrora le-a fost suspendatã, revocatã sau anulatã autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendãrii, revocãrii ori anulãrii, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevãzute de normele metodologice.

Norme metodologice:
88. (1) Mãsura suspendãrii - cu excepţia cazului prevãzut la alin. (4) -, a revocãrii sau a anulãrii autorizaţiilor se va dispune de cãtre Comisie, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încãlcãri ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor mãsuri.
(2) Actele de control prevãzute la alin. (1), temeinic justificate, în care faptele constatate genereazã consecinţe fiscale, vor fi aduse la cunoştinţa autoritãţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, în termen de douã zile lucrãtoare de la finalizare, care le va înainta Comisiei în vederea analizãrii şi dispunerii mãsurilor ce se impun.
(3) Decizia Comisiei va fi adusã la cunoştinţa antrepozitarului autorizat sancţionat. Totodatã, decizia Comisiei va fi adusã şi la cunoştinţa autoritãţii vamale teritoriale, care, în maximum 48 de ore de la data la care decizia produce efecte, va proceda la verificarea stocurilor de produse deţinute de operatorul economic la acea datã.
(4) În situaţia neplãţii accizelor la termenele prevãzute de lege, mãsura suspendãrii autorizaţiilor se va dispune de cãtre autoritãţile vamale teritoriale în baza datelor furnizate de autoritãţile fiscale teritoriale.
(5) Atunci când deficienţele care atrag mãsura revocãrii sau a suspendãrii nu genereazã consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucrãtoare de la data comunicãrii actului de control, dupã constatarea remedierii deficienţelor de cãtre organul de control, acesta nu va da curs propunerii de revocare sau de suspendare cãtre Comisie.
(6) În cazul în care a intervenit suspendarea autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevãzut la alin. (4) -, încetarea suspendãrii autorizaţiei va fi dispusã de Comisie, în baza referatului emis în acest sens de aceeaşi autoritate care a efectuat controlul cu privire la înlãturarea deficienţelor înscrise în decizia Comisiei.
(7) În toate situaţiile în care a intervenit suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei, aceasta atrage întreruperea sau încetarea activitãţii şi, dupã caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuatã de autoritatea vamalã teritorialã.
(8) Antrepozitarii autorizaţi a cãror autorizaţie a fost revocatã sau anulatã pot sã valorifice produsele accizabile înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai dupã notificarea autoritãţii vamale teritoriale cu privire la virarea accizelor datorate bugetului de stat.
(9) În cazul suspendãrii sau în cazul revocãrii autorizaţiei de antrepozit fiscal - pânã la data când aceasta produce efecte -, deplasarea produselor accizabile înregistrate în stoc se efectueazã sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale, astfel:
a) fie cãtre alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
b) fie în afara regimului suspensiv de accize, cu accize plãtite.
(10) În cazul anulãrii sau revocãrii autorizaţiei, o nouã autorizaţie poate fi emisã de Comisie numai dupã o perioadã de 5 ani, respectiv 6 luni, de la data la care decizia de anulare sau revocare a autorizaţiei devine definitivã în sistemul cãilor administrative de atac sau de la data hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
(11) Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se depune la autoritatea vamalã teritorialã. Aceastã autoritate are obligaţia de a verifica dacã la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacã au fost respectate prevederile legale în domeniul accizelor. Dupã verificare, cererea de renunţare, însoţitã de actul de verificare, va fi transmisã Comisiei care va proceda la revocarea autorizaţiei.
(12) Termenul de 6 luni prevãzut la alin. (10) nu se aplicã în cazul unui operator economic aflat în situaţia precizatã la alin. (11) care doreşte o nouã autorizare, cu condiţia sã fi respectat prevederile legale în domeniul accizelor.
(13) Cererea de renunţare la autorizaţia emisã pentru un antrepozit fiscal, dupã ce Comisia a decis revocarea sau anularea autorizaţiei din alte motive, nu produce efecte juridice pe perioada în care decizia de revocare sau de anulare, dupã caz, se aflã în procedura prevãzutã de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(14) Atunci când renunţarea la autorizaţia de antrepozit fiscal intervine ca urmare a unei operaţiuni de fuziune a antrepozitarului autorizat cu un alt operator economic sau de divizare totalã ori parţialã a activitãţii, antrepozitarul autorizat va notifica acest fapt autoritãţii vamale teritoriale cu cel puţin 60 de zile înainte de data efectuãrii operaţiunii şi va solicita revocarea autorizaţiei de antrepozitar deţinutã de acesta.
(15) În cazul prevãzut la alin. (14), în situaţia în care se intenţioneazã continuarea aceleiaşi activitãţi cu produse accizabile în regim suspensiv de accize şi în aceleaşi condiţii, antrepozitarul autorizat împreunã cu antrepozitarul autorizat propus pot solicita ca revocarea autorizaţiei de antrepozitar sã producã efecte concomitent cu data la care produce efecte noua autorizaţie."

15. La punctul 89, alineatele (10) şi (16) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"(10) Nu va fi autorizatã ca destinatar înregistrat persoana care:
a) a fost condamnatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia vamalã sau fiscalã, fapt dovedit prin cazierul judiciar al societãţii;
b) înregistreazã obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
......................................................................
(16) În situaţia în care intervin modificãri faţã de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, destinatarul înregistrat are obligaţia de a depune o cerere la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, pentru modificarea autorizaţiei, dupã cum urmeazã:
a) pentru fiecare nouã locaţie în care urmeazã a se realiza recepţia de produse accizabile, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor, însoţitã de dovada deţinerii sub orice formã legalã a spaţiului şi de certificatul constatator care sã dovedeascã înscrierea la oficiul registrului comerţului ca punct de lucru;
b) dacã se modificã datele de identificare ale destinatarului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii modificãrii, însoţitã de actul adiţional/hotãrârea asociaţilor, certificatul de înscriere de menţiuni la oficiul registrului comerţului şi, dupã caz, cazierele judiciare ale administratorilor şi certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului."

16. La punctul 89, dupã alineatul 30 se introduc şase noi alineate, alineatele (31)-(36), cu urmãtorul cuprins:

"(31) Autorizarea ca destinatar înregistrat a operatorului economic care deţine autorizaţie de utilizator final se realizeazã în baza cererii depuse în acest scop la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) copia autorizaţiei de utilizator final deţinute de solicitant, valabilã la data depunerii cererii;
b) copia contractelor încheiate cu antrepozitarii autorizaţi din statele membre de expediere şi codurile de accizã ale acestora;
c) declaraţia pe propria rãspundere privind locurile unde urmeazã a fi primite produsele şi scopul pentru care sunt achiziţionate;
d) denumirea produsului, încadrarea tarifarã (codul NC) şi încadrarea în nomenclatorul codurilor de produse accizabile;
e) certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului.
(32) Autorizaţia de destinatar înregistrat prevãzutã la alin. (31) este valabilã atât timp cât este valabilã autorizaţia de utilizator final.
(33) Modificarea autorizaţiilor de destinatar înregistrat ca urmare a schimbãrii sediului social, denumirii, formei de organizare, completãrii sau eliminãrii unei locaţii unde se primesc produsele este valabilã de la data emiterii autorizaţiei modificate.
(34) Procedura de autorizare a destinatarului înregistrat nu intrã sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobãrii tacite.
(35) În cazul pierderii autorizaţiei de destinatar înregistrat, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(36) În baza documentului care atestã cã anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, autoritatea emitentã a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia."

17. Punctul 90 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize
Art. 206^30. - (1) Antrepozitarii autorizaţi de cãtre autoritãţile competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţionalã, cât şi pentru circulaţia intracomunitarã a produselor accizabile.
(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunitãţii, inclusiv dacã produsele sunt deplasate via o ţarã terţã sau un teritoriu terţ;
a) de la un antrepozit fiscal la:
1. un alt antrepozit fiscal;
2. un destinatar înregistrat;
3. un loc de unde produsele accizabile pãrãsesc teritoriul Comunitãţii, în sensul art. 206^34 alin. (1);
4. un destinatar în sensul art. 206^56 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;
b) de la locul de import cãtre oricare dintre destinaţiile prevãzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauzã sunt expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import înseamnã locul unde se aflã produsele în momentul în care sunt puse în liberã circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92. Expeditorul înregistrat în România poate sã îşi desfãşoare activitatea în aceastã calitate numai în baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentã.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b) şi cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 206^29 alin. (4), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize cãtre un loc de livrare directã situat pe teritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevãzuţi la alin. (3) au obligaţia de a depune raportul de primire prevãzut la art. 206^33 alin. (1).
(5) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplicã şi deplasãrilor de produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru consum.
(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile prevãzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile pãrãsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile prevãzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberã circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:
1. în cazurile prevãzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
2. în cazurile prevãzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au pãrãsit teritoriul Comunitãţii.

Norme metodologice:
90.
90.1. (1) Expeditorul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.
(2) Persoana care intenţioneazã sã obţinã autorizaţie de expeditor înregistrat depune la autoritatea vamalã teritorialã o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din care sã rezulte capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului, dupã caz;
b) cazierele judiciare ale administratorilor, eliberate de instituţiile abilitate din România;
c) declaraţie pe propria rãspundere care sã cuprindã o prezentare a operaţiunilor cu produse accizabile ce urmeazã a se desfãşura;
d) contractele încheiate direct cu beneficiarul produselor accizabile deplasate în regim suspensiv de accize care poate fi un antrepozitar autorizat în România sau în alt stat membru ori un destinatar înregistrat din alt stat membru;
e) contractele încheiate direct cu beneficiarul dintr-o ţarã terţã sau dintr-un teritoriu terţ, precum şi declaraţia pe propria rãspundere cu privire la locul de unde produsele accizabile pãrãsesc teritoriul Comunitãţii;
f) declaraţie privind forma de constituire a garanţiei;
g) certificatul de atestare fiscalã;
h) cazierul fiscal;
i) declaraţie pe propria rãspundere cu privire la locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriul Comunitãţii;
j) lista produselor accizabile şi cantitãţile estimate a fi importate la nivelul unui an, precum şi cantitatea maximã estimatã aferentã unei deplasãri, codul NC al produselor şi codul din Nomenclatorul codurilor de produse accizabile.
(3) În termen de 15 zile de la data depunerii cererii conform prevederilor alin. (2), autoritatea vamalã teritorialã va înainta documentaţia autoritãţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, însoţitã de un referat al acelei autoritãţi vamale teritoriale asupra oportunitãţii emiterii acestei autorizaţii.
(4) Comisia aprobã eliberarea autorizaţiei de expeditor înregistrat dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevãzute la alin. (2);
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c) solicitantul nu înregistreazã obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
(5) Pentru antrepozitarii autorizaţi care intenţioneazã sã achiziţioneze produse accizabile, ca materii prime, din operaţiuni proprii de import, autorizarea ca expeditor înregistrat şi atribuirea codului de accize se fac în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscalã centralã, conform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoţitã de declaraţia pe propria rãspundere cu privire la locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriul Comunitãţii şi de lista produselor accizabile în care sã fie menţionate cantitãţile estimate a fi importate la nivelul unui an, cantitatea maximã estimatã aferentã unei deplasãri, codul NC al produselor şi codul din Nomenclatorul codurilor de produse accizabile.
(6) Autorizaţia de expeditor înregistrat se elibereazã de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete în cazul prevãzut la alin. (2) şi în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei în cazul prevãzut la alin. (5).
(7) Autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilã începând cu data de 1 a lunii urmãtoare celei în care expeditorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), antrepozitarii autorizaţi trebuie sã facã dovada constituirii garanţiei şi pentru calitatea de expeditor înregistrat, în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108, iar valabilitatea autorizaţiei de expeditor începe de la emiterii acesteia.
(9) În situaţia în care intervin modificãri faţã de datele iniţiale în baza cãrora a fost emisã autorizaţia, expeditorul înregistrat sau antrepozitarul autorizat în calitate de expeditor înregistrat are obligaţia de a le notifica la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, în vederea modificãrii autorizaţiei, dacã este cazul, dupã cum urmeazã:
a) pentru un nou loc de import, cu cel puţin 15 zile înainte de punerea în liberã circulaţie a produselor;
b) dacã se modificã datele de identificare ale expeditorului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii modificãrii, însoţitã de actul adiţional/hotãrârea asociaţilor, certificatul de înscriere de menţiuni la oficiul registrului comerţului şi, dupã caz, cazierele judiciare ale administratorilor şi certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului;
c) pentru un nou beneficiar, cu cel puţin 15 zile înainte de punerea în liberã circulaţie a produselor.
(10) În situaţia în care modificãrile care intervin se referã la tipul produselor accizabile, expeditorul înregistrat sau antrepozitarul autorizat ce deţine şi calitatea de expeditor înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în liberã circulaţie a produselor.
(11) Modificarea autorizaţiilor de expeditor înregistrat ca urmare a schimbãrii sediului social, denumirii, formei de organizare sau a locurilor de import nu intrã sub incidenţa alin. (7) şi este valabilã de la data emiterii autorizaţiei modificate.
(12) Autorizaţia de expeditor înregistrat poate fi revocatã atunci când titularul acesteia nu respectã una dintre cerinţele prevãzute la alin. (9).
(13) Decizia de revocare se comunicã expeditorului înregistrat şi produce efecte de la data la care a fost adusã la cunoştinţa acestuia.
(14) Expeditorul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(15) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de expeditor înregistrat suspendã efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionãrii contestaţiei în procedurã administrativã.
(16) În cazul în care expeditorul înregistrat doreşte sã renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia sã notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.
(17) Procedura de autorizare a expeditorului înregistrat nu intrã sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobãrii tacite.
(18) În cazul pierderii autorizaţiei de expeditor înregistrat, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(19) În baza documentului care atestã cã anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, autoritatea emitentã a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.
90.2. (1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de livrare directã reprezintã locul unde pot fi primite produse accizabile, cu excepţia tutunului prelucrat, în regim suspensiv de accize de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor înregistrat din alt stat membru şi cu condiţia ca acest loc sã fie indicat de destinatar, respectiv antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat prevãzut la pct. 89.
(2) Se considerã livrare directã de produse accizabile în regim suspensiv de accize dacã sunt îndeplinite urmãtoarele cerinţe:
a) locul de livrare directã sã fie notificat la autoritatea vamalã teritorialã de cãtre antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat înainte de expedierea produselor accizabile din statul membru de expediere;
b) antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat acceptã cantitatea de produse accizabile înscrisã în documentul administrativ electronic ca fiind cantitatea sositã la destinaţie. Aceastã cantitate va fi imediat înregistratã de cãtre aceştia în evidenţele lor privind stocurile de astfel de produse ca intrare şi, în acelaşi timp, ca eliberare pentru consum;
c) în cazul produselor energetice, autoritatea vamalã teritorialã, de regulã, va fi informatã cu 12 ore înainte de sosirea produselor la locul de destinaţie de cãtre antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat;
d) produsele accizabile trebuie pãstrate la locul de livrare directã cel puţin 24 de ore pentru o posibilã inspecţie din partea autoritãţii vamale teritoriale.
(3) Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat în România poate expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize cãtre un loc de livrare directã dintr-un alt stat membru dacã aceastã operaţiune este permisã în acel stat membru.
(4) Pe durata deplasãrii în regim suspensiv de accize, ambalajul în care este deplasat produsul accizabil trebuie sã aibã la exterior marcaje care identificã tipul şi cantitatea de produs aflat în interior.
90.3. (1) În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasã realizate în antrepozite fiscale de producţie produse energetice şi destinate aditivãrii sau amestecului cu produse energetice, al cãror cod de produs nu se regãseşte în Nomenclatorul codurilor de produse accizabile, deplasarea produselor în cauzã cãtre alte antrepozite fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru producţie de produse energetice ori ale unui alt antrepozitar autorizat din România se realizeazã în regim suspensiv de accize şi va fi însoţitã de un document comercial care va conţine aceleaşi informaţii ca cele din documentul administrativ electronic pe suport hârtie prevãzut în anexa nr. 40.1.
(2) În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasã destinate aditivãrii sau amestecului cu produse energetice într-un antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat pentru producţie de produse energetice, al cãror cod de produs nu se regãseşte în Nomenclatorul codurilor de produse accizabile, achiziţionate de antrepozitul fiscal prin operaţiuni proprii de import, deplasarea produselor de la locul de import pânã la antrepozitul fiscal se realizeazã în regim suspensiv de accize şi va fi însoţitã de documentul administrativ unic.
(3) În cazul produselor de natura aditivilor sau al produselor din biomasã destinate aditivãrii sau amestecului cu produse energetice într-un antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat pentru producţie de produse energetice, al cãror cod de produs nu se regãseşte în Nomenclatorul codurilor de produse accizabile, provenite din achiziţii intracomunitare, regimul aplicabil pentru deplasarea produselor în cauzã este în relaţie directã cu legislaţia statului membru de expediere.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã şi în cazul antrepozitelor fiscale ale persoanelor afiliate antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie de produse energetice."

18. Dupã punctul 93 se introduce un nou punct, punctul 93^1, cu urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Art. 206^34. - (1) În situaţiile prevãzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi, dupã caz, la art. 206^30 alin. (2) lit. (b), autoritãţile competente din statul membru de export întocmesc un raport de export, pe baza vizei biroului vamal de ieşire, prevãzutã la art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, sau de biroul unde se realizeazã formalitãţile prevãzute la art. 206^4 alin. (5), prin care se atestã faptul cã produsele accizabile au pãrãsit teritoriul Comunitãţii.
(2) Autoritãţile competente din statul membru de export verificã pe cale electronicã datele ce rezultã din viza prevãzutã la alin. (1). Odatã ce aceste date au fost verificate şi atunci când statul membru de expediţie este diferit de statul membru de export, autoritãţile competente din statul membru de export transmit raportul de export autoritãţilor competente din statul membru de expediţie.
(3) Autoritãţile competente din statul membru de expediţie înainteazã raportul de export expeditorului.

Norme metodologice:
93^1. (1) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunitãţii, inclusiv dacã produsele sunt deplasate via o ţarã terţã sau un teritoriu terţ, de la un antrepozit fiscal la un loc de unde produsele accizabile pãrãsesc teritoriul Comunitãţii.
(2) Deplasarea produselor accizabile poate fi realizatã în regim suspensiv de accize doar dacã este acoperitã de documentul administrativ electronic.
(3) Dovada prin care se încheie deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize este raportul de export întocmit de autoritatea vamalã teritorialã din România sau, dupã caz, de autoritatea competentã din statul membru de export, raport întocmit pe baza vizei biroului vamal de ieşire ori a biroului unde se realizeazã formalitãţile de ieşire a produselor, prin care se atestã faptul cã produsele accizabile au pãrãsit teritoriul Comunitãţii."

19. Punctul 98 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Restituiri de accize
Art. 206^42. - (1) Cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 206^44 alin. (7), la art. 206^47 alin. (5) şi la art. 206^49 alin. (3) şi (4), precum şi a cazurilor prevãzute de la art. 206^58 - 206^60, accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei în cauzã, restituite sau remise de cãtre autoritãţile competente din statele membre unde respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în situaţiile prevãzute de statele membre şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statul membru în cauzã, în scopul de a preveni orice formã posibilã de evaziune sau abuz. O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevãzute la art. 206^56 şi 206^58 - 206^60.
(2) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plãtite vor putea fi restituite în condiţiile prevãzute în normele metodologice.
(3) Pentru bãuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţã, dacã starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plãtite pot fi restituite în condiţiile prevãzute în normele metodologice.
(4) Acciza restituitã nu poate depãşi suma efectiv plãtitã.

Norme metodologice:
98.
98.1. (1) Pentru produsele energetice accizabile realizate de antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse energetice şi livrate la export din locuri de depozitare, altele decât cele autorizate ca antrepozite fiscale, accizele plãtite ca urmare a eliberãrii pentru consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat.
(2) Pentru a beneficia de restituirea accizelor, antrepozitarul autorizat va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscalã teritorialã unde este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) copia facturii cãtre cumpãrãtorul dintr-o ţarã terţã;
b) copia declaraţiei vamale de export şi, dupã caz, copia documentului care atestã cã produsele au pãrãsit teritoriul comunitar;
c) copia documentului care atestã plata accizelor.
(3) Pot beneficia de restituirea accizelor pentru produsele energetice livrate la export şi operatorii economici care au achiziţionat produsele direct de la un antrepozit fiscal sau prin operaţiuni proprii de import care ulterior sunt exportate.
(4) Pentru a beneficia de restituirea accizelor în situaţia prevãzutã la alin. (3), operatorul economic va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscalã teritorialã unde este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe sau la autoritatea vamalã teritorialã, dupã caz, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice, în care acciza sã fie evidenţiatã distinct, sau copia facturii de achiziţie a produselor energetice şi a declaraţiei vamale de import;
b) copia documentului care atestã plata accizelor;
c) copia facturii cãtre cumpãrãtorul dintr-o ţarã terţã;
d) copia declaraţiei vamale de export şi, dupã caz, copia documentului care atestã cã produsele au pãrãsit teritoriul comunitar.
(5) Autoritatea fiscalã teritorialã sau autoritatea vamalã teritorialã va analiza cererea şi documentaţia depuse de antrepozitul fiscal sau de operatorul economic şi va decide asupra restituirii accizelor.
98.2. (1) Pentru produsele returnate în antrepozitele fiscale din România în vederea reciclãrii, recondiţionãrii sau distrugerii, dupã caz, accizele plãtite ca urmare a eliberãrii pentru consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.
(2) Antrepozitarul autorizat va înştiinţa în scris autoritatea vamalã teritorialã în cazul returului produselor cu cel puţin douã zile înainte de efectuarea returului produselor, printr-o notificare în care se vor menţiona cauzele, cantitãţile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal, data eliberãrii pentru consum, valoarea accizelor aferente, data şi locul/locurile de unde urmeazã sã fie retrase produsele respective, precum şi procedura care urmeazã a fi aplicatã produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).
(3) Autoritatea vamalã teritorialã va desemna un reprezentant care sã asiste la recepţia produselor returnate în vederea certificãrii documentului de recepţie.
(4) Autoritatea vamalã teritorialã va analiza datele din documentul de recepţie certificat de reprezentantul acestei autoritãţi, prezentat în copie, odatã cu informaţiile prezentate de antrepozitar, şi va comunica acestuia, în termen de 5 zile lucrãtoare de la data documentului de recepţie, punctul de vedere asupra unei eventuale cereri de restituire a accizelor plãtite pentru produsele returnate în antrepozitul fiscal, inclusiv a sumei de restituit potrivit celor analizate.
(5) Pentru a beneficia de restituirea accizelor, antrepozitarul autorizat va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscalã teritorialã unde este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) copia documentului de recepţie certificat de reprezentantul autoritãţii vamale teritoriale;
b) adresa prin care se comunicã punctul de vedere al autoritãţii vamale teritoriale, în original şi în copie;
c) documentul care atestã cã accizele au fost plãtite de antrepozitul fiscal care solicitã restituirea accizelor.
(6) Autoritatea fiscalã teritorialã va analiza cererea şi documentaţia depuse de antrepozitul fiscal şi va decide asupra restituirii accizelor.
(7) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un destinatar înregistrat, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscalã teritorialã unde este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe, cu 7 zile lucrãtoare înainte ca produsele accizabile sã fie returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie. Concomitent, acest fapt va fi notificat şi autoritãţii vamale teritoriale pentru o posibilã verificare din partea acestei autoritãţi.
(8) În situaţia prevãzutã la alin. (7), cererea de restituire va fi însoţitã de urmãtoarele documente:
a) o notã justificativã privind cauzele, cantitãţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se aflã produsele ce urmeazã sã fie returnate;
b) documentele care justificã faptul cã produsele respective au fost achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru de expediţie;
c) documentul care atestã cã accizele au fost plãtite în România.
(9) În cazul produselor accizabile provenite din achiziţii intracomunitare, retrase de pe piaţã, acestea pot fi returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în condiţiile stabilite de acel stat membru, de antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România care a efectuat achiziţia. Imediat ce produsele au fost returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în completarea documentelor prevãzute la alin. (8), antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România va transmite autoritãţii fiscale teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestã returul şi recepţia produselor.
(10) Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce urmeazã a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea urmãtoarelor cerinţe:
a) sã depunã cererea de restituire la autoritatea vamalã teritorialã, cu 7 zile lucrãtoare înainte ca produsele accizabile sã fie returnate, pentru o posibilã verificare din partea acestei autoritãţi;
b) cererea de restituire sã fie însoţitã de:
1. o notã justificativã privind cauzele, cantitãţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se aflã produsele ce urmeazã sã fie returnate;
2. documentul care atestã cã accizele au fost plãtite de importator.
(11) Imediat ce produsele au fost returnate furnizorului extern, importatorul din România va transmite autoritãţii vamale teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestã returul şi recepţia produselor.
(12) În cazul produselor supuse marcãrii prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicitã restituirea accizelor este obligat sã întocmeascã un registru care sã conţinã urmãtoarele informaţii:
a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum sau importate care fac obiectul restituirii accizelor;
b) data la care produsele au fost eliberate pentru consum sau importate;
c) seria şi numãrul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
d) valoarea accizelor plãtite pentru produsele eliberate pentru consum sau importate;
e) regimul care urmeazã a fi aplicat produselor care fac obiectul restituirii accizelor.
(13) Restituirea accizelor va fi efectuatã potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(14) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului cãtre furnizorul extern, atunci când urmeazã a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în România.
(15) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, destinatarul înregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.
(16) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuatã la cererea operatorului economic, în baza aprobãrii date de autoritatea vamalã teritorialã.
(17) Cererea va fi însoţitã de urmãtoarele documente:
a) o notã justificativã privind cauzele, cantitãţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se aflã produsele ce urmeazã a fi distruse;
b) documentele justificative care confirmã cauzele ce determinã distrugerea produselor;
c) documentul care atestã cã accizele au fost plãtite de operatorul economic care solicitã restituirea accizelor şi procedura care urmeazã a fi aplicatã produselor ce fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).
(18) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal din România, în vederea reciclãrii sau recondiţionãrii, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale şi va fi consemnatã într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.
(19) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal din alt stat membru ori producãtorului dintr-o ţarã terţã, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale şi va fi consemnatã într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returneazã marcajele.
(20) Nu intrã sub incidenţa restituirii accizelor, produsele care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii de restituire."

20. Punctul 107 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Documente fiscale
Art. 206^53. - Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie sã fie doveditã folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice.

Norme metodologice:
107. (1) Orice plãtitor de accizã care livreazã produse accizabile unei alte persoane are obligaţia de a-i emite acestei persoane o facturã. Aceastã facturã trebuie sã respecte prevederile art. 155 din Codul fiscal. În cazul antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi sau al expeditorilor înregistraţi, aceştia au obligaţia de a înscrie în facturi codul de accize, la rubrica aferentã datelor de identificare.
(2) Pentru livrãrile de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrãrilor în regim suspensiv de accize, factura trebuie sã cuprindã distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacã nu se datoreazã accize în urma unei exceptãri/scutiri, menţiunea «exceptat/scutit de accize».
(3) Pentru livrãrile de ţigarete, factura va cuprinde şi o rubricã aferentã preţului maxim de vânzare cu amãnuntul declarat.
(4) În cazul produselor accizabile, cu excepţia situaţiei în care produsele circulã în regim suspensiv de accize, la transportul acestora de la antrepozitul fiscal cãtre alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat, se va utiliza avizul de însoţire, în care se va înscrie şi valoarea accizei aferente cantitãţilor de produse accizabile transferate.
(5) Transportul produselor accizabile de la locul de recepţie deţinut de destinatarul înregistrat cãtre alte locuri proprii ale acestuia va fi însoţit de avizul de însoţire a mãrfii în care se va înscrie «accize percepute».
(6) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiazã distinct se utilizeazã şi în cazul produselor accizabile pentru care acciza devine exigibilã la momentul ieşirii din antrepozitul fiscal, atunci când nu se emite factura la momentul expedierii cãtre clienţi.
(7) Avizul de însoţire în care se va înscrie «accize percepute» se utilizeazã şi în cazul livrãrii de produse accizabile pentru care acciza devine exigibilã la momentul primirii acestora de cãtre destinatarul înregistrat, atunci când nu se emite factura la momentul expedierii cãtre clienţi.
(8) În situaţiile prevãzute la alin. (4) şi (6) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea ulterioarã a produselor cãtre clienţi, dar se vor menţiona cuvintele «accize percepute».
(9) Mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize este însoţitã întotdeauna de documentul administrativ electronic tipãrit.
(10) Pe parcursul circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în România, pentru care acciza a fost plãtitã în statul membru de expediere, documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi documentul de însoţire reglementat la pct. 102 sau un alt document comercial care sã conţinã aceleaşi informaţii din documentul de însoţire."

21. Punctul 108 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Garanţii
Art. 206^54. - (1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat au obligaţia depunerii la autoritatea competentã a unei garanţii, conform prevederilor din normele metodologice, care sã asigure plata accizelor care pot deveni exigibile. În situaţia în care antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat înregistreazã obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile, administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, garanţia se extinde şi asupra acestora de drept şi fãrã nicio altã formalitate.
(2) Prin excepţie de la prevederile la alin. (1), garanţia poate fi depusã de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de douã ori mai multe dintre aceste persoane sau dintre persoanele prevãzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(3) Garanţia este valabilã pe întreg teritoriul Comunitãţii.
(4) Garanţia reprezintã 6% din valoarea accizelor aferente produselor ce ar rezulta la nivelul unui an, potrivit capacitãţilor tehnologice de producţie pentru antrepozitul nou-înfiinţat. Pentru antrepozitarii autorizaţi, valoarea garanţiei se va calcula prin aplicarea procentului de 6% la valoarea accizelor aferente ieşirilor de produse accizabile din ultimul an, dar nu mai puţin de 6% din valoarea accizelor aferente produselor ce ar rezulta potrivit capacitãţilor tehnologice de producţie. Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevãzute în normele metodologice.
(5) Valoarea garanţiei va fi analizatã periodic, pentru a reflecta orice schimbãri în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.
(6) Garanţia aferentã deplasãrii produselor accizabile în regim suspensiv de accize efectuatã de un expeditor înregistrat reprezintã 100% din valoarea accizelor corespunzãtoare produselor deplasate, în condiţiile prevãzute în normele metodologice.

Norme metodologice:
108. (1) Garanţia se constituie în favoarea autoritãţii fiscale teritoriale.
(2) Garanţia poate fi sub formã de:
a) depozit în numerar;
b) garanţie personalã.
(3) În cazul unui depozit în numerar constituit la nivelul garanţiei se aplicã urmãtoarele reguli:
a) se consemneazã mijloacele bãneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondatã autoritatea fiscalã teritorialã;
b) orice dobândã plãtitã de trezorerie în legãturã cu depozitul aparţine deponentului.
(4) În cazul garanţiei personale se aplicã urmãtoarele reguli:
a) garantul trebuie sã fie o societate bancarã din teritoriul comunitar;
b) trebuie sã existe o scrisoare de garanţie bancarã în favoarea autoritãţii fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe.
(5) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie nou-înfiinţat, nivelul garanţiei ce trebuie constituite corespunde unei cote de 6% din valoarea accizelor aferente produselor ce ar rezulta la nivelul unui an potrivit capacitãţilor tehnologice de producţie declarate la autorizare.
(6) În cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare nouînfiinţat, nivelul garanţiei ce trebuie constituite corespunde unei cote de 6% din valoarea accizelor aferente produselor accizabile estimate a fi intrate la nivelul unui an.
(7) Antrepozitarul autorizat pentru producţie nou-înfiinţat, care deţine şi antrepozite fiscale de depozitare, trebuie sã constituie garanţie atât pentru antrepozitele de producţie, cât şi pentru antrepozitele fiscale de depozitare, potrivit prevederilor alin. (5) şi (6).
(8) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia constituirii unei garanţii corespunzãtoare unei cote de 6% din valoarea accizelor aferente cantitãţilor de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize cãtre un alt stat membru în anul anterior constituirii garanţiei.
(9) În cazul expeditorului înregistrat, nivelul garanţiei de constituit trebuie sã acopere 100% valoarea accizelor aferente oricãrei deplasãri de produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(10) Antrepozitarul autorizat pentru producţie care deţine şi calitatea de expeditor înregistrat trebuie sã constituie garanţia atât în calitate de antrepozitar autorizat, cât şi în calitate de expeditor înregistrat.
(11) În cazul destinatarului înregistrat, nivelul garanţiei ce trebuie constituite obligatoriu corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente achiziţiilor de produse accizabile, estimate la nivelul unui an.
(12) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de biodiesel, destinat utilizãrii în producţia de produse energetice, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determinã prin aplicarea cotei de accizã aferente motorinei.
(13) În cazul antrepozitarului autorizat exclusiv pentru producţie de bioetanol, destinat utilizãrii în producţia de produse energetice, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determinã prin aplicarea cotei de accizã aferente benzinei fãrã plumb, cu condiţia denaturãrii acestui produs potrivit procedurii prevãzute la pct. 111.
(14) Nivelul garanţiei se analizeazã anual de cãtre autoritatea vamalã teritorialã, în vederea actualizãrii în funcţie de schimbãrile intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate.
(15) Pentru antrepozitarul autorizat pentru producţie, nivelul garanţiei se actualizeazã în funcţie de ieşirile de produse accizabile din anul precedent, care nu poate fi mai micã de 6% din valoarea accizelor aferente produselor ce ar rezulta potrivit capacitãţilor tehnologice de producţie declarate potrivit prevederilor pct. 84 alin. (21).
(16) Pentru antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare, nivelul garanţiei se actualizeazã în funcţie de cantitãţile de produse accizabile intrate în anul precedent.
(17) Pentru antrepozitarul autorizat pentru producţie, care deţine şi antrepozite fiscale de depozitare, nivelul garanţiei pentru aceste antrepozite se actualizeazã în funcţie de cantitãţile de produse accizabile eliberate pentru consum în anul precedent.
(18) Pentru destinatarul înregistrat, nivelul garanţiei se actualizeazã în funcţie de cantitãţile de produse accizabile achiziţionate în anul precedent.
(19) În vederea actualizãrii nivelului garanţiei, antrepozitarul autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat trebuie sã depunã anual, pânã la data de 15 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, la autoritatea vamalã teritorialã, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei potrivit prevederilor alin. (14) - (18).
(20) Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/ expeditorului înregistrat prin decizie emisã de autoritatea vamalã teritorialã, care va face parte integrantã din autorizaţia de antrepozit fiscal/destinatar înregistrat/expeditor înregistrat. O copie a deciziei se transmite şi Comisiei. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de la data comunicãrii.
(21) Orice reprezentant fiscal are obligaţia de a constitui garanţia echivalentã cu valoarea accizelor aferente fiecãrei operaţiuni cu produse accizabile. Garanţia va fi constituitã înainte de livrarea produselor de cãtre vânzãtorul din alt stat membru în România.
(22) Garanţiile constituite sunt valabile atât timp cât nu sunt executate de autoritatea fiscalã teritorialã la care sunt înregistraţi ca plãtitori de impozite şi taxe antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat.
(23) Garanţia poate fi executatã atunci când se constatã cã antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei sau înregistreazã orice alte obligaţii fiscale restante cu mai mult de 30 de zile faţã de termenul legal de platã. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei pânã la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se executã garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(24) Garanţiile constituite de antrepozitarii autorizaţi se depun la autoritatea fiscalã teritorialã în termen de 30 de zile de la data când devine valabilã autorizaţia, iar eventualele diferenţe rezultate din actualizarea garanţiei, în cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al destinatarilor înregistraţi, se depun la autoritatea fiscalã teritorialã în termen de 30 de zile de la data când devine valabilã autorizaţia ori de la data actualizãrii garanţiei, dupã caz. Autoritatea fiscalã teritorialã, în termen de 5 zile lucrãtoare, va transmite o copie a documentului care atestã constituirea garanţiei la autoritatea vamalã teritorialã, care va înştiinţa Comisia.
(25) În toate situaţiile, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea/actualizarea garanţiei se determinã prin aplicarea cotelor de accizã în vigoare la momentul constituirii garanţiei, prevãzute în anexa nr. 1 la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal.
(26) Pentru actualizarea garanţiei prevãzute la alin. (14) se utilizeazã cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuãrii actualizãrii.
(27) Orice antrepozitar autorizat poate sã asigure, la cerere, o singurã garanţie care sã acopere riscul de neplatã a accizelor pentru toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat. Valoarea garanţiei totale va fi egalã cu suma garanţiilor aferente fiecãrui antrepozit fiscal deţinut de cãtre antrepozitarul autorizat.
(28) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de alcool etilic şi bãuturi alcoolice în sistem integrat, garanţia va fi stabilitã în funcţie de capacitatea tehnologicã de producţie cea mai mare, respectiv a alcoolului etilic ca materie primã sau a bãuturilor alcoolice.
(29) În cazul antrepozitarului autorizat sau destinatarului înregistrat, nivelul garanţiei se reduce de Comisie, dupã cum urmeazã:
a) cu 50%, în cazul în care în ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind obligaţiile datorate bugetului general consolidat;
b) cu 75%, în cazul în care în ultimii 5 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind obligaţiile datorate bugetului general consolidat şi cu condiţia ca în perioadele respective garanţia sã nu fi fost executatã.
(30) Prin conformarea cu prevederile legale privind obligaţiile datorate bugetului general consolidat se înţelege depunerea declaraţiilor şi efectuarea plãţii la bugetul general consolidat, inclusiv efectuarea eventualelor regularizãri, în termenele legale. În situaţia în care plata accizelor se efectueazã în termenul admis de codul fiscal pentru întârzierea la platã a accizelor sau contribuabilul, din proprie iniţiativã, corecteazã declaraţiile de accize şi efectueazã plata eventualelor diferenţe, condiţiile de acordare a reducerii garanţiei nu sunt afectate.
(31) Nivelul de reducere a garanţiei stabilit de Comisie potrivit prevederilor alin. (29) rãmâne în vigoare pânã la o decizie ulterioarã a Comisiei, chiar dacã în acest interval de timp a intervenit actualizarea garanţiei.
(32) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei reduse, care solicitã autorizarea unui nou loc ca antrepozit fiscal, Comisia poate decide ca la stabilirea garanţiei pentru acest nou antrepozit sã aplice acelaşi nivel de reducere a garanţiei.
(33) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei reduse, care solicitã reautorizarea, Comisia poate decide aplicarea în continuare a nivelului de reducere a garanţiei.
(34) Garanţia poate fi deblocatã, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic cu viza autoritãţii fiscale teritoriale, numai dupã verificarea asupra conformãrii cu prevederile legale ale titlului VII din Codul fiscal."

22. La punctul 111, alineatele (7), (20), (26) şi (28) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:

"(7) Denaturarea alcoolului etilic se realizeazã numai în antrepozite fiscale de producţie alcool etilic - materie primã -, autorizate pentru aceastã operaţiune, sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale.
........................................................................................
(20) Autoritatea vamalã teritorialã aprobã eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevãzute în cerere;
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clãdirile sub orice formã legalã;
d) solicitantul a utilizat alcoolul etilic şi produsele alcoolice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
........................................................................................
(26) Autoritatea vamalã teritorialã revocã autorizaţia de utilizator final în urmãtoarele situaţii:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedurã fiscalã;
b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantitãţii de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice achiziţionate;
c) operatorul economic a utilizat alcoolul etilic şi/sau produsele alcoolice achiziţionate altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
.........................................................................................
(28) Autoritatea vamalã teritorialã anuleazã autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau incomplete în legãturã cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final."

23. La punctul 111, dupã alineatul (42) se introduce un nou alineat, alineatul (43), cu urmãtorul cuprins:

"(43) Denaturarea alcoolului etilic pentru obţinerea alcoolului sanitar poate fi realizatã numai în antrepozitul fiscal de producţie în care se obţine alcoolul etilic - materie primã."

24. Punctul 113 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Scutiri pentru produse energetice şi energie electricã
Art. 206^60. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele energetice livrate în vederea utilizãrii drept combustibil pentru aviaţie, alta decât aviaţia turisticã în scop privat. Prin aviaţie turisticã în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de cãtre proprietarul sãu ori de cãtre persoana fizicã sau juridicã ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mãrfuri sau prestãri de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritãţilor publice;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizãrii drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe cãile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutitã de la plata accizelor şi electricitatea produsã la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de agrement privatã se înţelege orice ambarcaţiune utilizatã de cãtre proprietarul sãu ori de cãtre persoana fizicã sau juridicã ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri ori prestãri de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritãţilor publice;
c) produsele energetice şi energia electricã utilizate pentru producţia de energie electricã, precum şi energia electricã utilizatã pentru menţinerea capacitãţii de a produce energie electricã;
d) produsele energetice şi energia electricã utilizate pentru producţia combinatã de energie electricã şi energie termicã;
e) produsele energetice - gazul natural, cãrbunele şi combustibilii solizi - folosite de gospodãrii şi/sau de organizaţii de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltãrii, testãrii şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apã navigabile şi în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimicã, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i) produsele energetice care intrã în România dintr-o ţarã terţã, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizãrii drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizãrii pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipeazã acele containere;
j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încãlzire de cãtre spitale, sanatorii, aziluri de bãtrâni, orfelinate şi alte instituţii de asistenţã socialã, instituţii de învãţãmânt şi lãcaşuri de cult;
l) produsele energetice, dacã astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre produsele urmãtoare:
- produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
- produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
- produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sinteticã;
- produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m) energia electricã produsã din surse regenerabile de energie;
n) energia electricã obţinutã de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electricã în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorialã care nu sunt racordate la reţeaua electricã şi sursele electrice cu o putere activã instalatã sub 250 KW;
o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încãlzire.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiazã de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme metodologice:
113.
113.1. În situaţiile prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, scutirea se acordã dupã cum urmeazã:
113.1.1. (1) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct, cu condiţia ca aprovizionarea cu produse energetice sã se efectueze numai de la un antrepozit fiscal.
(2) Livrarea produselor energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru aeronave se poate efectua la preţuri fãrã accize cãtre:
a) operatorii economici care deţin certificate de autorizare pentru aprovizionarea aeronavelor cu produse energetice, eliberate de autoritatea competentã în domeniul aeronautic;
b) persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.
(3) Certificatele prevãzute la alin. (2) se elibereazã de Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã.
(4) Intrã sub incidenţa prevederilor alin. (2) şi livrãrile de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil de cãtre aeronavele înregistrate în alte state, care efectueazã zboruri, altele decât cele turistice în scop privat, fãrã a fi necesarã prezentarea certificatelor eliberate de autoritãţile aeronautice civile din statele respective.
(5) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (2) lit. a) care dispun de spaţii de depozitare şi efectueazã operaţiuni de alimentare cu combustibil a aeronavelor trebuie sã se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare.
(6) Pentru operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca agenţi de handling combustibili, autorizaţia de antrepozit fiscal se emite pentru locurile şi produsele specificate în anexa la certificatul de autorizare emis de Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã.
(7) Scutirea de plata accizelor se aplicã direct şi în cazul operatorilor economici prevãzuţi la alin. (2) lit. a) care nu dispun de spaţii de depozitare şi efectueazã operaţiuni de alimentare cu combustibil a aeronavelor, cu condiţia ca deplasarea produselor energetice sã se realizeze direct de la antrepozitul fiscal cãtre beneficiarul scutirii.
(8) Deplasarea produselor energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru aeronave, în cazul aeronavelor aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigurã alimentarea aeronavelor, trebuie sã fie însoţitã de exemplarul tipãrit al documentului administrativ electronic. La rubrica «Destinatar» se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica «Locul livrãrii» se va înscrie adresa aeroportului în cauzã. Dupã sosirea produselor la destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrãtoare de la încheierea deplasãrii produselor, utilizând sistemul informatizat.
(9) Zilnic, antrepozitele fiscale de producţie sau de depozitare, altele decât cele prevãzute la alin. (5), vor înscrie toate cantitãţile de combustibil livrate cu destinaţia utilizãrii exclusive pentru aeronave în jurnale speciale întocmite potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 52.1.
(10) Jurnalele menţionate la alin. (9) se vor întocmi pentru fiecare lunã calendaristicã în baza documentelor de evidenţã operativã şi vor fi transmise on-line, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei de raportare, autoritãţii vamale teritoriale, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(11) Operatorii economici prevãzuţi la alin. (5) vor înregistra zilnic toate cantitãţile intrate şi ieşite în jurnalele privind achiziţiile/livrãrile de combustibil destinat utilizãrii exclusiv pentru aviaţie, întocmite potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 53.1.
(12) Jurnalele menţionate la alin. (11) se vor întocmi pentru fiecare lunã calendaristicã în baza documentelor de evidenţã operativã şi vor fi transmise on-line, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei de raportare, autoritãţii vamale teritoriale, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(13) Intrã sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi instituţiile de stat care implicã apãrarea, ordinea publicã, sãnãtatea publicã, siguranţa şi securitatea naţionalã, care, datoritã specificului activitãţii lor, nu deţin certificate eliberate de Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã.
(14) În cazul deplasãrii produselor energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru aviaţie, realizatã de antrepozitul fiscal care alimenteazã efectiv aeronavele, aceasta va fi însoţitã de avizul de însoţire. Dovada care stã la baza acordãrii scutirii o reprezintã certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cãrei aeronavã a fost alimentatã. Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei, iar în cazul în care factura privind alimentarea aeronavei se întocmeşte în numele altui antrepozit fiscal, un exemplar al certificatului de livrare va fi transmis şi acelui antrepozit fiscal. Antrepozitul fiscal în numele cãruia se emit facturile cãtre aeronave va întocmi jurnalul prevãzut în anexa nr. 52.1. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevãzut în anexa nr. 53.1.
(15) În cazul în care combustibilul pentru aviaţie este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice cãtre un intermediar care administreazã contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul lui, facturi cãtre acestea, dupã alimentarea aeronavelor în aceleaşi condiţii cu cele prevãzute la alin. (14), fãrã a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal cãtre intermediar, deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare cãtre aeronave va fi însoţitã de avizul de însoţire. Dovada care stã la baza acordãrii scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentatã aeronava o reprezintã certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cãrei aeronavã a fost alimentatã. Certificatul de livrare se întocmeşte de cãtre antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevãzut în anexa nr. 52.1. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevãzut în anexa nr. 53.1.
113.1.2. (1) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct, cu condiţia ca aprovizionarea produselor energetice sã se efectueze de la un antrepozit fiscal sau de la un operator economic care deţine autorizaţie ca distribuitor de combustibil pentru navigaţie, denumit în continuare distribuitor.
(2) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizãrii drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe cãile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, la preţuri fãrã accize, persoanele care deţin certificat de autorizare pentru navigaţie. Prin certificat de autorizare pentru navigaţie se înţelege orice document care atestã cã nava este luatã în evidenţa Autoritãţii Navale Române, în cazul navelor româneşti, ori a altei autoritãţi competente din alte state, în cazul navelor înregistrate în acele state.
(3) Intrã sub incidenţa prevederilor alin. (2) şi instituţiile de stat care implicã apãrarea, ordinea publicã, sãnãtatea publicã, siguranţa şi securitatea naţionalã, care, datoritã specificului activitãţii lor, nu deţin certificate eliberate de Autoritatea Navalã Românã pentru navele din dotare.
(4) Deplasarea produselor energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru nave, în cazul navelor aflate în alte porturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigurã alimentarea navelor, trebuie sã fie însoţitã de exemplarul tipãrit al documentului administrativ electronic. La rubrica «Destinatar» se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica «Locul livrãrii» se va înscrie adresa portului în cauzã. Dupã sosirea produselor la destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrãtoare de la încheierea deplasãrii produselor, utilizând sistemul informatizat.
(5) În cazul deplasãrii produselor energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru navigaţie, realizatã de antrepozitul fiscal care alimenteazã efectiv navele, aceasta va fi însoţitã de avizul de însoţire sau de facturã. Dovada care stã la baza acordãrii scutirii o reprezintã documentul de livrare semnat de comandantul navei sau de reprezentantul companiei de care aparţine nava.
(6) Zilnic, antrepozitele fiscale de producţie sau de depozitare vor înscrie toate cantitãţile de combustibil livrate cu destinaţia utilizãrii exclusive pentru nave în jurnale speciale întocmite potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 52.2.
(7) Jurnalele menţionate la alin. (6) se vor întocmi pentru fiecare lunã calendaristicã în baza documentelor de evidenţã operativã şi vor fi transmise on-line, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei de raportare, autoritãţii vamale teritoriale, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(8) În vederea aprovizionãrii navelor de cãtre distribuitori, aceştia trebuie sã deţinã autorizaţie de utilizator final.
(9) Autorizaţia de utilizator final se elibereazã de autoritatea vamalã teritorialã, la cererea scrisã a operatorului economic.
(10) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevãzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţitã de documentele prevãzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamalã teritorialã.
(11) Autoritatea vamalã teritorialã aprobã eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevãzute în cerere;
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c) solicitantul deţine spaţii de depozitare sub orice formã legalã;
d) nu înregistreazã obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
(12) Autoritatea vamalã teritorialã atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(13) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.
(14) Autorizaţiile de utilizator final se emit în douã exemplare, cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre distribuitor;
b) al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre autoritatea vamalã teritorialã emitentã.
(15) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisã într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(16) Distribuitorii vor înregistra zilnic toate cantitãţile intrate şi ieşite în jurnalele privind achiziţiile/livrãrile de combustibil destinat utilizãrii exclusiv pentru navigaţie, întocmite potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 53.2.
(17) Jurnalele menţionate la alin. (16) se vor întocmi pentru fiecare lunã calendaristicã în baza documentelor de evidenţã operativã şi vor fi transmise on-line, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei de raportare, autoritãţii vamale teritoriale, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(18) Produsele energetice destinate aprovizionãrii navelor de cãtre distribuitori trebuie sã provinã de la un antrepozit fiscal, din operaţiuni proprii de import sau din achiziţii intracomunitare proprii. Atunci când produsele energetice provin din achiziţii intracomunitare, distribuitorul trebuie sã se autorizeze ca destinatar înregistrat.
(19) În cazul în care produsele energetice se achiziţioneazã de distribuitor de la un antrepozit fiscal, achiziţia produselor se face la preţuri cu accize.
(20) Distribuitorul efectueazã aprovizionarea navelor la preţuri fãrã accize. În aceastã situaţie preţul de vânzare al produsului energetic va fi stabilit de cãtre distribuitor pe baza preţului de achiziţie al produsului care nu are inclusã acciza.
(21) Deplasarea la nave a produselor energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru nave, realizatã de distribuitor, va fi însoţitã de avizul de însoţire sau de facturã. Dovada care stã la baza acordãrii scutirii o reprezintã documentul de livrare semnat de comandantul navei sau de reprezentantul companiei de care aparţine nava.
(22) Pentru cantitãţile de produse energetice livrate la preţuri fãrã accize navelor, distribuitorul poate solicita compensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã. În acest sens, distribuitorul depune la autoritatea fiscalã teritorialã cererea de restituire de accize, însoţitã de:
a) copia autorizaţiei de utilizator final;
b) copia facturilor de achiziţie;
c) dovada plãţii accizelor;
d) un exemplar pe suport hârtie al jurnalului prevãzut la alin. (16) aferent lunii calendaristice în care sunt înscrise cantitãţile pentru care se solicitã restituirea accizei;
e) copii de pe documentele de livrare.
(23) Autoritãţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţã a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a autoritãţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listã care va fi actualizatã lunar pânã la data de 15 a fiecãrei luni.
(24) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(25) În cazul scutirii directe aplicate aprovizionãrii navelor cu produse energetice, aceste produse vor circula marcate potrivit prevederilor pct. 113.10. În cazul distribuitorului, autorizaţia de utilizator final atestã şi dreptul de marcare a produselor.
(26) Distribuitorii care deţin autorizaţie de utilizator final nu au obligaţia obţinerii atestatului de înregistrare pentru comercializarea produselor energetice.
(27) Potrivit prevederilor <>art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe cãile navigabile interioare, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instalaţiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fãrã propulsie, sunt considerate nave.
113.2. (1) În situaţiile prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct, cu condiţia ca energia electricã sã provinã de la operatori economici autorizaţi de Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice sã fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de extracţie a cãrbunelui sau alţi operatori economici care comercializeazã acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.
(2) Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie electricã, ai centralelor combinate de energie electricã şi termicã, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. h) din codul fiscal vor solicita autoritãţii vamale teritoriale în raza cãreia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.
(3) Nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electricã şi gazul natural.
(4) Prevederile alin. (2) se aplicã şi în cazul producţiei de energie electricã sau producţiei combinate de energie electricã şi termicã realizate din cãrbune şi lignit în sistem de prestãri de servicii. În aceastã situaţie, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine şi beneficiarului prestãrii de servicii.
(5) Autorizaţia de utilizator final se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului.
(6) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevãzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţitã de documentele prevãzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamalã teritorialã.
(7) Autoritatea vamalã teritorialã aprobã eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevãzute în cerere;
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clãdirile sub orice formã legalã. Face excepţie de la aceastã condiţie operatorul economic beneficiar al prestãrii de servicii;
d) solicitantul a utilizat produsele energetice în scopul pentru care a obţinut anterior autorizaţie de utilizator final.
(8) Autoritatea vamalã teritorialã atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(9) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.
(10) Autorizaţiile de utilizator final se emit în douã exemplare, cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisã şi pãstratã de cãtre operatorul economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
b) al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre autoritatea vamalã teritorialã emitentã.
(11) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisã într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(12) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autoritãţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, dupã caz, cu privire la furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionatã, cantitatea utilizatã, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate. Neprezentarea situaţiei în termenul prevãzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(13) Cantitãţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o autorizaţie vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a producţiei preconizate a se realiza pe o perioadã de 3 ani.
(14) Autoritãţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţã a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a autoritãţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listã care va fi actualizatã lunar pânã la data de 15 a fiecãrei luni.
(15) În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectueazã de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directã, livrarea produselor se face la preţuri fãrã accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţitã de exemplarul tipãrit al documentului administrativ electronic prevãzut la pct. 91.
(16) La sosirea produsului, cu excepţia energiei electrice şi a gazului natural, la operatorul economic utilizator, acesta trebuie sã înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art. 206^33 din Codul fiscal, şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autoritãţii vamale teritoriale.
(17) În situaţia în care nu se respectã prevederile alin. (15) şi (16), operaţiunea respectivã se considerã eliberare pentru consum şi dupã expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilã.
(18) Destinatarii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici care achiziţioneazã produse energetice în vederea livrãrii în regim de scutire directã cãtre centralele de producţie de energie electricã sau producţie combinatã de energie electricã şi termicã, precum şi cãtre operatorii economici prevãzuţi la alin. (4) vor livra produsele cãtre aceşti beneficiari la preţuri fãrã accize şi vor solicita autoritãţii fiscale teritoriale restituirea accizelor aferente cantitãţilor livrate cu aceastã destinaţie, care au fost plãtite la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intrã sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizeazã produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordã direct.
(19) În vederea restituirii accizelor în situaţia prevãzutã la alin. (18), destinatarul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la autoritatea fiscalã/vamalã teritorialã la care a efectuat plata o cerere de restituire de accize al cãrei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice. Cererea va fi însoţitã de copia autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atestã plata accizelor de cãtre destinatarul înregistrat, importator sau operatorul economic.
(20) Atunci când, în situaţiile prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, centralele de producţie de energie electricã sau centralele de producţie combinatã de energie electricã şi termicã preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de stat în baza unor acte normative speciale, preluarea se face în baza autorizaţiei de utilizator final. Atât achiziţionarea de produse energetice de la un antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii obligaţiei, cât şi restituirea efectivã a cantitãţilor astfel preluate se efectueazã în regim de scutire de la plata accizelor, în baza autorizaţiei de utilizator final.
113.3. (1) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct, cu condiţia ca produsele sã fie achiziţionate direct de la operatorii economici înregistraţi la autoritatea fiscalã centralã în calitate de furnizori de produse energetice ori - în cazul gazului natural provenit dintr-un stat membru - direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licenţiat de autoritatea competentã din acel stat membru.
(2) Produsele energetice - respectiv gazul natural, cãrbunele şi combustibilii solizi - sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt furnizate consumatorilor casnici, precum şi organizaţiilor de caritate.
(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice, organizaţiile de caritate sunt organizaţiile care au înscrise în obiectul de activitate şi care desfãşoarã efectiv activitãţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul sãnãtãţii, al protecţiei mamei şi copilului, al protecţiei bãtrânilor, persoanelor cu handicap, persoanelor care trãiesc în sãrãcie sau în cazuri de calamitãţi naturale.
(4) În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordã în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamalã teritorialã, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.
(5) Autorizaţiile de utilizator final se elibereazã la cererea scrisã a organizaţiei de caritate, însoţitã de:
a) actul de constituire - în copie şi în original - din care sã rezulte cã organizaţia desfãşoarã una dintre activitãţile prevãzute la alin. (3);
b) fundamentarea cantitãţilor ce urmeazã a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
c) orice informaţie şi documente pe care autoritatea vamalã teritorialã le considerã necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.
(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea vamalã teritorialã şi au o valabilitate de un an de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevãzut în anexa nr. 34.
(7) Autorizaţiile de utilizator final se emit în douã exemplare, cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisã şi pãstratã de cãtre operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
b) al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre autoritatea vamalã teritorialã emitentã.
(8) Autoritãţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţã a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a autoritãţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listã care va fi actualizatã lunar pânã la data de 15 a fiecãrei luni.
(9) Anual, pânã la data de 31 ianuarie a fiecãrui an pentru anul precedent, fiecare organizaţie de caritate care deţine autorizaţie de utilizator final este obligatã sã prezinte autoritãţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei o situaţie centralizatoare privind cantitãţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic, cantitãţile utilizate în scopul desfãşurãrii activitãţilor caritabile şi stocul de produse energetice rãmas neutilizat, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevãzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
113.4. (1) În situaţiile prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. f) şi g) din Codul fiscal, scutirea se acordã indirect, cu condiţia ca aprovizionarea sã se efectueze de la un antrepozit fiscal sau de la un distribuitor prevãzut la pct. 113.1.2.
(2) Înainte de fiecare achiziţie de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va notifica aceastã operaţiune la autoritatea vamalã teritorialã în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea, pentru un posibil control. Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la furnizor, produse şi cantitãţile ce urmeazã a fi achiziţionate.
(3) Trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii imediat urmãtoare trimestrului, operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(4) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscalã teritorialã cererea de restituire de accize, însoţitã de:
a) copia facturii de achiziţie a combustibilului pentru motor, în care acciza sã fie evidenţiatã distinct;
b) dovada plãţii accizelor cãtre furnizor, constând în documentul de platã confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c) dovada cantitãţii utilizate în scopul pentru care se acordã scutirea, constând în copia documentului care atestã realizarea operaţiunilor de dragare - certificatã de autoritatea competentã în acest sens;
d) memoriul în care va fi descrisã operaţiunea pentru care a fost necesar consumul de combustibil pentru motor şi în care se vor menţiona: perioada de desfãşurare a operaţiunii, numãrul orelor de funcţionare a motoarelor şi a instalaţiilor de dragare şi consumul normat de combustibil pentru motor.
(5) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) În înţelesul prezentelor norme metodologice, combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltãrii, testãrii şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor înseamnã inclusiv combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul testãrii şi mentenanţei motoarelor ce echipeazã aeronavele şi vapoarele.
113.5. În cazul scutirii prevãzute la art. 206^60 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice:
a) rezervor standard înseamnã:
- rezervoarele fixate definitiv de producãtor pe toate autovehiculele de acelaşi tip ca şi vehiculul în cauzã şi a cãror montare definitivã permite carburantului sã fie utilizat direct, atât pentru propulsie, cât şi pentru funcţionarea în timpul transportului, dacã este cazul, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule, destinate utilizãrii directe a gazului drept carburant, precum şi rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
- rezervoarele fixate definitiv de producãtor pe toate containerele de acelaşi tip ca şi containerul în cauzã şi a cãror montare definitivã permite carburantului sã fie utilizat direct pentru funcţionarea, în timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale;
b) containere speciale înseamnã orice container echipat cu dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termicã sau altor sisteme.
113.6. În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct, în baza actelor normative emise pentru gratuitãţi în scop de ajutor umanitar.
113.7. (1) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct atunci când aprovizionarea se efectueazã de la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordã direct şi în cazul furnizãrii gazului natural.
(2) Scutirea se acordã în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamalã teritorialã, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.
(3) Autorizaţia de utilizator final se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului, însoţitã de fundamentarea cantitãţilor de produse energetice ce urmeazã a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor. Cererea se depune la autoritatea vamalã teritorialã.
(4) Autoritatea vamalã teritorialã atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(5) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.
(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit în douã exemplare, cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisã şi pãstratã de cãtre operatorul economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
b) al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre autoritatea vamalã teritorialã emitentã.
(7) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisã într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(8) Deţinãtorii de autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autoritãţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, trimestrial, pânã la data de 15 inclusiv a lunii imediat urmãtoare trimestrului pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, dupã caz, cu privire la furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionatã, cantitatea utilizatã şi stocul de produse energetice la sfârşitul perioadei de raportare, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevãzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(9) Cantitãţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o autorizaţie vor fi estimate pe baza datelor determinate în funcţie de perioada de utilizare a combustibilului pentru încãlzire şi de parametrii tehnici ai instalaţiilor pe o duratã de 3 ani.
(10) Autoritãţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţã a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizator final prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autoritãţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listã care va fi actualizatã lunar pânã la data de 15 a fiecãrei luni.
(11) În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectueazã de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directã, livrarea produselor se face la preţuri fãrã accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţitã de exemplarul tipãrit al documentului administrativ electronic prevãzut la pct. 91.
(12) La sosirea produsului energetic la utilizator, acesta trebuie sã înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art. 206^33 din Codul fiscal, şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autoritãţii vamale teritoriale.
(13) În situaţia în care nu se respectã prevederile alin. (11) şi (12), operaţiunea respectivã se considerã eliberare pentru consum şi dupã expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilã.
(14) În înţelesul prezentelor norme metodologice prin lãcaşuri de cult se înţelege lãcaşurile aşa cum sunt definite potrivit legislaţiei în domeniul cultelor.
(15) În cazul produselor energetice achiziţionate de la importatori sau de la alţi operatori economici, scutirea de la plata accizelor se acordã indirect, prin restituire.
(16) Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va depune la autoritatea fiscalã teritorialã cererea de restituire de accize, însoţitã de:
a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice;
b) dovada cantitãţii utilizate în scopul pentru care se acordã scutirea.
(17) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
113.8. (1) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încãlzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totalã.
(2) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totalã.
(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin biomasã se înţelege fracţiunea biodegradabilã a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agriculturã - inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silviculturã şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilã a deşeurilor industriale şi urbane.
(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încãlzire conţin minimum 4% în volum produse obţinute din biomasã, se practicã o accizã redusã. Acciza redusã care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentã combustibilului pentru încãlzire echivalent al amestecului, diminuatã cu 4%.
(5) Pentru produsele energetice care conţin minimum 4% în volum produse obţinute din biomasã, potrivit <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizãrii biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se practicã o accizã redusã. Acciza redusã care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentã combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuatã cu 4%.
(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia specificã, se poate realiza în regim suspensiv de accize numai în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice sau în antrepozitele fiscale de depozitare ale persoanelor afiliate antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice.
(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv de accize numai în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice sau în antrepozitele fiscale de depozitare ale persoanelor afiliate antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice.
(8) În situaţiile prevãzute la alin. (6) şi (7), antrepozitarul autorizat pentru producţia de produse energetice este operatorul economic care deţine instalaţii, utilaje şi echipamente pentru rafinarea ţiteiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse accizelor.
(9) Atunci când staţiile de distribuţie comercializeazã produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasã, acestea trebuie sã se asigure cã sunt respectate condiţiile prevãzute la art. 206^20 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal.
113.9. (1) În situaţia prevãzutã la art. 206^60 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordã cu condiţia ca operatorii economici producãtori de energie electricã sã notifice acest fapt la autoritatea vamalã teritorialã, iar energia electricã astfel realizatã sã fie furnizatã direct unui consumator final. Notificarea va cuprinde informaţii detaliate privind activitatea desfãşuratã de operatorul economic şi va fi însoţitã de copia documentelor care atestã autorizarea de cãtre Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei. Dupã înregistrarea notificãrii, o copie a acestei notificãri cu numãrul de înregistrare va fi pãstratã de operatorul economic.
(2) În înţelesul prezentelor norme metodologice, surse regenerabile de energie sunt: eolianã, solarã, geotermalã, a valurilor, a mareelor, energia hidro-, biomasã, gaz de fermentare a deşeurilor, gaz de fermentare a nãmolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz.
113.10. (1) Scutirile directe de la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul utilizate drept combustibil pentru motor în situaţiile prevãzute la art. 206^60 alin. (1) din codul fiscal se acordã cu condiţia ca aceste produse sã fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr. 95/60/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscalã a motorinei şi kerosenului, precum şi celor din legislaţia naţionalã specificã în domeniu.
(2) Marcarea motorinei şi a kerosenului se face în antrepozite fiscale sau în locurile deţinute de distribuitorii prevãzuţi la pct. 113.1.2, sub supraveghere fiscalã, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(3) Nu intrã sub incidenţa marcãrii produsele energetice destinate utilizãrii drept combustibil pentru aviaţie.
113.11. (1) În toate situaţiile de acordare a scutirii directe, autorizaţia de utilizator final se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului.
(2) Autoritatea vamalã teritorialã revocã autorizaţia de utilizator final în urmãtoarele situaţii:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedurã fiscalã;
b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantitãţii de produse energetice achiziţionate;
c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.
(3) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunicã deţinãtorului şi produce efecte de la data comunicãrii sau de la o altã datã cuprinsã în aceasta.
(4) Autoritatea vamalã teritorialã anuleazã autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii inexacte sau incomplete în legãturã cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.
(5) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunicã deţinãtorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.
(6) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare, de anulare sau de suspendare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.
(7) O nouã autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinutã dupã 12 luni de la data revocãrii sau anulãrii autorizaţiei.
(8) Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocãrii sau anulãrii autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autoritãţii vamale teritoriale."

25. Punctul 115 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Responsabilitatea marcãrii
Art. 206^62. - Responsabilitatea marcãrii produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizãrilor din normele metodologice.

Norme metodologice:
115. (1) Autorizaţia de antrepozit fiscal sau de destinatar înregistrat atestã şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.
(2) Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim revine importatorului de astfel de produse din ţãri terţe, în baza autorizaţiei emise de Comisie în vederea realizãrii acestor achiziţii.
(3) Autorizaţia de importator se acordã de Comisie în conformitate cu prevederile pct. 117.1.
(4) În vederea realizãrii achiziţiilor de produse din tutun prelucrat din alte state membre, timbrele procurate de destinatarii înregistraţi se expediazã pe adresa antrepozitului fiscal de producţie care urmeazã sã le aplice pe produse.
(5) În vederea realizãrii achiziţiilor de bãuturi alcoolice supuse marcãrii din alte state membre, banderolele procurate de destinatarii înregistraţi se expediazã pe adresa antrepozitului fiscal de producţie sau a unui antrepozit fiscal desemnat de cãtre acesta, care urmeazã sã le aplice pe produse.
(6) În vederea realizãrii achiziţiilor de bãuturi alcoolice supuse marcãrii din alte state membre pentru care antrepozitul fiscal expeditor nu aplicã banderole, banderolele procurate de destinatarii înregistraţi se aplicã de cãtre aceştia în locurile autorizate pentru primirea produselor în regim suspensiv de accize. În aceastã situaţie, banderolele se aplicã înainte de comercializarea bãuturilor alcoolice pe teritoriul României, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii urmãtoare celei în care accizele au devenit exigibile.
(7) În vederea realizãrii importurilor de produse supuse marcãrii, timbrele sau banderolele, dupã caz, procurate de importatori se expediazã pe adresa producãtorului extern care urmeazã sã le aplice pe produse.
(8) În vederea realizãrii importurilor de bãuturi alcoolice supuse marcãrii pentru care furnizorul extern nu aplicã banderole, banderolele procurate de importatori se aplicã de cãtre aceştia în antrepozite vamale, antrepozite libere sau zone libere.
(9) În situaţiile prevãzute la alin. (4), (5) şi (7), expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de cãtre unitatea autorizatã cu tipãrirea.
(10) Dupã expirarea termenului de 15 zile, destinatarii înregistraţi sau importatorii autorizaţi sunt obligaţi sã returneze unitãţii specializate autorizate cu tipãrirea, în vederea distrugerii, marcajele neexpediate în termen.
(11) În cazul importurilor de produse accizabile supuse marcãrii, expedierea marcajelor cãtre producãtorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit, cu depunerea în vamã a documentului vamal de export temporar. Documentul vamal de export temporar trebuie sã fie însoţit de:
a) documentul de transport internaţional, din care sã rezulte cã destinatarul este producãtorul mãrfurilor ce urmeazã a fi importate;
b) o copie a contractului încheiat între importator şi producãtorul extern sau reprezentantul acestuia;
c) o copie a autorizaţiei de importator.
(12) Cu ocazia importului, odatã cu documentul vamal de import, se depune un document vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat la scoaterea temporarã din ţarã a acestora."

26. Punctul 117 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"Codul fiscal:
Eliberarea marcajelor
Art. 206^64. - (1) Autoritatea competentã aprobã eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevãzute în normele metodologice.
(2) Eliberarea marcajelor se face cãtre:
a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevãzute la art. 206^61;
b) destinatarii înregistraţi care achiziţioneazã produsele accizabile prevãzute la art. 206^61;
c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care importã produsele accizabile prevãzute la art. 206^61. Autorizaţia de importator se acordã de cãtre autoritatea competentã, în condiţiile prevãzute în normele metodologice.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentã, în condiţiile prevãzute în normele metodologice.
(4) Eliberarea marcajelor se face de cãtre unitatea specializatã pentru tipãrirea acestora, desemnatã de autoritatea competentã, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5) Contravaloarea marcajelor se asigurã de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcãrii, conform prevederilor din normele metodologice.

Norme metodologice:
117.
117.1. (1) Persoana care intenţioneazã sã obţinã autorizaţie de importator depune la autoritatea vamalã teritorialã o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din care sã rezulte capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmeazã sã îşi desfãşoare activitatea, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, dupã caz;
b) cazierele judiciare ale administratorilor, eliberate de instituţiile abilitate din România;
c) contractele încheiate direct între importator şi producãtorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al producãtorului extern, se va prezenta o declaraţie a producãtorului extern care sã ateste relaţia contractualã dintre acesta şi furnizorul extern al deţinãtorului de autorizaţie de importator;
d) declaraţie privind forma de constituire a garanţiei;
e) certificatul de atestare fiscalã;
f) cazierul fiscal.
(2) În termen de 15 zile de la data depunerii cererii conform prevederilor alin. (1), autoritatea vamalã teritorialã va înainta documentaţia autoritãţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, însoţitã de un referat al acelei autoritãţi vamale teritoriale asupra oportunitãţii emiterii acestei autorizaţii.
(3) Comisia aprobã eliberarea autorizaţiei de importator dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevãzute la alin. (1);
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
c) solicitantul nu înregistreazã obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
(4) Autorizaţia de importator se elibereazã de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.
(5) Orice importator autorizat are obligaţia de a constitui o garanţie corespunzãtoare unei cote de 6% din accizele estimate aferente produselor ce urmeazã a fi importate pe parcursul unui an.
(6) Autorizaţia este valabilã începând cu data de 1 a lunii urmãtoare celei în care importatorul autorizat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.
(7) În situaţia în care intervin modificãri faţã de datele iniţiale în baza cãrora a fost emisã autorizaţia, importatorul autorizat are obligaţia de a le notifica la secretariatul Comisiei, în vederea modificãrii autorizaţiei, dacã este cazul, dupã cum urmeazã:
a) dacã se modificã datele de identificare ale importatorului autorizat, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii modificãrii, însoţitã de actul adiţional/hotãrârea asociaţilor, certificatul de înscriere de menţiuni la oficiul registrului comerţului şi, dupã caz, cazierele judiciare ale administratorilor şi certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului;
b) în situaţia în care modificãrile care intervin se referã la tipul produselor accizabile, cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea importului.
(8) Autorizaţia de importator autorizat poate fi revocatã atunci când titularul acesteia nu respectã una dintre cerinţele prevãzute la alin. (7).
(9) Decizia de revocare se comunicã importatorului autorizat şi produce efecte de la data la care a fost adusã la cunoştinţa acestuia.
(10) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale importatorului autorizat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare la o datã ulterioarã.
(11) Importatorul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(12) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de importator autorizat suspendã efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionãrii contestaţiei în procedurã administrativã.
(13) În cazul în care importatorul autorizat doreşte sã renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia sã notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.
(14) Modificarea autorizaţiilor de importator autorizat ca urmare a schimbãrii sediului social, denumirii sau a formei de organizare nu intrã sub incidenţa alin. (6) şi este valabilã de la data emiterii autorizaţiei modificate.
(15) Procedura de autorizare a importatorului autorizat nu intrã sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobãrii tacite.
(16) În cazul pierderii autorizaţiei de importator autorizat, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(17) În baza documentului care atestã cã anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, autoritatea emitentã a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.
117.2. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandã la autoritãţile vamale teritoriale.
(2) Modelul notei de comandã este prevãzut în anexa nr. 56.
(3) În cazul antrepozitarului autorizat, al destinatarului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notã de comandã se aprobã - total sau parţial - de cãtre autoritatea vamalã teritorialã, în funcţie de:
a) datele din situaţia lunarã privind evidenţa achiziţionãrii, utilizãrii şi returnãrii marcajelor, prezentatã de solicitant la autoritatea vamalã competentã, cu aprobarea notelor de comandã de marcaje, potrivit alin. (9);
b) livrãrile de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 6 luni faţã de data solicitãrii unei noi note de comandã.
(4) În situaţia în care în decursul unei luni se solicitã o cantitate de marcaje mai mare decât media lunarã a livrãrilor din ultimele 6 luni, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesitãţile suplimentare.
(5) Notele de comandã se întocmesc de cãtre solicitant în 3 exemplare.
(6) Notele de comandã se aprobã în termen de 7 zile lucrãtoare de la data înregistrãrii la autoritatea vamalã teritorialã. Dupã aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comandã au urmãtoarele destinaţii: primul exemplar se pãstreazã de cãtre solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. şi al treilea exemplar se pãstreazã de cãtre autoritatea vamalã teritorialã care aprobã notele de comandã.
(7) Operatorii economici cu drept de marcare au obligaţia utilizãrii marcajelor aprobate prin notele de comandã în termen de 6 luni consecutive de la eliberarea acestora de cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. Dupã expirarea acestui termen, marcajele neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfãşura sub supraveghere fiscalã, pe cheltuiala operatorului economic cu drept de marcare.
(8) În sensul prevederilor alin. (7), prin utilizarea marcajelor se înţelege aplicarea efectivã a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul produselor accizabile marcate provenite din achiziţii intracomunitare sau din import, dovada marcajelor utilizate este reprezentatã de o scrisoare de confirmare din partea producãtorului transmisã operatorului economic cu drept de marcare, care va fi anexatã semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate, utilizate şi returnate, fãrã ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate sã depãşeascã 12 luni consecutive.
(9) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcãrii sunt obligaţi sã prezinte lunar, pânã la data de 15 inclusiv a fiecãrei luni, autoritãţii vamale teritoriale situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioarã celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 57. În cazul banderolelor, aceastã situaţie se va întocmi pe fiecare tip de banderolã, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor inscripţionate pe acestea.
(10) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de marcare şi care nu pot fi recuperate pentru a fi evidenţiate este de 0,5% din numãrul marcajelor utilizate.
(11) Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de marcare peste limita maximã admisã prevãzutã la alin. (10) se datoreazã accizele aferente cantitãţilor de produse care ar fi putut fi marcate.
(12) În situaţia prevãzutã la alin. (11), acciza devine exigibilã în ultima zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de platã al acesteia este pânã la data de 25 inclusiv a lunii imediat urmãtoare.
(13) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcãrii vor ţine o evidenţã distinctã a marcajelor distruse, precum şi a celor deteriorate, conform modelului prevãzut în anexa nr. 58.
(14) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecãrei zile pe un formular special, destinat pentru aceasta, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 59.
(15) Semestrial, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare semestrului, marcajele deteriorate, prevãzute în anexa nr. 59, vor fi distruse de cãtre antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuiala acestora, în condiţiile prevãzute de legislaţia în domeniu, obligatoriu sub supraveghere fiscalã.
(16) În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la înregistrarea declaraţiei, procesului-verbal de constatare sau a sesizãrii scrise a persoanei care a constatat dispariţia marcajelor, sã anunţe autoritatea vamalã teritorialã în vederea stabilirii obligaţiei de platã privind accizele.
(17) În situaţia depãşirii termenului prevãzut la alin. (16), acciza devine exigibilã în ziua imediat urmãtoare depãşirii termenului şi se va plãti în 3 zile lucrãtoare de la data depãşirii termenului respectiv.
(18) În cadrul antrepozitului de producţie este permisã operaţiunea de distrugere a marcajelor achiziţionate de clienţi prin autoritãţile competente din ţãrile lor de rezidenţã, atunci când se impune aceastã operaţiune şi dacã este admisã de acele autoritãţi. Cu cel mult 7 zile înainte de desfãşurarea operaţiunii de distrugere a marcajelor, antrepozitul fiscal va înştiinţa autoritatea vamalã teritorialã în vederea desemnãrii de cãtre aceastã autoritate a unui reprezentant care sã asigure supravegherea fiscalã şi semnarea procesului-verbal întocmit dupã încheierea operaţiunii respective.
117.3. (1) Dupã aprobarea notelor de comandã de marcaje de cãtre autoritatea vamalã teritorialã, exemplarul 2 al notei de comandã se va transmite de cãtre operatorul economic cu drept de marcare cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. şi va fi însoţit de dovada achitãrii contravalorii marcajelor comandate în contul acestei companii.
(2) Eliberarea marcajelor se face de cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A.
(3) Marcajele se realizeazã de cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de emisiune aprobate de cãtre direcţia specializatã cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(4) Termenul de executare a comenzilor de cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. este de 15 zile lucrãtoare de la data primirii şi înregistrãrii notelor de comandã aprobate de autoritatea vamalã teritorialã.
(5) Pânã la eliberarea marcajelor cãtre beneficiari, acestea se depoziteazã la Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. în condiţii de deplinã securitate.
(6) Contravaloarea marcajelor se asigurã de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcãrii, astfel:
a) antrepozitarii autorizaţi, lunar, din suma ce urmeazã a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinatã potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantitãţilor de produse efectiv eliberate pentru consum. Contravaloarea marcajelor ce urmeazã a se deduce din accize se determinã pe baza preţurilor fãrã TVA;
b) destinatarul înregistrat, din suma ce urmeazã a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinatã potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantitãţilor de produse efectiv marcate. Contravaloarea marcajelor ce urmeazã a se deduce din accize se determinã pe baza preţurilor fãrã TVA;
c) importatorul autorizat, cu ocazia fiecãrei operaţiuni de import de produse marcate, din suma ce urmeazã a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinatã potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantitãţilor de produse efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmeazã a se deduce din accize se determinã pe baza preţurilor fãrã TVA."

27. La punctul 118, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:

"(2) Trimestrial, situaţia privind cotele de piaţã se comunicã de direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor din cadrul autoritãţii fiscale centrale cãtre direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, autoritatea vamalã centralã, direcţiile cu atribuţii de control din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor."

28. La punctul 120 subpunctul 120.3, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmãtorul cuprins:

"(4) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin tutun brut sau tutun parţial prelucrat se înţelege produsul rezultat în urma operaţiunilor de primã transformare a tutunului frunzã în unitãţi autorizate ca prim-procesatoare."

29. Anexele nr. 33, 34, 52 şi 53 se modificã şi se înlocuiesc potrivit anexelor nr. 1-6, care fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

ART. II
Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final pentru utilizarea cãrbunelui şi cocsului în unul dintre scopurile prevãzute la <>art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, îşi pot desfãşura în continuare activitatea fãrã a proceda la notificarea prevãzutã la art. I lit. B pct. 8 din prezenta hotãrâre aferent pct. 82 de la titlul VII din Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dar nu mai târziu de expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei de utilizator final.
ART. III
Având în vedere dispoziţiile tranzitorii ale <>art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 privind unele mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, se emit urmãtoarele precizãri:
"Art. IV. - (1) Prevederile art. I pct. 4, 21 şi 22 se aplicã începând cu data de 1 iulie 2010.
(2) Autorizaţiile deţinute de antrepozitarii autorizaţi pentru antrepozitele fiscale de depozitare produse accizabile, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. I pct. 5, îşi înceteazã valabilitatea la data de 1 septembrie 2010.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse energetice şi antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de ţigarete, inclusiv persoanele afiliate acestora, prevãzuţi la art. I pct. 5, care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã deţin mai mult de 8 antrepozite fiscale de depozitare de produse energetice şi mai mult de douã antrepozite fiscale de depozitare ţigarete, au obligaţia ca în termen de 10 zile lucrãtoare de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã sã comunice Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor lista antrepozitelor fiscale de depozitare, în numãr de maximum 8, respectiv douã, pentru care se intenţioneazã reautorizarea acestora.
(4) Dupã 48 de ore de la data intrãrii în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. I pct. 5, se interzice deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize cãtre antrepozite fiscale de depozitare.
(5) Antrepozitarii autorizaţi care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã deţin autorizaţii valabile, care au depãşit perioada de 3 ani în cazul contribuabililor mari şi mijlocii stabiliţi conform reglementãrilor în vigoare şi, respectiv, de un an în celelalte cazuri de la data de începere a valabilitãţii autorizaţiei şi doresc sã îşi continue activitatea ca antrepozitar autorizat, au obligaţia de a solicita reautorizarea pânã la data de 31 august 2010 inclusiv, în condiţiile prevãzute în Normele metodologice de aplicarea a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(6) Antrepozitarii autorizaţi care deţin autorizaţii valabile la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, a cãror valabilitate, pânã la data de 31 august 2010, nu depãşeşte 3 ani în cazul contribuabililor mari şi mijlocii şi, respectiv, un an în cazul contribuabililor mici de la data de începere a valabilitãţii autorizaţiei, au obligaţia de a se conforma prevederilor art. I pct. 13, 15 şi 17 pânã la data de 31 august 2010 inclusiv.
(7) Nerespectarea prevederilor alin. (5) şi (6) atrage revocarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal."

Precizãri:
(1) Deplasãrile de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au fost începute înainte de data de 26 iunie 2010 se efectueazã şi se încheie în conformitate cu prevederile legale ale titlului VII din codul fiscal în vigoare pânã la modificarea acestuia prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 . În aceastã situaţie, produsele accizabile pot fi plasate şi deţinute în antrepozitele fiscale de depozitare în regim suspensiv de accize.
(2) Produsele accizabile deţinute de antrepozitele fiscale de depozitare în regim suspensiv de accize la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 , inclusiv în cazul prevãzut la alin. (1), pot beneficia de acest regim pânã la data de 1 septembrie 2010, datã la care intervine exigibilitatea accizelor, cu excepţia situaţiilor prevãzute la <>art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 referitoare la art. 206^21 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Produsele accizabile prevãzute la alin. (2) pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pânã la data de 1 septembrie 2010, dupã cum urmeazã:
a) de la un antrepozit fiscal de depozitare la un antrepozit fiscal de producţie;
b) de la un antrepozit fiscal de depozitare la un alt antrepozit fiscal de depozitare, atunci când asupra produselor accizabile nu intervine schimbul de proprietate, acestea fiind în proprietatea antrepozitarului autorizat care deţine antrepozitul fiscal de depozitare primitor.
(4) Produsele accizabile prevãzute la alin. (2) care intrã sub incidenţa sistemului de marcare pot fi marcate în antrepozitul fiscal de depozitare dacã antrepozitarul autorizat deţinãtor al acelui antrepozit a fost autorizat pentru marcarea produselor, dar nu mai târziu de data de 1 septembrie 2010. Marcajele neutilizate pânã la aceastã datã vor fi restituite pânã la data de 15 septembrie 2010 Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionalã" - S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfãşura sub supraveghere fiscalã, pe cheltuiala operatorului economic.
(5) Începând cu data de 26 iunie 2010, deplasãrile intracomunitare de produse accizabile pot fi realizate în regim suspensiv de accize pânã la locul de primire care a fost autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare, situaţie în care exigibilitatea accizelor intervine la momentul primirii produselor accizabile, plata accizelor urmând a se efectua potrivit prevederilor art. 206^51 alin. (1) din Codul fiscal. În acest caz, antrepozitarului autorizat deţinãtor al antrepozitului de depozitare îi sunt aplicabile prevederile destinatarului înregistrat, pânã la obţinerea de cãtre acest operator economic a autorizaţiei de destinatar înregistrat, dar nu mai târziu de data de 1 septembrie 2010. Produsele accizabile astfel achiziţionate vor fi admise pentru depozitare în locul autorizat ca antrepozit fiscal, cu condiţia ca produsele sã fie delimitate distinct de cele deţinute în regim suspensiv de accize, dacã este cazul.
(6) Pentru situaţia prevãzutã la alin. (5), în cazul produselor accizabile supuse marcãrii, marcarea produselor se poate realiza în locul de primire, care anterior a fost autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare, cu condiţia ca antrepozitarul autorizat deţinãtor al acelui antrepozit sã fi fost autorizat pentru marcarea produselor. Produsele accizabile astfel primite trebuie marcate înainte de comercializarea acestora pe piaţa naţionalã, dar nu mai târziu de termenul de platã al accizelor care au devenit exigibile, respectiv la data primirii lor.
(7) În situaţia produselor accizabile supuse marcãrii provenite din operaţiuni proprii de import începute dupã data de 26 iunie 2010, aplicarea marcajelor poate fi realizatã de cãtre antrepozitarul care a fost autorizat pentru depozitare şi marcare, înainte de punerea în liberã circulaţie a produselor, respectiv în antrepozite vamale, antrepozite libere sau zone libere. În aceastã situaţie, antrepozitarului autorizat îi sunt aplicabile prevederile importatorului autorizat pentru marcarea produselor accizabile, pânã la obţinerea de cãtre acest operator economic a autorizaţiei de importator autorizat, dar nu mai târziu de 1 septembrie 2010. Dacã pânã la aceastã datã operatorul economic nu obţine autorizaţia de importator autorizat, marcajele neutilizate pânã la data de 1 septembrie 2010 vor fi restituite pânã la data de 15 septembrie 2010 Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionalã" - S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfãşura sub supraveghere fiscalã, pe cheltuiala operatorului economic.
(8) Pânã la obţinerea autorizaţiei de destinatar înregistrat sau de importator autorizat, dar nu mai târziu de data de 1 septembrie 2010, operatorii economici pot utiliza marcajele aferente notelor de comandã aprobate.
(9) În cazul prevãzut la alin. (5), antrepozitarul autorizat pentru depozitare în vederea autorizãrii în calitate de destinatar înregistrat va depune la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, denumitã în continuare Comisie, o cerere potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 39 la Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumite în continuare norme metodologice, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) copia autorizaţiei de antrepozitar autorizat;
b) certificatul de atestare fiscalã;
c) cazierul fiscal;
d) informaţiile necesare determinãrii garanţiei, potrivit pct. 108 din normele metodologice;
e) copia contractelor încheiate cu antrepozitele fiscale din statele membre de expediere.
(10) În cazul prevãzut la alin. (7), antrepozitarul autorizat pentru depozitare în vederea autorizãrii în calitate de importator autorizat va depune la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei o cerere potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 55 la normele metodologice, însoţitã de urmãtoarele documente:
a) copia autorizaţiei de antrepozitar autorizat;
b) certificatul de atestare fiscalã;
c) cazierul fiscal;
d) informaţiile necesare determinãrii garanţiei, potrivit pct. 117.1 din normele metodologice;
e) copia contractelor încheiate cu furnizorii din ţãri terţe.
(11) Antrepozitarii autorizaţi deţinãtori de autorizaţii valabile a cãror valabilitate, la data intrãrii în vigoare a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 , a depãşit, de la data autorizãrii antrepozitului fiscal, 3 ani în cazul contribuabililor mari şi mijlocii şi, respectiv, un an în celelalte cazuri, care solicitã reautorizarea pânã la data de 31 august 2010, pot desfãşura activitatea în baza vechilor autorizaţii pânã la eliberarea de cãtre Comisie a noilor autorizaţii.
(12) În situaţia în care Comisia respinge cererea de reautorizare, Comisia va emite decizie de revocare a autorizaţiei, care va fi comunicatã operatorului economic, prin autoritatea vamalã teritorialã.
(13) Decizia prevãzutã la alin. (12) produce efecte de la data comunicãrii acesteia operatorului economic.
(14) În vederea respectãrii prevederilor <>art. IV alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 , antrepozitarii autorizaţi au obligaţia de a depune la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei, pânã la data de 31 august 2010 inclusiv, documentele necesare pentru conformarea prevederilor respective.
(15) Revocarea autorizaţiilor de antrepozite fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi care nu se conformeazã prevederilor <>art. IV alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 se face prin decizie a Comisiei.
(16) În cazul expeditorilor înregistraţi care deţin autorizaţii valabile la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2010 , conformarea cu prevederile art. I pct. 18 din aceastã ordonanţã de urgenţã se dovedeşte prin depunerea documentului care atestã completarea nivelului garanţiei, dupã caz, la autoritatea fiscalã teritorialã, înainte de operaţiunile de import ce urmeazã a se efectua. Autoritatea fiscalã teritorialã va transmite o copie a documentului respectiv la autoritatea fiscalã centralã - direcţia de specialitate care asigurã secretariatul Comisiei.
ART. IV
<>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotãrâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mãnoiu


Bucureşti, 23 iulie 2010.
Nr. 768.


ANEXA 1
(Anexa nr. 33 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)



                                      CERERE
                privind acordarea autorizaţiei de utilizator final
 
 ┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
 𗈕. Denumirea operatorului economic     │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈖. Adresã/Numãr de identificare TVA    │ Judeţul ............ Sectorul ...... │
 │                                       │ Localitatea .......................  │
 │                                       │ Str. .........................       │
 │                                       │ Bl. ..... Sc.... Et.... Ap....       │
 │                                       │ Cod poştal .....                     │
 │                                       │ Numãr de identificare TVA..........  │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈗. Telefon                             │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈘. Fax                                 │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈙. Adresa de e-mail                    │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈚. Codul unic de identificare          │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈛. Numele, numãrul de telefon, codul   │                                      │
 │   numeric personal al                 │                                      │
 │   reprezentantului legal              │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈜. Codul CAEN şi denumirea activitãţii │                                      │
 │   economice în care se utilizeazã     │                                      │
 │   produsele accizabile                │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 𗈝. Numele, adresa şi codul fiscal ale  │                                      │
 │   persoanelor afiliate cu operatorul  │                                      │
 │   economic                            │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 󧓒. Locul primirii produselor          │ Judeţul ............ Sectorul ...... │
 │    accizabile                         │ Localitatea .......................  │
 │                                       │ Strada ..........................    │
 │                                       │ Cod poştal ..................        │
 ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
 󧓓. Capacitatea de depozitare          │                                      │
 ├───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┤
 󧓔. Tipul de produse accizabile solicitate în regim de scutire directã/       │
 │    scutire indirectã / exceptare de la plata accizelor şi cantitatea         │
 │    estimatã                                                                  │
 ├───────────┬───────┬─────────────┬─────┬─────────┬────────────────────────────┤
 │Denumire   │ Cod   │ Cantitatea  │     │  Baza   │    Destinaţia produsului   │
 │comercialã │ NC*1) │ estimatã*2) │ UM  │ legalã  ├────┬───────┬────────┬──────┤
 │           │       │  pentru     │     │ pentru  │    │       │        │      │
 │           │       │ un an/3 ani │     │ care se │Pro-│       │Comerci-│      │
 │           │       │             │     │solicitã │duc-│Consum │alizare │Navi- │
 │           │       │             │     │ autori- │ţie │propriu│ cãtre  │gaţie │
 │           │       │             │     │ zarea   │    │       │utili-  │      │
 │           │       │             │     │(art. .. │    │       │ zator  │      │
 │           │       │             │     │alin. .. │    │       │ final  │      │
 │           │       │             │     │pct. ... │    │       │        │      │
 │           │       │             │     │lit. ... │    │       │        │      │
 │           │       │             │     │din Codul│    │       │        │      │
 │           │       │             │     │ fiscal) │    │       │        │      │
 │           │       │             │     │ fiscal) │    │       │        │      │
 ├───────────┼───────┼─────────────┼─────┼─────────┼────┼───────┼────────┼──────┤
 │           │       │             │     │         │    │       │        │      │
 ├───────────┴───────┴─────────────┴─────┴─────────┴────┴───────┴────────┴──────┤
 󧓕. Produse ce urmeazã a fi obţinute                                          │
 ├─────┬──────────────┬─────────────┬───────────────────────────────────────────┤
 │Nr.  │              │             │    Destinaţia produsului obţinut          │
 │crt. │ Tip produs   │    Cod NC   ├───────────────────┬───────────────────────┤
 │     │              │             │  Comercializare   │    Consum propriu     │
 ├─────┼──────────────┼─────────────┼───────────────────┼───────────────────────┤
 │     │              │             │                   │                       │
 ├─────┴──────────────┴───────────┬─┴───────────────┬───┴────────┬──────────────┤
 󧓖. Sunteţi titularul unei alte │                 │            │              │
 │ autorizaţii eliberate de       │       Tip       │            │   Validã/    │
 │ autoritatea vamalã competentã? │ autorizaţie*3)  │ Numãr/datã │  invalidã    │
 ├────────────────────────────────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┤
 │     Da               Nu        │                 │            │              │
 │     []               []        │                 │            │              │
 ├────────────────────────────────┴─────────────────┴────────────┴──────────────┤
 │  15. Documente de anexat:                                                    │
 │  - certificatul constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din │
 │care sã rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate,         │
 │administratorii, punctele de lucru în care urmeazã a se realiza recepţia,     │
 │producţia şi comercializarea produselor, precum şi copie de pe certificatul   │
 │de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, dupã caz;                  │
 │  - certificatul de atestare fiscalã;                                         │
 │  - cazierul fiscal al solicitantului;                                        │
 │  - cazierul judiciar al administratorului;                                   │
 │  - copii ale documentelor care atestã forma de deţinere a utilajelor,        │
 │terenurilor şi clãdirilor (proprietate, închiriere sau contract de leasing);  │
 │  - copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire la           │
 │desfãşurarea activitãţii, dupã caz;                                           │
 │  - fundamentarea cantitãţii pentru fiecare produs în parte, identificat      │
 │prin codul NC, ce urmeazã a fi achiziţionat în regim de scutire directã/      │
 │exceptare de la plata accizelor.                                              │
 │                                                                              │
 │   Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii din Codul     │
 │penal, declar cã datele înscrise în acest formular, precum şi documentele     │
 │anexate sunt corecte şi complete.                                             │
 │                                                                              │
 │   Data ..................................                                    │
 │   Numele şi prenumele administratorului .....................                │
 │   Semnãtura şi ştampila .....................................                │
 │                                                                              │
 └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



---------
*1) Codul NC va fi completat în mod obligatoriu la nivel de 8 cifre.
*2) Prin cantitatea estimatã pentru un an se înţelege cantitatea necesarã pentru 12 luni consecutive, iar prin cantitatea estimatã pentru 3 ani se înţelege cantitatea necesarã pentru 36 de luni consecutive.
*3) Rubrica "Tip autorizaţie" se va completa cu toate tipurile de autorizaţii emise anterior sau în derulare.


ANEXA 2
(Anexa nr. 34 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

Autoritatea vamalã teritorialã
..............................

AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
Nr............. din data ...............

Cod utilizator final...................


..................................., cu sediul în .............................., str. .............. nr. ......, bl. ...., sc. ....., et. ....., ap. ....., cod poştal ............., judeţul ................, telefon/fax .................., înregistratã la registrul comerţului cu nr. ....................., având codul de identificare fiscalã ............................, se autorizeazã ca utilizator final de produse accizabile pentru punctul de lucru având cod de utilizator ......................, situat în ......................, str. ............................ nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. ......, cod poştal ............., judeţul ...................., telefon/fax .................... .
Aceastã autorizaţie permite achiziţionarea în regim de scutire directã/indirectã/exceptare de la plata accizelor, în scopul prevãzut de codul fiscal la art. .... alin. .... pct. .... lit. ...., a urmãtoarelor produse:
- denumire produs, cod NC şi cantitate ..................................;
- denumire produs, cod NC şi cantitate ..................................;
- denumire produs, cod NC şi cantitate ................................. .

Nivelul garanţiei ....................

Autorizaţia este valabilã începând cu data de .......................... .


Conducãtorul autoritãţii vamale teritoriale,
.......................................
(numele, prenumele, semnãtura şi ştampila)


ANEXA 3
(Anexa nr. 52.1 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)



 

 
     Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
     ................................................................
     Sediul:
     Judeţul ............. Sectorul ........ Localitatea ............
     Str. .................. Nr. .... Bl. ... Sc. ... Et. ... Ap. ...
     Codul poştal ........... Telefon/fax ...........................
     Codul de accize/Codul de identificare fiscalã ..................
 
 
                                     JURNAL
    privind livrãrile de combustibil destinat utilizãrii exclusiv pentru aviaţie
                        în luna .......... anul ..............
 
 ┌────┬──────┬────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
 │Nr. │Tipul │    │                Beneficiarul livrãrii                           │          │
 │crt.│produ-│U.M.├───────────────────────────────┬────────────────────────────────┤Cantitatea│
 │    │sului/│    │   Antrepozite de depozitare   │        Alţi beneficiari        │  totalã  │
 │    │Cod NC│    ├───────┬──────┬────────┬───────┼───────┬───────┬────────┬───────┤  livratã │
 │    │      │    │Denu-  │Codul │Numãrul │Canti- │Denu-  │Codul  │Numãrul │Canti- │ (6 + 10) │
 │    │      │    │mirea  │ de   │şi data │tatea  │mirea  │ de    │şi data │tatea  │          │
 │    │      │    │opera- │accize│facturii│livratã│opera- │identi-│facturii│livratã│          │
 │    │      │    │torului│      │        │       │torului│ficare │        │       │          │
 │    │      │    │       │      │        │       │       │fiscalã│        │       │          │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │ 0  │  1   │ 2  │   3   │  4   │   5    │  6    │  7    │   8   │   9    │  10   │   11     │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │    │      │    │       │      │        │       │       │       │        │       │          │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │    │      │    │       │      │        │       │       │       │        │       │          │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │    │TOTAL │    │       │      │        │       │       │       │        │       │          │
 └────┴──────┴────┴───────┴──────┴────────┴───────┴───────┴───────┴────────┴───────┴──────────┘
 
   Certificatã de conducerea antrepozitului
   Numele şi prenumele ....................
   Semnãtura şi ştampila ..................                ..................
                                                                  Data




ANEXA 4
(Anexa nr. 52.2 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)



 

 
     Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
     ................................................................
     Sediul:
     Judeţul ....... Sectorul ....... Localitatea ..................
     Str. ............. Nr. .... Bl. .... Sc. .... Et. .... Ap. ....
     Codul poştal .................. Telefon/fax ...................
     Codul de accize/Codul de identificare fiscalã .................
 
 
                                    JURNAL
   privind livrãrile de combustibil destinat utilizãrii exclusiv pentru navigaţie
                        în luna ........ anul ..........
 
 ┌────┬──────┬────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
 │Nr. │Tipul │    │                Beneficiarul livrãrii                           │          │
 │crt.│produ-│U.M.├───────────────────────────────┬────────────────────────────────┤Cantitatea│
 │    │sului/│    │   Antrepozite de depozitare   │        Alţi beneficiari        │  totalã  │
 │    │Cod NC│    ├───────┬──────┬────────┬───────┼───────┬───────┬────────┬───────┤  livratã │
 │    │      │    │Denu-  │Codul │Numãrul │Canti- │Denu-  │Codul  │Numãrul │Canti- │ (6 + 10) │
 │    │      │    │mirea  │ de   │şi data │tatea  │mirea  │ de    │şi data │tatea  │          │
 │    │      │    │opera- │accize│facturii│livratã│opera- │identi-│facturii│livratã│          │
 │    │      │    │torului│      │        │       │torului│ficare │        │       │          │
 │    │      │    │       │      │        │       │       │fiscalã│        │       │          │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │ 0  │  1   │ 2  │   3   │  4   │   5    │  6    │  7    │   8   │   9    │  10   │   11     │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │    │      │    │       │      │        │       │       │       │        │       │          │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │    │      │    │       │      │        │       │       │       │        │       │          │
 ├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
 │    │TOTAL │    │       │      │        │       │       │       │        │       │          │
 └────┴──────┴────┴───────┴──────┴────────┴───────┴───────┴───────┴────────┴───────┴──────────┘
 
   Certificatã de conducerea antrepozitului
   Numele şi prenumele ....................
   Semnãtura şi ştampila ..................                ..................
                                                                  Data




ANEXA 5
(Anexa nr. 53.1 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)



 

 
     Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
     .........................................................
     Sediul:
     Judeţul ....... Sectorul ....... Localitatea ............
     Str. ....... nr. .... bl. .... sc. .... et. .... ap. ....
     Codul poştal ............ telefon/fax ...................
     Codul de accize/Codul de identificare fiscalã ...........
 
 
                                      JURNAL
            privind achiziţiile/livrãrile de combustibil destinat utilizãrii
                exclusiv pentru aviaţie în luna ........ anul ..........
 
 ┌────┬────────┬───────────┬────┬─────────────────────────────┬───────────────────────────────┬──────────┐
 │Nr. │Numãrul │   Tipul   │    │  Antrepozitul fiscal de la  │   Beneficiarul livrãrii       │Destinaţia│
 │crt.│şi data │produsului/│U.M.│  care s-a fãcut achiziţia   │                               │produselor│
 │    │facturii│  Cod NC   │    ├─────────┬────────┬──────────┼─────────┬──────────┬──────────┤(aeronave/│
 │    │        │           │    │Denumirea│Codul de│Cantitatea│Denumirea│Nr. de    │Cantitatea│nave)     │
 │    │        │           │    │         │identi- │achiziţi- │operato- │înmatri-  │          │          │
 │    │        │           │    │         │ficare  │onatã     │rului    │culare al │          │          │
 │    │        │           │    │         │fiscalã │          │economic │aeronavei │          │          │
 ├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
 │ 0  │    1   │     2     │ 3  │    4    │   5    │    6     │    7    │    8     │     9    │   10     │
 ├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
 │    │        │           │    │         │        │          │         │          │          │          │
 ├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
 │    │        │           │    │         │        │          │         │          │          │          │
 ├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
 │    │        │           │    │         │        │          │         │          │          │          │
 ├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
 │    │TOTAL   │           │    │         │        │          │         │          │          │          │
 └────┴────────┴───────────┴────┴─────────┴────────┴──────────┴─────────┴──────────┴──────────┴──────────┘
 
     Certificatã de conducerea antrepozitului
     Numele şi prenumele ...................
     Semnãtura şi ştampila .................                .................
                                                                 Data




ANEXA 6
(Anexa nr. 53.2 la Normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)



 

 
     Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
     .........................................................
     Sediul:
     Judeţul ....... Sectorul ....... Localitatea ............
     Str. ....... nr. .... bl. .... sc. .... et. .... ap. ....
     Codul poştal ............ telefon/fax ...................
     Codul de accize/Codul de identificare fiscalã ...........
 
 
                                      JURNAL
             privind achiziţiile/livrãrile de combustibil destinat utilizãrii
               exclusiv pentru navigaţie în luna ........ anul ..........
 
 ┌────┬──────────┬────────┬───────────┬────┬─────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
 │Nr. │Proveni-  │Numãrul │   Tipul   │    │           Furnizor          │     Beneficiarul livrãrii     │
 │crt.│  enţa    │şi data │produsului/│U.M.│                             │                               │
 │    │produselor│facturii│  Cod NC   │    ├─────────┬────────┬──────────┼─────────┬──────────┬──────────┤
 │    │energetice│        │           │    │Denumirea│Codul de│Cantitatea│Denumirea│Nr. de    │Cantitatea│
 │    │    *1)   │        │           │    │         │identi- │achiziţi- │operato- │înmatri-  │          │
 │    │          │        │           │    │         │ficare  │onatã     │rului    │culare al │          │
 │    │          │        │           │    │         │fiscalã │          │economic │ navei    │          │
 ├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
 │ 0  │      1   │    2   │     3     │  4 │    5    │    6   │    7     │    8    │    9     │    10    │
 ├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
 │    │          │        │           │    │         │        │          │         │          │          │
 ├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
 │    │          │        │           │    │         │        │          │         │          │          │
 ├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
 │    │          │        │           │    │         │        │          │         │          │          │
 ├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
 │    │TOTAL     │        │           │    │         │        │          │         │          │          │
 └────┴──────────┴────────┴───────────┴────┴─────────┴────────┴──────────┴─────────┴──────────┴──────────┘
 
     Certificatã de conducerea antrepozitului
     Numele şi prenumele ...................
     Semnãtura şi ştampila .................                .................
                                                                 Data



---------
*1) Se va specifica AF, dacã aprovizionarea se face de la un antrepozitar autorizat, DÎ, dacã produsele provin din achiziţii intracomunitare proprii în calitate de destinatar înregistrat, sau IM, dacã produsele
provin din operaţiuni proprii de import.

--------



Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 768 din 23 iulie 2010

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016