Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 717 din 19 iulie 2001 pentru aprobarea Strategiei privind participarea sectorului privat la imbunatatirea performantei sistemului sanitar din Romania (2001-2004)
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 454 din 9 august 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>Hotãrârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000 pentru acordarea încrederii Guvernului,
Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.
ART. 1
Se aproba Strategia privind participarea sectorului privat la îmbunãtãţirea performantei sistemului sanitar din România (2001-2004), prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei va aduce la îndeplinire Strategia privind participarea sectorului privat la îmbunãtãţirea performantei sistemului sanitar din România (2001-2004).
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul sãnãtãţii
şi familiei,
Daniela Bartos
p. Ministrul Autoritãţii
pentru Privatizare
şi Administrarea
Participatiilor Statului,
Iacob Zelenco,
secretar de stat
ANEXA 1
STRATEGIA
privind participarea sectorului privat la îmbunãtãţirea
performantei sistemului sanitar din România
(2001-2004)
I. Strategia de participare a sectorului privat în contextul reformei sanitare (2001-2004)
1. Obiectivele strategice ale Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei:
● o Romanie mai sanatoasa, cu o morbiditate mai scãzutã şi mai putine decese premature
● asigurarea accesului echitabil la serviciile de sãnãtate
● eficientizarea sistemului sanitar.
2. Strategia de reforma a Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei a identificat ca prioritare patru arii de intervenţie strategica:
● Organizarea şi conducerea sistemului sanitar
● Finanţarea sistemului sanitar
● Sãnãtatea populaţiei şi serviciile de sãnãtate
● Rationalizarea resurselor fizice şi umane.
Studiile asupra ariei serviciilor de sãnãtate din sistemul sanitar arata:
- neconcordanta dintre nevoile de îngrijire ale populaţiei şi structurile şi orientarea serviciilor;
- numãrul prea mare de tipuri de unitãţi sanitare;
- suprasolicitarea şi subdimensionarea unor servicii şi ineficienta altora.
Prezenta strategie de implicare a sectorului privat în sistemul public de sãnãtate se concentreaza asupra îmbunãtãţirii serviciilor medicale spitaliceşti, care sunt foarte diversificate, necesita competenta şi tehnologie inalta şi, în consecinta, implica costuri mari.
Scopul participãrii sectorului privat este îmbunãtãţirea finanţãrii sectorului sanitar.
Obiectivele:
● creşterea calitãţii serviciilor medicale oferite populaţiei. În prezent sistemul public de sãnãtate acorda asistenta medicalã la un nivel mediu, nesatisfãcãtor; apariţia pe piata a unor servicii de calitate crescutã oferite de sectorul privat va atrage impunerea unor standarde superioare de calitate şi în sistemul public;
● creşterea eficientei spitalelor. Funcţionarea spitalelor cu caracter privat pe principiul cost-eficienta va constitui un stimulent puternic pentru sistemul public de a aplica aceleaşi criterii în administrarea spitalelor publice;
● atragerea unor surse alternative de finanţare (private) pentru reabilitarea spitalelor şi dotarea lor cu echipamente medicale;
● rationalizarea serviciilor medicale şi creşterea flexibilitatii acestora pentru a rãspunde mai bine nevoilor de îngrijire ale populaţiei.
II. Experienta internationala privind implicarea sectorului privat în asistenta medicalã
Sectorul privat este reprezentat în asistenta medicalã din alte tari sub diferite forme:
În Marea Britanie exista câteva exemple de integrare a unor spitale private cu spitale publice, colocatate (folosite în comun), şi de folosire în comun a salilor de operaţie mobile şi a unitãţilor de diagnostic.
În Franta participarea predominanta a sectorului privat se face, în general, prin contractarea spitalelor conduse privat de cãtre agenţiile guvernamentale pentru a oferi servicii de asistenta medicalã în regim public.
În Canada se dezvolta un sector privat, ca rãspuns la fenomenul listelor de asteptare tot mai lungi şi la perceptia declinului standardelor din sectorul public.
Sistemul integrat din Australia cuprinde:
- îngrijire medicalã privatã în spitale publice, cu contribuţie de la asigurarea de sãnãtate privatã;
- servicii ambulatorii oferite de medici particulari;
- spitalele private (30% din îngrijirea medicalã de urgenta);
- dreptul medicilor de a practica atât în sectorul public, cat şi în cel privat;
- management privat în 15 spitale din sectorul public;
- spitale private colocatate pe domeniul spitalelor universitare;
- contractarea anumitor servicii - atât clinice, cat şi nonclinice - cu sectorul privat.
III. Beneficiile participãrii sectorului privat (PSP) pentru sistemul sanitar
Ca urmare a introducerii participãrii sectorului privat în sistemul sanitar sunt de prevãzut beneficii importante:
1. Creşterea finanţãrii pentru ingrijirile de sãnãtate
Un beneficiu clar va fi îmbunãtãţirea finanţãrii pentru îngrijirea medicalã, pe seama contribuţiei suplimentare venite din sectorul privat.
Aceasta ar avea drept consecinta:
● creşterea calitãţii serviciilor oferite;
● posibilitatea unor optiuni suplimentare pentru populaţie;
● îmbunãtãţirea accesului la serviciile medicale, în special în cazurile în care sistemul public este suprasolicitat.
2. Infuzia de capital
Prin infuzia de capital s-ar micşora sarcina Guvernului în ceea ce priveşte reabilitarea şi construcţia de clãdiri, precum şi dotarea cu echipamente de inalta performanta a unitãţilor sanitare; povara pentru buget ar scãdea semnificativ.
Estimarile Bãncii Mondiale pentru reabilitarea a 70.000 paturi de spital:
- 1,5 miliarde dolari S.U.A. ar fi necesare numai pentru reabilitarea clãdirilor;
- 1 miliard dolari S.U.A., pentru dotarea cu echipamente.
3. Creşterea eficientei
Aplicarea principiilor comerciale de cost/eficienta, potrivit cãrora funcţioneazã sectorul privat, va conduce la îmbunãtãţirea ofertei de servicii cu controlul costurilor, pentru a rãspunde adecvat cererii generale de servicii medicale, deci la un management mult mai eficient.
4. Transferul riscului
Diferitele modele private, prevãzute la pct. V din prezenta anexa, permit Guvernului transferarea anumitor riscuri financiare şi operationale de la cheltuielile publice. Aceste riscuri variaza de la costurile de construcţie pana la riscurile financiare necunoscute, legate de oferirea serviciilor clinice care nu au limita de cost.
5. Îmbunãtãţirea imaginii profesionistilor din sistemul de sãnãtate şi a satisfactiei populaţiei privind oferta de servicii medicale
Introducerea serviciilor private, ale cãror costuri sunt cunoscute de populaţie, va determina:
- eliminarea plãţilor neoficiale care îi pun într-o lumina defavorabila pe lucrãtorii din sistemul sanitar;
- posibilitatea creşterii oficiale a veniturilor medicilor.
IV. Caracteristicile unui model ideal de furnizare a serviciilor medicale
● Universalitate: Toţi membrii comunitãţii sa poatã avea acces la îngrijirea esenţialã a sãnãtãţii, cu costuri rezonabile
● Servicii medicale de calitate superioarã stabilã (constanta)
● Un puternic sector privat complementar, viabil
● Posibilitate de alegere
● Servicii medicale cu costuri eficiente, bazate pe nevoi şi rezultate
● Respect pentru demnitatea personalã şi intimitate
● Un sistem solid de colectare a datelor care sa fie folosit în planificarea raţionalã, luarea de decizii şi reglementãri
● Serviciile de sãnãtate trebuie sa fie structurate astfel încât sa incurajeze modelele de integrare şi cooperare, de furnizare a serviciilor medicale
● Un sistem care sa rãspundã nevoilor populaţiei
● Accentul se va pune pe strategii pe termen lung, care vor urmãri preventia imbolnavirilor şi calitatea vieţii.
V. Orizontul de implementare - optiuni şi modele de participare a sectorului privat
Strategia de participare a sectorului privat (PSP) propune dezvoltarea unui numãr de modele diferite.
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei are cuprinsã în structura sa Direcţia pentru privatizare şi relaţii cu investitorii strãini şi autohtoni care are ca obiect de activitate conducerea procesului PSP.
Sunt necesare modificãri legislative, acolo unde este necesar, pentru a incuraja/a permite:
● Înfiinţarea de spitale private
● Posibilitatea medicilor de a incasa oficial plata pentru serviciile medicale prestate de la pacientii cu asigurãri private de sãnãtate, atât din spitalele private, cat şi din cele publice, pentru servicii care nu sunt cuprinse în pachetul de baza oferit de asigurãrile publice de sãnãtate
● Contribuţii personale pentru cazarea preferentiala în spitalele publice
● Management privat al unitãţilor sanitare publice
● Crearea de societãţi mixte între spitale publice şi sectorul privat
1. Dezvoltarea spitalelor private
Aceasta opţiune implica înfiinţarea de spitale private în care întregul cost al serviciilor medicale sa fie suportat de pacient sau de terţi în numele pacientului.
Condiţii ce se impun:
- reglementãri şi procese de acreditare adecvate în România;
- obţinerea licenţelor pentru un astfel de spital trebuie sa fie condiţionatã de acordarea a 10% sau mai mult din numãrul de paturi, pentru pacienti "sociali"
- în toate celelalte aspecte spitalul ar trebui sa funcţioneze în condiţiile unei pieţe libere, cu tarife şi preţuri negociabile cu asiguratorii, angajatorii sau pacientii care plãtesc direct.
Beneficii principale: îngrijiri de calitate, soluţii alternative şi accesibilitate crescutã.
2. Trecerea spitalelor publice în domeniul privat al statului şi vânzarea/închirierea lor cãtre sectorul privat
Aceasta opţiune implica vânzarea sau închirierea spitalelor publice existente sectorului privat pentru a funcţiona ca spitale private sau ca alte facilitãţi de îngrijire medicalã.
Condiţiile impuse:
● vânzarea/închirierea se face numai în scopul acordãrii ingrijirilor medicale
● un astfel de transfer nu trebuie sa se facã în detrimentul prestãrii de servicii medicale cãtre populaţie (nu trebuie reduse serviciile medicale oferite populaţiei prin asistenta medicalã publica)
● sa incurajeze reorientarea activitãţii unor unitãţi sanitare pentru asistenta socialã/pe termen lung pentru pacienti în varsta, care în prezent se afla internati în spitalele de boli acute
● identificarea clara a tipului de proprietate a activelor/ titlurilor, înregistrarea, evaluarea lor etc.
Beneficiul acestei optiuni este reprezentat de transferul problemei surplusului de paturi pentru cazurile acute şi de responsabilitatea creşterii de capital din sectorul public cãtre cel privat.
3. Pacientii aflaţi în spitalele publice, care au asigurãri de sãnãtate private sau care plãtesc direct costul serviciilor medicale, cu implicarea plãţilor suplimentare
Aceasta alternativa implica necesitatea ca un spital public care aloca o parte din numãrul paturilor pentru pacientii cu asigurãri private sau care plãtesc direct sa încaseze o plata suplimentarã pentru pat şi pentru serviciile auxiliare.
Spitalele publice pot stabili un numãr de paturi "speciale" pentru aceasta categorie de pacienti.
Costurile de amenajare pentru aceste paturi vor fi suportate din surse de finanţare alternative.
Condiţii necesare:
- adoptarea reglementãrilor care sa permitã oficial spitalelor perceperea plãţilor suplimentare;
Beneficiile:
● medicii care vor îngriji aceşti pacienti vor putea sa perceapã oficial de la aceştia taxe; iar
● spitalul va putea solicita o contribuţie personalã pentru pat şi pentru servicii auxiliare;
● aceasta varianta poate fi privitã ca pe un acord intermediar care sa funcţioneze pentru perioada în care se construieste o unitate sanitarã colocatata.
4. Modele colocatate
Aceasta alternativa implica dezvoltarea unei unitãţi sanitare private pe terenul deja existent al unui spital public.
Optiuni:
● pentru construcţia de noi unitãţi sanitare;
● pentru transformarea pãrţilor existente ale spitalului.
În cadrul acestui model poate exista o gama larga de optiuni de parteneriat, în funcţie de condiţiile locale.
Aspecte principale:
● Operatorul privat poate include aportul de capital din partea cadrelor medicale, dar în condiţii stabilite pentru a se asigura corectitudinea
● Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei va aproba rolul unitãţii sanitare colocatate şi parteneriatul propus
● Aceasta alternativa implica de obicei o închiriere/o concesiune pe termen lung, în special în cazurile în care se face o infuzie importanta de capital
● Unitatea va fi autonomã din punct de vedere al serviciilor medicale oferite, dar poate contracta anumite servicii la preţuri comerciale de la spitalele publice, de exemplu: mancare, curãţenie, întreţinere etc.
● În anumite situaţii operatorul privat poate oferi servicii sectorului public, la preţuri convenite (pentru a evita duplicarea neproductiva la serviciile cu costuri ridicate, cum sunt: investigatia cardiaca, CT şi MRI, şi degrevarea sectorului public de investiţiile în aceste echipamente).
● Astfel de unitãţi private ar trebui sa fie folosite pentru pregãtire şi cercetare.
● În unele cazuri se pot dezvolta servicii aferente, dar diferite.
Implicaţii de ordin financiar: modalitatea de recuperare a fondurilor investite, dat fiind faptul ca investiţiile în sectorul sanitar se recupereazã în timp îndelungat, iar, pe de alta parte, tarifele respective nu trebuie sa devinã prohibitive pentru o parte a populaţiei care beneficiazã de asistenta medicalã.
Posibile soluţii: propuneri de avantaje de ordin fiscal pentru sumele investite în finanţarea sectorului sanitar public, de care ar putea beneficia şi investitorii din domeniul privat al sectorului sanitar.
5. Contracte de management cu sectorul privat pentru prestarea serviciilor în sectorul public
Aceasta opţiune implica din partea spitalelor publice posibilitatea încheierii de contracte cu operatori privati pentru prestarea serviciilor cãtre pacienti
Opţiunile pot include:
● Contractarea în afarã a serviciilor nonclinice/clinice de la un operator privat
● Închirierea unei unitãţi sanitare existente unui operator privat care îşi asuma responsabilitatea conducerii serviciilor clinice şi nonclinice, dar nu şi responsabilitatea pentru majorarea de capital, care ar rãmâne responsabilitatea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei şi Casei Naţionale a Asigurãrilor de Sãnãtate.
● Concesionarea unei unitãţi sanitare existente unui operator privat care îşi asuma responsabilitatea pentru conducerea serviciilor clinice/nonclinice, la fel ca şi responsabilitatea pentru toate cheltuielile de capital şi extinderea/modernizarea facilitãţilor. În cazul unei concesionari bunurile ar trebui sa fie administrate şi modernizate de operatorul privat, dar sa rãmânã în proprietatea Guvernului.
● Vânzarea unitãţilor sanitare existente unui operator privat care îşi asuma responsabilitatea pentru conducerea serviciilor clinice şi nonclinice, şi, de asemenea, responsabilitatea pentru toate cheltuielile capitale şi de extindere a facilitãţilor. Principala diferenţa în acest caz fata de varianta concesionarii este ca proprietatea bunurilor este transferata operatorului privat.
● Construcţia unei noi unitãţi sanitare de cãtre operatorul privat care îşi asuma şi responsabilitatea conducerii tuturor serviciilor clinice şi nonclinice.
Alegerea unei astfel de optiuni care sa fie implementata pentru o anumitã unitate sanitarã va depinde de mai mulţi factori, incluzând:
a) obiectivele pe care Guvernul şi le-a propus în privinta unitãţii respective sau unui grup de unitãţi sanitare spitaliceşti;
b) necesarul de investiţie de capital pentru unitatea respectiva şi viabilitatea financiarã a acesteia pe termen lung;
c) nivelul interesului sectorului privat şi vointa de asumare a riscului;
d) gradul în care populaţia şi personalul angajat sprijinã diferitele optiuni PSP.
Aceste tipuri de tranzacţii care implica managementul privat al spitalelor publice vor necesita doua contracte:
1. contractul de management;
2. contractul cu casele de asigurãri de sãnãtate teritoriale.
1. Contractul de management între Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei (sau proprietarul spitalului) şi operatorul privat va specifica:
● Responsabilitãţile operatorului privat şi ale spitalului public cu privire la urmãtoarele aspecte: finanţarea, managementul, politica de personal, reabilitarea fizica şi consolidarea clãdirilor etc.
● Durata contractului. Perioada contractului va fi în general de 15-20 de ani, dacã este implicata o suma importanta de capital din partea sectorului privat, dar mai scurta (de exemplu: 5 ani) pentru cazurile de închiriere în care nu se face infuzie de capital din partea sectorului privat.
● Dispoziţii cu privire la monitorizarea şi reglementarea prestãrilor de servicii de cãtre operatorul privat şi respectarea obligaţiilor contractuale.
● Penalitãţi, inclusiv eventuala reziliere a contractului, pentru abateri
● Proceduri de rezolvare a litigiilor în legatura cu încheierea, modificarea şi executarea contractelor.
2. Contractul între casele de asigurãri de sãnãtate teritoriale şi spital va stipula:
● Gama de servicii oferite, volumul şi nivelurile de calitate estimate.
● Metoda de plata/de rambursare de cãtre Casa Nationala a Asigurãrilor de Sãnãtate. Aceasta poate fi o combinatie între modul de plata, în funcţie de cazuri (cum ar fi, pentru pacientii internati pentru cazuri acute), şi bugetul global, pentru o serie de servicii.
● Criterii detaliate de calitate şi performanta care trebuie îndeplinite (implica stabilirea unui punct de referinta în comparatia cu alte spitale).
● Prevederi privind penalitãţile.
● Proceduri pentru soluţionarea litigiilor.
Toate contractele cu sectorul privat trebuie atribuite în urma unui proces deschis de licitaţie competitivã, potrivit legii.
VI. Cadrul legal necesar pentru participarea investitorilor
Pentru atragerea investitorilor strãini şi autohtoni, care sa între în tranzacţii cu spitale publice din România, sunt necesare:
● Un cadru legal clar care sa autorizeze:
a) participarea sectorului privat la conducerea şi modernizarea unui spital public;
b) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei sa atribuie şi sa semneze contractul;
● Reglementãri clare care sa specifice responsabilitãţile şi procedurile de monitorizare a calitãţii îngrijirii medicale.
● Contracte adecvate cu casele de asigurãri de sãnãtate teritoriale.
VII. Interesul sectorului privat local
Un operator privat care conduce o unitate sanitarã, fie în sectorul privat, fie în cel public, are nevoie de trei componente esenţiale pentru a avea succes:
1. Implicarea medicilor locali - pentru început vor fi alese unitãţi unde exista sprijin local.
2. Management solid - introducerea managementului comercial în conducerea spitalelor publice.
3. Sprijin financiar - un management solid va atrage interes în finanţarea serviciilor medicale.
Cercetãrile preliminare efectuate sugereaza ca exista interes din partea investitorilor locali şi, de asemenea, interes din partea investitorilor locali din industria hoteliera.
VIII. Interesul investitorilor strãini
Operatorii/investitorii strãini pot fi implicaţi în trei moduri:
1. Ca grup individual
Acest model poate fi comparat cu lanţurile hoteliere şi reprezintã abordarea tradiţionala pe care au adoptat-o câteva lanturi internaţionale de operatori de spital.
Acest model are probabilitatea cea mai mica datoritã:
● lipsei unei pieţe private deja formate şi a unui sistem privat de asigurãri;
● problemelor/temerilor cauzate de factorii economici româneşti;
● necunoasterii, în general, a României;
● tendintei de retragere, în ultimii ani, a unor lanturi mari, în cea mai mare parte cu baza în S.U.A., de pe pieţele internaţionale, deoarece nu s-au adaptat şi nu au obţinut profituri rezonabile.
2. Al doilea tip de implicare internationala este cea a unui investitor
Pentru început acest lucru nu poate fi posibil în România, atâta timp cat piata privatã nu este bine conturata.
3. Al treilea şi cel mai posibil (şi potrivit) model de implicare internationala este o societate mixtã cu parteneri locali
Managementul operational poate fi preluat de grupul strãin, iar partenerul local preia managementul de zi cu zi.
Exista posibilitatea, de asemenea, ca un numãr de investitori strãini sa se asocieze şi sa creeze un consortiu, inclusiv şcoli clinice academice, venind astfel cu diferite calificãri.
IX. Modificãri şi adaptari legislative
Pentru atragerea investitorilor exista o serie de probleme care vor trebui rezolvate, incluzând printre altele:
a) cadrul legal;
b) procesul de plata şi contractare a Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate; şi
c) viabilitatea financiarã pe termen lung a spitalelor publice.
A. Cadrul legal
Legislaţia existenta nu interzice şi nici nu impiedica asigurarea privatã de sãnãtate sau participarea sectorului privat în spitale publice sau private.
Modificãrile legislative vor fi în legatura cu:
- <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia;
- <>Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 ;
- <>Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor nr. 146/1999 .
Scopul: clarificarea şi întãrirea cadrului legal pentru asigurarea privatã de sãnãtate şi participarea sectorului privat în spitalele publice.
● Principalele probleme:
- Proprietatea spitalelor publice;
- Inexistenta legii asigurãrilor private de sãnãtate;
- Restrictii în Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor şi alte reglementãri care limiteazã flexibilitatea unui management privat al spitalelor publice în anumite arii, ca de exemplu: a) folosirea medicilor în sistem part-time sau numirea pe post pentru o perioada determinata; b) plata în funcţie de performanţe; c) alocari pentru depreciere şi venituri în funcţie de capital în contractele de asigurare dintre casele de asigurãri de sãnãtate teritoriale şi spitale.
Propunerile pentru soluţionarea acestor probleme se referã la:
● îmbunãtãţirea reglementãrilor cuprinse în Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor şi în alte legi relevante pentru:
a) a conferi suficienta claritate despre modul în care spitalele private şi publice urmeazã sa fie reglementate în termenii de calitate a serviciilor;
b) a permite conducerii flexibilitate suficienta pentru introducerea contractelor de munca pe perioada determinata şi part-time, precum şi plata (salarizarea) în funcţie de performanţe; şi
c) a permite contractelor Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate sa includã deprecierea şi veniturile adecvate din investiţie pentru cheltuielile de capital;
● îmbunãtãţirea Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate sau introducerea unei noi legi privind asigurarea privatã de sãnãtate pentru a oferi o mai mare claritate cadrului legal de furnizare a asigurãrii private de sãnãtate şi realizarea unei legislaţii şi protecţii proprii a interesului public.
B. Contractarea şi plãţile cãtre casele de asigurãri de sãnãtate teritoriale
Procesul de contractare dintre casele de asigurãri de sãnãtate teritoriale cu spitalele necesita câteva îmbunãtãţiri dacã Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei doreşte atragerea sectorului privat pentru diferitele optiuni PSP. De exemplu:
● Contractele Casei Naţionale a Asigurãrilor de Sãnãtate existente cu spitalele nu includ stimulente adecvate şi modalitãţi de monitorizare. Totuşi Casa Nationala a Asigurãrilor de Sãnãtate implementeaza în prezent noile tipuri de contract pe tip de diagnostic DRG*1) în 23 de spitale-pilot, care trebuie sa ofere baza pentru încheierea unor contracte mai bune de asigurãri cu spitalele care au conducere publica şi privatã.
● Legea bugetului de stat, care include şi bugetul asigurãrilor sociale de sãnãtate, nu este adoptatã de la începutul anului, fapt ce ingreuneaza procesul de contractare cu furnizorii de servicii medicale.
C. Viabilitatea financiarã a spitalelor publice
Pentru a creste viabilitatea pe termen lung a spitalelor publice cu management privat, strategia trebuie:
- sa ofere flexibilitate operatorilor din sectorul privat al spitalelor publice pentru creşterea potenţialului de profit, cum ar fi sa permitã unui spital public cu management privat sa aibã în funcţiune şi o aripa privatã;
- sa dezvolte grupuri sau reţele de spitale pentru participarea sectorului privat, oferind flexibilitate operatorilor privati pentru rationalizarea unitãţilor sanitare, serviciilor şi personalului, asigurându-se totodatã ca publicul primeşte servicii clinice la nivel adecvat.
X. Asigurarea de sãnãtate - o componenta critica
Condiţia esenţialã pentru dezvoltarea sectorului medical privat este introducerea şi accesibilitatea sistemului privat de asigurãri medicale.
Beneficiu: accesul clasei de mijloc la servicii private.
Condiţie: asigurarea de sãnãtate privatã va trebui sa se armonizeze cu actualul sistem public de asigurãri, astfel încât sa nu slãbeascã financiar integritatea acestuia, lãsând doar saracii şi pe cei bolnavi în sistemul public, şi nici sa nu fie refuzat accesul la asigurare pe motive de sãnãtate sau varsta.
La început asigurarea de sãnãtate privatã va fi un sistem suplimentar la programele deja existente ale Casei Naţionale a Asigurãrilor de Sãnãtate, prin care asiguratul va plati benevol un procent din propriul venit.
XI. Implicarea profesionistilor din sãnãtate
Strategia Guvernului de a introduce participarea sectorului privat într-un procent semnificativ poate avea efecte pozitive pentru profesioniştii din sectorul sanitar.
Ministerul va solicita sprijinul Colegiului Medicilor din România pentru încheierea unui acord care sa cuprindã o gama larga de aspecte legate de PSP, care ar putea include:
● Eliminarea plãţii informale, în spiritul respectului fata de pacientii asiguraţi
● Introducerea mãsurilor ce asigura îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor
------------
*1) DRG se referã la grupele de diagnostic în care spitalele sunt plãtite în funcţie de
internarile lor specifice, mixte sau clinice.
● Noi structuri ale managementului de spital
● Susţinerea rationalizarii spitalelor şi a serviciilor oferite.
XII. Rezultate prognozate
Primul an
Dat fiind faptul ca exista deja câteva iniţiative de privatizare ne putem aştepta ca 3 pana la 6 proiecte sa poatã fi iniţiate şi dezvoltate în primele 12 luni. Acestea ar trebui sa fie o combinatie de unitãţi private şi spitale publice cu administraţie/management privat.
Paralel, dezvoltarea şi implementarea tranzacţiilor pilot trebuie însoţite de:
● modificãri ale cadrului legal necesare în vederea eliminãrii oricãrui impediment în participarea sectorului privat;
● dezvoltarea şi implementarea unor acorduri corect reglementate, precum şi a procesului de acreditare şi asigurare a calitãţii;
● adoptarea unor mãsuri menite sa promoveze asigurãrile private de sãnãtate şi care ar putea include şi prevederi privind evoluţia viitoare a fondului naţional de asigurãri.
Dupã 3 ani:
- numãr semnificativ de spitale private, spitale publice cu management privat;
- o mica, dar stabilã piata a asigurãrilor private de sãnãtate;
- îmbunãtãţirea reglementãrilor şi a procesului de acreditare.
Dupã 5 ani
La sfârşitul celor 5 ani este posibil ca:
● o proporţie semnificativã - probabil 15-20% dintre locuitorii României - va avea asigurare privatã de sãnãtate şi se va trata în unitãţi sanitare private;
● sa existe un numãr de spitale publice cu management privat, având contracte cu sistemul public de asigurãri, care vor reprezenta modele de referinta pentru celelalte spitale;
● în acest moment sa fie dificil de apreciat volumul economiilor ce se vor face, dar un procent de minimum 10-15% reprezintã o estimare prudenta;
● dezvoltarea unor noi facilitãţi/unitãţi sanitare/spitale sa fi demonstrat posibilitatea unor economii majore de capital;
● sa existe o metoda practica şi simpla de acreditare, care sa se concentreze în special pe rezultate şi mai puţin pe resurse;
● bugetul sectorului sanitar, ca proporţie din PIB, sa creascã cu 1-2%, principala contribuţie la aceasta creştere fiind asigurata de sectorul privat;
La sfârşitul perioadei de 5 ani este de asteptat ca încrederea investitorilor sa creascã şi o serie de terenuri sa fie preluate de aceştia pentru dezvoltarea de noi spitale. Este posibil, de asemenea, ca Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei sa ia în considerare reorientarea unui spital existent într-o maniera mai adecvatã nevoilor existente, folosind capital din sectorul privat şi obtinand astfel o reducere a efortului bugetar.
XIII. Responsabilitate şi reglementãri
Rolul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei în asigurarea sãnãtãţii populaţiei:
● Cost/eficienta în folosirea fondurilor publice
● Accesul şi protejarea cat mai larga a populaţiei, indiferent de finantatorul ingrijirilor de sãnãtate.
Pentru o buna perceptie din partea populaţiei a implicarii sectorului privat în sãnãtate pacientii trebuie sa ştie ca:
a) sunt ingrijiti de profesionisti bine pregatiti;
b) sunt trataţi în spitale în care riscul ivirii complicatiilor este minim;
c) serviciile oferite sunt de calitate;
d) în cazul în care apar aspecte nedorite/negative exista o metodologie de investigare a problemei şi un mecanism care sa asigure corectarea acesteia.
Acreditarea este, de asemenea, un element cheie care trebuie sa se concentreze în special pe mãsurãtori simple ale rezultatelor.
XIV. Etapele şi prioritãţile de implementare a procesului de privatizare
Elemente cheie în procesul de implementare
● Aprobarea modelelor pentru diverse tipuri de participare a sectorului privat
● Stabilirea unei perioade determinate de timp pentru desfãşurarea procesului, cu etape bine definite
● Identificarea şi efectuarea modificãrilor legislative necesare
● Negocierea unui acord cu Colegiul Medicilor din România
● Definirea principiilor de baza care vor guverna implicarea sectorului privat
● Susţinerea/sprijinirea în paralel a unor strategii cheie:
- dezvoltarea asigurãrilor private de sãnãtate;
- stabilirea de responsabilitãţi/reglementãri;
- campanie de mediatizare
● Asigurarea structurilor şi resurselor necesare pentru conducerea întregului proces de privatizare
● Dezvoltarea şi implementarea unor tranzacţii pilot în scopul gasirii de propuneri şi soluţii atât din interiorul sistemului sanitar, cat şi din partea operatorilor şi a investitorilor strãini şi autohtoni.
XV. Plan de implementare
Pentru spitalele din Bucureşti
Pentru început strategia propune limitarea la spitalele din Bucureşti a implicarii sectorului privat. Acestea vor reprezenta modele pentru unitãţile din ţara.
Timpul necesar estimat este de aproximativ 2 ani şi cuprinde urmãtoarele activitãţi principale:
● Aprobarea strategiei de participare a sectorului privat la îmbunãtãţirea performantei sectorului sanitar: iulie 2001
● Pregãtirea unui plan de PSP la nivelul spitalelor bucurestene, prin evaluarea acestora şi formularea recomandãrilor adecvate de PSP
● Pregãtirea modificãrilor legislative
● Pregãtirea documentelor de licitaţie pentru tranzacţii
● Organizarea licitaţiilor şi selecţia castigatorilor
XVI. Unitãţi sanitare luate în considerare pentru tranzacţii pilot
Au fost luate în considerare câteva unitãţi sanitare pentru posibile tranzacţii ţinându-se seama de:
- existenta interesului din partea managementului spitalului;
- faptul ca ministerul considera ca participarea sectorului privat poate aduce beneficii importante.
Acest rezumat trebuie considerat mai curând elocvent pentru diferitele tipuri de tranzacţii care ar putea fi implementate, decât ca o lista de recomandãri pentru anumite spitale sau tranzacţii:
1. Centrul Metodologic de Reumatologie "Prof. dr. I. Stoia" - posibilitatea dezvoltãrii unei unitãţi private
2. Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca - posibilitatea dezvoltãrii unei aripi private
3. Spitalul Clinic "Coltea" - management privat şi servicii private
4. Institutul de fonoaudiologie şi chirurgie funcţionalã O.R.L. "Prof. dr. H. Hociota" - un posibil parteneriat cu investitori privati
5. Spitalul Colibasi - redefinirea rolului şi un posibil management prin organizaţii neguvernamentale
6. Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Prof. dr. Ana Aslan".
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
