Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 707 din 7 iunie 2006  pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 707 din 7 iunie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 15 iunie 2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 286 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aproba Regulament de aplicare a Codului vamal al României, denumit în continuare Regulamentul vamal, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Prezenta hotãrâre se aplica începând cu data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.
ART. 3
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abroga <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 19 noiembrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU TARICEANU

Contrasemneazã
-------------
p. Ministrul finatelor publice,
Doina-Elena Dascalu,

Ministrul economiei şi comerţului
Codrut Ioan Seres

Ministrul administraţiei şi internelor
Vasile Blaga

p. Ministrul integrãrii europene,
Ştefan-Francisc Csutak,
secretar de stat

Bucureşti, 7 iunie 2006
Nr. 707


ANEXA

REGULAMENTUL
de aplicare a Codului vamal al României

PARTEA I
DISPOZIŢII GENERALE DE APLICARE

TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

CAP. I
Definiţii

ART. 1
(1) În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos, au urmãtoarea semnificatie:
1. Cod vamal - Codul vamal al României aprobat prin <>Legea nr. 86/2006 .
2. Date necesare pentru identificarea mãrfurilor - datele folosite pentru identificarea mãrfurilor din punct de vedere comercial permitand autoritãţii vamale sa determine clasificarea tarifara, precum şi cantitatea mãrfurilor.
3. Mãrfuri cu caracter necomercial - mãrfuri a cãror plasare sub un regim vamal se face ocazional şi a cãror natura şi cantitate arata ca sunt destinate uzului personal, familial şi gospodãresc al destinatarilor sau persoanelor care le transporta ori care au destinaţia evidenta de cadouri.
4. Mãsuri de politica comercialã - mãsuri netarifare stabilite, în cadrul politicii comerciale, sub forma dispoziţiilor care reglementeazã importul şi exportul de mãrfuri, cum ar fi mãsuri de supraveghere sau de siguranta, restrictii sau limite cantitative şi interdicţii la import sau export.
5. Nomenclatura vamalã - nomenclatura prevãzutã în Codul vamal.
6. Sistemul armonizat - sistemul armonizat de denumire şi codificare a mãrfurilor.
7. Elemente de taxare - nivelul taxei vamale prevãzute în Tariful vamal, regulile de determinare a valorii în vama, cursul de schimb valutar utilizat şi regulile de origine aplicabile.
8. Agent economic - persoana care, în cursul activitãţii sale, este implicata în importul, transportul sau exportul de mãrfuri în sau din teritoriul vamal al României, inclusiv activitãţi intermediare legate de acestea.
(2) Definiţiile de baza din Codul vamal au acelaşi înţeles şi în aplicarea prezentului regulament.

CAP. II
Decizii

ART. 2
În cazul în care o persoana care depune o cerere prin care solicita emiterea unei decizii nu este în mãsura sa prezinte toate documentele şi informaţiile necesare pentru luarea unei hotãrâri, autoritatea vamalã emite decizia pe baza documentelor şi informaţiilor proprii pe care le are la dispoziţie şi pe care le comunica solicitantului împreunã cu decizia.
ART. 3
Decizia referitoare la o garanţie favorabilã persoanei care a semnat un angajament de plata a sumei datorate, la prima cerere scrisã a autoritãţii vamale, se revoca în cazul în care angajamentul nu este respectat.
ART. 4
(1) Revocarea nu afecteazã mãrfurile care, la data intrãrii ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza deciziei revocate.
(2) Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate dispune titularului sa ceara ca aceste mãrfuri sa primeascã, într-un termen fixat, o destinaţie aprobatã de vama.

CAP. III
Procedee informatice

ART. 5
(1) Autoritatea vamalã poate stabili, pe baza principiilor prevãzute prin reglementãrile vamale, condiţiile şi modalitãţile tehnice prin care formalitãţile sa fie îndeplinite prin procedee informatice.
(2) Prin termenii de mai jos se înţelege:
a) procedee informatice - schimbul electronic de date între structurile autoritãţii vamale, precum şi introducerea de informaţii necesare întocmirii formalitãţilor în sistemul informatic vamal;
b) schimb electronic de date - EDI - transmiterea de date structurate conform cu standardele de mesaje agreate între un sistem informatic şi un altul, pe cale electronica;
c) mesaj standard agreat - o structura predefinita şi recunoscuta pentru transmisia electronica de date.
(3) Condiţiile stabilite pentru îndeplinirea formalitãţilor prin procedee informatice trebuie sa cuprindã, între altele, mãsuri pentru verificarea sursei de date şi pentru protecţia datelor impotriva riscului accesului neautorizat, pierderii, modificãrii sau distrugerii.
ART. 6
În situaţia în care formalitãţile sunt îndeplinite prin procedee informatice, autoritatea vamalã poate stabili modalitãţi de înlocuire a semnãturii olografe printr-o alta tehnica care poate fi bazatã pe utilizarea de coduri. Aceasta facilitate se acorda numai dacã sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi administrative stabilite de autoritatea vamalã.
ART. 7
(1) În cadrul programelor de testare care folosesc procedee informatice în scopul testarii posibilitãţilor de simplificare, autoritatea vamalã poate, pe perioada strict necesarã pentru realizarea programului sa renunţe la solicitarea urmãtoarelor informaţii:
a) declaraţia prevãzutã la art. 74 alin. (1);
b) prin exceptare de la dispoziţiile art. 151 alin. (1), particularitãţile referitoare la unele rubrici din declaraţia vamalã care nu sunt necesare identificarii mãrfurilor şi care nu reprezintã elemente pe baza cãrora se stabilesc drepturile de import sau de export.
(2) Cu toate acestea, informaţiile prevãzute la alin. (1) se pot prezenta, la cererea autoritãţii vamale, în cadrul unei operaţiuni de control.
(3) Cuantumul drepturilor de import care trebuie perceput în timpul perioadei de derogare prevãzutã la alin. (1), nu poate fi inferior celui care sar fi aplicat în absenta derogarii.

CAP. IV
Schimb de date efectuat între birourile vamale prin utilizarea tehnologiei informatiei şi a reţelelor informatice

ART. 8
Autoritatea vamalã utilizeazã tehnologia informatiei şi reţelele informatice pentru a asigura schimburile de informaţii între birourile vamale participante la derularea unui regim vamal, cu excepţia unor situaţii speciale sau a prevederilor referitoare la un regim vamal care, dacã este cazul, se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 9
(1) Pe lângã condiţiile prevãzute la art. 5 alin. (3), autoritatea vamalã stabileşte şi gestioneazã mecanismele de securitate adecvate, care sa asigure funcţionarea eficienta, fiabila şi sigura a procedeelor informatice.
(2) Pentru a garanta nivelul de securitate, fiecare introducere, modificare sau ştergere de date este înregistratã în sistem cu indicarea scopului prelucrãrii, a momentului exact şi a persoanei care a efectuat operatia. Datele originale sau oricare alte date care au fãcut obiectul prelucrãrii sunt pãstrate cel puţin 5 ani calendaristici, începând cu sfârşitul anului la care aceste date se referã.
(3) Autoritatea vamalã controleazã periodic securitatea sistemului informatic.
(4) Autoritatea Nationala a Vamilor, direcţiile regionale vamale şi birourile vamale se informeazã reciproc în legatura cu orice suspiciune privind încãlcarea securitãţii sistemului informatic.

CAP. V
Gestiunea riscurilor

ART. 10
(1) Autoritatea vamalã efectueazã o gestiune a riscurilor vizând identificarea nivelului de risc asociat mãrfurilor care fac obiectul unui control sau a unei supravegheri vamale, stabilind, când este posibil, ca mãrfurile sa fie supuse sau nu unor controale vamale specifice şi, în acest caz, precizând locul desfãşurãrii controlului.
(2) Stabilirea nivelului de risc se efectueazã în baza unei evaluãri a probabilitatii de risc şi a impactului acestuia în cazul în care s-ar produce efectiv. Procesul de selecţie a expedierilor sau declaraţiilor care se supun controalelor vamale trebuie sa conţinã şi un element aleatoriu.
(3) În aplicarea prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul vamal, gestiunea riscurilor se efectueazã în conformitate cu normele emise de autoritatea vamalã.

TITLUL II
INFORMAŢII OBLIGATORII

CAP. I
Definiţii

ART. 11
În sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:
1. Informaţii obligatorii - informaţii emise de Autoritatea Nationala a Vamilor asupra clasificarii tarifare sau originii, care obliga autoritatea vamalã când sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în prezentul titlu.
2. Solicitant:
a) în materie de tarif, orice persoana care a solicitat în scris o informaţie tarifara obligatorie;
b) în materie de origine, orice persoana care a solicitat în scris o informaţie obligatorie în materie de origine şi are motive întemeiate sa solicite o astfel de informaţie.
3. Titular - persoana pe numele cãreia se elibereazã informaţia obligatorie.

CAP. II
Procedura de obţinere a informaţiilor obligatorii şi de notificare a solicitantului

ART. 12
(1) Solicitarile de informaţii obligatorii se adreseazã în scris Autoritãţii Naţionale a Vamilor. Solicitarile de informaţii tarifare obligatorii se întocmesc pe baza unui formular conform modelului prezentat în anexa nr. 1.
(2) Solicitarea de informaţii tarifare obligatorii nu se poate referi decât la un singur tip de mãrfuri. Solicitarea de informaţii obligatorii în materie de origine nu se poate referi decât la un singur tip de mãrfuri şi un singur set de circumstanţe ce determina originea.
(3) Solicitarea de informaţii tarifare obligatorii trebuie sa conţinã urmãtoarele date:
a) numele şi adresa titularului;
b) numele şi adresa solicitantului în cazul în care aceasta persoana nu este titularul;
c) nomenclatura vamalã în care urmeazã a se clasifica marfa;
d) descrierea amãnunţitã a mãrfii, astfel încât sa permitã identificarea ei şi determinarea clasificarii în nomenclatura vamalã;
e) compozitia mãrfii şi metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia, în cazul în care clasificarea depinde de aceasta;
f) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autoritatea vamalã în determinarea clasificarii corecte a mãrfii în nomenclatura vamalã se ataşeazã ca anexe;
g) clasificarea avutã în vedere;
h) acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricãrui document anexat, în limba romana sau într-una din limbile de circulaţie internationala, dacã autoritatea vamalã cere acest lucru;
i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidenţiale;
j) indicarea de cãtre solicitant dacã, dupã cunoştinţele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informaţii tarifare obligatorii pentru mãrfuri identice sau similare;
k) acceptul ca informaţiile furnizate sa fie stocate într-o baza de date a autoritãţii vamale şi ca elementele informatiei tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schita, brosura şi altele asemenea, sa fie fãcute publice prin Internet, cu excepţia elementelor pe care solicitantul le-a indicat ca fiind confidenţiale; în acest caz se aplica dispoziţiile legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal sau protecţia informaţiilor clasificate.
(4) Solicitarea de informaţii obligatorii în materie de origine trebuie sa conţinã urmãtoarele date:
a) numele şi adresa titularului;
b) numele şi adresa solicitantului în cazul în care aceasta persoana nu este titularul;
c) baza legalã pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial;
d) descrierea detaliatã a mãrfurilor şi clasificarea tarifara a acestora;
e) compozitia mãrfii şi metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia şi preţul ex-works dacã este necesar. Prin ex-works se înţelege ca vânzãtorul isi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care pune mãrfurile la dispoziţia cumpãrãtorului în localurile vânzãtorului sau un alt loc numit cum ar fi fabrica, uzina sau depozit, fãrã îndeplinirea formalitãţilor pentru export şi fãrã încãrcarea mãrfurilor în vreun vehicul trimis sa le ridice;
f) condiţiile ce permit determinarea originii, materialele utilizate şi originea acestora, clasificarea tarifara, valoarea şi descrierea circumstanţelor - regula schimbãrii poziţiei tarifare, a valorii adãugate, descrierea prelucrãrii sau transformarii care are loc sau orice alta regula specifica - în care aceste condiţii sunt îndeplinite; în mod deosebit, se menţioneazã regula de origine aplicatã şi originea avutã în vedere pentru mãrfurile în cauza;
g) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile privind compozitia mãrfurilor şi a materialelor utilizate şi care pot ajuta în descrierea procesului de fabricare sau a transformarii suferite de materiale;
h) acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricãrui document anexat, în limba romana sau într-una din limbile de circulaţie internationala, dacã autoritatea vamalã cere acest lucru;
i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidenţiale;
j) indicarea de cãtre solicitant dacã, dupã cunoştinţele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informaţii tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine pentru mãrfuri sau materiale identice sau similare cu cele la care se face referire la lit. d) şi f);
k) acceptul ca informaţiile furnizate sa fie stocate într-o baza de date a autoritãţii vamale; se aplica dispoziţiile legale în vigoare în privinta protecţiei informaţiilor.
(5) Dacã autoritatea vamalã considera ca solicitarea nu conţine toate datele necesare pentru emiterea unei informaţii obligatorii, cere solicitantului sa prezinte informaţiile lipsa. Termenul legal de soluţionare se calculeazã din momentul când autoritatea vamalã dispune de toate informaţiile necesare pentru a se pronunţa; ea notifica solicitantului primirea solicitãrii şi data de la care calculeazã termenul limita.
ART. 13
(1) Informaţiile obligatorii se notifica solicitantului cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de:
a) 90 de zile de la acceptarea solicitãrii în materie de tarif; dacã în acest termen nu este posibila comunicarea informatiei tarifare obligatorii, autoritatea vamalã notifica solicitantului explicand motivele întârzierii şi precizând data la care anticipeaza emiterea comunicãrii informatiei tarifare obligatorii;
b) 150 de zile de la data acceptãrii solicitãrii, în materie de origine.
(2) Informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine se notifica pe formularele prevãzute în anexa nr. 1. În formular sunt indicate datele considerate a fi furnizate cu titlu confidenţial.
ART. 14
Datele transmise în solicitarea de informaţii obligatorii şi informaţia obligatorie notificatã se stocheaza în baza de date a autoritãţii vamale. Datele din informaţiile tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schita, brosura şi altele asemenea, pot fi fãcute publice prin Internet, cu excepţia informaţiilor confidenţiale înscrise în informaţia tarifara obligatorie comunicatã.

CAP. III
Efectul juridic al informaţiilor obligatorii

ART. 15
(1) Informaţia obligatorie nu poate fi invocatã decât de titular.
(2) Titularul informatiei obligatorii este obligat, în momentul efectuãrii formalitãţilor vamale, sa declare autoritãţii vamale ca este în posesia unei informaţii obligatorii care se referã la mãrfurile în cauza.
(3) Titularul unei informaţii obligatorii nu se poate folosi de aceasta pentru îndeplinirea formalitãţilor vamale a unor mãrfuri, decât dacã:
a) în materie de tarif, face dovada fata de autoritatea vamalã ca mãrfurile respective sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentatã;
b) în materie de origine, face dovada fata de autoritatea vamalã ca mãrfurile respective şi circumstanţele care au determinat originea sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentatã.
ART. 16
(1) La data adoptãrii actelor normative prevãzute la art. 39 alin. (2) şi (3) din Codul vamal, autoritatea vamalã ia mãsurile necesare pentru ca informaţiile obligatorii emise dupã aceasta data sa fie conforme cu actele normative respective.
(2) În scopul aplicãrii prevederilor alin. (1), data care se ia în considerare este data de la care aceste acte normative intra în vigoare.

CAP. IV
Dispoziţii aplicabile în cazul încetãrii valabilitãţii informaţiilor obligatorii

ART. 17
(1) În cazul în care titularul informaţiilor obligatorii care şi-au pierdut valabilitatea din motive prevãzute la art. 39 alin. (2) din Codul vamal doreşte sa uzeze de dreptul de a utiliza aceste informaţii pe o perioada de timp conform prevederilor art. 39 alin. (5) din Codul vamal, acesta notifica Autoritãţii Naţionale a Vamilor, punând la dispoziţie documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificãri pentru a se stabili dacã se îndeplinesc condiţiile specificate.
(2) În cazul în care nu se îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informaţiile obligatorii, Autoritatea Nationala a Vamilor notifica în scris titularul.

CAP. V
Alte informaţii

ART. 18
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite autoritãţii vamale informaţii privind aplicarea reglementãrilor vamale.
(2) Cererea trebuie sa fie redactatã în limba romana şi sa conţinã numele şi adresa, respectiv denumirea şi sediul solicitantului, precum şi obiectul acesteia.
(3) Dacã autoritatea vamalã constata ca cererea nu conţine toate elementele necesare, solicitantul va fi invitat sa furnizeze datele care lipsesc.
ART. 19
(1) Cererea privind informaţiile se adreseazã biroului vamal la care urmeazã sa fie efectuatã operaţiunea de vamuire.
(2) Dacã informaţiile se referã la mãrfuri prezentate la biroul vamal sau la mãrfuri pentru care au fost efectuate formalitãţile vamale, solicitarea se adreseazã direct biroului vamal în a cãrui evidenta se afla aceste mãrfuri.
(3) În cazul în care informaţiile furnizate de biroul vamal nu sunt satisfãcãtoare, titularul cererii se poate adresa direcţiei regionale vamale în a carei raza de competenta teritorialã se afla biroul vamal, prezentând şi o copie dupã rãspunsul primit.
(4) În situaţia în care nu este multumit de informaţiile primite, titularul se poate adresa şi Autoritãţii Naţionale a Vamilor, prezentând o copie a raspunsurilor anterior primite.

TITLUL III
AGENŢI ECONOMICI AUTORIZAŢI

CAP. I
Procedura de acordare a statutului de agent economic autorizat

SECŢIUNEA 1
Statutul de agent economic autorizat

ART. 20
(1) Statutul de agent economic autorizat, prevãzut la art. 32 din Codul vamal, denumit în continuare AEA, poate fi acordat dupã cum urmeazã:
a) certificatul AEA - Simplificari Vamale pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze de simplificarile prevãzute în reglementãrile vamale;
b) certificatul AEA - Securitate şi Siguranta pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze de facilitãţi în ceea ce priveşte controalele vamale de securitate şi siguranta aplicate la intrarea sau ieşirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României;
c) certificatul AEA - Simplificari Vamale/Securitate şi Siguranta pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze atât de simplificarile cat şi de facilitãţile prevãzute la lit. a) şi b).
(2) Conform art. 32 alin. (2) şi (3) din Codul vamal:
a) un certificat AEA - Simplificari Vamale se acorda unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 24-26;
b) un certificat AEA - Securitate şi Siguranta se acorda unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 24-27;
c) un certificat AEA - Simplificari Vamale/Securitate şi Siguranta se acorda unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 24-27.
(3) Dacã, pe baza unui certificat AEA - Simplificari vamale sau a unui certificat AEA - Simplificari vamale/securitate şi siguranta, un agent economic autorizat solicita una sau mai multe autorizaţii prevãzute la art. 202, 205, 211, 214, 218, 219, 225, 226, 292 şi 354, autoritatea vamalã verifica numai acele criterii care nu sunt acoperite de criteriile pentru acordarea statutului de AEA. Toate celelalte criterii sunt considerate a fi îndeplinite.
(4) Statutul de AEA se ia în considerare în cadrul analizei de risc.
Dacã, în urma unei analize de risc efectuate, biroul vamal competent selectioneaza pentru o verificare suplimentarã un transport acoperit de o declaraţie sumarã sau o declaraţie vamalã depusa de un agent economic autorizat, controlul se efectueazã cu prioritate.

SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de acordare a statutului de agent economic autorizat

ART. 21
(1) Cererea de acordare a statului de AEA este prezentatã în scris sau, când este posibil, sub forma electronica, în conformitate cu modelul prevãzut în anexa nr. 2.
(2) În cazul în care autoritatea vamalã considera ca cererea depusa nu conţine toate informaţiile necesare, autoritatea vamalã, în termen de 30 de zile, solicita agentului economic care a depus cererea, denumit în continuare solicitant, sa furnizeze informaţiile necesare pentru justificarea cererii.
(3) Termenul prevãzut la art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (2) curge din momentul în care autoritatea vamalã dispune de toate informaţiile necesare pentru luarea unei decizii; autoritatea vamalã aduce la cunostinta solicitantului faptul ca informaţia a fost recepţionatã şi comunica data de la care curge acest termen.
ART. 22
(1) Cererea se depune la Autoritatea Nationala a Vamilor pentru verificarea existenţei condiţiilor şi criteriilor necesare obţinerii statutului de AEA.
(2) Solicitantul desemneazã un punct central de acces sau o persoana de contact din cadrul conducerii solicitantului pentru a permite accesul autoritãţii vamale la toate informaţiile necesare pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor privind acordarea acestui statut.
ART. 23
(1) Cererea se respinge dacã nu corespunde prevederilor din art. 21 şi 22.
(2) Cererea se respinge dacã, în momentul prezentãrii sale, solicitantul se afla în procedura de faliment. Dacã solicitantul are un reprezentant legal în materie de vama, care a suferit o condamnare penalã definitiva, pentru încãlcarea reglementãrilor vamale legatã de activitatea sa ca reprezentant legal, cererea se respinge.

SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii şi criterii de acordare a statutului de agent economic autorizat

ART. 24
(1) Condiţia privind lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãţii vamale referitoare la încãlcarea reglementãrilor vamale de cãtre agentul economic solicitant, conform art. 32 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, se considera îndeplinitã dacã agentul economic solicitant, persoanele responsabile din companie sau care exercita control asupra gestionãrii companiei, reprezentantul legal în materie de vama al solicitantului sau persoana desemnatã sa rãspundã de problemele vamale în cadrul companiei, nu au comis încãlcãri grave sau repetate ale reglementãrilor vamale în ultimii 3 ani ce preced depunerea cererii.
Acest criteriu poate fi considerat îndeplinit şi în cazul de încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale, atunci când autoritatea vamalã le considera de importanta neglijabila care nu afecteazã buna credinţa a solicitantului şi atribuirea acestui certificat.
(2) Dacã persoana care exercita controlul asupra companiei este stabilitã într-o alta ţara sau solicitantul este stabilit de mai puţin de trei ani pe teritoriul României, antecedentele sunt examinate pe baza înregistrãrilor şi informaţiilor disponibile.
ART. 25
Pentru a se putea stabili dacã solicitantul dispune de un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale şi, dacã este cazul, a documentelor de transport, prevãzute la art. 32 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, acesta trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) utilizarea unui sistem de înregistrare contabila a operaţiunilor care sa faciliteze controlul vamal bazat pe audit;
b) asigurarea accesului fizic sau electronic al autoritãţii vamale la documentele contabile ale agentului economic şi, dupã caz, la documentele de transport;
c) sistemul logistic al solicitantului sa permitã diferentierea mãrfurilor româneşti de cele strãine; îndeplinirea acestui criteriu nu este necesarã în cazul certificatului AEA - Securitate şi Siguranta;
d) sa utilizeze un sistem de gestiune administrativã care sa corespundã tipului şi dimensiunii activitãţii şi care este potrivit pentru gestionarea fluxului de mãrfuri şi sa utilizeze un sistem de control intern capabil sa identifice tranzacţiile ilegale sau neregulamentare;
e) sa utilizeze, atunci când este cazul, proceduri corespunzãtoare de gestiune a autorizaţiilor şi licenţelor legate de mãsurile de politica comercialã sau de comerţul cu produse agricole;
f) sa utilizeze proceduri acceptabile de arhivare şi protejare a documentelor şi informaţiilor;
g) sa utilizeze o politica de companie în materie de lupta contra fraudei şi de pregãtire a personalului în legatura cu aceasta politica;
h) sa aplice mãsuri corespunzãtoare de securitate a tehnologiei informatiei pentru protejarea sistemului sau informatic impotriva oricãrui acces neautorizat şi de securizare a documentaţiei sale.
ART. 26
(1) Condiţia referitoare la solvabilitatea financiarã a solicitantului, prevãzutã la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal este consideratã îndeplinitã dacã aceasta poate fi atestata pentru ultimii trei ani. Prin solvabilitate, în sensul prezentului articol, se înţelege o poziţie financiarã buna, care este suficienta pentru îndeplinirea de cãtre solicitant a obligaţiilor.
(2) În cazul în care solicitantul şi-a început activitatea de mai puţin de trei ani, solvabilitatea sa financiarã se analizeazã pe baza înregistrãrilor şi informaţiilor de care dispune.
ART. 27
Normele de securitate şi de siguranta ale solicitantului legate de gestionarea riscurilor prevãzute la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal se considera corespunzãtoare dacã:
a) toate clãdirile sale sunt construite din materiale care rezista la un acces neautorizat şi furnizeazã protecţie contra accesului neautorizat;
b) sunt luate mãsuri de control corespunzãtoare pentru a preveni accesul neautorizat în zona de expediţie, a cheiurilor de încãrcare şi la zonele în care este plasata marfa;
c) mãsurile referitoare la manipularea mãrfurilor care intra sau ies includ şi protecţia contra introducerii, substituirii sau pierderii de materiale, precum şi de deteriorare a utilajelor de încãrcare;
d) sunt aplicate proceduri menite sa asigure gestionarea licenţelor de import sau export privind prohibiţii sau restrictii şi pentru diferentierea acestor mãrfuri de alte mãrfuri;
e) agentul economic aplica mãsuri care permit identificarea clara a furnizorilor şi a clienţilor sãi, astfel încât sa se securizeze lantul logistic internaţional;
f) agentul economic practica, în limitele posibilitãţilor prevãzute de legislaţie, selecţia la angajarea şi interogarea viitorilor sãi colaboratori şi procedeazã, în plus, la verificarea candidaturilor şi la controlul periodic al nivelului de pregãtire şi al antecedentelor;
g) este asigurata o participare activa a salariaţilor la programele de instruire în probleme de securitate.
ART. 28
(1) Autoritatea Nationala a Vamilor emite norme pentru interpretarea unitarã a criteriilor de acordare a statutului de agent economic autorizat şi de aplicare uniforma a auditului efectuat în baza acestor criterii.
(2) Tipul şi dimensiunea activitãţii solicitantului sunt luate în considerare atunci când autoritatea vamalã verifica conformitatea acestuia cu criteriile prevãzute la art. 24-27.

SECŢIUNEA a 4-a
Procedura de eliberare a certificatelor AEA

ART. 29
(1) Autoritatea Nationala a Vamilor comunica în termen de 5 zile existenta unei cereri cãtre birourile vamale şi direcţiile regionale vamale prin intermediul unei reţele informatice.
(2) Birourile vamale şi direcţiile regionale vamale furnizeazã toate informaţiile utile de care dispun în legatura cu solicitantul, care pot prejudicia acordarea certificatului.
ART. 30
(1) Autoritatea Nationala a Vamilor are obligaţia de a analiza dacã sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile pentru acordarea statutului de AEA.
(2) În cazul în care s-a efectuat o expertiza în legatura cu condiţiile şi criteriile de acordare a statutului de AEA, Autoritatea Nationala a Vamilor poate, pe proprie rãspundere, sa accepte elementele probante furnizate.
ART. 31
(1) Autoritatea Nationala a Vamilor emite certificatul prin care se acorda statutul de AEA conform modelului şi instrucţiunilor de completare prevãzute în anexa nr. 3 şi îl transmite de îndatã solicitantului. Limitele facilitãţilor acordate prin certificate se stabilesc de Autoritatea Nationala a Vamilor.
(2) Certificatul AEA se emite în termen de 60 de zile calendaristice de la prezentarea cererii. Termenul poate fi prelungit cu 30 de zile calendaristice, iar în acest caz autoritatea vamalã informeazã solicitantul în legatura cu motivele acestei prelungiri, înainte de expirarea termenului de 60 de zile.
(3) Dacã rezultatele verificãrii conduc la respingerea cererii, autoritatea vamalã comunica solicitantului constatãrile sale şi îl consulta înainte de luarea acestei decizii.
(4) Respingerea unei cereri nu atrage şi retragerea altor autorizaţii existente pentru solicitant, acordate în conformitate cu reglementãrile vamale.
(5) În cazul în care cererea este respinsã, Autoritatea Nationala a Vamilor comunica solicitantului, în termenele prevãzute la alin. (2), motivele care au stat la baza deciziei.
ART. 32
Autoritatea Nationala a Vamilor informeazã, în termen de 5 zile lucrãtoare, birourile vamale şi direcţiile regionale vamale despre faptul ca a fost emis un certificat AEA, cu ajutorul reţelei informatice. În acelaşi termen este furnizatã şi informaţia ca cererea a fost respinsã.

CAP. II
Efectele juridice ale certificatelor AEA

SECŢIUNEA 1
Prevederi generale

ART. 33
(1) Certificatul AEA produce efecte juridice în cea de-a 10 zi lucrãtoare de la emiterea sa.
(2) Durata de valabilitate a certificatului nu este limitatã.
(3) Certificatul AEA este acceptat de toate birourile vamale şi direcţiile regionale vamale.
(4) Fãrã sa se înlãture aplicarea prevederilor alin. (2), Autoritatea Nationala a Vamilor reexamineaza periodic conformitatea cu condiţiile şi criteriile care trebuie respectate de agentul economic autorizat, astfel:
a) cel puţin o data la trei ani; în cazul în care autorizaţia este eliberata unui solicitant care isi desfãşoarã activitatea de mai puţin de trei ani, prima reexaminare se va face la sfârşitul primului an;
b) în cazul în care survin modificãri majore în reglementãrile vamale;
c) în cazul în care exista motive temeinice sa se considere ca, criteriile şi condiţiile nu mai sunt respectate de agentul economic autorizat.
Dispoziţiile art. 30 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(5) Concluziile reexaminarii se comunica birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale prin intermediul reţelei informatice.

SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea statului de agent economic autorizat

ART. 34
(1) Statutul de AEA se suspenda în cazul în care se constata nerespectarea condiţiilor sau criteriilor de acordare ale acestui statut sau atunci când s-a comis un act ce poate intra sub incidenta legii penale în legatura cu încãlcarea reglementãrilor vamale.
Înainte de adoptarea unei astfel de decizii, autoritatea vamalã comunica poziţia sa persoanei interesate care are dreptul sa-şi remedieze situaţia sau sa-şi exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice.
Cu toate acestea, suspendarea intra în vigoare imediat când aceasta se impune datoritã felului sau a gradului de pericol, protecţiei securitãţii sau siguranţei cetãţenilor, sãnãtãţii publice sau a mediului înconjurãtor. În acest caz, Autoritatea Nationala a Vamilor informeazã imediat birourile vamale şi direcţiile regionale vamale pentru a asigura protecţia la nivel naţional.
(2) Cu excepţia cazului în care exista un risc iminent, când situaţia de neconformitate nu este clarificata în termenul prevãzut la alin. (1) sau în cazul comiterii unui act ce poate intra sub incidenta legii penale în legatura cu încãlcarea reglementãrilor vamale, Autoritatea Nationala a Vamilor comunica agentului economic ca statutul de AEA este suspendat pentru o durata de 30 de zile calendaristice, astfel încât sa-i permitã acestuia sa ia mãsurile de reglementare a situaţiei. Aceeaşi notificare este adresatã, prin intermediul reţelelor informatice, birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale.
(3) Pe durata suspendãrii, nu se mai beneficiazã de avantajele acordate prin statutul de AEA, inclusiv utilizarea oricãrei simplificari sau facilitãţi acordate potrivit acestui statut. Agentul economic autorizat nu se exclude de la utilizarea oricãrei simplificari care a fost autorizata fãrã legatura cu statutul de AEA sau pentru care poate fi acordat un alt tip de autorizaţie.
Cu toate acestea, dacã în cazul unui certificat AEA - Simplificari Vamale/Securitate şi Siguranta, agentul economic nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 27, certificatul este suspendat temporar şi un certificat AEA - Simplificari Vamale poate fi eliberat la cerere.
(4) În cazul în care agentul economic a luat mãsurile necesare pentru respectarea criteriilor şi condiţiilor, autoritatea vamalã competenta anuleazã suspendarea şi informeazã despre aceasta agentul economic interesat, precum şi birourile vamale şi direcţiile regionale vamale.
În situaţia prevãzutã la alin. (3) paragraful 2 certificatul original produce din nou efecte, iar certificatul AEA - Simplificari Vamale se revoca.
(5) În cazul în care agentul economic interesat nu ia mãsurile necesare în termen de 30 de zile de la suspendare, Autoritatea Nationala a Vamilor retrage statutul de AEA şi comunica aceasta birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale cu ajutorul reţelelor informatice.
În situaţia prevãzutã la alin. (3) paragraful 2 certificatul original este retras definitiv şi numai un nou certificat AEA - Simplificari Vamale - Securitate şi Siguranta este considerat valid.
(6) Autoritatea Nationala a Vamilor poate prelungi suspendarea cu încã o perioada de 30 de zile, dacã agentul economic autorizat nu este în mãsura sa-şi reglementeze situaţia, dar poate dovedi respectarea condiţiilor stabilite dacã termenul de suspendare este prelungit.
Prevederile alin. (3) paragraful 2, alin. (4) paragraful 2 şi alin. (5) paragraful 2 se aplica în mod corespunzãtor.
(7) Agentul economic autorizat poate solicita din proprie initiativa suspendarea statutului sau în cazul în care pentru o anumitã perioada nu mai poate îndeplini unele condiţii care au stat la baza acordãrii acestui statut. În acest caz informeazã Autoritatea Nationala a Vamilor indicând şi termenul limita pana la care va lua mãsurile necesare pentru îndeplinirea condiţiilor şi reglementarea situaţiei. În acest caz, dispoziţiile alin. (2)-(4) se aplica în mod corespunzãtor.
Termenul indicat în notificare poate fi prelungit de Autoritatea Nationala a Vamilor când agentul economic demonstreaza buna credinţa.
În caz contrar, statutul de AEA este retras de Autoritatea Nationala a Vamilor care comunica acest lucru birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale utilizând reţelele informatice vamale.

SECŢIUNEA a 3-a
Retragerea statutului de agent economic autorizat

ART. 35
(1) Statutul de AEA este retras dacã nu se respecta mãsurile prevãzute la art. 34 alin. (4) sau în cazul aplicãrii sancţiunilor, rãmase definitive, pentru încãlcarea reglementãrilor vamale.
(2) Statutul de AEA poate fi retras şi la cererea agentului economic.
(3) Retragerea produce efecte juridice din ziua urmãtoare notificãrii. Dacã în cazul unui certificat AEA -simplificari vamale/securitate şi siguranta, agentul economic în cauza nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 27, certificatul se revoca şi un nou certificat AEA-simplificari vamale poate fi eliberat.
(4) Autoritatea Nationala a Vamilor comunica imediat, prin intermediul reţelelor informatice, birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale mãsura retragerii.
(5) Cu excepţia cazului prevãzut la alin. (2), agentul economic nu poate prezenta o noua cerere de acordare a statutului de agent economic autorizat în urmãtorii 3 ani de la data retragerii.

CAP. III
Schimbul de informaţii

ART. 36
(1) Agentul economic autorizat informeazã Autoritatea Nationala a Vamilor în legatura cu orice eveniment care i-ar putea afecta statutul, inclusiv cu modificãrile intervenite în sistemul sau contabil sau în procedurile sale administrative ori logistice.
(2) Toate informaţiile utile primite sau deţinute de Autoritatea Nationala a Vamilor se comunica de aceasta birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale la care agentul economic autorizat isi exercita activitatea.
(3) Dacã Autoritatea Nationala a Vamilor revoca pentru agentul economic autorizat o autorizaţie specifica pentru utilizarea unei anumite simplificari vamale, aceasta este notificatã biroului vamal.
ART. 37
Datele din cererile transmise pe cale electronica, certificatele AEA şi, dacã este cazul, suspendarea sau retragerea lor, precum şi orice alte informaţii despre acestea sunt stocate într-o baza de date la nivelul Autoritãţii Naţionale a Vamilor, fiind aplicabile în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 41 din Codul vamal.

TITLUL IV
ORIGINEA MĂRFURILOR

CAP. I
Originea nepreferentiala

ART. 38
Prelucrarea sau transformarea în urma cãreia produsul obţinut se încadreazã la o poziţie tarifara din Nomenclatura Combinata diferita de cea a materialelor utilizate în fabricare, se considera prelucrare sau transformare substantiala.
ART. 39
Se considera prelucrari sau transformãri insuficiente pentru a conferi produselor originea, indiferent dacã se schimba sau nu poziţia tarifara, urmãtoarele operaţiuni:
a) operaţiuni destinate sa asigure pãstrarea produselor în buna stare pe durata transportului şi depozitarii, cum ar fi ventilaţie, întindere, uscare, eliminare a pãrţilor deteriorate, refrigerare, conservarea în apa sulfitata sau în saramura şi alte operaţiuni similare;
b) operaţiuni simple constând din înlãturarea prafului, separarea, cernerea, sortarea, clasificarea, asortarea inclusiv alcãtuirea de seturi, spalarea, debitarea, vopsirea;
c) schimbãri de ambalaje şi separari sau unificari de loturi ori simpla ambalare în saci, lãzi, cutii, fixarea pe plansete şi alte operaţiuni simple de ambalare;
d) aplicarea de însemne, etichete, mãrci sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;
e) simpla asamblare a pãrţilor în vederea constituirii unui produs complet;
f) o combinatie de doua sau mai multe operaţiuni prevãzute la lit. a)-e).
ART. 40
(1) Bunurile transportate în mai multe transporturi, în stare neasamblata, sunt considerate, în vederea stabilirii originii, ca un singur bun.
(2) Ambalajele sunt considerate ca având aceeaşi origine cu bunurile pe care le conţin. În cazul în care ambalajele sunt declarate separat de bunuri, originea acestora se determina pe baza regulilor stabilite în Codul vamal şi în prezentul regulament.
(3) Pentru determinarea originii bunurilor, nu se ia în considerare originea produselor energetice, instalaţiilor, maşinilor, uneltelor utilizate în fabricarea şi prelucrarea bunurilor.
ART. 41
(1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele livrate împreunã cu echipamente, maşini, aparate sau vehicule, care fac parte din dotarea standard a acestora, se considera ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective.
(2) Piesele de schimb esenţiale ce se folosesc la echipamente, maşini, aparate sau vehicule puse în libera circulaţie sau exportate anterior se considera ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiţia respectãrii prevederilor referitoare la piesele de schimb din prezentul capitol.
ART. 42
Prezumţia de origine prevãzutã la art. 41 se accepta numai dacã:
a) aceasta este necesarã pentru importul în ţara de destinaţie;
b) încorporarea respectivelor piese de schimb esenţiale în echipamente, maşini, aparate sau vehicule în faza de producţie nu ar fi influentat originea acestora.
ART. 43
(1) În sensul aplicãrii art. 41 prin Echipament, masina, aparat sau vehicul - se înţelege mãrfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii Combinate, denumita în continuare N.C.
(2) În sensul aplicãrii art. 41 prin Piese de schimb esenţiale - se înţelege piesele care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sa fie componente în absenta cãrora nu se poate asigura funcţionarea corecta a produselor prevãzute la alin. (1) puse în libera circulaţie sau exportate anterior;
b) sa fie caracteristice acelor mãrfuri;
c) sa fie prevãzute pentru întreţinerea curenta şi înlocuirea unor piese de acelaşi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.
ART. 44
(1) Cererea prezentatã autoritãţilor competente sau instituţiilor abilitate în vederea obţinerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esenţiale, precum şi certificatul de origine trebuie sa conţinã o declaraţie a persoanei interesate, din care sa rezulte ca respectivele mãrfuri sunt destinate întreţinerii curente a unui echipament, masina, aparat sau vehicul exportat anterior, împreunã cu descrierea exactã a respectivului echipament, masina, aparat sau vehicul.
(2) În situaţia în care este posibil, persoana interesatã precizeazã, de asemenea, datele înscrise în certificatul de origine privind autoritatea emitenta, numãrul şi data eliberãrii certificatului, sub acoperirea cãruia s-a exportat echipamentul, masina, aparatul sau vehiculul pentru a cãrui întreţinere sunt destinate piesele.
ART. 45
În situaţia în care originea pieselor de schimb esenţiale în sensul art. 41 trebuie doveditã la punerea lor în libera circulaţie prin prezentarea unui certificat de origine, certificatul trebuie sa conţinã datele prevãzute la art. 44.
ART. 46
Pentru a asigura aplicarea regulilor prevãzute în prezentul capitol pentru piesele de schimb esenţiale, autoritãţile competente pot solicita dovezi suplimentare, cum ar fi:
a) prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, masinii, aparatului sau vehiculului pus în libera circulaţie sau exportat anterior;
b) contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care sa dovedeascã faptul ca livrarea se face ca parte a serviciului normal de întreţinere.
ART. 47
În situaţia în care originea unei marfi este sau trebuie doveditã la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de cãtre ţara emitenta;
b) sa certifice fãrã nici un dubiu ca marfa respectiva isi are originea într-o anumitã ţara;
c) sa conţinã toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referã, în mod deosebit la numele expeditorului, numãrul de colete, natura lor, marcajele şi numerele coletelor, tipul de marfa, greutatea bruta şi neta a mãrfii; datele privind greutatea se pot înlocui cu alte date, cum ar fi numãrul sau volumul, când marfa este supusã unor modificãri considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciatã sau când identificarea se realizeazã în mod normal prin alte caracteristici de acest fel.
ART. 48
(1) Certificatul de origine eliberat de autoritãţile competente sau organismele abilitate din România trebuie sa respecte condiţiile stabilite la art. 47 lit. a) şi c).
(2) Cererea de eliberare a certificatului de origine şi certificatul de origine se întocmesc pe formularele corespunzãtoare modelelor din anexa nr. 4.
(3) Certificatul de origine atesta ca mãrfurile provin din România.
ART. 49
(1) Certificatele de origine se elibereazã pe baza cererii scrise a persoanei interesate.
(2) În situaţii justificate, în special în cazul în care solicitantul desfãşoarã permanent operaţiuni de export, autoritãţile competente pot renunţa sa solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operaţiune de export, cu condiţia respectãrii dispoziţiilor referitoare la origine.
(3) În situaţia în care cerinţele comerciale impun aceasta, se pot elibera unul sau mai multe exemplare ale unui certificat de origine.
ART. 50
(1) Certificatul are dimensiunile de 210 x 297 mm. Se accepta o toleranta în lungime de maximum 5 mm în minus sau 8 mm în plus. Hârtia folositã este de culoare alba fãrã pasta mecanicã, finisata pentru scris şi cantarind cel puţin 64 g/mp sau între 25 şi 30 g/mp când se foloseşte hârtie pentru posta aerianã. Imprimarea pe fond a certificatului este ghiosata, de culoare sepia, astfel încât sa evidentieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.
(2) Autoritatea emitenta isi poate rezerva dreptul de a tipari formularele certificatelor de origine sau poate incredinta tipãrirea lor unor tipografii autorizate. În acest din urma caz, fiecare certificat trebuie sa includã o referire la aceasta autorizaţie. Pe fiecare certificat se menţioneazã numele şi adresa tipografiei sau un semn prin care aceasta sa poatã fi identificata. Certificatul trebuie sa conţinã, de asemenea, un numãr de serie imprimat sau stampilat, cu ajutorul cãruia sa poatã fi identificat.
ART. 51
Formularul de cerere şi certificatul de origine se completeazã prin procedee mecanografice sau de mana cu litere de tipar, în mod identic, în limba romana sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, într-o limba de circulaţie internationala.
ART. 52
Fiecare certificat de origine prevãzut la art. 48 are un numãr de serie prin care sa poatã fi identificat. Cererea pentru certificat şi toate exemplarele certificatului trebuie sa aibã acelaşi numãr.
În plus, autoritatea competenta sau organismul abilitat din România numeroteaza aceste documente în ordinea eliberãrii lor.
ART. 53
Autoritatea competenta decide ce date suplimentare sa se înscrie, dacã este cazul, în cerere. Aceste date suplimentare trebuie sa se limiteze la strictul necesar.
ART. 54
Autoritatea competenta sau organismul abilitat din România care a eliberat certificate de origine trebuie sa pãstreze cererile timp de minim doi ani.

CAP. II
Originea preferentiala

ART. 55
Regimul tarifar preferenţial prevãzut de acordurile internaţionale la care România este parte se acorda în condiţiile stabilite de aceste acorduri. Dovada originii şi documentele probatorii, precum şi metodele de cooperare administrativã sunt cele prevãzute de fiecare acord în parte.

TITLUL V
VALOAREA ÎN VAMA

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 56
Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin <>Legea nr. 133/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994, cu modificãrile ulterioare, denumit în continuare Acord şi în Codul vamal al României.
ART. 57
În scopul aplicãrii art. 1 din Acord, pentru mãrfurile al cãror preţ nu a fost efectiv plãtit la momentul evaluãrii în scop vamal, preţul de plãtit la data stabilitã potrivit tranzacţiei se ia în considerare, ca regula generalã, drept baza pentru determinarea valorii în vama.
ART. 58
(1) În scopul aplicãrii art. 1 paragraful 1 din Acord, în cazul în care mãrfurile declarate pentru punerea în libera circulaţie constituie o parte dintr-o cantitate mai mare de mãrfuri de acelaşi fel, cumpãrate în cadrul aceleiaşi tranzacţii, preţul efectiv plãtit sau de plãtit este preţul calculat proporţional în funcţie de cantitãţile declarate raportate la cantitatea total cumpãratã.
Repartizarea proporţionalã a preţului efectiv plãtit sau de plãtit se aplica şi în cazul pierderii parţiale sau în cazul în care mãrfurile de evaluat au fost deteriorate înainte de punerea în libera circulaţie.
(2) Dupã punerea în libera circulaţie a mãrfurilor poate fi luatã în considerare o modificare a preţului efectiv plãtit sau de plãtit facuta de vânzãtor în beneficiul cumpãrãtorului, în scopul determinãrii valorii în vama în concordanta cu dispoziţiile art. 1 din Acord, dacã se demonstreaza fata de autoritatea vamalã ca:
a) mãrfurile prezentau defecte în momentul acceptãrii declaraţiei vamale de cãtre autoritatea vamalã;
b) vânzãtorul a modificat preţul în executarea unei obligaţii de garanţie prevãzutã în contractul de vânzare, încheiat înainte de punerea în libera circulaţie a mãrfurilor;
c) caracterul defectuos al mãrfurilor respective nu a fost luat deja în considerare în contractul de vânzare al mãrfurilor.
(3) Preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri, modificat conform prevederilor alin. (2), poate fi luat în considerare numai dacã aceasta modificare a fost facuta în cadrul unei perioade de 12 luni de la data acceptãrii declaraţiei de punere în libera circulaţie a mãrfurilor.
ART. 59
(1) În sensul art. 1 din Acord, faptul ca mãrfurile care fac obiectul unei vânzãri sunt declarate pentru punerea în libera circulaţie trebuie sa fie considerat drept o indicaţie suficienta ca ele au fost vândute pentru export cu destinaţia teritoriul vamal al României. În cazul vânzãrilor succesive efectuate anterior evaluãrii, o asemenea indicaţie o constituie numai ultima vânzare, cea care a condus la introducerea mãrfurilor în teritoriul vamal al României, sau o vânzare care are loc pe teritoriul vamal al României înainte de punerea în libera circulaţie a mãrfurilor. Când preţul declarat se referã la o vânzare care are loc anterior ultimei vânzãri în baza cãreia mãrfurile au fost introduse în teritoriul vamal al României, trebuie sa se demonstreze autoritãţii vamale ca aceasta vânzare a mãrfurilor a avut loc în vederea exportului cu destinaţia teritoriul vamal al României. Prevederile art. 74-78 se aplica în mod corespunzãtor.
(2) În situaţia în care mãrfurile sunt utilizate într-o alta ţara între momentul vânzãrii şi momentul punerii în libera circulaţie, nu se impune ca valoarea în vama sa fie valoarea de tranzacţie. Singura condiţie pe care cumpãrãtorul trebuie sa o îndeplineascã este aceea de a fi parte la contractul de vânzare.
ART. 60
(1) În situaţia în care, prin aplicarea art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord, se constata ca vânzarea sau preţul mãrfurilor importate sunt subiectul unei condiţii sau al unei prestaţii referitoare la aceste mãrfuri, a cãror valoare poate fi determinata, aceasta valoare este consideratã ca o plata indirecta a unei pãrţi a preţului efectiv plãtit sau de plãtit efectuatã de cumpãrãtor vânzãtorului, cu excepţia urmãtoarelor cazuri:
a) condiţia sau prestaţia se referã la activitãţile, inclusiv cele care se referã la comercializarea mãrfurilor de evaluat, prevãzute la punctul 2 al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plãtit sau de plãtit;
b) condiţia sau prestaţia se referã la unul din elementele care trebuie adãugate preţului efectiv plãtit sau de plãtit conform art. 8 din Acord şi art. 57 alin. (2) din Codul vamal.
(2) În sensul alin. (1) lit. a), prin expresia activitãţi care se referã la comercializare se înţeleg toate activitãţile privind publicitatea şi promovarea vânzãrii mãrfurilor respective, precum şi toate activitãţile referitoare la garanţiile aferente acestor mãrfuri. Activitãţile de acest fel trebuie considerate ca fiind întreprinse de cumpãrãtor în contul sau chiar dacã ele rezulta dintr-o obligaţie a cumpãrãtorului stabilitã în baza unui contract încheiat cu vânzãtorul.
(3) În cazul în care ambalajele la care se face referire la art. 8 paragraful 1 lit. a)ii) din Acord fac obiectul unor introduceri repetate în ţara, la solicitarea declarantului se va repartiza costul acestora în mod corespunzãtor pentru a fi inclus în valoarea în vama a mãrfurilor importate, conform principiilor de contabilitate general admise.
(4) În aplicarea prevederilor art. 8 paragrafului 1 lit. b)iv) din Acord, costurile cercetãrii şi al planurilor preliminare de design nu se includ în valoarea în vama.
(5) Prevederile art. 57 alin. (3) din Codul vamal se aplica în mod corespunzãtor când valoarea în vama se determina prin aplicarea altei reguli de evaluare decât cea a valorii de tranzacţie.
ART. 61
(1) La cererea unei persoane interesate, Autoritatea Nationala a Vamilor poate autoriza determinarea pe baza unor criterii corespunzãtoare şi specifice:
a) a unor elemente care trebuie adãugate la preţul efectiv plãtit sau de plãtit conform art. 8 paragraful 1 din Acord şi a art. 57 alin. (2) din Codul vamal, dar care nu sunt cuantificabile la momentul naşterii datoriei vamale;
b) a unor elemente care nu se includ în valoarea în vama conform prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul vamal, cu punctului 3 al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plãtit sau de plãtit, cu art. 8 paragraful 1 lit. a)i) din Acord şi cu punctul 1 al notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, dar care nu sunt distincte de preţul efectiv plãtit sau de plãtit la momentul naşterii datoriei vamale.
În aceste cazuri, valoarea în vama declarata nu este consideratã provizorie în sensul prevederilor art. 199 alin. (3).
(2) Autorizaţia se acorda dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) îndeplinirea procedurii prevãzute la art. 201 ar reprezenta, în aceste circumstanţe, costuri administrative disproportionate;
b) aplicarea regulilor de evaluare prevãzute la art. 2-7 din Acord este inadecvata în aceste circumstanţe particulare;
c) exista motive temeinice pentru a considera ca suma reprezentând cuantumul drepturilor de import care trebuie încasatã în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu va fi mai mica decât cea care ar fi fost perceputã în absenta unei astfel de autorizaţii;
d) concurenta între agenţii economici nu este distorsionata.
(3) Normele de autorizare se stabilesc de Autoritatea Nationala a Vamilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAP. II
Dispoziţii referitoare la redevenţe şi drepturi de licenta

ART. 62
(1) În sensul art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord, prin redevenţe şi drepturi de licenta se înţelege, în special, plata pentru utilizarea drepturilor referitoare la:
a) producerea mãrfurilor importate, în special brevete, lucrãri de design, modele şi procese de fabricaţie;
b) vânzarea pentru export a mãrfurilor importate, în special mãrci de fabrica sau de comerţ, lucrãri de design înregistrate;
c) utilizarea sau revânzarea mãrfurilor importate, în special drepturi de autor, procedee de fabricaţie încorporate inseparabil în mãrfurile importate.
(2) Fãrã a aduce atingere notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, în cazul în care valoarea în vama se determina pe baza art. 1 din Acord, redeventa sau dreptul de licenta se adauga preţului efectiv plãtit sau de plãtit numai dacã aceasta plata se referã la mãrfurile de evaluat şi constituie o condiţie a vânzãrii acestor mãrfuri.
ART. 63
(1) În situaţia în care marfa importata reprezintã numai un element sau o componenta a mãrfurilor produse în România, se efectueazã o ajustare a preţului efectiv plãtit sau de plãtit pentru marfa importata numai dacã redeventa sau dreptul de licenta se referã la aceasta marfa.
(2) Faptul ca mãrfurile se importa neasamblate sau trebuie sa sufere prelucrari minore înainte de revânzare, precum diluarea sau ambalarea, nu reprezintã un temei pentru a considera ca redeventa sau dreptul de licenta nu se referã la mãrfurile importate.
(3) În concordanta cu nota relativã la paragraful 3 de la art. 8 din Acord, dacã redeventa sau dreptul de licenta se referã în parte la mãrfurile importate şi în parte la alte elemente sau pãrţi componente adãugate mãrfurilor dupã ce au fost importate sau se referã la activitãţi şi servicii care au loc dupã efectuarea importului, se va efectua o repartizare proporţionalã a acestora numai pe baza unor date obiective şi cuantificabile.
ART. 64
O redeventa sau un drept de licenta referitoare la dreptul de folosire a unei mãrci de fabrica sau de comerţ se adauga la preţul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfurile importate numai dacã:
a) redeventa sau dreptul de licenta se referã la mãrfuri care se revand în aceeaşi stare sau care sunt supuse numai unor prelucrari minore dupã import;
b) mãrfurile se comercializeazã sub o marca înregistratã, aplicatã înainte sau dupã import, pentru care se plãteşte redeventa sau dreptul de licenta; şi
c) cumpãrãtorul nu are libertatea de a obţine astfel de mãrfuri de la alte persoane care nu sunt legate de vânzãtor.
ART. 65
În situaţia în care cumpãrãtorul achitã o redeventa sau un drept de licenta cãtre un terţ, condiţiile prevãzute la art. 62 alin. (2) sunt îndeplinite numai dacã vânzãtorul sau o persoana legatã de acesta cere cumpãrãtorului sa efectueze acea plata.
ART. 66
În situaţia în care modalitatea de calcul a sumei reprezentând o redeventa sau un drept de licenta face referire la preţul mãrfurilor importate, se considera ca plata acestei redevenţe sau drept de licenta se referã la mãrfurile de evaluat, cu excepţia cazului în care se probeazã altfel. Faptul ca suma se calculeazã fãrã a se tine cont de preţul mãrfurilor importate, nu reprezintã un temei pentru a considera ca plata acestei redevenţe sau a dreptului de licenta nu se referã la mãrfurile de evaluat.
ART. 67
În aplicarea prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord nu se ia în considerare ţara de resedinta a persoanei care beneficiazã de plata redeventei sau a dreptului de licenta.

CAP. III
Dispoziţii referitoare la cheltuielile de transport

ART. 68
În aplicarea prevederilor art. 57 alin. (2) lit. a) din Codul vamal şi a punctului 3 b) al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plãtit sau de plãtit:
a) în situaţia în care mãrfurile sunt transportate cu acelaşi mijloc de transport pana la un punct situat dupã locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport sunt repartizate proporţional cu distanta parcursã în exteriorul şi în interiorul teritoriului vamal al României, numai dacã nu sunt prezentate autoritãţii vamale justificãri care sa arate costurile care ar fi fost suportate în conformitate cu un tarif obligatoriu şi general pentru transportul mãrfurilor pana la locul de introducere pe teritoriul vamal al României;
b) în situaţia în care mãrfurile sunt facturate la un preţ unic franco destinaţie care corespunde preţului la locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport în interiorul României nu se deduc din acest preţ. O astfel de deducere poate fi admisã dacã se prezintã autoritãţii vamale justificãri din care sa rezulte ca preţul franco frontiera este mai mic decât preţul franco destinaţie. Prin preţ franco la destinaţie sau la frontiera se înţelege preţul de la locul în care vânzãtorul isi îndeplineşte obligaţia de livrare a mãrfurilor;
c) în situaţia în care transportul se efectueazã cu titlu gratuit sau este efectuat cu mijloace de transport aparţinând cumpãrãtorului mãrfurilor, cheltuielile de transport pana la locul de introducere în teritoriul vamal al României, calculate pe baza unui tarif aplicabil în mod normal transporturilor de acelaşi tip, se includ în valoarea în vama a mãrfurilor importate.
ART. 69
(1) Taxele poştale referitoare la mãrfurile expediate prin intermediul poştei, suportate pana la locul de destinaţie, se includ în valoarea în vama a mãrfurilor respective, cu excepţia taxelor poştale suplimentare suportate pe teritoriul României.
(2) În situaţia în care se determina valoarea expeditiilor fãrã caracter comercial, nu se efectueazã nici o ajustare a valorii declarate în ceea ce priveşte astfel de taxe.

CAP. IV
Dispoziţii referitoare la cursul de schimb

ART. 70
În sensul prezentului capitol prin termenii de mai jos se înţelege:
1. Curs înregistrat - cel mai recent curs de schimb al pieţei valutare din România calculat de Banca Nationala a României.
2. Publicat - adus la cunostinta publicului în conformitate cu prevederile specifice stabilite de Banca Nationala a României.
3. Moneda - orice unitate monetara folositã pe piata internationala sau ca mijloc de decontare între autoritãţi monetare.
ART. 71
(1) Când elementele utilizate pentru determinarea valorii în vama sunt exprimate, la data stabilirii acesteia, în alta moneda decât cea nationala, transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii şi publicat în acea zi.
(2) Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice urmãtoare dacã nu este înlocuit de un curs stabilit conform prevederilor art. 72.
(3) În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, ultimul curs înregistrat şi publicat în precedentele 14 zile se considera curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.
ART. 72
(1) În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat în acea zi diferã cu 5% sau mai mult fata de cursul stabilit conform prevederilor art. 71 pentru a intra în vigoare în luna urmãtoare, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urma începând din prima zi de miercuri a lunii respective.
(2) În cazul în care în cadrul unei perioade de aplicare, conform dispoziţiilor alin. (1), cursul înregistrat într-o zi de miercuri şi publicat în acea zi diferã cu 5% sau mai mult fata de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urma şi intra în vigoare în urmãtoarea zi de miercuri.
Cursul înlocuitor rãmâne în vigoare în perioada rãmasã din luna curenta, dacã acest curs nu se înlocuieşte ca urmare a aplicãrii dispoziţiilor din prezentul alineat.
(3) În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacã a fost înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, pentru aplicarea alin. (1) şi (2), cursul înregistrat este cursul cel mai recent publicat anterior acelei zile de miercuri.
ART. 73
(1) În cazul în care autoritatea vamalã, la cererea declarantului, accepta ca acesta sa furnizeze sau sa prezinte ulterior unele detalii cu privire la declaraţia pentru punere în libera circulaţie, sub forma unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, se poate stabili folosirea unui singur curs la transformarea în lei a elementelor utilizate pentru determinarea valorii în vama, când acestea sunt exprimate în alta moneda decât cea nationala. În acest caz, cursul utilizat este cel valabil în prima zi a perioadei acoperite de declaraţia vamalã respectiva.
(2) Valoarea în vama a mãrfurilor de export, înscrisã în declaraţia vamalã, se exprima în valuta agreatã de Banca Nationala a României şi se considera franco frontiera romana.

CAP. V
Declararea elementelor şi documente care trebuie prezentate

ART. 74
(1) În situaţia în care este necesar sa se determine valoarea în vama a mãrfurilor în conformitate cu prevederile Acordului şi Codului vamal, o declaraţie cu elementele referitoare la valoarea în vama, denumita declaraţie pentru valoarea în vama, se anexeazã la declaraţia vamalã întocmitã pentru mãrfurile importate. Declaraţia pentru valoarea în vama se întocmeşte pe un formular D.V.1 corespunzãtor modelului din anexa nr. 5a), la care se adauga, dupã caz, unul sau mai multe formulare D.V.1 bis potrivit modelului din anexa nr. 5b).
(2) Declaraţia pentru valoarea în vama prevãzutã la alin. (1) se întocmeşte numai de o persoana care este stabilitã în România şi deţine toate elementele relevante privind mãrfurile în cauza.
(3) Declaraţia pentru valoarea în vama nu se depune în cazurile în care valoarea în vama a mãrfurilor respective nu se poate determina prin aplicarea art. 1 din Acord. În astfel de cazuri, persoana prevãzutã la alin. (2) prezintã autoritãţii vamale sau face demersuri pentru ca autoritãţii vamale sa i se prezinte orice alte informaţii care pot fi cerute în scopul determinãrii valorii în vama; aceste informaţii se furnizeazã sub forma şi în modul prevãzut de autoritatea vamalã.
(4) Depunerea la biroul vamal a unei declaraţii conform alin. (1), angajeazã responsabilitatea persoanei prevãzute la alin. (2) în ceea ce priveşte:
a) exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie;
b) autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente; şi
c) prezentarea oricãror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vama a mãrfurilor.
ART. 75
(1) Autoritatea vamalã nu va solicita prezentarea declaraţiei pentru valoarea în vama în una din urmãtoarele situaţii:
a) valoarea în vama a mãrfurilor importate în cadrul unei livrãri nu depãşeşte echivalentul sumei de 1000 euro, cu condiţia ca acestea sa nu reprezinte livrãri eşalonate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar;
b) importurile respective nu au caracter comercial;
c) pentru mãrfurile importate nu se datoreazã drepturi de import, potrivit reglementãrilor legale;
d) valoarea mãrfurilor importate este stabilitã, prin reglementãri legale, în suma fixa.
(2) Pentru mãrfurile care fac obiectul unor trimiteri continue de la acelaşi vânzãtor cãtre acelaşi cumpãrãtor, în aceleaşi condiţii comerciale, autoritatea vamalã poate renunţa la solicitarea prezentãrii, împreunã cu fiecare declaraţie vamalã, a tuturor elementelor prevãzute în declaraţia pentru valoarea în vama, dar trebuie sa solicite prezentarea acestor elemente de fiecare data când intervin modificãri şi, cel puţin, o data la trei ani.
(3) O dispensa acordatã în conformitate cu prevederile acestui articol poate fi retrasã şi se poate solicita depunerea unui formular D.V.1 în cazul în care se constata ca nu a fost sau nu mai este respectata una din condiţiile necesare pentru acordarea acesteia.
ART. 76
În situaţia în care se utilizeazã sistemul informatic sau în cazul în care mãrfurile respective fac obiectul unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, autoritatea vamalã poate aproba ca prezentarea elementelor solicitate pentru determinarea valorii în vama sa se facã în forme variate.
ART. 77
Persoana prevãzutã la art. 74 alin. (2) trebuie sa prezinte autoritãţii vamale factura pe baza cãreia se declara valoarea mãrfurilor importate. În cazul în care valoarea în vama se declara în scris, o copie se retine de autoritatea vamalã.
ART. 78
(1) Dacã autoritatea vamalã are motive justificate sa se indoiasca de faptul ca, conform prevederilor art. 1 din Acord, valoarea în vama declarata este preţul efectiv plãtit sau de plãtit, atunci aceasta nu trebuie în mod obligatoriu sa determine valoarea în vama a mãrfurilor importate pe baza regulii valorii de tranzacţie.
(2) În situaţia în care autoritatea vamalã are motive cum ar fi cele prevãzute la alin. (1) poate solicita informaţii suplimentare conform prevederilor art. 74 alin. (4). Dacã autoritatea vamalã are în continuare dubii, înainte de a lua o decizie finala trebuie sa comunice persoanei interesate, în scris dacã este cerut astfel, motivele de indoiala şi acorda acestei persoane un termen de rãspuns. Când este luatã o decizie finala, autoritatea vamalã va comunica persoanei interesate, în scris, aceasta decizie şi ratiunile care au stat la baza acesteia.

CAP. VI
Alte dispoziţii

ART. 79
(1) Pentru mãrfurile care nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale, primite de persoanele juridice, valoarea în vama este valoarea înscrisã în documentele primite de la expeditorul extern.
(2) Pentru mãrfurile ale cãror preţuri definitive se stabilesc pe baza de cotatii bursiere şi pentru mãrfurile a cãror valoare definitiva se determina pe baza rezultatelor determinarilor cantitative şi calitative efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, valoarea în vama se determina pe baza facturii pro forma emise de furnizor, cu preţurile cunoscute la data întocmirii acesteia. În termen de 150 de zile de la data declaraţiei vamale se depune factura definitiva pe baza cãreia se fac regularizãrile privind obligaţiile de plata în vama.
(3) În cazul bunurilor introduse în ţara de persoane fizice valoarea în vama se stabileşte de ministrul finanţelor publice.
ART. 80
Valoarea în vama a mãrfurilor de export ale cãror preţuri definitive se stabilesc pe baza de cotatii bursiere sau pe baza rezultatelor determinarilor cantitative şi calitative, efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, se determina conform prevederilor art. 79 alin. (2).
ART. 81
Avizele de evaluare în vama, comentariile şi notele explicative emise de Comitetului tehnic de evaluare în vama, constituit pe baza Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, ratificat de România prin <>Legea nr. 133/1994 , cu modificãrile ulterioare, se adopta de Autoritatea Nationala a Vamilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

TITLUL VI
INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL AL ROMÂNIEI

CAP. I
Prezentarea la birourile vamale de frontiera a mijloacelor de transport şi controlul vamal al acestora

SECŢIUNEA 1
Prezentarea la birourile vamale de frontiera a mijloacelor de transport, a documentelor insotitoare ale acestora, precum şi a documentelor privind mãrfurile transportate

ART. 82
Transportatorii mãrfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al României ori reprezentanţii acestora sunt obligaţi sa prezinte birourilor vamale de la frontiera mijloacele de transport împreunã cu documentele de însoţire ale acestora.
ART. 83
(1) La transportul mãrfurilor pe calea feratã organele cãilor ferate sunt obligate sa depunã la biroul vamal din statia de frontiera actul de transmitere a garniturii de tren, dupã intrarea acesteia în ţara. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune în termenul prevãzut în procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din strãinãtate.
(2) Actul de transmitere a garniturii de tren, la ieşirea din ţara, se depune la biroul vamal înainte de plecarea acesteia, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel puţin o ora.
(3) Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numãrul fiecãrui vagon şi al scrisorilor de trasura, cantitatea mãrfurilor şi denumirea acestora în limba romana. La ieşirea din ţara în acest act se vor mentiona, de asemenea, numãrul documentului vamal şi biroul vamal care l-a emis.
ART. 84
La transportul mãrfurilor pe cale rutiera transportatorul este obligat sa prezinte biroului vamal, la intrarea sau la ieşirea din ţara a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia şi documentele insotitoare ale mãrfurilor.
ART. 85
(1) La transportul mãrfurilor pe cale maritima sau fluviala comandantul, armatorul ori agentul navei care transporta mãrfuri ce urmeazã sa fie descãrcate sau transbordate este obligat sa prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încãrcãturii şi sa depunã o copie de pe acesta. Manifestul încãrcãturii poate fi depus şi prin procedee informatice, în cazurile şi în condiţiile stabilite de Autoritatea Nationala a Vamilor.
(2) În cazul în care nu se efectueazã operaţiuni de descãrcare sau de transbordare a mãrfurilor nu este necesarã depunerea copiei de pe manifestul încãrcãturii.
(3) Pentru navele care transporta mãrfuri în vrac, în lipsa manifestului încãrcãturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care sa rezulte datele de identificare a mãrfurilor.
(4) Dupã încãrcarea navelor cu mãrfuri destinate exportului comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa prezinte biroului vamal originalul manifestului încãrcãturii şi sa depunã o copie de pe acesta cu cel puţin 6 ore înainte de plecarea navei.
ART. 86
(1) La sosirea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, cãreia i se aplica prevederile Convenţiei privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL) adoptatã la Londra la 9 aprilie 1965, de Conferinţa internationala privind facilitarea voiajului şi transportului maritim, modificatã şi completatã prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994, la care România a aderat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 58/1999 , aprobatã prin <>Legea nr. 80/2000 , comandantul acesteia, prin agentul sau, prezintã autoritãţii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, originalele şi depune copiile urmãtoarelor documente:
a) declaraţia generalã;
b) declaraţia de marfa;
c) declaraţia privind proviziile navei;
d) declaraţia privind efectele echipajului;
e) lista cuprinzând echipajul;
f) lista cuprinzând pasagerii;
g) manifestul privind mãrfurile periculoase;
h) declaraţia scrisã pentru posta.
(2) La plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, cãreia i se aplica prevederile Convenţiei FAL, comandantul acesteia, prin agentul sau, prezintã autoritãţii vamale, cu cel puţin 6 ore înainte de plecare, originalele şi depune copiile urmãtoarelor documente:
a) declaraţia generalã;
b) declaraţia de marfa;
c) declaraţia privind proviziile navei;
d) manifestul privind mãrfurile periculoase;
e) declaraţia scrisã pentru posta.
(3) La sosirea sau plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, cãreia nu i se aplica prevederile Convenţiei FAL, comandantul sau agentul navei, prezintã autoritãţii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, respectiv cu cel puţin 6 ore înainte de plecare, originalele şi depune copiile urmãtoarelor documente:
a) manifestul încãrcãturii;
b) manifestul privind mãrfurile periculoase;
c) declaraţia privind proviziile navei;
d) declaraţia scrisã pentru posta.
(4) Documentele prevãzute la alin. (1)-(3) se dateazã şi semneazã de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana autorizata corespunzãtor de cãtre comandant sau se certifica într-un mod considerat acceptabil de cãtre autoritatea vamalã.
ART. 87
În manifestul încãrcãturii se menţioneazã numãrul fiecãrui conosament sau al scrisorii de trasura fluviale ori al recipisei de bagaje, mãrcile şi numerele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea şi, dupã caz, greutatea bruta sau neta a mãrfurilor, precum şi numele/denumirea furnizorului şi beneficiarului. Comandantii, armatorii sau agenţii navelor sunt obligaţi sa înscrie pe copia de pe manifestul încãrcãturii denumirea mãrfurilor în limba romana.
ART. 88
(1) Declaraţia de marfa depusa la sosirea navei cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) numele şi naţionalitatea navei;
b) numele comandantului;
c) portul de unde a sosit;
d) portul unde este fãcut raportul;
e) identificarea containerelor, marcajele şi numerotarea acestora, numãrul şi tipul pachetelor, cantitatea şi descrierea bunurilor;
f) numãrul documentului de transport pentru cantitatea de marfa care urmeazã a fi descarcata în portul respectiv;
g) portul în care marfa rãmasã la bord urmeazã a fi descarcata;
h) primele porturi de imbarcare a mãrfurilor cuprinse în documentele de transport multimodal sau direct în conosamente.
(2) Declaraţia de marfa depusa la plecarea navei cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) numele şi naţionalitatea navei;
b) numele comandantului;
c) portul de destinaţie;
d) identificarea containerului, marcajul şi numerotarea bunurilor încãrcate în portul respectiv;
e) numãrul şi tipul pachetelor, cantitatea şi descrierea mãrfurilor;
f) numãrul documentelor cu privire la cantitatea de marfa încãrcatã în portul respectiv.
(3) În scopul descrierii corespunzãtoare a numãrului şi tipului de ambalaj din declaraţia de marfa, armatorii şi alte pãrţi interesate, trebuie sa se asigure ca unitatea de ambalaj extern a mãrfurilor este utilizata. Dacã mãrfurile se afla pe palete, numãrul şi tipul ambalajelor de pe acestea trebuie sa fie menţionat. Când mãrfurile de pe palete nu sunt ambalate, se utilizeazã cantitatea şi descrierea mãrfurilor de pe palete.
(4) Autoritatea vamalã accepta în locul declaraţiei de marfa un exemplar din manifestul încãrcãturii, cu condiţia ca acesta sa conţinã cel puţin cerinţele prevãzute la alin. (1) şi (2).
(5) Pentru marfa rãmasã la bord, autoritatea vamalã nu poate sa ceara decât informaţii sumare la un numãr minim de puncte esenţiale.
(6) Autoritatea vamalã poate accepta un exemplar al documentului de transport, semnat sau certificat, potrivit art. 86 alin. (4) ori o copie certificatã, dacã natura sau cantitatea mãrfii permit aceasta şi dacã orice informaţie prevãzutã la alin. (1)-(3), care nu apare în astfel de documente, este menţionatã în alta parte şi este certificatã corespunzãtor.
ART. 89
(1) Autoritatea vamalã emite, atunci când condiţiile legale sunt îndeplinite, la cererea agentului navei, un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mãrfurilor care se descarca, se incarca sau se transbordeaza.
(2) În situaţia în care manifestul încãrcãturii a fost depus prin procedee informatice, acceptarea manifestului are valoarea depunerii şi aprobãrii permisului vamal.
ART. 90
(1) Comandantul, agentul navei sau orice alta persoana autorizata corespunzãtor de cãtre comandant are obligaţia sa depunã la biroul vamal din port declaraţia proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fãrã propulsie se poate depune o singura declaraţie a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare nava.
(2) Navele care stationeaza sub 12 ore şi nu efectueazã operaţiuni de descãrcare, de încãrcare sau de transbordare de mãrfuri sunt exceptate de la obligaţia de a depune declaraţia proviziilor de bord.
(3) În cazurile în care navele sunt obligate, potrivit legii, sa opreascã în porturile la cãile navigabile interioare deschise traficului internaţional pentru efectuarea controlului de intrare în ţara, chiar dacã nu efectueazã operaţiunile prevãzute la alin. (2), comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa depunã imediat declaraţia proviziilor de bord.
ART. 91
(1) În declaraţia proviziilor de bord sunt înscrise urmãtoarele bunuri aflate pe nava:
a) armamentul, munitiile, materiile explozive, produsele şi substantele stupefiante, psihotrope şi toxice, precum şi alte bunuri prohibite la introducerea sau la scoaterea din ţara;
b) produsele din tutun şi bãuturile alcoolice, aparţinând navei şi membrilor echipajului;
c) alimentele şi obiectele nefolosite, de uz curent, aparţinând navei;
d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparţinând membrilor echipajului.
(2) Bunurile prevãzute la alin. (1) lit. a)-c) se pãstreazã sub sigiliu vamal pe toatã durata stationarii în port, accesul la acestea fiind permis numai cu aprobarea autoritãţii vamale.
(3) Bunurile prevãzute la alin. (1) lit. d) nu se menţioneazã în declaraţia proviziilor de bord dacã sunt înscrise în evidentele navei.
ART. 92
(1) Prevederile art. 87 şi 89 se aplica în mod corespunzãtor şi la transportul mãrfurilor pe calea aerului, în acest caz termenul fiind de trei ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare.
(2) Comandantii aeronavelor sunt obligaţi sa declare biroului vamal produsele prevãzute la art. 91 alin. (1) lit. a), aflate la bord.
ART. 93
În vederea prevenirii fraudelor autoritatea vamalã poate impune obligaţia de a se depune declaraţii de provizii de bord şi în cazul altor categorii de mijloace de transport decât cele navale de cãtre persoanele care rãspund de aceste mijloace.
ART. 94
(1) La transportul pe cale poştalã, organele poştale sunt obligate sa prezinte biroului vamal de frontiera lista sacilor postali.
(2) La transportul de mesagerie transportatorul este obligat sa prezinte biroului vamal de frontiera lista coletelor.
ART. 95
(1) Mãrfurile intrate în ţara se înscriu, în ordinea sosirii la frontiera, în registrul de evidenta, pe baza documentelor de transport şi al celor comerciale.
(2) În lipsa documentelor de însoţire, înscrierea mãrfurilor se face pe baza constatãrilor autoritãţii vamale sau a altor documente prezentate biroului vamal de cãtre persoana interesatã din care sa rezulte mãrfurile care urmeazã sa primeascã o destinaţie vamalã.

SECŢIUNEA a 2-a
Controlul vamal al mijloacelor de transport de mãrfuri la birourile vamale de frontiera

ART. 96
Controlul vamal al mijloacelor de transport de mãrfuri la trecerea frontierei de stat consta în identificarea acestora pe baza documentelor de însoţire.
ART. 97
La transportul mãrfurilor pe calea feratã autoritatea vamalã, în prezenta organelor cãilor ferate, verifica:
a) existenta vagoanelor înscrise în actul de transmitere a garniturii de tren. Când autoritatea vamalã constata neconcordante privind numãrul vagoanelor, organele cãilor ferate sunt obligate sa modifice, în mod corespunzãtor, actul de transmitere;
b) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mãrfuri, prin verificarea integritãţii sigiliilor, ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei;
c) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mãrfuri;
d) exteriorul locomotivei;
e) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabina mecanicului.
ART. 98
(1) Vagoanele cu sigilii lipsa sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi controlului vamal în interior, verificandu-se şi mãrfurile conţinute în acestea. Organele cãilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semneazã şi de autoritatea vamalã. Aceeaşi procedura se aplica şi sacilor postali şi coletelor.
(2) Dacã sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifica existenta actelor prin care se atesta aplicarea noilor sigilii. În lipsa unor asemenea acte autoritatea vamalã menţioneazã aceasta situaţie pe actul de transmitere a garniturii de tren şi efectueazã controlul interior al mijlocului de transport şi al mãrfurilor. Rezultatul acestui control se consemneazã într-un proces-verbal întocmit conform procedurii prevãzute la alin. (1). Fac excepţie de la aceasta regula vagoanele care nu pot fi sigilate, precum şi vagoanele descoperite.
(3) Actele constatatoare şi procesele-verbale prevãzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementãrilor feroviare internaţionale.
ART. 99
(1) La transportul mãrfurilor pe calea rutiera autoritatea vamalã controleazã exteriorul autovehiculului, cabina acestuia şi, dupã caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fãrã incarcatura se efectueazã şi controlul compartimentului de mãrfuri.
(2) Dacã la controlul exterior al autovehiculului se constata sigilii lipsa sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se afla mãrfurile a fost violat sau prelata este deteriorata, se efectueazã controlul interior al autovehiculului şi controlul mãrfurilor. Autoritatea vamalã consemneazã rezultatele controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semneazã şi de transportator.
(3) Autoritatea vamalã poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul tarii, când nu sunt condiţii corespunzãtoare de control vamal la intrarea în ţara a autovehiculelor. În aceste cazuri autovehiculele se tranziteaza sub sigiliu vamal sau se dirijeaza cu insotitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul tarii, pe direcţia de destinaţie a autovehiculului, unde exista condiţii de control vamal.
(4) Cheltuielile de transport şi de manipulare a mãrfurilor şi cele de deplasare a autoritãţii vamale sunt în sarcina transportatorului.
ART. 100
Controlul vamal la sosirea navei se efectueazã în prezenta organelor cãpitãniei portului, a comandantului, agentului navei sau a unei alte persoane autorizata în mod corespunzãtor de comandant.
ART. 101
Controlul vamal la sosirea navei consta în verificarea, prin sondaj, a cabinelor, salilor, cambuzelor, restaurantelor şi sãlii maşinilor, pentru a se constata dacã exista concordanta între declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarãrii. Comandantul, agentul navei sau o alta persoana autorizata în mod corespunzãtor de comandant este obligat sa prezinte autoritãţii vamale originalul manifestului încãrcãturii.
ART. 102
(1) Dupã efectuarea controlului vamal la sosire, se lasa pentru folosinta comandantului, echipajului şi pasagerilor cantitãţi uzuale de produse din tutun şi bãuturi alcoolice, în raport cu durata stationarii navei în port, potrivit normelor stabilite în anexa nr. 6.
(2) La scoaterea sau la introducerea pe nava a proviziilor de bord, prevãzute la art. 91, autoritatea vamalã face menţiune pe declaraţia proviziilor de bord.
(3) Comandantul este obligat ca pe timpul stationarii navei sa foloseascã proviziile sau bunurile înscrise în inventar numai la bord.
(4) Comandantul, agentul navei sau o alta persoana autorizata în mod corespunzãtor de comandant rãspund în mod solidar fata de autoritatea vamalã de nedeclararea bunurilor, de lipsurile sau substituirile de bunuri menţionate în declaraţia proviziilor de bord, precum şi de cele aflate în inventarul navei.
ART. 103
(1) În situaţia în care o nava descarca mãrfuri în doua sau mai multe porturi româneşti, autoritãţile vamale din aceste porturi fac menţiuni pe exemplarul original al manifestului încãrcãturii cu privire la operaţiunile efectuate, precum şi pe cel al declaraţiei proviziilor de bord.
(2) Autoritatea vamalã verifica menţiunile fãcute în porturile în care nava a acostat anterior şi retine o copie de pe manifestul încãrcãturii, respectiv de pe declaraţia proviziilor de bord.
ART. 104
(1) Comandantul, agentul navei sau o alta persoana autorizata în mod corespunzãtor de comandant este obligat sa comunice autoritãţii vamale plecarea navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuãrii controlului vamal.
(2) Controlul vamal la plecarea navei consta în verificarea concordanţei manifestului încãrcãturii cu declaraţiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum şi a concordanţei declaraţiei proviziilor de bord cu situaţia bunurilor înscrise în aceasta.
ART. 105
În timpul efectuãrii controlului vamal al navelor este permisã coborârea sau urcarea numai a comandantului, a secundului şi a persoanelor bolnave.
ART. 106
Cãpitãnia portului permite plecarea navelor în trafic internaţional numai dupã ce autoritatea vamalã vizeazã declaraţia proviziilor de bord şi, dupã caz, manifestul încãrcãturii.
ART. 107
Pentru navele sub pavilion strãin care intra în santiere navale sau la iernat, comandantul, agentul navei sau o alta persoana autorizata în mod corespunzãtor de comandant este obligat sa depunã la autoritatea vamalã declaraţia proviziilor de bord şi copia de pe manifestul încãrcãturii. Pe toatã aceasta perioada navele se afla sub supraveghere vamalã.
ART. 108
(1) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de mãrfuri sau de pasageri se efectueazã numai în caz de indicii temeinice de frauda, fãrã a perturba programul de zbor al aeronavei supuse controlului.
(2) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de pasageri se efectueazã, la sosire, dupã debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de imbarcarea acestora.
ART. 109
(1) Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontiera unde funcţioneazã autoritãţi vamale.
(2) În caz de forta majorã sau când pe nave ori în aeronave sunt persoane grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisã şi în alte locuri decât punctele de frontiera unde funcţioneazã autoritãţi vamale. În astfel de situaţii comandantul navei ori al aeronavei este obligat sa anunţe imediat autoritatea vamalã cea mai apropiatã pentru a asigura supravegherea pana la plecare.
ART. 110
Controlul vamal al containerelor transportate cu orice mijloc de transport se efectueazã potrivit normelor prevãzute pentru controlul vagoanelor acoperite.

CAP. II
Declararea prealabilã la sosire

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 111
Dispoziţiile art. 60 din Codul vamal şi ale prezentului capitol nu sunt aplicabile:
a) importului de energie electrica;
b) importului prin conducte;
c) scrisorilor, cãrţilor poştale sau tipariturilor;
d) mãrfurilor însoţite de declaraţiile CN 22 sau CN 23 prevãzute de Convenţia Poştalã Universala încheiatã la Washington la 15 iunie 1897, ratificatã de România prin Decretul nr. 3.684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18 decembrie 1898;
e) declaraţiilor vamale întocmite prin orice alta acţiune conform art. 160, 162, 163 şi 166;
f) bunurilor aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor;
g) în cazurile în care este acceptatã declaraţia verbalã, conform art. 154, 157-159 şi 166;
h) bunurilor care circula sub acoperirea carnetului de admitere temporarã - ATA sau carnetului de trecere prin vama - CPD;
i) mãrfurilor care circula sub acoperirea formularului 302 utilizat în aplicarea Acordului dintre statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor şi a protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995, ratificate prin <>Legea nr. 23/1996 , cu modificãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/22 aprilie 1996.

SECŢIUNEA a 2-a
Declaraţia sumarã

ART. 112
(1) Declaraţia sumarã la care face referire art. 60 din Codul vamal se întocmeşte potrivit modelului din anexa nr. 7. Aceasta trebuie sa conţinã datele, pe cat posibil într-o forma codificata şi sa fie completatã în conformitate cu instrucţiunile stabilite în aceeaşi anexa. Declaraţia sumarã se înregistreazã de biroul vamal de intrare.
Prevederile art. 130 şi art. 134 se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Autoritatea vamalã, permite depunerea unei declaraţii sumare întocmitã în scris, însoţitã, atunci când este necesar, de liste de încãrcare sau alte liste corespunzãtoare şi conţinând informaţiile cerute pentru o astfel de declaraţie în urmãtoarele cazuri:
a) nu funcţioneazã sistemul informatic al autoritãţii vamale;
b) nu funcţioneazã aplicatia persoanei ce depune declaraţia sumarã.
Utilizarea declaraţiei sumare întocmitã în scris conform alin. (2) lit. b) se supune aprobãrii de cãtre autoritatea vamalã.
(3) Declaraţia sumarã se semneazã sau se certifica de cãtre persoana care o întocmeşte.
(4) În situaţia în care mãrfurile intra pe teritoriul vamal al României în procedura de tranzit şi datele aferente tranzitului se transfera utilizând tehnologia informatiei şi reţelele de calculatoare, iar acestea conţin elementele necesare pentru o declaraţie sumarã, datele aferente tranzitului pot fi utilizate ca o declaraţie sumarã.
Cu condiţia ca datele aferente tranzitului sa fie transferate în termenele prevãzute la art. 113, aceste termene trebuie sa fie respectate chiar dacã mãrfurile au fost plasate în regim de tranzit în afarã teritoriului vamal al României.
(5) În cazul transportului combinat atunci când mijlocul de transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligaţia de prezentare a declaraţiei sumare este aferentã mijlocului de transport principal.

SECŢIUNEA a 3-a
Termene

ART. 113
(1) În cazul traficului maritim declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de intrare, în urmãtoarele termene:
a) pentru incarcatura containerizata, în alt caz decât cel prevãzut la lit. c) cu cel puţin 24 de ore înainte de încãrcarea în portul de plecare a mãrfurilor;
b) pentru mãrfurile în vrac, în alt caz decât cel prevãzut la lit. c) cu cel puţin 4 de ore înainte ca mãrfurile sa fie introduse pe teritoriul vamal al României;
c) dacã durata cãlãtoriei este mai mica de 24 de ore, cu cel puţin 2 ore înainte ca mãrfurile sa fie introduse pe teritoriul vamal al României.
(2) În cazul traficului aerian declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de intrare, în urmãtoarele termene:
a) pentru un zbor scurt, cel puţin din momentul ridicãrii rotilor avionului;
b) pentru un zbor lung, cu cel puţin 4 ore înainte de sosirea în primul aeroport de pe teritoriul vamal al României.
Prin zbor aerian scurt, în sensul prezentului aliniat, se înţelege un zbor a cãrui durata este mai mica de 4 ore calculatã de la ultimul aeroport de plecare dintr-o alta ţara pana la sosirea în primul aeroport romanesc. Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lungi.
Prin ridicarea rotilor unui avion, în sensul prezentului aliniat, se înţelege momentul în care avionul decoleaza în mod real.
(3) În cazul traficului pe cale feratã şi pentru cel realizat în apele teritoriale, declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin 2 ore înainte de sosirea în primul punct de intrare în România.
(4) În cazul traficului rutier, declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin 1 ora înainte de sosirea la biroul vamal de intrare în România.
(5) Dacã declaraţia sumarã este depusa prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevãzut la alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a), alin. (3) şi (4) este de cel puţin patru ore.
(6) În situaţia în care sistemul informatic al autoritãţii vamale nu funcţioneazã temporar, termenele prevãzute la alin. (1)-(4), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamalã.
ART. 114
(1) Autoritatea vamalã poate sa modifice termenele prevãzute la art. 113 alin. (1), atunci când:
a) se stabilesc prin acordurile internaţionale încheiate între România şi alte tari, schimburi de date din declaraţii într-un termen diferit;
b) acordurile internaţionale încheiate între România şi alte tari prevãd recunoaşterea controalelor de securitate realizate în ţara de export.
(2) Cu excepţia cazului în care controlul de securitate este efectuat în ţara de export, acest termen nu poate fi redus, pentru a permite biroului vamal de intrare sa efectueze o analiza de risc prealabilã introducerii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României.
(3) Fãrã a inlatura obligaţia prevãzutã la art. 60 din Codul vamal şi excepţiile prevãzute în acest capitol atunci când mãrfurile prezentate la vama nu sunt acoperite de o declaraţie sumarã, persoana care a adus mãrfurile, sau care isi asuma responsabilitatea pentru transportul mãrfurilor în teritoriul vamal al României, depune imediat o declaraţie sumarã.

SECŢIUNEA a 4-a
Analiza de risc

ART. 115
(1) Dupã recepţia informaţiilor cuprinse în declaraţia sumarã, biroul vamal de intrare efectueazã o analiza de risc corespunzãtoare, în special în scopul securitãţii şi siguranţei, înainte de intrarea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României.
Dacã declaraţia sumarã a fost depusa la un alt birou vamal decât cel de intrare, biroul vamal de intrare ia în consideraţie, concluziile analizei de risc efectuate de primul birou vamal.
(2) În situaţia în care mãrfurile care beneficiazã de exceptia privind depunerea declaraţiei sumare, potrivit art. 111, sunt introduse pe teritoriul vamal al României, analiza de risc, se efectueazã la prezentarea mãrfurilor, pe baza declaraţiei vamale depusa pentru acestea.
(3) Autoritatea vamalã efectueazã analiza de risc cat mai repede posibil, fãrã sa depãşeascã termenul corespunzãtor pentru fiecare tip particular de trafic stabilit la art. 113. Mãrfurile pot primi liber de vama pentru alte transporturi înainte de expirarea termenelor prevãzute la art. 113 dacã rezultatele analizei de risc o permit.
ART. 116
(1) În situaţia în care o nava sau aeronava urmeazã sa facã escale în mai multe porturi sau aeroporturi aflate pe teritoriul vamal al României şi cu condiţia ca aceasta sa nu efectueze o escala intermediara în strãinãtate declaraţia sumarã se depune în primul port sau aeroport romanesc pentru toate mãrfurile transportate, destinate a fi introduse sau transbordate pe teritoriul vamal al României. Autoritatea vamalã din primul port sau aeroport de intrare procedeazã la analiza riscurilor de securitate.
(2) În cazul identificarii unor riscuri, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare, în funcţie de nivelul pericolului, ia mãsuri de interdicţie sau transmite concluziile analizei de risc cãtre portul sau aeroportul urmãtor.
(3) În urmãtorul port sau aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, se depune declaraţie sumarã numai pentru mãrfurile descãrcate. Termenele prevãzute la art. 113 pot fi reduse sau amânate.
ART. 117
(1) Mãrfurile care fac obiectul declaraţiei sumare şi care nu au fost descãrcate din mijlocul de transport, trebuie sa fie prezentate în stare intactã de persoana care o întocmeşte, ori de câte ori solicita autoritatea vamalã, pana în momentul în care mãrfurile primesc o destinaţie vamalã.
(2) Persoana care deţine mãrfurile, dupã ce au fost descãrcate în vederea manipulãrii sau a depozitarii lor, devine responsabilã de obligaţia de a prezenta mãrfurile în stare intactã la toate solicitarile autoritãţii vamale.

CAP. III
Depozitul temporar

ART. 118
(1) În situaţia în care locurile prevãzute la art. 74 alin. (1) din Codul vamal sunt aprobate cu titlu permanent pentru plasarea mãrfurilor în depozit temporar, aceste locuri se numesc magazii de depozitare temporarã.
(2) În scopul asigurãrii aplicãrii reglementãrilor vamale, autoritatea vamalã poate, când nu administreazã ea însãşi magazia de depozitare temporarã, sa ceara ca:
a) magaziile de depozitare temporarã sa fie prevãzute cu un sistem dublu de închidere, astfel încât sa nu fie permis accesul neautorizat;
b) persoana care gestioneazã magazia de depozitare temporarã sa ţinã o evidenta operativã care sa permitã urmãrirea miscarii mãrfurilor.
ART. 119
(1) În situaţia în care o declaraţie vamalã a fost depusa la biroul de intrare ca declaraţie sumarã, conform art. 62 din Codul vamal, declaraţia vamalã poate fi acceptatã imediat dupã prezentarea mãrfurilor şi plasarea acestora sub regimul vamal declarat.
În caz contrar, mãrfurile prezentate la biroul vamal, potrivit art. 66 din Codul vamal, se considera a fi plasate în depozit temporar iar declaraţia sumarã este reţinutã de autoritatea vamalã pentru a se urmãri acordarea unei destinaţii vamale. În scopul aplicãrii art. 72 din Codul vamal, data depunerii declaraţiei sumare este consideratã data prezentãrii mãrfurilor.
(2) Pentru mãrfurile strãine care au circulat, înainte de prezentarea lor la biroul vamal de destinaţie, sub procedura de tranzit, declaraţia sumarã, în scopul depozitarii temporare, are forma exemplarului de declaraţie de tranzit prezentat autoritãţii vamale la biroul de destinaţie.
ART. 120
Fãrã a se inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 79-80 din Codul vamal, persoana care a întocmit declaraţia sumarã sau, când o asemenea declaraţie nu a fost încã depusa, persoana prevãzutã la art. 61 alin. (3) din Codul vamal, rãspunde de punerea în aplicare a mãsurilor stabilite de autoritatea vamalã potrivit art. 76 din Codul vamal şi suporta costurile.

CAP. IV
Verificarea mãrfurilor şi prelevarea de probe de cãtre persoana interesatã

ART. 121
(1) Aprobarea de verificare a mãrfurilor, conform art. 68 din Codul vamal, se acorda la cererea verbalã a persoanei abilitate sa solicite pentru acestea o destinaţie vamalã, cu excepţia cazurilor în care autoritatea vamalã, în funcţie de circumstanţe, apreciazã ca este necesarã o cerere scrisã.
Aprobarea prelevarii de probe se face numai la cererea scrisã a persoanei interesate.
(2) Cererea scrisã poate fi întocmitã şi prin procedee informatice. Aceasta cerere se semneazã de persoana interesatã, se depune la autoritatea vamalã şi cuprinde urmãtoarele date:
a) numele şi adresa solicitantului;
b) locul unde se afla mãrfurile;
c) numãrul declaraţiei sumare, dacã a fost deja depusa;
d) orice alte date necesare pentru identificarea mãrfurilor.
Autoritatea vamalã acorda aprobarea dupã depunerea cererii de cãtre persoana interesatã. Dacã aceasta cerere se referã la prelevarea de probe, autoritatea vamalã stabileşte cantitatea de mãrfuri care se poate preleva.
(3) Verificarea prealabilã a mãrfurilor şi prelevarea de probe se efectueazã sub controlul autoritãţii vamale, care precizeazã procedurile de urmat pentru fiecare caz în parte.
Persoana interesatã isi asuma responsabilitatea şi costurile operaţiunilor de dezambalare, cantarire, reambalare sau pentru orice alta manipulare a mãrfurilor şi suporta orice costuri legate de analize.
(4) Probele prelevate se supun formalitãţilor de acordare a unei destinaţii vamale. În cazul în care examinarea probelor are ca rezultat distrugerea sau pierderea lor iremediabila, nu se considera ca pentru acestea a luat naştere o datorie vamalã. În cazul deşeurilor şi resturilor se aplica prevederile art. 200 alin. (5) din Codul vamal.

CAP. V
Dispoziţii ce se aplica pentru mãrfurile expediate pe mare sau pe calea aerului

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 122
În cazul în care mãrfurile dintr-o alta ţara se introduc pe teritoriul vamal al României, pe mare sau pe calea aerului şi se expediazã sub acoperirea unui singur document de transport cu folosirea aceluiaşi mod de transport, fãrã transbordare, cãtre un alt port sau aeroport din ţara, acestea se prezintã la biroul vamal cu respectarea dispoziţiilor art. 66 din Codul vamal, numai în portul sau pe aeroportul unde sunt descãrcate sau transbordate.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii aplicabile bagajelor de mana şi bagajelor de cala aparţinând cãlãtorilor

ART. 123
În scopul aplicãrii prezentei secţiuni, prin termenii de mai jos se înţelege:
1. Aeroport naţional - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României.
2. Aeroport internaţional - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României în punctele de trecere a frontierei deschise traficului aerian cu alte tari.
3. Port naţional orice port situat pe teritoriul vamal al României.
4. Ambarcatiune de agrement - orice ambarcatiune particularã destinatã voiajelor, al carei itinerar este fixat de utilizator.
5. Aeronava turistica sau de afaceri - aeronava particularã destinatã cãlãtoriilor, al carei itinerar este fixat de utilizator.
6. Bagaje - toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoana în cursul cãlãtoriei sale.
ART. 124
(1) În cazul cãlãtoriei pe calea aerului, prin bagaj de cala se înţelege bagajul înregistrat în aeroportul de plecare şi care nu este accesibil persoanei pe durata zborului şi nici pe durata escalelor.
(2) În cazul cãlãtoriei pe calea aerului, prin bagaj de mana se înţelege bagajul pe care persoana îl are asupra sa.
ART. 125
(1) Controalele şi formalitãţile vamale aplicabile bagajelor de mana şi de cala aparţinând persoanelor care cãlãtoresc cu o aeronava care vine de pe un aeroport dintr-o alta ţara şi care, dupã o escala pe un aeroport naţional, isi continua zborul spre un alt aeroport internaţional de pe teritoriul vamal al României, se desfãşoarã pe acesta din urma; bagajele se supun reglementãrilor vamale prevãzute pentru persoanele care vin din alte tari în cazurile în care persoana nu poate face dovada ca mãrfurile sunt româneşti.
(2) Controalele şi formalitãţile vamale aplicabile bagajelor de mana şi de cala aparţinând persoanelor care cãlãtoresc cu o aeronava care face escala pe un aeroport naţional, înainte de a-şi continua zborul spre un aeroport dintr-o alta ţara, se desfãşoarã pe aeroportul de plecare cu condiţia ca acesta sa fie un aeroport internaţional.
Bagajele de mana pot fi supuse controlului şi pe aeroportul naţional unde aeronava face escala, în cazul în care pe acest aeroport funcţioneazã autoritãţi vamale.
(3) Controalele şi formalitãţile vamale care se aplica bagajelor aparţinând persoanelor ce folosesc un serviciu maritim sau fluvial asigurat de aceeaşi nava şi care cuprinde etape succesive plecand din, oprind la, sau sosind dintr-o alta ţara, se desfãşoarã în portul în care bagajele respective se incarca sau descarca, dupã caz.
ART. 126
(1) Controalele şi formalitãţile vamale aplicabile bagajelor aparţinând persoanelor aflate la bordul ambarcatiunilor de agrement se desfãşoarã în port, indiferent de originea sau destinaţia acestor ambarcatiuni.
(2) Controalele şi formalitãţile vamale aplicabile bagajelor aparţinând persoanelor aflate la bordul aeronavelor turistice sau de afaceri, care vin de pe un aeroport dintr-o alta ţara şi care, dupã o escala pe un aeroport naţional isi continua zborul spre un alt aeroport internaţional de pe teritoriul vamal al României, se efectueazã:
a) pe primul aeroport de sosire care trebuie sa fie un aeroport internaţional al României, pentru zborurile sosite de pe un aeroport dintr-o alta ţara, în cazul în care aeronava, dupã o escala, isi continua zborul cãtre un alt aeroport al României;
b) pe ultimul aeroport internaţional al României, pentru zborurile venind de pe un aeroport naţional de unde, dupã o escala, aeronava isi continua zborul cãtre un aeroport internaţional din alt stat.
ART. 127
(1) În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României la bordul unei aeronave sosind de pe un aeroport strãin şi se transfera pe o alta aeronava care pleacã într-un zbor intern:
a) controlul şi formalitãţile aplicabile bagajelor de cala se efectueazã pe aeroportul de sosire al zborului intern cu condiţia ca acesta sa fie un aeroport internaţional, în sensul art. 123 pct. 2;
b) controlul bagajelor de mana se efectueazã pe primul aeroport internaţional. Cu toate acestea, pe aeroportul de sosire al unui zbor intern pot fi efectuate controale suplimentare numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc a fi necesare în urma controlului asupra bagajelor de cala. Controlul asupra bagajelor de cala se poate desfasura pe primul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc a fi necesare în urma efectuãrii controlului asupra bagajelor de mana.
(2) În cazul în care bagajele sunt încãrcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronava care pleacã într-un zbor intern pentru a fi apoi transferate pe un alt aeroport pe o aeronava a carei destinaţie este un aeroport strãin:
a) controlul şi formalitãţile aplicabile bagajelor de cala se efectueazã pe aeroportul de plecare al zborului dacã acesta este un aeroport internaţional, în sensul art. 123 pct. 2;
b) controlul bagajelor de mana se efectueazã pe ultimul aeroport internaţional. Cu toate acestea, se pot efectua controale prealabile asupra acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intern numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc necesare dupã controlul asupra bagajelor de cala;
c) se pot desfasura controale suplimentare asupra bagajelor de cala pe ultimul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, numai în cazuri excepţionale, când acestea se dovedesc necesare dupã efectuarea controlului asupra bagajelor de mana.
(3) Controlul şi formalitãţile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, la bordul unui zbor regulat sau charter, de pe un aeroport strãin şi care sunt transferate pe o aeronava turistica sau de afaceri care pleacã într-un zbor intern se desfãşoarã pe aeroportul de sosire a zborului regulat sau charter.
(4) Controlul şi formalitãţile aplicabile în cazul bagajelor încãrcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronava turistica sau de afaceri care pleacã într-un zbor intern pentru transferarea, pe un alt aeroport, la bordul unui zbor regulat sau charter având ca destinaţie un aeroport strãin, se desfãşoarã pe aeroportul de plecare a zborului regulat sau charter
ART. 128
(1) Autoritatea vamalã ia mãsuri de supraveghere pentru ca:
a) la sosire, persoanele sa nu poatã transfera mãrfurile înainte de desfãşurarea controlului asupra bagajelor de mana sau de cala;
b) la plecare, persoanele sa nu poatã transfera mãrfurile dupã efectuarea controlului asupra bagajelor de mana sau de cala.
(2) Autoritatea vamalã poate stabili norme privind modalitãţile de efectuare a acestor controale, care se publica în Monitorul Oficial al României.
(3) Bagajele de cala înregistrate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României se identifica prin intermediul unei etichete aplicate de aeroportul respectiv. Modelul de eticheta şi caracteristicile tehnice ale acesteia sunt prezentate în anexa nr. 8.

TITLUL VII
DECLARAŢII VAMALE

CAP. I
Declaraţia vamalã în scris

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 129
(1) În cazul în care o declaraţie vamalã se referã la doua sau mai multe articole, datele referitoare la fiecare articol sunt considerate ca reprezentând o declaraţie separatã.
(2) Pãrţile componente ale echipamentelor industriale care se clasifica la un singur cod din Nomenclatura Combinata trebuie considerate ca fiind o singura marfa.
ART. 130
(1) Fãrã a se inlatura aplicarea dispoziţiilor legii penale, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnatã de cãtre declarant sau reprezentantul sau atrage rãspunderea acestuia, potrivit prevederilor legale, pentru:
a) corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie;
b) autenticitatea documentelor anexate;
c) respectarea obligaţiilor care decurg din plasarea mãrfurilor sub regimul vamal solicitat.
(2) Autoritatea vamalã poate autoriza ca declaraţiile vamale întocmite prin procedee informatice sa fie direct autentificate de sistemul informatic, în locul aplicãrii manuale sau mecanice a ştampilei biroului vamal şi a semnãturii agentului vamal desemnat.
(3) Autoritatea vamalã poate aproba, în condiţiile şi modalitãţile pe care le stabileşte, ca anumite date din declaraţia scrisã sa fie înlocuite, acolo unde este cazul, prin trimiterea acestora la biroul vamal, cu ajutorul mijloacelor electronice, sub forma codata.
ART. 131
(1) Documentele anexate la declaraţia vamalã în detaliu se pãstreazã de autoritatea vamalã.
(2) În cazurile în care titularul utilizeazã aceste documente pentru alte operaţiuni, acestea se restituie, fiind înlocuite cu o copie certificatã de autoritatea vamalã. În aceasta situaţie autoritatea vamalã ia toate mãsurile pentru a se asigura ca documentele în cauza nu pot fi folosite ulterior decât în legatura cu cantitatea sau valoarea mãrfurilor pentru care aceste documente rãmân valabile.
ART. 132
(1) Declaraţia se depune în unul din urmãtoarele locuri:
a) la biroul vamal competent în a cãrui raza de activitate se afla locul în care mãrfurile sunt prezentate sau ar trebui sa fie prezentate, conform reglementãrilor vamale;
b) la biroul vamal competent pentru a asigura supravegherea locului unde exportatorul are sediul sau a locului în care mãrfurile sunt condiţionate sau încãrcate pentru export, în cazul în care nu exista o dispoziţie contrarã.
Declaraţia se depune imediat dupã prezentarea mãrfurilor sau, în cazul unei declaraţii depuse conform lit. b), de îndatã ce mãrfurile au fost puse la dispoziţia autoritãţii vamale pentru control.
(2) Autoritatea vamalã poate autoriza depunerea declaraţiei înainte ca declarantul sa prezinte mãrfurile sau sa le punã la dispoziţie pentru control. În acest caz, autoritatea vamalã poate stabili un termen, în funcţie de circumstanţe, pentru prezentarea sau punerea la dispoziţie a mãrfurilor. Dacã acest termen nu este respectat se considera ca declaraţia nu a fost depusa. Declaraţia nu se accepta decât dupã ce mãrfurile au fost prezentate sau puse la dispoziţia autoritãţii vamale.
ART. 133
(1) Declaraţia se depune la biroul vamal competent în zilele şi în orele de program.
Autoritatea vamalã poate aproba, la cererea şi pe cheltuiala declarantului, ca declaraţia vamalã sa fie depusa în afarã zilelor şi orelor de program.
(2) Declaraţia vamalã care se prezintã autoritãţii vamale, în alt loc, desemnat în acest scop, pe baza autorizãrii acordate, se considera ca fiind prezentatã biroului vamal competent.
ART. 134
Data acceptãrii declaraţiei vamale în detaliu se înscrie de autoritatea vamalã pe declaraţie.
ART. 135
Autoritatea vamalã poate permite sau poate sa solicite efectuarea rectificarilor prevãzute la art. 88 din Codul vamal prin depunerea unei noi declaraţii care sa înlocuiascã declaraţia iniţialã. În aceste cazuri, data de referinta pentru calculul eventualelor drepturi datorate şi pentru aplicarea oricãror prevederi care reglementeazã regimul vamal în cauza se considera data acceptãrii declaraţiei iniţiale.

SECŢIUNEA a 2-a
Formularele declaraţiei scrise

ART. 136
(1) Modelul oficial al declaraţiei vamale scrise utilizata în cadrul procedurii normale, în vederea plasarii mãrfurilor sub un regim vamal sau a reexportului prevãzut la art. 200 alin. (3) din Codul vamal este declaraţia vamalã în detaliu.
(2) În scopul declarãrii mãrfurilor, pot fi utilizate şi alte formulare, dacã reglementãrile vamale permit aceasta.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu exclud:
a) acordarea scutirii de la obligaţia prezentãrii unei declaraţii scrise, potrivit prevederilor legale, pentru punerea în libera circulaţie, exportul sau admitere temporarã;
b) eliminarea obligaţiei de a prezenta formularul prevãzut la alin. (1) în cazul în care se aplica dispoziţiile speciale referitoare la trimiterile poştale simple sau prin colet poştal;
c) utilizarea unor formulare speciale pentru facilitarea declarãrii mãrfurilor în anumite cazuri, dacã autoritatea vamalã permite acest lucru;
d) utilizarea de cãtre persoanele interesate a listelor de incarcatura pentru îndeplinirea formalitãţile de tranzit în cazul expeditiilor constituite din mai multe partide de mãrfuri;
e) imprimarea, dacã este cazul chiar şi pe hârtie obişnuitã, a declaraţiei vamale de export, tranzit sau de punere în libera circulaţie şi a documentelor care atesta statutul roman al mãrfurilor care nu au circulat sub regimul de tranzit intern, în cazul utilizãrii sistemelor publice sau private de procesare a datelor, în condiţiile stabilite de autoritatea vamalã;
f) posibilitatea ca declaraţia vamalã în sensul alin. (1) în cazul în care se foloseşte un sistem informatic de procesare a declaraţiei sa ia forma declaraţiei vamale în detaliu tiparita cu ajutorul acestui sistem.
(4) Autoritatea vamalã nu poate solicita alte documente administrative, cu excepţia celor care sunt prevãzute în reglementãrile legale şi a celor care sunt obligatorii pentru operatorii economici care, la cererea lor, doresc sa beneficieze de o anumitã facilitate legalã, aceste documente fiind necesare pentru aplicarea unor reglementãri care nu se pot respecta doar prin folosirea declaraţiei vamale în detaliu.
(5) La declararea mãrfurilor se utilizeazã Tariful vamal integrat, ce cuprinde totalitatea reglementãrilor legale privind acordarea regimului vamal.
(6) Modelul formularului declaraţiei vamale în detaliu este prevãzut în anexa nr. 9.
ART. 137
Fãrã a se incalca dispoziţiile art. 136 alin. (3), autoritatea vamalã poate renunţa, în scopul realizãrii formalitãţilor pentru export sau de punere în libera circulaţie, la producerea unuia sau mai multor exemplare ale declaraţiei vamale în detaliu destinate propriei utilizãri, cu condiţia ca informaţiile respective sa fie disponibile pe alte suporturi.
ART. 138
(1) Formularele declaraţiei vamale în detaliu se imprima şi se utilizeazã sub forma unor subseturi care conţin numãrul de exemplare necesare pentru realizarea formalitãţilor aferente regimului vamal sub care se plaseaza mãrfurile.
(2) În cazul în care regimul de tranzit este precedat sau urmat de un alt regim vamal, poate fi prezentat autoritãţii vamale un subset care sa conţinã numãrul de exemplare necesar pentru efectuarea formalitãţilor aferente regimului de tranzit şi regimului vamal precedent sau ulterior.
(3) Subseturile prevãzute la alin. (1) şi (2) se iau din setul complet alcãtuit din 8 exemplare, conform modelului prevãzut în anexa nr. 9 sau, în cazul realizãrii cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declaraţiilor, din doua seturi succesive de câte patru exemplare, conform modelului prevãzut în anexa nr. 9.
(4) Autoritatea vamalã poate stabili, dacã este cazul, ca formularele declaraţiei sa fie suplimentate, cu unul sau mai multe formulare complementare, prezentate în subseturi conţinând exemplarele necesare pentru efectuarea formalitãţilor referitoare la regimul vamal sub care se plaseaza mãrfurile. Exemplarele necesare pentru efectuarea formalitãţilor referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare se pot anexa, dacã este cazul.
Subseturile complementare se iau din setul complet de 8 exemplare, conform modelului prevãzut la anexa nr. 9, sau din doua seturi de patru exemplare, conform modelului prevãzut la anexa nr. 9.
Formularele complementare constituie parte integrantã din declaraţia vamalã în detaliu la care se referã.
(5) Prin exceptare de la prevederile alin. (4), autoritatea vamalã poate stabili ca, în cazul în care se utilizeazã un sistem informatic pentru imprimarea declaraţiilor vamale, sa nu se utilizeze formularele complementare.
ART. 139
(1) În cazul aplicãrii prevederilor art. 138 alin. (2), fiecare parte interesatã rãspunde numai de datele privind regimul vamal solicitat în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceştia.
(2) În vederea aplicãrii prevederilor alin. (1), când declarantul utilizeazã o declaraţie vamalã în detaliu eliberata în cursul unui regim vamal precedent, acesta este obligat ca, înainte de a depune declaraţia, sa verifice exactitatea datelor existente pentru rubricile de care este rãspunzãtor şi aplicabilitatea lor pentru mãrfurile în cauza şi regimul solicitat, şi sa procedeze la efectuarea completãrilor necesare. În aceste cazuri declarantul informeazã imediat biroul vamal la care s-a depus declaraţia asupra constatãrii oricãror neconcordante între mãrfurile respective şi datele existente, iar declaraţia se întocmeşte pe noi exemplare ale formularelor declaraţiei vamale în detaliu.
ART. 140
În cazul în care se foloseşte declaraţia vamalã în detaliu pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autoritatea vamalã verifica existenta concordanţei între datele înscrise în declaraţiile referitoare la diferitele regimuri în cauza.
ART. 141
(1) Declaraţia vamalã în detaliu se întocmeşte în limba romana.
(2) Declaraţia vamalã în detaliu se completeazã în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, care se stabilesc de Autoritatea Nationala a Vamilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cu toate prevederile stabilite prin alte reglementãri legale.
(3) În situaţia în care o declaraţie vamalã în detaliu este utilizata ca declaraţie sumarã, aceasta declaraţie, pe lângã rubricile necesare aplicãrii regimului vamal corespunzãtor cuprinde şi datele declaraţiei sumare prevãzutã în anexa nr. 7.
ART. 142
Codurile care se utilizeazã la completarea formularelor prevãzute la art. 136 sunt înscrise în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu.
ART. 143
(1) În cazurile în care reglementãrile legale impun existenta unor exemplare suplimentare ale formularului prevãzut la art. 136 declarantul poate folosi formulare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.
(2) Formularele suplimentare sau fotocopiile se semneazã de cãtre declarant şi se prezintã autoritãţii vamale care le vizeazã, în aceleaşi condiţii ca şi declaraţia vamalã în detaliu. Formularele suplimentare sau fotocopiile declaraţiei vamale se accepta ca şi cum ar fi documente oficiale, dacã autoritatea vamalã stabileşte ca sunt îndeplinite condiţiile privind calitatea şi lizibilitatea acestora.

SECŢIUNEA a 3-a
Datele de identificare solicitate în funcţie de regimul vamal

ART. 144
(1) În situaţia în care o declaraţie vamalã este cerutã pentru mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României, conform art. 202 din Codul vamal, aceasta declaraţie trebuie completatã pe formularul prevãzut în anexa nr. 9 şi potrivit instrucţiunilor prevãzute la art. 141.
(2) Datele de identificare solicitate în cazul în care se foloseşte unul dintre formularele prevãzute la art. 136 alin. (2) sunt cele înscrise în formularul respectiv. Acestea se suplimenteaza, dacã este cazul, cu dispoziţiile referitoare la regimul vamal solicitat.

SECŢIUNEA a 4-a
Documentele care însoţesc declaraţia vamalã

ART. 145
(1) Declaraţia vamalã pentru punerea în libera circulaţie este însoţitã de urmãtoarele documente:
a) factura în baza cãreia se declara valoarea în vama a mãrfurilor, conform prevederilor art. 77;
b) declaraţia pentru valoarea în vama a mãrfurilor declarate în cazul în care acest lucru este cerut, conform prevederilor art. 74, întocmitã potrivit condiţiilor stabilite prin articolul menţionat;
c) documentele solicitate pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor mãsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mãrfurilor declarate;
d) alte documente necesare aplicãrii dispoziţiilor prevãzute în normele legale specifice care reglementeazã punerea în libera circulaţie a mãrfurilor declarate.
(2) Autoritatea vamalã poate, dupã caz, sa solicite la depunerea declaraţiei vamale, prezentarea documentelor de transport sau a documentelor referitoare la regimul vamal precedent.
În cazul în care un singur articol se prezintã în doua sau mai multe colete, autoritatea vamalã poate sa solicite prezentarea unei liste a coletelor sau un document echivalent, indicând conţinutul fiecãrui colet.
(3) În cazul în care mãrfurile sunt exonerate de drepturi de import, autoritatea vamalã poate sa nu solicite documentele prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c), când considera ca acest lucru nu este necesar în scopul aplicãrii prevederilor legale privind punerea în libera circulaţie a mãrfurilor respective.
ART. 146
(1) Declaraţia de tranzit este însoţitã de documentul de transport. Biroul vamal de plecare poate dispensa declarantul de la obligaţia de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalitãţilor vamale.
La cererea autoritãţii vamale, pe parcursul transportului, declarantul este obligat sa prezinte documentul de transport.
(2) Documentul vamal de expediţie, de export sau de reexport al mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României sau orice alt document cu putere juridicã echivalenta se prezintã biroului vamal de plecare, împreunã cu declaraţia de tranzit aferentã, cu excepţia cazurilor în care se aplica, potrivit prevederilor legale, mãsuri de simplificare.
(3) Autoritatea vamalã poate solicita, dacã este cazul, prezentarea documentului vamal aferent regimului vamal precedent.
ART. 147
(1) Fãrã a inlatura aplicarea reglementãrilor specifice, documentele care însoţesc declaraţia de plasare sub un regim vamal economic, sunt:
a) pentru antrepozitul vamal de tip D, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), iar pentru celelalte tipuri de antrepozite nu este necesarã prezentarea de alte documente;
b) pentru regimul de perfecţionare activa în sistemul cu rambursare documentele prevãzute la art. 145 alin. (1), iar pentru sistemul cu suspendare documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), şi, când este cazul, autorizaţia scrisã pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizaţie retroactivã;
c) pentru regimul de transformare sub control vamal, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), şi, când este cazul, autorizaţia scrisã pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizaţie retroactivã;
d) pentru regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1), iar în cazul exonerarii totale de drepturi de import documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b) şi când este cazul, autorizaţia scrisã a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizaţie retroactivã;
e) pentru regimul de perfecţionare pasiva, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) şi când este cazul, autorizaţia scrisã a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizaţie retroactivã.
(2) Pentru declaraţiile vamale de plasare sub un regim vamal economic se aplica dispoziţiile art. 145 alin. (2).
(3) Autoritatea vamalã poate aproba ca, în loc sa însoţeascã declaraţia vamalã, autorizaţia scrisã pentru acordarea regimului vamal solicitat sau o copie a cererii de autorizare sa fie ţinuta la dispoziţia sa.
ART. 148
(1) Declaraţia de export sau reexport este însoţitã de documentele necesare aplicãrii corecte a drepturilor de export şi a dispoziţiilor care reglementeazã exportul mãrfurilor respective.
(2) Pentru declaraţiile de export sau reexport se aplica prevederile art. 145 alin. (2).
ART. 149
Pentru punerea în libera circulaţie şi exportul de presa, tiparituri, energie electrica, mãrfuri transportate prin conducte, precum şi pentru alte mãrfuri care se transporta în condiţii specifice ori mãrfuri care nu au caracter comercial, Autoritatea Nationala a Vamilor stabileşte proceduri simplificate, inclusiv exceptarea de la depunerea declaraţiei vamale în detaliu sau înlocuirea declaraţiei vamale în detaliu cu alte documente.
ART. 150
(1) În declaraţia vamalã în detaliu cantitatea mãrfurilor se înscrie pe baza greutatii brute sau nete din documentele de transport sau din factura şi, dupã caz, a încã unui element cantitativ specific, stabilit potrivit normelor emise de Autoritatea Nationala a Vamilor. În cazul energiei electrice şi al mãrfurilor transportate prin conducte, cantitatea este cea indicatã de contoarele instalate.
(2) În caz de indicii temeinice de frauda mãrfurile se cantaresc pe cheltuiala importatorului sau exportatorului, la cererea autoritãţii vamale. Dacã nu sunt condiţii pentru cantarire la biroul vamal la care s-a depus declaraţia vamalã în detaliu, mãrfurile se dirijeaza la cel mai apropiat birou vamal unde exista asemenea condiţii.

CAP. II
Declaraţia vamalã prin procedee informatice

ART. 151
(1) În cazul în care declaraţiile vamale sunt întocmite prin procedee informatice, Autoritatea Nationala a Vamilor poate autoriza declarantul ca datele de identificare a declaraţiei vamale scrise, menţionate în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, sa fie transmise biroului vamal, în vederea procesarii pe calculator, prin date în forme codificate sau în orice alta forma stabilitã de cãtre autoritatea vamalã şi care sa corespundã datelor de identificare cerute pentru declaraţiile scrise.
(2) O declaraţie vamalã realizatã prin schimb electronic de date, denumit în continuare EDI, se considera ca a fost depusa când mesajul EDI este înregistrat de autoritatea vamalã.
Acceptarea unei declaraţii vamale produsã prin EDI se comunica declarantului prîn trimiterea unui mesaj de rãspuns conţinând cel puţin detaliile de identificare a mesajului primit sau, dupã caz, şi numãrul de înregistrare a declaraţiei vamale şi data acceptãrii acesteia.
(3) În cazul în care declaraţia vamalã este realizatã prin mesaj EDI, autoritatea vamalã stabileşte, prin normele de procesare a declaraţiei vamale prin sistemul informatic vamal, modalitãţile de aplicare a prevederilor art. 184.
(4) În cazul în care declaraţia vamalã este realizatã prin mesaj EDI, liberul de vama se notifica declarantului prin indicarea cel puţin a datelor de identificare a declaraţiei şi a datei acordãrii liberului de vama.
(5) Dispoziţiile alin. (2)-(4) se aplica şi în cazul în care datele de identificare a declaraţiei vamale sunt introduse în sistemul vamal de procesare a datelor.
ART. 152
În cazul în care, la cererea declarantului, este solicitatã o copie a declaraţiei vamale pentru completarea altor formalitãţi, aceasta se întocmeşte şi este certificatã de biroul vamal sau conform prevederilor art. 130 alin. (2).
ART. 153
Autoritatea Nationala a Vamilor poate autoriza, în condiţiile tehnice şi administrative stabilite, ca documentele solicitate pentru plasarea mãrfurilor sub un regim vamal sa fie întocmite şi transmise pe cale electronica.

CAP. III
Declaraţia vamalã verbalã sau prin alta acţiune

SECŢIUNEA 1
Declaraţia vamalã verbalã

ART. 154
Declaraţia vamalã verbalã pentru punerea în libera circulaţie a mãrfurilor se face în cazul:
a) mãrfurilor fãrã caracter comercial, aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor ori expediate cãtre persoane fizice sau, cu aprobarea autoritãţii vamale, în cazuri de importanta neglijabila;
b) mãrfurilor cu caracter comercial, dacã este îndeplinitã condiţia ca valoarea totalã pe lot şi pe declarant sa nu depãşeascã echivalentul în lei a 175 de euro, iar lotul sa nu facã parte dintr-o serie regulatã de loturi similare şi mãrfurile sa nu fie transportate de un transportator independent ca parte a unui lot mai mare;
c) mãrfurilor prevãzute la art. 159 când acestea se încadreazã în categoria de mãrfuri returnate;
d) mãrfurilor prevãzute la art. 160 lit. b) şi c).
ART. 155
Declaraţia vamalã verbalã pentru mãrfurile de export se poate face în cazul:
a) mãrfurilor fãrã caracter comercial aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor sau expediate de persoane fizice;
b) mãrfurilor prevãzute la art. 154 lit. b);
c) mãrfurilor prevãzute la art. 161 lit. b) şi c);
d) altor mãrfuri în cazuri de importanta economicã neglijabila, când acest lucru este aprobat de cãtre autoritatea vamalã.
ART. 156
(1) Prin exceptare de la prevederile art. 154 şi 155, se depune declaraţie vamalã scrisã, în toate cazurile, pentru urmãtoarele mãrfuri:
a) arme şi muniţii, materiale explozive, radioactive, nucleare, precum şi produse strategice prevãzute în legi speciale;
b) droguri sau substanţe psihotrope şi precursorii acestora, materiale biologice cu potenţial de contaminare în masa, medicamente care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, substanţe chimice esenţiale, precum şi produse şi substanţe toxice;
c) obiecte din metale preţioase, cu sau fãrã pietre preţioase, care depãşesc uzul personal stabilit prin reglementãrile legale;
d) mãrfuri cu caracter cultural, istoric sau artistic, numai la ieşirea din ţara. Aceste mãrfuri pot fi declarate, în scris, şi la intrarea în ţara în vederea scoaterii lor fãrã alta aprobare.
(2) Conform prevederilor art. 136 alin. (2), pentru mãrfurile la care se aplica prevederile alin. (1), cãlãtorii fac declaraţia în scris pe formulare tipizate care se pun gratuit la dispoziţia cãlãtorilor de birourile vamale.
ART. 157
(1) În cazul în care persoana care declara mãrfurile acţioneazã în numele altei persoane în calitate de reprezentant, autoritatea vamalã poate stabili sa nu aplice prevederile art. 154-155.
(2) Autoritatea vamalã poate solicita depunerea unei declaraţii scrise în cazul în care are îndoieli cu privire la exactitatea sau integralitatea datelor declarate.
ART. 158
(1) În cazul mãrfurilor declarate verbal, potrivit prevederilor art. 154-155, care se supun drepturilor de import sau export, autoritatea vamalã elibereazã titularului o chitanţa, dupã achitarea drepturilor datorate.
(2) Chitanţa conţine cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) denumirea biroului vamal emitent;
b) datele de identificare a titularului;
c) descrierea suficient de precisa pentru identificarea mãrfurilor, inclusiv clasificarea în tariful vamal, dupã caz;
d) cantitatea şi valoarea;
e) calculul drepturilor încasate;
f) data la care a fost întocmitã.
ART. 159
(1) Declararea mãrfurilor, în vederea admiterii temporare, potrivit condiţiilor prevãzute la art. 359 alin. (5), poate fi facuta verbal pentru:
a) animalele pentru transhumanta, pasunat, pentru munci sau transport şi alte mãrfuri care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 428 alin. (1) lit. a);
b) ambalajele prevãzute la art. 432 alin. (1) lit. a) care poarta însemnele permanente, imposibil de sters, ale unei persoane stabilite în afarã României;
c) echipamentele destinate producţiei şi transmisiei de programe de radio şi televiziune şi vehiculele special adaptate scopului prevãzut mai sus şi echipamente ale acestora, introduse de cãtre entitãţi publice sau private cu sediul în afarã României şi aprobate de autoritatea vamalã care elibereazã autorizaţiile pentru regimul de admitere temporarã al unor astfel de echipamente şi vehicule;
d) instrumentele şi aparatele necesare personalului medical pentru acordarea de asistenta pacientilor în asteptarea unui transplant de organe, în condiţiile prevãzute la art. 430 alin. (1);
e) mãrfurile prevãzute la art. 162;
f) alte categorii de mãrfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de cãtre autoritatea vamalã.
(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot face obiectul unei declaraţii verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporarã.

SECŢIUNEA a 2-a
Declararea mãrfurilor prin alta acţiune

ART. 160
Mãrfurile care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese şi se considera ca fiind declarate în vederea punerii în libera circulaţie, potrivit prevederilor art. 163, sunt urmãtoarele:
a) mãrfurile fãrã caracter comercial, aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor care beneficiazã de scutire de la plata drepturilor de import fie conform prevederilor <>art. 45-49 din Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 545/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fie ca mãrfuri returnate;
b) mãrfurile care beneficiazã de scutire de la plata drepturilor de import conform prevederilor <>art. 39-44 din Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 545/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) mijloace de transport care beneficiazã de scutire de la plata drepturilor de import ca mãrfuri returnate;
d) mãrfurile importate în cadrul unui trafic de importanta neglijabila şi care sunt dispensate de obligaţia de a fi prezentate unui birou vamal, conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, dacã nu sunt supuse plãţii drepturilor de import.
ART. 161
Urmãtoarele mãrfuri, în cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se considera ca fiind declarate în vederea exportului prin acţiunea prevãzutã la art. 163 alin. (1) lit. b):
a) mãrfurile fãrã caracter comercial, care nu se supun la plata drepturilor de export şi se afla în bagajele personale ale cãlãtorilor;
b) mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul vamal al României şi destinate reimportului;
c) mãrfurile prevãzute în Capitolul III din <>Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 545/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) alte mãrfuri, în cazuri de importanta economicã neglijabila, când acest lucru este aprobat de autoritatea vamalã.
ART. 162
(1) În cazul în care nu au fost declarate verbal sau în scris, se considera ca fiind declarate pentru admitere temporarã prin acţiunea prevãzutã la art. 163 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 440, urmãtoarele mãrfuri:
a) efectele personale şi bunurile importate în scop sportiv de cãlãtori;
b) mijloacele de transport prevãzute la art. 417-422;
c) materialele de agrement aparţinând navigatorilor care sunt folosite pe o nava angajata în traficul maritim internaţional.
(2) În cazul în care nu se declara verbal sau în scris la vama, mãrfurile prevãzute la alin. (1) se considera ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporarã prin acţiunea prevãzutã la art. 163.
ART. 163
(1) În aplicarea art. 160-162, acţiunea consideratã a fi o declaraţie vamalã se realizeazã în urmãtoarele forme:
a) trecerea prin culoarul verde sau nimic de declarat la birourile vamale în care funcţioneazã sistemul cu doua culoare de control, sau trecerea printr-un birou vamal, care nu foloseşte sistemul cu doua culoare, fãrã obligaţia de a face o declarare voluntara în vama ori aplicarea pe parbrizul vehiculelor de turism a unui autocolant care conţine menţiunea nimic de declarat, în cazul mãrfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat conform prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul vamal;
b) trecerea legalã a frontierei în cazul dispensei de la obligaţia prezentãrii mãrfurilor în vama potrivit dispoziţiilor prevãzute în aplicarea art. 64 alin. (4) din Codul vamal, în cazul exportului conform art. 161 şi a reexportului conform art. 162.
(2) În cazul în care mãrfurile prevãzute la art. 160 lit. a), la art. 161 lit. a) şi la art. 162 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), conţinute în bagajele unui cãlãtor sunt transportate pe cale feratã, fãrã a fi însoţite de cãlãtor, declararea acestora se face în lipsa acestuia pe baza documentului prevãzut în anexa nr. 10. Acest document poate fi utilizat în limitele şi în condiţiile prevãzute în cadrul anexei.
ART. 164
(1) În cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 160-162, se considera ca mãrfurile au fost prezentate în vama în sensul art. 86 din Codul vamal şi ca declaraţia a fost acceptatã şi liberul de vama acordat la data la care se desfãşoarã acţiunea prevãzutã la art. 163.
(2) În cazul în care verificarea dovedeşte ca s-a desfãşurat acţiunea prevãzutã la art. 163, dar mãrfurile introduse sau scoase din teritoriul vamal al României nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 160-162, se considera ca acestea au fost importate sau exportate ilegal.

SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi a 2-a

ART. 165
Dispoziţiile art. 154-162 nu se aplica în cazul mãrfurilor pentru care se solicita plata rambursarilor, a altor sume sau restituirea drepturilor, precum şi celor care sunt prohibite, restrictionate ori supuse altor formalitãţi speciale.
ART. 166
În scopul aplicãrii dispoziţiilor secţiunilor 1 şi a 2-a, prin cãlãtor se înţelege:
a) la import, orice persoana care intra temporar pe teritoriul vamal al României fãrã a avea pe acest teritoriu domiciliul sau resedinta, precum şi orice persoana care revine pe teritoriul vamal al României, unde are domiciliul sau resedinta, dupã ce a fost temporar într-o ţara terta;
b) la export, orice persoana care pãrãseşte temporar teritoriul vamal al României şi care are domiciliul sau resedinta în România, precum şi orice persoana care pãrãseşte teritoriul vamal al României dupã o şedere temporarã şi care nu are domiciliul sau resedinta în România.

SECŢIUNEA a 4-a
Trafic poştal

ART. 167
(1) Sunt considerate ca declarate în vama, pentru punerea în libera circulaţie, la data introducerii lor pe teritoriul vamal al României, urmãtoarele trimiteri poştale:
a) cãrţile poştale şi scrisorile conţinând numai mesaje personale;
b) scrisorile în alfabet Braille;
c) materiale tipãrite care nu se supun drepturilor de import;
d) toate trimiterile expediate prin scrisori sau coletãrie poştalã care se excepteazã de la obligaţia prezentãrii în vama conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal.
(2) Sunt considerate ca declarate în vama, pentru punerea în libera circulaţie, la data prezentãrii lor la biroul vamal, expeditiile efectuate prin alte trimiteri poştale decât cele prevãzute la alin. (1) lit. a), cu condiţia sa fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau de una CN23 prevãzute de Convenţia Poştalã Universala încheiatã la Washington la 15.06.1897, ratificatã de România prin Decretul nr. 3.684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18.12.1898.
(3) Sunt considerate ca declarate în vama la export:
a) la data acceptãrii lor de cãtre autoritãţile poştale, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poştale care nu se supun plãţii drepturilor de export;
b) la data prezentãrii lor în vama, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poştale care se supun la taxe de export, cu condiţia sa fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau de una CN23.
(4) Destinatarul, în cazurile prevãzute la alin. (1) şi expeditorul, în cazurile prevãzute la alin. (2), este considerat declarant şi, când este cazul, debitor. Autoritatea vamalã poate aproba ca administraţia poştalã sa aibã statutul de declarant şi, când este cazul, cel de debitor.
(5) În scopul aplicãrii alin. (1) şi (2), mãrfurile care nu sunt supuse plãţii drepturilor de import sau de export sunt considerate ca fiind prezentate în vama în sensul art. 86 din Codul vamal, iar declaraţia vamalã se considera ca fiind acceptatã şi liberul de vama acordat:
a) la data la care mãrfurile sunt livrate destinatarului, în cazul importului;
b) la data acceptãrii mãrfurilor de cãtre autoritatea poştalã, în cazul exportului.
(6) În cazul în care o trimitere poştalã, prin scrisoare sau colet, care nu este exceptatã de la obligaţia prezentãrii în vama conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, se prezintã fãrã o declaraţie CN22 şi/sau CN23, sau în cazul prezentãrii unei declaraţii incomplete, autoritatea vamalã stabileşte forma în care trebuie întocmitã sau completatã declaraţia vamalã.
ART. 168
Dispoziţiile art. 167 nu se aplica:
a) trimiterilor conţinând mãrfuri destinate comercializãrii cu o valoare care depãşeşte echivalentul în lei a 22 Euro;
b) trimiterilor conţinând mãrfuri destinate comercializãrii ce fac parte dintr-o serie regulatã de astfel de operaţiuni;
c) în cazul în care se face o declaraţie vamalã în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic;
d) trimiterilor conţinând mãrfurile prevãzute la art. 165.

TITLUL VIII
CONTROLUL VAMAL AL MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE ACESTA

CAP. I
Controlul vamal al mãrfurilor

ART. 169
(1) Controlul vamal al mãrfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevãzute de cãtre autoritatea vamalã.
(2) Autoritatea vamalã poate aproba, la solicitarea declarantului, efectuarea controlului vamal în alte locuri şi alte ore decât cele prevãzute la alin. (1).
În acest caz, costurile aferente operaţiunii sunt în sarcina declarantului.
ART. 170
Controlul documentar consta în verificarea:
a) corectitudinii completãrii declaraţiei vamale în detaliu;
b) existenţei documentelor care însoţesc declaraţia vamalã în detaliu potrivit regimului vamal solicitat;
c) concordanţei între datele înscrise în declaraţia vamalã în detaliu şi cele din documentele insotitoare.
ART. 171
Autoritatea vamalã poate efectua controlul vamal fizic şi la locul de încãrcare a mãrfurilor de export sau la locul de descãrcare a mãrfurilor din import, în funcţie de personalul vamal disponibil, dacã mãrfurile sunt perisabile sau necesita condiţii speciale de ambalare şi de transport ori nu exista condiţii de control la frontiera şi dacã încãrcarea sau descãrcarea completa a mijloacelor de transport se face într-un singur loc.
ART. 172
În vederea efectuãrii controlului vamal fizic la locul de încãrcare sau descãrcare, exportatorii ori importatorii au urmãtoarele obligaţii:
a) sa solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel puţin doua zile înainte de data stabilitã pentru încãrcarea sau descãrcarea mijloacelor de transport;
b) sa pregãteascã mãrfurile şi sa ia mãsurile necesare pentru ca mijloacele de transport sa corespundã condiţiilor de sigilare vamalã;
c) sa asigure încãrcarea sau descãrcarea mãrfurilor la locul, data şi ora care au fost stabilite.
ART. 173
(1) În situaţia în care autoritatea vamalã decide sa controleze mãrfurile, aceasta îl informeazã în acest sens pe declarant sau pe reprezentantul sau.
(2) Dacã autoritatea vamalã decide sa verifice numai o parte a mãrfurilor declarate, informarea trebuie sa cuprindã articolele care urmeazã a fi verificate. Decizia autoritãţii vamale este irevocabilã.
ART. 174
(1) La controlul vamal fizic asista declarantul vamal şi transportatorul, cu excepţia transporturilor pe cale maritima sau fluviala când prezenta transportatorului este facultativã.
(2) Controlul mãrfurilor aflate în magazii sau pe rampe se face şi în prezenta gestionarului.
ART. 175
(1) Declarantul sau persoana desemnatã de cãtre acesta pentru a asista la controlul vamal al mãrfurilor acorda autoritãţii vamale sprijinul necesar facilitãrii activitãţii acesteia. În cazul în care autoritatea vamalã considera ca asistenta acordatã este nesatisfacatoare, aceasta cere declarantului sa desemneze alta persoana capabilã sa ofere asistenta necesarã.
(2) În situaţia în care declarantul refuza sa asiste la controlul vamal al mãrfurilor sau sa desemneze o persoana apta sa ofere asistenta pe care autoritatea vamalã o considera necesarã, aceasta stabileşte un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care considera ca nu mai este necesarã verificarea.
Dacã la expirarea termenului stabilit, declarantul nu a îndeplinit cerinţele formulate, autoritatea vamalã, procedeazã din oficiu potrivit art. 96 din Codul vamal la controlul vamal al mãrfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacã este cazul, la serviciile unui expert sau ale oricãrei alte persoane care este desemnatã potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(3) Constatãrile fãcute de autoritatea vamalã în cursul controlului vamal desfãşurat în condiţiile prevãzute la alin. (2) au aceeaşi valabilitate ca şi în cazul în care controlul ar fi fost efectuat în prezenta declarantului.
(4) Autoritatea vamalã are dreptul de a considera declaraţia vamalã depusa ca fiind fãrã efect în cazul în care se constata ca refuzul declarantului de a asista la controlul mãrfurilor sau de a desemna o persoana capabilã sa ofere asistenta necesarã nu impiedica şi nici nu este menit sa împiedice aceasta autoritate sa constate încãlcarea dispoziţiilor care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintã o sustragere sau o încercare de sustragere de la aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) sau ale art. 102 alin. (2) din Codul vamal.
ART. 176
(1) În cazul în care autoritatea vamalã hotãrãşte sa preleveze probe, aceasta informeazã în acest sens declarantul sau reprezentantul acestuia.
(2) Prelevarile se efectueazã de cãtre autoritatea vamalã, dar aceasta poate solicita ca operaţiunea sa se efectueze sub supravegherea sa şi de cãtre declarant sau de cãtre o persoana desemnatã de acesta.
Prelevarile de probe sunt efectuate conform metodologiei stabilite de Autoritatea Nationala a Vamilor.
(3) Cantitãţile prelevate nu trebuie sa depãşeascã necesarul pentru a permite analiza sau verificarea mai amãnunţitã, inclusiv pentru o eventuala contrnaliza.
ART. 177
(1) Declarantul sau persoana desemnatã de cãtre acesta pentru a asista la prelevarea de probe este obligat sa acorde autoritãţii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii.
(2) În situaţia în care declarantul refuza sa asiste la prelevare sau sa desemneze o persoana în acest sens, ori dacã nu acorda autoritãţii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii, se aplica dispoziţiile art. 175.
ART. 178
În situaţia în care autoritatea vamalã a prelevat probe pentru analiza sau pentru o verificare mai amãnunţitã, aceasta acorda liberul de vama pentru mãrfurile în cauza, fãrã a aştepta rezultatul analizei sau verificãrii, cu excepţia cazului în care exista alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilitatii naşterii unei datorii vamale, cuantumul drepturilor corespunzãtoare sa fi fost în prealabil încasat sau garantat.
ART. 179
(1) Cantitãţile prelevate ca probe de autoritatea vamalã nu se scad din cantitatea declarata.
(2) În cazul unei declaraţii de export sau de perfecţionare pasiva, dacã situaţia permite, declarantul are dreptul de a înlocui cantitãţile de mãrfuri prelevate ca probe cu mãrfuri identice, în vederea completãrii lotului de marfa.
ART. 180
(1) Cu excepţia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiza sau de verificare amãnunţitã, acestea se restituie declarantului, la cererea şi pe cheltuiala sa, imediat ce nu mai este necesarã pãstrarea lor de cãtre autoritatea vamalã, în special dupã ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare a deciziei luate de autoritatea vamalã pe baza rezultatelor analizei sau a verificãrii amanuntite.
(2) În situaţia în care declarantul nu solicita restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau pãstrate de cãtre autoritatea vamalã. În cazuri justificate, autoritatea vamalã poate dispune ca declarantul sa ridice probele rãmase.
ART. 181
Controlul vamal fizic al mãrfurilor se efectueazã astfel:
a) mãrfurile în vrac se controleazã prin observare sau prin sondare, pe mijloacele de transport pe care se afla, pe rampe sau cheiuri, ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor;
b) mãrfurile ambalate în colete se controleazã, prin sondaj, pe mijloacele de transport pe care se afla. Când nu sunt condiţii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descãrcarea mãrfurilor;
c) mãrfurile ambalate în colete care se afla în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controleazã, prin sondaj, pe fiecare partida de marfa;
d) mãrfurile transportate prin conducte, precum şi energia electrica se controleazã din punct de vedere al cantitãţii, prin citirea contoarelor instalate.
ART. 182
(1) Controlul vamal fizic al mãrfurilor se efectueazã numai pe baza de documente, când nu sunt indicii temeinice de frauda.
(2) Autoritatea vamalã consemneazã pe declaraţia vamalã modalitatea de control, rezultatul acestuia şi menţioneazã numãrul şi mãrcile de identificare a coletelor deschise pentru control.
ART. 183
În cadrul controlului vamal fizic al mãrfurilor se asigura şi controlul interiorului vagoanelor de cale feratã şi al mijloacelor de transport rutiere cu care mãrfurile sunt transportate.
ART. 184
(1) În situaţia în care verifica declaraţia şi documentele insotitoare sau mãrfurile, autoritatea vamalã înscrie pe exemplarul destinat acesteia sau pe un document insotitor, elementele şi rezultatele acestei verificãri. În cazul unei verificãri parţiale a mãrfurilor se indica, de asemenea, şi datele aferente lotului de mãrfuri verificat.
Când este cazul, autoritatea vamalã menţioneazã în declaraţie absenta declarantului sau reprezentantului sau.
(2) Dacã rezultatul verificãrii declaraţiei şi documentelor insotitoare ale mãrfurilor nu este conform cu datele înscrise în declaraţie, autoritatea vamalã înscrie, pe exemplarul declaraţiei destinat acesteia sau pe un document insotitor, datele care se au în vedere în scopul taxarii mãrfurilor în cauza şi, când este cazul, calculeazã orice restituiri sau alte sume plãtibile la export. De asemenea, se înscriu şi datele necesare aplicãrii oricãror alte dispoziţii care reglementeazã regimul vamal sub care sunt plasate mãrfurile.
(3) Constatãrile autoritãţii vamale precizeazã, dacã este cazul, mijloacele de identificare utilizate.
Constatãrile se dateazã şi conţin datele necesare identificarii funcţionarului care le-a fãcut.
(4) În cazul în care autoritatea vamalã nu procedeazã la nici o verificare a declaraţiei şi nici a mãrfurilor, nu este necesarã precizarea acestui fapt pe declaraţie sau pe documentul insotitor la care se face referire la alin. (1).
ART. 185
(1) Controlul vamal al mãrfurilor este urmat de înregistrarea în documentele de plata a drepturilor de import determinate potrivit datelor înscrise în declaraţie. Când autoritatea vamalã considera ca verificãrile pe care le-a întreprins pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor vamale superior celui rezultat din datele înscrise în declaraţia prezentatã, aceasta cere constituirea unei garanţii suficiente care sa acopere diferenţa dintre suma calculatã pe baza datelor înscrise în declaraţie şi cea care poate fi plãtitã în final pentru mãrfuri. Cu toate acestea, în locul constituirii acestei garanţii, declarantul poate cere calcularea imediata a cuantumului drepturilor vamale care poate fi plãtit în final pentru mãrfuri.
(2) În situaţia în care, pe baza verificãrilor pe care le-a efectuat, autoritatea vamalã stabileşte un cuantum al drepturilor vamale diferit de cel rezultat din datele înscrise în declaraţie, acordarea liberului de vama se efectueazã pe baza cuantumului astfel stabilit.
(3) În cazul în care autoritatea vamalã are dubii cu privire la aplicarea prohibitiilor sau restrictiilor şi acest fapt nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificãrilor, pentru mãrfurile respective nu se acorda liberul de vama.
ART. 186
(1) Autoritatea vamalã stabileşte forma sub care acorda liberul de vama, ţinând seama de locul unde se afla mãrfurile şi de modalitãţile de exercitare a supravegherii vamale a mãrfurilor.
(2) În cazul în care declaraţia se face în scris, pe aceasta sau, unde este cazul, pe un document anexat, se face o menţiune referitoare la acordarea liberului de vama şi la data acestuia. O copie se restituie declarantului.
ART. 187
(1) În situaţia în care liberul de vama nu poate fi acordat pentru unul din motivele prevãzute la art. 96 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul vamal, autoritatea vamalã acorda declarantului un termen pentru regularizarea situaţiei mãrfurilor.
(2) În cazul în care, în condiţiile prevãzute la art. 96 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, declarantul nu prezintã documentele necesare înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1), declaraţia respectiva este consideratã fãrã efecte şi autoritatea vamalã procedeazã la invalidarea sa. În aceasta situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. (4) din Codul vamal.
(3) În cazul prevãzut la art. 96 alin. (1) lit. c) şi, dacã este cazul, fãrã a inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) sau art. 200 din Codul vamal, atunci când declarantul nu plãteşte sau nu garanteazã cuantumul drepturilor vamale datorate înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1), autoritatea vamalã poate declansa formalitãţile preliminare de valorificare a mãrfurilor.
Cu excepţia cazului când situaţia nu este între timp regularizata, mãrfurile pot fi valorificate de autoritatea vamalã care îl informeazã, în prealabil, pe declarant.
Autoritatea vamalã poate, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, transfera mãrfurile în cauza într-un loc special aflat sub supravegherea sa.
ART. 188
(1) În aplicarea art. 89 alin. (3) din Codul vamal, autoritatea vamalã invalideaza declaraţia vamalã dupã acordarea liberului de vama, în cazul în care se stabileşte ca mãrfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligaţia plãţii drepturilor de import în loc sa fie plasate sub un alt regim vamal, dacã cererea în acest sens a fost prezentatã în termen de 90 de zile de la data acceptãrii declaraţiei, cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) mãrfurile sa nu fi fost utilizate în alte condiţii decât cele prevãzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit plasate;
b) la momentul declarãrii, mãrfurile erau destinate a fi plasate sub un alt regim vamal, pentru care erau îndeplinite toate condiţiile necesare;
c) mãrfurile sa se declare imediat pentru noul regimul vamal sub care trebuiau plasate.
Declaraţia de plasare a mãrfurilor sub acest ultim regim vamal produce efecte juridice de la data acceptãrii declaraţiei invalidate.
În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamalã poate prelungi termenul de 90 de zile.
(2) În situaţia în care se stabileşte ca mãrfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mãrfuri, pentru un regim vamal care presupune obligaţia plãţii drepturilor de import, autoritatea vamalã invalideaza declaraţia vamalã, dacã cererea în acest sens a fost prezentatã în termen de 90 de zile de la data acceptãrii declaraţiei, cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) mãrfurile iniţial declarate nu au fost utilizate într-un alt fel decât cel care a fost aprobat în situaţia lor anterioarã şi nu au fost replasate în situaţia anterioarã;
b) mãrfurile care se intentiona sa fie declarate pentru regimul vamal avut în vedere iniţial puteau, la momentul depunerii declaraţiei vamale iniţiale, sa fie prezentate la acelaşi birou vamal şi au fost declarate pentru acelaşi regim vamal ca acela care a fost avut în vedere iniţial.
În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamalã poate prelungi termenul de 90 de zile.
(3) În situaţia mãrfurilor refuzate în cadrul unui contract de vânzare prin corespondenta, autoritatea vamalã invalideaza o declaraţie vamalã de punere în libera circulaţie, dacã cererea în acest sens a fost prezentatã în termen de 90 de zile de la data acceptãrii declaraţiei, cu condiţia ca mãrfurile sa fi fost exportate la adresa furnizorului iniţial sau la o alta adresa indicatã de cãtre acesta.
(4) Autoritatea vamalã invalideaza declaraţia vamalã când se elibereazã o autorizaţie cu efect retroactiv conform prevederilor:
a) art. 237 pentru punerea în libera circulaţie a mãrfurilor care beneficiazã de un tratament tarifar favorabil sau de drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finala;
b) art. 365 pentru un regim vamal economic.
(5) În cazul în care mãrfurile sunt declarate pentru export sau pentru regimul de perfecţionare pasiva, declaraţia vamalã se invalideaza pentru mãrfurile supuse drepturilor de export, care fac obiectul unei cereri pentru rambursarea drepturilor de import, sau a restituirii altor sume la export sau altor mãsuri speciale la export, cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) declarantul prezintã biroului vamal de export dovada ca mãrfurile nu au pãrãsit teritoriul vamal al României;
b) declarantul înapoiazã respectivului birou vamal toate exemplarele declaraţiei vamale, împreunã cu orice alte documente ce i-au fost eliberate în urma acceptãrii declaraţiei;
c) declarantul, dacã este cazul, prezintã biroului vamal de export dovada ca rambursarea drepturilor de import sau restituirea altor sume la export acordate pe baza declaraţiei de export pentru mãrfurile respective au fost returnate sau ca instituţiile interesate au luat mãsurile necesare pentru a se asigura ca ele nu se plãtesc;
d) declarantul, dacã este cazul, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, respecta toate obligaţiile cerute de biroul vamal de export pentru regularizarea situaţiei acestor mãrfuri.
Invalidarea declaraţiei vamale atrage, dupã caz, anularea oricãror rectificari fãcute pe o licenta de export sau pe un alt document care însoţeşte declaraţia vamalã.
În cazul în care mãrfurile declarate pentru export trebuie sa pãrãseascã teritoriul vamal al României într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage invalidarea declaraţiei în cauza.
Invalidarea se efectueazã şi în cazul altor mãrfuri decât cele prevãzute în prezentul alineat când biroul vamal de export este înştiinţat de faptul ca mãrfurile declarate nu au pãrãsit teritoriul vamal al României.
(6) În mãsura în care reexportul mãrfurilor presupune depunerea unei declaraţii, dispoziţiile alin. (5) se aplica în mod corespunzãtor.
(7) În cazul în care mãrfurile româneşti sunt plasate sub regimul vamal de antrepozitare conform prevederilor art. 119 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, invalidarea declaraţiei de plasare sub regim se poate solicita şi efectua cu condiţia luãrii mãsurilor prevãzute de reglementãrile specifice în cazul nerespectãrii destinaţiei acordate.
Dacã, la expirarea perioadei prevãzute pentru pãstrarea mãrfurilor sub regimul vamal de antrepozitare, nu a fost prezentatã nici o cerere pentru acordarea unei alte destinaţii prevãzute de reglementarea specifica în cauza, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de aceasta reglementare.

CAP. II
Dispoziţii privind reglementarea diferenţelor

ART. 189
La transportul mãrfurilor pe cale feratã sau rutiera, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele de transport şi cele din declaraţia vamalã autoritatea vamalã cere declarantului vamal punerea de acord şi prezentarea altor documente de transport.
ART. 190
(1) La transportul mãrfurilor pe cale maritima, fluviala şi aerianã, diferenţele dintre datele înscrise în manifestul încãrcãturii sau, dupã caz, în declaraţia pentru marfa şi mãrfurile efectiv descãrcate sau transbordate se pun de acord, pe baza documentului de constatare, emis de autoritãţile comerciale autorizate în acest scop, din care rezulta mãrfurile efectiv descãrcate.
(2) Pentru diferenţele în minus dintre mãrfurile şi cantitãţile efectiv descãrcate de pe nave sau aeronave şi mãrfurile şi cantitãţile constatate la controlul vamal efectuat în magazii sau pe cheiuri, gestionarul mãrfurilor este obligat sa achite drepturile de import.
(3) Pentru diferenţele în plus sau în minus dintre mãrfurile şi cantitãţile înscrise în manifestul încãrcãturii şi cele înscrise în declaraţiile vamale de export se rectifica manifestul încãrcãturii în mod corespunzãtor cu datele înscrise în declaraţiile vamale de export.
ART. 191
La transportul poştal, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele poştale şi bunurile constatate la controlul vamal, organele poştale încheie procese verbale de constatare, vizate de autoritatea vamalã, în baza cãrora diferenţele se scad din evidenta.
ART. 192
În cazurile în care diferenţele constatate potrivit art. 189, art. 190 alin. (1) şi (2) şi art. 191 sunt urmare a sustragerilor mãrfurilor pe teritoriul vamal al României, autoritatea vamalã încheie un act constatator pe baza cãruia transportatorul sau, dupã caz, gestionarul mãrfurilor este obligat sa achite drepturile de import.
ART. 193
(1) În situaţia în care se constata diferenţe apãrute ca urmare a influentei factorilor naturali în timpul transportului, manipulãrii sau al depozitarii mãrfurilor, determinate în baza unor reglementãri legale, nu se stabilesc drepturi de import. Menţiunea privind greutatea declarata se modifica în mod corespunzãtor în baza reglementãrilor legale şi se trece în documentele vamale.
(2) Pentru diferenţele în minus dintre mãrfurile înscrise în declaraţia sumarã şi cele efectiv constatate pe baza declaraţiei vamale în detaliu, gestionarul mãrfurilor este obligat sa achite drepturile de import.

TITLUL IX
PROCEDURI SIMPLIFICATE

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 194
(1) Procedura declaraţiei incomplete permite autoritãţii vamale sa accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraţie care nu conţine toate datele necesare sau care nu este însoţitã de toate documentele necesare pentru regimul vamal respectiv.
(2) Procedura declaraţiei simplificate permite ca mãrfurile sa fie plasate sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaraţii simplificate, cu prezentarea ulterioara a unei declaraţii suplimentare, care poate avea, dupã caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.
(3) Procedura vamuirii la domiciliu permite ca plasarea mãrfurilor sub regimul vamal respectiv sa se desfãşoare la sediul persoanei care declara mãrfurile sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autoritatea vamalã.
ART. 195
În cazul în care se aplica o procedura simplificata folosind procedee informatice pentru realizarea declaraţiilor vamale sau folosind o tehnica de prelucrare a datelor, prevederile art. 130 alin. (2) şi (3), art. 151-153 se aplica în mod corespunzãtor.

CAP. II
Declaraţia pentru punere în libera circulaţie

SECŢIUNEA 1
Declaraţia incompleta

ART. 196
Declaraţia pentru punere în libera circulaţie care poate fi acceptatã de autoritatea vamalã, la cererea declarantului, trebuie sa respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.
ART. 197
(1) Declaraţia pentru punere în libera circulaţie, pe care autoritatea vamalã o poate accepta la cererea declarantului, fãrã ca aceasta sa fie însoţitã de anumite documente care ar fi fost necesare, trebuie sa fie însoţitã cel puţin de acele documente care trebuie prezentate înainte ca mãrfurile declarate sa poatã fi puse în libera circulaţie.
(2) Prin exceptare de la dispoziţiile alin. (1) declaraţia, care nu este însoţitã de unul sau altul dintre documentele de care depinde punerea mãrfurilor în libera circulaţie, poate fi acceptatã dupã ce autoritatea vamalã stabileşte cu certitudine ca:
a) documentul în cauza exista şi este valabil;
b) acesta nu a putut fi anexat la declaraţie din motive independente de vointa declarantului;
c) orice întârziere în acceptarea declaraţiei impiedica punerea mãrfurilor în libera circulaţie sau conduce la plata unor drepturi de import mai mari.
Datele referitoare la documentele lipsa se indica în declaraţie în toate situaţiile.
ART. 198
(1) Termenul acordat de autoritatea vamalã declarantului, pentru ca acesta sa comunice datele sau sa prezinte documentele lipsa la data acceptãrii declaraţiei, nu poate depãşi 30 de zile de la data acceptãrii acesteia.
(2) În cazul unui document necesar pentru aplicarea unui drept de import redus sau zero şi cu condiţia ca autoritatea vamalã sa aibã motive întemeiate sa considere ca mãrfurile la care se referã declaraţia incompleta pot beneficia de un astfel de drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentãrii documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depãşi 90 de zile.
În situaţia în care informaţiile sau documentele în materie de valoare în vama care lipsesc se dovedesc a fi indispensabile, autoritatea vamalã poate fixa un termen mai lung sau poate prelungi un termen fixat anterior. Perioada totalã acordatã trebuie sa ţinã cont de termenele de prescripţie în vigoare.
(3) În situaţia în care la mãrfurile puse în libera circulaţie se aplica drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu condiţia sa nu se reintroduca impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau a altor mãsuri tarifare preferenţiale, mãsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de mãsuri tarifare preferenţiale se acorda numai dupã prezentarea la autoritatea vamalã a documentului de care depinde acordarea taxei reduse sau zero înainte de epuizarea contingentelor tarifare sau, în alte cazuri, înainte de data la care o mãsura legalã reintroduce aplicarea de drepturi normale de import.
(4) Cu respectarea dispoziţiilor alin. (1)-(3), documentul de care depinde acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat dupã expirarea datei pentru care este prevãzut dreptul redus sau zero, cu condiţia ca declaraţia referitoare la mãrfurile respective sa fi fost acceptatã înaintea acestei date.
ART. 199
(1) Acceptarea de cãtre autoritatea vamalã a unei declaraţii incomplete nu impiedica sau nu întârzie eliberarea mãrfurilor declarate astfel, decât dacã exista alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fãrã a se incalca dispoziţiile art. 185, liberul de vama se acorda conform condiţiilor stabilite prin dispoziţiile alin. (2)-(5).
(2) În cazul când prezentarea ulterioara a datelor sau a documentului doveditor, lipsa la data acceptãrii declaraţiei, nu poate influenta cuantumul drepturilor care se aplica mãrfurilor acoperite de respectiva declaraţie, autoritatea vamalã ia în considerare suma drepturilor datorate, calculatã în mod normal.
(3) În cazul în care, conform prevederilor art. 196, declaraţia conţine o indicaţie provizorie a valorii, autoritatea vamalã ia în considerare cuantumul drepturilor calculate pe baza acestei indicaţii şi solicita, dacã este necesar, constituirea unei garanţii pentru a se acoperi diferenţa dintre acea suma şi suma care ar putea fi încasatã în final.
(4) În cazul în care, în alte situaţii decât cele prevãzute la alin. (3), prezentarea ulterioara a datelor sau a documentului care lipsea la data acceptãrii declaraţiei poate influenta cuantumul drepturilor datorate pentru mãrfurile descrise în respectiva declaraţie:
a) dacã prezentarea ulterioara a datelor sau a documentului lipsa poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autoritatea vamalã înscrie imediat în documentele de plata taxa redusã de import datoratã şi cere constituirea unei garanţii care sa acopere diferenţa dintre acel cuantum şi cel care ar trebui plãtit dacã drepturile de import la mãrfurile respective ar fi calculate conform taxei normale;
b) dacã prezentarea ulterioara a datelor sau a documentului lipsa poate avea drept rezultat exonerarea totalã de drepturi a mãrfurilor respective, autoritatea vamalã cere constituirea unei garanţii care sa acopere suma care ar trebui plãtitã dacã drepturile vamale ar fi calculate conform taxei normale.
(5) Fãrã a se afecta în nici un fel modificãrile care ar putea interveni ulterior, mai ales în ceea ce priveşte determinarea definitiva a valorii în vama, declarantul are dreptul ca, în loc sa constituie o garanţie, sa solicite luarea în considerare, în cazul aplicãrii dispoziţiilor alin. (3) sau a dispoziţiilor alin. (4) lit. a), a cuantumului drepturilor care s-ar datora definitiv pentru mãrfurile respective sau, în cazul aplicãrii dispoziţiilor alin. (4) lit. b), a cuantumului drepturilor calculat în funcţie de taxa normalã.
ART. 200
Dacã, la expirarea perioadei prevãzute la art. 198, declarantul nu prezintã datele necesare pentru stabilirea definitiva a valorii în vama a mãrfurilor sau nu prezintã datele sau documentele care lipsesc, autoritatea vamalã ia în considerare ca drepturi care se aplica mãrfurilor respective, cuantumul garanţiei constituite conform prevederilor art. 199 alin. (3), alin. (4) lit. a) sau alin. (4) lit. b).
ART. 201
Declaraţia incompleta acceptatã în condiţiile prevãzute la art. 196-199, poate fi completatã de cãtre declarant sau poate fi înlocuitã, de comun acord cu autoritatea vamalã, cu o alta declaraţie care respecta condiţiile prevãzute la art. 85 din Codul vamal.
Data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate şi pentru aplicarea altor dispoziţii care reglementeazã punerea în libera circulaţie a mãrfurilor este, în ambele situaţii, data acceptãrii declaraţiei incomplete.

SECŢIUNEA a 2-a
Procedura declaraţiei simplificate

ART. 202
(1) La solicitarea scrisã conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, conform dispoziţiilor art. 203 şi 204, sa întocmeascã declaraţia pentru punere în libera circulaţie într-o forma simplificata când mãrfurile sunt prezentate biroului vamal.
(2) Declaraţia simplificata poate fi sub forma:
a) fie a unei declaraţii incomplete de tipul celei prevãzute la art. 196;
b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere pentru punerea în libera circulaţie.
Declaraţia simplificata trebuie sa conţinã datele prevãzute în anexa nr. 7.
(3) În cazul în care condiţiile permit, autoritatea vamalã poate accepta ca cererea pentru punerea în libera circulaţie prevãzutã la alin. (2) lit. b), sa fie înlocuitã de o cerere globalã care sa acopere operaţiunile de punere în libera circulaţie efectuate pe parcursul unei anumite perioade. Menţiunea privind aprobarea acordatã ca urmare acestei cereri globale se face prin înscrierea pe documentul administrativ sau comercial prezentat conform prevederilor de la alin. (2).
(4) Declaraţia simplificata este însoţitã de toate documentele necesare pentru punere în libera circulaţie a mãrfurilor. În acest caz se aplica art. 197 alin. (2).
(5) Prezentul articol se aplica fãrã a incalca dispoziţiile art. 221.
ART. 203
(1) Autorizaţia prevãzutã la art. 202 se acorda declarantului cu condiţia sa fie garantat un control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor ori a altor dispoziţii care reglementeazã punerea în libera circulaţie a mãrfurilor.
(2) Autorizaţia este, în principiu, refuzatã în cazul în care persoana care a depus cererea:
a) a sãvârşit o încãlcare grava sau încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale;
b) declara mãrfurile pentru punere în libera circulaţie numai în mod ocazional.
(3) Autorizaţia poate fi refuzatã în cazul în care persoana respectiva acţioneazã în numele altei persoane care declara ocazional mãrfuri pentru libera circulaţie.
(4) Fãrã a se incalca dispoziţiile art. 36 din Codul vamal, autorizaţia poate fi revocatã în cazul în care se constata una dintre situaţiile prevãzute la alin. (2) şi (3).
(5) În situaţia în care o persoana a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiazã de simplificarile prevãzute de reglementãrile vamale, autoritatea vamalã examineazã doar criteriile prevãzute la alin. (2) lit. b), celelalte criterii fiind considerate ca îndeplinite.
ART. 204
(1) Prin autorizaţia prevãzutã la art. 202:
a) se desemneazã biroul vamal competent pentru a accepta declaraţiile simplificate;
b) se precizeazã mãrfurile la care se aplica;
c) se precizeazã garanţia care trebuie depusa de cãtre persoana interesatã pentru a acoperi datoria vamalã ce poate rezulta.
Prin autorizaţie se precizeazã forma şi conţinutul declaraţiilor suplimentare şi se stabileşte termenul în care acestea trebuie sa fie prezentate biroului vamal desemnat în acest scop.
(2) Autoritatea vamalã poate renunţa la dreptul de a cere prezentarea unei declaraţii suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mãrfuri a cãror valoare se situeaza sub limita de 1000 euro, iar declaraţia simplificata conţine deja toate informaţiile necesare pentru punerea în libera circulaţie.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedura de vamuire la domiciliu

ART. 205
Autorizaţia de a folosi procedura de vamuire la domiciliu se acorda oricãrei persoane care doreşte ca mãrfurile sa fie puse în libera circulaţie la sediul sau sau în alte locuri prevãzute la art. 194 şi care prezintã autoritãţii vamale o cerere scrisã în acest sens, conţinând toate datele necesare acordãrii autorizaţiei cu privire la:
a) mãrfurile supuse regimului de tranzit şi pentru care persoana prevãzutã mai sus este autorizata sa foloseascã procedurile simplificate care se desfãşoarã la biroul de destinaţie conform prevederilor art. 314-316;
b) mãrfurile plasate anterior sub un regim vamal economic, fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 221;
c) mãrfurile care, dupã ce sunt prezentate biroului vamal conform prevederilor art. 66 din Codul vamal, sunt pãstrate la biroul vamal sau în alte locuri în conformitate cu alta procedura de tranzit decât aceea prevãzutã la lit. a);
d) mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României cu exceptare de la obligaţia prezentãrii lor la biroul vamal, conform prevederilor art. 67 lit. b) din Codul vamal.
ART. 206
(1) Autorizaţia se acorda cu condiţia ca:
a) evidentele solicitantului sa permitã autoritãţii vamale sa efectueze verificãri eficiente şi în special controale ulterioare;
b) sa fie posibila garantarea efectuãrii unui control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor la import sau a altor dispoziţii care reglementeazã acordarea liberului de vama.
(2) Autorizaţia se refuza, în principiu, în cazul în care solicitantul:
a) a sãvârşit o încãlcare grava sau încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale;
b) declara numai în mod ocazional mãrfuri pentru punerea în libera circulaţie.
(3) În situaţia în care persoana interesatã a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiazã de simplificarile prevãzute de reglementãrile vamale, autoritatea vamalã examineazã doar criteriile prevãzute la alin. (2) lit. b), celelalte fiind considerate ca îndeplinite.
ART. 207
(1) Fãrã sa se înlãture aplicarea art. 36 din Codul vamal, autoritatea vamalã poate decide sa nu revoce autorizaţia în cazul în care titularul isi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit de autoritatea vamalã sau când neîndeplinirea unei obligaţii nu are consecinţe reale asupra functionarii corecte a regimului.
(2) În principiu, autorizaţia se revoca sau poate fi revocatã în cazul în care se constata situaţia prevãzutã la art. 206 alin. (2) lit. a).
ART. 208
(1) În cazurile prevãzute la art. 205 lit. a) şi c), când mãrfurile sunt puse în libera circulaţie în momentul în care ajung la locul desemnat în acest scop, titularul autorizaţiei notifica de îndatã autoritatea vamalã de aceasta sosire, în forma şi în modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine liberul de vama şi al înscrierii mãrfurilor în evidentele sale.
În situaţia în care punerea în libera circulaţie este precedatã de depozitarea temporarã a mãrfurilor, în sensul art. 73 din Codul vamal, în acelaşi loc, înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 72 din Codul vamal, titularul autorizaţiei notifica de îndatã autoritatea vamalã de aceasta sosire, în forma şi modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine eliberarea mãrfurilor şi al înscrierii mãrfurilor în evidentele sale.
(2) În cazurile prevãzute art. 205 lit. b), titularul autorizaţiei notifica de îndatã autoritatea vamalã de aceasta sosire, în forma şi modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine liberul de vama şi al înscrierii mãrfurilor în evidentele sale.
Notificarea nu este necesarã pentru punerea în libera circulaţie a mãrfurilor plasate anterior în regim de antrepozitare vamalã, într-un antrepozit de tip D.
(3) În cazurile prevãzute la art. 205 lit. d), la sosirea mãrfurilor la locul desemnat în acest scop titularul autorizaţiei înscrie mãrfurile în evidentele sale.
(4) Titularul autorizaţiei pune la dispoziţia autoritãţii vamale, din momentul înscrierii mãrfurilor în evidente, la care se face referire la alin. (1)-(3), toate documentele care sunt necesare aplicãrii prevederilor care reglementeazã punerea în libera circulaţie.
(5) Cu condiţia ca verificarea modului corect de desfãşurare a operaţiunilor sa nu fie afectatã, autoritatea vamalã poate:
a) permite ca notificarea prevãzutã la alin. (1) şi (2) sa se efectueze imediat ce sosirea mãrfurilor devine iminenta;
b) dispensa pe titularul autorizaţiei de obligaţia de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mãrfurilor atunci când felul mãrfurilor respective şi circulaţia rapida a mãrfurilor justifica acest lucru, cu condiţia ca acesta sa punã la dispoziţia biroului vamal toate informaţiile pe care acesta le considera necesare pentru exercitarea dreptului sau de a verifica mãrfurile.
În acest caz, înscrierea mãrfurilor în evidentele titularului este echivalenta cu acordarea liberului de vama.
(6) Înscrierea în evidentele prevãzute la alin. (1)-(3) poate fi înlocuitã cu orice alta formalitate, stabilitã de autoritatea vamalã, care oferã garanţii similare. Înscrierea indica data la care a fost facuta, precum şi datele prevãzute în anexa nr. 7.
ART. 209
Autorizaţia prevãzutã la art. 205 stabileşte regulile specifice pentru funcţionarea procedurii şi, în mod deosebit, cuprinde:
a) mãrfurile la care se aplica;
b) forma obligaţiilor prevãzute la art. 208 şi referirea la garanţia care trebuie sa fie constituitã de cãtre persoana respectiva;
c) momentul în care se acorda liberul de vama;
d) termenul în care declaraţia suplimentarã trebuie depusa la biroul vamal competent desemnat în acest scop;
e) condiţiile în care mãrfurile fac obiectul declaraţiilor globale, periodice sau recapitulative, dupã caz.

CAP. III
Declaraţiile pentru regimul vamal economic

SECŢIUNEA 1
Plasarea sub regimul vamal economic

Paragraful 1
Plasarea sub regimul de antrepozitare vamalã

A. Declaraţia incompleta

ART. 210
(1) Declaraţia de plasare sub regimul de antrepozitare vamalã pe care biroul vamal o poate accepta, la cererea declarantului, trebuie sa respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.
(2) Dispoziţiile art. 197, 198 şi 201 se aplica în mod corespunzãtor.
(3) Prezentul articol nu se aplica declaraţiilor de plasare sub acest regim a mãrfurilor prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã menţionate la art. 383.

B. Procedura declaraţiei simplificate

ART. 211
(1) La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modalitatea prevãzutã la art. 212, sa întocmeascã declaraţia de plasare sub un anumit regim într-o forma simplificata, când mãrfurile sunt prezentate biroului vamal.
(2) Declaraţia simplificata poate fi sub forma:
a) fie a unei declaraţii incomplete de tipul celei prevãzute la art. 210;
b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere de plasare sub regim.
Declaraţia trebuie sa conţinã datele prevãzutã la art. 210 alin. (1).
(3) În cazul în care aceasta procedura se aplica într-un antrepozit de tip D, declaraţia simplificata trebuie sa cuprindã şi felul mãrfurilor respective, în termeni suficient de precisi pentru a permite clasificarea lor imediata şi fãrã dubii şi pentru stabilirea valorii lor în vama.
(4) Procedura prevãzutã la alin. (1) şi (2) nu se aplica în cazul antrepozitului de tip F şi nici la plasarea sub regim, în orice tip de antrepozit, a mãrfurilor româneşti prevãzute de reglementãrile privind politica agricolã.
(5) Dispoziţiile alin. (2) lit. b) se aplica în cazul antrepozitului de tip B fãrã posibilitatea folosirii unui document comercial. Când documentul administrativ nu conţine toate datele prevãzute în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, acestea sunt prezentate în cererea insotitoare.
ART. 212
(1) Cererea prevãzutã la art. 211 alin. (1) se face în scris şi trebuie sa conţinã toate elementele necesare pentru acordarea autorizaţiei.
În situaţia în care condiţiile permit, cererea poate fi înlocuitã de o cerere globalã care sa acopere operaţiunile desfãşurate într-o perioada de timp.
(2) Autorizaţia prevãzutã la art. 211 alin. (1) se acorda celui interesat cu condiţia ca regularitatea operaţiunilor sa nu fie afectatã.
(3) Autorizaţia este refuzatã, în principiu, în cazul în care:
a) nu sunt oferite garanţiile necesare pentru buna desfãşurare a operaţiunilor;
b) persoana interesatã efectueazã numai în mod ocazional operaţiuni de plasare sub regim;
c) persoana respectiva a sãvârşit o încãlcare grava sau încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale.
(4) Fãrã a aduce atingere art. 36 din Codul vamal, autorizaţia poate fi revocatã în situaţia în care se constata situaţiile prevãzute la alin. (3).
(5) În situaţia în care persoana interesatã a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiazã de simplificarile prevãzute de reglementãrile vamale, autoritatea vamalã examineazã numai criteriile prevãzute la alin. (3) lit. b). Toate celelalte criterii sunt considerate ca fiind îndeplinite.
ART. 213
(1) Autorizaţia cuprinde modalitãţile specifice pentru funcţionarea procedurii şi, în special, biroul de plasare sub regim.
(2) În cazul acestei proceduri nu este necesarã depunerea unei declaraţii suplimentare.

C. Procedura de vamuire la domiciliu

ART. 214
(1) Autorizaţia pentru folosirea procedurii de vamuire la domiciliu se acorda în condiţiile şi în modalitãţile prevãzute la alin. (2) şi la art. 215 şi 216.
(2) Procedura de vamuire la domiciliu nu se aplica în cazul antrepozitului de tip B sau F şi nici pentru plasarea în oricare tip de antrepozit vamal a mãrfurilor româneşti prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã.
(3) Dispoziţiile art. 212 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 215
(1) Pentru a permite autoritãţii vamale sa se asigure de desfãşurarea corecta a operaţiunilor, titularul autorizaţiei este obligat ca, la sosirea mãrfurilor la locul desemnat în acest scop, sa:
a) notifice biroului vamal de control a operaţiunii sosirea mãrfurilor în forma şi modalitatea prevãzutã de cãtre acesta;
b) efectueze înscrierea în evidente a mãrfurilor;
c) ţinã la dispoziţia biroului vamal de control toate documentele referitoare la plasarea mãrfurilor sub regim.
Înregistrarea prevãzutã la lit. b) trebuie sa conţinã cel puţin anumite date folosite pentru identificarea mãrfurilor din punct de vedere comercial, inclusiv cantitatea.
(2) Dispoziţiile art. 208 alin. (5) se aplica, în mod corespunzãtor, şi acestei proceduri.
ART. 216
Autorizaţia prevãzutã la art. 214 stabileşte modalitãţile specifice pentru funcţionarea procedurii şi stabileşte în special:
a) mãrfurile la care se aplica;
b) forma obligaţiilor prevãzute la art. 215;
c) momentul acordãrii liberului de vama.
Pentru aceasta procedura nu este necesarã o declaraţie suplimentarã.

Paragraful 2
Plasarea sub regimul de perfecţionare activa, de transformare sub control vamal sau de admitere temporarã

A. Declaraţia incompleta.

ART. 217
(1) Declaraţia de plasare sub un regim vamal economic, altul decât perfecţionarea pasiva sau antrepozitarea vamalã, pe care biroul vamal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, trebuie sa respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.
(2) Dispoziţiile art. 197, 198 şi 201 se aplica în mod corespunzãtor.
(3) În cazul plasarii sub regimul de perfecţionare activa, sistemul cu rambursare, dispoziţiile art. 199 şi 200 se aplica în mod corespunzãtor.

B. Procedura declaraţiei simplificate şi de vamuire la domiciliu.

ART. 218
Dispoziţiile art. 202-209 şi 212 se aplica în mod corespunzãtor mãrfurilor declarate pentru regimurile vamale economice prevãzute în prezentul paragraf.

Paragraful 3
Mãrfuri declarate pentru regimul de perfecţionare pasiva

ART. 219
Dispoziţiile art. 222-232 care se aplica mãrfurilor declarate pentru export se aplica în mod corespunzãtor şi mãrfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecţionare pasiva.

Paragraful 4
Dispoziţii comune

ART. 220
În situaţia în care doua sau mai multe autorizaţii cu privire la regimurile vamale economice se aproba aceleiaşi persoane şi unul dintre aceste regimuri este încheiat prin plasarea sub un alt regim, folosind procedura de vamuire la domiciliu, nu este necesarã o declaraţie suplimentarã.

SECŢIUNEA a 2-a
Încheierea unui regim vamal economic

ART. 221
(1) În cazul încheierii unui regim vamal economic, altul decât perfecţionarea pasiva şi antrepozitarea vamalã, se pot aplica procedurile simplificate pentru punere în libera circulaţie, export şi reexport. În cazul reexportului, dispoziţiile art. 222-232 se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Procedurile simplificate prevãzute la art. 196-209 se pot aplica şi în cazul punerii în libera circulaţie a mãrfurilor aflate sub regimul de perfecţionare pasiva.
(3) În cazul încheierii regimului de antrepozitare vamalã se pot autoriza procedurile simplificate prevãzute pentru punere în libera circulaţie, export sau reexport.
Cu toate acestea:
a) pentru mãrfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;
b) pentru mãrfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplica numai declaraţia incompleta sau procedura declaraţiei simplificate;
c) eliberarea unei autorizaţii pentru un antrepozit de tip D implica aplicarea automatã a procedurii de vamuire la domiciliu pentru punerea în libera circulaţie. Aceasta procedura nu se poate aplica în cazurile în care persoana interesatã doreşte sa beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fãrã controlul fizic al mãrfurilor. În acest caz, pot fi folosite alte proceduri care presupun prezentarea mãrfurilor la vama;
d) nu se aplica proceduri simplificate mãrfurilor româneşti prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã.

CAP. IV
Declaraţia de export

ART. 222
(1) Formalitãţile care se efectueazã la biroul vamal de export conform art. 464 pot fi simplificate în conformitate cu dispoziţiile din prezentul capitol.
(2) Dispoziţiile art. 465 şi 466, şi când este cazul, prevederile art. 471-476 se aplica în mod corespunzãtor şi prezentului capitol.
(3) În situaţia în care reglementãrile vamale prevãd utilizarea unui alt document de înlocuire a exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu, prevederile acestui capitol se aplica în mod corespunzãtor acestui document.

SECŢIUNEA 1
Declaraţia incompleta

ART. 223
(1) Declaraţia de export pe care biroul vamal o poate accepta la cererea declarantului, trebuie sa respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.
(2) Dispoziţiile art. 197-201 se aplica în mod corespunzãtor declaraţiilor de export.
ART. 224
(1) În cazul aplicãrii dispoziţiilor art. 451, declaraţia suplimentarã sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal în a cãrui raza de competenta se afla domiciliul exportatorului.
(2) Declaraţia incompleta menţioneazã biroul vamal la care urmeazã a fi depusa declaraţia suplimentarã sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declaraţia incompleta trimite exemplarele 1 şi 2 la biroul vamal la care se depune declaraţia suplimentarã sau de înlocuire.

SECŢIUNEA a 2-a
Procedura declaraţiei simplificate

ART. 225
(1) La cererea scrisã, conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modul stabilit la art. 203-204 aplicate în mod corespunzãtor, sa întocmeascã declaraţia de export într-o forma simplificata când mãrfurile sunt prezentate biroului vamal.
(2) Fãrã a se inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 151 şi art. 231 declaraţia simplificata are forma declaraţiei vamale în detaliu şi conţine cel puţin datele pentru declaraţia simplificata prevãzute în anexa nr. 7. Dispoziţiile art. 197-201 se aplica în mod corespunzãtor.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedura de vamuire la domiciliu

ART. 226
Autorizaţia de a folosi procedura de vamuire la domiciliu se acorda în urma unei cereri scrise, în condiţiile şi modalitãţile prevãzute la art. 227, oricãrei persoane, denumita în continuare exportator agreat, care doreşte sa efectueze formalitãţile de export la domiciliul sau sau în alte locuri desemnate sau aprobate de cãtre autoritatea vamalã.
ART. 227
Dispoziţiile art. 206-207 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 228
(1) Înainte de expedierea mãrfurilor din locurile prevãzute la art. 226, exportatorul agreat este obligat:
a) sa comunice biroului vamal de export fiecare expediere, prin depunerea unei declaraţii simplificate conform prevederilor art. 225;
b) sa ţinã la dispoziţia autoritãţii vamale toate documentele a cãror prezentare poate fi necesarã pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementeazã exportul de mãrfuri.
(2) La cererea sa exportatorul agreat poate depune în locul declaraţiei vamale simplificate o declaraţie vamalã de export completa. În acest caz nu mai este necesarã depunerea unei declaratii suplimentare, conform prevederilor art. 97 alin. (4) din Codul vamal.
(3) În anumite situaţii speciale, justificate de felul mãrfurilor respective şi de ritmul accelerat al operaţiunilor de export, autoritatea vamalã îl poate dispensa pe exportatorul agreat de obligaţia depunerii unei declaraţii simplificate la biroul vamal de export pentru fiecare expediere de marfa. Aceasta dispensa se acorda, înainte de expedierea mãrfurilor din locurile prevãzute la art. 226 şi în termenele prevãzute la art. 455 şi art. 456, dacã:
a) exportatorul agreat notifica pe cale electronica biroului vamal, fiecare expediere şi furnizeazã toate informaţiile considerate necesare pentru efectuarea unei analize de risc efective anterioare plecãrii mãrfurilor şi pentru ca autoritatea vamalã sa-şi exercite, dacã este cazul, dreptul de a verifica mãrfurile înainte de acordarea liberului de vama;
b) exportatorul agreat înregistreazã expedierea în evidentele sale. O astfel de înregistrare poate fi înlocuitã cu orice alta formalitate care asigura garanţii similare acceptate de autoritatea vamalã. Înregistrarea trebuie sa menţioneze data efectuãrii acesteia şi datele din anexa nr. 7 prevãzute pentru procedura de vamuire la domiciliu. Dispoziţiile art. 223 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(4) În cazul prevãzut la alin. (3), autoritatea vamalã este obligatã sa se asigure ca sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbul de informaţii între biroul vamal de export şi alte birouri vamale.
ART. 229
(1) Pentru a verifica dacã mãrfurile au pãrãsit efectiv teritoriul vamal al României, exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu este folosit ca dovada a iesirii. În autorizaţie se menţioneazã ca exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu trebuie sa fie autentificat, prin certificare, în prealabil.
(2) Autentificarea prealabilã se efectueazã într-unul dintre urmãtoarele moduri:
a) rubrica A se stampileaza în prealabil cu ştampila biroului vamal şi se semneazã de cãtre un funcţionar al acelui birou desemnat în acest scop;
b) exportatorul agreat stampileaza declaraţia folosind o ştampila specialã conform modelului indicat în anexa nr. 11.
Aceasta ştampila poate fi preimprimata pe formulare în cazul în care tipãrirea este încredinţatã unei imprimerii aprobatã în acest scop.
(3) Înainte de expedierea mãrfurilor, exportatorul agreat este obligat sa efectueze formalitãţile prevãzute la art. 228 şi sa indice pe exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu datele cuprinse în anexa nr. 7.
(4) Rubrica 44 a exemplarului 3, completat conform prevederilor alin. (2), trebuie sa cuprindã numãrul autorizaţiei şi denumirea biroului vamal emitent.
ART. 230
(1) În autorizaţia prevãzutã la art. 226 se stabilesc modalitãţile specifice pentru aplicarea procedurii şi în mod special:
a) mãrfurile la care se aplica;
b) forma obligaţiilor prevãzute la art. 228;
c) procedura acordãrii liberului de vama. Când biroul vamal de export aplica prevederile art. 471-476, acordarea liberului de vama se face potrivit art. 472;
d) conţinutul exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu şi mijloacele prin care urmeazã a fi validat;
e) procedura de prezentare a declaraţiei suplimentare şi termenul în care aceasta trebuie depusa.
(2) Autorizaţia include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate mãsurile necesare pentru a asigura integritatea ştampilei speciale sau a formularelor imprimate în prealabil cu ştampila biroului vamal de export sau imprimarea ştampilei speciale.

SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii comune secţiunilor 2 şi 3

ART. 231
(1) În locul declaraţiei vamale în detaliu, autoritatea vamalã poate aproba folosirea unui document comercial sau administrativ ori a altui suport.
(2) Documentul sau suportul prevãzut la alin. (1) cuprinde cel puţin datele prevãzute în anexa nr. 7 şi este însoţit de o cerere de export. În cazul în care situaţia permite, autoritatea vamalã poate accepta ca aceasta cerere sa fie înlocuitã cu o cerere globalã care sa acopere operaţiunile de export ce urmeazã a fi efectuate pe o perioada determinata, cu condiţia ca titularul sa furnizeze autoritãţii vamale orice informaţie pe care aceasta o considera necesarã pentru efectuarea unei analize de risc eficiente, înainte de expedierea mãrfurilor şi când este cazul, dreptul sau de a verifica mãrfurile. Pe documentul sau suportul utilizat se menţioneazã aceasta autorizaţie.
(3) Documentul comercial sau administrativ constituie dovada iesirii de pe teritoriul vamal al României, la fel ca şi exemplarul 3 din declaraţia vamalã în detaliu. În cazul folosirii altor suporturi, mãsurile referitoare la avizarea iesirii se stabilesc de autoritatea vamalã.
ART. 232
(1) Autoritatea Nationala a Vamilor poate dispune şi alte simplificari, în plus fata de procedurile prevãzute în Secţiunile 2 şi 3, cu respectarea principiilor stabilite de Codul vamal.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1), datele pe care autoritatea vamalã le considera necesare, pentru efectuarea eficienta a analizei de risc, înainte de expedierea mãrfurilor şi, când este cazul, dreptul sau de a examina mãrfurile, este necesar sa fie puse la dispoziţia acesteia.

PARTEA II
DESTINAŢII VAMALE

TITLUL I
PUNERE ÎN LIBERA CIRCULAŢIE

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 233
(1) În situaţia în care mãrfurile româneşti exportate pe baza unui carnet ATA se întorc în teritoriul vamal al României, punerea în libera circulaţie a acestor mãrfuri poate fi efectuatã pe baza carnetului ATA.
(2) În acest caz biroul vamal unde mãrfurile sunt puse în libera circulaţie efectueazã urmãtoarele formalitãţi:
a) verifica datele ce figureazã în rubricile de la A la G a voletului de reimport;
b) completeazã cotorul şi rubrica H a voletului de reimport;
c) retine voletul de reimport.
(3) În situaţia în care formalitãţile privind verificarea şi încheierea exportului temporar de mãrfuri româneşti sunt îndeplinite la un alt birou vamal decât cel de intrare, mãrfurile sunt transportate între cele doua birouri vamale fãrã nici un fel de formalitãţi.

CAP. II
Destinaţia finala

ART. 234
(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplica pentru mãrfurile care sunt puse în libera circulaţie beneficiind de tratament tarifar favorabil sau cãrora li se aplica taxe vamale reduse sau zero datoritã destinaţiei lor finale şi fac obiectul supravegherii vamale cu privire la respectarea destinaţiei.
(2) În sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) contabilitate - orice date comerciale, fiscale sau alte date contabile ale titularului sau ţinute în numele acestuia;
b) evidente - datele care conţin ansamblul informaţiilor şi elementelor tehnice necesare pe orice suport, pentru ca autoritatea vamalã sa poatã asigura supravegherea şi controlul regimului.
ART. 235
(1) În situaţia în care mãrfurile fac obiectul supravegherii vamale ca urmare a destinaţiei lor finale, acordarea tratamentului tarifar favorabil conform prevederilor art. 49 din Codul vamal se face pe baza unei autorizaţii scrise.
Autorizaţia este necesarã pentru asigurarea supravegherii vamale când mãrfurile sunt puse în libera circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero ca urmare a utilizãrii lor conform unei destinaţii finale şi când potrivit dispoziţiilor legale în vigoare mãrfurile trebuie sa rãmânã sub supraveghere vamalã conform prevederilor art. 104 din Codul vamal.
(2) Cererea de autorizare se înainteazã în scris, folosind modelul din anexa nr. 12, la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta mãrfurilor li se atribuie o destinaţie finala. În cazul în care operaţiunea se desfãşoarã pe raza mai multor regionale vamale, cererea se depune la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta se afla contabilitatea principala a solicitantului, care faciliteazã controlul pe baza de audit. Autoritatea vamalã poate permite reînnoirea sau modificarea autorizaţiei pe baza unei simple cereri în scris.
(3) Cererea de autorizare poate fi facuta printr-o declaraţie vamalã pentru punerea în libera circulaţie întocmitã în scris sau prin procedee informatice, în procedura normalã, cu îndeplinirea cumulativa a urmãtoarelor condiţii:
a) cererea sa implice un singur birou vamal;
b) solicitantul sa atribuie mãrfurilor, în totalitate, numai destinaţia finala declarata;
c) sa se asigure desfãşurarea corecta a operaţiunilor.
(4) În cazul în care autoritatea vamalã considera ca informaţiile care figureazã în cerere sunt insuficiente, aceasta poate cere solicitantului informaţii suplimentare.
În special, când cererea este facuta prin depunerea declaraţiei vamale, autoritatea vamalã poate solicita ca aceasta sa fie însoţitã de un document întocmit de declarant care sa conţinã cel puţin urmãtoarele informaţii, dacã acestea nu sunt înscrise pe declaraţia vamalã:
a) numele şi adresa solicitantului, declarantului şi operatorului;
b) natura destinaţiei finale;
c) descrierea tehnica a mãrfurilor şi a produselor rezultate în urma atribuirii destinaţiei finale şi modalitatea de a le identifica;
d) rata estimatã a randamentului sau modul de stabilire a acestei rate;
e) termenul prevãzut pentru a atribui mãrfurilor destinaţia finala;
f) locul în care mãrfurilor li se atribuie destinaţia finala.
(5) Direcţia regionala vamalã elibereazã autorizaţia în termen de 30 de zile şi trimite un exemplar birourilor vamale interesate.
(6) Solicitantul este informat în legatura cu decizia de acordare a autorizaţiei sau în legatura cu motivele respingerii cererii în termen de 30 zile de la depunerea cererii sau de la primirea de cãtre autoritatea vamalã a informaţiilor care lipsesc şi care au fost solicitate în mod suplimentar.
ART. 236
(1) Autorizaţia al carei model figureazã în anexa nr. 12 se acorda persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) activitãţile avute în vedere sunt conforme cu destinaţia finala declarata şi cu dispoziţiile referitoare la transferul de mãrfuri şi, de asemenea, este asigurata desfãşurarea corecta a operaţiunilor;
b) solicitantul autorizaţiei oferã toate garanţiile necesare pentru desfãşurarea corecta a operaţiunilor ce trebuie efectuate şi se obliga sa atribuie mãrfurilor, parţial sau total, destinaţia finala declarata sau sa le transfere şi sa prezinte dovada acestei atribuiri sau a transferului, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; de asemenea, acesta se obliga sa nu întreprindã acţiuni incompatibile cu scopul economic al destinaţiei finale avut în vedere şi sa informeze autoritatea vamalã competenta asupra tuturor elementelor care pot avea efecte asupra autorizaţiei;
c) este asigurata supravegherea vamalã, iar mãsurile administrative pe care trebuie sa le ia autoritatea vamalã nu trebuie sa fie disproportionate fata de necesitãţile economice în cauza;
d) sunt ţinute şi pãstrate evidente corespunzãtoare;
e) se depune o garanţie corespunzãtoare atunci când autoritatea vamalã considera ca aceasta este necesarã.
(2) La depunerea unei cereri potrivit art. 235 alin. (3), autorizaţia se acorda persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României prin acceptarea declaraţiei vamale şi cu respectarea celorlalte condiţii prevãzute la alin. (1).
(3) Autorizaţia conţine, dacã sunt necesare, urmãtoarele elemente:
a) identificarea titularului autorizaţiei;
b) codul din N.C. sau din Tariful Vamal Integrat Roman, tipul şi descrierea mãrfurilor, operaţiunile prin care se atribuie mãrfurilor destinaţia finala declarata şi dispoziţiile privind rata de randament;
c) mijloacele şi metodele de identificare şi de control vamal, incluzând modalitãţile de stocare în comun a mãrfurilor pentru care se aplica, în mod corespunzãtor, prevederile art. 393 alin. (2)-(4), precum şi modalitãţile de stocare a amestecurilor de produse aflate sub supraveghere vamalã în ceea ce priveşte destinaţia finala, clasificate la Cap. 27 şi 29 din Nomenclatura Combinata sau de stocare a unor astfel de produse cu uleiuri brute din petrol clasificate la subpozitia tarifara 270900 din Nomenclatura Combinata;
d) termenul în care mãrfurilor trebuie sa li se atribuie destinaţia finala declarata;
e) birourile vamale unde se declara mãrfurile pentru punerea în libera circulaţie şi birourile de control al regimului;
f) locurile unde mãrfurilor trebuie sa li se atribuie destinaţia finala declarata;
g) garanţia care trebuie constituitã, când este cazul;
h) durata de valabilitate a autorizaţiei;
i) posibilitatea de transfer a mãrfurilor, când este cazul;
j) aranjamentele simplificate pentru transferul mãrfurilor, când este cazul;
k) procedurile simplificate autorizate potrivit art. 98 din Codul vamal, când este cazul;
l) mijloacele de comunicare - adresa, telefon, persoana de contact.
În cazul stocãrii amestecurilor de produse prevãzute la lit. c), dacã produsele nu se clasifica la acelaşi cod tarifar din N. C. nu prezintã aceeaşi calitate comercialã şi nu au aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice, stocarea amestecurilor poate fi autorizata numai dacã acestea sunt în întregime destinate a fi supuse unuia din tratamentele specifice prevãzute în nota complementara nr. 4 de la capitolul 27 din N.C.
(4) Autorizaţia este valabilã de la data emiterii sau de la orice alta data ulterioara menţionatã în autorizaţie şi nu poate depãşi trei ani cu excepţia cazurilor temeinic justificate.
ART. 237
(1) Autoritatea vamalã poate emite o autorizaţie retroactivã care intra în vigoare de la data depunerii cererii.
(2) Dacã cererea se referã la reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiune şi aceleaşi mãrfuri, se poate acorda autorizaţia cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizaţia iniţialã.
(3) În circumstanţe excepţionale, efectul retroactiv al unei autorizaţii se poate întinde pe o perioada care nu poate depãşi un an înainte de data depunerii cererii, cu condiţia sa existe o necesitate economicã doveditã şi cu condiţia ca:
a) cererea sa nu fie legatã de o încercare de înşelãciune sau de o neglijenţa evidenta;
b) din evidentele contabile ale solicitantului sa rezulte faptul ca cerinţele regimului pot fi considerate îndeplinite şi ca, atunci când este cazul, pentru a evita substituirea, mãrfurile pot fi identificate pentru perioada respectiva, iar aceste evidente permit verificarea regimului;
c) toate formalitãţile necesare pentru regularizarea situaţiei mãrfurilor sa poatã fi îndeplinite, inclusiv, dacã este cazul, invalidarea declaraţiei.
ART. 238
Expirarea autorizaţiei nu afecteazã mãrfurile care erau în libera circulaţie în baza autorizaţiei respective înainte de expirarea ei.
ART. 239
(1) Transferul mãrfurilor între diferite locuri menţionate în aceeaşi autorizaţie se poate face fãrã nici un fel de formalitãţi vamale.
(2) În situaţia în care transferul mãrfurilor se realizeazã între doi titulari de autorizaţie se foloseşte formularul de control T5R prevãzut în anexa nr. 13.
(3) În cazul prevãzut la alin. (2) cedentul completeazã formularul de control T5R în trei exemplare - un original şi doua copii -, care trebuie sa cuprindã:
a) în rubrica A "Biroul de plecare" adresa biroului vamal menţionat în autorizaţia cedentului;
b) în rubrica 2, numele, adresa completa şi numãrul de autorizaţie a cedentului;
c) în rubrica 8, numele, adresa completa şi numãrul de autorizaţie a cesionarului;
d) în rubrica "Nota importanta" şi în rubrica B textul trebuie sa fie bifat;
e) în rubricile 31 şi 33, descrierea mãrfurilor la momentul transferului, inclusiv numãrul de articole şi codul tarifar corespunzãtor din Nomenclatura Combinata;
f) în rubrica 38, greutatea neta a mãrfurilor;
g) în rubrica 103, cantitatea neta a mãrfurilor în litere;
h) în rubrica 104, dupã bifarea rubricii "Altele (specificaţii)" cu litere mari de tipar, menţiunea DESTINAŢIE FINALA: MĂRFURI PENTRU CARE OBLIGAŢIILE SUNT TRANSFERATE CESIONARULUI (ART. 239 DIN REGULAMENTUL VAMAL);
i) în rubrica 106, elementele de taxare aplicate mãrfurilor importate, numãrul de înregistrare şi data declaraţiei de punere în libera circulaţie, numele şi adresa biroului vamal la care a fost completatã declaraţia.
(4) Cedentul trimite setul complet de exemplare de control T5R cesionarului, iar acesta anexeazã originalul documentului comercial care indica data primirii mãrfurilor la setul de exemplare de control T5R şi prezintã toate aceste documente biroului vamal stabilit în autorizaţia sa. În caz de surplus, lipsa sau substituire de mãrfuri sau orice alt fel de nereguli cesionarul trebuie sa informeze imediat biroul vamal.
(5) Biroul vamal menţionat în autorizaţia cesionarului, dupã ce a verificat documentele comerciale corespunzãtoare, completeazã rubrica "J", indica data primirii de cãtre cesionar pe exemplarul original T5R şi aplica data şi ştampila pe original în rubrica "J" şi pe cele doua copii în rubrica "E". Biroul vamal retine copia 2 pentru evidenta sa şi returneazã originalul şi copia 1 cesionarului.
(6) Cesionarul retine copia 1 pentru evidenta sa şi trimite originalul cedentului pentru ca acesta sa îl retina pentru evidenta sa.
(7) Birourile vamale între care se efectueazã transferul pot folosi proceduri simplificate potrivit dispoziţiilor privind utilizarea exemplarului de control T5R.
(8) În situaţia în care birourile vamale considera ca buna desfãşurare a operaţiunilor este asigurata, ele pot permite efectuarea transferului de mãrfuri între doi titulari de autorizaţie fãrã folosirea exemplarului de control T5R.
(9) Dupã primirea mãrfurilor, cesionarul isi asuma obligaţiile cuprinse în prezentul capitol cu privire la mãrfurile transferate.
(10) Cedentul este degrevat de obligaţiile sale când sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) cesionarul a primit mãrfurile şi a fost informat ca mãrfurile pentru care obligaţiile au fost transferate fac obiectul unui control vamal în ceea ce priveşte destinaţia lor finala;
b) controlul vamal a fost preluat de biroul vamal al cesionarului; cu excepţia cazurilor în care autoritatea vamalã procedeazã altfel, controlul vamal are loc dupã ce mãrfurile au fost înregistrate în evidentele cesionarului.
ART. 240
(1) În cazul transferului de materiale în vederea întreţinerii sau repararii avioanelor efectuate de companii aeriene angajate în traficul internaţional, fie potrivit condiţiilor acordurilor de schimb, fie pentru nevoile proprii ale companiilor aeriene, în locul documentului de control T5-R se poate folosi o scrisoare de trasura pentru transport aerian sau un alt document echivalent.
(2) Scrisoarea de trasura pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie sa conţinã cel puţin urmãtoarele date:
a) denumirea companiei aeriene expeditoare;
b) numele aeroportului de plecare;
c) denumirea companiei aeriene destinatare;
d) numele aeroportului de destinaţie;
e) descrierea materialelor;
f) numãrul de articole.
Datele menţionate la lit. a)-f) pot fi indicate în forma codificata sau prin referire la un document anexat.
(3) Scrisoarea de transport aerian sau documentul echivalent trebuie sa conţinã pe fata urmãtoarea menţiune cu litere mari de tipar: DESTINAŢIE FINALA.
(4) Compania aerianã expeditoare retine un exemplar al scrisorii de transport aerian sau al documentului echivalent pentru evidentele sale şi pãstreazã o alta copie la dispoziţia biroului vamal de plecare.
Compania aerianã destinatara retine un exemplar al scrisorii de transport internaţional sau al documentului echivalent pentru evidentele sale şi pãstreazã o alta copie la dispoziţia biroului vamal de destinaţie.
(5) Materialele intacte şi copiile scrisorilor de transport aerian sau ale documentului echivalent se transmit companiei aeriene destinatare în locurile agreate de autoritatea vamalã. Compania aerianã destinatara înscrie materialele în evidentele sale.
(6) Obligaţiile care decurg din prevederile alin. (2)-(5) sunt transferate de la compania aerianã expeditoare la compania aerianã destinatara la momentul în care materialele intacte şi copiile scrisorii de transport aerian sau ale documentului echivalent sunt transmise celei din urma.
ART. 241
(1) Autoritatea vamalã poate aproba, în condiţii stabilite, exportul sau distrugerea mãrfurilor.
(2) În cazul exportului de produse agricole, în rubrica 44 a declaraţiei vamale în detaliu sau în orice alt document folosit trebuie sa fie prevãzutã urmãtoarea menţiune cu litere mari de tipar: ART. 241 din REGULAMENTUL VAMAL NR. ... DESTINAŢIE FINALA: MĂRFURI DESTINATE EXPORTULUI - NU SE APLICA PRIMA LA EXPORT.
(3) În situaţia în care mãrfurile se exporta, ele trebuie sa fie considerate ca fiind mãrfuri strãine din momentul acceptãrii declaraţiei vamale de export.
(4) În cazul distrugerii, deşeurile şi rebuturile rezultate trebuie sa primeascã o destinaţie vamalã prevãzutã pentru mãrfurile strãine. Deşeurile şi rebuturile se afla sub supraveghere vamalã pana în momentul definitivãrii statutului lor vamal.
ART. 242
În situaţia în care autoritatea vamalã considera ca utilizarea mãrfurilor în alte scopuri decât cele prevãzute în autorizaţie este justificatã din motive economice, aceasta utilizare, alta decât exportul sau distrugerea, atrage naşterea datoriei vamale. Prevederile art. 230 din Codul vamal se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 243
(1) Mãrfurile prevãzute la art. 234 alin. (1) rãmân sub supraveghere vamalã şi sunt susceptibile de a fi supuse drepturilor de import pana în momentul în care:
a) li se atribuie pentru prima data destinaţia finala declarata;
b) sunt exportate, distruse sau primesc o alta destinaţie conform prevederilor art. 241-242.
Cu toate acestea, când mãrfurile pot fi utilizate, în mod repetat, conform destinaţiei finale declarate şi atunci când pentru a se evita orice abuzuri autoritatea vamalã considera ca este necesar, supravegherea vamalã poate fi menţinutã pe o perioada care nu poate depãşi doi ani de la data primei atribuiri a destinaţiei finale declarate.
(2) Deşeurile şi rebuturile care rezulta din prelucrarea sau transformarea mãrfurilor şi pierderile normale se considera ca fiind mãrfuri cãrora li s-a atribuit destinaţia finala.
(3) În cazul deşeurilor şi rebuturilor rezultate în urma distrugerii mãrfurilor, supravegherea vamalã se încheie când acestora li se atribuie o destinaţie vamalã acceptatã.
ART. 244
(1) Mãrfurile importate, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în baza unor reglementãri speciale care au prevãzut scutirea de la plata unor drepturi de import ca urmare a destinaţiei lor finale rãmân sub supraveghere vamalã şi sunt susceptibile de a fi supuse drepturilor de import o perioada de 5 ani de la data înregistrãrii declaraţiei vamale de import cu excepţia situaţiilor în care reglementãrile speciale nu prevãd altfel.
(2) Cu toate acestea nu se considera schimbare de destinaţie şi nu se datoreazã drepturi de import în cazul exportului mãrfurilor prevãzute la alin. (1) cãtre furnizorul iniţial şi în cazul distrugerii acestora sub control vamal, potrivit legii.

CAP. III
Gestionarea mãsurilor tarifare

ART. 245
(1) În mãsura în care nu exista dispoziţii contrare, când se deschid contingente tarifare acestea sunt gestionate de autoritatea vamalã în ordinea cronologicã a datei la care au fost acceptate declaraţiile vamale de punere în libera circulaţie.
(2) În situaţia în care se accepta o declaraţie vamalã de punere în libera circulaţie ce conţine o cerere valabilã din partea declarantului de a beneficia de un contingent tarifar, cantitatea din contingentul tarifar care corespunde nevoilor sale este alocata dupã ce în prealabil a fost verificata îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 198 alin. (2) şi (3).
(3) Alocarile se acorda de la data acceptãrii declaraţiilor de punere în libera circulaţie în mãsura în care soldul contingentelor tarifare respective permite acest lucru. Prioritãţile se stabilesc în ordine cronologicã.
(4) În situaţia în care cantitãţile solicitate dintr-un contingent tarifar depãşesc soldul disponibil, alocarea se face proporţional, în funcţie de cantitãţile solicitate.
(5) Declaraţiile vamale acceptate de cãtre autoritatea vamalã pe 1, 2 sau 3 ianuarie se considera ca fiind acceptate în prima zi lucrãtoare.
(6) În situaţia în care se deschide un nou contingent tarifar solicitarile sunt luate în considerare dupã a 11-a zi lucrãtoare de la data publicãrii actului normativ prin care s-a instituit contingentul tarifar.
(7) Dacã o declaraţie de punere în libera circulaţie pentru mãrfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar este invalidata cererea de alocare corespunzãtoare mãrfurilor respective se anuleazã.
(8) Detaliile privind alocarile solicitate sunt tratate ca fiind confidenţiale.
(9) Un contingent tarifar este considerat critic atunci când 75% din volumul sau iniţial a fost epuizat.
(10) Prin exceptare de la alin. (9) un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale în cazul în care:
a) a fost deschis pentru o perioada mai mica de trei luni;
b) un alt contingent tarifar referitor la acelaşi produs, cu aceeaşi origine şi cu durata de valabilitate echivalenta cu contingentul tarifar în cauza - contingent tarifar echivalent - nu a fost deschis pe parcursul ultimilor doi ani;
c) un contingent tarifar echivalent deschis pe parcursul ultimilor doi ani a fost epuizat cel târziu în ultima zi a celei de a treia luni a duratei de valabilitate stabilitã sau avea un volum iniţial superior contingentului tarifar în cauza.
(11) Un contingent tarifar a cãrui singura finalitate este aplicarea unei mãsuri de salvgardare sau a unei mãsuri de retorsiune este considerat critic atunci când 75% din volumul sau iniţial a fost epuizat, indiferent dacã au fost deschise sau nu contingente tarifare echivalente pe parcursul ultimilor doi ani.
(12) Modalitãţile practice de alocare a contingentelor tarifare se stabilesc prin ordin comun al ministerelor cu competenta în domeniu.

CAP. IV
Statutul vamal al mãrfurilor

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 246
(1) Toate mãrfurile de pe teritoriul vamal al României se considera mãrfuri româneşti dacã nu se stabileşte ca ele nu au statut romanesc, în mãsura în care se respecta prevederile art. 198 din Codul vamal.
(2) Nu sunt considerate mãrfuri româneşti urmãtoarele:
a) mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României conform prevederilor art. 63 din Codul vamal;
b) mãrfurile aflate în depozit temporar sau într-o zona libera supusã controlului de tip I sau într-un antrepozit liber;
c) mãrfurile plasate sub un regim suspensiv sau într-o zona libera supusã controlului de tip II.

SECŢIUNEA a 2-a
Dovada statutului romanesc

ART. 247
(1) În sensul prezentei secţiuni, prin birou competent se înţelege autoritatea vamalã care atesta statutul romanesc al mãrfurilor.
(2) Fãrã a aduce atingere mãrfurilor plasate sub regimul de tranzit, dovada statutului romanesc al mãrfurilor nu poate fi stabilitã decât printr-unul din urmãtoarele mijloace:
a) printr-unul din documentele prevãzute la art. 248-252;
b) în conformitate cu modalitãţile prevãzute la art. 253-254.
(3) În situaţia în care documentele sau modalitãţile prevãzute în alin. (2) sunt utilizate pentru mãrfurile româneşti care sunt puse în ambalaje care nu au statut romanesc, documentul care atesta statutul romanesc al mãrfurilor poarta menţiunea ambalaje N.
(4) În mãsura în care se îndeplinesc condiţiile de eliberare, documentele prevãzute în art. 249-255 se pot elibera ulterior. În acest caz, ele trebuie sa poarte urmãtoarea menţiune înscrisã cu roşu: eliberat ulterior.
ART. 248
(1) Dovada statutului romanesc al mãrfurilor este adusã prin prezentarea documentului T2L-R.
(2) Documentul T2L-R se întocmeşte pe formularul care corespunde exemplarului nr. 4 sau nr. 4/5 al declaraţiei vamale în detaliu. Acest formular poate fi completat, dacã este cazul, de unul sau mai multe formulare complementare, corespunzãtoare exemplarului nr. 4 sau 4/5 al declaraţiei vamale.
(3) Persoanele interesate vor înscrie sigla "T2L-R" în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a formularului şi sigla "T2L-R bis" în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a fiecãrui formular complementar utilizat.
(4) Listele de incarcatura, întocmite conform modelului din anexa nr. 14, pot fi utilizate, în locul formularelor complementare, ca parte descriptivã a documentului T2L-R.
ART. 249
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza orice persoana care îndeplineşte condiţiile art. 293 sa utilizeze ca liste de incarcatura, liste care nu îndeplinesc toate condiţiile prevãzute în anexele nr. 14 a) şi 14 b).
(2) Dispoziţiile art. 305 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 250
(1) Documentul T2L-R se întocmeşte într-un singur exemplar.
(2) La cererea persoanei interesate, documentul T2L-R şi, dupã caz, formularul complementar utilizat sau lista de incarcatura utilizata sunt vizate de biroul vamal. Viza se aplica pe cat posibil, în rubrica "C. Birou de plecare" şi conţine urmãtoarele menţiuni:
a) pentru documentul T2L-R, numele şi ştampila biroului vamal, semnatura lucrãtorului vamal, data vizei şi numãrul de înregistrare al declaraţiei de expediţie sau de export, atunci când este necesar;
b) pentru formularul complementar sau lista de incarcatura, numãrul de pe documentul T2L-R şi numele biroului vamal. În acest ultim caz, numãrul este însoţit de ştampila biroului vamal.
Aceste documente sunt transmise persoanei interesate.

Paragraful 1
Documente comerciale

ART. 251
(1) Dovada statutului romanesc al mãrfurilor este adusã, în condiţiile prevãzute în prezentul paragraf, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la aceste mãrfuri.
(2) Factura sau documentul de transport trebuie sa conţinã cel puţin numele şi adresa completa a expeditorului sau a persoanei interesate dacã aceasta nu este expeditor, numãrul, felul, mãrcile şi numerele coletelor, denumirea mãrfurilor, precum şi greutatea bruta în kilograme şi, dupã caz, numerele containerelor.
Persoana interesatã trebuie sa aplice pe document, în mod vizibil, sigla "T2L-R" însoţitã de semnatura olografã.
(3) Factura sau documentul de transport, completat corespunzãtor şi semnat de persoana interesatã se vizeazã, la cererea acestuia, de biroul vamal. Viza conţine numele şi ştampila biroului vamal, semnatura lucrãtorului vamal, data şi numãrul de înregistrare al declaraţiei de expediţie sau de export, atunci când este necesarã.
(4) În situaţia în care valoarea totalã a mãrfurilor româneşti înscrise în factura sau documentul de transport nu depãşeşte echivalentul sumei de 1000 euro, persoana interesatã nu este obligatã sa prezinte acest document biroului competent pentru vizare.
În acest caz, factura sau documentul de transport completat include, pe lângã datele prevãzute la alin. (2), denumirea biroului vamal.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplica numai dacã factura sau documentul de transport se referã doar la mãrfuri româneşti.
ART. 252
(1) Dovada statutului romanesc al mãrfurilor este data de manifestul companiei navale sau declaraţia pentru marfa.
(2) Manifestul conţine cel puţin urmãtoarele:
a) numele şi adresa completa a companiei navale;
b) identitatea navei;
c) locul şi data încãrcãrii mãrfurilor;
d) locul descãrcãrii mãrfurilor.
(3) Pentru fiecare transport în parte, manifestul conţine şi urmãtoarele:
a) referinta la conosament sau la alt document comercial;
b) numãrul, felul, mãrcile şi numerele coletelor;
c) denumirea mãrfurilor în funcţie de denumirea lor comercialã uzualã ce conţine enunturile necesare identificarii lor;
d) greutatea bruta în kilograme;
e) numerele containerelor, dacã este cazul;
f) sigla "C" - echivalenta cu "T2L-R" - sau sigla "N" pentru alte mãrfuri.
(4) Manifestul completat corespunzãtor şi semnat de compania navala este vizat, la cererea acesteia, de biroul vamal. Viza trebuie sa conţinã numele şi ştampila biroului vamal, semnatura unui funcţionar al acestui birou şi data vizei.

Paragraful 2
Alte dovezi proprii anumitor operaţiuni

ART. 253
(1) În situaţia în care mãrfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau sub acoperirea unui carnet ATA, declarantul, pentru a justifica statutul romanesc al mãrfurilor, poate sa aplice în mod vizibil, în rubrica rezervatã denumirii mãrfurilor, sigla "T2L-R", însoţitã de semnatura sa, pe toate voletele carnetului utilizat, înainte ca acesta sa fie prezentat pentru viza biroului de plecare. Sigla "T2L-R" se autentifica pe toate voletele pe care a fost aplicatã, prin ştampila şi semnatura lucrãtorului vamal de la biroul de plecare.
(2) În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA conţine atât mãrfuri româneşti, cat şi mãrfuri strãine, aceste doua categorii de mãrfuri trebuie sa fie indicate separat şi sigla "T2L-R" se aplica în asa fel încât sa fie identificate în mod clar mãrfurile româneşti.
ART. 254
Mãrfurile care nu sunt destinate scopurilor comerciale şi însoţesc cãlãtorii sau se afla în bagajele acestora, sunt considerate mãrfuri româneşti:
a) atunci când sunt declarate ca mãrfuri româneşti fãrã a exista dubii în privinta veridicitatii acestei declaraţii;
b) în celelalte cazuri, dupã modalitãţile menţionate în prezentul capitol.

SECŢIUNEA a 3-a
Dovada statutului romanesc al mãrfurilor, adusã de un expeditor agreat

ART. 255
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza orice persoana, denumita în continuare expeditor agreat, care îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 293 şi care justifica statutul romanesc al mãrfurilor cu un document T2L-R, conform art. 248 sau cu unul din documentele prevãzute de art. 251-252 şi numite în continuare documente comerciale, sa le utilizeze fãrã sa le prezinte pentru viza la biroul vamal.
(2) Dispoziţiile art. 294-298 se aplica în mod corespunzãtor autorizaţiei prevãzute la alin. (1).
ART. 256
Autorizaţia menţioneazã în special:
a) biroul împuternicit, în sensul art. 257 alin. (1), cu preautentificarea formularelor utilizate pentru întocmirea documentelor respective;
b) condiţiile în care expeditorul agreat trebuie sa justifice utilizarea formularelor respective;
c) categoriile sau transporturile de mãrfuri excluse;
d) termenul şi condiţiile în care expeditorul agreat informeazã biroul vamal pentru a-i permite acestuia sa efectueze, dacã este cazul, controlul înainte de plecarea mãrfurilor.
ART. 257
(1) Autorizaţia stabileşte ca fata documentelor comerciale respective sau rubrica "C. Biroul de plecare" de pe fata formularelor utilizate pentru întocmirea documentului T2L-R şi, dacã este cazul, a formularului sau formularelor complementare sa fie prevãzutã cu ştampila biroului prevãzut la art. 256 lit. a) şi cu semnatura funcţionarului acestui birou sau sa fie stampilata de cãtre expeditorul agreat cu o ştampila specialã conform cu modelul din anexa nr. 11. Aceasta ştampila poate fi preimprimata pe formulare, atunci când imprimarea este facuta de cãtre o tipografie agreatã în acest scop.
Dispoziţiile art. 310 se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Expeditorul agreat este obligat sa completeze formularul, sa-l semneze cel mai târziu în momentul expedierii mãrfurilor şi sa indice în rubrica "D. Controlat la biroul de plecare" a documentului T2L-R sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat, numele biroului vamal, data întocmirii documentului şi urmãtoarea menţiune: Expeditor agreat.
ART. 258
(1) Expeditorul agreat poate fi autorizat sa nu aplice semnatura pe documentele T2L-R sau pe documentele comerciale utilizate, stampilate cu ştampila specialã prevãzutã în art. 257 alin. (1) şi întocmite prin procedee informatice. Aceasta autorizaţie poate fi acordatã, cu condiţia ca expeditorul agreat sa fi transmis, în prealabil, autoritãţii vamale, un angajament scris prin care se declara responsabil de consecinţele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L-R sau a tuturor documentelor comerciale care au aplicatã ştampila specialã.
(2) Documentele T2L-R sau documentele comerciale trebuie sa conţinã, în locul semnãturii expeditorului agreat, urmãtoarea menţiune: Dispensa de semnatura.
ART. 259
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza companiile navale sa nu întocmeascã manifestul ce serveşte la justificarea statutului romanesc al mãrfurilor decât, cel mai târziu, a doua zi dupã plecarea navei şi, în toate cazurile, înaintea sosirii navei în portul de destinaţie.
(2) Autorizaţia nu este acordatã decât companiilor navale care în mod cumulativ:
a) îndeplinesc condiţiile art. 293;
b) utilizeazã sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informaţiile între porturile de plecare şi de destinaţie de pe teritoriul vamal al României;
c) opereazã un numãr semnificativ de cãlãtorii, dupã itinerarii cunoscute.
(3) Autorizaţia este valabilã în România şi nu se aplica decât operaţiunilor efectuate între porturile menţionate în autorizaţia respectiva.
(4) Simplificarea acordatã prin autorizaţia prevãzutã la alin. (1) se aplica astfel:
a) manifestul din portul de plecare este transmis prin procedee informatice portului de destinaţie;
b) compania navala înscrie pe manifest indicaţiile prevãzute la art. 252 alin. (2);
c) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat, la cerere, cel mai târziu a doua zi lucrãtoare care urmeazã plecãrii navei, biroului vamal din portul de plecare şi, în toate cazurile, înainte de sosirea navei în portul de destinaţie;
d) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat biroului vamal din portul de destinaţie;
e) biroul vamal din portul de plecare efectueazã, prin sistem de audit, controale pe baza analizei de risc;
(5) Fãrã a inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 286, 287 şi 352 şi ale Titlului IX din Codul vamal, compania navala notifica autoritãţii vamale orice infracţiune sau neregula, iar biroul vamal din portul de destinaţie informeazã, imediat ce este posibil, despre orice infracţiune sau neregula, biroul vamal din portul de plecare.
ART. 260
Expeditorul agreat este obligat sa facã o copie a fiecãrui document T2L-R sau a fiecãrui document comercial eliberat în baza prezentei secţiuni. Biroul vamal stabileşte modalitãţile conform cãrora copia respectiva este prezentatã pentru control şi este pastrata cel puţin doi ani.
ART. 261
Biroul vamal poate efectua asupra expeditorilor agreati orice control pe care îl considera necesar.

TITLUL II
TRANZITUL VAMAL

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 262
(1) Prevederile acestui capitol se aplica operaţiunilor de tranzit, cu excepţia cazurilor când se prevede altfel.
(2) În situaţia în care se exporta mãrfuri, acestea se plaseaza sub regimul de tranzit în unul din urmãtoarele cazuri:
a) dacã au fãcut obiectul formalitãţilor vamale de export în vederea acordãrii de restituiri în cadrul politicii agricole;
b) dacã sunt supuse mãsurilor de control în ceea ce priveşte destinaţia şi au fãcut obiectul formalitãţilor vamale la export în cadrul politicii agricole;
c) dacã beneficiazã de rambursarea sau remiterea drepturilor la import, cu condiţia ca sa fie exportate în afarã teritoriul vamal al României;
d) dacã, sub forma produselor compensatoare sau a mãrfurilor în aceeaşi stare au fãcut obiectul formalitãţilor la export ca încheiere a regimului de perfecţionare activa - sistemul cu restituire, în vederea rambursarii sau remiterii drepturilor.
(3) Lista mãrfurilor cu risc ridicat de frauda este cea stabilitã conform Convenţiei privind regimul de tranzit comun, încheiatã la Interlaken la 20 mai 1987 la care România a aderat prin <>Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 150/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 noiembrie 2005. Când o prevedere din prezentul regulament se referã la aceste mãrfuri, mãsura referitoare la mãrfurile cu risc ridicat de frauda se aplica numai atunci când cantitatea de mãrfuri depãşeşte minimul înscris în lista.
ART. 263
În sensul prezentului titlu prin termenii de mai jos se înţelege:
a) birou de plecare - biroul vamal unde se accepta declaraţia vamalã pentru plasarea mãrfurilor în regim de tranzit;
b) birou de destinaţie - biroul vamal unde mãrfurile plasate sub regimul de tranzit trebuie sa fie prezentate pentru a încheia regimul;
c) birou de garanţie - biroul, determinat de autoritatea vamalã, unde este constituitã o garanţie prin garant.
ART. 264
(1) Garanţia furnizatã de principalul obligat va fi valabilã pe tot teritoriul vamal al României.
(2) Pentru operaţiunile de tranzit pe care companiile de cale feratã nu le efectueazã în procedura simplificata, conform prevederilor art. 292, trebuie furnizatã o garanţie.
ART. 265
Caracteristicile formularelor utilizate în sistemul de tranzit, altele decât declaraţia vamalã în detaliu, sunt prevãzute în anexa nr. 15.
ART. 266
(1) În cadrul regimului de tranzit vamal, biroul vamal de frontiera efectueazã controlul vamal exterior al mijloacelor de transport şi verifica concordanta documentelor de tranzit vamal cu documentele de transport insotitoare.
(2) În caz de indicii temeinice de frauda biroul vamal procedeazã la controlul vamal al mãrfurilor în tranzit.
ART. 267
Declaraţia vamalã de tranzit vamal constituie titlu de creanta pentru plata datoriei vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintã mãrfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintã cu lipsuri ori substituiri.
ART. 268
Mãrfurile strãine aflate în regim de tranzit vamal care din cauze fortuite se valorifica pe teritoriul României sunt supuse plãţii datoriei vamale.

CAP. II
Funcţionarea regimului

SECŢIUNEA 1
Garanţia izolata

ART. 269
(1) Garanţia izolata trebuie sa acopere în totalitate cuantumul datoriei ce se poate naşte, calculatã pe baza nivelului taxelor celor mai ridicate aferente mãrfurilor în cauza.
Cu toate acestea, taxele care se iau în considerare la calcularea garanţiei izolate nu pot fi mai mici decât o taxa minima atunci când o asemenea taxa este inclusã în a 5-a coloana din lista mãrfurilor cu risc ridicat de frauda.
Dispoziţiile privind garanţia izolata se aplica în mod corespunzãtor şi pentru taxa pe valoarea adãugatã şi accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile autoritãţii vamale.
(2) Garanţia izolata prin depozit în numerar se constituie la biroul de plecare şi se ramburseazã, la cererea titularului, când regimul a fost descãrcat.
(3) Garanţia izolata furnizatã de un garant poate consta în utilizarea titlurilor de garanţie izolata a cãror valoare reprezintã echivalentul în lei al sumei de 7.000 euro/titlu, emisã de garant în beneficiul persoanei care acţioneazã în calitate de principal obligat. Responsabilitatea garantului este angajata pana la concurenta echivalentului în lei al sumei de 7.000 euro pentru fiecare titlu.
ART. 270
(1) Garanţia izolata constituitã prin garant trebuie sa facã obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa nr. 16.
În situaţia în care biroul de plecare este diferit de biroul de garanţie, acesta din urma pãstreazã o copie a actului prin care a acceptat angajamentul de garanţie. Originalul este prezentat de principalul obligat la biroul de plecare, unde este pãstrat.
Cu toate acestea, când se face schimb de date cu privire la garanţie între biroul de garanţie şi biroul de plecare folosind procedee informatice, originalul actului de garanţie este reţinut la biroul de plecare.
(2) În situaţia în care dispoziţiile legale prevãd altfel, actul de garanţie prevãzut la alin. (1) se poate constitui sub o forma diferita, cu condiţia ca acesta sa aibã efecte identice cu cele din actul prevãzut în model.
ART. 271
(1) În cazul prevãzut la art. 269 alin. (3), garanţia izolata trebuie sa facã obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa nr. 17.
Dispoziţiile art. 270 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Titlul de garanţie izolata se stabileşte conform modelului din anexa nr. 18. Garantul va indica pe titlu data sa limita de utilizare, care nu poate depãşi termenul de un an de la data emiterii.
(3) Garantul poate elibera titluri de garanţie izolata care sa nu fie valabile pentru o operaţiune de tranzit cu mãrfuri cu risc ridicat de frauda. În acest scop, garantul înscrie în diagonala, pe titlul sau titlurile de garanţie izolata pe care le elibereazã, menţiunea validitate limitatã.
(4) În situaţia în care biroul de garanţie face schimb de date cu privire la garanţie cu birourile de plecare folosind procedee informatice, garantul trebuie sa furnizeze acestui birou orice detaliu cerut în legatura cu titlurile de garanţie izolata pe care le-a emis în conformitate cu modalitãţile stabilite de cãtre autoritatea vamalã.
(5) Principalul obligat trebuie sa remitã biroului de plecare un numãr de titluri de garanţie izolata care acoperã în totalitate taxele vamale şi alte drepturi care ar putea fi datorate. Aceste titluri sunt pãstrate de biroul de plecare.
ART. 272
(1) Biroul de garanţie revoca decizia prin care a acceptat angajamentul garantului, când condiţiile care au stat la baza acesteia nu mai sunt îndeplinite.
Garantul isi poate rezilia, de asemenea, angajamentul în orice moment.
(2) Revocarea sau rezilierea se executa începând cu a 16-a zi de la notificarea garantului sau a biroului de garanţie, dupã caz.
Începând cu data revocãrii sau rezilierii, titlurile de garanţie izolata emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mãrfurilor sub regimul de tranzit.

SECŢIUNEA a 2-a
Mijloace de transport şi declaraţii

ART. 273
(1) Fiecare declaraţie de tranzit conţine numai mãrfurile încãrcate sau care urmeazã a fi încãrcate pe un singur mijloc de transport pentru a fi transportate de la un birou de plecare la un birou de destinaţie.
În aplicarea prezentului articol, se considera a fi un singur mijloc de transport, cu condiţia ca mãrfurile sa fie descãrcate împreunã:
a) un vehicul rutier însoţit de remorca sau remorcile sale ori semiremorca sau semiremorcile sale;
b) un vagon sau o garnitura de cale feratã;
c) navele care formeazã un singur convoi;
d) containerele încãrcate pe un singur mijloc de transport în sensul prezentului articol.
(2) Un singur mijloc de transport poate fi utilizat pentru încãrcarea mãrfurilor la mai multe birouri de plecare şi pentru descãrcarea la mai multe birouri de destinaţie.
ART. 274
Listele de incarcatura întocmite conform anexei nr. 14 b) şi al cãror model corespunde cu specimenul din anexa nr. 14 a), pot fi utilizate în locul formularelor complementare, ca parte descriptivã a declaraţiei de tranzit din care fac parte.
ART. 275
(1) Declaraţia de tranzit respecta instrucţiunile stabilite în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu şi se depune la biroul de plecare utilizând procedee informatice.
(2) Autoritatea vamalã accepta declaraţia de tranzit facuta în scris pe formularul corespunzãtor celui descris în anexa nr. 9 în urmãtoarele cazuri:
a) sistemul de tranzit computerizat vamal al autoritãţii vamale nu funcţioneazã;
b) aplicatia principalului obligat nu funcţioneazã.
(3) Utilizarea unei declaraţii scrise de tranzit, conform prevederilor alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autoritãţii vamale.
ART. 276
În cazul în care mãrfurile sunt transportate de cãlãtori care nu au acces direct la sistemul de tranzit computerizat vamal şi nu pot depune declaraţia de tranzit la biroul de plecare utilizând procedee informatice, autoritatea vamalã aproba cãlãtorului sa utilizeze o declaraţie de tranzit efectuatã în scris pe un formular corespunzãtor celui prevãzut în anexa nr. 9. În aceasta situaţie, autoritatea vamalã trebuie sa se asigure ca schimbul de date privind tranzitul se face între birourile vamale utilizând tehnologia informatiei şi reţelele de calculatoare.

SECŢIUNEA a 3-a
Formalitãţi la biroul de plecare

ART. 277
Mãrfurile plasate în regim de tranzit sunt transportate la biroul de destinaţie pe ruta economic justificatã.
ART. 278
(1) Biroul de plecare fixeazã termenul de tranzit în care mãrfurile trebuie sa fie prezentate la biroul de destinaţie, ţinând cont de traseul ce trebuie urmat, de dispoziţiile care reglementeazã transportul şi de alte norme ce se pot aplica şi, dacã este cazul, de elementele comunicate de principalul obligat.
(2) În situaţia în care mãrfurile sunt prezentate la biroul de destinaţie dupã expirarea termenului stabilit de biroul de plecare şi când nerespectarea termenului de tranzit se datoreazã circumstanţelor temeinic justificate, acceptate de biroul de destinaţie şi neimputabile transportatorului sau principalului obligat, acesta din urma se considera ca s-a încadrat în termenul stabilit.
ART. 279
(1) Fãrã a inlatura aplicarea dispoziţiilor alin. (4), mãrfurile plasate în regim de tranzit se pun sub sigilii vamale.
(2) Se sigileaza urmãtoarele:
a) spaţiul în care se afla mãrfurile, în cazul în care mijlocul de transport este aprobat pe baza altor reglementãri sau recunoscut de cãtre biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;
b) fiecare colet, în celelalte cazuri.
(3) Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca apte pentru sigilare cu condiţia ca:
a) sigiliile sa poatã fi aplicate în mod simplu şi eficient;
b) sa fie construite astfel încât mãrfurile sa nu poatã fi scoase sau introduse fãrã a lasa urme vizibile de intervenţie sau fãrã violarea sigiliilor;
c) spaţiile rezervate pentru incarcatura sa fie uşor accesibile pentru verificarea de cãtre autoritatea vamalã;
d) sa nu cuprindã spaţii secrete în care sa poatã fi ascunse mãrfurile.
Orice vehicul rutier, remorca, semi-remorca sau container agreat pentru transportul mãrfurilor sub sigiliu vamal în conformitate cu dispoziţiile unui acord internaţional la care România este parte semnatara este considerat corespunzãtor pentru sigilare.
(4) Biroul de plecare poate sa acorde dispensa de la aplicarea sigiliilor, când, având în vedere alte mãsuri eventuale de identificare, descrierea mãrfurilor din declaraţia de tranzit sau din celelalte documente insotitoare permite identificarea acestora cu usurinta.
Se considera ca descrierea mãrfurilor permite identificarea acestora, când este suficient de detaliatã pentru a permite o recunoaştere uşoarã a cantitãţii şi naturii mãrfurilor.
Când biroul de plecare acorda o dispensa de la aplicarea sigiliilor, înscrie în rubrica "D. Controlat la biroul de plecare" a declaraţiei de tranzit, cu privire la "Sigilii aplicate", menţiunea "Dispensa".
ART. 280
(1) În situaţia în care declaraţia de tranzit este procesata la biroul de plecare prin procedee informatice, exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit sunt înlocuite de documentul de însoţire a tranzitului, care corespunde modelului din anexa nr. 19.
(2) În situaţia în care este necesar, documentul de însoţire a tranzitului este, dupã caz, însoţit de o lista a articolelor, care corespunde modelului din anexa nr. 20 sau de o lista de incarcatura. Aceste liste fac parte integrantã din documentul de însoţire a tranzitului.
(3) În cazul prevãzut la alin. (1), biroul de plecare pãstreazã declaraţia de tranzit şi acorda liberul de vama, eliberand principalului obligat documentul de însoţire a tranzitului.
(4) În situaţia în care se autorizeaza, documentul de însoţire a tranzitului poate fi tipãrit prin sistemul informatic al principalului obligat.
(5) În situaţia în care dispoziţiile acestui capitol fac referire la exemplarele declaraţiei de tranzit care însoţesc transportul, aceste dispoziţii se aplica în mod corespunzãtor documentului de însoţire a tranzitului.

SECŢIUNEA a 4-a
Formalitãţi pe parcursul transportului

ART. 281
Transportul mãrfurilor plasate în tranzit se efectueazã cu exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit, care sunt înmânate principalului obligat de cãtre biroul de plecare.
ART. 282
(1) Transportatorul este obligat sa adnoteze exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit şi sa le prezinte, împreunã cu transportul, autoritãţii vamale:
a) în caz de rupere a sigiliului pe parcursul transportului dintr-o cauza independenta de vointa transportatorului;
b) în caz de transbordare a mãrfurilor pe un alt mijloc de transport; aceasta transbordare trebuie sa aibã loc sub supravegherea autoritãţii vamale dar aceasta poate aproba efectuarea transbordarii şi fãrã supravegherea sa;
c) în caz de pericol iminent ce necesita descãrcarea imediata, parţialã sau totalã a mijlocului de transport;
d) cu ocazia oricãrui eveniment, incident sau accident susceptibil de a avea o influenta asupra respectãrii obligaţiilor principalului obligat sau ale transportatorului.
(2) În situaţia în care autoritatea vamalã considera ca operaţiunea de tranzit poate continua în mod normal decide, dacã este cazul, mãsurile necesare şi vizeazã corespunzãtor exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit.

SECŢIUNEA a 5-a
Formalitãţi la biroul de destinaţie

ART. 283
(1) Mãrfurile şi exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit sunt prezentate la biroul de destinaţie.
(2) Biroul de destinaţie înregistreazã exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit, menţioneazã data sosirii şi rezultatul controlului efectuat.
(3) La cererea principalului obligat şi pentru a servi drept proba a încheierii regimului, conform art. 286 alin. (2), biroul de destinaţie vizeazã un exemplar 5 suplimentar sau o copie a exemplarului 5 al declaraţiei de tranzit pe care înscrie menţiunea "Proba alternativa".
(4) O operaţiune de tranzit poate fi încheiatã la alt birou decât cel prevãzut în declaraţia de tranzit. Acesta devine birou de destinaţie.
ART. 284
(1) Biroul de destinaţie elibereazã o recipisa la cererea persoanei care prezintã exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit.
(2) Formularul pe care se stabileşte recipisa trebuie sa corespundã modelului din anexa nr. 21. Recipisa poate fi întocmitã şi pe modelul de pe verso-ul exemplarului nr. 5 al declaraţiei de tranzit.
(3) Recipisa trebuie sa fie în prealabil completatã de cãtre persoana interesatã şi poate conţine, în afarã spaţiului rezervat biroului de destinaţie, alte indicaţii referitoare la transport. Recipisa nu poate servi drept proba a încheierii regimului în sensul art. 286 alin. (3).
ART. 285
Biroul de destinaţie returneazã exemplarul 5 al declaraţiei de tranzit la biroul de plecare, fãrã întârziere şi în maxim 30 de zile de la încheierea regimului.

SECŢIUNEA a 6-a
Controlul încheierii regimului

ART. 286
(1) În absenta returnarii exemplarului 5 al declaraţiei de tranzit la biroul de plecare, într-un termen de 60 de zile de la data acceptãrii declaraţiei de tranzit, biroul de plecare comunica acest lucru principalului obligat, cerandu-i sa aducã dovada ca regimul s-a încheiat.
(2) În situaţia în care se aplica dispoziţiile art. 288-291 şi biroul de plecare nu a primit mesajul «Aviz de sosire» pana la termenul la care mãrfurile trebuiau prezentate la biroul de destinaţie, acesta îl informeazã pe principalul obligat şi îi cere sa furnizeze dovezi ca regimul s-a încheiat.
(3) O dovada în sensul celei din alin. (1) o constituie, pentru autoritatea vamalã, prezentarea unui document certificat de biroul de destinaţie, care conţine identificarea mãrfurilor în cauza şi care stabileşte ca acestea au fost prezentate la biroul de destinaţie sau, în cazul aplicãrii art. 314, la destinatarul agreat.
Regimul de tranzit este, de asemenea, considerat încheiat dacã principalul obligat prezintã autoritãţii vamale un document vamal de plasare sub o alta destinaţie vamalã într-o alta ţara sau o copie sau fotocopie a acestui document, care conţine identificarea mãrfurilor în cauza. Copia sau fotocopia trebuie sa fie certificatã conform cu originalul, fie de cãtre organismul care a emis documentul original, fie de autoritãţile din ţara în cauza, fie de autoritãţile romane.
ART. 287
(1) În situaţia în care, în termen de 120 de zile de la data acceptãrii declaraţiei de tranzit, biroul de plecare nu are dovada ca regimul s-a încheiat, autoritatea vamalã începe imediat procedura de cercetare pentru a obţine informaţiile necesare pentru încheierea regimului sau, când nu este posibil sa stabileascã dacã datoria vamalã a luat naştere, sa identifice debitorul şi sa stabileascã biroul vamal care sa înceapã recuperarea drepturilor.
Dacã autoritatea vamalã este informatã din timp ca regimul nu s-a încheiat sau atunci când aceasta considera necesar, declanseaza procedura de cercetare fãrã întârziere.
În situaţia în care se aplica prevederile art. 288-291, autoritatea vamalã începe procedura de cercetare de fiecare data când nu a primit mesajul "aviz de sosire" imediat dupã data la care mãrfurile trebuiau prezentate la biroul de destinaţie sau, mesajul "rezultatul controlului" în termen de şase zile de la data primirii mesajului "aviz de sosire".
(2) Procedura de cercetare se declanseaza, de asemenea, atunci când ulterior se constata ca dovada de încheiere a regimului a fost falsificata şi când recurgerea la aceasta procedura este necesarã pentru îndeplinirea obiectivelor de la alin. (1).
(3) Normele metodologice de derulare a procedurii de cercetare se aproba de Autoritatea Nationala a Vamilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

SECŢIUNEA a 7-a
Dispoziţii suplimentare aplicabile în cazul schimbului de date privind tranzitul, prin intermediul tehnologiei informatiei şi al reţelelor informatice

ART. 288
Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplica procedurilor simplificate, specifice anumitor modalitãţi de transport, prevãzute la art. 292 lit. f).
ART. 289
La eliberarea mãrfurilor, biroul de plecare transmite informaţii privind operaţiunea de tranzit biroului de destinaţie declarat, utilizând mesajul numit aviz anticipat de sosire. Acest mesaj se stabileşte pe baza datelor din declaraţia de tranzit, rectificata dacã este cazul, şi completatã corespunzãtor şi este conform structurii şi caracteristicilor stabilite de autoritatea vamalã.
ART. 290
(1) Biroul de destinaţie pãstreazã documentul de însoţire a tranzitului şi informeazã biroul de plecare despre sosirea mãrfurilor, cu ajutorul mesajului aviz de sosire, în aceeaşi zi cu prezentarea lor la biroul de destinaţie. Acest mesaj nu poate servi drept dovada de încheiere a regimului în sensul art. 286 alin. (3).
(2) Cu excepţia situaţiilor temeinic justificate, biroul de destinaţie transmite mesajul rezultatele controlului biroului de plecare cel târziu a doua zi lucrãtoare de la prezentarea mãrfurilor la biroul de destinaţie.
(3) Mesajele utilizate sunt conforme structurii şi caracteristicilor stabilite de autoritatea vamalã.
ART. 291
Verificarea mãrfurilor se efectueazã pe baza datelor din mesajul aviz anticipat de sosire, primit de la biroul de plecare.

CAP. III
Simplificari

SECŢIUNEA 1
Prevederi generale privind simplificarile

ART. 292
La cererea principalului obligat sau, dupã caz, a destinatarului autoritatea vamalã poate autoriza urmãtoarele simplificari:
a) utilizarea unei garanţii globale sau a unei dispense de garanţie;
b) utilizarea listelor de incarcatura speciale;
c) utilizarea sigiliilor cu model special;
d) statutul de expeditor agreat;
e) statutul de destinatar agreat;
f) aplicarea procedurilor simplificate specifice mãrfurilor transportate pe cale feratã sau în containere mari, pe cale aerianã, navala sau prin conducte;
g) aplicarea altor proceduri simplificate, emise de Autoritatea Nationala a Vamilor prin norme metodologice publicate în Monitorul Oficial al României.
ART. 293
(1) Autorizaţia prevãzutã la art. 292, nu se acorda decât persoanelor care:
a) sunt stabilite în România;
b) folosesc în mod regulat regimul de tranzit sau despre care autoritatea vamalã ştie ca sunt în mãsura sa îndeplineascã obligaţiile legate de acest regim sau, atunci când este vorba de simplificarea de la art. 292 lit. e), persoanelor care primesc regulat mãrfuri plasate sub regimul de tranzit;
c) nu au comis încãlcãri grave sau repetate ale reglementãrilor vamale sau fiscale.
(2) Pentru a garanta gestionarea corecta a simplificarilor, autorizaţia se acorda numai când:
a) autoritatea vamalã poate sa asigure supravegherea şi controlul regimului fãrã un efort administrativ disproportionat fata de necesitãţile persoanelor în cauza;
b) persoanele deţin evidente care sa permitã autoritãţii vamale sa efectueze un control eficient.
(3) În situaţia în care persoana interesatã a obţinut din partea autoritãţii vamale, statutul de agent economic autorizat prin care beneficiazã de simplificarile prevãzute de reglementãrile vamale, criteriile prevãzute în alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) sunt considerate ca fiind îndeplinite.
ART. 294
(1) Cererea de autorizare pentru utilizarea unei simplificari, numita în continuare cerere se face în scris şi este datatã şi semnatã.
(2) Cererea trebuie sa conţinã toate elementele care sa permitã autoritãţii vamale sa se asigure asupra respectãrii condiţiilor de utilizare a simplificarilor cerute.
ART. 295
(1) Cererea se depune la autoritatea vamalã.
(2) Autorizaţia se elibereazã sau cererea este respinsã în termen de 90 de zile de la data depunerii acesteia.
ART. 296
(1) Originalul autorizaţiei, datatã şi semnatã, împreunã cu una sau mai multe copii sunt transmise titularului acesteia.
(2) Autorizaţia precizeazã condiţiile în care sunt utilizate simplificarile şi stabileşte modalitãţile de funcţionare şi control. Autorizaţia intra în vigoare la data eliberãrii sale.
(3) În cazul simplificarilor de la art. 292 lit. c) şi f), autorizaţia se prezintã la orice cerere a biroului de plecare.
ART. 297
(1) Titularul autorizaţiei este obligat sa informeze autoritatea vamalã despre orice eveniment ce apare dupã acordarea autorizaţiei şi care poate avea vreo incidenta asupra menţinerii sale sau a conţinutului.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1) se poate revoca sau modifica autorizaţia. În decizia autoritãţii vamale se indica data de la care aceasta intra în vigoare.
ART. 298
(1) Autoritatea vamalã pãstreazã cererea şi documentele anexate, precum şi un exemplar al autorizaţiei eliberate.
(2) În situaţia în care o cerere este respinsã sau o autorizaţie este anulatã, cererea şi, dupã caz, decizia de respingere a cererii sau de anulare şi diferitele documente care le sunt anexate sunt pãstrate timp de 5 ani de la sfârşitul anului în cursul cãruia cererea a fost respinsã sau autorizaţia a fost anulatã.

SECŢIUNEA a 2-a
Garanţia globalã şi dispensa de garanţie.

ART. 299
(1) Principalul obligat poate utiliza garanţia globalã sau dispensa de garanţie în limita valorii de referinta.
Calculul se efectueazã pe baza datoriei vamale care se poate naşte pentru fiecare operaţiune de tranzit. Dispoziţiile privind garanţia globalã se aplica în mod corespunzãtor şi pentru taxa pe valoarea adãugatã şi accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile autoritãţii vamale. Când nu sunt disponibile toate datele necesare, nivelul garanţiei se stabileşte la echivalentul în lei al sumei de 7.000 euro, exceptând situaţiile în care, pe baza informaţiilor suplimentare, pe care le deţine, autoritatea vamalã stabileşte un alt nivel.
(2) Suma de referinta corespunde cuantumului datoriei ce poate aparea pentru mãrfurile plasate de cãtre un principal obligat sub regimul de tranzit pe o perioada de cel puţin 7 zile.
Ea este stabilitã de biroul de garanţie împreunã cu partea interesatã pe baza datelor referitoare la mãrfurile transportate în trecut şi a unei estimari a volumului operaţiunilor de tranzit care trebuie efectuate, care rezulta în special din documentaţia comercialã şi contabila a partii interesate.
La stabilirea sumei de referinta, calculul se efectueazã în funcţie de taxele cele mai ridicate, aferente mãrfurilor.
(3) Biroul de garanţie revizuieste anual suma de referinta, în special în funcţie de informaţiile obţinute de la birourile de plecare şi, dacã este cazul, ajusteaza aceasta suma.
(4) Principalul obligat trebuie sa se asigure ca sumele angajate, ţinând cont de operaţiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu depãşesc suma de referinta.
Principalul obligat trebuie sa informeze biroul de garanţie când suma de referinta se dovedeşte insuficienta pentru a acoperi operaţiunile sale de tranzit.
ART. 300
(1) Suma ce trebuie acoperitã de garanţia globalã este egala cu suma de referinta prevãzutã la art. 299.
(2) Suma ce trebuie acoperitã de garanţia globalã poate fi redusã:
a) la 50% din suma de referinta, când principalul obligat demonstreaza ca are o situaţie financiarã solida şi o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit;
b) la 30% din suma de referinta, când principalul obligat demonstreaza ca are o situaţie financiarã solida, o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit şi are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã.
(3) Dispensa de garanţie poate fi acordatã atunci când principalul obligat demonstreaza ca are o situaţie financiarã solida, o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit, ca atinge un nivel ridicat de cooperare cu autoritãţile competente, isi poate gestiona transporturile şi ca se bucura de o buna capacitate financiarã, suficienta pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate.
(4) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) şi (3), autoritatea vamalã ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.
ART. 301
(1) Pentru a fi autorizat sa furnizeze o garanţie globalã în cazul mãrfurilor care implica un risc ridicat de frauda, principalul obligat trebuie sa demonstreze ca:
a) îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 293;
b) ca are o situaţie financiarã solida;
c) are o experienta suficienta de utilizare a regimului de tranzit;
d) isi poate gestiona corect transporturile sau are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã.
(2) Pentru aceste mãrfuri, suma ce trebuie acoperitã de garanţia globalã poate fi redusã:
a) la 50% din suma de referinta, atunci când principalul obligat demonstreaza ca are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã şi ca isi gestioneazã corect transporturile;
b) la 30% din suma de referinta, atunci când principalul obligat demonstreaza ca are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã, ca isi gestioneazã corect transporturile şi ca se bucura de o buna capacitate financiarã, suficienta pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate.
(3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), autoritatea vamalã ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica şi în situaţia în care se solicita autorizaţia pentru utilizarea garanţiei globale atât pentru mãrfurile care implica un risc ridicat de frauda, cat şi pentru celelalte tipuri de mãrfuri, sub acoperirea aceluiaşi certificat de garanţie globalã.
(5) Dispoziţiile de aplicare referitoare la interzicerea temporarã a utilizãrii garanţiei globale reduse sau a garanţiei globale, asa cum se menţioneazã la art. 116 alin. (6) şi (7) din Codul vamal, sunt stabilite în anexa nr. 23.
ART. 302
(1) Garanţia globalã este furnizatã de un garant.
Aceasta trebuie sa facã obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa nr. 24.
(2) Dispoziţiile art. 270 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 303
(1) Pe baza autorizaţiei, autoritatea vamalã elibereazã principalului obligat unul sau mai multe certificate de garanţie globalã sau de dispensa de garanţie, denumite în continuare certificate, întocmite conform modelului din anexa nr. 25 a) sau, dupã caz, anexa nr. 25 b) şi completate în conformitate cu anexa nr. 25 c), care îi permit principalului obligat sa facã dovada unei garanţii globale sau a unei dispense de garanţie.
(2) Certificatul trebuie sa fie prezentat la biroul de plecare. Datele despre certificat vor fi înscrise în declaraţia de tranzit.
Cu toate acestea, când sunt comunicate date cu privire la garanţie între biroul de garanţie şi biroul de plecare folosind tehnologia informatica şi reţelele de calculatoare, nu se prezintã nici un certificat la biroul de plecare.
(3) Perioada de valabilitate a unui certificat nu poate depãşi doi ani. Aceasta durata poate fi prelungitã de cãtre biroul de garanţie o singura data, pentru maxim doi ani.
ART. 304
(1) În cazul anulãrii şi rezilierii garanţiei globale, dispoziţiile art. 272 se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Începând cu data intrãrii în vigoare a anulãrii de cãtre autoritatea vamalã a autorizaţiei de garanţie globalã, a dispensei de garanţie sau a revocãrii deciziei prin care biroul de garanţie a acceptat angajamentul de garanţie ori al rezilierii angajamentului sau de cãtre garant, certificatele emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mãrfurilor sub regimul de tranzit şi se restituie imediat biroului de garanţie de cãtre principalul obligat.
(3) Biroul de garanţie comunica elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplica şi certificatelor care au fost declarate furate, pierdute sau falsificate.

SECŢIUNEA a 3-a
Liste de incarcatura speciale şi sigilii cu model special

ART. 305
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza principalul obligat sa utilizeze, ca liste de incarcatura, anumite liste care nu corespund tuturor condiţiilor din anexele nr. 14 a) şi 14 b).
Utilizarea acestor liste nu poate fi autorizata decât:
a) dacã sunt emise de agenţi economici ale cãror documente sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronica sau automatã a datelor;
b) dacã sunt întocmite şi completate în asa fel încât sa poatã fi examinate fãrã dificultate de cãtre autoritatea vamalã;
c) dacã menţioneazã, pentru fiecare articol, informaţiile cerute în conformitate cu anexa nr. 14.
(2) Poate fi autorizata şi utilizarea ca liste de incarcatura conform prevederilor alin. (1), a listelor descriptive care se întocmesc în scopul îndeplinirii formalitãţilor de expediţie sau de export, chiar dacã aceste liste sunt emise de agenţi economici ale cãror documente nu sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronica sau automatã a datelor.
(3) Agenţii economici ale cãror documente sunt întocmite prin procedee informatice şi care, conform prevederilor alin. (1) şi (2), sunt deja autorizaţi sa foloseascã liste de un model special, pot fi autorizaţi sa foloseascã aceste liste şi pentru operaţiunile de tranzit cu un singur fel de marfa, în mãsura în care aceasta facilitate se dovedeşte necesarã, ţinând cont de programele informatice ale agenţilor economici în cauza.
ART. 306
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza principalul obligat sa utilizeze sigilii cu model special pentru mijloacele de transport sau pentru colete cu condiţia ca aceste sigilii sa fie admise de autoritatea vamalã şi sa corespundã caracteristicilor din anexa nr. 26.
(2) Principalul obligat indica în caseta "D. Controlat la biroul de plecare" a declaraţiei de tranzit, referitor la rubrica "sigilii aplicate" felul, numãrul şi mãrcile sigiliilor aplicate.
(3) Principalul obligat aplica sigiliile cel mai târziu în momentul acordãrii liberului de vama.

SECŢIUNEA a 4-a
Statutul de expeditor şi destinatar agreat

ART. 307
Autoritatea vamalã poate acorda statutul de expeditor agreat oricãrei persoane care intenţioneazã sa efectueze operaţiuni de tranzit fãrã a prezenta biroului de plecare mãrfurile şi declaraţia de tranzit ale cãrui obiect o constituie aceste mãrfuri.
Aceasta simplificare nu este acordatã decât persoanelor care beneficiazã de o garanţie globalã sau de o dispensa de garanţie.
ART. 308
În autorizaţie se menţioneazã:
a) biroul sau birourile de plecare unde se efectueazã operaţiunile de tranzit în cauza;
b) termenul şi modalitãţile în care expeditorul agreat informeazã biroul de plecare despre operaţiunile de tranzit care urmeazã a fi efectuate, pentru a-i permite acestuia sa procedeze la un eventual control, înainte de plecarea mãrfurilor;
c) mãsurile de identificare ce se vor lua. În acest scop, autoritatea vamalã poate prevedea ca mijloacele de transport sau coletele sa aibã sigilii de un model special admis de autoritatea vamalã, care sa corespundã caracteristicilor stabilite în anexa nr. 26 şi sa fie aplicate de expeditorul agreat;
d) categoriile sau transporturile de mãrfuri excluse.
ART. 309
(1) Autorizaţia stabileşte ca rubrica "C. Birou de plecare" a formularelor declaraţiei de tranzit trebuie sa conţinã în prealabil ştampila biroului de plecare şi semnatura funcţionarului din biroul respectiv sau sa fie stampilata de expeditorul agreat cu o ştampila specialã, admisã de autoritatea vamalã şi conformã cu modelul din anexa nr. 11. Amprenta acestei ştampile poate fi pretiparita pe formulare când aceasta tipãrire este încredinţatã unei tipografii agreate în acest scop, potrivit Normelor de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu.
Expeditorul agreat completeazã aceasta rubrica, indicând data expedierii mãrfurilor şi atribuie declaraţiei de tranzit un numãr, în conformitate cu regulile prevãzute în acest scop în autorizaţie.
(2) Autoritatea vamalã poate stabili ca formularele sa aibã un semn distinctiv pentru a putea fi deosebite.
ART. 310
(1) Expeditorul agreat este obligat sa ia toate mãsurile necesare pentru a asigura protecţia stampilelor speciale sau a formularelor ce conţin ştampila biroului de plecare sau o ştampila specialã şi sa informeze autoritatea vamalã despre mãsurile de securitate aplicate.
(2) În cazul în care o persoana foloseşte în mod abuziv formularele stampilate anterior cu ştampila biroului de plecare sau cu ştampila specialã, expeditorul agreat rãspunde de plata drepturilor de import devenite exigibile, aferente mãrfurilor transportate însoţite de aceste formulare, cu excepţia cazurilor în care demonstreaza autoritãţii vamale ca a luat mãsurile prevãzute în alin. (1). Aceasta dispoziţie, nu inlatura, dacã este cazul, rãspunderea penalã.
ART. 311
(1) Cel mai târziu în momentul expedierii mãrfurilor, expeditorul agreat completeazã declaraţia de tranzit indicând în rubrica "D. Controlat de biroul de plecare", termenul fixat, conform art. 278, în care mãrfurile trebuie sa fie prezentate la biroul de destinaţie, mãsurile de identificare aplicate şi menţiunea "Expeditor agreat".
(2) În situaţia în care autoritatea vamalã controleazã la plecare o trimitere, aceasta înscrie menţiunile corespunzãtoare în rubrica "D. Controlat de biroul de plecare" a declaraţiei de tranzit.
(3) Dupã expediere, exemplarul 1 al declaraţiei de tranzit este trimis fãrã întârziere biroului de plecare. Autoritatea vamalã poate sa prevadã în autorizaţie, ca exemplarul 1 sa fie trimis biroului de plecare imediat dupã ce s-a întocmit declaraţia de tranzit. Celelalte exemplare însoţesc mãrfurile.
ART. 312
(1) Expeditorul agreat poate fi autorizat sa nu aplice semnatura pe declaraţiile de tranzit care au ştampila specialã prevãzutã în anexa nr. 11 şi care sunt întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronica sau automatã a datelor. Aceasta autorizaţie poate fi acordatã cu condiţia ca expeditorul agreat sa fi depus în prealabil autoritãţii vamale un angajament scris prin care sa se recunoascã drept principal obligat al tuturor operaţiunilor de tranzit efectuate sub acoperirea declaraţiilor de tranzit ce conţin ştampila specialã.
(2) Declaraţiile de tranzit întocmite conform dispoziţiilor alin. (1) trebuie sa conţinã, în rubrica rezervatã semnãturii principalului obligat, menţiunea: "Scutit de semnatura".
ART. 313
(1) În situaţia în care declaraţia de tranzit este depusa la un birou de plecare care aplica dispoziţiile Capitolului II, Secţiunea a 7-a o persoana poate primi statutul de expeditor agreat dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute în art. 293-307, prezintã declaraţia de tranzit şi comunica cu autoritatea vamalã folosind procedee informatice.
(2) Expeditorul agreat prezintã, înainte de acordarea liberului de vama al mãrfurilor, o declaraţie de tranzit la biroul de plecare.
(3) Autorizaţia stabileşte termenul în care expeditorul agreat prezintã o declaraţie de tranzit pentru ca autoritatea vamalã sa poatã face, dacã este cazul, controlul mãrfurilor înainte de acordarea liberului de vama.
ART. 314
(1) Orice persoana care intenţioneazã sa primeascã în spaţiile sale sau în alte locuri stabilite, mãrfuri plasate în regim de tranzit, fãrã sa prezinte mãrfurile şi exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit la biroul de destinaţie, poate sa fie autorizata în calitate de destinatar agreat.
(2) Principalul obligat a îndeplinit obligaţiile care îi revin conform dispoziţiilor art. 115 alin. (1) lit. a) din Codul vamal şi regimul de tranzit este considerat încheiat când, în termenul stabilit, exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit care au însoţit transportul şi mãrfurile intacte sunt aduse destinatarului agreat în spaţiile sau în locurile stabilite în autorizaţie, cu respectarea mãsurilor de identificare luate.
(3) La cererea transportatorului, destinatarul agreat elibereazã recipisa prevãzutã la art. 284. Aceasta dispoziţie se aplica în mod corespunzãtor pentru fiecare transport care îi este prezentat în condiţiile prevãzute la alin. (2).
ART. 315
(1) În autorizaţia de destinatar agreat se stabilesc:
a) biroul sau birourile de destinaţie competente pentru mãrfurile pe care le primeşte destinatarul agreat;
b) termenul şi modalitãţile în care destinatarul agreat informeazã biroul de destinaţie de sosirea mãrfurilor, pentru a-i permite acestuia sa facã, dacã este cazul, controlul la sosirea mãrfurilor;
c) categoriile sau transporturile de marfa excluse.
(2) Autoritatea vamalã stabileşte în autorizaţie dacã destinatarul agreat poate dispune de marfa imediat ce aceasta a sosit, fãrã intervenţia biroului de destinaţie.
ART. 316
(1) În situaţia în care mãrfurile sosesc în spaţiile sale sau în locurile precizate în autorizaţie, destinatarul agreat este obligat:
a) sa anunţe imediat biroul de destinaţie, în conformitate cu procedura prevãzutã în autorizaţie, de eventualele lipsuri, excedente, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii violate;
b) sa trimitã fãrã întârziere biroului de destinaţie exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit care au însoţit mãrfurile, indicând, cu excepţia cazurilor în care datele sunt comunicate prin intermediul sistemului de prelucrare electronica sau automatã a datelor, data sosirii şi starea sigiliilor aplicate.
(2) Biroul de destinaţie înscrie pe exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit menţiunile prevãzute la art. 283.
ART. 317
(1) În situaţia în care biroul de destinaţie aplica dispoziţiile Capitolului II, Secţiunea a 7-a din prezentul Titlu, o persoana poate primi statutul de destinatar agreat dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 293 şi comunica cu autoritatea vamalã folosind procedee informatice.
(2) Destinatarul agreat informeazã biroul de destinaţie în legatura cu sosirea mãrfurilor înainte de descãrcarea acestora.
(3) În autorizaţie se stabileşte, în mod distinct, cum şi când primeşte destinatarul agreat datele din Avizul anticipat de sosire de la biroul de destinaţie, în scopul aplicãrii în mod corespunzãtor, a prevederilor art. 291.

SECŢIUNEA a 5-a
Proceduri simplificate pentru mãrfurile transportate pe calea feratã sau cu ajutorul containerelor mari

A. Prevederi generale aplicabile transportului pe calea feratã.

ART. 318
Dispoziţiile art. 281 nu se aplica pentru mãrfurile transportate pe calea feratã.
ART. 319
Formalitãţile aferente regimului de tranzit sunt simplificate, conform dispoziţiilor art. 320-330, 345 şi 346 pentru transporturile de mãrfuri efectuate de societãţile de cale feratã sub acoperirea unei scrisori de trasura - contract internaţional pentru transportul mãrfurilor pe cale feratã şi colete expres, denumita în continuare scrisoare de trasura CIM.
ART. 320
Scrisoarea de trasura CIM este asimilatã cu o declaraţie de tranzit şi produce aceleaşi efecte juridice.
ART. 321
Societatea de cale feratã tine documentele sale la dispoziţia autoritãţii vamale pentru ca aceasta sa poatã face un control.
ART. 322
Societatea de cale feratã, care accepta la transport marfa însoţitã de o scrisoare de trasura CIM cu valoare de declaraţie de tranzit, devine pentru aceasta operaţiune principal obligat.
ART. 323
(1) Societãţile de cale feratã se asigura ca transporturile efectuate sub regimul de tranzit, cu procedura simplificata, sunt identificabile prin utilizarea unor etichete care conţin o pictograma al carei model este prevãzut în anexa nr. 27.
(2) Etichetele se aplica pe scrisoarea de trasura CIM şi pe vagon, dacã acesta conţine o incarcatura completa, sau dupã caz, pe colet sau colete.
(3) Eticheta prevãzutã la alin. (1) poate fi înlocuitã prin aplicarea unei ştampile în cerneala verde care sa reproduca pictograma prevãzutã în anexa nr. 27.
ART. 324
(1) În cazul modificãrii contractului de transport care are drept efect încheierea în interiorul tarii a unui transport care trebuia sa se încheie în exterior sau încheierea în exteriorul tarii a unui transport care trebuia sa se încheie în interior, societãţile de cale feratã nu pot sa treacã la modificarea contractului decât cu acordul prealabil al biroului de plecare.
(2) În toate celelalte cazuri, societãţile de cale feratã pot modifica contractul şi informeazã imediat biroul de plecare de modificarea intervenita.
ART. 325
(1) În situaţia în care mãrfurile circula cu plecare din România având ca destinaţie o alta ţara, biroul de plecare aplica, în mod vizibil, în rubrica rezervatã autoritãţii vamale, pe exemplarele 1-3 a scrisorii de trasura CIM, sigla "T1", dacã mãrfurile circula sub procedura T1. Biroul de plecare aplica ştampila pe exemplarele scrisorii de trasura şi le transmite caii ferate.
(2) Mãrfurile al cãror transport începe într-o alta ţara sunt considerate pe teritoriul vamal al României ca circulând sub procedura T1. Pentru mãrfurile care circula sub procedura T1, sigla T1 nu se aplica pe documentul respectiv.
(3) Autoritatea vamalã poate sa prevadã ca mãrfurile care circula sub procedura T1 pot fi transportate sub procedura T1 fãrã ca scrisoarea de trasura CIM sa fie prezentatã la biroul de plecare.
(4) În ceea ce priveşte mãrfurile prevãzute la alin. (1) şi (2) biroul de care aparţine gara de destinaţie isi asuma rol de birou de destinaţie. Atunci când mãrfurile sunt puse în libera circulaţie sau sunt plasate sub un alt regim într-o gara intermediara, biroul de care aparţine aceasta gara isi asuma rolul de birou de destinaţie.
ART. 326
Ca regula generalã şi ţinând cont de mãsurile de identificare aplicate de societãţile de cale feratã, biroul de plecare nu sigileaza mijloacele de transport sau coletele.
ART. 327
(1) În cazurile prevãzute la art. 325 alin. (1), societatea de cale feratã transmite biroului de destinaţie exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trasura CIM.
(2) Biroul de destinaţie restituie, fãrã întârziere, societãţii de cale feratã exemplarul 2 vizat şi pãstreazã exemplarul 3.
ART. 328
(1) În situaţia în care un transport începe în interiorul tarii şi urmeazã sa se termine în exteriorul sau, se aplica dispoziţiile art. 325 şi 326.
(2) Biroul vamal cãruia îi corespunde gara de frontiera prin care transportul pãrãseşte teritoriul tarii isi asuma rol de birou de destinaţie.
(3) Nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit la biroul de destinaţie.
ART. 329
(1) În situaţia în care un transport începe în exteriorul tarii şi trebuie sa se termine în interiorul sau, biroul vamal de care aparţine gara de frontiera prin care transportul intra pe teritoriul tarii isi asuma rolul de birou de plecare şi nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit la acest birou.
(2) Biroul vamal cãruia îi corespunde gara de destinaţie isi asuma rol de birou de destinaţie. Formalitãţile prevãzute la art. 327 se îndeplinesc la biroul de destinaţie.
(3) În situaţia în care mãrfurile sunt puse în libera circulaţie sau sunt plasate sub un alt regim vamal într-o gara intermediara, biroul de care aparţine aceasta gara isi asuma rolul de birou de destinaţie. Acest birou vamal stampileaza corespunzãtor exemplarele 2 şi 3 şi o copie a exemplarului 3 ale scrisorii de trasura CIM, transmise de compania de cale feratã şi înscrie pe ele menţiunea vamuit.
Acest birou returneazã imediat exemplarele 2 şi 3 companiei de cale feratã, dupã ce le-a stampilat corespunzãtor şi retine copia exemplarului 3.
(4) Procedura prevãzutã la alin. (3) nu se aplica produselor supuse accizelor.
(5) În situaţia prevãzutã la alin. (3), biroul vamal de destinaţie poate solicita un control ulterior asupra mentiunilor înscrise pe exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trasura CIM de biroul vamal de care aparţine gara intermediara.
ART. 330
Când un transport începe şi trebuie sa se termine în exteriorul tarii birourile vamale care isi asuma rolul de birou de plecare şi cel de birou de destinaţie, sunt cele prevãzute la art. 328 alin. (2) şi art. 329 alin. (1). În aceste cazuri la birourile de plecare şi de destinaţie nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit.

B. Dispoziţii privind mãrfurile transportate în containere mari.

ART. 331
În cazul în care se aplica regimul de tranzit, formalitãţile aferente acestui regim se simplifica conform prevederilor art. 332-346 pentru mãrfurile transportate de cãtre companiile de cai ferate în containere mari care folosesc întreprinderi de transport ca intermediari, în baza buletinului de expediere denumit în sensul prezentului titlu "buletin de expediere TR". Astfel de operaţiuni pot include expedierea de loturi prin intermediul altor modalitãţi de transport decât calea feratã, cãtre statia de cale feratã de plecare şi de la statia de cale feratã de destinaţie pana la locul de descãrcare.
ART. 332
În scopul aplicãrii art. 331-346 prin termenii de mai jos se înţelege:
(1) Întreprindere de transport - o întreprindere constituitã de companiile de cale feratã ca entitate distinctã; o astfel de întreprindere este constituitã în scopul transportãrii de mãrfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR.
(2) Container mare - un container care:
a) este proiectat astfel încât sa poatã fi sigilat, în cazul în care dispoziţiile art. 340 prevãd acest lucru;
b) are dimensiunile astfel încât suprafata cuprinsã între cele patru unghiuri externe sa nu fie mai mica de 7 mp.
(3) Buletin de expediere TR - documentul care cuprinde contractul de transport prin care întreprinderea de transport organizeazã transportul unuia sau mai multor containere de la un expeditor cãtre un destinatar prin transport internaţional. Buletinul de expediere TR are un numãr de serie cu ajutorul cãruia poate fi identificat. Acest numãr de serie este alcãtuit din opt cifre precedate de literele TR.
Buletinul de expediere TR este alcãtuit din urmãtoarele exemplare, în ordinea numerotarii lor:
a) 1: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;
b) 2: exemplar pentru reprezentantul naţional al întreprinderii de transport la statia de destinaţie;
c) 3A: exemplar pentru vama;
d) 3B: exemplar pentru destinatar;
e) 4: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;
f) 5: exemplar pentru reprezentantul naţional al întreprinderii de transport la statia de plecare;
g) 6: exemplar pentru expeditor.
Cu excepţia exemplarului prevãzut la lit. c), fiecare fila a buletinului de expediere TR prezintã o banda verde lata de aproximativ 4 centimetri de-a lungul marginii din dreapta.
(4) Lista de containere mari denumita în continuare lista: documentul anexat unui buletin de expediere TR, din care face parte integrantã, care serveşte pentru a descrie expediţia mai multor containere mari de la o singura statie de plecare cãtre o singura statie de destinaţie, staţii la care se desfãşoarã formalitãţi vamale.
Lista se întocmeşte în acelaşi numãr de exemplare ca şi buletinul de expediere TR la care se referã.
Numãrul de liste se înscrie în coltul din dreapta sus al buletinului de expediere TR rezervat în acest scop.
De asemenea, numãrul de serie al buletinului de expediere relevant se înscrie în coltul din dreapta sus al fiecãrei liste.
(5) Cea mai apropiatã statie de cale feratã corespunzãtoare - reprezintã o statie de cale feratã sau terminalul cel mai apropiat de punctul de încãrcare sau descãrcare, echipat sa lucreze cu containere mari asa cum sunt definite la alin. (2).
ART. 333
Buletinul de expediere TR folosit de cãtre întreprinderea de transport este asimilat cu declaraţia de tranzit şi produce aceleaşi efecte juridice.
ART. 334
(1) Întreprinderea de transport pune la dispoziţia autoritãţii vamale în scopul verificãrii, prin intermediul reprezentantului sau naţional, evidentele deţinute la biroul sau birourile sale contabile sau la cele ale reprezentantului sau naţional.
(2) La solicitarea autoritãţii vamale, întreprinderea de transport sau reprezentantul sau naţional comunica acesteia imediat orice documente, evidente contabile sau informaţii referitoare la operaţiunile de transport desfãşurate sau în curs de desfãşurare pe care autoritãţile considera ca trebuie sa le analizeze.
(3) În cazul în care, conform prevederilor art. 333, buletinele de expediere TR se trateazã ca echivalente cu declaraţiile de tranzit, întreprinderea de transport sau reprezentantul sau naţional:
a) informeazã biroul vamal de destinaţie în legatura cu orice buletin de expediere al cãrui exemplar 1 i-a fost trimis fãrã viza autoritãţii vamale;
b) informeazã biroul vamal de plecare în legatura cu orice buletin de expediere TR a cãrui exemplar 1 nu i-a fost restituit şi în legatura cu care nu poate stabili dacã transportul a fost corect prezentat biroului vamal de destinaţie sau dacã a pãrãsit teritoriul tarii cãtre o alta ţara, conform prevederilor art. 342.
ART. 335
În cazul operaţiunilor de transport prevãzute la art. 331 şi acceptate de cãtre întreprinderea de transport în România, compania de cale feratã devine principal obligat.
ART. 336
Dacã trebuie desfãşurate formalitãţi vamale în timpul transportului prin alte mijloace decât cel pe calea feratã, cãtre statia de plecare sau de la statia de destinaţie, atunci fiecare buletin de expediere TR acoperã un singur container mare.
ART. 337
(1) Întreprinderea de transport asigura condiţiile necesare ca operaţiunile de transport desfãşurate sub regim de tranzit sa fie identificate prin etichete prevãzute cu pictograme al cãror model este prevãzut în anexa nr. 27. Eticheta se aplica pe buletinul de expediere TR şi pe containerul mare sau containerele respective.
(2) Eticheta prevãzutã la alin. (1) poate fi înlocuitã prin aplicarea unei ştampile, cu cerneala verde, care reproduce pictograma prevãzutã în anexa nr. 27.
ART. 338
(1) În cazul în care contractul de transport se modifica astfel încât operaţiunea de transport care urma sa se încheie în afarã teritoriului vamal al României se încheie în interiorul acesteia sau operaţiunea de transport care urma sa se încheie în interiorul teritoriului vamal al României se încheie în afarã sa, întreprinderea de transport nu executa contractul modificat fãrã acordul prealabil al biroului de plecare.
(2) În alte cazuri, întreprinderea de transport poate executa contractul modificat şi informeazã imediat biroul de plecare în legatura cu orice modificare facuta.
ART. 339
(1) În situaţia în care mãrfurile circula cu plecare din România având ca destinaţie o alta ţara, buletinul de expediere TR se prezintã la biroul de plecare.
(2) Biroul de plecare menţioneazã în rubrica rezervatã vãmii de pe exemplarele 2, 3A şi 3B ale buletinului de expediere sigla T1.
(3) Toate exemplarele buletinului de expediere se restituie persoanei interesate.
(4) În scopul verificãrii prevãzute la art. 334, întreprinderea de transport din ţara de destinaţie pune la dispoziţia autoritãţii vamale toate buletinele de expediere TR pentru operaţiunile de transport în conformitate cu dispoziţiile stabilite prin acordul reciproc cu aceasta autoritate.
(5) În cazul prevãzut la alin. (1) buletinul de expediere se prezintã la biroul de destinaţie la care sunt declarate mãrfurile pentru punere în libera circulaţie sau pentru plasare sub un alt regim vamal.
ART. 340
Identificarea mãrfurilor se asigura conform art. 279. Cu toate acestea, în mod normal, biroul de plecare nu sigileaza containerele mari în cazul în care mãsurile de identificare se iau de cãtre companiile de cale feratã. Dacã se aplica sigilii, acest lucru se înscrie în spaţiul rezervat vãmii pe exemplarele 3A şi 3B ale buletinului de expediere TR.
ART. 341
(1) În cazul în care mãrfurile fac obiectul prevederilor art. 339 alin. (5), întreprinderea de transport prezintã biroului de destinaţie exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere.
(2) Biroul de destinaţie vizeazã exemplarele 1 şi 2, le returneazã întreprinderii de transport şi retine exemplarul 3A.
ART. 342
(1) În situaţia în care o operaţiune începe pe teritoriul vamal al României şi urmeazã a se încheia în afarã acestuia, se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 339 şi art. 340.
(2) Biroul vamal cãruia îi aparţine statia de frontiera prin care mãrfurile pãrãsesc teritoriul vamal al României este considerat birou de destinaţie.
(3) La biroul de destinaţie nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit.
ART. 343
(1) În cazul în care o operaţiune de transport începe în afarã teritoriului vamal al României şi urmeazã a se încheia în interiorul tarii, biroul vamal cãruia îi aparţine statia de frontiera prin care mãrfurile intra în ţara devine birou de plecare. Nici o formalitate de tranzit nu este necesarã la biroul de plecare.
(2) Biroul vamal cãruia i se prezintã mãrfurile serveşte drept birou de destinaţie.
Formalitãţile prevãzute la art. 341 se efectueazã la biroul de destinaţie.
(3) În cazul în care mãrfurile sunt puse în libera circulaţie sau sunt introduse sub un alt regim vamal la o statie intermediara, biroul vamal de care aparţine aceasta statie acţioneazã ca birou de destinaţie. Acest birou vamal stampileaza exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere TR prezentate de întreprinderea de transport şi le vizeazã cu menţiunea "vamuit".
Acest birou înapoiazã fãrã întârziere exemplarele 1 şi 2 întreprinderii de transport dupã ce le-a stampilat şi retine exemplarul 3A.
(4) Prevederile art. 329 alin. (4) şi (5) se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 344
(1) În cazul în care o operaţiune de transport începe şi urmeazã a se încheia în afarã teritoriului vamal al României, birourile vamale care urmeazã a servi drept birou de plecare şi birou de destinaţie sunt cele prevãzute la art. 343 alin. (1) şi respectiv art. 342 alin. (2).
(2) La birourile de plecare şi de destinaţie nu este necesarã îndeplinirea vreunei formalitãţi de tranzit.

C. Alte dispoziţii.

ART. 345
(1) Dispoziţiile art. 274 şi 305 se aplica oricãrei liste de incarcatura care însoţeşte scrisoarea de trasura CIM sau buletinul de expediere TR. Numãrul acestor liste se înscrie în rubrica rezervatã datelor de identificare a documentelor de însoţire de pe scrisoarea de trasura CIM sau, dupã caz, de pe buletinul de expediere TR.
De asemenea, lista de incarcatura include numãrul vagonului la care se referã scrisoarea de trasura CIM sau, dupã caz, numãrul containerului în care se afla mãrfurile.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) şi în scopul aplicãrii procedurilor prevãzute la art. 319-346, listele de incarcatura care însoţesc scrisoarea de trasura CIM sau buletinul de expediere TR sunt parte integrantã a acestora şi produc aceleaşi efecte juridice.
Originalul listelor de incarcatura se stampileaza de statia de expediţie.

D. Domeniul de aplicare al procedurilor normale şi al procedurilor simplificate.

ART. 346
(1) În cazurile în care este aplicabil regimul de tranzit, dispoziţiile art. 318-345 nu exclud posibilitatea aplicãrii procedurilor prevãzute la art. 265-284, 288-291 şi 305, iar dispoziţiile art. 321 şi 323 sau 334 şi 337 rãmân în continuare aplicabile.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) se face o referire la documentul de tranzit folosit în rubrica rezervatã pentru datele de identificare ale documentelor insotitoare la data când se întocmeşte scrisoarea de trasura CIM sau buletinul de expediere TR. Menţiunea cuprinde tipul de document, biroul emitent şi numãrul de înregistrare al fiecãrui document folosit.
De asemenea, exemplarul 2 al scrisorii de trasura CIM sau exemplarele 1 şi 2 ale buletinului de expediere TR se certifica de cãtre compania de cale feratã care are în subordine ultima statie participanta la operaţiunea de tranzit. Aceasta companie certifica documentul dupã ce stabileşte ca transportul mãrfurilor se efectueazã pe baza documentului sau documentelor de tranzit specificat.
(3) În cazul în care operaţiunea de tranzit se desfãşoarã pe baza unui buletin de expediere TR conform art. 331-344, scrisoarea de trasura CIM folositã pentru operaţiune se exclude din domeniul de aplicare al alin. (1) şi (2) şi al art. 319-330. Scrisoarea de trasura CIM conţine, în aceasta situaţie, o menţiune clara referitoare la buletinul de expediere TR în rubrica rezervatã datelor de identificare ale documentelor insotitoare. Aceasta menţiune cuprinde formularea "Buletin de expediere TR" urmatã de numãrul de ordine.
ART. 347
(1) În situaţia în care nu este necesarã prezentarea declaraţiei de tranzit la biroul de plecare, în cazul mãrfurilor destinate a fi expediate sub acoperirea unei scrisori de trasura CIM sau a unui buletin de expediere TR conform dispoziţiilor prevãzute la art. 319-346, autoritatea vamalã stabileşte mãsurile necesare pentru a se asigura ca exemplarele 1-3 ale scrisorii de trasura CIM sau exemplarele 1-3A şi 3B ale buletinului de expediere TR poarta sigla "T1".
(2) În situaţia în care mãrfurile transportate conform dispoziţiilor art. 319-346 sunt destinate unui destinatar agreat, autoritatea vamalã poate sa prevadã ca, prin exceptare de la art. 314 alin. (2) şi 316, alin. (1), lit. b), exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trasura CIM sau exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere TR sa fie transmise direct biroului de destinaţie de cãtre societatea de cale feratã sau întreprinderea de transport.

SECŢIUNEA a 6-a
Proceduri simplificate pentru transportul aerian

ART. 348
(1) O companie aerianã poate fi autorizata sa utilizeze manifestul aerian ca declaraţie de tranzit, dacã conţinutul acestui manifest corespunde cu modelul din apendicele 3 al anexei 9 la Convenţia privind Aviaţia Civilã Internationala, semnatã la Chicago la 7 decembrie 1944, la care România a aderat prin <>Decretul nr. 194/1965 , publicat în Buletinul Oficial al României nr. 14 din 24 aprilie 1965.
Forma manifestului, aeroporturile de plecare şi de destinaţie ale operaţiunilor de tranzit se înscriu în autorizaţie.
(2) Manifestul conţine o menţiune datatã şi semnatã de compania aerianã, care sa îl identifice prin sigla "T1", dacã mãrfurile circula sub procedura T1.
(3) În manifest se mai înscriu denumirea companiei aeriene care transporta mãrfurile, numãrul şi data zborului, denumirea aeroportului de încãrcare - aeroport de plecare şi de descãrcare - aeroport de destinaţie.
Pentru fiecare transport, manifestul va mentiona şi:
a) numãrul scrisorii de transport aerian;
b) numãrul coletelor;
c) descrierea mãrfurilor dupã denumirea lor comercialã uzualã care conţine enunturile necesare pentru identificarea lor;
d) greutatea bruta.
În cazul grupajului de mãrfuri, descrierea lor este înlocuitã, dacã este cazul, prin menţiunea Consolidare, eventual sub o forma abreviata. În acest caz, scrisorile de transport aerian care se raporteazã la transporturile cuprinse pe manifest trebuie sa conţinã denumirea comercialã uzualã a mãrfurilor incluzând toate detaliile necesare identificarii lor.
(4) Manifestul se prezintã în cel puţin doua exemplare autoritãţii vamale din aeroportul de plecare, care pãstreazã un exemplar.
Autoritatea vamalã poate cere, în scopul unui control, toate scrisorile de transport aerian referitoare la transporturile înscrise pe manifeste.
(5) O copie a manifestului se prezintã autoritãţii vamale din aeroportul de destinaţie, care o pãstreazã.
(6) Lunar, dupã certificarea listei, autoritatea vamalã din aeroportul de destinaţie transmite autoritãţii vamale din aeroportul de plecare, lista întocmitã de companiile aeriene cu manifestele care i-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Descrierea fiecãrui manifest în aceasta lista se face cu ajutorul urmãtoarelor date:
a) numãrul de referinta al manifestului;
b) sigla care îl identifica drept declaraţie de tranzit, conform alin. (3);
c) numele, eventual abreviat, al companiei aeriene care a transportat mãrfurile;
d) numãrul zborului;
e) data zborului.
Autorizaţia poate sa prevadã ca datele prevãzute la paragraful întâi al acestui alineat sa poatã fi transmise de companiile aeriene.
În cazul constatãrii de nereguli fata de înscrisurile din manifestele ce figureazã în aceasta lista, autoritatea vamalã din aeroportul de destinaţie informeazã autoritatea vamalã din aeroportul de plecare, ca şi autoritatea care a eliberat autorizaţia, referindu-se, în special, la scrisorile de transport aerian, corespunzãtoare mãrfurilor care au dat naştere acestor constatãri.

SECŢIUNEA a 7-a
Proceduri simplificate pentru mãrfurile transportate pe cale navala şi pentru mãrfurile transportate prin conducte

ART. 349
În situaţia în care se aplica art. 350 nu trebuie constituitã o garanţie.
ART. 350
(1) O companie navala poate fi autorizata sa utilizeze ca declaraţie de tranzit manifestul privind mãrfurile.
(2) Forma manifestului, precum şi portul de plecare şi de destinaţie al operaţiunilor de tranzit se precizeazã în autorizaţie.
O copie, certificatã conform, a autorizaţiei se comunica de compania navala autoritãţii vamale din fiecare port în cauza.
(3) Manifestul trebuie sa aibã o menţiune datatã şi semnatã de cãtre compania aerianã, care sa-l identifice prin sigla T1 dacã mãrfurile sunt plasate sub regim de tranzit.
(4) Manifestul conţine, de asemenea, urmãtoarele informaţii:
a) numele şi adresa completa a companiei navale care transporta mãrfurile;
b) identitatea navei;
c) locul de încãrcare;
d) locul de descãrcare.
El indica de asemenea pentru fiecare transport:
a) referinta la conosament;
b) numãrul, felul, mãrcile şi numerele coletelor;
c) descrierea mãrfurilor în funcţie de denumirea comercialã obişnuitã care sa includã datele necesare identificarii lor;
d) greutatea bruta în kilograme;
e) dacã este necesar, numerele containerelor.
(5) Manifestul trebuie sa fie prezentat în cel puţin doua exemplare biroului vamal din portul de plecare, care pãstreazã un exemplar.
(6) Un exemplar din manifest trebuie prezentat biroului vamal din portul de destinaţie.
(7) Biroul vamal din fiecare port de destinaţie transmite lunar cãtre biroul vamal ale fiecãrui port de plecare, dupã certificare, o lista întocmitã de companiile navale cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente.
Descrierea fiecãrui manifest din aceasta lista cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) numãrul de referinta al manifestului;
b) numele companiei navale care a transportat mãrfurile;
c) data transportului naval.
Autorizaţia poate, de asemenea, sa prevadã ca informaţiile prevãzute în alineatul precedent, sa fie transmise direct de cãtre companiile navale.
În situaţia în care se constata nereguli în legatura cu informaţiile conţinute de manifestele care apar pe lista respectiva, biroul vamal din portul de destinaţie informeazã biroul vamal din portul de plecare în legatura cu aceasta, precum şi autoritatea care a eliberat autorizaţia, referindu-se în special la conosamentele pentru mãrfurile care fac obiectul constatãrii respective.
ART. 351
(1) În cazul în care regimul de tranzit este utilizat pentru transporturile de mãrfuri prin conducte, formalitãţile aferente acestui regim sunt adaptate conform dispoziţiilor alin. (2)-(5).
(2) Mãrfurile transportate prin conducte se considera a fi plasate sub regimul de tranzit:
a) imediat dupã intrarea lor pe teritoriul vamal al României, dacã este vorba de mãrfuri care intra prin conducte pe acest teritoriu;
b) imediat dupã intrarea lor în conducte, dacã este vorba de mãrfuri care se afla deja pe teritoriul vamal al României.
Dacã este necesar, statutul romanesc al acestor mãrfuri trebuie sa fie stabilit conform dispoziţiilor art. 246-261.
(3) Pentru mãrfurile prevãzute la alin. (2), operatorul conductei prin care mãrfurile patrund pe teritoriul României sau operatorul conductei de unde începe transportul, devine principalul obligat.
(4) Pentru aplicarea art. 115 alin. (2) din Codul Vamal, operatorul conductei prin care circula mãrfurile, este considerat transportator.
(5) Regimul de tranzit se încheie în momentul în care mãrfurile transportate prin conducte ajung în instalaţiile destinatarilor lor sau în reţeaua de distribuţie a destinatarului şi sunt înregistrate în evidentele contabile ale acestuia.
(6) Societãţile care se ocupa de transportul mãrfurilor pun documentele lor la dispoziţia autoritãţilor competente pentru orice control necesar a fi efectuat în cadrul operaţiunilor de tranzit, prevãzute în prezentul articol.

CAP. IV
Datoria vamalã şi recuperarea

ART. 352
Termenul prevãzut la art. 238 alin. (3) din Codul vamal este de zece luni de la data acceptãrii declaraţiei de tranzit.
ART. 353
(1) În situaţia în care regimul nu este descãrcat, autoritatea vamalã trebuie, într-un termen de 12 luni de la data acceptãrii declaraţiei de tranzit, sa informeze garantul despre nedescarcarea regimului.
(2) În situaţia în care regimul nu este descãrcat, autoritatea vamalã trebuie, într-un termen de 3 ani de la data acceptãrii declaraţiei de tranzit, sa-l informeze pe garant despre faptul ca este sau ar putea fi obligat la plata sumelor de care rãspunde, pentru operaţiunea de tranzit respectiva. Aceasta informare trebuie sa precizeze numãrul şi data declaraţiei de tranzit, numele biroului de plecare, numele principalului obligat şi cuantumul sumelor care devin exigibile.
(3) Garantul este eliberat de angajamentele sale, atunci când una sau alta din notificãrile prevãzute la alin. (1) şi (2) nu a fost efectuatã în termenele stabilite.
(4) În situaţia în care una din cele doua notificãri a fost trimisa, garantul este informat despre recuperarea datoriei sau despre descãrcarea regimului.

CAP. V
Particularitãţi în tranzitul sub regimul TIR

ART. 354
(1) La solicitarea destinatarului, autoritatea vamalã îi poate acorda acestuia statutul de destinatar agreat, autorizandu-l sa primeascã la sediul sau sau în oricare alt loc specificat mãrfurile transportate sub regimul TIR.
(2) Autorizarea se acorda numai persoanelor care:
a) sunt stabilite în România;
b) primesc în mod regulat mãrfuri care au fost înregistrate pentru regimul TIR, sau despre care autoritatea vamalã ştie ca îndeplinesc condiţiile pentru aceasta procedura;
c) nu au comis nici o încãlcare grava sau repetatã a reglementãrilor vamale sau fiscale.
Articolul 293 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(3) Autorizaţia este valabilã numai pentru operaţiunile TIR care au ca loc final de descãrcare sediul specificat în autorizaţie. Dispoziţiile art. 294-296 alin. (1) şi (2), art. 297-298 se aplica în mod corespunzãtor la procedura referitoare la solicitarea prevãzutã la alin. (1).
(4) Prevederile art. 315 se aplica în mod corespunzãtor în ceea ce priveşte procedura descrisã în autorizaţie.
ART. 355
(1) Pentru mãrfurile care sosesc la sediul sau sau în locul stabilit în autorizaţia prevãzutã la art. 354, destinatarul agreat va respecta, în conformitate cu procedura descrisã în autorizaţie, urmãtoarele obligaţii:
a) informeazã biroul de destinaţie despre sosirea mãrfurilor;
b) informeazã imediat biroul de destinaţie despre orice sigilii rupte şi despre orice alte nereguli, cum ar fi cantitãţi în plus, în minus sau înlocuiri;
c) înregistreazã fãrã întârziere în evidentele sale rezultatele descãrcãrii;
d) prezintã fãrã întârziere biroului de destinaţie un aviz care sa indice particularitãţile şi starea oricãror sigilii aplicate şi data înregistrãrii în evidente.
(2) Destinatarul agreat asigura, fãrã întârziere, prezentarea carnetului TIR la biroul de destinaţie.
(3) Biroul de destinaţie înscrie, în conformitate cu procedura descrisã în autorizaţie, menţiunile necesare pe carnetul TIR şi se asigura ca acesta este returnat titularului sau persoanei care îl reprezintã.
(4) Data încheierii operaţiunii TIR este data înregistrãrii rezultatelor descãrcãrii în evidentele destinatarului agreat. În cazul la care se referã alin. (1) lit. b), data încheierii operaţiunii este data înscrierii mentiunilor pe carnetul TIR.
(5) La cererea titularului de carnet TIR, destinatarul agreat emite o recipisa, a carei forma este corespunzãtoare unei copii a avizului prevãzut la alin. (1) lit. d). Recipisa nu poate fi utilizata ca dovada a încheierii operaţiunii TIR, în sensul prevederilor art. 356 alin. (2).
ART. 356
(1) În situaţia în care carnetul TIR, împreunã cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul şi mãrfurile au fost livrate intacte destinatarului agreat la sediul sau ori în locul specificat în autorizaţie se considera ca titularul carnetului TIR şi-a îndeplinit obligaţiile prevãzute la art. 1 lit. o) din Convenţia vamalã relativã la transportul internaţional al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), întocmitã la Geneva la 14 noiembrie 1975, ratificatã prin <>Decretul nr. 420/1979 , publicat în Buletinul Oficial nr. 98 din 10 decembrie 1979.
(2) Încheierea operaţiunii TIR, în sensul prevederilor art. 1 lit. d) din Convenţia TIR se efectueazã în momentul când au fost îndeplinite cerinţele prevãzute la art. 355 alin. (1) şi (2).
ART. 357
(1) Biroul de destinaţie returneazã partea respectiva din foaia nr. 2 a carnetului TIR biroului vamal de plecare fãrã întârziere şi într-un termen de maxim o luna de la data încheierii operaţiunii TIR.
(2) În absenta înapoierii partii respective din foaia nr. 2 a carnetului TIR biroul vamal de plecare, dupã doua luni de la data acceptãrii carnetului TIR informeazã asociaţia garanta respectiva despre aceasta, fãrã a aduce atingere notificãrii care trebuie prezentatã conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Convenţia TIR.
(3) Biroul vamal de plecare informeazã, de asemenea, titularul carnetului TIR şi solicita atât acestuia cat şi asociaţiei garante respective sa furnizeze dovada ca operaţiunea TIR a fost încheiatã.
(4) Dovada prevãzutã în alin. (2) poate fi facuta, la cererea autoritãţii vamale, prin prezentarea unui document care sa identifice mãrfurile respective şi sa stabileascã ca ele au fost prezentate biroului vamal de destinaţie.
(5) Operaţiunea TIR este de asemenea consideratã încheiatã dacã titularul carnetului TIR/asociaţia garanta respectiva prezintã, la cererea autoritãţii vamale, un document vamal de plasare sub o destinaţie vamalã într-o ţara terta sau copia ori fotocopia acestui document, care sa identifice mãrfurile respective. Copia sau fotocopia acestui document trebuie sa fie certificatã conform fie de organismul care a vizat documentul original, fie de serviciile oficiale din ţara terta respectiva, fie de serviciile oficiale din România.

TITLU III
REGIMURI VAMALE ECONOMICE

CAP. I
Dispoziţii de baza comune regimurilor

SECŢIUNEA 1
Definiţii

ART. 358
În sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) regim - regim vamal economic;
b) autorizaţie - decizia autoritãţii vamale de autorizare a utilizãrii unui regim;
c) titular - titularul unei autorizaţii;
d) birou de control - biroul vamal indicat în autorizaţie, abilitat sa efectueze controlul regimului;
e) birou de plasare - unul sau mai multe birouri vamale indicate în autorizaţie, abilitate sa accepte declaraţiile de plasare sub regim;
f) birou de încheiere - unul sau mai multe birouri indicate în autorizaţie, abilitate sa accepte declaraţiile care atribuie mãrfurilor o destinaţie vamalã admisã, în urma plasarii lor sub un regim, sau în cazul perfecţionãrii pasive a declaraţiei de punere în libera circulaţie;
g) contabilitate - orice date comerciale, fiscale sau alte date contabile ale titularului sau ţinute în numele acestuia;
h) evidente - datele care conţin ansamblul informaţiilor şi elementelor tehnice necesare pe orice suport, pentru ca autoritatea vamalã sa poatã asigura supravegherea şi controlul regimului şi, în special, fluxul şi schimbãrile de statut ale mãrfurilor respective; în cazul regimului de antrepozitare vamalã, aceste evidente se numesc evidente operative;
i) produse compensatoare principale - produsele compensatoare pentru a cãror obţinere a fost autorizat regimul;
j) produse compensatoare secundare - produsele compensatoare, altele decât produsele compensatoare principale prevãzute în autorizaţie, care rezulta în mod necesar din operaţiunile de perfecţionare;
k) termen de încheiere - termenul în cadrul cãruia mãrfurile sau produsele trebuie sa primeascã o destinaţie vamalã admisã, inclusiv dacã este cazul pentru cererea de rambursare a drepturilor de import dupã perfecţionarea activa - sistemul cu rambursare, sau pentru a beneficia de exonerarea totalã sau parţialã a drepturilor de import la punerea lor în libera circulaţie dupã perfecţionarea pasiva.

SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de autorizare

ART. 359
(1) Cererea de autorizare se întocmeşte în scris conform modelului din anexa nr. 12.
(2) Autoritatea vamalã poate aproba ca reînnoirea sau modificarea unei autorizaţii sa se efectueze pe baza unei simple cereri scrise.
(3) Cererea de autorizare poate fi facuta şi printr-o declaraţie vamalã în scris sau prin procedee informatice, în procedura normalã, în urmãtoarele cazuri:
a) pentru perfecţionare activa, în cazurile prevãzute la art. 399 când condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite, cu excepţia cererilor privind mãrfurile echivalente;
b) pentru transformare sub control vamal, când condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite;
c) pentru admitere temporarã, inclusiv utilizarea carnetului ATA sau a carnetului CPD.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplica şi pentru regimul de perfecţionare pasiva, în urmãtoarele cazuri:
a) pentru plasarea sub regim de perfecţionare pasiva când operaţiunile constau în reparaţii inclusiv sistemul de schimburi standard fãrã import anticipat;
b) pentru punerea în libera circulaţie în urma perfecţionãrii pasive cu utilizarea sistemului de schimburi standard cu import anticipat;
c) pentru punerea în libera circulaţie în urma perfecţionãrii pasive cu utilizarea sistemului de schimburi standard fãrã import anticipat, când autorizaţia nu prevede utilizarea acestui sistem şi când autoritatea vamalã permite modificarea sa;
d) pentru punerea în libera circulaţie în urma perfecţionãrii pasive dacã operaţiunea de perfecţionare se referã la mãrfuri cu caracter necomercial.
(5) Cererea de autorizare poate fi facuta şi printr-o declaraţie vamalã verbalã de admitere temporarã conform art. 159, sub rezerva prezentãrii documentului prevãzut de art. 361 alin. (2).
Cererea de autorizare poate fi facuta printr-o declaraţie vamalã de admitere temporarã prin orice alta acţiune, conform art. 162 alin. (1).
(6) Autoritatea vamalã poate solicita ca cererile de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import conform art. 439 sa fie întocmite potrivit alin. (1).
ART. 360
(1) Cererea de autorizare în procedura normalã prevãzutã la art. 359 la alin. (1) şi (2) se depune pentru:
a) antrepozitarea vamalã, la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta se afla locul care urmeazã a fi aprobat ca antrepozit vamal sau, în cazul în care aceste locuri sunt situate în raza de competenta teritorialã a mai multor direcţii regionale vamale, la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta solicitantul isi tine contabilitatea principala;
b) perfecţionarea activa şi transformarea sub control vamal, la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta se afla locul în care urmeazã a se efectua operaţiunea de perfecţionare activa sau de transformare;
c) admiterea temporarã, la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta se afla locul în care mãrfurile urmeazã sa fie utilizate, fãrã a inlatura aplicarea prevederilor art. 441 alin. (2);
d) perfecţionarea pasiva, la direcţia regionala vamalã în a carei raza de competenta se afla mãrfurile destinate exportului temporar.
(2) În cazul prevãzut la art. 359 alin. (3) cererea de autorizare se depune la biroul vamal în condiţiile prevãzute la alin. (1) ale prezentului articol.
ART. 361
(1) În situaţia în care autoritatea vamalã considera ca informaţiile ce figureazã în cerere sunt insuficiente, poate cere, solicitantului sa comunice date suplimentare.
(2) În cazul unei cereri de autorizare facuta printr-o declaraţie vamalã, autoritatea vamalã poate solicita, fãrã a se inlatura aplicarea prevederilor art. 147, ca aceasta cerere sa fie însoţitã de un document, întocmit de declarant, conţinând cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) numele şi adresa solicitantului, declarantului şi al operatorului;
b) tipul operaţiunii de perfecţionare, de transformare sau de utilizare a mãrfurilor;
c) descrierea tehnica a mãrfurilor şi a produselor compensatoare sau transformate şi a mijloacelor de identificare a acestora;
d) rata de randament estimatã sau metoda de determinare a ratei de randament;
e) termenul estimat de încheiere;
f) biroul de încheiere avut în vedere;
g) locul de perfecţionare, transformare sau utilizare;
h) eventuale formalitãţi de transfer;
i) valoarea şi cantitatea mãrfurilor în cazul unei declaraţii vamale verbale.
(3) Documentul prevãzut la alin. (2) nu este necesar atunci când informaţiile sunt înscrise în formularul utilizat pentru declaraţia scrisã sau dacã autoritatea vamalã estimeaza ca acestea nu sunt necesare.
(4) Dacã documentul prevãzut la alin. (2) este prezentat la declararea verbalã pentru plasarea mãrfurilor în admitere temporarã, acesta se întocmeşte în doua exemplare dintre care unul se pãstreazã de autoritatea vamalã, iar celãlalt se restituie declarantului.

SECŢIUNEA a 3-a
Decizia de autorizare

ART. 362
Autoritatea vamalã competenta pentru decizie acorda autorizaţia dupã cum urmeazã:
a) conform modelului prevãzut în anexa nr. 12 pentru o cerere depusa potrivit art. 359 alin. (1);
b) prin acceptarea declaraţiei vamale pentru o cerere depusa potrivit art. 359 alin. (3) şi (4);
c) prin orice document corespunzãtor unei cereri de reinnoire sau modificare.
ART. 363
Solicitantul este informat asupra deciziei de acordare a autorizaţiei sau a motivelor de respingere a cererii, în termen maxim de 30 de zile sau, în cazul regimului de antrepozitare vamalã, în termen de maxim 60 de zile, de la depunerea cererii sau de la primirea de cãtre autoritatea vamalã a informaţiilor lipsa sau a celor suplimentare solicitate.
ART. 364
(1) Fãrã a inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 365, autorizaţia intra în vigoare de la data eliberãrii sale sau de la orice alta data ulterioara indicatã în aceasta autorizaţie.
(2) Autorizaţia are termen de valabilitate nelimitat în cazul în care se referã la regimul de antrepozitare vamalã.
(3) În cazul perfecţionãrii active, transformarii sub control vamal sau a perfecţionãrii pasive, termenul de valabilitate nu poate depãşi 3 ani de la data la care autorizaţia a intrat în vigoare, cu excepţia cazurilor temeinic justificate.
ART. 365
(1) Cu excepţia regimului de antrepozitare vamalã, autoritatea vamalã poate elibera o autorizaţie retroactivã.
Fãrã a inlatura aplicarea dispoziţiilor alin. (2) şi (3), autorizaţia retroactivã intra în vigoare cel mai devreme de la data depunerii cererii.
(2) Dacã cererea priveşte o reinnoire a unei autorizaţii pentru operaţiuni şi mãrfuri de acelaşi fel, efectul retroactiv poate fi de la data expirãrii acestei autorizaţii.
(3) În cazuri excepţionale, efectul retroactiv poate fi extins, dar nu mai mult de un an de la data depunerii cererii, cu condiţia existenţei unui interes economic care trebuie sa demonstreze ca:
a) cererea nu este legatã de o încercare de frauda sau de o neglijenţa evidenta;
b) durata de valabilitate acordatã conform art. 364 nu a fost depãşitã;
c) evidentele solicitantului atesta ca toate condiţiile regimurilor pot fi considerate a fi îndeplinite şi ca, atunci când este cazul, mãrfurile pot fi identificate pentru perioada în cauza, şi ca aceste evidente permit controlul regimului;
d) toate formalitãţile necesare pentru regularizarea situaţiei mãrfurilor pot fi însoţite, când este cazul, de invalidarea declaraţiei.

SECŢIUNEA a 4-a
Alte dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

Paragraful 1
Dispoziţii generale

ART. 366
(1) Mãsurile de politica comercialã se aplica mãrfurilor strãine, plasate sub regim, numai atunci când aceste mãsuri se referã la introducerea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României.
(2) În situaţia în care produsele compensatoare, altele decât cele prevãzute în anexa nr. 28, obţinute în urma regimului de perfecţionare activa, sunt puse în libera circulaţie, mãsurile de politica comercialã sunt cele care sunt aplicabile la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor de import.
(3) Dacã produsele transformate, obţinute sub regimul de transformare sub control vamal, sunt puse în libera circulaţie, mãsurile comerciale sunt aplicabile în mãsura în care şi mãrfurile de import sunt supuse acestor mãsuri.
(4) Dacã reglementãrile prevãd mãsuri de politica comercialã pentru punerea în libera circulaţie, aceste mãsuri nu se aplica produselor compensatoare puse în libera circulaţie în urma perfecţionãrii pasive care:
a) şi-au pãstrat originea romana în sensul art. 51 şi 52 din Codul vamal;
b) au fãcut obiectul unei reparaţii, inclusiv în cadrul sistemului de schimburi standard;
c) au fost supuse operaţiunilor de perfecţionare complementare conform art. 143 din Codul vamal.
ART. 367
Fãrã a se inlatura prevederile art. 181 alin. (4) din Codul vamal, biroul de control poate autoriza prezentarea declaraţiei vamale la un alt birou vamal, decât cel care figureazã în autorizaţie.
Biroul de control stabileşte modalitãţile în care trebuie sa fie informat.

Paragraful 2
Transferuri

ART. 368
Autorizaţia prevede dacã şi în ce condiţii mãrfurile sau produsele compensatoare plasate sub un regim suspensiv pot circula între diferite locuri sau cãtre alt titular, fãrã încheierea regimului; în aceste situaţii, cu excepţia regimului de admitere temporarã, este obligatorie ţinerea de evidente.
Transferul nu este posibil în cazul în care locul de plecare sau de destinaţie a mãrfurilor este un antrepozit de tip B.
ART. 369
(1) Transferul între locuri diferite înscrise în aceeaşi autorizaţie poate fi efectuat fãrã formalitãţi vamale.
(2) Transferul între biroul de plasare şi instalaţiile sau locurile de utilizare ale titularului sau operatorului poate sa fie efectuat sub acoperirea declaraţiei de plasare sub regim.
(3) Transferul cãtre biroul de încheiere în vederea reexportului poate fi efectuat sub acoperirea regimului. În acest caz, regimul nu se încheie înainte ca mãrfurile sau produsele declarate pentru reexport sa pãrãseascã efectiv teritoriul vamal al României.
ART. 370
(1) Transferul de la un titular la altul nu poate avea loc decât dacã al doilea plaseaza sub regim mãrfurile sau produsele transferate pe baza autorizaţiei de vamuire la domiciliu.
(2) Notificarea biroului vamal şi înscrierea mãrfurilor sau produselor în evidentele prevãzute la art. 208 trebuie sa fie efectuate din momentul sosirii acestor mãrfuri sau a produselor în instalaţiile celui de al doilea titular.
(3) Autoritatea vamalã poate sa nu ceara depunerea unei declaraţii suplimentare.
(4) În cazul admiterii temporare, transferul de la un titular la altul poate, în egala mãsura, sa aibã loc dacã cel de al doilea titular plaseaza mãrfurile sub regim prin intermediul unei declaraţii vamale întocmite în scris în procedura normalã.
(5) Formalitãţile de îndeplinit sunt descrise în anexa nr. 29. Când al doilea titular receptioneaza mãrfurile sau produsele, este obligat sa le plaseze sub regim.
ART. 371
Transferul mãrfurilor ce prezintã un risc ridicat de frauda este supus garantarii, potrivit normelor stabilite pentru regimul de tranzit.

Paragraful 3
Evidente

ART. 372
Autoritatea vamalã poate cere ca titularul, operatorul sau antrepozitarul desemnat sa ţinã evidenta mãrfurilor, cu excepţia regimului de admitere temporarã sau când considera ca nu este necesar.
Autoritatea vamalã poate aproba ca o contabilitate existenta conţinând elementele necesare sa ţinã loc de evidente.
Biroul de control poate cere inventarierea totalã sau parţialã a mãrfurilor plasate sub regim.
ART. 373
(1) Evidentele prevãzute la art. 372 şi, în cazul în care sunt cerute, cele prevãzute la art. 442 alin. (2) privind regimul de admitere temporarã trebuie sa conţinã urmãtoarele informaţii:
a) menţiunile care figureazã în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, privind rubricile declaraţiei de plasare sub regim;
b) elementele din declaraţiile în baza cãrora mãrfurile au primit o destinaţie vamalã care încheie regimul;
c) datele şi referintele conţinute în alte documente vamale şi orice alte documente referitoare la plasare şi încheiere;
d) natura operaţiunilor de perfecţionare sau de transformare, tipurile de manipulari sau utilizarea temporarã;
e) rata de randament sau, în anumite cazuri, modul de calcul a acesteia;
f) menţiunile care permit urmãrirea mãrfurilor, inclusiv localizarea lor şi eventualele transferuri ale acestora;
g) descrierile comerciale sau tehnice necesare pentru identificarea mãrfurilor;
h) informaţiile care permit urmãrirea miscarilor mãrfurilor în cadrul operaţiunilor de perfecţionare activa care se referã la mãrfuri echivalente.
(2) Autoritatea vamalã poate renunţa la obligaţia furnizarii anumitor informaţii, când controlul şi supravegherea regimului nu sunt afectate în cazul mãrfurilor care urmeazã a fi stocate, perfectionate, transformate sau utilizate.

Paragraful 4
Rata de randament şi modul de calcul al acesteia

ART. 374
(1) În situaţia în care se considera a fi necesar pentru încheierea regimurilor de perfecţionare activa, perfecţionare pasiva sau transformare sub control vamal, rata de randament sau modul de calcul pentru determinarea ratei, inclusiv ratele medii, se stabilesc în autorizaţie sau în momentul plasarii mãrfurilor sub regim. Aceasta rata se determina, pe cat posibil, pe baza informaţiilor privind producţia sau a datelor tehnice, sau când acestea nu sunt disponibile, pe baza datelor ce privesc operaţiuni de aceeaşi natura.
(2) În cazuri justificate, autoritatea vamalã poate fixa rata de randament dupã plasarea mãrfurilor sub regim, dar nu mai târziu de momentul în care acestea primesc o noua destinaţie vamalã.
ART. 375
(1) Proporţia mãrfurilor de import sau de export temporar încorporate în produsele compensatoare se calculeazã pentru:
a) determinarea drepturilor de import datorate;
b) determinarea cuantumului de dedus când ia naştere o datorie vamalã;
c) aplicarea mãsurilor de politica comercialã.
Calculul se efectueazã prin metoda cheii cantitative sau prin metoda cheii valorice ori prin orice alta metoda cu rezultate similare.
Pentru efectuarea calculelor, produsele transformate sau produsele intermediare sunt asimilate cu produsele compensatoare.
(2) Metoda cheii cantitative se aplica când se obţine un singur fel de produs compensator rezultat în cadrul operaţiunii de perfecţionare; în acest caz cantitatea estimatã de mãrfuri de import sau de export temporar prezente în cantitatea de produse compensatoare, pentru care se naşte o datorie vamalã, este proporţionalã cu un procent determinat din cantitatea totalã de produse compensatoare.
(3) Metoda cheii cantitative se aplica şi când se obţin mai multe tipuri de produse compensatoare rezultate în cadrul operaţiunii de perfecţionare şi toate mãrfurile de import sau de export temporar se regãsesc în fiecare produs compensator; în acest caz cantitatea estimatã de mãrfuri de import sau de export temporar prezente în cantitatea unui produs compensator dat, pentru care se naşte o datorie vamalã, este proporţionalã cu:
a) raportul dintre cantitatea acestui tip de produs compensator, indiferent dacã se naşte o datorie vamalã sau nu, şi cantitatea totalã de produse compensatoare;
b) raportul dintre cantitatea de produse compensatoare pentru care se naşte o datorie vamalã şi cantitatea totalã de produse de acelaşi tip.
(4) Pentru a stabili dacã sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a metodelor descrise la alin. (2) şi (3), pierderile rezultate nu se iau în calcul.
Fãrã a inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 519, prin pierderi se înţelege partea din mãrfurile de import sau de export temporar care este distrusa sau disparuta în timpul operaţiunii de perfecţionare, în special prin evaporare, uscare, esapare sub forma de gaz ori trecere în apa de spalare. În cadrul regimului de perfecţionare pasiva, produsele compensatoare secundare de tipul deşeuri, reziduuri, resturi sau rebuturi sunt tratate ca pierderi.
(5) Metoda cheii valorice se aplica când metoda cheii cantitative nu este aplicabilã.
Cantitatea estimatã de mãrfuri de import sau de export temporar prezenta în cantitatea unui produs compensator, pentru care se naşte o datorie vamalã este proporţionalã cu:
a) valoarea acestui tip de produs compensator indiferent dacã se naşte o datorie vamalã sau nu, exprimatã ca procent din valoarea totalã a tuturor produselor compensatoare;
b) valoarea produselor compensatoare pentru care se naşte o datorie vamalã exprimatã ca procent din valoarea totalã a produselor compensatoare de acelaşi tip.
Valoarea fiecãruia dintre produsele compensatoare diferite ce se folosesc pentru aplicarea cheii valorice este costul de producţie cel mai recent din România sau cel mai recent preţ de vânzare din România, a produselor identice sau similare, cu condiţia ca acesta sa nu fi fost influentat de o legatura între vânzãtor şi cumpãrãtor.
(6) În situaţia în care valoarea nu poate fi determinata conform alin. (5), aceasta se stabileşte prin orice alta metoda cu rezultate similare.

Paragraful 5
Dobânzi compensatorii

ART. 376
(1) În cazul naşterii unei datorii vamale pentru produsele compensatoare sau mãrfurile de import aflate în perfecţionare activa sau în admitere temporarã, dobanda compensatorie se aplica la cuantumul drepturilor de import pe perioada consideratã. Cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare în vigoare la data acceptãrii declaraţiei de plasare sub regim. Perioada consideratã începe la data plasarii sub regim şi se încheie la data expirãrii termenului de încheiere a regimului.
(2) Rata dobânzii de referinta a Bãncii Naţionale a României, publicatã lunar în Monitorul Oficial al României, se aplica în mod corespunzãtor.
Rata aplicabilã este cea aflatã în vigoare cu 2 luni înaintea naşterii datoriei vamale.
(3) Dobanda se aplica pe fiecare luna calendaristicã, cu începere din prima zi a lunii urmãtoare lunii în care mãrfurile de import pentru care se naşte datoria vamalã au fost prima data plasate sub regim pana în ultima zi a lunii în care a luat naştere datoria vamalã.
În cazul perfecţionãrii active - sistemul cu rambursare, când punerea în libera circulaţie este cerutã conform art. 147 alin. (5) din Codul vamal, perioada consideratã începe din prima zi a lunii urmãtoare lunii în care drepturile de import au fost rambursate sau remise.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu se aplica:
a) când perioada consideratã este inferioarã unei luni;
b) când cuantumul dobânzilor compensatorii aplicabile nu depãşeşte echivalentul în lei a 20 euro pentru fiecare datorie vamalã care ia naştere;
c) când datoria vamalã se naşte ca urmare a acordãrii unui tratament tarifar preferenţial prevãzut într-un acord încheiat între România şi o alta ţara privind importurile din acea ţara;
d) în cazul punerii în libera circulaţie a deşeurilor şi reziduurilor rezultate din distrugere;
e) în cazul punerii în libera circulaţie a produselor compensatoare secundare prevãzute în anexa nr. 28, în mãsura în care ele sunt proporţionale cu cantitatea de produse compensatoare principale exportate;
f) când ia naştere o datorie vamalã ca rezultat al unei cereri de punere în libera circulaţie conform art. 147 alin. (5) din Codul vamal, cu condiţia ca drepturile de import sa nu fi fost efectiv rambursate sau remise;
g) când titularul solicita punerea în libera circulaţie şi furnizeazã probe ca anumite împrejurãri deosebite, care nu provin dintr-o neglijenţa sau frauda din partea sa, fac imposibil sau neeconomic reexportul avut în vedere în condiţiile în care le anticipase şi le dovedise justificat la depunerea cererii de autorizare;
h) în cazul naşterii unei datorii vamale şi în mãsura în care este constituitã o garanţie printr-un depozit banesc în legatura cu aceasta datorie;
i) în cazul naşterii unei datorii vamale conform art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul vamal sau pentru punerea în libera circulaţie a mãrfurilor anterior plasate sub regim de admitere temporarã conform art. 417-422, 424, 426, 429, art. 434 lit. b) şi art. 437 din prezentul regulament.
(5) În cazul operaţiunilor de perfecţionare activa pentru care numãrul mãrfurilor de import şi sau al produselor compensatoare fac din punct de vedere economic imposibila aplicarea alin. (2) şi (3), autoritatea vamalã poate permite, la cererea celui interesat, utilizarea unei metode simplificate de calcul având rezultate similare pentru calculul dobânzilor compensatorii.

Paragraful 6
Încheierea regimului

ART. 377
(1) În cazul mãrfurilor de import sau de export temporar plasate, în baza aceleaşi autorizaţii, dar pentru care s-au depus doua sau mai multe declaraţii:
a) sub un regim suspensiv, acordarea unei noi destinaţii vamale mãrfurilor sau produselor, este consideratã ca încheiere a regimului pentru mãrfurile de import în cauza, plasate sub regim sub acoperirea primei declaraţii depuse;
b) sub regimul de perfecţionare activa - sistemul cu rambursare sau sub regimul de perfecţionare pasiva, produsele compensatoare sunt considerate ca fiind obţinute din mãrfurile de import sau de export temporar în cauza, plasate sub regim sub acoperirea primei declaraţii.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu poate conduce la acordarea unor avantaje nejustificate în ceea ce priveşte drepturile de import.
(3) Titularul poate cere ca încheierea sa fie realizatã în corelare cu mãrfurile de import sau de export temporar specifice.
(4) În situaţia în care mãrfurile plasate sub un regim se gãsesc în acelaşi loc împreunã cu alte mãrfuri şi în cazul distrugerii totale sau a pierderii iremediabile, autoritatea vamalã poate accepta dovezi aduse de titularul autorizaţiei, care sa indice cantitatea realã a mãrfurilor plasate sub regim care au fost distruse sau pierdute. Când titularul nu este în mãsura sa prezinte astfel de dovezi, cantitatea mãrfurilor distruse sau pierdute se determina prin raportare la proporţia mãrfurilor de acelaşi tip plasate sub regim în momentul când a avut loc distrugerea sau pierderea.
ART. 378
(1) Cel mai târziu la expirarea termenului de încheiere, indiferent dacã se recurge sau nu la simplificarea prevãzutã de art. 138 alin. (2) din Codul vamal:
a) în cazul perfecţionãrii active - sistemul cu suspendare sau a transformarii sub control vamal, decontul de încheiere este prezentat biroului de control în termen de 30 de zile;
b) în cazul perfecţionãrii active - sistemul cu rambursare, cererea de rambursare sau remitere a drepturilor de import trebuie depusa la biroul de control în termen de 180 de zile.
În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamalã poate prelungi aceste termene, chiar şi dupã expirarea acestora. Pentru cererea de rambursare sau remitere noul termen nu poate fi mai mare de 6 luni. Dupã expirarea termenului prevãzut la lit. b), dreptul de rambursare se prescrie.
(2) Decontul sau cererea trebuie sa conţinã urmãtoarele indicaţii, cu excepţia situaţiilor în care biroul de control decide altfel:
a) datele de referinta privind autorizaţia;
b) cantitatea pe fiecare tip de mãrfuri de import pentru care încheierea, rambursarea sau remiterea sunt solicitate;
c) codul din N.C;
d) nivelul drepturilor de import aferente mãrfurilor şi, dacã este cazul, valoarea în vama a acestora;
e) date de referinta ale declaraţiilor de plasare sub regim a mãrfurilor de import;
f) felul, cantitatea produselor compensatoare sau transformate sau a mãrfurilor aflate în aceeaşi stare şi destinaţia vamalã acordatã care le-a fost stabilitã cu referire la declaraţii, la alte documente vamale sau orice alte documente referitoare la încheiere şi la termenele de încheiere corespunzãtoare;
g) valoarea produselor compensatoare sau transformate, în cazul în care încheierea se face pe baza metodei cheii valorice;
h) rata de randament;
i) cuantumul drepturilor de import de achitat, de rambursat sau de remis şi, dacã este cazul, cuantumul dobânzilor compensatorii de achitat. Când acest cuantum se referã la aplicarea art. 406, acest fapt trebuie menţionat;
j) în cazul transformarii sub control vamal, codul din N.C. pentru produsele transformate şi elementele necesare pentru determinarea valorii în vama.
(3) Biroul de control poate stabili forma decontului de încheiere.
(4) În cazul în care se constata ca cererea de rambursare este indreptatita, biroul de control este obligat sa îi dea curs în termen de maximum 30 de zile de la data acceptãrii cererii.
ART. 379
Biroul de control, pe baza verificãrii efectuate, vizeazã decontul de încheiere dacã este corespunzãtor sau informeazã titularul autorizaţiei dacã decontul nu este acceptat. Decontul şi documentele justificative se pãstreazã de biroul vamal timp de 5 ani de la data acceptãrii decontului de încheiere.
ART. 380
(1) Biroul de control verifica cererea de rambursare şi o aproba dacã sunt întrunite condiţiile de rambursare sau o respinge şi informeazã titularul autorizaţiei cu privire la rezultatul verificãrilor.
(2) Cererea de rambursare şi documentele anexate la aceasta sunt pãstrate timp de 5 ani de la data primirii cererii de restituire.
ART. 381
(1) Pentru furnizarea de informaţii necesare altor birouri vamale implicate în punerea în aplicare a regimurilor, pot fi emise fişele de informaţii conform anexei nr. 30 la solicitarea persoanei în cauza sau la initiativa autoritãţii vamale, cu excepţia cazului în care autoritatea vamalã aproba alte modalitãţi de comunicare.
(2) La antrepozitarea vamalã se foloseşte fişa INF8, pentru a comunica elementele necesare pentru calculul datoriei vamale aplicabile mãrfurilor înainte sa fi avut loc manipularile uzuale.
(3) În cazul perfecţionãrii active se folosesc urmãtoarele fise:
a) fişa INF1, pentru a comunica informaţiile cu privire la cuantumul drepturilor de import, dobânzile compensatorii, garanţiile şi mãsurile de politica comercialã;
b) fişa INF7, pentru comunicarea de informaţii care sa permitã rambursarea sau remiterea de drepturi în cazul regimului de perfecţionare activa cu rambursare.
(4) La admiterea temporarã se foloseşte fişa INF6 pentru a comunica elementele necesare pentru calculul datoriei vamale sau a cuantumului de drepturi deja perceput pentru mãrfurile aflate sub acest regim care sunt transferate potrivit prezentului regulament.
ART. 382
Dacã regimul vamal nu se încheie în condiţiile art. 111 din Codul vamal, biroul vamal de control întocmeşte un proces verbal de control pentru reglarea datoriei vamale, iar operaţiunea se scoate din evidente cu respectarea dispoziţiilor art. 516.
Drepturile de import datorate se determina pe baza elementelor de taxare în vigoare la data acceptãrii declaraţiei vamale pentru acordarea regimului iniţial.

CAP. II
Antrepozitarea vamalã

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 383
În sensul acestui capitol, referitor la produsele agricole, prin «mãrfuri prefinantate» se înţeleg mãrfurile româneşti destinate a fi exportate în aceeaşi stare în care au fost introduse în antrepozit şi care beneficiazã de plata în avans a unui cuantum egal cu suma restituirii la export înainte de acest export, în cazul în care aceasta plata este prevãzutã în reglementãri speciale.
ART. 384
(1) Antrepozitele vamale publice sunt urmãtoarele:
a) antrepozit de tip A, în care responsabilitatea este a deţinãtorului antrepozitului;
b) antrepozit de tip B, în care responsabilitatea este a antrepozitarului;
c) antrepozit de tip F, în care gestionarea antrepozitului este asigurata de autoritatea vamalã.
(2) Antrepozitele vamale private aflate sub responsabilitatea deţinãtorului antrepozitului, care se identifica cu antrepozitarul, fãrã a fi neapãrat proprietarul mãrfurilor, sunt urmãtoarele:
a) antrepozit de tip D, când punerea în libera circulaţie se efectueazã în procedura de vamuire la domiciliu şi poate fi acordatã pe baza felului, valorii în vama şi a cantitãţii mãrfurilor în momentul plasarii acestora sub regim;
b) antrepozit de tip E, în care se aplica regimul, chiar dacã mãrfurile nu trebuie sa fie depozitate într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;
c) antrepozit de tip C, în alte situaţii decât cele prevãzute la lit. a) şi b).
(3) Autorizaţia de antrepozit de tip E poate sa prevadã recurgerea la procedurile aplicabile pentru tipul D.

SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii suplimentare aplicabile la acordarea autorizaţiei

ART. 385
(1) La acordarea autorizaţiei, autoritatea vamalã desemneazã amplasamentul sau orice alt perimetru, aprobat ca antrepozit vamal de tip A, B, C sau D. Aceasta poate aproba o magazie de depozitare temporarã ca antrepozit vamal de unul din aceste tipuri sau sa fie gestionata ca un antrepozit de tip F.
(2) Un amplasament nu poate fi aprobat, în acelaşi timp, pentru mai mult de un antrepozit vamal.
(3) În situaţia în care mãrfurile prezintã un pericol sau sunt susceptibile de a deteriora alte mãrfuri sau care necesita, din alte motive, instalaţii speciale, autorizaţia poate sa prevadã ca acestea sa fie depozitate în amplasamente special echipate pentru primirea lor.
(4) Antrepozitele de tip A, C, D sau E pot fi aprobate şi ca antrepozite de aprovizionare cu produse alimentare.
ART. 386
(1) Autorizaţia de antrepozit vamal poate fi acordatã dacã manipularile uzuale avute în vedere sau operaţiunile de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal a mãrfurilor nu predomina în raport cu depozitarea de mãrfuri.
(2) Autorizaţia de antrepozit vamal nu poate fi acordatã dacã amplasamentul antrepozitului vamal sau locul de depozitare este utilizat în scopul vânzãrii în detaliu. Cu toate acestea autorizaţia de antrepozit vamal poate fi acordatã dacã mãrfurile sunt vândute în detaliu, cu exonerare de drepturi de import:
a) cãlãtorilor în trafic internaţional;
b) în cadrul acordurilor diplomatice sau consulare;
c) membrilor organizaţiilor internaţionale sau forţelor NATO.
(3) Pentru aplicarea art. 108 alin. (2) din Codul vamal, când autoritatea vamalã examineazã dacã costurile administrative generate de regimul de antrepozitare vamalã sunt sau nu disproportionate în raport cu necesitãţile economice în cauza, aceasta tine cont de tipul de antrepozit şi de procedurile care se pot aplica.

SECŢIUNEA a 3-a
Evidente operative

ART. 387
(1) Pentru antrepozitele de tip A, C, D şi E, deţinãtorul antrepozitului este persoana desemnatã sa ţinã evidentele operative.
(2) Pentru antrepozitul de tip F, evidentele biroului vamal ţin locul evidentelor operative prevãzute la alin. (1).
(3) Pentru antrepozitele vamale de tip B, biroul de control pãstreazã declaraţiile de plasare sub regim, în locul evidentelor operative.
ART. 388
(1) Evidentele operative trebuie, în orice moment, sa reflecte situaţia stocului de mãrfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Deţinãtorul antrepozitului vamal este obligat sa depunã la biroul de control, în termenele fixate de autoritatea vamalã, situaţia acestui stoc.
(2) În cazul aplicãrii art. 132 alin. (2) din Codul vamal, valoarea în vama a mãrfurilor, anterioarã manipularilor uzuale, trebuie sa se reflecte în evidentele operative.
(3) Evidentele operative cuprind şi informaţiile referitoare la scoaterea temporarã şi depozitarea în comun, prevãzute la art. 393 alin. (2).
ART. 389
(1) În situaţia în care mãrfurile sunt plasate sub regim într-un antrepozit de tip E, înscrierea în evidentele operative se efectueazã în momentul sosirii acestora în locul de depozitare al titularului.
(2) În situaţia în care antrepozitul vamal serveşte şi ca depozit temporar, înscrierea în evidentele operative se efectueazã în momentul acceptãrii declaraţiei de plasare sub regim.
(3) Înscrierea în evidentele operative referitoare la încheierea regimului se efectueazã cel mai târziu în momentul scoaterii mãrfurilor din antrepozitul vamal sau din locurile de depozitare al titularului.

SECŢIUNEA a 4-a
Alte dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

ART. 390
Mãrfurile strãine pot face obiectul manipularilor uzuale, prevãzute în anexa nr. 31.
ART. 391
Mãrfurile pot fi temporar scoase din antrepozitul vamal, pentru o perioada ce nu poate depãşi 90 de zile. În cazuri temeinic justificate, termenul poate fi prelungit.
ART. 392
(1) Cererea pentru efectuarea manipularilor uzuale sau pentru scoaterea temporarã de mãrfuri dintr-un antrepozit vamal se face în scris, pentru fiecare caz în parte, la biroul de control. Cererea trebuie sa conţinã toate elementele necesare aplicãrii regimului.
(2) Autorizaţia privind cererea prevãzutã la alin. (1) poate fi acordatã şi în cadrul autorizaţiei de antrepozit vamal. În acest caz, biroul de control este informat, într-o forma stabilitã de acesta, când acest tip de manipulari uzuale se efectueazã sau când scoaterea temporarã urmeazã a avea loc.
ART. 393
(1) În situaţia în care mãrfurile româneşti sunt depozitate împreunã cu mãrfuri plasate sub regim într-un antrepozit vamal sau în locurile de depozitare, pot fi stabilite modalitãţi specifice de identificare a acestor mãrfuri în scopul de a le distinge de mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã.
(2) Autoritatea vamalã poate permite depozitarea în comun chiar şi atunci când este imposibila, în orice moment, identificarea statutului mãrfurilor. Aceasta facilitate nu se aplica mãrfurilor cu prefinantare.
Mãrfurile depozitate în comun trebuie sa se încadreze la acelaşi cod tarifar din N.C., sa prezinte aceeaşi calitate comercialã şi sa aibã aceleaşi caracteristici tehnice.
(3) În vederea declarãrii pentru o destinaţie vamalã, mãrfurile care fac obiectul depozitarii în comun, precum şi, dacã este cazul, mãrfurile care sunt identificabile şi care îndeplinesc condiţiile alin. (2), pot fi considerate fie mãrfuri româneşti, fie mãrfuri strãine.
(4) Aplicarea alin. (3) nu trebuie sa aibã ca efect, acordarea unui anumit statut vamal unei cantitãţi de mãrfuri mai mare decât cantitatea de mãrfuri care are de fapt acest statut şi care se afla în antrepozitul vamal sau în locul de depozitare în momentul scoaterii mãrfurilor declarate pentru o destinaţie vamalã.
ART. 394
(1) În situaţia în care operaţiunile de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal sunt efectuate într-un antrepozit vamal sau în locul de depozitare, dispoziţiile art. 393 se aplica în mod corespunzãtor mãrfurilor aflate sub aceste regimuri.
Cu toate acestea, în cazul operaţiunilor de perfecţionare activa, fãrã recurgerea la mãrfuri echivalente sau a operaţiunilor de transformare sub control vamal, dispoziţiile prevãzute la art. 393 referitoare la depozitarea în comun nu se aplica pentru mãrfurile româneşti.
(2) Înscrierile în evidente trebuie sa permitã autoritãţii vamale verificarea în orice moment a situaţiei exacte a tuturor mãrfurilor sau produselor aflate sub aceste regimuri.
ART. 395
Mãrfurile, inclusiv proviziile, descãrcate de pe nave naufragiate sau avariate în apele naţionale ori teritoriale ale României, sunt considerate în regim de antrepozitare.

CAP. III
Perfecţionarea activa

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 396
În sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) export anticipat - sistemul în cadrul cãruia produsele compensatoare obţinute din mãrfuri echivalente sunt exportate înainte ca mãrfurile de import sa fie plasate sub regim folosind sistemul cu suspendare;
b) operaţiune de procesare- orice perfecţionare a mãrfurilor de import, în mod direct sau indirect din dispoziţia titularului, realizatã conform indicaţiilor şi pentru partenerul stabilit în afarã teritoriului vamal al României, efectuatã, în general, numai cu plata aferentã a cheltuielilor de perfecţionare;
c) operatori - persoane stabilite în România, care efectueazã total sau parţial operaţiunile de perfecţionare activa.

SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii suplimentare aplicabile la acordarea autorizaţiei

ART. 397
Autorizaţia se acorda numai dacã solicitantul are intenţia de a reexporta sau exporta produsele compensatoare principale.
ART. 398
Autorizaţia poate fi acordatã şi pentru mãrfurile prevãzute la art. 134 alin. (4) lit. d) din Codul vamal, cu excepţia:
a) combustibililor şi surselor de energie, altele decât acelea necesare testarii produselor compensatoare sau pentru detectarea defectelor mãrfurilor de import care necesita reparaţii;
b) lubrifiantilor, alţii decât cei necesari la operaţiunile de testare, ajustare sau re-calibrare a produselor compensatoare;
c) echipamentelor şi uneltelor.
ART. 399
(1) Condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite în oricare din urmãtoarele situaţii:
a) operaţiunile se referã la mãrfuri cu caracter necomercial;
b) se executa un contract de procesare;
c) se transforma produse compensatoare obţinute în urma unei perfectionari efectuatã în cadrul unei autorizaţii acordatã anterior ce a fãcut deja obiectul verificãrii condiţiilor economice;
d) se efectueazã manipularile uzuale prevãzute la art. 390;
e) au loc reparaţii;
f) se transforma graul dur, încadrat la codul tarifar 1001.10.00 din N.C. pentru producerea pastelor fainoase încadrate la codul tarifar 1902.11.00 şi la subpozitia tarifara 1902.19 din N.C.
(2) Condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite, independent de dispoziţiile alin. (1), atunci când valoarea globalã a mãrfurilor de import pentru un solicitant şi pe an calendaristic, precum şi pentru fiecare cod tarifar de opt cifre din N.C., nu depãşeşte echivalentului în lei a 150.000 euro.
ART. 400
Autorizaţia stabileşte mijloacele şi metodele de identificare a mãrfurilor de import în produsele compensatoare şi fixeazã condiţiile necesare pentru buna derulare a operaţiunilor privind mãrfurile echivalente. Aceste metode de identificare şi condiţiile pot include şi verificarea evidentelor.

SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

ART. 401
(1) Autorizaţia precizeazã dacã şi în ce condiţii mãrfurile echivalente prevãzute la art. 134 alin. (6) din Codul vamal şi clasificate la acelaşi cod tarifar din N.C., prezentând aceeaşi calitate comercialã şi având aceleaşi caracteristici tehnice ca ale mãrfurilor de import, pot fi utilizate pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare.
(2) În cazuri excepţionale, se poate admite ca, la mãrfurile echivalente care se gãsesc într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mãrfurile de import, partea esenţialã a operaţiunilor de perfecţionare a acestor mãrfuri echivalente sa fie efectuatã în întreprinderea titularului sau realizatã în numele sau.
ART. 402
(1) Autorizaţia stabileşte termenul de încheiere. Când circumstanţele o justifica, acest termen poate fi prelungit chiar şi când termenul fixat iniţial a expirat.
(2) În situaţia în care termenul de încheiere expira la o data precisa pentru toate mãrfurile plasate sub regim în cursul unei anumite perioade, autorizaţia poate prevedea ca termenul de încheiere sa fie prelungit automat pentru toate mãrfurile aflate încã sub regim la acea data. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate solicita ca aceste mãrfuri sa primeascã o noua destinaţie vamalã aprobatã în cursul unei perioade stabilite de aceasta.
(3) Indiferent dacã se recurge la o simplificare sau dacã se aplica prevederile alin. (2), termenul de încheiere pentru produsele compensatoare sau mãrfurile în aceeaşi stare nu poate depãşi:
a) 120 de zile - pentru lapte şi produse lactate;
b) 60 zile în cazul sacrificarii, fãrã ingrasare, a animalelor cuprinse în capitolul I din N.C;
c) 90 de zile în cazul ingrasarii, incluzând sacrificarea când este cazul, a animalelor clasificate la poziţiile tarifare 0104 şi 0105 din N.C.;
d) 180 de zile în cazul ingrasarii, incluzând sacrificarea când este cazul, a altor animale, cuprinse în capitolul 1 din N.C;
e) 180 de zile în cazul procesarii carnii;
f) 180 de zile în cazul prelucrãrii altor produse agricole care îndeplinesc condiţiile pentru rambursarea la export în avans.
În cazul operaţiunilor de perfecţionare derulate în mod succesiv, în cazuri temeinic justificate autoritatea vamalã poate prelungi termenul de încheiere, la cererea titularului, fãrã însã ca perioada totalã sa depãşeascã un an.
ART. 403
Pentru încheierea regimului sau pentru cererea de rambursare a drepturilor de import sunt asimilate unui reexport sau exportului:
a) livrarea produselor compensatoare cãtre persoane care beneficiazã de scutire de drepturi de import pe baza Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice, încheiatã la Viena la 18 aprilie 1961, ratificatã prin <>Decretul nr. 566/1968 , publicat în Buletinul Oficial nr. 89 din 8 iulie 1968, sau a Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare, încheiatã la 24 aprilie 1963, ratificatã prin <>Decretul nr. 481/1971 publicat în Buletinul Oficial nr. 10 din 28 ianuarie 1972 sau a altor convenţii la care România este parte;
b) livrarea produselor compensatoare cãtre forţele armate aparţinând altor tari, stationate pe teritoriul vamal al României, atunci când, potrivit legii, sunt stabilite scutiri de drepturi de import;
c) livrarea aeronavelor civile; cu toate acestea biroul vamal de control permite ca regimul sa fie încheiat la prima distribuire a mãrfurilor de import pentru fabricarea, repararea, modificarea sau transformarea aeronavelor civile sau a pãrţilor acestora, atâta timp cat evidentele titularului îi permit sa se asigure de aplicarea şi funcţionarea corecta a regimului;
d) livrarea aeronavelor spatiale şi a echipamentelor aferente; cu toate acestea biroul vamal de control permite ca regimul sa fie încheiat la prima distribuire a mãrfurilor de import în scopul fabricãrii, repararii, modificãrii sau transformarii satelitilor, a lansatoarelor lor şi a echipamentelor de la sol şi a pãrţilor lor care fac parte integrantã din aceste sisteme, atâta timp cat evidentele titularului îi permit sa se asigure de aplicarea şi funcţionarea corecta a regimului;
e) utilizarea, potrivit reglementãrilor speciale, a produselor compensatoare secundare a cãror distrugere sub control vamal este prohibita din motive de mediu; în acest caz titularul trebuie sa demonstreze ca încheierea regimului, conform reglementãrilor vamale, nu este posibila sau ca nu este realizabila din punct de vedere economic.
ART. 404
(1) În cazul exportului anticipat, autorizaţia stabileşte termenul în cadrul cãruia mãrfurile strãine se declara pentru regim, ţinând cont de timpul necesar pentru aprovizionarea şi transportul cãtre România.
(2) Termenul prevãzut la alin. (1) nu poate depãşi:
a) 90 de zile pentru produsele agricole care intra sub incidenta mecanismelor stabilite, potrivit legii, în cadrul organizãrii pieţei;
b) 180 de zile pentru celelalte mãrfuri.
Acest termen poate fi prelungit, la cererea temeinic justificatã a titularului, fãrã ca termenul total sa depãşeascã un an.
În cazuri întemeiate, prelungirea poate fi acordatã chiar şi dupã expirarea termenului acordat iniţial.

SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii aplicabile în funcţionarea sistemului cu suspendare

ART. 405
(1) Utilizarea mãrfurilor echivalente în cadrul operaţiunilor de perfecţionare activa, conform art. 135 din Codul vamal, nu se supune formalitãţilor vamale de plasare sub regim.
(2) Mãrfurile echivalente şi produsele compensatoare devin mãrfuri strãine, iar mãrfurile de import devin mãrfuri româneşti din momentul acceptãrii declaraţiei de încheiere a regimului.
Cu toate acestea, când mãrfurile de import sunt comercializate înainte de încheierea regimului, modificarea statutului lor intervine în momentul acestei comercializari. În mod excepţional, când este prevãzut ca mãrfurile echivalente sa nu fie prezentate, autoritatea vamalã poate permite, la cererea titularului, ca mãrfurile echivalente sa fie prezentate ulterior, într-un termen rezonabil stabilit de aceasta.
(3) În cazul exportului anticipat:
a) produsele compensatoare devin mãrfuri strãine în momentul acceptãrii declaraţiei de export şi cu condiţia ca mãrfurile ce vor fi importate sa fie plasate sub regim;
b) mãrfurile de import devin mãrfuri româneşti în momentul plasarii lor sub regim.
ART. 406
(1) În autorizaţie se stabileşte dacã produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeaşi stare pot fi puse în libera circulaţie fãrã declaraţie vamalã, aplicându-se în mod corespunzãtor mãsurile de restrictie sau prohibitie.
În acest caz, ele sunt considerate a fi puse în libera circulaţie, numai dacã nu au primit o destinaţie vamalã la expirarea termenului de încheiere.
(2) În aplicarea art. 241 alin. (1) prima teza din Codul vamal, declaraţia de punere în libera circulaţie este consideratã ca fiind prezentatã şi acceptatã şi liberul de vama acordat, în momentul prezentãrii decontului de încheiere.
(3) Produsele sau mãrfurile devin mãrfuri româneşti în momentul comercializãrii lor.
ART. 407
În cazul punerii în libera circulaţie a produselor compensatoare, rubricile 15, 16, 34, 41 şi 42 din declaraţia vamalã în detaliu fac referire la mãrfurile de import. Informaţiile corespondente pot, în egala mãsura, sa fie furnizate printr-o fişa INF 1 sau prin orice alt document care sa însoţeascã declaraţia.
ART. 408
Pentru mãrfurile de import care, în momentul acceptãrii declaraţiei de plasare sub regim, ar putea beneficia de un regim tarifar favorabil pentru o destinaţie finala, drepturile de import de încasat, în aplicarea art. 141 alin. (1) din Codul vamal, sunt calculate în raport cu taxa corespunzãtoare acestei destinaţii. Recurgerea la un astfel de calcul este permisã când autorizaţia pentru o destinaţie finala ar putea fi acordatã şi dacã condiţiile prevãzute pentru acordarea regimului tarifar favorabil ar fi îndeplinite.
ART. 409
(1) Lista produselor compensatoare supuse drepturilor de import corespunzãtoare lor, conform art. 142 lit. a) din Codul vamal, figureazã în anexa nr. 28.
(2) În situaţia în care produsele compensatoare, altele decât cele enumerate în lista prevãzutã la alin. (1), sunt distruse, acestea sunt considerate ca fiind reexportate.
ART. 410
(1) În situaţia în care produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeaşi stare sunt plasate în regimuri suspensive sau introduse într-o zona libera supusã controlului de tip I în sensul art. 480 sau într-un antrepozit liber sau plasate într-o zona libera supusã controlului de tip II în sensul art. 480, pentru încheierea regimului de perfecţionare activa, documentele privind aceasta destinaţie vamalã sau evidentele utilizate sau orice alt document de înlocuire a lor cuprinde menţiunea "marfa PA/S".
(2) În situaţia în care mãrfurile de import plasate sub un regim fac obiectul unor mãsuri specifice de politica comercialã care sunt aplicabile la plasarea lor, fie aflate în aceeaşi stare, fie sub forma de produse compensatoare, plasate în regimuri suspensive sau sunt introduse într-o zona libera supusã controlului de tip I conform art. 480 sau într-un antrepozit liber, sau sunt plasate într-o zona libera supusã controlului de tip II în sensul art. 480, menţiunea prevãzutã la alin. (1) trebuie completatã cu sintagma politica comercialã.

SECŢIUNEA a 5-a
Dispoziţii aplicabile în funcţionarea sistemului cu rambursare

ART. 411
În situaţia în care mãrfurile aflate în sistemul cu rambursare, primesc o destinaţie vamalã, prevãzutã la art. 410 alin. (1), documentele privind aceasta destinaţie sau evidentele utilizate ori orice alt document de înlocuire a acestora poarta menţiunea marfa PA/R.

CAP. IV
Transformarea sub control vamal

ART. 412
(1) Regimul de transformare sub control vamal se aplica pentru mãrfurile a cãror transformare are drept rezultat produse care se supun unor drepturi de import mai mici decât cele aplicabile pentru mãrfurile de import.
Regimul se aplica şi mãrfurilor care trebuie sa sufere transformãri în vederea îndeplinirii condiţiilor tehnice pentru a fi puse în libera circulaţie.
(2) Prevederile art. 402 alin. (1) şi (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(3) Pentru determinarea valorii în vama a produselor transformate declarate pentru punerea în libera circulaţie, declarantul poate alege una din regulile prevãzute la art. 2, 3 sau 5 din acordul prevãzut la art. 56 sau valoarea în vama a mãrfurilor de import la care se adauga cheltuielile de transformare. Aceste cheltuieli de transformare sunt constituite din ansamblul cheltuielilor pentru obţinerea produselor transformate luând în considerare cheltuielile generale şi valoarea mãrfurilor româneşti dacã asemenea mãrfuri au fost folosite la transformare.
ART. 413
(1) Pentru tipurile de mãrfuri şi operaţiunile care figureazã în anexa nr. 32, condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite.
(2) Pentru alte tipuri de mãrfuri şi alte operaţiuni, verificarea condiţiilor economice trebuie efectuatã.
(3) În cazul mãrfurilor supuse mãsurilor de politica agricolã a drepturilor anti-dumping provizorii sau definitive ori a drepturilor compensatorii provizorii sau definitive, verificarea condiţiilor economice trebuie efectuatã de Autoritatea Nationala a Vamilor.

CAP. V
Admiterea temporarã

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 414
(1) Animalele nãscute din animale vii, plasate sub acest regim, sunt considerate a fi mãrfuri strãine şi plasate, de asemenea, sub acest regim, cu excepţia celor care au o valoare comercialã neglijabila.
(2) Autoritatea vamalã se asigura ca termenul maxim în care mãrfurile rãmân plasate sub regim pentru aceeaşi utilizare şi sub responsabilitatea aceluiaşi titular, nu poate depãşi 24 de luni, chiar dacã regimul se încheie prin plasarea mãrfurilor sub un alt regim suspensiv, urmat de o noua plasare sub regimul de admitere temporarã.
La cererea titularului, autoritatea vamalã poate prelungi acest termen cu perioada în care aceste mãrfuri nu au fost utilizate, potrivit condiţiilor stabilite prin prezentul regulament pentru fiecare fel de marfa.
(3) În sensul art. 160 alin. (3) din Codul vamal, prin împrejurãri excepţionale se înţelege orice situaţie care necesita utilizarea mãrfurilor pe o perioada suplimentarã în vederea îndeplinirii scopului pentru care s-a recurs la utilizarea regimului de admitere temporarã.
(4) Mãrfurile plasate sub acest regim trebuie sa rãmânã în aceeaşi stare. Sunt permise operaţiunile de reparare şi întreţinere, inclusiv revizia, reglajele sau mãsurile de conservare a mãrfurilor sau de asigurare a conformitatii cu cerinţele tehnice indispensabile pentru a permite utilizarea lor sub acest regim.
ART. 415
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda numai în temeiul art. 416-439.
(2) Regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import nu se acorda pentru produsele consumabile.

SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii pentru exonerarea totalã a drepturilor de import

Paragraful 1
Mijloace de transport

ART. 416
(1) În sensul prezentei subsectiuni, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) folosinta comercialã - utilizarea cu plata a unui mijloc de transport pentru transportul persoanelor sau al mãrfurilor ori în cadrul activitãţii unui agent economic cu sau fãrã plata; în cazul în care mijlocul de transport este un vehicul rutier, aceasta definitie include şi remorcile care pot fi ataşate acesteia;
b) folosinta privatã - utilizarea unui mijloc de transport, altfel decât în folosinta comercialã;
c) trafic intern - transportul persoanelor imbarcate sau al mãrfurilor încãrcate în România pentru a fi debarcate sau descãrcate în interiorul acestui teritoriu;
d) container - un mecanism-cadru, cisterna, caroserie sau alt mecanism analog precum un compartiment, total sau parţial închis care este destinat sa fie încãrcat cu mãrfuri; are un caracter permanent şi este suficient de rezistent pentru a fi folosit în mod repetat; este special conceput pentru a facilita transportul mãrfurilor fãrã a afecta incarcatura, pe unul sau mai multe mijloace de transport; este construit astfel încât permite manipularea şi transbordarea de pe un mijloc de transport pe altul; este construit astfel încât sa fie uşor de încãrcat şi descãrcat şi sa aibã un volum interior de cel puţin 1 mc.
Platformele descoperite sunt asimilate containerelor.
Termenul container cuprinde accesoriile şi echipamentele acestuia, cu condiţia sa fie transportate împreunã. Termenul container nu cuprinde vehicule, accesorii sau piese detasate de pe vehicule, ambalajele şi nici paletele. Cu toate acestea, termenul container se aplica şi containerelor utilizate în trafic aerian la un volum interior de cel puţin 1 mc;
e) transport sub sigiliu vamal - utilizarea unui container pentru transportul mãrfurilor când identificarea lor este asigurata prin sigilarea containerului;
f) caroserie demontabila - un compartiment de încãrcare care nu este în dotarea nici unui mijloc de locomotie şi care este construit în principal pentru a fi transportat pe vehicule rutiere, sasiul acestui vehicul şi cadrul inferior al caroseriei care este special adaptatã în acest scop. Aceasta definitie acoperã totodatã caroseriile mobile care sunt compartimentele de încãrcare special construite pentru transporturi combinate;
g) container ce are un compartiment parţial închis - mecanism care este în general constituit dintr-un planseu şi o superstructura delimitand un fel de incarcatura echivalent celui unui container închis. Suprastructura este în general facuta din elemente metalice ce constituie carcasa containerului. Acest tip de container poate comporta unul sau mai mulţi pereţi laterali sau frontali. Anumite containere de acest tip au un acoperis legat la planseu prin cadre verticale. Containerele de acest tip sunt utilizate în special pentru transportul mãrfurilor voluminoase;
h) platforme descoperite - platforme de încãrcare care nu au o suprastructura sau au una incompleta care are aceeaşi lungime şi latime a bazei ca a containerului şi sunt echipate cu piese ce au colturi superioare şi inferioare dispuse în laturile platformei pentru a permite utilizarea aceloraşi dispozitive de amarare şi de ridicare ca pentru containere;
i) accesorii şi echipamente pentru containere - ansamblul urmãtoarelor dispozitive: echipamente destinate pentru a controla, a modifica sau a menţine temperatura în interiorul containerului; mici aparate - de înregistrare a temperaturii - utilizate pentru a indica sau a inregistra variatiile privind condiţiile ambiante: - pereţii interiori, paletele, suporturile, rafturile şi alte dispozitive similare;
j) palete - dispozitive pe planseul cãrora pot fi grupate anumite cantitãţi de mãrfuri ce constituie o unitate de încãrcare în vederea transportului sau în vederea administrãrii.
Acest dispozitiv este constituit, fie din doua planşee legate între ele, fie dintr-un planseu aşezat în picioare sau, dintr-un planseu special utilizat în traficul aerian; înãlţimea sa totalã este redusã pe cat posibil pentru a permite administrarea sau aşezarea pe rulouri sau pe transpalete;
k) utilizatorul containerului sau a paletelor - persoana care, proprietara sau nu a acestor containere sau a acestor palete, controleazã efectiv miscarile;
l) beneficiarul regimului pentru un container sau palete - utilizatorul containerului sau al paletelor ori reprezentantul sau.
(2) Mijloacele de transport cuprind şi piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele normale care le însoţesc.
ART. 417
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import este acordat pentru palete. Regimul se poate încheia şi prin exportul sau reexportul de palete de acelaşi tip şi cu o valoare aproape egala.
ART. 418
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import este acordat pentru containere în cazul în care acestea sunt marcate într-un mod corespunzãtor şi într-un loc vizibil, cu urmãtoarele indicaţii înscrise într-o forma rezistenta:
a) identitatea proprietarului sau a utilizatorului, prin indicarea numelui complet sau a unui indicativ consacrat pentru utilizare, fiind excluse simboluri cum ar fi emblemele sau drapele;
b) mãrcile şi numerele de identificare a containerelor adoptate de proprietar sau utilizator, greutatea containerului gol, inclusiv a echipamentelor fixate permanent; aceste indicaţii nu sunt obligatorii în cazul lãzilor mobile utilizate în transporturi combinate feroviar-rutier;
c) cu excepţia containerelor utilizate în transportul aerian, ţãrile de apartenenţa sunt indicate fie prin metoda codului de ţara ISO alpha-2 prevãzut în normele internaţionale ISO 3166 sau 6346, fie prin metoda semnului distinctiv pentru indicarea tarii de înmatriculare a vehiculelor automobile în circulaţia rutiera internationala, fie, în cazul lãzilor mobile utilizate în transportul combinat feroviar-rutier, prin cifre.
În situaţia în care cererea de autorizare este întocmitã conform art. 359 alin. (3) lit. c), containerele trebuie sa fie monitorizate de un reprezentant pe teritoriul vamal al României, care este în mãsura sa le localizeze în orice moment şi care dispune de informaţii referitoare la plasarea lor sub regim şi încheierea acestuia.
(2) Containerele pot fi utilizate în trafic intern înainte de a fi reexportate şi nu pot fi folosite decât o singura data pe timpul fiecãrei stationari în ţara, pentru transportul mãrfurilor ce urmeazã a fi descãrcate în interiorul tarii.
(3) În conformitate cu Convenţia vamalã relativã la containere, încheiatã la Geneva la 2 decembrie 1972, ratificatã prin <>Decretul nr. 241/1974 , publicat în Buletinul Oficial nr. 16 din 31 ianuarie 1975, autoritatea vamalã permite ca regimul sa se încheie prin exportul sau reexportul containerelor de acelaşi fel sau de valoare egala.
(4) Dacã se constata ca unele containere agreate nu satisfac prescripţiile tehnice ori dacã un container prezintã defectiuni majore şi, în consecinta, nu îndeplineşte normele de agreare pentru transportul sub sigilii vamale, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute în anexa nr. 33.
ART. 419
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã a drepturilor de import se acorda pentru mijloacele de transport rutiere şi feroviare, precum şi celor destinate navigaţiei aeriene, maritime şi fluviale când sunt:
a) înmatriculate în afarã teritoriului vamal al României pe numele unei persoane stabilite în strãinãtate. Dacã mijloacele de transport nu sunt înmatriculate, aceasta condiţie poate fi îndeplinitã dacã aparţin unei persoane stabilite în strãinãtate;
b) utilizate de o persoana stabilitã în afarã teritoriului vamal al României, fãrã a se inlatura dispoziţiile art. 420-422;
c) în cazul folosinţei comerciale a mijloacelor de transport, altele decât cele feroviare, utilizate exclusiv pentru un transport care începe sau se termina în afarã teritoriului vamal al României. Acestea pot fi utilizate în trafic intern, numai în situaţia în care dispoziţiile legale în vigoare în domeniul transporturilor, în special cele privind condiţiile de acces şi execuţie, prevãd aceasta posibilitate.
(2) În situaţia în care mijloacele de transport prevãzute la alin. (1) sunt reinchiriate de o companie profesionalã de închiriere din teritoriul vamal al României unei persoane stabilite în afarã acestui teritoriu, acestea trebuie reexportate în termen de 8 zile de la intrarea în vigoare a contractului.
(3) Regimul de admitere temporarã pentru vehiculele rutiere de folosinta comercialã se acorda pe perioada necesarã realizãrii operaţiunilor de transport, debarcare sau imbarcare a pasagerilor, descãrcare sau încãrcare a mãrfurilor şi, dupã caz, întreţinerea vehiculelor.
ART. 420
Persoanele stabilite în teritoriul vamal al României beneficiazã de regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import pentru:
a) mijloacele de transport feroviare care sunt puse la dispoziţia lor de o anumitã persoana, în temeiul unui acord potrivit cãruia fiecare reţea de cale feratã poate utiliza materialul rulant al altor reţele ca pe propriul sau material rulant;
b) o remorca care este ataşatã la un mijloc de transport rutier înmatriculat pe teritoriul vamal al României;
c) utilizarea mijloacelor de transport pe o perioada de cel mult de 5 zile, în cazul unor situaţii de urgenta;
d) mijloacele de transport utilizate de o societate de închirieri pentru a le reexporta într-un termen de cel mult 5 zile.
ART. 421
(1) Persoanele fizice stabilite în teritoriul vamal al României beneficiazã de regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import dacã utilizeazã, în scop personal, un mijloc de transport cu titlu ocazional şi urmeazã instrucţiunile titularului înmatriculãrii, aflat în teritoriul vamal în momentul utilizãrii.
Aceste persoane beneficiazã, de exonerare totalã de drepturi de import şi dacã ele utilizeazã un mijloc de transport închiriat, în baza unui contract scris, cu titlu ocazional:
a) pentru a se întoarce la locul lor de resedinta în România;
b) pentru a pãrãsi România;
c) când este admisã cu aprobarea autoritãţii vamale.
(2) Mijloacele de transport trebuie sa fie reexportate sau predate unei societãţi de închirieri stabilite în teritoriul vamal al României, în urmãtoarele termene:
a) 5 zile de la intrarea în vigoare a contractului, pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a);
b) 8 zile de la intrarea în vigoare a contractului, pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c).
(3) Pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b), mijloacele de transport trebuie sa fie reexportate în doua zile de la intrarea în vigoare a contractului.
ART. 422
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import este acordat pentru mijloacele de transport ce urmeazã a fi înmatriculate temporar în teritoriul vamal al României în vederea reexportului lor în numele uneia dintre urmãtoarele persoane:
a) o persoana stabilitã în strãinãtate;
b) o persoana fizica stabilitã în România, când aceasta persoana se pregãteşte sa-şi transfere resedinta normalã în alt loc situat în afarã acestui teritoriu.
În cazul prevãzut la lit. b), mijloacele de transport trebuie sa fie reexportate în termen de 90 de zile, calculate de la data înmatriculãrii.
(2) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru mijloacele de transport utilizate în scopuri personale sau comerciale de cãtre o persoana fizica stabilitã în teritoriul vamal al României, care este angajata de proprietarul mijlocului de transport, stabilit în afarã acestui teritoriu sau care este autorizata de cãtre proprietar în acest scop.
Utilizarea personalã a vehiculului trebuie sa fie prevãzutã în contractul de angajare.
Autoritatea vamalã poate restrictiona utilizarea regimului de admitere temporarã a mijloacelor de transport, conform acestor dispoziţii, dacã se constata folosirea acestui regim în mod sistematic.
(3) În cazuri excepţionale, exonerarea totalã a drepturilor de import poate fi acordatã pentru mijloacele de transport care sunt utilizate în scop comercial de cãtre o persoana stabilitã în teritoriul vamal al României, pentru o perioada de timp limitatã.
ART. 423
(1) Fãrã a se inlatura aplicarea dispoziţiilor prevãzute în alte acte normative, termenele de încheiere sunt urmãtoarele:
a) 12 luni, pentru mijloacele de transport feroviare;
b) timpul necesar pentru efectuarea operaţiunilor de transport, pentru mijloacele de transport de folosinta comercialã, altele decât cele de transport feroviar;
c) 6 luni pentru mijloacele de transport aeriene de folosinta personalã;
d) 18 luni pentru mijloacele de transport maritime şi fluviale de folosinta personalã.
(2) Pentru mijloacele de transport rutier de folosinta personalã, termenul de încheiere a regimului este:
a) durata sejurului în teritoriul vamal al României, numai în scopul de a-şi urma studiile, pentru mijloacele de transport utilizate de cãtre un student;
b) durata sejurului, numai în scopul finalizarii executãrii misiunii, pentru mijloacele de transport utilizate de cãtre o persoana insarcinata cu executarea unei misiuni pe o durata determinata;
c) 6 luni, în alte cazuri, inclusiv animalele de calarie şi tracţiune şi atelajele acestora.

Paragraful 2
Efecte personale şi bunuri importate de cãtre cãlãtori în scop sportiv; materiale de agrement destinate navigatorilor

ART. 424
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã a drepturilor de import se acorda pentru efectele personale necesare în mod obişnuit pe perioada cãlãtoriei şi pentru bunurile importate în scop sportiv de cãlãtorii definiţi la art. 166.
(2) Prin efecte personale se înţelege articolele, noi sau folosite, de care un cãlãtor poate avea nevoie în mod obişnuit pe timpul cãlãtoriei, ţinând seama de toate circumstanţele cãlãtoriei, cu excepţia mãrfurilor importate în scopuri comerciale.
(3) Prin bunuri importate în scop sportiv se înţelege articolele de sport şi alte materiale destinate sa fie utilizate de cãlãtori cu ocazia competiţiilor sau a demonstratiilor sportive ori în scopul efectuãrii antrenamentelor pe teritoriul României.
(4) Lista exemplificativa cuprinzând efectele personale ale cãlãtorilor şi a materialului sportiv este prevãzutã în anexa nr. 34.
ART. 425
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã a drepturilor de import se acorda pentru materialele de agrement aparţinând navigatorilor în urmãtoarele cazuri:
a) când sunt utilizate la bordul unei nave destinate traficului maritim internaţional;
b) când acestea se debarca dintr-o astfel de nava pentru a fi utilizate temporar pe uscat de cãtre echipaj;
c) când acestea sunt utilizate de cãtre echipajul unei astfel de nave în locuri cu caracter cultural sau social administrate de organizaţii cu caracter nonprofit, sau în lacasuri de cult unde se oficiaza cu regularitate slujbe dedicate marinarilor.
(2) Lista exemplificativa cuprinzând materialul de agrement pentru navigatori este prevãzutã în anexa nr. 34.

Paragraful 3
Materiale destinate inlaturarii efectelor unor catastrofe; material medico-chirurgical şi de laborator; animale; mãrfuri destinate a fi utilizate în zonele de frontiera

ART. 426
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã a drepturilor de import se acorda pentru materialele care sunt utilizate în cadrul mãsurilor destinate inlaturarii efectelor unor catastrofe sau unor situaţii similare ce afecteazã teritoriul vamal al României şi care sunt destinate autoritãţilor de stat sau unitãţilor autorizate de autoritãţile competente care acţioneazã în astfel de situaţii.
ART. 427
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi la import se acorda pentru materiale medico-chirurgicale şi de laborator când aceste materiale sunt expediate în cadrul unui împrumut efectuat la cererea unui spital sau a unei instituţii sanitare, care au nevoie urgenta de a suplini insuficienta echipamentelor proprii şi sunt destinate sa stabileascã diagnostice sau în scopuri terapeutice.
ART. 428
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru animalele aparţinând unei persoane stabilite în afarã teritoriului vamal al României.
Regimul se acorda pentru urmãtoarele mãrfuri destinate activitãţilor traditionale în zonele de frontiera, asa cum acestea sunt definite prin dispoziţiile legale în vigoare:
a) echipamentele aparţinând unei persoane stabilite în zona de frontiera adiacenta zonei de frontiera a admiterii temporare şi utilizate de cãtre o persoana stabilitã în aceasta zona de frontiera adiacenta;
b) mãrfurile utilizate sub responsabilitatea autoritãţilor publice în vederea construirii, repararii sau întreţinerii infrastructurii aflatã în zona de frontiera.
(2) Lista exemplificativa cuprinzând activitãţile care se declara în cazul animalelor sau la utilizarea echipamentului este prevãzutã în anexa nr. 35.

Paragraful 4
Suporturi de sunet, de imagine sau informaţii; material promotional; material profesional; material pedagogic şi ştiinţific

ART. 429
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru mãrfurile:
a) care constituie suporti de sunet, de imagine sau de informaţii destinate a fi prezentate înainte de a fi comercializate, sau trimise gratuit sau destinate sonorizarii, dublajului sau reproductiei;
b) utilizate exclusiv în scopuri promotionale sau de reclama. Lista exemplificativa a acestor materiale este prevãzutã în anexa nr. 34.
ART. 430
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru materialul profesional când sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) aparţine unei persoane stabilite în afarã teritoriului vamal al României;
b) se importa de cãtre o persoana stabilitã în afarã teritoriului vamal al României sau de cãtre un angajat al proprietarului, angajatul putând fi stabilit în teritoriul vamal al României;
c) este utilizat de importator sau sub supravegherea sa, cu excepţia cazurilor de co-producţii audiovizuale.
(2) Prin material profesional se înţelege:
a) materialul de presa, de radiodifuziune sau de televiziune, necesar reprezentanţilor de presa, radiodifuziune sau televiziune stabiliţi în afarã teritoriului naţional al României, care intra temporar în România pentru a realiza reportaje, înregistrãri sau emisiuni în cadrul unor programe determinate şi care se reintorc în strãinãtate;
b) materialul cinematografic, necesar unei persoane stabilite în strãinãtate, care intra temporar în România pentru realizarea de filme şi care se reintoarce în strãinãtate;
c) orice material necesar pentru exercitarea meseriei sau profesiei de cãtre o persoana stabilitã în strãinãtate, care intra temporar în România pentru realizarea unei activitãţi concret determinate. Nu intra în aceasta categorie materialul profesional destinat unor scopuri comerciale din care rezulta noi mãrfuri sau condiţionarea unor mãrfuri existente. Sunt totuşi admise uneltele manuale necesare pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţia, repararea sau întreţinerea imobilelor, executarea lucrãrilor de terasament, precum şi pentru alte activitãţi similare;
d) aparatele auxiliare şi accesoriile materialelor prevãzute la lit. a), b) şi c).
(3) Lista exemplificativa cuprinzând bunurile considerate material profesional este prevãzutã în anexa nr. 34.
(4) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import nu poate fi acordat pentru materialul destinat a fi utilizat pentru fabricarea industriala sau pentru ambalarea mãrfurilor sau, cu excepţia uneltelor manuale, pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţii, reparaţii sau întreţinerea construcţiilor sau cele pentru executarea muncilor de terasare sau operaţiuni similare.
ART. 431
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru materialul pedagogic şi ştiinţific când în mod cumulativ:
a) aparţin unei persoane stabilite în afarã teritoriului vamal al României;
b) sunt importate de instituţii ştiinţifice, educaţionale sau de pregãtire profesionalã, publice sau private, al cãror obiect de activitate esenţial este nonprofit şi sunt folosite sub responsabilitatea exclusiva a acestora, în scop didactic, al formãrii profesionale sau al cercetãrii ştiinţifice;
c) sunt importate în cantitate raţionalã ţinând cont de destinaţia acestora;
d) nu sunt utilizate în scopuri pur comerciale.
(2) Prin material pedagogic se înţelege orice material destinat procesului didactic şi de formare profesionalã şi, în special, modele, instrumente, aparate şi maşini.
(3) Lista exemplificativa cuprinzând mãrfurile considerate material pedagogic este prevãzutã în anexa nr. 34.
(4) Prin material ştiinţific se înţelege instrumentele, aparatele şi maşinile-unelte utilizate în scopul cercetãrilor ştiinţifice sau în învãţãmânt.

Paragraful 5
Ambalaje, modele, matrite, clisee, desene, proiecte, instrumente de mãsura şi control, de verificare şi alte obiecte similare; unelte şi instrumente speciale; mãrfuri care servesc la efectuarea de încercãri sau sunt supuse testelor probe; mostre; mijloace de producţie pentru înlocuire

ART. 432
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru ambalaje când acestea:
a) sunt destinate a fi reexportate goale sau pline, dacã sunt importate pline;
b) sunt destinate a fi reexportate pline, dacã sunt importate goale.
(2) Prin ambalaje se înţelege:
a) ambalajele utilizate sau destinate sa fie utilizate în starea în care sunt prezentate, pentru ambalarea exterioarã sau interioarã a mãrfurilor;
b) suporturile utilizate sau destinate sa fie utilizate, pentru rularea, plierea sau fixarea mãrfurilor.
(3) Nu sunt considerate ambalaje materialele de ambalat cum ar fi paiele, hârtia, fibrele de sticla şi talasul, prezentate în vrac.
(4) Ambalajele nu pot fi utilizate în trafic intern, decât în vederea exportului mãrfurilor. În cazul ambalajelor importate pline, aceasta restrictie nu se aplica decât din momentul în care acestea au fost golite de conţinut.
ART. 433
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru tipare, matrite, clisee, desene, proiecte, instrumente de mãsura, de control, de verificare şi alte obiecte similare, când acestea:
a) aparţin unei persoane stabilite în afarã teritoriului vamal al României;
b) sunt utilizate de o persoana stabilitã în teritoriul vamal al României;
c) cel puţin 75% din producţia rezultatã din utilizarea lor este exportata în afarã teritoriului vamal al României.
(2) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru unelte şi echipamente ori instrumente speciale când acestea:
a) aparţin unei persoane stabilite în afarã teritoriului vamal al României;
b) sunt puse gratuit la dispoziţia unei persoane stabilite în teritoriul vamal al României pentru a fi utilizate la fabricarea de mãrfuri ce urmeazã a fi exportate în totalitate.
ART. 434
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru:
a) mãrfurile supuse încercãrilor, experientelor sau demonstratiilor;
b) mãrfurile importate în cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuãrii unor probe satisfãcãtoare şi când acestea sunt efectiv supuse acestor încercãri;
c) mãrfurile utilizate pentru efectuarea de încercãri, experienţe sau demonstratii care nu constituie o activitate lucrativã.
În cazul mãrfurilor prevãzute la lit. b) termenul de încheiere este de 180 de zile.
ART. 435
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru mostrele importate în cantitãţi rezonabile, pentru a fi prezentate sau sa facã obiectul unei demonstratii în teritoriul vamal al României.
ART. 436
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru mijloacele de producţie de înlocuire, puse provizoriu la dispoziţia unui client de cãtre furnizor sau reparator, în asteptarea livrãrii sau repararii unor mãrfuri similare.
Termenul de încheiere este de 180 de zile.

Paragraful 6
Mãrfuri destinate unor manifestãri sau unor vânzãri

ART. 437
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru mãrfurile destinate a fi expuse sau utilizate cu ocazia unei manifestãri publice, care nu este exclusiv organizatã pentru vânzarea mãrfurilor în cauza, sau pentru mãrfurile obţinute în cursul unei astfel de manifestãri, din mãrfurile plasate sub regim.
În mod excepţional, autoritatea vamalã poate autoriza recurgerea la acest regim şi pentru alte manifestãri.
(2) Prin mãrfuri prevãzute la alin. (1) se înţelege:
a) mãrfurile destinate sa fie expuse sau care fac obiectul unor demonstratii sau manifestãri;
b) mãrfurile destinate sa fie utilizate la prezentarea produselor importate cu prilejul unei manifestãri, cum sunt: mãrfurile necesare demonstratiilor fãcute cu maşinile sau cu aparatele importate expuse; materialul de construcţie sau de decorare, inclusiv echipamentul electric pentru standul unei persoane din strãinãtate; materialul publicitar şi de documentaţie destinat sa fie utilizat cu titlu de publicitate pentru mãrfurile importate expuse, cum sunt înregistrãrile sonore şi video, filmele şi diapozitivele, precum şi aparatura necesarã pentru utilizarea lor;
c) animalele vii destinate sa fie expuse sau care participa la manifestãri;
d) materialul destinat sa fie utilizat în cadrul reuniunilor, conferinţelor şi congreselor internaţionale, inclusiv instalaţiile de traducere, aparatele de înregistrare video şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural;
e) produsele obţinute în cursul manifestãrilor prin folosirea mãrfurilor, maşinilor, aparatelor sau animalelor importate temporar.
(3) Prin alte manifestãri se înţelege:
a) expoziţiile, congresele, saloanele şi manifestãrile similare din domeniile: comerţ, industrie, agricultura şi artizanat;
b) expoziţiile sau manifestãrile organizate în principal cu scop filantropic;
c) expoziţiile sau manifestãrile organizate în scop ştiinţific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios, sindical, turistic sau de a contribui la înţelegerea între popoare;
d) reuniunile reprezentanţilor organizaţiilor sau grupãrilor internaţionale;
e) ceremoniile şi manifestãrile cu caracter oficial sau comemorativ.
(4) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi la import se acorda pentru mãrfurile ce nu pot fi importate ca mostre, când expeditorul doreşte sa vândã aceste mãrfuri şi destinatarul conditioneaza eventuala cumpãrare a lor de o verificare prealabilã.
Termenul de încheiere este de 60 de zile.
(5) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda şi pentru mãrfurile de ocazie.
(6) Prin mãrfuri de ocazie, altele decât cele nou-fabricate, dar neutilizate şi fãrã defecte, se înţelege:
a) mãrfurile prezentate în vederea vânzãrii la licitaţie;
b) mãrfurile din cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuãrii unor încercãri al cãror rezultat sa fie satisfãcãtor;
c) operele de arta ce urmeazã sa fie expuse în vederea unei eventuale vânzãri;
d) trimiterile la vedere de confecţii din blanuri, bijuterii, covoare, articole de bijuterie, dacã dupã caracteristicile lor nu pot fi considerate mostre.
(7) Prin trimiteri la vedere se înţelege trimiterea de mãrfuri pentru care exista oferta de vânzare a exportatorului cu posibilitatea de a fi cumpãrate dupã ce sunt verificate şi acceptate de destinatar.

Paragraful 7
Piese de schimb, accesorii şi echipamente, precum şi alte mãrfuri

ART. 438
Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import se acorda pentru piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele utilizate pentru repararea şi întreţinerea, inclusiv revizia, reglajele şi mãsurile de conservare a mãrfurilor plasate sub regim.
ART. 439
(1) Regimul de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi la import se acorda pentru mãrfurile, altele decât cele enumerate la art. 417-438 sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile fixate prin aceste articole, când acestea sunt importate:
a) fie cu titlu ocazional şi pentru o perioada nu mai mare de 90 de zile;
b) fie în situaţii deosebite, fãrã a avea consecinţe pe plan economic.
(2) Regimul prevãzut la alin. (1) se acorda pentru mãrfurile a cãror valoare este mai mica decât echivalentul în lei a 4000 euro.

SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii aplicabile pentru funcţionarea regimului

ART. 440
În situaţia în care efectele personale, mãrfurile importate în scopuri sportive sau mijloacele de transport fac obiectul unei declarari verbale sau prin orice alta acţiune pentru plasarea sub regim, autoritatea vamalã poate cere o declaraţie scrisã când cuantumul drepturilor de import este ridicat sau când exista un risc serios de a nu fi respectate obligaţiile ce decurg din plasarea sub regim.
ART. 441
(1) Declaraţiile de plasare sub regim stabilite pe baza carnetelor ATA/CPD sunt acceptate când aceste carnete sunt emise de o ţara participanta şi sunt vizate şi garantate de o asociaţie garanta care face parte din grupul de asociaţii internaţionale.
În afarã cazurilor când se dispune altfel, în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale, prin ţara participanta se înţelege o parte contractantã a convenţiei ATA sau a convenţiei de la Istanbul care accepta recomandãrile Consiliului de cooperare vamalã din 25 iunie 1992 relative la acceptarea carnetului ATA sau a carnetului CPD pentru regimul de admitere temporarã.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica numai când carnetele ATA/CPD:
a) privesc mãrfurile şi utilizarile acoperite de aceste convenţii sau acorduri;
b) sunt certificate de autoritatea vamalã în spaţiul prevãzut pe coperta;
c) sunt valabile pe teritoriul vamal al României.
Carnetele ATA/CPD sunt prezentate biroului de intrare în teritoriul vamal al României, cu excepţia cazurilor în care biroul nu este în mãsura sa verifice dacã condiţiile pentru acordarea regimului sunt îndeplinite.
(3) Lista mãrfurilor pentru care admiterea temporarã se poate efectua conform convenţiei ATA este prevãzutã în anexa nr. 34.
(4) Prezentarea carnetului ATA în vederea plasarii mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã se face la birourile vamale de intrare care:
a) completeazã voletul de intrare pentru mãrfurile prevãzute la pct. 1, 10, 12-19 din lista prevãzutã la alin. (3), dacã sunt în mãsura sa verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de regimul de admitere temporarã;
b) completeazã voletul de tranzit pentru mãrfurile prevãzute la pct. 2-9, 11 şi 20 din lista prevãzutã la alin. (3) şi pentru celelalte mãrfuri pentru care nu sunt în mãsura sa verifice îndeplinirea condiţiilor regimului. În acest caz, biroul de import completeazã voletul de import.
ART. 442
(1) Fãrã a se inlatura sistemul de garanţii specific carnetelor ATA/CPD, plasarea sub regim printr-o declaraţie scrisã se supune constituirii unei garanţii, cu excepţia cazurilor prevãzute în anexa nr. 36.
(2) Autoritatea vamalã poate solicita ţinerea unei evidente scrise pentru facilitarea controlului regimului.
ART. 443
(1) În situaţia în care mãrfurile plasate sub regim conform art. 437 sunt declarate pentru punerea în libera circulaţie, cuantumul datoriei se determina pe baza elementelor de calcul aplicabile acestor mãrfuri din momentul acceptãrii declaraţiei de punere în libera circulaţie.
În situaţia în care mãrfurile plasate sub regim conform art. 437 sunt comercializate, acestea sunt considerate ca fiind prezentate în vama atunci când sunt declarate pentru punere în libera circulaţie, anterior expirãrii termenului de încheiere.
(2) La încheierea regimului pentru mãrfurile vizate la art. 437 alin. (1), consumul lor, distrugerea sau distribuirea gratuita cãtre public în cadrul manifestãrii, se considera a fi un reexport atâta timp cat cantitatea corespunde naturii manifestãrii, numãrului de vizitatori şi importantei participãrii expozantului la aceasta manifestare, cu excepţia bãuturilor alcoolice, tigarilor şi combustibililor.
ART. 444
În situaţia în care mãrfurile sunt plasate sub unul din regimurile suspensive sau introduse într-o zona libera supusã modalitãţilor de control de tipul I în sensul art. 480 sau într-un antrepozit liber, sau plasate într-o zona libera supusã modalitãţilor de control de tip II în sensul art. 480, care încheie regimul de admitere temporarã, documentele altele decât carnetele ATA/CPD sau evidentele utilizate pentru destinaţia vamalã în cauza sau toate documentele de înlocuire trebuie sa poarte menţiunea "mãrfuri AT".
ART. 445
Pentru mijloacele de transport feroviar utilizate în comun în temeiul unui acord internaţional, regimul de admitere temporarã se încheie când mijloacele de transport feroviar, de acelaşi tip sau de aceeaşi valoare ca cele care au fost puse la dispoziţia unei persoane stabilite în teritoriul vamal al României, sunt exportate sau reexportate.

CAP. VI
Perfecţionarea pasiva

SECŢIUNEA 1
Condiţii suplimentare privind acordarea autorizaţiei

ART. 446
(1) Interesele esenţiale ale întreprinzãtorilor romani sunt considerate ca nu sunt afectate, cu excepţia existenţei unor indicii contrare.
(2) În situaţia în care cererea de autorizaţie este întocmitã de persoana care exporta mãrfurile de export temporar fãrã efectuarea operaţiunilor de perfecţionare, autoritatea vamalã procedeazã la verificarea prealabilã a condiţiilor prevãzute de art. 167 alin. (2) din Codul vamal pe baza documentelor produse.
ART. 447
(1) Autorizaţia stabileşte mijloacele şi metodele prin care se verifica ca produsele compensatoare sunt rezultate din procesarea mãrfurilor de export temporar sau ca sunt respectate condiţiile pentru recurgerea la sistemul de schimburi standard.
Aceste mijloace şi metode pot include utilizarea fisei informative prevãzutã în anexa nr. 37 şi verificarea evidentelor.
(2) În situaţia în care natura operaţiunilor de perfecţionare nu permite sa se stabileascã ca produsele compensatoare au rezultat din utilizarea mãrfurilor de export temporar, autorizaţia nu poate fi eliberata decât în cazuri temeinic justificate şi când solicitantul probeazã, oferind suficiente garanţii, ca mãrfurile utilizate în operaţiunile de procesare au:
a) acelaşi cod tarifar din N.C.;
b) aceeaşi calitate comercialã;
c) aceleaşi caracteristici tehnice cu mãrfurile de export temporar.
În autorizaţie se stabilesc condiţiile de utilizare a regimului.
ART. 448
În situaţia în care aplicarea regimului este solicitatã pentru reparaţii, mãrfurile de export temporar trebuie sa necesite numai reparaţii iar regimul nu poate fi utilizat pentru ameliorarea performantelor tehnice ale mãrfurilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

ART. 449
(1) Autorizaţia stabileşte termenul de încheiere, care poate fi prelungit, în cazuri temeinic justificate, chiar şi când acesta a expirat.
(2) Dispoziţiile art. 177 alin. (2) din Codul vamal se pot aplica chiar şi când termenul de încheiere a expirat.
ART. 450
(1) Declaraţia vamalã de plasare sub regim a mãrfurilor de export temporar se întocmeşte potrivit dispoziţiilor aplicabile la export.
(2) În cazul unui import anticipat, documentele ce însoţesc declaraţia de punere în libera circulaţie includ o copie a autorizaţiei, cu excepţia cazului în care aceasta autorizaţie face obiectul unei cereri conform art. 359 alin. (4). Prevederile art. 147 alin. (3) se aplica în mod corespunzãtor.

SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii referitoare la taxare

ART. 451
(1) Pentru calculul cuantumului de dedus, drepturile anti-dumping şi compensatorii nu se iau în considerare.
Produsele compensatoare secundare ce constituie deşeuri, cazaturi, rebuturi, resturi, sunt considerate a fi incluse.
(2) Pentru determinarea valorii mãrfurilor de export temporar conform prevederilor art. 171 alin. (2) din Codul vamal, cheltuielile de încãrcare, de transport şi de asigurare a mãrfurilor de export temporar pana la locul unde a fost efectuatã operaţiunea de perfecţionare pasiva sau ultima operaţiune de acest fel nu se adauga la:
a) valoarea mãrfurilor de export temporar care se ia în considerare la determinarea valorii în vama a produselor compensatoare în concordanta cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 lit. b. i) din acordul prevãzut la art. 57 din Codul vamal;
b) cheltuielile de perfecţionare, când valoarea mãrfurilor de export temporar nu poate fi determinata potrivit dispoziţiilor prevãzute la lit. a).
Cheltuielile de încãrcare, transport şi asigurare ale produselor compensatoare de la locul unde a avut loc operaţiunea de perfecţionare pasiva sau ultima operaţiune de acest fel la locul de introducere pe teritoriul vamal al României se adauga la cheltuielile de perfecţionare.
(3) Cheltuielile de încãrcare, de transport şi de asigurare includ şi:
a) comisioanele şi cheltuielile de intermediere, cu excepţia comisioanelor de cumpãrare;
b) costul containerelor care nu fac un tot cu mãrfurile de export temporar;
c) cheltuielile de ambalare, cuprinzând atât manopera cat şi materialele folosite;
d) cheltuielile de manipulare conexe transportului de mãrfuri.
ART. 452
(1) Exonerarea parţialã de drepturi de import, luând-se în considerare ca valoare în vama cheltuielile de perfecţionare, este autorizata la cerere.
(2) Autoritatea vamalã refuza calcularea exonerarii parţiale de drepturi de import, dacã, înainte de acordarea liberului de vama pentru punerea în libera circulaţie a produselor compensatoare, se stabileşte ca singurul obiectiv al acordãrii liberului de vama pentru punerea în libera circulaţie cu o taxa vamalã zero pentru mãrfurile exportate temporar, care nu sunt de origine romana, a fost sa beneficieze de exonerare parţialã.
(3) Dispoziţiile art. 57 din Codul vamal se aplica în mod corespunzãtor cheltuielilor de perfecţionare care nu ţin cont de mãrfurile de export temporar.
ART. 453
(1) În cazul agenţilor economici care efectueazã operaţiuni frecvente de perfecţionare pasiva în cadrul unei autorizaţii care nu priveşte operaţiuni de reparare, autoritatea vamalã poate, la cererea titularului, sa fixeze o rata medie a drepturilor de import valabilã pentru toate aceste operaţiuni.
Aceasta rata se determina pentru fiecare perioada de un an şi se aplica cu titlu provizoriu produselor compensatoare puse în libera circulaţie în aceasta perioada. La sfârşitul fiecãrei perioade, autoritatea vamalã efectueazã un calcul final şi, când este cazul, aplica dispoziţiile art. 243 alin. (1) sau art. 259 din Codul vamal.

TITLUL IV
DISPOZIŢII APLICABILE LA EXPORT

CAP. I
Dispoziţii privind declaraţiile vamale de export depuse în prealabil

ART. 454
Dispoziţiile art. 202 din Codul vamal şi ale prezentei secţiuni nu se aplica:
a) exporturilor de energie electrica;
b) exporturilor prin conducte;
c) scrisorilor, cãrţilor poştale sau tipariturilor;
d) mãrfurilor însoţite de declaraţiile CN 22 sau CN 23 cu condiţia ca autoritatea vamalã sa se asigure ca serviciile poştale aplica regulile privind prohibitiile stabilite prin Convenţia Uniunii Poştale Universale;
e) declaraţiilor vamale întocmite prin orice alta acţiune conform art. 161, 163, 165 şi 166;
f) bunurilor aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor;
g) în cazurile în care este admisã o declaraţie verbalã conform art. 155-158 alin. (2), 165 şi 166;
h) mãrfurilor care circula sub acoperirea carnetelor ATA şi CPD;
i) mãrfurilor care circula sub acoperirea formularului 302 utilizat în aplicarea Acordului între statele pãrţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la Statutul Forţelor lor şi a Protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995, ratificate prin <>Legea nr. 23/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 22 aprilie 1996.
ART. 455
(1) În cazul transportului maritim declaraţia vamalã de export se depune la biroul vamal de export în urmãtoarele termene:
a) pentru transporturile containerizate, altele decât cele prevãzute la lit. c), cu cel puţin 24 de ore înainte de încãrcarea în portul de plecare a mãrfurilor;
b) pentru mãrfurile în vrac, altele decât cele de la lit. c) cu cel puţin 4 ore înainte ca mãrfurile sa pãrãseascã teritoriul vamal al României;
c) când durata transportului este mai mica de 24 de ore, cu cel puţin 2 ore înainte ca mãrfurile sa pãrãseascã teritoriul vamal al României.
(2) În cazul traficului aerian declaraţia vamalã de export se depune la biroul vamal de export cu cel puţin 30 de minute înainte de plecarea din aeroportul internaţional.
(3) Declaraţia vamalã de export se depune la biroul vamal de export în urmãtoarele termene:
a) cu cel puţin 2 ore înainte de a pãrãsi teritoriul vamal al României pentru traficul pe calea feratã;
b) cu cel puţin 1 ora înainte de a pãrãsi teritoriul vamal al României pentru traficul pe cale rutiera;
c) cu cel puţin 15 minute înainte ca mijlocul de transport sa pãrãseascã teritoriul vamal al României pentru stocurile de piese de schimb şi pentru reparaţii, precum şi pentru alimentele necesare transportului aerian şi maritim.
(4) În situaţia în care declaraţia vamalã de export se depune prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevãzut la alin. (1) lit. c) şi la alin. (2)-(3) este de cel puţin 4 ore.
(5) În situaţia în care sistemul computerizat al autoritãţii vamale nu funcţioneazã temporar, termenele prevãzute la alin. (1)-(3), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamalã.
(6) În cazul transportului inter-modal termenul este cel prevãzut pentru mijlocul de transport care pãrãseşte teritoriul vamal al României.
(7) În cazul transportului combinat atunci când mijlocul de transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligaţia de prezentare a declaraţiei vamale de export este aferentã mijlocului de transport principal.
ART. 456
(1) Autoritatea vamalã poate sa reducã sau sa prelungeascã termenul prevãzut la art. 455 când, prin acorduri cu alte tari, se stabileşte un alt termen.
(2) Termenul nu poate fi mai mic decât cel care este necesar autoritãţii vamale pentru efectuarea analizei de risc înainte ca mãrfurile sa pãrãseascã teritoriul vamal al României.
ART. 457
(1) Dupã depunerea declaraţiei vamale, biroul vamal competent, înainte de acordarea liberului de vama, efectueazã controlul bazat pe analiza de risc.
(2) În situaţia în care mãrfurile acoperite de excepţia prevãzutã la art. 454, sunt scoase din teritoriul vamal al României, analiza de risc se efectueazã pe baza declaraţiei vamale.
ART. 458
Fãrã a inlatura obligaţia prevãzutã la art. 202 din Codul vamal şi excepţiile prevãzute în acest capitol, atunci când mãrfurile prezentate la vama nu sunt acoperite de o declaraţie vamalã conţinând datele necesare pentru declaraţia prealabilã la plecare, persoana care a adus mãrfurile, sau care isi asuma responsabilitatea pentru transportul mãrfurilor din teritoriul vamal al României, depune imediat o declaraţie vamalã sau o declaraţie sumarã.

CAP. II
Procedura de export

SECŢIUNEA 1
Declaraţia de export

ART. 459
(1) Declaraţia de export se întocmeşte în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, sau, într-o forma simplificata, conform prevederilor anexei nr. 7 şi se depune la biroul vamal de export utilizând procedee informatice.
(2) Autoritatea vamalã accepta o declaraţie de export întocmitã în scris, potrivit modelului din anexa nr. 9, completatã în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu, numai în urmãtoarele cazuri:
a) nu funcţioneazã sistemul informatic al autoritãţii vamale;
b) nu funcţioneazã aplicatia informatica a persoanei ce depune declaraţia sumarã.
(3) Utilizarea declaraţiei de export întocmitã în scris conform alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autoritãţii vamale.
(4) În situaţia în care mãrfurile sunt exportate de cãlãtori care nu au acces direct la sistemul informatic vamal şi care nu au mijloacele necesare pentru depunerea declaraţiei de export utilizând un procedeu informatic la biroul vamal de plecare, autoritatea vamalã autorizeaza cãlãtorul sa utilizeze o declaraţie vamalã de export întocmitã în scris, într-o forma corespunzãtoare modelului stabilit în anexa nr. 9, completatã în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipãrire a declaraţiei vamale în detaliu.
(5) Pentru aplicarea alin. (3) şi (4), autoritatea vamalã trebuie sa se asigure ca pot fi îndeplinite cerinţele pentru schimbul de date de export între biroul vamal de export şi alte birouri vamale.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii generale

ART. 460
(1) În aplicarea art. 181 din Codul vamal, exportatorul este considerat a fi persoana în numele cãreia se întocmeşte declaraţia vamalã de export şi care, la momentul acceptãrii sale, este proprietarul mãrfurilor sau are dreptul de dispoziţie asupra acestor mãrfuri.
(2) În situaţia în care dreptul de proprietate sau dreptul de dispoziţie asupra mãrfurilor aparţine unei persoane stabilite în afarã teritoriului vamal al României conform unui contract în baza cãruia se realizeazã exportul, partea contractantã stabilitã pe teritoriul vamal al României este consideratã exportator.
ART. 461
În cazurile în care operaţiunea comercialã implica subcontractanţi, declaraţia de export poate fi depusa la biroul vamal în a cãrui raza de competenta este stabilit subcontractantul.
ART. 462
Dacã din motive de organizare administrativã, dispoziţiile art. 181 alin. (4) din Codul vamal nu pot fi aplicate, declaraţia vamalã de export poate fi depusa la orice alt birou vamal competent pentru operaţiunea în cauza.
ART. 463
În cazuri temeinic justificate, o declaraţie vamalã de export poate fi acceptatã la:
a) alt birou vamal decât cel prevãzut la art. 181 alin. (4) din Codul vamal;
b) alt birou vamal decât cel prevãzut la art. 462.
În aceste cazuri, operaţiunile de control privind aplicarea mãsurilor de prohibitie şi de restrictie trebuie sa ţinã cont de caracterul deosebit al situaţiei.

SECŢIUNEA a 3-a
Formalitãţi la biroul de export

ART. 464
(1) Fãrã a se inlatura aplicarea prevederilor art. 137, atunci când declaraţia vamalã de export este întocmitã pe baza unei declaraţii vamale în detaliu, se utilizeazã exemplarele 1, 2 şi 3. Biroul vamal de export aplica ştampila în caseta A şi completeazã, dacã este cazul, caseta D. Atunci când se acorda liberul de vama, exemplarul 1 este pãstrat de cãtre biroul vamal, exemplarul 2 este trimis la Comisia Nationala de Statistica, iar în cazul în care dispoziţiile cuprinse în art. 471-476 nu pot fi aplicate, exemplarul 3 se returneazã persoanei interesate.
(2) Atunci când declaraţia de export este prelucrata la biroul vamal de export prin procedee informatice, exemplarul 3 al declaraţiei poate fi înlocuit cu un document de însoţire la export, imprimat de sistemul informatic al autoritãţii vamale. Acest document conţine cel puţin datele cerute pentru documentul de însoţire la export prevãzut la art. 472.
Documentul de însoţire la export poate fi, dacã se autorizeaza, imprimat prin sistemul informatic al declarantului.
(3) Autoritatea vamalã poate renunţa la utilizarea exemplarului 3 al declaraţiei sau la documentul de însoţire prevãzut la alin. (2) al acestui articol cu condiţia ca cerinţele prevãzute la art. 202 alin. (2) din Codul vamal sa fie îndeplinite.
ART. 465
(1) În situaţia în care mãrfurile care au primit liber de vama la export nu pãrãsesc teritoriul vamal al României, exportatorul informeazã imediat biroul vamal de export. Exemplarul 3 al declaraţiei în cauza se returneazã acestui birou. Biroul de export invalideaza declaraţia de export.
(2) În situaţia în care, în cazurile prevãzute la art. 466 alin. (8) şi (9) o modificare a contractului de transport are ca efect terminarea operaţiunii de transport în interiorul teritoriului vamal al României, care ar fi trebuit sa se finalizeze în afarã acestui teritoriu, agenţii economici implicaţi pot efectua amendarea contractului numai cu acordul biroului vamal prevãzut la art. 466 alin. (3) lit. a) sau, în cazul operaţiunii de tranzit al biroului de plecare. În acest caz exemplarul 3 se returneazã şi declaraţia se invalideaza.
(3) Biroul de export poate solicita exportatorului sa probeze ca mãrfurile au pãrãsit teritoriul vamal al României.
Dacã, dupã un an de zile de la data acordãrii liberului de vama pentru export, mãrfurile nu au pãrãsit teritoriul vamal al României, sau nu a fost furnizatã proba pentru exportul în cauza, declaraţia de export se invalideaza, iar biroul de export informeazã declarantul.

SECŢIUNEA a 4-a
Formalitãţi îndeplinite la biroul vamal de ieşire

ART. 466
(1) Fãrã a inlatura dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 6-a a prezentului capitol, când reglementãrile vamale prevãd posibilitatea înlocuirii exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu cu un alt document, dispoziţiile prezentului titlu se aplica acestuia din urma în mod corespunzãtor.
(2) Exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu şi mãrfurile care au primit liber de vama la export trebuie sa fie prezentate la biroul vamal de ieşire.
(3) Prin birou vamal de ieşire se înţelege:
a) pentru mãrfurile exportate pe cale feratã, prin posta, pe cale aerianã sau maritima, biroul vamal în a cãrui raza de competenta se afla locul în care mãrfurile sunt preluate de un agent economic autorizat-Simplificari vamale/securitate şi siguranta, cu condiţia ca intreaga operaţiune de transport pe teritoriul vamal al României sa se desfãşoare de unul sau mai mulţi AEA-simplificari vamale/securitate şi siguranta
b) pentru mãrfurile exportate prin conducte sau pentru energia electrica, biroul desemnat de Autoritatea Nationala a Vamilor;
c) pentru mãrfurile exportate prin alte modalitãţi sau care nu sunt acoperite de lit. a) şi b), ultimul birou vamal înainte de ieşirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României.
(4) Biroul vamal de ieşire efectueazã analiza de risc impusa de motivele de securitate şi siguranta, înainte ca mãrfurile sa pãrãseascã teritoriul vamal al României şi se asigura ca prin aceasta analiza şi prin controalele efectuate prin sondaj, mãrfurile prezentate corespund celor declarate. Biroul vamal de ieşire supravegheazã ieşirea fizica a mãrfurilor.
În situaţia în care declaraţia vamalã de export a fost depusa la un alt birou vamal decât cel de ieşire şi transmiterea informaţiilor între aceste birouri s-a fãcut conform art. 202 alin. (2) din Codul vamal, biroul vamal de ieşire poate accepta rezultatele analizei de risc efectuate de cãtre un alt birou.
(5) În situaţia în care declarantul înscrie în rubrica 44 menţiunea "RET-EXP" sau isi exprima opţiunea de a recupera exemplarul 3, biroul vamal de ieşire certifica ieşirea fizica a mãrfurilor prin confirmarea pe verso-ul acestui exemplar pe care îl returneazã persoanei care l-a prezentat sau, dacã nu este posibil acest lucru, intermediarului desemnat în rubrica 50 şi stabilit în raza sa de competenta, în vederea returnarii acestui exemplar declarantului. Confirmarea are forma unei ştampile, conţinând numele biroului şi data.
În cazul exportului fractionat, confirmarea se aplica numai pentru mãrfurile efectiv exportate. Când exportul fractionat se realizeazã prin mai multe birouri vamale de ieşire, biroul vamal de ieşire la care a fost prezentat originalul exemplarului 3, certifica la cererea justificatã, o copie a exemplarului 3, pentru fiecare parte de mãrfuri în cauza, în vederea prezentãrii acestuia la un alt birou vamal de ieşire avut în vedere. Originalul exemplarului 3 este adnotat în mod corespunzãtor.
(6) În situaţia în care biroul vamal de ieşire constata o lipsa a mãrfurilor, acesta adnoteaza exemplarul declaraţiei prezentate şi informeazã biroul vamal de export. Când se constata mãrfuri în plus, biroul vamal refuza ieşirea acestora, pana când formalitãţile de export nu sunt completate.
În situaţia în care se constata neconcordante privind felul mãrfurilor, biroul vamal refuza ieşirea acestora pana când formalitãţile de export nu sunt completate şi informeazã biroul vamal de export.
(7) În cazul prevãzut la alin. (3) lit. a), biroul vamal de ieşire confirma exemplarul 3 al declaraţiei de export conform alin. (5), dupã ce a fost înscrisã menţiunea "Export" pe documentul de transport şi s-a aplicat ştampila. În cazul unor transporturi directe sau zboruri având ca destinaţie o alta ţara nu este necesarã înscrierea menţiunii "Export" când operatorii sunt în mãsura sa garanteze regularitatea operaţiunilor prin alte modalitãţi.
(8) În situaţia în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României sau care sunt îndreptate spre un birou vamal de ieşire, circula în regim de tranzit, biroul de plecare certifica exemplarul 3, conform alin. (5) şi îl returneazã declarantului dupã înscrierea menţiunii "Export" pe toate exemplarele documentului de tranzit sau pe orice alt document care îl înlocuieşte.
În situaţia în care este cerut un document insotitor, acesta se confirma cu menţiunea "Export" pe toate exemplarele sale.
Certificarea şi returnarea cãtre declarant a exemplarului 3 sunt aplicabile şi în cazul mãrfurilor admise la export care nu circula în regim de tranzit dar sunt dirijate spre un birou vamal de ieşire şi sunt însoţite de o declaraţie de tranzit pe manifest.
Biroul vamal de ieşire supravegheazã plecarea efectivã a mãrfurilor.
Dispoziţiile primului paragraf nu se aplica în cazul în care se acorda o dispensa de prezentare la biroul de plecare, conform art. 325 alin. (3).
(9) În situaţia în care mãrfurile care circula în procedura de suspendare a accizelor, pãrãsesc teritoriul vamal al României sub acoperirea unui document administrativ de însoţire prevãzut de Codul fiscal, biroul vamal de export certifica exemplarul 3 al declaraţiei vamale, conform prevederilor alin. (5) şi îl returneazã declarantului dupã înscrierea cu roşu a menţiunii "Export" şi aplicarea ştampilei la care se face referire în alin. (5), pe toate exemplarele documentului administrativ de însoţire. Pe exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu se face referire la documentul administrativ de însoţire şi invers.
Biroul vamal de ieşire supravegheazã ieşirea fizica a mãrfurilor şi returneazã exemplarul documentului administrativ de însoţire, conform Codului fiscal.
În cazul aplicãrii prevederilor cuprinse în alin. (7), constatarea se înscrie pe documentul administrativ de însoţire.
ART. 467
Mãrfurile destinate exportului, controlate şi vamuite în interiorul tarii, nu se supun controlului vamal la biroul vamal de ieşire, unde se verifica numai numãrul, seria şi integritatea sigiliilor aplicate, pe baza documentului vamal de export.
ART. 468
(1) Mijloacele de transport şi coletele destinate exportului, vamuite în interiorul tarii, sosite la biroul vamal de ieşire fãrã sigilii, cu sigilii violate, neaplicate corect sau cu sigilii care nu corespund celor menţionate în documente, precum şi mijloacele de transport şi coletele care nu mai îndeplinesc condiţiile de sigilare se controleazã de autoritatea vamalã de la frontiera. Controlul vamal se efectueazã şi când sunt prezumţii ca în mijloacele de transport se afla şi alte mãrfuri decât cele prevãzute în documente.
(2) În situaţia în care nu sunt condiţii corespunzãtoare de control la birourile vamale de ieşire, mijloacele de transport se indruma la cel mai apropiat birou vamal unde exista condiţii de efectuare a controlului.
(3) Transportul, manipularea, ambalarea şi dezambalarea mãrfurilor în vederea controlului vamal se efectueazã de declarantul vamal, pe cheltuiala acestuia sau, dupã caz, a reprezentantului acestuia.

SECŢIUNEA a 5-a
Alte dispoziţii

ART. 469
(1) Declaraţia vamalã de export se poate depune la biroul vamal de ieşire în cazul mãrfurilor care nu fac obiectul unor mãsuri de prohibitie sau de restrictie şi care nu depãşesc echivalentul în lei a 3000 euro pentru fiecare transport şi declarant.
(2) Declararea verbalã se poate face numai la biroul vamal de ieşire.
ART. 470
În situaţia în care o marfa a pãrãsit teritoriul vamal al României, fãrã sa fi fãcut obiectul unei declaraţii vamale de export, aceasta declaraţie se poate depune ulterior de cãtre exportator la biroul vamal în a cãrui raza de competenta se afla sediul acestuia. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 462.
Acceptarea acestei declaraţii este condiţionatã de prezentarea de cãtre exportator, a dovezii privind realitatea pãrãsirii teritoriului vamal al României, precum şi a felului şi cantitãţii mãrfurilor în cauza. Biroul vamal certifica exemplarul 3 al declaraţiei.
Acceptarea ulterioara a declaraţiei nu inlatura aplicarea sancţiunilor prevãzute de lege şi producerea consecinţelor care ar rezulta în domeniul politicii agricole.

SECŢIUNEA a 6-a
Dispoziţii specifice aplicabile când schimbul datelor de export între birourile vamale se efectueazã cu ajutorul tehnologiei informatiei sau al reţelelor informatice

ART. 471
Dispoziţiile art. 9 şi 10 se aplica regimurilor de export şi de perfecţionare pasiva.
ART. 472
(1) Fãrã a inlatura prevederile art. 474 alin. (2), biroul de export acorda liberul de vama prin emiterea cãtre declarant a documentului de însoţire la export.
(2) Documentul de însoţire la export poate fi, în baza unei aprobãri, imprimat prin sistemul informatic al declarantului.
ART. 473
Dupã acordarea liberului de vama, biroul vamal de export transmite biroului vamal de ieşire declarat elementele care fac referire la operaţiunea de export, cu ajutorul mesajului "Aviz anticipat de export". Acest mesaj are la baza datele selecţionate din declaraţia de export, modificate şi completate dacã este cazul.
ART. 474
(1) Documentul de însoţire la export şi mãrfurile admise la export sunt prezentate la biroul vamal de ieşire. Autoritatea vamalã poate cere ca notificarea de sosire a mãrfurilor sa fie efectuatã pe cale electronica, caz în care nu este necesarã prezentarea documentului de însoţire la export, iar notificarea face referire la numãrul declaraţiei electronice.
(2) În situaţia în care, atât biroul vamal de export cat şi cel de ieşire sunt conectate la Sistemul de Control al Exporturilor şi nu exista risc de deturnare, precum şi faptul ca a fost pus în funcţiune un dispozitiv eficient pentru a garanta liberul de vama şi notificarea de sosire, autoritatea vamalã poate sa renunţe la documentul de însoţire la export.
ART. 475
(1) Biroul vamal de ieşire supravegheazã ieşirea fizica a mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României, iar dacã se efectueazã un control al mãrfurilor, acesta se realizeazã cu ajutorul mesajului "Aviz anticipat de export" primit de la biroul de export.
(2) În afarã unor cazuri justificate, biroul vamal de ieşire transmite mesajul "Rezultate la ieşire" cãtre biroul de export, cel mai târziu în prima zi lucrãtoare care urmeaza celei în care mãrfurile au pãrãsit teritoriul vamal al României.
(3) În cazul exportului fractionat atunci când mãrfurile însoţite de un Aviz Anticipat de Export sunt dirijate spre un birou vamal de ieşire în cadrul unei expedieri, dar care pãrãsesc în transe teritoriul vamal al României prin acest birou, biroul vamal de ieşire controleazã ieşirea fizica a mãrfurilor şi trimite Notificarea de Export doar atunci când toate mãrfurile au pãrãsit teritoriul.
În situaţia în care mãrfurile însoţite de un "Aviz anticipat de export" sunt dirijate spre un birou vamal de ieşire, în cadrul unei expedieri dar care pãrãsesc în transe teritoriul vamal al României prin mai multe birouri vamale de ieşire, în asemenea cazuri în care o parte din incarcatura este transferata cãtre un alt loc de ieşire din România, biroul de ieşire unde transportul a fost prezentat prima data, certifica la cererea justificatã, un exemplar al "Documentului de însoţire la export" pentru fiecare transa a mãrfurilor în vederea prezentãrii acestuia cãtre alt birou vamal de ieşire.
Biroul vamal de ieşire prin care ies mãrfurile însoţite de exemplarul Documentului de însoţire la export supravegheazã plecarea fizica a mãrfurilor, certifica acest exemplar şi îl returneazã biroului vamal de ieşire care l-a eliberat. Biroul vamal de ieşire prin care a ieşit prima transa de mãrfuri trimite Rezultatele la ieşire doar în momentul în care toate mãrfurile au pãrãsit teritoriul vamal al României.
ART. 476
(1) Biroul vamal de export, la recepţia confirmãrii de ieşire a mãrfurilor din teritoriul vamal al României emisã de biroul vamal de ieşire, este responsabil pentru certificarea plecãrii fizice a mãrfurilor cãtre declarant, asa cum este prevãzut la art. 466 alin. (5), prin utilizarea mesajului "Notificare la export" sau în forma stabilitã de acest birou în acest scop.
(2) În situaţia în care biroul vamal de export este informat de cãtre exportator ca mãrfurile admise la export nu au pãrãsit şi nu vor mai pãrãsi teritoriul vamal al României, sau ca declaraţia este invalidata, potrivit art. 465, biroul vamal de export anuleazã imediat declaraţia de export şi informeazã biroul vamal de ieşire asupra anulãrii prin utilizarea "Notificãrii de anulare a exportului".

CAP. III
Export temporar cu carnet ATA

ART. 477
(1) Exportul temporar sub acoperirea unui carnet ATA se desfãşoarã în conformitate cu Convenţia privind admiterea temporarã, adoptatã la Istanbul la 26 iunie 1990, la care România a aderat prin <>Legea nr. 395/2002 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 511 din 16 iulie 2002.
(2) Carnetul ATA sau declaraţia sumarã de export stabilitã pentru mãrfurile expediate sub acoperirea carnetului ATA, se depune la biroul vamal de export.
(3) Dacã biroul vamal de export este altul decât cel de ieşire, formalitãţile se efectueazã de cãtre biroul vamal de export însã rubrica 7 de pe susa de export se completeazã de cãtre biroul vamal de ieşire.
Biroul vamal de export comunica pe cale electronica biroului vamal de ieşire fie datele din declaraţia sumarã, sau dupã caz, din carnetul ATA, care se referã la numãrul carnetului, numele titularului, informaţiile necesare identificarii mãrfurilor, caracteristicile unor mãrci de identificare, identitatea mijloacelor de transport pe care sunt încãrcate mãrfurile în momentul trecerii frontierei.

CAP. IV
Alte dispoziţii

ART. 478
Operaţiunile de export temporar se încheie prin:
a) reimportul mãrfurilor trimise temporar sau prin exportul definitiv al acestora;
b) emiterea unui proces verbal de control de cãtre biroul vamal care are operaţiunea în evidenta, când mãrfurile nu se înapoiazã din considerente economice. În cazul mãrfurilor care fac obiectul regimului de export temporar au fost anterior supuse licentierii, Ministerul Economiei şi Comerţului, pe baza declaraţiei motivate din punct de vedere economic a solicitantului şi pe rãspunderea acestuia, elibereazã licenţe pentru transformarea exportului temporar în export definitiv, conform aceloraşi date înscrise în licenta iniţialã de export temporar;
c) emiterea unui proces verbal de control de cãtre biroul vamal care are operaţiunea în evidenta când nu se respecta termenul stabilit. În acest caz, biroul vamal sesizeazã şi organele fiscale.
ART. 479
(1) Exportul temporar este supus şi prevederilor legale privind existenta prealabilã a unei autorizaţii sau a unei licenţe.
(2) Operaţiunile de export temporar se pot încheia pentru toate mãrfurile care fac obiectul operaţiunii sau pentru o parte din acestea.
(3) Titularii operaţiunilor sunt obligaţi sa ţinã evidenta exporturilor temporare pana la încheierea totalã a acestora.
(4) La încheierea totalã sau parţialã a exporturilor temporare titularul operaţiunii este obligat sa prezinte la biroul vamal declaraţia vamalã cu care s-a efectuat exportul temporar, împreunã cu documentele necesare identificarii mãrfurilor.
(5) În cazul în care exportul temporar se încheie prin alt birou vamal, acesta este obligat sa transmitã o copie certificatã de pe declaraţia vamalã de încheiere, biroului vamal prin care operaţiunea a fost iniţial efectuatã, în termen de 15 zile.
(6) Mãrfurile româneşti, precum şi cele strãine puse în libera circulaţie, pot fi exportate temporar, în situaţia în care urmeazã a fi reintroduse pe teritoriul vamal al României, fãrã sa fi suferit modificãri, cu excepţia uzurii lor normale.

TITLUL V
ALTE DESTINAŢII VAMALE

CAP. I
Zone libere şi antrepozite libere

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune secţiunilor a 2-a şi a 3-a

Paragraful 1
Definiţii şi dispoziţii generale

ART. 480
În sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) control de tip I - modalitãţile de control vamal bazate, în principal, pe existenta unei împrejmuiri;
b) control de tip II - modalitãţile de control vamal bazate, în principal, pe formalitãţile efectuate în concordanta cu cerinţele regimului de antrepozitare vamalã;
c) operator - orice persoana care exercita o activitate de depozitare, producere, transformare, vânzare sau cumpãrare de mãrfuri într-o zona libera sau într-un antrepozit liber.
ART. 481
(1) Constituirea unei pãrţi a teritoriului vamal al României într-o zona libera, în condiţiile legii, se face cu avizul autoritãţii vamale.
(2) Crearea unui antrepozit liber poate fi solicitatã autoritãţii vamale de orice persoana.
ART. 482
(1) Cererea de autorizare a construirii unei clãdiri într-o zona libera se face în scris.
(2) În cerere se specifica activitatea pentru care clãdirea urmeazã a fi folositã şi conţine orice alte informaţii care sa permitã autoritãţii vamale evaluarea posibilitatii acordãrii autorizaţiei.
(3) Autoritatea vamalã acorda autorizaţia când aplicarea reglementãrilor vamale nu este împiedicatã.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplica şi în cazul reconstruirii, consolidãrii, modificãrii, extinderii, schimbãrii de destinaţie a unei clãdiri dintr-o zona libera sau a unei clãdiri constituind un antrepozit liber.

Paragraful 2
Aprobarea evidentei operative

ART. 483
(1) Exercitarea de activitãţi de cãtre un operator este condiţionatã de aprobarea de cãtre autoritatea vamalã a evidentei operative prevãzute de:
a) art. 194 din Codul vamal, în cazul unei zone libere supuse controlului de tip I sau unui antrepozit liber;
b) art. 126 din Codul vamal, în cazul unei zone libere supuse controlului de tip II.
(2) Aprobarea se emite în scris. Aceasta se acorda persoanelor care oferã garanţiile necesare privind aplicarea prevederilor referitoare la zonele libere sau la antrepozitele libere.
ART. 484
(1) Cererea pentru aprobarea evidentei operative se înainteazã în scris biroului vamal în a cãrui raza teritorialã de competenta se afla localizata zona libera sau antrepozitul liber.
(2) În cerere se menţioneazã felul activitãţilor avute în vedere, aceasta informaţie fiind consideratã notificarea prevãzutã la art. 190 din Codul vamal. Cererea include şi urmãtoarele informaţii:
a) descriere detaliatã a evidentei operative ţinute sau de ţinut;
b) felul şi statutul vamal al mãrfurilor asociate acestor activitãţi;
c) regimul vamal sub care aceste activitãţi se desfãşoarã, dacã este cazul;
d) orice alte informaţii cerute de autoritatea vamalã în vederea asigurãrii aplicãrii corecte a prevederilor legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii aplicabile zonelor libere supuse modalitãţilor de control de tip I şi antrepozitelor libere

Paragraful 1
Mãsuri de control

ART. 485
(1) Imprejmuirea zonei libere trebuie sa fie construitã astfel încât sa faciliteze autoritãţii vamale supravegherea din exterior a zonei libere şi sa elimine orice posibilitate de scoatere ilegala a mãrfurilor din zona libera.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica, în mod corespunzãtor, şi antrepozitelor libere.
(3) Zona exterioarã din imediata apropiere a imprejmuirii trebuie sa fie amenajatã astfel încât sa permitã o supraveghere adecvatã din partea autoritãţii vamale. Accesul în aceasta zona se face numai cu acordul autoritãţii vamale.
ART. 486
(1) Evidenta operativã pentru o zona libera sau un antrepozit liber conţine:
a) indicaţii privind mãrcile, numerele de identificare, numãrul şi felul coletelor, cantitatea şi descrierea uzualã comercialã a mãrfurilor şi, unde este cazul, mãrcile de identificare a containerelor;
b) informaţii care sa permitã urmãrirea în orice moment a mãrfurilor, în special localizarea acestora, destinaţia vamalã ce urmeazã a fi acordatã acestora dupã depozitarea în zona libera sau în antrepozitul liber sau la reintroducerea lor în alte pãrţi ale teritoriului vamal al României;
c) menţiuni privind documentul de transport utilizat la intrarea şi la ieşirea mãrfurilor;
d) menţiuni privind statutul vamal şi, dacã este cazul, certificatul atestând acest statut potrivit art. 491;
e) menţiuni privind manipularile uzuale;
f) una din menţiunile prevãzute art. 410, 411 sau 444, unde este cazul;
g) indicaţii privind mãrfurile care, în caz de punere în libera circulaţie sau admitere temporarã, nu vor fi supuse aplicãrii drepturilor de import sau mãsurilor de politica comercialã şi pentru care utilizarea sau destinaţia trebuie sa fie controlatã;
h) orice indicaţie suplimentarã prevãzutã în anexa nr. 7 care ar putea fi solicitatã pentru întocmirea unei declaraţii sumare, dacã este cerutã conform art. 203 din Codul vamal.
(2) Autoritatea vamalã poate renunţa la solicitarea unora din informaţiile prevãzute la alin. (1) când supravegherea vamalã şi controlul zonei libere sau al antrepozitului liber nu sunt afectate.
În situaţia în care evidentele se ţin în cadrul derulãrii unui regim vamal, informaţiile conţinute în acestea nu se reiau în evidenta operativã.
ART. 487
Prin înscrierea în evidenta operativã, a produselor compensatoare rezultate în urma regimului de perfecţionare activa sau a mãrfurilor în aceeaşi stare, ori, dupã caz, a produselor transformate şi a mãrfurilor rezultate în urma regimului de transformare sub control vamal, se considera încheiate regimurile vamale care au fost derulate în zona libera sau în antrepozitul liber. Datele de referinta ale acestor înscrieri se înregistreazã în evidentele regimului de perfecţionare activa sau ale regimului de transformare sub control vamal, dupã caz.

Paragraful 2
Alte dispoziţii aplicabile zonelor libere supuse modalitãţilor de control de tip I şi antrepozitelor libere

ART. 488
Mãsurile de politica comercialã prevãzute în reglementãrile legale sunt aplicabile mãrfurilor strãine introduse în zona libera sau în antrepozitul liber numai în cazul în care acestea sunt aplicabile la introducerea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României.
ART. 489
În situaţia în care pentru stabilirea datoriei vamale se iau în considerare elementele de taxare aplicabile înainte ca mãrfurile sa fie supuse manipularilor uzuale prevãzute în anexa nr. 31, se poate emite o fişa INF 8 conform prevederilor art. 381.
ART. 490
Într-o zona libera sau într-un antrepozit liber se poate infiinta un antrepozit de aprovizionare cu produse agricole.
ART. 491
(1) Dacã autoritatea vamalã atesta statutul roman sau strãin al mãrfurilor conform art. 187 din Codul vamal, aceasta va utiliza formularul al cãrui model este prevãzut în anexa nr. 38.
(2) Formularul prevãzut la alin. (1) se utilizeazã dacã o marfa strãinã a fost declarata pentru punere în libera circulaţie conform prevederilor art. 191 din Codul vamal, inclusiv la încheierea regimului de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal.

SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii aplicabile zonelor libere supuse modalitãţilor de control de tip II

ART. 492
Fãrã a se inlatura dispoziţiile Secţiunii 1, prevederile privind regimul de antrepozitare vamalã se aplica şi zonelor libere supuse modalitãţilor de control de tip II.

CAP. II
Reexportul, distrugerea şi abandonul

SECŢIUNEA 1
Reexportul

ART. 493
(1) În situaţia în care reexportul face obiectul unei declaraţii vamale, prevederile art. 460-476 se aplica în mod corespunzãtor, fãrã a incalca dispoziţiile specifice aplicabile la momentul încheierii regimului vamal economic precedent.
(2) În situaţia în care se utilizeazã un carnet ATA pentru reexportul mãrfurilor plasate sub regim de admitere temporarã, declaraţia vamalã poate fi depusa la un alt birou vamal decât cel prevãzut în art. 181 alin. (4) din Codul vamal.
ART. 494
(1) În situaţia în care reexportul se face fãrã depunerea unei declaraţii vamale, se depune o declaraţie sumarã conform art. 201 şi 203 din Codul vamal şi Titlului VI al prezentei pãrţi.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica reexportului mãrfurilor strãine admise pe teritoriul vamal al României care:
a) nu sunt descãrcate de pe mijlocul de transport cu care au fost expediate;
b) sunt transbordate în locul în care sunt descãrcate.
În aceste cazuri declaraţia sumarã stabilitã în baza art. 60 din Codul vamal îndeplineşte şi cerinţele prevãzute de art. 203 din Codul vamal.
Depozitarea pe termen scurt a mãrfurilor se considera ca parte integrantã a transbordarii. Mãsurile de control au în vedere natura specialã a situaţiei respective.

SECŢIUNEA a 2-a
Distrugerea şi abandonul

ART. 495
(1) În aplicarea art. 200 din Codul vamal, notificarea distrugerii mãrfurilor se face în scris şi se semneazã de cãtre persoana interesatã. Notificarea trebuie facuta în timp util pentru a permite autoritãţii vamale sa supravegheze distrugerea.
(2) În situaţia în care mãrfurile în cauza fac deja obiectul unei declaraţii vamale acceptate de autoritatea vamalã, aceasta menţioneazã distrugerea pe declaraţie şi o invalideaza conform prevederilor art. 89 din Codul vamal. Aceasta dispoziţie se aplica, în mod corespunzãtor, mãrfurilor abandonate în favoarea bugetului statului.
Autoritatea vamalã, care asista la distrugerea mãrfurilor, menţioneazã pe declaraţie felul şi cantitatea deşeurilor şi resturile rezultate din distrugere, în vederea determinãrii elementelor de taxare aplicabile acestora la atribuirea unei alte destinaţii vamale.

TITLUL VI
MĂRFURI CARE PĂRĂSESC TERITORIUL VAMAL AL ROMÂNIEI

CAP. I
Declararea sumarã prealabilã la ieşire

ART. 496
În situaţia în care exportul sau reexportul nu fac obiectul unei declaraţii vamale, se depune o declaraţie sumarã, conform art. 203 din Codul vamal. Aceasta dispoziţie nu se aplica în cazurile prevãzute la art. 454.
ART. 497
(1) Declaraţia sumarã prevãzutã la art. 203 din Codul vamal, depusa prin procedee informatice, trebuie sa respecte modelul şi instrucţiunile de completare prevãzute în anexa nr. 7.
Declaraţia sumarã prevãzutã la art. 204 alin. (2) din Codul vamal se înregistreazã de cãtre biroul vamal de ieşire.
Prevederile art. 130 alin. (1) şi art. 134 se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Autoritatea vamalã poate accepta o declaraţie sumarã întocmitã în scris şi conţinând informaţiile din anexa nr. 7 numai în urmãtoarele cazuri:
a) nu funcţioneazã sistemul de procesare al declaraţiilor informatice al autoritãţii vamale;
b) nu funcţioneazã aplicatia declarantului.
(3) Utilizarea unei declaraţii sumare scrise conform alin. (2) lit. b) se aproba de autoritatea vamalã.
(4) Autoritatea vamalã poate accepta ca listele de încãrcare sa fie utilizate ca parte integrantã a declaraţiilor sumare depuse prin procedee informatice.
(5) Declaraţia sumarã se semneazã sau se certifica de cãtre persoana care o întocmeşte.
ART. 498
(1) Declaraţia sumarã la export se depune la biroul vamal de ieşire în termenele stabilite la art. 455 alin. (1)-(3).
Dispoziţiile art. 455 alin. (4)-(7), art. 114 alin. (3) şi art. 115 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Biroul vamal competent efectueazã, la depunerea declaraţiei sumare, controlul bazat pe analiza de risc corespunzãtoare înainte de acordarea liberului de vama.
(3) Fãrã a inlatura obligaţia prevãzutã la art. 203 din Codul vamal şi excepţiile prevãzute în acest capitol, atunci când se constata ca mãrfurile ce urmeazã sa fie scoase din teritoriul vamal al României, pentru care este cerutã o declaraţie sumarã şi nu sunt însoţite de o astfel de declaraţie, persoana care aduce mãrfurile sau care isi asuma responsabilitatea pentru transportul mãrfurilor în afarã teritoriului vamal al României, va depune imediat o declaraţie sumarã.
Autoritatea vamalã efectueazã analiza de risc cat mai repede posibil, fãrã a depãşi termenul prevãzut pentru fiecare tip de trafic stabilit la art. 455.
(4) Autoritatea vamalã notifica, cat mai repede posibil, persoanei care a depus declaraţia sumarã ca nu s-a acordat liberul de vama.
ART. 499
Dispoziţiile art. 456 se aplica în mod corespunzãtor declaraţiilor sumare.

PARTEA III
OPERAŢIUNI PRIVILEGIATE

TITLUL I
Mãrfuri returnate

ART. 500
(1) Sunt exonerate de la plata drepturilor de import mãrfurile pentru care, la exportul lor de pe teritoriul vamal al României, s-au efectuat formalitãţi vamale de export cu scopul de a se obţine rambursãri sau alte sume prevãzute în cadrul politicii agricole sau pentru care s-a acordat un avantaj financiar, diferit de aceste rambursãri sau alte sume prevãzute în actele normative care reglementeazã politica agricolã, cu obligaţia efectuãrii exportului acestor mãrfuri.
Exonerarea de la plata drepturilor de import se acorda în condiţiile în care rambursarile sau celelalte sume plãtite au fost înapoiate ori în condiţiile în care s-au luat mãsurile necesare de oprire de la plata a sumelor respective de cãtre autoritatea competenta, iar celelalte avantaje financiare acordate au fost anulate.
Pentru a beneficia de exonerare de la plata drepturilor de import trebuie sa se facã dovada ca mãrfurile:
a) nu au putut fi eliberate pentru consum în ţara de destinaţie din motive ţinând de reglementãrile aplicabile în ţara respectiva;
b) sunt returnate de cãtre destinatar ca fiind defecte sau neconforme cu prevederile din contract;
c) sunt reimportate pe teritoriul vamal al României pentru ca nu au putut fi folosite în scopurile avute în vedere datoritã altor circumstanţe la care exportatorul nu a avut nici o influenta.
(2) Circumstanţele prevãzute la alin. (1) lit. c) sunt urmãtoarele:
a) mãrfurile revin pe teritoriul vamal al României ca urmare a unei avarii, survenite înainte de livrarea la destinatar, la mãrfuri sau la mijlocul de transport în care au fost transportate;
b) mãrfurile au fost exportate în scopul consumului sau vânzãrii în cadrul unui târg sau al unei alte manifestãri similare, dar nu au fost consumate sau vândute;
c) mãrfurile nu au putut fi livrate destinatarului datoritã incapacitãţii sale de a onora contractul prin care s-a efectuat exportul;
d) mãrfurile nu au putut fi livrate destinatarului sau au ajuns la acesta dupã data de livrare obligatorie specificatã în contractul prin care s-a efectuat exportul, din cauza unor evenimente naturale, politice sau sociale;
e) fructele şi legumele au fost exportate în cadrul unei vânzãri în regim comercial de consignaţie, dar nu au fost vândute pe piata din ţara de destinaţie.
(3) Mãrfurile care fac obiectul reglementãrilor privind politica agricolã, exportate sub acoperirea unui certificat de export, nu sunt admise în exonerare de plata drepturilor de import decât în cazurile strict prevãzute de reglementãrile în domeniu.
(4) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) nu pot beneficia de exonerare de la plata drepturilor de import decât dacã sunt declarate pentru punerea în libera circulaţie pe teritoriul vamal al României într-un interval de 12 luni de la data îndeplinirii formalitãţilor vamale pentru exportul acestora. Autoritatea vamalã poate accepta depãşirea acestui termen în circumstanţe excepţionale.
ART. 501
Mãrfurile returnate beneficiazã de exonerarea de la plata drepturilor de import chiar dacã reprezintã doar o fracţiune din mãrfurile exportate anterior în afarã teritoriului vamal al României.
Acelaşi regim se aplica şi în cazul mãrfurilor care reprezintã pãrţi componente sau accesorii ale maşinilor, instrumentelor, aparatelor sau altor produse exportate anterior în afarã teritoriului vamal al României.
ART. 502
(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 208 din Codul vamal, sunt admise în exonerare de la plata drepturilor de import mãrfurile returnate aflate în una din urmãtoarele situaţii:
a) mãrfuri care, dupã exportul lor în afarã teritoriului vamal al României, nu au fãcut decât obiectul unor tratamente necesare menţinerii lor în stare de conservare sau unor manipulari care au modificat doar modul lor de prezentare;
b) mãrfuri care, dupã ce au fost exportate în afarã teritoriului vamal al României, deşi au fãcut obiectul unor tratamente altele decât cele necesare menţinerii lor în stare de conservare sau al unor manipulari altele decât cele care ar fi modificat doar modul lor de prezentare, s-au dovedit defectuoase sau inapte pentru utilizarea lor iniţialã, când aceste mãrfuri au fãcut obiectul tratamentelor menţionate numai în vederea repararii sau readucerii lor în stare buna, iar inadecvarea mãrfurilor pentru utilizarea lor iniţialã a fost constatatã numai dupã începerea tratamentelor sau manipularilor menţionate.
(2) În cazul în care tratamentele sau manipularile pe care mãrfurile returnate le-au suferit, conform prevederilor alin. (1) lit. b), ar fi avut drept consecinta pentru mãrfurile plasate sub regim de perfecţionare pasiva perceperea de drepturi de import, se aplica regulile de taxare în vigoare în cadrul regimului respectiv.
Cu toate acestea, dacã mãrfurile au fost supuse unor operaţiuni constând în repararea sau readucerea lor în stare buna, devenitã necesarã ca urmare a unui eveniment imprevizibil intervenit în afarã teritoriului vamal al României, iar acest fapt este dovedit corespunzãtor autoritãţii vamale, exonerarea de drepturi de import se acorda cu condiţia ca în urma unor astfel de operaţiuni valoarea mãrfurilor returnate sa nu fi devenit mai mare decât valoarea din momentul exportului acestora de pe teritoriul vamal al României.
(3) Prin repararea sau readucerea în stare buna devenitã necesarã se înţelege orice operaţiune având ca efect remedierea defectiunilor de funcţionare sau a deteriorarilor materiale suferite de o marfa în timp ce se afla în afarã teritoriului vamal al României, operaţiune fãrã de care marfa nu mai poate fi utilizata în condiţii normale, în scopurile pentru care a fost destinatã.
Se considera ca valoarea unei marfi returnate nu a devenit mai mare decât valoarea din momentul exportului în afarã teritoriului vamal al României, ca rezultat al operaţiunii la care a fost supusã, când operaţiunea nu depãşeşte ceea ce este strict necesar pentru a permite utilizarea mãrfii în aceleaşi condiţii ca cele care existau la momentul exportului respectiv.
În situaţia în care repararea sau readucerea în stare buna a mãrfurilor necesita încorporarea unor piese de schimb, o asemenea încorporare trebuie sa se limiteze la piesele strict necesare pentru a permite utilizarea mãrfurilor în aceleaşi condiţii ca acelea din momentul exportului.
ART. 503
La cererea persoanei interesate, autoritatea vamalã elibereazã, în momentul îndeplinirii formalitãţilor vamale de export, un document care conţine informaţiile necesare pentru identificarea mãrfurilor, în eventualitatea reintroducerii lor pe teritoriul vamal al României.
ART. 504
(1) Sunt acceptate ca fiind mãrfuri returnate acele mãrfuri pentru care se prezintã, împreunã cu declaraţia vamalã de punere în libera circulaţie, fie exemplarul declaraţiei de export returnat exportatorului de cãtre autoritatea vamalã, sau o copie a acestui document certificatã ca fiind corespunzãtoare de cãtre autoritatea vamalã, fie fişa INF 3 prevãzutã în anexa nr. 39.
În situaţia în care biroul vamal de reimport este în mãsura sa constate, cu mijloacele de proba de care dispune sau pe care le poate solicita persoanei interesate, ca mãrfurile declarate pentru punerea în libera circulaţie sunt mãrfuri exportate iniţial în afarã teritoriului vamal al României şi ca la momentul exportului indeplineau condiţiile necesare pentru a fi acceptate ca mãrfuri returnate, documentele prevãzute la paragraful 1 nu sunt necesare.
De asemenea, sunt acceptate ca fiind mãrfuri returnate acele mãrfuri acoperite de un carnet ATA, în limitele stabilite de art. 207 din Codul vamal, chiar în condiţiile în care carnetul ATA a depãşit termenul de valabilitate.
În toate cazurile, trebuie sa se procedeze la îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la art. 233 alin. (2).
(2) Dispoziţiile alin. (1) paragraful 1 nu se aplica la circulaţia internationala a ambalajelor, a mijloacelor de transport sau a anumitor mãrfuri acceptate sub un regim vamal special, pentru care reglementãri speciale stipuleazã, în astfel de împrejurãri, o dispensa de documente vamale. Aceste dispoziţii nu se aplica nici în situaţia în care mãrfurile pot fi declarate pentru punerea în libera circulaţie în mod verbal sau prin alta acţiune.
(3) În situaţia în care considera necesar, biroul vamal de reimport poate solicita persoanei interesate dovezi suplimentare, în scopul identificarii mãrfurilor returnate.
ART. 505
(1) Pe lângã documentele prevãzute la art. 504, declaraţia vamalã de punere în libera circulaţie ce are ca obiect mãrfuri returnate pentru care este posibil sa fi fost îndeplinite formalitãţi vamale de export în vederea obţinerii de rambursãri sau de alte sume prevãzute pentru export în cadrul unor reglementãri privind politica agricolã, trebuie sa fie însoţitã de un certificat eliberat de autoritatea competenta pentru acordarea unor asemenea rambursãri sau sume. Acest certificat trebuie sa conţinã toate elementele necesare care sa permitã biroului vamal la care mãrfurile sunt declarate pentru punerea în libera circulaţie sa verifice dacã acesta se referã la mãrfurile respective.
(2) În situaţia în care exportul mãrfurilor nu a necesitat îndeplinirea formalitãţilor vamale de export în vederea obţinerii de rambursãri sau de alte sume prevãzute pentru export în cadrul unor reglementãri privind politica agricolã, certificatul trebuie sa cuprindã menţiunea "Fãrã rambursãri sau alte sume acordate la export".
(3) În situaţia în care mãrfurile au fãcut obiectul unor formalitãţi vamale de export în vederea obţinerii de rambursãri sau de alte sume prevãzute pentru export în cadrul unor reglementãri privind politica agricolã, certificatul trebuie sa cuprindã menţiunea "Rambursãri şi alte sume acordate pentru exportul cantitãţii de ........" sau "Dreptul la rambursãri sau alte sume la export anulat pentru cantitatea de ........", dacã rambursarile sau celelalte sume prevãzute pentru export au fost sau nu plãtite de autoritatea competenta.
(4) În cazul mãrfurilor returnate a cãror declaraţie vamalã pentru punerea în libera circulaţie este însoţitã de fişa INF 3, acest document trebuie sa conţinã datele cuprinse în certificatul prevãzut la alin. (1).
(5) În situaţia în care biroul vamal la care mãrfurile sunt declarate pentru punere în libera circulaţie este în mãsura, prin mijloacele de care dispune, sa constate ca nu s-a acordat nici o rambursare sau alte sume prevãzute pentru export în cadrul unor reglementãri privind politica agricolã şi nici nu se vor putea acorda ulterior, nu mai este necesar documentul prevãzut la alin. (1).
ART. 506
Fişa INF 3 este întocmitã într-un exemplar original şi doua copii.
ART. 507
(1) Sub rezerva dispoziţiilor alin. (3), fişa INF 3 este eliberata la cererea exportatorului de cãtre biroul vamal de export în momentul îndeplinirii formalitãţilor de export pentru mãrfurile la care se referã, în cazul în care exportatorul declara ca este probabil ca respectivele mãrfuri sa fie returnate printr-un alt birou vamal decât biroul vamal de export.
(2) Fişa INF 3 poate fi, de asemenea, eliberata la cererea exportatorului, de cãtre biroul vamal de export, dupã îndeplinirea formalitãţilor de export pentru mãrfurile la care se referã, dacã biroul vamal respectiv constata, pe baza informaţiilor de care dispune, ca detaliile conţinute în cererea exportatorului corespund mãrfurilor exportate.
(3) În cazul mãrfurilor prevãzute la art. 505 alin. (1), fişa INF 3 este eliberata numai dupã îndeplinirea formalitãţilor vamale de export potrivit alin. (2).
Eliberarea acestui document se face cu condiţia ca:
a) rubrica B din fişa sa fi fost, în prealabil, completatã şi vizata de autoritatea vamalã;
b) rubrica A din fişa sa fi fost, în prealabil, completatã şi vizata de autoritatea vamalã, când este prevãzutã obligaţia furnizarii informaţiilor pe care le conţine.
ART. 508
(1) Fişa INF 3 conţine toate informaţiile necesare autoritãţii vamale în vederea identificarii mãrfurilor exportate.
(2) În situaţia în care este de asteptat ca mãrfurile exportate sa fie returnate pe teritoriul vamal al României prin mai multe birouri vamale, altele decât biroul vamal de export, exportatorul poate solicita eliberarea mai multor fise INF 3 pentru a acoperi intreaga cantitate de mãrfuri exportate.
În mod similar, exportatorul poate cere autoritãţii vamale care a eliberat o fişa INF 3 înlocuirea ei cu mai multe fise INF 3 care sa acopere toatã cantitatea de mãrfuri cuprinsã în fişa INF 3 eliberata iniţial.
Exportatorul poate solicita, de asemenea, eliberarea unei fise INF 3 doar pentru o parte a mãrfurilor exportate.
ART. 509
Originalul şi o copie a fisei INF 3 se înapoiazã exportatorului pentru a fi prezentatã la biroul vamal de reimport. A doua copie rãmâne clasata la biroul vamal emitent.
ART. 510
Biroul vamal de reimport menţioneazã pe original şi pe copia fisei INF 3 cantitatea de mãrfuri returnate care beneficiazã de exonerare de la plata drepturilor de import, retine originalul şi trimite biroului vamal emitent copia aferentã pe care sunt menţionate numãrul şi data declaraţiei de punere în libera circulaţie.
Biroul vamal emitent compara copia respectiva cu cea care se afla în evidenta proprie, dupã care o claseaza.
ART. 511
În caz de furt, pierdere sau distrugere a originalului fisei INF 3, persoana interesatã poate solicita un duplicat biroului vamal care l-a eliberat. Biroul vamal da curs solicitãrii, dacã situaţia o justifica, iar pe documentul eliberat sa înscrie menţiunea "DUPLICAT".
Autoritatea vamalã menţioneazã pe copia fisei INF 3 aflatã în propria evidenta faptul ca s-a eliberat un duplicat.
ART. 512
(1) La cererea biroului vamal de reimport, biroul vamal de export comunica acestuia toate informaţiile de care dispune pentru a-i permite sa constate dacã mãrfurile îndeplinesc condiţiile necesare pentru a beneficia de dispoziţiile prezentei pãrţi.
(2) Fişa INF 3 poate fi utilizata la solicitarea şi la transmiterea informaţiilor prevãzute la alin. (1).

TITLUL II
PRODUSELE DE PESCUIT MARITIM ŞI ALTE PRODUSE PESCUITE DIN APELE TERITORIALE ALE UNEI ALTE TARI DE NAVELE DE PESCUIT ROMÂNEŞTI

ART. 513
(1) Exonerarea de drepturi de import pentru mãrfurile prevãzute de art. 210 din Codul vamal este condiţionatã de prezentarea împreunã cu declaraţia vamalã de punere în libera circulaţie, a unui atestat potrivit cãruia mãrfurile se afla în situaţia prevãzutã de acel articol.
(2) Modelul atestatului este prevãzut în anexa nr. 40 şi trebuie sa fie completat conform prevederilor alin. (3).
(3) Capitanul vasului de pescuit romanesc care a fãcut captura de pescuit maritim completeazã rubricile 3-5 şi, dacã este necesar, şi rubrica 9 a atestatului. În cazul în care a avut loc la bord o prelucrare a produselor pescuite, capitanul vasului completeazã şi rubricile 6, 7 şi 8.
În cazul declarãrii pentru punerea în libera circulaţie a acestor produse, declarantul completeazã rubricile 1 şi 2 din atestat.
(4) Pentru a asigura aplicarea corecta a alin. (1)-(3), autoritatea vamalã poate acorda asistenta altor administraţii în regim de reciprocitate pentru verificarea autenticitatii atestatelor şi a exactitatii mentiunilor cuprinse în acestea.

PARTEA IV
DATORIA VAMALĂ

TITLUL I
Garanţii

ART. 514
(1) Modalitãţile de constituire a garanţiei, altele decât depozitul banesc sau garantul în înţelesul art. 215-217 din Codul vamal, sunt urmãtoarele:
a) constituirea, în favoarea autoritãţii vamale, a unei ipoteci sau a unui alt drept considerat echivalent cu un drept ţinând de proprietatea de bunuri imobiliare;
b) cesiunea de creanta, constituirea unui gaj cu sau fãrã cedarea posesiei asupra bunurilor, a titlurilor sau a creanţelor ori a unui carnet de economii;
c) constituirea unei raspunderi contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de cãtre o terta parte agreatã în acest scop de autoritatea vamalã şi, îndeosebi, depunerea unei poliţe a carei plata este garantatã de respectiva persoana terta.
(2) Cazurile şi condiţiile în care se poate recurge la modalitãţile de garanţie prevãzute în alin. (1) se stabilesc de cãtre Autoritatea Nationala a Vamilor.
ART. 515
Constituirea unei garanţii prin depozit banesc nu da dreptul la plata de dobanda de cãtre autoritatea vamalã.

TITLUL II
NAŞTEREA DATORIEI

CAP. I
Omisiuni fãrã efect semnificativ asupra depozitarii temporare sau a regimului vamal

ART. 516
În cazul în care nu constituie o tentativa de sustragere ilegala a mãrfurilor de sub supravegherea vamalã şi nu presupun o neglijenţa din partea persoanei interesate, iar toate formalitãţile necesare pentru reglementarea situaţiei mãrfurilor sunt efectuate ulterior, urmãtoarele omisiuni sunt considerate ca fãrã efect semnificativ asupra corectitudinii operaţiunii de depozitare temporarã sau a regimului vamal considerat în sensul art. 226 alin. (1) din Codul vamal:
a) depãşirea termenului limita permis pentru a se atribui mãrfurilor una dintre destinatiile vamale prevãzute în cadrul depozitarii temporare sau a regimului vamal respectiv, în cazul în care limita de timp ar fi fost prelungitã dacã cererea de prelungire ar fi fost prezentatã la timp;
b) depãşirea termenului de prezentare a mãrfurilor la biroul de destinaţie, când aceasta prezentare se face ulterior, în cazul mãrfurilor în regim de tranzit;
c) manipularea fãrã autorizarea prealabilã din partea autoritãţii vamale, cu condiţia ca manipularea respectiva ar fi fost autorizata dacã ar fi fost solicitatã în cazul mãrfurilor plasate în regim de depozitare temporarã sau de antrepozitare vamalã;
d) utilizarea mãrfurilor în alte condiţii decât cele prevãzute în autorizaţie, cu condiţia ca aceasta utilizare sa fi fost autorizata în respectivul regim dacã ar fi fost solicitatã, în cazul unor mãrfuri plasate în regim de admitere temporarã;
e) deplasarea neautorizata a mãrfurilor, cu condiţia ca mãrfurile sa poatã fi prezentate autoritãţii vamale la cererea acesteia, în cazul unor mãrfuri în depozit temporar sau plasate sub regim vamal;
f) scoaterea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României sau introducerea lor într-o zona libera sau într-un antrepozit liber fãrã îndeplinirea formalitãţilor necesare, în cazul mãrfurilor în depozit temporar sau plasate sub un regim vamal;
g) transferul mãrfurilor fãrã avizul autoritãţii vamale înainte de a fi primit o destinaţie vamalã, cu condiţia ca transferul sa fie înscris în evidentele celui care face transferul, iar cel cãtre care se face transferul deţine o autorizaţie pentru mãrfurile respective, în cazul unor mãrfuri care au beneficiat de mãsuri tarifare preferenţiale datoritã destinaţiei lor finale.
ART. 517
Autoritatea vamalã considera ca s-a nãscut o datorie vamalã, conform art. 226 alin. (1) din Codul vamal, dacã persoana susceptibilã de a fi debitor vamal nu demonstreaza ca sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 516.
ART. 518
Deşi omisiunile prevãzute în art. 516 nu dau naştere unei datorii vamale, acestea nu inlatura rãspunderea penalã sau contravenţionalã în condiţiile legii, precum şi aplicarea dispoziţiilor care permit anularea şi revocarea autorizaţiilor eliberate pentru regimul vamal respectiv.

CAP. II
Pierderi naturale

ART. 519
(1) În scopul aplicãrii art. 228 din Codul vamal, autoritatea vamalã, la cererea persoanei interesate, ia în considerare cantitãţile lipsa ori de câte ori se poate demonstra ca pierderile constatate se datoreazã exclusiv unor cauze legate de natura mãrfurilor şi nu din neglijenţa sau dol din partea acesteia.
(2) Prin neglijenţa sau dol în sensul alin. (1) se înţelege, în principal, orice încãlcare a regulilor, stabilite de autoritatea vamalã referitoare la transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea sau transformarea mãrfurilor.
ART. 520
Autoritatea vamalã poate scuti persoana interesatã de obligaţia de a furniza dovada ca mãrfurile au fost pierdute iremediabil din motive naturale, în cazul în care este evident ca pierderea nu se explica în alt mod.
ART. 521
Prevederile privind ratele legale de pierdere irecuperabila din cauze naturale se aplica în cazul în care persoana interesatã nu poate face dovada ca pierderea efectivã o depãşeşte pe cea calculatã prin aplicarea ratei legale pentru mãrfurile respective.

CAP. III
Statutul vamal al mãrfurilor în anumite situaţii speciale

ART. 522
Prezentarea unei declaraţii vamale pentru mãrfurile respective sau a oricãrui alt act având acelaşi efect juridic, precum şi prezentarea unui document la viza cãtre autoritatea vamalã se considera sustragere a mãrfurilor de sub supraveghere vamalã în înţelesul art. 225 alin. (1) din Codul vamal în cazul în care aceste acţiuni au efectul de a le conferi în mod fals statutul de mãrfuri româneşti.
ART. 523
În situaţia în care declaraţia sumarã este modificatã şi comportamentul persoanei în cauza nu indica o frauda, nu se naşte o datorie vamalã conform art. 224 din Codul vamal privind introducerea ilegala a mãrfurilor care, înainte de modificarea declaraţiei, nu au fost corect declarate.
ART. 524
Fãrã încãlcarea dispoziţiilor referitoare la interdicţiile sau restricţiile care pot fi aplicabile mãrfurilor respective, în cazul în care se naşte o datorie vamalã la import conform art. 224, 225, 226 sau 227 din Codul vamal, iar drepturile de import au fost achitate, mãrfurile se considera ca fiind româneşti fãrã a mai fi necesar sa se facã o declaraţie de punere în libera circulaţie.
ART. 525
Confiscarea unor mãrfuri conform prevederilor art. 256 alin. (1) lit. d) din Codul vamal nu modifica statutul vamal al mãrfurilor respective.
ART. 526
(1) Mãrfurile strãine abandonate în favoarea statului, reţinute sau confiscate sunt considerate ca fiind plasate sub regimul de antrepozitare vamalã.
(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot fi valorificate de cãtre autoritatea vamalã, numai în cazul în care cumpãrãtorul efectueazã fãrã întârziere formalitãţile pentru acordarea unei destinaţii vamale.
În situaţia în care valorificarea are loc la un preţ care include suma drepturilor de import, aceasta valorificare este consideratã ca punere în libera circulaţie, iar autoritatea vamalã trebuie sa procedeze la calculul drepturilor şi la înscrierea în evidenta contabila.
În aceste cazuri, valorificarea se efectueazã conform legislaţiei în vigoare.
(3) În cazul în care autoritatea competenta decide de a dispune în alt mod decât vânzarea mãrfurilor, aceasta efectueazã imediat formalitãţile pentru acordarea unei destinaţii vamale potrivit la art. 4 pct. 19 lit. a)-d) din Codul vamal.

TITLUL III
ÎNSCRIEREA ÎN EVIDENTA CONTABILA ŞI RAMBURSAREA DUPĂ VAMUIRE

ART. 527
(1) Autoritatea vamalã poate sa nu înscrie în evidenta contabila cuantumul drepturilor de import mai mici decât echivalentul în lei a sumei de 10 euro.
(2) Nu se procedeazã la rambursarea dupã vamuire a drepturilor de import sau a drepturilor de export în cazul în care cuantumul pentru fiecare acţiune de rambursare este mai mic decât echivalentul în lei a sumei de 10 euro.
ART. 528
Autoritatea vamalã decide sa nu înscrie în evidenta contabila drepturile necolectate:
a) în cazul în care s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial în cadrul unui contingent tarifar, al unui plafon tarifar sau al altor regimuri, când dreptul de a beneficia de acest tratament s-a încheiat la data acceptãrii declaraţiei vamale fãrã sa se fi publicat acest fapt în Monitorul Oficial al României înainte de liberul de vama pentru punerea în libera circulaţie a mãrfurilor respective sau în cazul în care nu s-a fãcut public acest lucru, persoana pasibila de plata actionand de buna credinţa şi respectând toate dispoziţiile prevãzute de reglementãrile vamale în vigoare cu privire la declaraţia vamalã;
b) în cazul în care autoritatea vamalã considera ca sunt îndeplinite toate condiţiile prevãzute în art. 243 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, cu condiţia ca suma necolectata de la agentul economic cu privire la una sau mai multe operaţiuni de export dar ca urmare a unei singure erori este mai mica decât echivalentul în lei a 2000 EURO.

TITLUL IV
RAMBURSAREA SAU REMITEREA DREPTURILOR DE IMPORT SAU DE EXPORT

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 529
În sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) birou vamal de înscriere în evidenta contabila - biroul vamal unde s-au înscris drepturile de import sau de export a cãror rambursare sau remitere este solicitatã;
b) autoritate vamalã de decizie - autoritatea vamalã competenta sa decidã asupra cererii de rambursare sau de remitere;
c) birou vamal de control - biroul vamal în a cãrui raza de competenta se afla mãrfurile care au generat înscrierea în evidenta contabila a drepturilor de import sau de export a cãror rambursare sau remitere este solicitatã şi care procedeazã la anumite controale necesare pentru analizarea cererii;
d) birou vamal de implementare - biroul vamal care adopta mãsurile necesare pentru a se asigura de execuţia corecta a deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export.
(2) Funcţiile de birou de înscriere în evidenta contabila, de autoritate vamalã de decizie, de birou vamal de control, precum şi de birou vamal de implementare pot fi îndeplinite, în total sau în parte, de acelaşi birou vamal.

CAP. II
Dispoziţii de punere în aplicare a art. 258-261 din Codul vamal

SECŢIUNEA 1
Cererea

ART. 530
(1) Cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export denumita în continuare cerere de rambursare sau de remitere este facuta de persoana care a achitat aceste drepturi sau este pasibila de a le plati sau de cãtre persoana care a preluat drepturile şi obligaţiile, precum şi de reprezentantul acestora.
(2) Cererea de rambursare sau de remitere se face, într-un exemplar original şi o copie, pe un formular conform modelului şi instrucţiunilor de completare prevãzute în anexa nr. 41.
Cu toate acestea, cererea de rambursare sau de remitere poate sa fie facuta, de persoana prevãzutã la alin. (1), pe o foaie de hârtie obişnuitã, cu condiţia ca aceasta sa conţinã informaţiile din anexa nr. 41.
ART. 531
(1) Cererea de rambursare sau de remitere, însoţitã de documentele prevãzute în art. 33 alin. (1) din Codul vamal, se depune la biroul vamal de înscriere în evidenta contabila, care o transmite imediat dupã înregistrare cãtre autoritatea vamalã de decizie în cazul în care nu a fost desemnat în acest sens.
(2) Biroul vamal înscrie data de înregistrare pe originalul şi pe copia cererii. Copia se restituie solicitantului. În cazul prevãzut la art. 530 alin. (2) paragraf 2, biroul vamal confirma solicitantului în scris primirea.
ART. 532
(1) Fãrã a se inlatura dispoziţiile specifice prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã, atunci când cererea se referã la mãrfuri pentru care s-a prezentat o licenta de import sau un certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor la export, aceasta cerere trebuie însoţitã de o atestare, emisã de autoritatea abilitata sa elibereze licenta sau certificatul, care sa demonstreze ca au fost întreprinse demersurile necesare pentru a anula efectele licenţei sau certificatului.
(2) Atestatul prevãzut la alin. (1) nu este necesar:
a) în cazul în care autoritatea vamalã cãreia i se prezintã cererea este cea care a eliberat licenta sau certificatul;
b) în cazul în care motivul invocat în sprijinul cererii consta dintr-o eroare materialã care nu are nici un efect asupra atribuirii licenţei sau certificatului.
ART. 533
(1) Biroul vamal prevãzut la art. 531 poate admite o cerere care nu cuprinde toate informaţiile prevãzute pe formularul prevãzut la art. 530 alin. (2), dar care conţine cel puţin informaţiile care se înscriu în rubricile nr. 1-3 şi 7 ale acestuia.
(2) Biroul vamal stabileşte un termen pentru furnizarea informaţiilor şi/sau a documentelor lipsa.
(3) În situaţia în care termenul fixat de biroul vamal nu se respecta, cererea se considera ca fiind retrasã şi solicitantul este informat despre aceasta imediat.
ART. 534
(1) Pentru mãrfurile reintroduse pe teritoriul vamal al României la care drepturile de export au fost încasate la data exportului, rambursarea sau remiterea se face cu condiţia prezentãrii autoritãţii vamale a unei cereri însoţitã de:
a) documentul eliberat ca dovada de plata, în cazul în care sumele respective au fost deja plãtite;
b) originalul sau copia, vizata de biroul vamal de reimport, a declaraţiei vamale pentru punere în libera circulaţie referitoare la mãrfurile respective; acest document trebuie sa conţinã o viza aplicatã de biroul vamal de reimport cu textul Mãrfuri reintroduse conform art. 207 alin. (4) lit. b) din Codul vamal;
c) exemplarul declaraţiei de export restituit exportatorului la data încheierii formalitãţilor de export pentru mãrfuri, sau o copie a acesteia certificatã de biroul vamal de export.
În situaţia în care autoritatea vamalã de decizie dispune deja de elementele cuprinse de una sau mai multe din declaraţiile prevãzute la lit. a)-c) acestea nu se mai prezintã.
(2) Cererea se depune la biroul vamal, prevãzut la art. 531, în termen de 12 luni de la data înregistrãrii declaraţiei de export.

SECŢIUNEA a 2-a
Procedura de acordare a rambursarii sau a remiterii

ART. 535
Autoritatea vamalã de decizie poate autoriza încheierea formalitãţile necesare pentru a se efectua rambursarea sau remiterea înainte de a se pronunţa asupra cererii de rambursare sau remitere.
ART. 536
Fãrã a se inlatura aplicarea art. 535 şi pana la luarea unei decizii asupra cererii de rambursare sau de remitere, mãrfurile pentru care se cere rambursarea sau remiterea drepturilor nu pot fi transferate în alt loc decât cel specificat în cerere, cu excepţia cazului când solicitantul notifica, în prealabil, biroului vamal prevãzut la art. 531, care la rândul sau trebuie sa informeze autoritatea vamalã de decizie.
ART. 537
(1) În situaţia în care cererea de rambursare sau de remitere se referã la un caz pentru care sunt necesare informaţii suplimentare sau dacã mãrfurile trebuie verificate pentru a se stabili ca sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în Codul vamal şi în prezentul titlu, pentru a se beneficia de rambursare sau de remitere, autoritatea vamalã de decizie ia toate mãsurile necesare în acest scop, dacã este nevoie solicitând sprijin din partea biroului vamal de control, specificand precis natura informaţiilor de obţinut sau a controalelor de efectuat.
(2) Biroul vamal de control da imediat curs acestei cereri şi comunica autoritãţii vamale de decizie informaţiile obţinute şi rezultatele controalelor efectuate. Modelul cererii este prevãzut în anexa nr. 42.
ART. 538
(1) În situaţia în care se afla în posesia tuturor elementelor necesare, autoritatea vamalã de decizie se pronunţa în scris asupra cererii de rambursare sau remitere conform art. 33 alin. (2) şi (3) din Codul vamal.
(2) În cazul în care este favorabilã, decizia trebuie sa cuprindã toate informaţiile necesare aplicãrii sale. De asemenea, dupã caz, toate sau o parte din informaţiile urmãtoare se înscriu în decizie:
a) informaţii care sa permitã identificarea mãrfurilor la care se aplica;
b) motivele rambursarii sau a remiterii drepturilor de import sau de export, cu referire la articolul corespunzãtor din Codul vamal şi, dacã este cazul, articolul corespunzãtor din prezentul titlu;
c) destinaţia la care pot fi trimise mãrfurile;
d) data limita pentru îndeplinirea formalitãţilor pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export;
e) precizarea ca drepturile de import sau de export nu se ramburseazã sau remit decât dupã ce biroul de implementare a informat autoritatea vamalã de decizie ca formalitãţile de care depinde rambursarea sau remiterea au fost îndeplinite;
f) cerinţele pe care trebuie sa le îndeplineascã mãrfurile în asteptarea aplicãrii deciziei;
g) notificarea beneficiarului ca este obligat sa predea originalul deciziei cãtre biroul vamal de implementare, ales de acesta când prezintã mãrfurile.
ART. 539
(1) Biroul vamal de implementare întreprinde mãsuri pentru a se asigura, dacã este cazul, ca cerinţele prevãzute la art. 538 alin. (2) lit. f) sunt îndeplinite şi ca în toate cazurile mãrfurile sunt efectiv folosite în modul prevãzut sau trimise la destinaţia specificatã în decizia de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export.
(2) În cazul în care decizia precizeazã ca mãrfurile pot fi plasate în antrepozit vamal, zona libera sau antrepozit liber şi beneficiarul foloseşte aceasta posibilitate, formalitãţile necesare se realizeazã la biroul vamal de implementare.
(3) Dupã ce s-a asigurat ca au fost îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (1), biroul vamal de implementare transmite un certificat în acest sens autoritãţii vamale de decizie.
ART. 540
Dupã ce a aprobat cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor, autoritatea vamalã de decizie ramburseazã sau remite drepturile numai dupã ce primeşte certificatul prevãzut în art. 539 alin. (3).
ART. 541
(1) În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se bazeazã, la data acceptãrii declaraţiei de punere în libera circulaţie a mãrfurilor, pe existenta unei taxe vamale de import reduse sau zero, aplicabilã în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a unui alt regim tarifar preferenţial, rambursarea sau remiterea se acorda numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii, însoţitã de documentele necesare:
a) volumul contingentului tarifar nu este epuizat;
b) taxa vamalã datoratã în mod normal nu a fost restabilita, în alte cazuri.
(2) În cazul în care condiţiile prevãzute în alin. (1) nu se îndeplinesc, rambursarea sau remiterea se acorda dacã omisiunea de a aplica taxa vamalã redusã sau zero la mãrfuri a fost rezultatul unei erori din partea autoritãţii vamale şi declaraţia pentru punere în libera circulaţie a cuprins toate elementele şi a fost însoţitã de toate documentele necesare pentru aplicarea acelei taxe.
ART. 542
(1) Dacã în sprijinul cererii de rambursare sau remitere se prezintã un certificat de origine, un certificat de circulaţie, un document de tranzit sau orice alt document corespunzãtor care atesta ca mãrfurile importate ar fi putut, la momentul acceptãrii declaraţiei de punere în libera circulaţie, sa beneficieze de tratamentul tarifar preferenţial, autoritatea vamalã de decizie aproba aceasta cerere numai dacã se stabileşte ca:
a) documentul astfel prezentat se referã în mod expres la mãrfurile respective şi toate condiţiile referitoare la acceptarea numitului document sunt îndeplinite;
b) toate celelalte condiţii pentru acordarea tratamentului tarifar preferenţial sunt îndeplinite.
(2) Rambursarea sau remiterea se efectueazã la prezentarea mãrfurilor. În cazul în care mãrfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal de implementare, acesta acorda rambursarea sau remiterea numai dacã deţine informaţii care indica, în mod neîndoielnic, ca certificatul sau documentul prezentat dupã vamuire se aplica acestor mãrfuri.
ART. 543
Nu se acorda rambursarea sau remiterea drepturilor de import conform art. 261 din Codul vamal când:
a) defectele mãrfurilor au fost luate în considerare la stabilirea condiţiilor contractului, îndeosebi a preţului, la care acestea au fost plasate sub regimul vamal care impunea obligaţia de a plati drepturi de import;
b) mãrfurile sunt vândute de importator dupã ce au fost stabilite defectele acestora sau neconformitatea cu condiţiile contractului.
ART. 544
(1) Fãrã a se inlatura aplicarea art. 551 alin. (1) lit. c), autoritatea vamalã de decizie stabileşte un termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export, pentru îndeplinirea formalitãţilor vamale care conditioneaza rambursarea sau remiterea drepturilor.
(2) Nerespectarea termenului prevãzut la alin. (1) duce la pierderea dreptului de rambursare sau remitere, cu excepţia cazului în care persoana interesatã face dovada ca a fost împiedicatã sa respecte termenul de împrejurãri neprevãzute sau de un caz de forta majorã.
ART. 545
În situaţia în care distrugerea mãrfurilor autorizata de autoritatea vamalã de decizie conduce la producerea de resturi şi deşeuri, acestea se considera ca mãrfuri strãine imediat ce se ia o decizie favorabilã asupra cererii de rambursare sau de remitere.
ART. 546
În situaţia în care se acorda autorizaţia prevãzutã în art. 261 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, autoritatea vamalã trebuie sa întreprindã toate demersurile pentru a se asigura ca mãrfurile plasate în antrepozit vamal, în zona libera sau în antrepozit liber, pot fi recunoscute ulterior ca mãrfuri strãine.
ART. 547
(1) Mãrfurile care, în cadrul politicii agricole, se plaseaza sub un regim vamal care impune obligaţia de a plati drepturi de import în baza unui certificat de import sau a unui certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor la export, beneficiazã de dispoziţiile art. 260-262 din Codul vamal, numai dacã biroul vamal constata ca au fost luate mãsurile necesare de autoritatea competenta pentru anularea efectelor licenţei sau certificatului sub acoperirea cãrora a avut loc operaţiunea de import.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica şi în cazul reexportului, plasarii în antrepozitul vamal sau în zona libera ori în antrepozit liber, precum şi în cazul distrugerii mãrfurilor.
ART. 548
În cazul în care exportul, reexportul sau distrugerea ori orice alta destinaţie vamalã nu se referã la un articol complet, ci la unul sau mai multe elemente componente ale acelui articol, suma de rambursat sau remis este diferenţa dintre cuantumul la care se ridica drepturile de import aferente articolului complet şi cel al drepturilor de import care s-ar fi aplicat restului articolului, dacã acesta ar fi fost plasat în stare netransformata sub un regim vamal care impunea obligaţia de a plati astfel de drepturi la data la care articolul complet a fost plasat astfel.
ART. 549
Suma prevãzutã în art. 263 din Codul vamal se fixeazã la echivalentul în lei a sumei de 10 euro.

CAP. III
Dispoziţii specifice referitoare la aplicarea art. 262 din Codul vamal

SECŢIUNEA 1
Decizii urmând a fi luate de autoritatea vamalã

ART. 550
În cazul în care autoritatea vamalã de decizie stabileşte ca cererea de rambursare sau de remitere are la baza motive corespunzand uneia dintre circumstanţele prevãzute în art. 551-554 şi ca acestea nu implica nici dol, nici neglijenţa din partea persoanei interesate, aceasta acorda rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective. Persoana interesatã este persoana prevãzutã la art. 530 alin. (1) sau reprezentantul acesteia, precum şi orice persoana care a participat la îndeplinirea formalitãţilor vamale referitoare la mãrfurile respective sau a dat instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor formalitãţi.
ART. 551
(1) Se procedeazã la rambursarea sau remiterea drepturilor de import când:
a) mãrfurile strãine plasate sub un regim vamal cu exonerare totalã sau parţialã de drepturi de import sau mãrfurile puse în libera circulaţie cu un tratament tarifar favorabil, pe baza utilizãrii lor finale, sunt furate, cu condiţia ca bunurile sa fie recuperate imediat şi plasate din nou în situaţia vamalã iniţialã, în starea în care erau când au fost furate;
b) mãrfurile strãine sunt scoase din eroare din regimul vamal cu exonerarea totalã sau parţialã de drepturi, cu condiţia ca, imediat ce aceasta a fost descoperitã, sa fie plasate din nou în situaţia vamalã iniţialã, în starea în care se aflau când au fost retrase;
c) este imposibil sa se punã în funcţiune mecanismul de deschidere al mijlocului de transport în care se afla mãrfurile puse, în prealabil, în libera circulaţie şi sa se procedeze la descãrcarea lor când sosesc la destinaţie, cu condiţia ca ele sa fie reexportate imediat;
d) mãrfurile puse în libera circulaţie se returneazã ulterior furnizorului lor strãin, în baza regimului de perfecţionare pasiva, pentru a-i permite în mod gratuit sa elimine defecţiunile existente înainte ca ele sa primeascã liber de vama şi chiar dacã acestea sunt descoperite dupã eliberarea mãrfurilor sau sa le aducã într-o stare conformã cu dispoziţiile contractuale în temeiul cãrora au primit liber de vama şi furnizorul hotãrãşte sa pãstreze mãrfurile deoarece nu poate remedia defectele sau nu ar fi eficient sa facã aceasta;
e) se constata, dupã ce autoritatea vamalã decide asupra înscrierii, dupã vamuire, în evidenta contabila a drepturilor de import de care sunt efectiv susceptibile mãrfurile puse în libera circulaţie cu exonerare totalã de plata a acestor drepturi, ca mãrfurile au fost reexportate în afarã teritoriului vamal al României fãrã supraveghere vamalã, cu condiţia de a se stabili ca s-ar fi îndeplinit efectiv condiţiile prevãzute de Codul vamal pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective la data la care a avut loc reexportul, dacã suma ar fi fost perceputã la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor;
f) o instanta judecãtoreascã a pronunţat interdicţia de comercializare a unui articol plasat, în prealabil, sub un regim vamal la care s-au achitat drepturile de import, iar acel articol este reexportat în afarã teritoriului vamal al României sau distrus sub controlul autoritãţii vamale, cu condiţia sa se constate ca articolul respectiv nu a fost efectiv utilizat;
g) mãrfurile au fost plasate sub un regim vamal cu plata drepturilor de import de cãtre un declarant abilitat sa acţioneze din proprie initiativa şi, dintr-un motiv neimputabil acestui declarant, nu au putut fi livrate destinatarului lor;
h) mãrfurile au fost adresate destinatarului printr-o eroare a expeditorului;
i) mãrfurile s-au dovedit a fi improprii utilizãrii prevãzute de cãtre destinatar, din cauza unei erori materiale evidente din comanda sa;
j) mãrfurile în legatura cu care se constata ca, dupã punerea în libera circulaţie pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import, în momentul în care a avut loc aceasta punere în libera circulaţie, nu erau conforme cu reglementãrile în vigoare în ce priveşte utilizarea sau comercializarea lor şi ca din acest motiv nu pot fi utilizate în scopurile prevãzute de destinatar;
k) utilizarea mãrfurilor, în scopurile prevãzute de destinatar, este împiedicatã sau considerabil limitatã ca urmare a unor mãsuri de interes general luate de o autoritate sau organism având puterea de decizie corespunzãtoare, dupã data la care s-au pus în libera circulaţie pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import;
l) exonerarea totalã sau parţialã de plata drepturilor de import, solicitatã de persoana interesatã în baza dispoziţiilor legale în vigoare, din motive neimputabile acesteia din urma, nu poate fi efectiv acordatã de autoritatea vamalã care, în consecinta, înscrie în conturi drepturile de import care devin astfel datorate;
m) mãrfurile au ajuns la destinatar dupã expirarea termenelor de livrare obligatorii prevãzute în contractul în baza cãruia au fost plasate sub un regim vamal presupunand obligaţia de a plati drepturi de import;
n) a fost imposibil sa se valorifice mãrfurile pe teritoriul vamal al României, astfel ca sunt livrate gratuit cãtre instituţii de binefacere care isi desfãşoarã activitatea în România, cu condiţia ca aceste instituţii sa poatã beneficia de exonerare de drepturi de import pentru punerea în libera circulaţie a unor mãrfuri strãine similare.
(2) Fãrã a se inlatura aplicarea dispoziţiilor de la alin. (3), rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c), f) şi n) este condiţionatã, în afarã cazurilor când aceste mãrfuri sunt distruse din ordinul autoritãţii publice sau livrate gratuit cãtre instituţii de binefacere care isi desfãşoarã activitatea în România, de reexportul lor de pe teritoriul vamal al României sub controlul autoritãţii vamale.
Dacã i se solicita, autoritatea de decizie admite înlocuirea reexportului mãrfurilor cu distrugerea sau plasarea lor, în vederea reexportului, sub regimul de tranzit, sub regim de antrepozitare vamalã, în zona libera sau în antrepozit liber.
Mãrfurile care urmeazã a fi plasate sub unul dintre aceste regimuri se considera mãrfuri strãine.
În acest caz, autoritatea vamalã ia toate mãsurile necesare pentru ca mãrfurile plasate în antrepozit vamal, în zona libera sau în antrepozit liber, sa poatã fi recunoscute ulterior ca mãrfuri strãine.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. h) şi i), rambursarea sau remiterea drepturilor de import este condiţionatã de reexportul mãrfurilor la furnizorul iniţial sau la o adresa indicatã de acesta.
(4) Pe lângã condiţiile prevãzute la alin. (1)-(3), biroul vamal de control trebuie sa stabileascã şi ca mãrfurile nu au fost utilizate sau vândute înainte de reexportarea lor.
ART. 552
Se procedeazã la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:
a) mãrfurile declarate din eroare pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import au fost reexportate în afarã teritoriului vamal al României, fãrã sa fi fost introduse, în prealabil, sub regimul vamal în care ar fi trebuit sa fie plasate, cu condiţia ca celelalte condiţii prevãzute în art. 260 din Codul vamal sa fi fost îndeplinite;
b) mãrfurile au fost reexportate sau distruse fãrã supraveghere vamalã conform prevederilor art. 261 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, dacã se îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în acel articol;
c) mãrfurile au fost reexportate sau distruse fãrã supraveghere vamalã conform prevederilor art. 551 alin. (1) lit. c) şi f)-n), dacã se îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 551 alin. (2) şi (4).
(2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevãzute la alin. (1) se efectueazã în cazul în care se prezintã toate dovezile necesare pentru a permite autoritãţii vamale de decizie sa se asigure ca mãrfurile pentru care se solicita rambursarea sau remiterea drepturilor au fost:
a) fie efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al României;
b) fie distruse sub supravegherea autoritãţilor sau al persoanelor abilitate sa facã oficial constatarea distrugerii.
(3) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevãzute la alin. (1) se efectueazã şi în cazul în care se prezintã cãtre autoritatea vamalã de decizie orice document care atesta statutul de marfa româneascã pe baza cãruia ar fi putut pãrãsi teritoriul vamal al României sau se prezintã orice mijloc de proba considerat necesar de autoritatea vamalã pentru a se asigura ca documentul respectiv nu poate fi utilizat ulterior cu ocazia unui import de mãrfuri pe teritoriul vamal al României.
ART. 553
(1) În aplicarea art. 552 alin. (2) şi (3), elementele de proba, necesare pentru a permite autoritãţii vamale de decizie sa se asigure ca mãrfurile pentru care este solicitatã restituirea sau remiterea au fost efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al României, se prezintã de cãtre solicitant şi cuprind originalul sau o copie certificatã dupã declaraţia de export a mãrfurilor şi o certificare din partea biroului vamal prin care mãrfurile au ieşit efectiv de pe teritoriul vamal al României.
În cazul în care nu se poate prezenta o astfel de certificare, dovada iesirii mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României poate fi prezentatã sub forma unei certificari din partea biroului vamal din ţara de destinaţie care confirma sosirea mãrfurilor sau a originalului ori copiei certificate a declaraţiei vamale pentru mãrfuri, întocmitã în ţara de destinaţie.
Aceste documente trebuie însoţite de documentaţia administrativã şi comercialã care sa permitã autoritãţii vamale de decizie sa controleze dacã mãrfurile care au fãcut obiectul exportului în afarã teritoriului vamal al României sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import, şi anume:
a) originalul sau o copie certificatã a declaraţiei pentru regimul menţionat;
b) documentele comerciale sau administrative - facturi, note de expediţie, documente de tranzit, certificate sanitare - care cuprind o descriere precisa a mãrfurilor - denumirea comercialã, cantitãţi, marcaje şi alte elemente de identificare - ce au fost prezentate împreunã cu declaraţia pentru export de pe teritoriul vamal al României sau declaraţia vamalã facuta pentru mãrfurile din ţara de destinaţie, dupã caz, în mãsura în care se considera necesar de cãtre autoritatea vamalã de decizie.
(2) De asemenea, în aplicarea art. 537 elementele doveditoare, necesare pentru a permite autoritãţii vamale de decizie sa se asigure ca mãrfurile, pentru care se solicita rambursarea sau remiterea, au fost efectiv distruse sub controlul autoritãţilor sau al persoanelor abilitate sa certifice în mod oficial distrugerea, trebuie sa includã prezentarea de cãtre solicitant:
a) fie a procesului verbal sau a declaraţiei de distrugere întocmite de autoritãţile oficiale sub controlul cãrora a avut loc aceasta distrugere, sau a unei copii certificate dupã acestea;
b) fie a unui certificat întocmit de persoana abilitata sa constate distrugerea, însoţit de dovada acestei abilitari.
Aceste documente trebuie sa cuprindã o descriere suficient de precisa a mãrfurilor distruse - denumirea comercialã, cantitãţi, marcaje şi alte inscriptionari de identificare - pentru a permite autoritãţii vamale sa stabileascã prin comparatie cu elementele înscrise în declaraţia pentru punere sub regim vamal cu plata drepturilor de import şi documentele comerciale insotitoare - facturi, note de expediţie, sau altele - ca mãrfurile distruse sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru plasarea sub acel regim vamal.
(3) În cazul în care probele prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt insuficiente pentru a permite autoritãţii vamale de decizie sa ia o hotãrâre asupra cazului prezentat în deplina cunostinta de cauza, sau în cazul în care unele elemente de proba nu sunt disponibile, acestea se pot completa sau înlocui cu orice alte documente considerate necesare.
ART. 554
(1) Pentru mãrfurile returnate pe teritoriul vamal al României, la care s-a încasat un drept de export când au fost exportate de pe teritoriul vamal al României, punerea lor în libera circulaţie da dreptul de rambursare a drepturilor încasate.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica numai mãrfurilor care se afla în una din situaţiile prevãzute în art. 500 când se face dovada la biroul vamal la care mãrfurile sunt declarate pentru punere în libera circulaţie ca acestea se afla în una dintre situaţiile prevãzute în art. 207 din Codul vamal.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor şi când mãrfurile returnate reprezintã numai o parte din mãrfurile exportate anterior de pe teritoriul vamal al României.
ART. 555
Rambursarea sau remiterea drepturilor de import nu se acorda când singurul motiv în sprijinul cererii de rambursarea sau remitere este, dupã caz:
a) reexportul de pe teritoriul vamal al României al mãrfurilor plasate anterior sub un regim vamal presupunand obligaţia de a se plati drepturi de import, din alte motive decât acelea prevãzute în art. 260 sau 261 din Codul vamal sau în art. 551 sau 552, mai ales imposibilitatea de a le vinde;
b) distrugerea, indiferent de motiv, în afarã cazurilor prevãzute expres de lege, a mãrfurilor declarate pentru un regim vamal cu obligaţia de plata a drepturilor de import, dupã acordarea liberului de vama de cãtre autoritatea vamalã;
c) prezentarea, în scopul obţinerii unui tratament tarifar preferenţial în favoarea mãrfurilor declarate pentru libera circulaţie, a unor documente care ulterior se dovedesc a fi false, falsificate sau nevalabile, chiar dacã acestea au fost prezentate cu buna credinţa.

PARTEA V
CONTROLUL DESTINAŢIEI MĂRFURILOR

ART. 556
(1) În sensul prezentei pãrţi, prin termenii de mai jos se înţelege:
a) autoritatea vamalã - autoritatea competenta în aplicarea prezentei pãrţi;
b) birou - biroul vamal competent în aplicarea prezentei pãrţi;
c) exemplarul de control T5R - exemplarul T5R, original şi copie, la care se adauga, când este cazul, fie unul sau mai multe formulare T5R bis, original şi copie, precum şi una sau mai multe liste de incarcatura T5R, original şi copie. Modelul formularelor T5R şi T5Rbis, precum şi instrucţiunile de utilizare şi completare a acestora, sunt prevãzute în anexa nr. 13. Modelul listelor de incarcatura şi instrucţiunile de completare sunt prevãzute în anexa nr. 43.
(2) În situaţia în care aplicarea unei reglementãri cu privire la importul, exportul sau circulaţia pe teritoriul vamal al României impune existenta unei probe ca mãrfurile au primit utilizarea şi/sau destinaţia declarata conform acestei reglementãri, proba respectiva se prezintã sub forma exemplarului de control T5R, completat şi folosit în conformitate cu dispoziţiile prezentei pãrţi.
(3) Pe un exemplar de control T5R figureazã mãrfuri încãrcate pe un singur mijloc de transport, destinate unui singur destinatar şi care au aceeaşi utilizare şi/sau destinaţie.
Autoritatea vamalã poate permite ca formularul prevãzut în anexa nr. 13 sa fie înlocuit cu listele de incarcatura T5R întocmite prin procedee informatice sau cu liste descriptive stabilite pentru întocmirea formalitãţilor de expediere/export, care includ toate datele prevãzute în formularul din anexa nr. 13, cu condiţia ca aceste liste sa fie concepute şi completate în asa fel încât sa poatã fi folosite fãrã dificultate şi sa ofere toate mãsurile de siguranta pe care autoritatea vamalã le considera necesare.
(4) În plus fata de obligaţiile impuse potrivit unei reglementãri specifice, orice persoana care semneazã un exemplar de control T5R este obligatã sa atribuie mãrfurilor descrise în acest document destinaţia declarata.
Persoana care a semnat exemplarul de control T5R este rãspunzãtoare în cazul folosirii abuzive de cãtre orice alta persoana a exemplarului respectiv.
ART. 557
(1) Exemplarul de control T5R se întocmeşte de cãtre persoana interesatã în original şi cel puţin o copie. Fiecare din aceste formulare trebuie sa conţinã semnatura persoanei interesate, toate datele privind descrierea mãrfurilor şi orice alte menţiuni speciale cerute prin reglementãrile legale referitoare la efectuarea controlului.
(2) În situaţia în care reglementãrile care impun efectuarea controlului prevãd necesitatea constituirii unei garanţii, aceasta se depune la biroul care elibereazã exemplarul de control T5R, conform modului de determinare prevãzut de aceste reglementãri.
În acest caz, în rubrica 106 exemplarului de control T5R se menţioneazã: "Garanţie constituitã în cuantum de .....".
(3) În situaţia în care reglementãrile care impun efectuarea controlului stabilesc un termen pentru atribuirea unei utilizãri şi/sau destinaţii pentru mãrfurile în cauza, în rubrica 104 a exemplarului de control T5R se menţioneazã: "Termen de .... zile pentru realizare".
(4) În situaţia în care mãrfurile circula sub un regim vamal, exemplarul de control T5R este eliberat de cãtre biroul de unde sunt expediate mãrfurile.
Documentul corespunzãtor regimului vamal utilizat trebuie sa conţinã o referire la exemplarul de control T5R eliberat. De asemenea, rubrica 109 a exemplarului de control T5R eliberat trebuie sa conţinã o referire la documentul corespunzãtor regimului vamal utilizat.
(5) În situaţia în care mãrfurile nu sunt plasate sub un regim vamal, exemplarul de control T5R se elibereazã de cãtre biroul de unde se expediazã mãrfurile.
În rubrica 109 a exemplarului de control T5R se menţioneazã: Mãrfuri care nu circula sub un regim vamal.
(6) Exemplarul de control T5R este vizat de cãtre biroul prevãzut la alin. (4) şi (5). Aceasta viza apare în rubrica A "Biroul de plecare" şi conţine urmãtoarele:
a) în cazul exemplarului de control T5R, numele şi ştampila biroului, semnatura persoanei competente, data şi numãrul de înregistrare care poate fi pretiparit;
b) în cazul exemplarului de control T5R bis sau al listei de incarcatura T5R, numãrul de înregistrare care apare pe exemplarul de control T5R. Acest numãr se aplica fie cu ajutorul unei ştampile care conţine numele biroului, fie de mana; în acest ultim caz se aplica ştampila oficialã a biroului respectiv.
(7) În mãsura în care reglementãrile care impun efectuarea controlului cu privire la utilizarea şi/sau destinaţia mãrfurilor nu prevãd altfel, prevederile art. 215 se aplica în mod corespunzãtor. Biroul prevãzut la alin. (4) şi (5) procedeazã la controlul expeditiei, completeazã şi vizeazã rubrica D "Control la biroul de plecare" ce figureazã pe fata formularului T5R.
(8) Biroul prevãzut la alin. (4) şi (5) pãstreazã o copie a fiecãrui exemplar de control T5R. Originalele acestor documente se returneazã persoanei interesate imediat dupã îndeplinirea tuturor formalitãţilor administrative şi dupã completarea corespunzãtoare a rubricilor A "Biroul de plecare" şi B "Returnat la:" de pe exemplarul de control T5R.
(9) Prevederile art. 282 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 558
(1) Mãrfurile şi originalele exemplarului de control T5R se prezintã la biroul de destinaţie.
În mãsura în care reglementãrile care impun efectuarea controlului cu privire la utilizarea şi/sau destinaţia mãrfurilor nu prevãd altfel, biroul de destinaţie poate permite ca mãrfurile sa fie livrate direct destinatarului, în condiţiile stabilite de biroul respectiv, în asa fel încât sa poatã efectua controlul în momentul sosirii mãrfurilor sau dupã.
Persoana care prezintã la biroul de destinaţie exemplarul de control T5R şi expediţia la care se referã acest document poate obţine, la cerere, o recipisa completatã pe un formular corespunzãtor modelului din anexa nr. 21. Aceasta recipisa nu poate înlocui exemplarul de control T5R.
(2) În situaţia în care reglementãrile impun efectuarea controlului la ieşirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României:
a) pentru mãrfurile care pleacã pe mare, biroul de destinaţie este biroul vamal în a carei raza de competenta se afla portul unde sunt încãrcate mãrfurile pe nava;
b) pentru mãrfurile care pleacã pe calea aerului, biroul de destinaţie este biroul vamal în a carei raza de competenta se afla aeroportul internaţional, unde mãrfurile sunt încãrcate pe o aeronava cu destinaţia cãtre un aeroport din afarã teritoriului vamal al României;
c) pentru mãrfuri care pleacã pe orice alt mijloc de transport, biroul de destinaţie este biroul de ieşire prevãzut la art. 466 alin. (3).
(3) Biroul de destinaţie efectueazã controlul privind utilizarea şi/sau destinaţia declarata a mãrfurilor. Acest birou înregistreazã, când este cazul, prin reţinerea unei copii a documentului respectiv, datele de pe exemplarul de control T5R şi rezultatul controlului efectuat.
(4) Biroul de destinaţie trimite originalul exemplarului de control T5R la adresa indicatã în rubrica B "Returnat la:" de pe exemplarul de control T5R imediat dupã efectuarea tuturor formalitãţilor şi a adnotarilor cerute.
ART. 559
(1) Prevederile acestui articol se aplica când eliberarea exemplarului de control T5R necesita constituirea unei garanţii potrivit art. 557 alin. (2).
(2) În situaţia în care pentru anumite cantitãţi de mãrfuri nu s-a atribuit utilizarea şi/sau destinaţia declarata pana la expirarea unui interval de timp potrivit art. 557 alin. (3), autoritatea vamalã ia mãsurile necesare pentru a permite recuperarea, când este cazul, a partii corespunzãtoare din garanţia constituitã care corespunde cantitãţilor respective.
Cu toate acestea, la solicitarea persoanei interesate, autoritatea vamalã poate sa retina din garanţie o anumitã suma, când acest lucru este posibil. Suma reţinutã se obţine prin înmulţirea sumei din garanţia aferentã cantitãţii de mãrfuri cãreia nu i s-a atribuit utilizarea şi/sau destinaţia declarata pana la termenul limita, cu coeficientul obţinut prin împãrţirea numãrului de zile cu care s-a depãşit termenul limita la numãrul de zile a termenului limita. Aceasta dispoziţie nu se aplica atunci când persoana interesatã poate dovedi ca mãrfurile respective s-au pierdut în urma unei situaţii de forta majorã.
(3) Dacã, în termen de 180 de zile de la data eliberãrii exemplarului de control T5R sau de la data limita înscrisã în rubrica 104 în textul "Termen de .... zile pentru realizare", de la caz la caz, acest exemplar, adnotat corespunzãtor de cãtre biroul de destinaţie, nu a fost primit de biroul menţionat în rubrica B a documentului, autoritatea vamalã ia mãsurile necesare pentru executarea garanţiei de cãtre biroul la care a fost constituitã conform art. 557 alin. (2). Aceasta dispoziţie nu se aplica când întârzierea returnarii exemplarului de control T5R nu se poate imputa persoanei interesate.
(4) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplica în mãsura în care în reglementãrile care impun efectuarea controlului privind utilizarea şi/sau destinaţia mãrfurilor nu este prevãzut altfel, fãrã a se inlatura aplicarea dispoziţiilor privind datoria vamalã.
ART. 560
(1) În mãsura în care reglementãrile care impun efectuarea controlului privind destinaţia mãrfurilor nu stabilesc altfel, exemplarul de control T5R şi expediţia pe care o însoţeşte pot fi fractionate înainte de încheierea regimului pentru care acest exemplar a fost eliberat. Expeditiile ce rezulta în urma unei asemenea fractionari pot fi fractionate în continuare la rândul lor.
(2) Biroul la care se efectueazã fractionarea elibereazã, conform prevederilor art. 557, un extras al exemplarului de control T5R pentru fiecare parte a expeditiei fractionate.
Fiecare extras trebuie sa conţinã:
a) în special menţiunile din rubricile 100, 104, 105, 106 şi 107 ale exemplarului de control T5R iniţial;
În rubrica 106 a fiecãrui extras se menţioneazã: "Extras al exemplarului de control T5R iniţial - numãrul de înregistrare, data, biroul emitent: ....".
b) greutatea neta şi cantitatea neta a mãrfurilor la care se referã extrasul;
c) rubrica B "Returnat la: ...." de pe formularul T5R fractionat trebuie sa conţinã menţiunea care figureazã în rubrica corespunzãtoare a formularului T5R iniţial;
d) la rubrica J "Controlul utilizãrii şi/sau destinaţiei" de pe exemplarul de control T5R iniţial se menţioneazã: ".... numãrul de extrase eliberate - copii anexate".
Exemplarul de control T5R iniţial se trimite fãrã întârziere la adresa indicatã în rubrica B "Returnat la: ...." de pe formularul T5R, însoţit de copiile extraselor eliberate.
Biroul unde are loc fractionarea pãstreazã o copie a exemplarului de control T5R iniţial şi a extraselor. Originalele extraselor exemplarului de control T5R însoţesc fiecare parte a expeditiei fractionate la birourile de destinaţie corespunzãtoare, unde se aplica prevederile art. 558.
(3) În cazul unei noi fractionari potrivit alin. (1), prevederile alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 561
(1) Exemplarul de control T5R poate fi eliberat retroactiv, cu condiţia ca:
a) persoana interesatã sa nu fie rãspunzãtoare de faptul ca cererea nu a fost înaintatã sau documentul nu a fost eliberat în momentul expeditiei mãrfurilor sau persoana interesatã poate prezenta dovezi ca lipsa cererii sau neeliberarea documentului nu se datoreazã unei încercãri de frauda sau de neglijenţa evidenta din partea sa;
b) persoana interesatã prezintã dovada ca exemplarul de control T5R se referã la mãrfuri pentru care au fost îndeplinite toate formalitãţile;
c) persoana interesatã prezintã documentele solicitate în vederea eliberãrii exemplarului de control T5R;
d) sa se stabileascã, în mod satisfãcãtor pentru autoritatea vamalã, ca eliberarea retroactivã a exemplarului de control T5R nu poate duce la obţinerea de beneficii financiare altele decât cele care rezulta din regimul vamal folosit, statutul vamal al mãrfurilor şi din utilizarea şi/sau destinaţia acestora.
În situaţia în care exemplarul de control T5R se emite retroactiv, formularul T5R trebuie sa conţinã urmãtoarea fraza scrisã cu roşu Eliberat retroactiv, iar persoana interesatã menţioneazã identitatea mijlocului de transport cu care au fost expediate mãrfurile, data plecãrii şi, dacã este cazul, data la care au fost prezentate mãrfurile la biroul de destinaţie.
(2) În caz de pierdere a originalului şi a extraselor exemplarului de control T5R biroul emitent poate elibera, la cererea persoanei interesate, duplicate ale acestor documente. Duplicatul trebuie sa poarte ştampila biroului şi semnatura funcţionarului competent şi, cu litere roşii de tipar, urmãtoarea menţiune: "DUPLICAT"
(3) Exemplarul de control T5R eliberat retroactiv şi duplicatele lui pot fi adnotate de cãtre biroul de destinaţie numai dacã acest birou constata ca mãrfurile la care se referã documentul respectiv au primit utilizarea şi/sau destinaţia declarata conform reglementãrilor în vigoare.
ART. 562
(1) Autoritatea vamalã poate autoriza orice persoana care îndeplineşte condiţiile prevãzute la alin. (4) denumit "expeditor agreat" şi care intenţioneazã sa expedieze mãrfuri pentru care trebuie eliberat un exemplar de control T5R sa nu prezinte la biroul de plecare nici mãrfurile şi nici exemplarul de control T5R corespunzãtor.
(2) În ceea ce priveşte exemplarul de control T5R folosit de cãtre expeditorii agreati, autoritatea vamalã poate stabili ca formularele sa conţinã semne distinctive ca mod de identificare a expeditorilor agreati.
De asemenea, poate autoriza una din urmãtoarele variante de completare a rubricii A "Biroul de plecare" a formularului:
a) sa fie prevãzutã în prealabil cu amprenta ştampilei biroului de plecare şi cu semnatura unui funcţionar de la acest birou;
b) sa conţinã amprenta ştampilei speciale, aplicatã de expeditorul agreat, conform modelului din anexa nr. 11;
c) sa fie preimprimata cu amprenta ştampilei speciale dacã imprimarea se realizeazã de cãtre o imprimerie agreatã în acest scop. Imprimarea poate fi realizatã şi prin procedee informatice.
Autoritatea vamalã poate aproba ca expeditorul agreat sa nu semneze formularele care conţin amprenta ştampilei speciale prevãzutã în anexa nr. 11 aplicatã prin procedee informatice. În acest caz, spaţiul rezervat pentru semnatura declarantului din rubrica 110 a formularelor trebuie sa conţinã urmãtoarea menţiune: Renunţare la semnatura - art. 562 din Regulamentul vamal.
(3) Exemplarul de control T5R se completeazã de expeditorul agreat, prin introducerea datelor prevãzute. În plus, la rubrica A "Biroul de plecare" se menţioneazã data la care mãrfurile au fost expediate şi numãrul alocat declaraţiei vamale şi la rubrica D "Control efectuat de biroul de plecare" a exemplarului de control T5R, se menţioneazã: Procedura simplificata - art. 562 Regulamentul Vamal şi, dacã este cazul, termenul în care mãrfurile trebuie sa fie prezentate la biroul de destinaţie, mãsurile de identificare aplicate şi referirile la documentul de expediţie.
Acest exemplar, completat corespunzãtor şi, dacã este cazul, semnat de expeditorul agreat, se considera ca fiind eliberat de biroul ce figureazã pe amprenta prevãzutã la alin. (2) paragraful 2.
Dupã expedierea mãrfurilor, expeditorul agreat trebuie sa trimitã fãrã întârziere la biroul de plecare o copie a exemplarului de control T5R, însoţit de documentele pe baza cãrora a fost întocmit exemplarul de control T5R.
(4) Autorizaţia prevãzutã la alin. (1) se acorda numai persoanelor care efectueazã frecvent expeditii de mãrfuri, ale cãror evidente permit autoritãţii vamale sa le verifice operaţiunile şi care nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementãrile vamale.
În mod special, în autorizaţie se specifica:
a) biroul sau birourile abilitate sa funcţioneze ca birouri de plecare pentru expeditii;
b) termenul şi procedura prin care expeditorul agreat trebuie sa informeze biroul de plecare cu privire la expeditiile pe care le efectueazã, astfel încât biroul sa poatã efectua orice fel de control, inclusiv controlul înainte de plecarea mãrfurilor când este prevãzut de reglementãrile în vigoare;
c) termenul în care mãrfurile trebuie sa fie prezentate la biroul de destinaţie; acest termen se stabileşte fie în funcţie de condiţiile de transport fie potrivit reglementãrilor în vigoare;
d) mãsurile care trebuie sa fie luate pentru identificarea mãrfurilor şi care pot include, când este cazul, folosirea de sigilii speciale aprobate de autoritatea vamalã şi aplicate de cãtre expeditorul agreat;
e) modul de constituire a garanţiilor când acestea sunt necesare pentru eliberarea exemplarului de control T5R.
(5) Expeditorul agreat trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a asigura pãstrarea în condiţii de securitate a ştampilei speciale sau a formularelor care conţin amprenta ştampilei biroului de plecare sau amprenta ştampilei speciale.
Expeditorul agreat suporta toate consecinţele, în special consecinţele financiare, ale erorilor, omisiunilor sau altor greşeli de pe exemplarele de control T5R pe care le întocmeşte sau care apar în derularea procedurilor care îi revin potrivit autorizaţiei prevãzute la alin. (1).
În cazul folosirii abuzive de cãtre orice persoana a exemplarelor de control T5R prevãzute în avans cu amprenta ştampilei biroului de plecare sau cu amprenta ştampilei speciale, expeditorul agreat este pasibil, în afarã sancţiunilor legale, de plata drepturilor şi a altor sume care nu au fost achitate, precum şi de restituirea avantajelor financiare care au fost obţinute în mod abuziv ca urmare a acestei folosiri, dacã nu poate dovedi autoritãţii vamale de la care a primit autorizaţia ca a luat mãsurile necesare pentru a asigura pãstrarea în siguranta a ştampilei speciale sau a formularelor ce conţin amprenta ştampilei biroului de plecare sau amprenta ştampilei speciale.

PARTEA VI
ALTE DISPOZIŢII

CAP. I
Comisionari în vama

ART. 563
Comisionar în vama este persoana juridicã romana, constituitã potrivit legii, care, în numele şi pe seama altei persoane sau în nume propriu, dar pe seama altei persoane, prezintã mãrfurile şi efectueazã declararea în detaliu a mãrfurilor, depozitarea şi alte formalitãţi prevãzute în reglementãrile vamale, precum şi plata la autoritatea vamalã a cuantumului drepturilor de import şi de export.
ART. 564
Comisionarul în vama stabileşte raporturi juridice directe cu autoritatea vamalã pentru ansamblul operaţiunilor pe care le efectueazã potrivit art. 563 şi rãspunde de respectarea reglementãrilor vamale.
ART. 565
Comisionarul în vama poate sa-şi exercite atribuţiile numai dupã obţinerea autorizaţiei emise de Autoritatea Nationala a Vamilor.
ART. 566
Autorizaţia de comisionar în vama se elibereazã numai dacã solicitantul îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) are incluse în obiectul de activitate operaţiunile prevãzute la art. 563;
b) deţine echipamente necesare descãrcãrii, încãrcãrii, manipulãrii, ambalarii, dezambalarii şi prezentãrii mãrfurilor în vederea efectuãrii controlului vamal, precum şi personal specializat pentru efectuarea acestor operaţiuni;
c) dispune de personal care urmeazã sa exercite activitãţi legate de îndeplinirea formalitãţilor vamale;
d) deţine spaţiu de birou şi are asigurata birotica necesarã desfãşurãrii activitãţii;
e) este dotat cu echipamente informatice şi de comunicaţie adecvate utilizãrii sistemului informatic vamal; aceasta condiţie nu este obligatorie în cazul în care biroul vamal pe lângã care se solicita autorizarea nu este informatizat;
f) nu are în denumirea societãţii expresii similare cu cele ale autoritãţii vamale;
g) nu are debite pe lângã biroul vamal pentru care solicita autorizarea;
h) nu a sãvârşit încãlcãri grave sau repetate ale reglementãrilor vamale sau fiscale;
i) deţine unul sau mai multe spaţii de depozitare, situate în zona de supraveghere a fiecãrui biroul vamal pentru care se solicita autorizarea - care sa îndeplineascã condiţiile necesare pãstrãrii mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã; condiţia trebuie respectata numai în cazul în care se solicita autorizarea în calitate de comisionar în vama pe lângã unul sau mai multe birouri vamale situate în interiorul tarii, precum şi pentru birourile vamale situate la frontiera atunci când activitatea urmeazã sa fie deservita prin intermediul unui punct vamal.
În cazul în care se solicita autorizarea pe lângã un birou vamal de frontiera care funcţioneazã într-un oraş resedinta de judeţ, condiţia privind deţinerea spaţiului/spaţiilor de depozitare şi a condiţiilor pe care acestea trebuie sa le îndeplineascã în vederea exercitãrii supravegherii vamale este obligatorie.
ART. 567
(1) În situaţia în care spaţiul de depozitare deţinut de comisionarul în vama este utilizat pentru stocarea în comun a mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã şi a celor care nu sunt supuse supravegherii vamale, acesta trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa facã posibila exercitarea supravegherii vamale a mãrfurilor ce fac obiectul acesteia;
b) sa fie astfel organizat încât mãrfurile depozitate sa poatã fi identificate pentru evidentierea celor aflate sub supraveghere vamalã de cealaltã categorie, prin utilizarea diferitelor metode alternative, cum ar fi delimitarea prin mijloace specifice: indicatoarele, stocarea pe partide separate de marfa, organizarea unei evidente proprii care sa permitã controlul mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã şi altele asemenea.
(2) În cazul în care stocarea are ca efect imposibilitatea identificarii de cãtre biroul vamal a mãrfurilor supuse supravegherii vamale fata de cele ce nu fac obiectul acesteia, stocarea în comun este permisã numai în cazul mãrfurilor echivalente care sunt mãrfuri încadrate la acelaşi cod tarifar din N.C., cu aceeaşi calitate comercialã şi având aceleaşi caracteristici tehnice.
(3) Este interzisã compensarea prin echivalenta între mãrfurile ce pot fi distinse unele de altele.
ART. 568
Comisionarul în vama poate declara mãrfuri în vederea efectuãrii formalitãţilor vamale sau desfasura activitãţi legate de acestea, prin utilizarea sistemului informatic vamal, numai dupã obţinerea autorizaţiei de acces la sistemul informatic.
ART. 569
(1) Pentru eliberarea autorizaţiei de comisionar în vama se depune la Autoritatea Nationala a Vamilor o cerere care cuprinde urmãtoarele date:
a) denumirea persoanei juridice şi sediul social al acesteia, numãrul de telefon şi fax, precum şi alte date considerate ca necesare în vederea contactarii;
b) codul unic de înregistrare;
c) datele de identificare ale persoanelor care angajeazã legal persoana juridicã: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul;
d) numele şi prenumele personalului propriu care urmeazã sa exercite activitãţi legate de îndeplinirea formalitãţilor vamale, pe lângã biroul sau birourile vamale pe lângã care se solicita autorizarea;
e) numerele de cont bancar şi bãncile la care acestea sunt deschise;
f) denumirea biroului vamal pe lângã care se solicita autorizaţia de funcţionare în calitate de comisionar în vama;
g) perioada pentru care se solicita autorizarea;
h) indicarea adresei pentru spaţiul de birou ce va fi folosit în desfãşurarea activitãţii de comisionar în vama la biroul vamal pe lângã care se solicita autorizarea;
i) indicarea adresei pentru spaţiul de depozitare aflat în raza de supraveghere a biroului vamal pe lângã care se solicita autorizarea.
(2) Informaţiile furnizate prin cererea de autorizare trebuie sa fie susţinute de urmãtoarele acte:
a) certificatul de înmatriculare, conţinând codul unic de înregistrare, în copie;
b) certificatul de cazier fiscal, în copie;
c) statutul, contractul de societate sau actul constitutiv al persoanei juridice, precum şi actele adiţionale la acestea care privesc schimbãrile ulterioare referitoare la persoanele care angajeazã oficial persoana juridicã, sediul social, introducerea ulterioara a activitãţii prevãzute la art. 563, durata de funcţionare a societãţii, în copie; actele adiţionale sunt însoţite de certificatele de înscriere menţiuni şi rezoluţiile corespunzãtoare emise de Oficiul Registrului Comerţului, în copie;
d) documentele de identitate ale persoanelor care angajeazã legal persoana juridicã, în copie, precum şi certificatele de cazier judiciar aferente, în original;
e) certificatele de cazier judiciar ale persoanelor care urmeazã sa exercite activitãţi legate de îndeplinirea formalitãţilor vamale pe lângã biroul vamal la care se solicita autorizarea, în original;
f) actul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atesta dreptul de deţinere asupra spaţiului de depozitare, în copie;
g) actul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atesta dreptul de deţinere asupra spaţiului de birou, în copie;
h) actul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atesta dreptul de deţinere asupra echipamentelor pe care le deţine, necesare descãrcãrii, încãrcãrii, manipulãrii, ambalarii, dezambalarii şi prezentãrii mãrfurilor în vederea efectuãrii controlului vamal, în copie, precum şi datele de identificare ale personalului specializat pentru utilizarea acestor echipamente, sub forma unei declaraţii pe propria rãspundere;
i) extrasul din evidenta contabila cu mijloacele fixe, categoria echipamente de calcul, necesare utilizãrii sistemului informatic, în copie.
ART. 570
(1) În cazul în care cererea şi documentele depuse în vederea autorizãrii pot fi acceptate, Autoritatea Nationala a Vamilor solicita biroului vamal avut în vedere prin cererea de autorizare, transmiterea unui raport privind îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 566 lit. b)-e), g) şi i).
(2) Verificarea se face de biroul vamal.
(3) În situaţia în care condiţiile prevãzute la art. 566 lit. b)-e), g) şi i) sunt îndeplinite, biroul vamal transmite Autoritãţii Naţionale a Vamilor un raport al cãrui model este stabilit în anexa nr. 44.
(4) Raportul se transmite la Autoritatea Nationala a Vamilor în termen de 3 zile de la data primirii cererii de raport.
ART. 571
Dacã se constata ca toate condiţiile de autorizare sunt îndeplinite, autorizaţia de comisionar în vama se acorda în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii cererii complete şi a actelor prevãzute la art. 569.
ART. 572
(1) Autorizaţia de comisionar în vama se acorda pentru perioada solicitatã, care nu poate fi mai mare decât durata de funcţionare a societãţii comerciale.
(2) Autorizaţia este valabilã pentru unul sau mai multe birouri vamale, în funcţie de solicitarea persoanei juridice şi dacã sunt îndeplinite condiţiile de autorizare pentru fiecare dintre aceste birouri vamale.
ART. 573
(1) La eliberarea autorizaţiei de comisionar în vama care desfãşoarã activitãţi de curierat rapid pentru persoane fizice, se cere îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare autorizãrii în calitate de comisionar în vama, cu excepţia celor privitoare la conectarea la sistemul informatic vamal; excepţia nu se aplica în cazul în care trimiterile poştale sunt destinate persoanelor juridice.
(2) La dosarul depus în vederea autorizãrii în calitate de comisionar în vama care desfãşoarã activitãţi de curierat rapid, în plus fata de documentele prevãzute la art. 569 alin. (2) se prezintã certificatul-tip de atestare a dreptului de furnizare de servicii poştale pe baza regimului de autorizare generalã, eliberata de cãtre Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 1 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 642/2002 , cu modificãrile ulterioare şi a <>Deciziei nr. 118/2003 privind procedura de autorizare a furnizorilor de servicii poştale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 1 aprilie 2003.
ART. 574
Titularul autorizaţiei de comisionar în vama poate solicita extinderea autorizaţiei iniţiale în ceea ce priveşte durata de valabilitate a acesteia sau a numãrului de birouri vamale pentru care s-a eliberat iniţial autorizaţia. În acest din urma caz este obligatorie îndeplinirea în mod similar a condiţiilor prevãzute la art. 566 lit. b), c) d), e), g), h) şi i) pe lângã acest birou vamal.
ART. 575
(1) Extinderea autorizaţiei de comisionar în vama pe lângã alt birou vamal, decât cel pentru care s-a eliberat iniţial autorizaţia, se face pe baza unei cereri adresate Autoritãţii Naţionale a Vamilor care cuprinde:
a) denumirea biroului vamal pe lângã care se solicita extinderea;
b) perioada pentru care se solicita extinderea autorizaţiei;
c) indicarea adresei pentru spaţiul de birou ce va fi folosit în desfãşurarea activitãţii de comisionar în vama la biroul vamal pe lângã care se solicita extinderea autorizaţiei;
d) indicarea adresei pentru spaţiul de depozitare aflat în raza de supraveghere a biroului vamal pe lângã care solicita extinderea autorizaţiei;
e) numele şi prenumele personalului propriu care urmeazã sa exercite activitãţi legate de îndeplinirea formalitãţilor vamale, pe lângã biroul sau birourile vamale pe lângã care solicita extinderea.
(2) Informaţiile furnizate prin cererea de extindere trebuie sa fie susţinute de actele prevãzute la art. 569 alin. (2) lit. b), e), f), g), h) şi i).
(3) În cazul în care cererea şi documentele depuse în vederea extinderii autorizaţiei pot fi acceptate, Autoritatea Nationala a Vamilor solicita biroului vamal avut în vedere prin cererea de extindere, transmiterea unui raport, potrivit prevederilor art. 570.
(5) Extinderea autorizaţiei de comisionar în vama se acorda pentru perioada solicitatã, dar care nu poate fi mai mare decât durata de funcţionare a persoanei juridice; perioada de extindere nu poate depãşi durata de valabilitate a autorizaţiei emise înainte de prima solicitare de extindere.
ART. 576
Extinderea autorizaţiei de comisionar în vama se elibereazã de Autoritatea Nationala a Vamilor, dacã se constata ca toate condiţiile sunt îndeplinite, în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii cererii complete şi a actelor insotitoare.
ART. 577
(1) În cazul în care Autoritatea Nationala a Vamilor considera ca autorizaţia de comisionar în vama sau extinderea autorizaţiei nu poate fi acordatã va comunica aceasta solicitantului, indicând şi motivele acestei decizii, în termen de maxim 30 de zile de la data înregistrãrii cererii.
(2) Solicitantul poate ataca decizia la instanta de contencios administrativ competenta.
ART. 578
În exercitarea activitãţii, comisionarul în vama are urmãtoarele obligaţii:
a) sa respecte programul de lucru al biroului vamal pe lângã care funcţioneazã;
b) sa prezinte biroului vamal o împuternicire pentru salariaţii abilitaţi sa exercite activitãţi legate de îndeplinirea formalitãţilor vamale şi sa retragã împuternicirea atunci când persoanele respective nu mai realizeazã aceasta activitate;
c) sa manipuleze, sa dezambaleze mãrfurile la cererea autoritãţilor vamale şi sa le reambaleze fãrã sa provoace deprecierea lor;
d) sa asigure completarea corecta a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare şi sa efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;
e) sa constituie la biroul vamal o garanţie care sa acopere cuantumul drepturilor de import şi de export corespunzãtoare mãrfurilor supuse vamuirii şi aflate în depozitele sau în gestiunea proprie;
f) sa asigure depunerea declaraţiei vamale la biroul vamal pe lângã care isi desfãşoarã activitatea, prin procedee informatice, în structura utilizata de sistemul informatic integrat al activitãţii vamale;
g) sa asigure depozitarea şi conservarea, cu titlu gratuit, a bunurilor ridicate în vederea confiscãrii de cãtre organele de cercetare penalã şi de cãtre autoritatea vamalã;
h) sa asigure integritatea mãrfurilor depozitate în spaţii de depozitare proprii;
i) sa plãteascã la birourile vamale cuantumul drepturilor cuvenite bugetului de stat, prevãzute în normele legale, în cazul în care aceasta plata nu s-a efectuat direct de cãtre titularul operaţiunii;
j) sa comunice imediat Autoritãţii Naţionale a Vamilor şi biroului vamal pe lângã care funcţioneazã schimbarea sediului social, a persoanelor care reprezintã persoana juridicã, a spaţiului de birou, ori a spaţiului de depozitare şi orice alta modificare în ceea ce priveşte activitatea de comisionar în vama;
k) sa organizeze şi sa ţinã evidenta operaţiunilor derulate în mod identic cu evidenta biroului vamal pe lângã care funcţioneazã; registrele de evidenta pe care le utilizeazã se certifica de şeful biroului vamal pe lângã care funcţioneazã;
l) sa pãstreze timp de 5 ani toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate;
m) sa pãstreze secretul operaţiunilor vamale, comerciale şi financiare şi al datelor şi informaţiilor obţinute, care nu sunt destinate publicitãţii;
n) sa informeze conducerea biroului vamal pe lângã care funcţioneazã cu privire la orice încãlcare a reglementãrilor vamale de care ia cunostinta;
o) sa prezinte autoritãţii vamale, ori de câte ori aceasta solicita, orice informaţie privind operaţiunile derulate;
p) sa elibereze titularilor operaţiunilor o factura în care sa apara data şi felul prestaţiei, precum şi preţul achitat.
(2) În cazul în care modificãrile aduse la cunostinta Autoritãţii Naţionale a Vamilor se referã la condiţiile ce au stat la baza emiterii autorizaţiei de comisionar în vama sau la extinderea acesteia, Autoritatea Nationala a Vamilor solicita biroului vamal în cauza o reverificare a tuturor condiţiilor şi transmiterea raportului de verificare, potrivit prevederilor de la art. 570.
ART. 579
Comisionarul în vama rãspunde în solidar cu titularul operaţiunii de vamuire pentru diferenţele în minus constatate la controlul ulterior, precum şi pentru penalitãţile rezultate din aceste operaţiuni.
ART. 580
(1) Autorizaţia de comisionar în vama poate fi suspendatã, motivat, de cãtre Autoritatea Nationala a Vamilor pe o perioada de pana la 6 luni dacã titularul autorizaţiei nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevãzute la art. 578 sau sãvârşeşte abateri repetate de la reglementãrile vamale.
(2) Biroul vamal pe lângã care persoana juridicã este autorizata în calitate de comisionar în vama, direcţia regionala vamalã în subordinea cãreia se gãseşte biroul vamal pe lângã care este autorizat comisionarul în vama, direcţiile de specialitate şi serviciile independente din cadrul Autoritãţii Naţionale a Vamilor sunt obligate sa informeze conducerea Autoritãţii Naţionale a Vamilor imediat ce iau la cunostinta despre sãvârşirea unei situaţii care conduce la suspendarea autorizaţiei de comisionar în vama.
(3) Suspendarea autorizaţiei de comisionar în vama isi produce efecte din momentul primirii comunicãrii deciziei de suspendare de cãtre comisionarul în vama şi de biroul vamal.
ART. 581
(1) Autorizaţia de comisionar în vama poate fi anulatã de cãtre Autoritatea Nationala a Vamilor în urmãtoarele cazuri:
a) când una dintre condiţiile ce au stat la baza autorizãrii nu mai este îndeplinitã;
b) când se dovedeşte ca autorizaţia a fost acordatã în urma furnizarii unor informaţii inexacte, cu care solicitantul era la curent sau trebuia sa fie în mod normal la curent, şi pe care autoritatea vamalã nu a avut posibilitatea sa le constate;
c) când se constata sãvârşirea unei abateri grave de la reglementãrile vamale;
d) când comisionarul în vama isi înceteazã activitatea sau nu isi executa atribuţiile pe o perioada de un an calendaristic;
e) când comisionarul în vama are debite fata de autoritatea vamalã şi refuza sa le achite;
f) când comisionarul în vama nu respecta regulile de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vamuire a mãrfurilor.
(2) Autorizaţia de comisionar în vama care desfãşoarã activitãţi de curierat rapid, poate fi anulatã de Autoritatea Nationala a Vamilor şi în situaţia în care, în aplicarea <>art. 59 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 31/2002 , se ia mãsura retragerii licenţei individuale sau a autorizaţiei generale pentru servicii poştale.
(3) Biroul vamal pe lângã care persoana juridicã este autorizata în calitate de comisionar în vama, direcţia regionala vamalã în subordinea cãruia se gãseşte biroul vamal pe lângã care este autorizat comisionarul în vama, direcţiile de specialitate şi serviciile independente din cadrul Autoritãţii Naţionale a Vamilor sunt obligate sa informeze conducerea instituţiei imediat ce iau la cunostinta despre sãvârşirea unei fapte care conduce la anularea autorizaţiei de comisionar în vama.
(4) Anularea autorizaţiei de comisionar în vama isi produce efecte din momentul primirii comunicãrii deciziei de anulare de cãtre comisionarul în vama şi de biroul vamal.
ART. 582
Decizia de anulare a autorizaţiei de comisionar în vama şi decizia de suspendare a acesteia pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta.
ART. 583
Comisionarii în vama au dreptul de a participa la reuniunile şi dezbaterile pe probleme privind activitatea vamalã, organizate de autoritatea vamalã.

CAP. II
Supravegherea vamalã

ART. 584
Supravegherea vamalã se realizeazã prin:
a) ţinerea operativã a evidentei mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã, prin înscrierea lor în registre, documente sau prin evidente informatizate;
b) aplicarea de marcaje, sigilii sau alte mijloace de identificare la mãrfurile, mijloacele de transport supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se gãsesc;
c) efectuarea de verificãri selective, inopinate la mijloacele de transport încãrcate cu mãrfuri care nu au fost controlate sau cãrora nu li s-a acordat un regim vamal;
d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri unde se afla mãrfuri supuse controlului vamal, precum şi pe cãile de comunicaţii;
e) efectuarea, în cazuri de indicii de frauda vamalã, de verificãri la mãrfuri în anumite perioade sau pentru unele categorii în vederea stabilirii şi sanctionarii abaterilor de la reglementãrile vamale;
f) utilizarea procedurilor de analiza de risc;
g) utilizarea alertelor şi consemnelor vamale;
h) orice alta acţiune a autoritãţii vamale pentru asigurarea respectãrii reglementãrilor vamale.
ART. 585
În porturile şi zonele libere sau antrepozitele libere, supravegherea vamalã se efectueazã în mod specific şi prin:
a) asigurarea de echipe vamale mobile la limitele exterioare ale perimetrelor în care se efectueazã activitãţi specifice porturilor şi zonelor libere, precum şi a antrepozitelor libere;
b) organizarea de posturi vamale fixe la locurile de acces al persoanelor şi bunurilor în porturile şi zonele libere sau antrepozitele libere;
c) alte mãsuri proprii unor porturi şi zone libere, sau antrepozite libere, prevãzute în actele normative de înfiinţare şi funcţionare a acestora.
ART. 586
(1) Condiţiile materiale necesare desfãşurãrii supravegherii vamale prevãzute pentru porturile şi zonele libere se stabilesc de administraţia acestora, de comun acord cu autoritatea vamalã.
(2) Administraţia zonelor şi porturilor libere are obligaţia sa notifice în scris, în prealabil, biroului vamal transporturile de mãrfuri şi bunuri restrictionate legal care se efectueazã în şi din porturile şi zonele libere.
ART. 587
La nivelul biroului vamal, supravegherea vamalã se organizeazã de şeful biroului vamal, pe baza unui plan de supraveghere vamalã, în funcţie de specificul şi cerinţele activitãţii, respectiv volumul de activitate, locaţia acestuia, suprafeţele şi condiţiile asigurate pentru depozitare, controlul mãrfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi de alte cerinţe identificate.
ART. 588
(1) Biroul vamal care funcţioneazã în porturi exercita supravegherea în incinta şi în rada acestora asupra ambarcatiunilor, pontoanelor, precum şi asupra bunurilor aparţinând persoanelor care intra, ies sau isi desfãşoarã activitatea în porturi.
(2) Biroul vamal de frontiera care funcţioneazã în punctele rutiere şi în staţiile de cale feratã exercita supravegherea vamalã în incinta acestora. Pe calea feratã supravegherea vamalã se realizeazã şi în timpul efectuãrii controlului vamal în trenurile de cãlãtori.
(3) Biroul vamal din interiorul tarii, care funcţioneazã în staţiile de cale feratã, în oficii poştale sau în incinte proprii, isi exercita atribuţiile de supraveghere vamalã în aceste locuri, precum şi în alte locuri unde autoritatea vamalã se deplaseaza în vederea executãrii controlului vamal.

CAP. III
Supravegherea şi controlul vamal exercitate de cãtre compartimentele de supraveghere şi control vamal

ART. 589
În scopul prevenirii şi combaterii fraudelor în domeniul vamal, în cadrul Autoritãţii Naţionale a Vamilor şi al direcţiilor regionale vamale sunt organizate compartimente specializate cu sarcini de supraveghere şi control vamal.
ART. 590
Autoritatea vamalã abilitata la nivel central şi teritorial îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
a) exercita prin mijloace şi procedee specifice supravegherea vamalã a persoanelor, precum şi a mãrfurilor care sunt supuse controlului vamal pe întregul teritoriul vamal al României;
b) constata diferenţele de drepturi de import sau de export şi ia mãsuri pentru încasarea acestora inclusiv majorãrile de întârziere aferente, rezultate ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;
c) constata şi sancţioneazã nerespectarea reglementãrilor în domeniul vamal;
d) constata şi dispun, în condiţiile legii, reţinerea în vederea confiscãrii a mãrfurilor care fac obiectul încãlcãrii reglementãrilor vamale, ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;
e) previn şi combat prin mijloace specifice traficul ilicit de arme, muniţii, materiale explozive şi radioactive, produse şi droguri, precursori, produse şi substanţe toxice, obiecte de patrimoniu, metale şi pietre preţioase, precum şi orice trafic ilegal de bunuri.
ART. 591
Pe întregul teritoriu naţional, autoritatea vamalã abilitata are, în condiţiile legii, urmãtoarele drepturi:
a) de a opri orice mijloace de transport, utilizând semnale formale specifice prevãzute de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006 ;
b) de a verifica documentele mijlocului de transport, precum şi cele care arata provenienta şi regimul vamal al bunurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;
c) de a controla mijlocul de transport, aplicând sigilii vamale asupra compartimentului de marfa atunci când este cazul;
d) de a controla clãdiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective, unde se gãsesc sau ar putea sa se gãseascã mãrfuri supuse controlului vamal.
ART. 592
În zona specialã de supraveghere vamalã, autoritatea vamalã este abilitata sa controleze magazinele, punctele de desfacere, care comercializeazã mãrfuri, în vederea identificarii statutului vamal al mãrfurilor.
ART. 593
În zona specialã de supraveghere vamalã autoritatea vamalã abilitata legitimeazã persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale.
ART. 594
(1) La semnalul autoritãţii vamale abilitate conducãtorul mijlocului de transport este obligat sa opreascã şi sa creeze condiţiile necesare verificãrii acestuia.
(2) Nesupunerea la semnal determina luarea tuturor mãsurilor necesare pentru oprirea mijlocului de transport, inclusiv solicitarea ajutorului organelor poliţiei de frontiera sau, dupã caz, al organelor de poliţie.
(3) În cazul în care nu se poate realiza controlul mijlocului de transport în locul unde a fost oprit, se procedeazã la insotirea acestuia pana la cel mai apropiat birou vamal, în vederea realizãrii controlului.
ART. 595
Personalul vamal anume desemnat poate:
a) opri şi controla mijloacele de transport aflate în trafic;
b) verifica, în condiţiile legii, clãdirile, depozitele, sediile sau alte obiective unde se gãsesc sau ar putea sa se gãseascã bunuri supuse vamuirii, aflate în zone izolate sau despre care exista informaţii ca prezintã pericole;
c) efectua controale pe timp de noapte;
d) participa la controale stabilite în urma analizei de risc ca fiind potenţial periculoase.
ART. 596
Dotarea, pãstrarea, distribuirea şi portul armamentului şi a mijloacelor individuale de autoaparare se stabilesc de Autoritatea Nationala a Vamilor, inclusiv atribuţiile ce revin personalului pe nivele şi grade de competenta privind drepturile şi obligaţiile referitoare la acestea, în condiţiile stabilite de prevederile legale privind regimul armelor şi muniţiilor, precum şi a normelor metodologice de aplicare a acestora.
ART. 597
(1) Pregãtirea personalului propriu pentru deţinerea şi utilizarea armamentului şi mijloacelor individuale de autoaparare, se va efectua prin intermediul instituţiilor specializate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor care pregãtesc personal militar şi care prin lege au dreptul sa detina şi sa foloseascã armament, pe baza acordului între instituţii.
(2) Rãspunderea pentru asimilarea cunoştinţelor şi aplicarea corespunzãtoare a acestora revine personalului vamal stabilit conform art. 27 alin. (1) din Codul vamal, care vor fi testati în conformitate cu reglementãrile legale privind regimul armelor şi muniţiilor, precum şi a normelor metodologice de aplicare a acestora, anterior încredinţãrii armamentului şi echipamentelor respective.
ART. 598
(1) În afarã birourilor vamale pot fi create posturi fixe sau mobile pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal în trafic de cãtre echipele mobile aparţinând autoritãţii vamale.
(2) Autovehiculele de serviciu utilizate de echipele mobile pentru supravegherea şi controlul vamal în trafic, vor fi echipate cu dispozitive speciale de avertizare luminoasa şi sonora şi vor avea inscriptionate vizibil "VAMA/CUSTOMS" pe capota şi portbagaj iar pe portiere sigla Autoritãţii Naţionale a Vamilor.
Aceste autovehicule pot avea instalate şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile destinate atentionarii participanţilor la trafic.
(3) Mijloacele speciale de avertizare luminoasa şi sonora se certifica sau se omologheaza de autoritatea competenta, potrivit legii.
(4) Pentru siguranta derulãrii acţiunilor de supraveghere şi control vamal în trafic, locurile în care sunt instalate posturi fixe sau mobile, vor fi semnalizate şi marcate corespunzãtor cu indicatoare de avertizare şi conuri de dirijare iar pe timpul nopţii vor fi dotate suplimentar cu dispozitive de semnalizare cu lumina intermitenta de culoare galbena.
(5) Oprirea autovehiculelor în vederea efectuãrii controlului de cãtre echipele mobile, se efectueazã folosind semnalele specifice în conformitate cu normele legale prevãzute pentru circulaţia pe drumurile publice.
(6) Personalul vamal care prin atribuţiile de serviciu executa misiuni de supraveghere şi control vamal în trafic este obligat sa poarte echipamentul special din dotare, care are inscripţionat pe spate VAMA/CUSTOMS şi pe maneca bratului stang sigla Autoritãţii Naţionale a Vamilor. Pentru identificare se va purta pe partea stanga a pieptului ecusonul cu numãrul personal.
ART. 599
(1) Pe întregul teritoriu naţional, mijloacele de transport aflate în tranzit pot fi însoţite de autoritatea vamalã abilitata între doua birouri vamale, în cazul în care exista suspiciunea descãrcãrii frauduloase.
(2) Acţiunea de însoţire poate fi realizatã şi la initiativa transportatorului, destinatarului mãrfii sau a reprezentantului acestuia cu aprobarea autoritãţii vamale abilitate.
(3) În situaţia în care insotirea se realizeazã din initiativa transportatorului, destinatarului mãrfii sau reprezentantului acestuia, cheltuielile privind deplasarea reprezentantului autoritãţii vamale abilitate sunt suportate de titularul operaţiunii de tranzit.
(4) Metodologia de însoţire şi modalitatea de calcul al cheltuielilor de deplasare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
ART. 600
În exercitarea atribuţiilor de control vamal, autoritatea vamalã abilitata are dreptul de a realiza urmãtoarele activitãţi pe întregul teritoriu naţional:
a) efectuarea de investigaţii, supravegheri şi verificãri în cazurile în care sunt semnalate încãlcãri ale reglementãrilor vamale;
b) verificarea de registre, evidente financiar-contabile, orice înscrisuri, inclusiv cele pe suport informatic care au legatura directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul vamal al României;
c) prelevarea de probe din mãrfurile supuse controlului vamal pentru a fi analizate în laboratoarele proprii sau agreate în vederea identificarii şi expertizarii acestora;
d) când considera ca prin încãlcarea reglementãrilor vamale au fost sãvârşite infracţiuni, sesizeazã organele de urmãrire penalã competente.
ART. 601
În baza acordurilor internaţionale la care România este parte autoritatea vamalã abilitata realizeazã cu alte instituţii vamale din strãinãtate acţiuni de cooperare şi asistenta reciprocã pentru prevenirea şi combaterea fraudei vamale.
ART. 602
În scopul stabilirii modului în care persoanele fizice sau juridice au respectat reglementãrile vamale, autoritatea vamalã abilitata efectueazã controlul ulterior al operaţiunilor de vamuire.
ART. 603
Supravegherea şi controlul vamal ulterior se realizeazã potrivit normelor metodologice emise Autoritatea Nationala a Vamilor, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAP. IV
Aplicarea de sigilii vamale

ART. 604
(1) Mãrfurile aflate sub supraveghere vamalã se pot pune sub sigilii vamale, cu excepţia transporturilor de mesagerie, a sacilor postali în tranzit, a mãrfurilor antrepozitate şi a celor care fac obiectul operaţiunilor de admitere temporarã.
(2) Sigiliile aplicate de persoanele juridice romane sau strãine pot fi acceptate de Autoritatea Nationala a Vamilor, în locul sigiliilor vamale.
ART. 605
(1) Sigiliile vamale se aplica la usi, ferestre sau la alte sisteme de închidere a mijloacelor de transport.
(2) Pentru sigilarea coletelor, acestea trebuie sa fie ambalate astfel încât sa nu se poatã pãtrunde la conţinutul lor fãrã ruperea sigiliului sau fãrã a lasa urme vizibile.
(3) Mijloacele de transport şi spaţiile în care se afla mãrfuri sub regim vamal pentru a fi sigilate trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) construcţia sa permitã scoaterea sau introducerea de mãrfuri numai prin deschideri care pot fi sigilate;
b) construcţia sa fie suficient de solida pentru a nu permite spargerea pereţilor, podelelor sau acoperişului, fãrã a lasa urme de efracţie;
c) construcţia sa nu permitã scoaterea, în întregime sau în parte, a pereţilor, podelelor sau acoperişului şi repunerea lor la loc, fãrã a lasa urme de efracţie;
d) uşile, ferestrele şi conductele pentru mãrfurile lichide sa fie prevãzute cu inele sau alte dispozitive care sa permitã aplicarea cu usurinta a sigiliilor vamale.

CAP. V
Dispoziţii aplicabile cãlãtorilor

ART. 606
Controlul vamal al bunurilor aparţinând persoanelor fizice consta în confruntarea celor declarate cu bunurile aflate în bagajele însoţite sau neinsotite şi în colete.
ART. 607
(1) Controlul vamal se efectueazã prin sondaj în ceea ce priveşte numãrul autovehiculelor, numãrul cãlãtorilor şi numãrul bagajelor aparţinând unui cãlãtor.
(2) Pentru fluidizarea traficului de cãlãtori la frontiera, procedurile de control prevãzute în prezenta secţiune se pot înlocui cu regulile stabilite în convenţiile internaţionale la care România este parte.
ART. 608
(1) La transportul feroviar controlul vamal se efectueazã:
a) în trenurile internaţionale de cãlãtori, pe parcursul intern al acestora;
b) la vagoanele de dormit, numai pe baza declaraţiei pentru cãlãtori, care va fi prezentatã autoritãţii vamale de cãtre personalul de însoţire al vagonului;
c) în sãlile de control vamal din staţiile de cale feratã de frontiera;
d) în sãlile de control vamal din staţiile de cale feratã din interiorul tarii pentru cãlãtorii care se imbarca sau se debarca în aceste staţii, în trenurile internaţionale.
(2) La transportul rutier, controlul vamal se efectueazã:
a) în autovehicul;
b) în locurile amenajate pe artera de circulaţie rezervatã pentru controlul vamal, când volumul bagajelor nu permite efectuarea controlului vamal în autovehicul;
c) în sala de control a biroului vamal.
(3) La transportul maritim sau fluvial, controlul vamal se efectueazã:
a) în sãlile de control vamal din porturi;
b) la bordul navei cu acceptul comandantului acesteia, când nava nu este acostata în apropierea sãlii de control vamal;
c) la scara navei.
(4) La transportul aerian, controlul vamal se efectueazã în sãlile de control vamal din aeroporturi.
ART. 609
Agenţii vamali controleazã în mijloacele de transport orice locuri unde pot fi ascunse bunuri. În acest scop personalul de deservire al mijloacelor de transport şi conducãtorii autovehiculelor sunt obligaţi, sub sancţiune contravenţionalã, sa facã accesibile controlului locurile indicate de autoritatea vamalã. Când aceştia refuza sau nu sunt în mãsura sa efectueze demontarile necesare, operaţiunile se realizeazã direct de cãtre agenţii vamali sau cu sprijinul personalului de specialitate pe cheltuiala autoritãţii vamale.
ART. 610
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, asigura pentru autoritatea vamalã:
a) separarea în trenurile internaţionale a cãlãtorilor în trafic intern de cei care cãlãtoresc în trafic internaţional, pentru distanţele pe care se efectueazã controlul vamal;
b) spaţiile de depozitare a bunurilor şi de lucru în staţiile de cale feratã şi în porturi;
c) legitimatii de cãlãtorie gratuite pentru agenţii vamali, pe distanţele pe care se efectueazã controlul vamal, şi un compartiment în trenurile internaţionale pe aceste distanţe.
ART. 611
Liberul de vama se acorda de autoritatea vamalã în scris, pentru bunurile supuse taxelor vamale şi verbal, în celelalte cazuri.
ART. 612
Persoanele fizice pot introduce sau scoate din ţara mãrfuri fãrã caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 613
Restricţiile temporare pentru unele mãrfuri la introducerea sau scoaterea lor din ţara se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 614
Dispoziţiile prevãzute în Codul vamal referitoare la Tariful vamal şi la plata drepturilor de import se aplica în mod corespunzãtor şi pentru persoanele fizice.

CAP. VI
Regimul vamal aplicabil misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România, precum şi membrilor acestora

ART. 615
(1) Bunurile destinate uzului oficial al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi cele destinate folosinţei personale a membrilor cu statut diplomatic al acestora şi familiilor lor sunt scutite de control vamal atât la intrarea cat şi ieşirea din ţara, în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale la care România este parte şi pe baza de reciprocitate.
(2) Regimul vamal prevãzut la alin. (1) se aplica, în mod corespunzãtor, şi organizaţiilor internaţionale cu sediul sau care au reprezentanţi în România, precum şi funcţionarilor acestora, în limitele şi în condiţiile înţelegerilor internaţionale la care România este parte.
ART. 616
Pot fi introduse sau scoase din ţara, fãrã plata taxelor vamale, în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale la care România este parte şi pe baza de reciprocitate:
a) bunurile destinate uzului oficial al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare;
b) bunurile destinate folosinţei personale a membrilor cu statut diplomatic ai misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a membrilor familiilor lor;
c) bunurile destinate folosinţei personale a membrilor personalului administrativ, tehnic, şi de serviciu al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a membrilor familiilor lor, cu ocazia instalãrii.
ART. 617
(1) Introducerea sau scoaterea din ţara a bunurilor neinsotite este permisã în baza cererii misiunii diplomatice sau oficiului consular, semnatã de şeful acesteia, şi a unei liste specificative avizatã de Ministerul Afacerilor Externe.
(2) În cerere, întocmitã în trei exemplare şi înaintatã autoritãţilor vamale romane prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, se vor mentiona cantitatea bunurilor introduse şi descrierea lor, conform formularelor puse la dispoziţia misiunilor diplomatice, precizându-se de cãtre solicitant dacã aceste bunuri sunt pentru folosinta sa personalã sau a misiunii.
(3) Dacã solicitantul nu cunoaşte conţinutul coletelor primite, autoritatea vamalã poate proceda la deschiderea acestora în prezenta solicitantului sau a unui reprezentant al acestuia, în vederea completãrii formularului prevãzut la alin. (2).
(4) Pentru bagajele însoţite de titulari, introducerea sau scoaterea din ţara este permisã şi fãrã prezentarea cererii şi a listei specificative.
ART. 618
Bunurile care sunt prohibite la scoaterea din România, precum şi bunurile cu caracter artistic, istoric, ştiinţific, instrumentele muzicale, obiectele din metale şi pietre preţioase care depãşesc uzul personal se pot scoate din ţara fãrã alte formalitãţi, dacã au fost declarate în scris autoritãţii vamale la intrare.
ART. 619
La cererea scrisã a misiunii diplomatice sau a oficiului consular, în funcţie de personalul vamal disponibil, se poate efectua vamuirea la sediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ori la resedinta membrilor personalului cu statut diplomatic.
ART. 620
(1) Pentru urmãtoarele categorii de bunuri scutirile de plata taxelor vamale prevãzute la art. 616 se aplica în limite, pe an calendaristic, astfel:
a) pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare: 300 de litri bãuturi alcoolice (peste 22°), 2.000 de pachete de tigari (a 20 bucãţi);
b) pentru folosinta proprie a membrilor personalului cu statut diplomatic şi a membrilor familiilor lor: 50 de litri de bãuturi alcoolice (peste 22°) de familie, 500 de pachete de tigari (a 20 bucãţi) de familie.
(2) La avizarea introducerii în ţara a bunurilor prevãzute la alin. (1), Ministerul Afacerilor Externe va tine seama de condiţiile de reciprocitate, precum şi de convenţiile la care România este parte, pentru a se aplica reduceri sau majorãri corespunzãtoare ale limitelor stabilite.
ART. 621
(1) Bunurile prevãzute la art. 620 transportate ca bagaje însoţite sau colete neinsotite se declara, în scris, la introducerea în ţara pe documentele prevãzute la art. 617. În lipsa acestui document, nu se permite introducerea în ţara a bunurilor, care pot fi lãsate în pãstrare autoritãţii vamale, potrivit prezentului regulament.
(2) Dupã vamuire, un exemplar al cererii depuse pentru aceste bunuri, vizat de autoritatea vamalã se transmite de aceasta Ministerului Afacerilor Externe, care tine evidenta bunurilor introduse.
(3) Bunurile prevãzute la art. 620, care depãşesc cantitãţile stabilite, pot fi introduse în ţara cu plata taxelor vamale aplicabile bunurilor aparţinând persoanelor fizice.
ART. 622
(1) Introducerea temporarã în ţara, cu scutire de plata taxelor vamale, de autovehicule pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, precum şi pentru folosinta membrilor personalului acestora şi a familiilor lor, este permisã în limitele avizate de Ministerul Afacerilor Externe, pe baza de reciprocitate sau în condiţiile stabilite prin înţelegeri internaţionale.
(2) Formalitãţile de introducere temporarã sunt cele prevãzute la art. 617. Evidenta acestor operaţiuni se tine de Ministerul Afacerilor Externe.
ART. 623
În situaţia în care sunt motive temeinice sa se considere ca în coletele destinate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi în mijloacele de transport sau în bagajele membrilor cu statut diplomatic ori ale familiilor acestora, exista bunuri care nu sunt scutite de plata taxelor vamale sau nu au fost declarate potrivit art. 621 ori sunt prohibite la introducerea sau scoaterea din ţara, ori sunt supuse carantinei, şeful biroului vamal poate dispune efectuarea controlului vamal, în prezenta titularilor bunurilor ori a reprezentanţilor autorizaţi ai acestora.
ART. 624
Bunurile introduse în ţara, cu scutire de taxe vamale, nu pot fi înstrãinate decât dupã plata taxelor vamale legale, cu excepţia cazului când cumpãrãtorul este o persoana care beneficiazã de acelaşi statut.
ART. 625
(1) Valiza diplomaticã folositã în vederea comunicãrii între misiunile diplomatice şi Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditat nu este supusã controlului vamal la intrarea şi la ieşirea din ţara şi este scutitã de taxe vamale.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi pentru valiza diplomaticã folositã în vederea comunicãrii între misiunile diplomatice ale aceluiaşi stat.
ART. 626
Valiza diplomaticã poate fi transportatã pe teritoriul României, neinsotita sau însoţitã de curieri diplomatici, însãrcinaţi cu aceasta misiune de cãtre Ministerul Afacerilor Externe al statului cãruia aparţin sau de o misiune diplomaticã a statului acreditat.
ART. 627
(1) Valiza diplomaticã trebuie sa fie prevãzutã cu sigiliile Ministerului Afacerilor Externe sau ale misiunii diplomatice expeditoare, sa poarte menţiunea corespondenta diplomaticã sau expediţie oficialã, sa circule pe baza unei foi de curier şi sa nu cuprindã decât documente diplomatice sau obiecte de uz oficial.
(2) Dacã valiza diplomaticã este însoţitã de un curier diplomatic, acesta trebuie sa posede foaie de curier, în care se indica numele, prenumele şi calitatea persoanei insotitoare, precum şi numãrul şi destinaţia coletelor.
(3) Valiza diplomaticã neinsotita, în afarã de menţiunea corespondenta diplomaticã sau expediţie oficialã şi sigiliile expeditorului, prevãzute la alin. (1), va trebui sa poarte o eticheta menţionând şi numãrul foii de curier.
(4) Dacã aceste condiţii nu sunt îndeplinite, valiza diplomaticã se sigileaza de autoritatea vamalã şi se tranziteaza la un birou vamal din Bucureşti pentru a fi stabilite modalitãţile de eliberare sau de inapoiere la expeditor.
(5) Eliberarea de cãtre autoritatea vamalã a valizei diplomatice neinsotite se face pe baza unei declaraţii scrise, emisã de misiunea diplomaticã destinatara.
ART. 628
(1) Valiza diplomaticã poate fi transportatã de comandantul unei aeronave, dacã poseda un document oficial din care sa rezulte numãrul coletelor care constituie valiza.
(2) Misiunea diplomaticã poate trimite unul dintre membrii sãi sa preia valiza diplomaticã direct din mâinile comandantului aeronavei.
(3) Comandantii de aeronave care transporta valize diplomatice nu sunt consideraţi curieri diplomatici.
ART. 629
Valiza diplomaticã în tranzit prin România poate fi sigilatã de autoritatea vamalã la intrarea în ţara.
ART. 630
Dispoziţiile privind valiza diplomaticã se aplica în mod corespunzãtor şi valizei consulare.

CAP. VII
Regimul vamal al aprovizionarii mijloacelor de transport în trafic internaţional

ART. 631
Bunurile destinate aprovizionarii se introduc la bordul navelor sub pavilion strãin pe baza documentului de livrare şi a permisului vamal eliberat de biroul vamal la cererea comandantului navei, a armatorului şi a agentului navei.
ART. 632
Aprovizionarea navelor romane care efectueazã curse în strãinãtate se face de societãţile comerciale romane de navigaţie cãrora le aparţin, cu produse româneşti sau cu produse de provenienta strãinã, care au fost legal importate anterior, în baza documentului de livrare şi a permisului vamal, fãrã depunerea declaraţiei vamale de export. Aprovizionarea se face ţinându-se seama de durata cãlãtoriei, de capacitatea rezervoarelor şi de numãrul membrilor echipajului.
ART. 633
Societãţile comerciale romane de navigaţie pot efectua aprovizionarea cu combustibil, lubrifianţi, materiale sau alimente a navelor sub pavilion strãin, dacã în cadrul unor înţelegeri cu societãţi similare din strãinãtate s-au stabilit livrãri prin compensaţie. Societãţile comerciale romane de navigaţie ţin evidenta acestor operaţiuni şi prezintã biroului vamal documentele justificative.
ART. 634
(1) Agenţiile societãţilor de transport strãine autorizate sa funcţioneze în România pot introduce temporar în ţara, bunuri pentru aprovizionarea mijloacelor de transport proprii aflate în trafic internaţional.
(2) Agenţiile prevãzute la alin. (1) au obligaţia sa înscrie bunurile introduse temporar în ţara în documentele de evidenta contabila operativã, care vor fi puse, la cerere, la dispoziţia biroului vamal.
ART. 635
Dispoziţiile referitoare la aprovizionarea navelor romane şi strãine se aplica, în mod corespunzãtor, aeronavelor romane şi strãine aflate pe aeroporturile romane. Controlul vamal se efectueazã în baza documentului de livrare.
ART. 636
Bunurile de consum aflate la bordul navelor, aeronavelor, vagoanelor-restaurant şi vagoanelor de dormit şi autocarelor, destinate în cantitãţii strict uzuale consumului pe parcursul cãlãtoriei, nu se supun normelor prevãzute pentru importul mãrfurilor.

CAP. VIII
Transbordarea vamalã

ART. 637
Mãrfurile aflate sub supraveghere vamalã se pot transborda dintr-un mijloc de transport în altul ori se pot depozita temporar pe teritoriul României.
ART. 638
Operaţiunea de transbordare se efectueazã în prezenta autoritãţii vamale.
ART. 639
(1) Transbordarea mãrfurilor trebuie sa fie cerutã de transportatorul acestora, de un comisionar în vama sau de orice alta persoana care face dovada ca are dreptul de a dispune asupra mãrfurilor.
(2) Biroul vamal, analizând cererea, elibereazã un permis vamal în care se menţioneazã felul şi cantitatea mãrfii care urmeazã sa fie transbordata şi termenul de efectuare a operaţiunii. Acest termen poate fi prelungit în cazuri justificate. Permisul vamal este înregistrat la biroul vamal emitent.
ART. 640
(1) Permisul vamal este asimilat cu declaraţia vamalã acceptatã şi produce aceleaşi efecte juridice.
(2) În cazul în care se constata lipsuri sau substituiri din mãrfurile transbordate, permisul vamal constituie titlu de creanta pentru încasarea drepturilor de import. Elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrãrii permisului vamal.
(3) În staţiile de cale feratã în care este organizatã transbordarea în vagoane cu ecartament diferit, operaţiunea se efectueazã fãrã a se mai depune permisul vamal. Transportatorul rãspunde de felul şi de cantitatea mãrfurilor transbordate, precum şi de concordanta acestora cu datele înscrise în documentul de transport internaţional.
ART. 641
(1) În caz de forta majorã sau caz fortuit, transbordarea mãrfurilor se poate efectua şi în locurile unde nu funcţioneazã birouri vamale, în prezenta organelor de poliţie care certifica pe documentul de transport, felul şi cantitatea mãrfurilor.
(2) Transportatorul este obligat sa sigileze mijloacele de transport sau mãrfurile şi sa le prezinte la biroul vamal cel mai apropiat. În acest caz, documentele vamale şi documentele de transport se modifica în mod corespunzãtor şi se iau mãsuri de sigilare vamalã a mijloacelor de transport sau a mãrfurilor. În cazul transportului pe calea feratã, atunci când nu poate fi asigurata prezenta organelor de poliţie transbordarea mãrfurilor se poate efectua şi în prezenta a doi martori strãini de calea feratã, încheindu-se un proces-verbal constatator.

CAP. IX
Mãrfuri pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vamuire

ART. 642
(1) Mãrfurile introduse de persoanele fizice ca bagaj însoţit, pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vamuire, se pãstreazã sub supraveghere vamalã în depozitele biroului vamal, la dispoziţia titularilor, timp de 120 de zile.
(2) Mãrfurile intrate în ţara, destinate persoanelor juridice, pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vamuire, se pãstreazã în depozit necesar de comisionarii în vama, sub supraveghere vamalã, cel mult 120 de zile.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplica şi în cazul mãrfurilor destinate persoanelor fizice sau juridice, pentru care exista un contract de transport internaţional, iar transportatorul nu le poate preda destinatarului sau acesta nu îndeplineşte condiţiile de vamuire. În aceste cazuri mãrfurile sunt pãstrate sub supraveghere vamalã în depozit temporar la transportatori sau la comisionarii în vama, pe cheltuiala importatorului.
(4) Transportatorul sau comisionarul în vama, care primeşte mãrfurile în depozit necesar, este obligat sa îl încunoştinţeze pe destinatar.
ART. 643
Autoritatea vamalã are dreptul sa prelungeascã termenele prevãzute la art. 642 alin. (1) şi (2) în cazurile în care din documente rezulta ca expirarea termenului nu este din culpa titularului.
ART. 644
(1) În cazul mãrfurilor prevãzute la art. 642 alin. (1) termenul de pãstrare curge de la data emiterii de cãtre autoritatea vamalã a adeverintei de reţinere a bunurilor.
(2) În cazul mãrfurilor prevãzute la art. 642 alin. (2) şi (3) termenul de pãstrare curge de la data înregistrãrii declaraţiei sumare, la care se adauga prelungirile legal acordate.
ART. 645
Mãrfurile clasificate la cap. 1-3 din Tariful vamal de import al României se considera a fi perisabile şi termenul de pãstrare sub supraveghere vamalã este de 48 de ore de la data emiterii adeverintei de reţinere în cazul bunurilor prevãzute la art. 642 alin. (1) şi de la data înregistrãrii în evidenta biroului vamal în cazul bunurilor prevãzute la art. 642 alin. (2) şi (3), dacã nu sunt condiţii de depozitare care sa le asigure conservarea, confirmate de deţinãtorul depozitului.
ART. 646
Autoritatea vamalã nu rãspunde de deteriorarea, alterarea sau de pierderile cantitative din cauze naturale, produse la bunurile pãstrate în condiţiile prevãzute la art. 642, 643 şi 645.
ART. 647
Mãrfurile a cãror deţinere sau circulaţie este supusã prin legi speciale unor condiţii care nu sunt îndeplinite la intrarea sau la ieşirea din ţara se reţin şi se înregistreazã de biroul vamal care le preda imediat în depozit autoritãţii competente prevãzute de legea specialã.
ART. 648
(1) La expirarea termenelor de pãstrare prevãzute în prezentul capitol, dacã titularii nu au reglementat situaţia vamalã a mãrfurilor, acestea se valorifica potrivit normelor legale în vigoare.
(2) În cazul în care titularii abandoneaza mãrfurile printr-o declaraţie scrisã data autoritãţilor vamale condiţiile de valorificare sunt îndeplinite din momentul depunerii acestei declaraţii.
ART. 649
Mãrfurile identificate de autoritatea vamalã în exercitarea atribuţiilor lor fãrã a fi cunoscut titularul acestora se înscriu în evidentele biroului vamal, pe baza adeverintei de reţinere a acestora. Dacã titularul acestora nu a putut fi stabilit în termenele prevãzute în prezentul capitol, la expirarea acestor termene bunurile se valorifica.
ART. 650
(1) Mãrfurile care îndeplinesc condiţiile de valorificare potrivit prezentului regulament se declara bilunar de cãtre biroul vamal la organele financiare locale, care sunt obligate sa le preia în termen de 30 de zile de la data primirii comunicãrii, cu excepţia celor perisabile, care se declara şi se preiau imediat.
(2) Mãrfurile prevãzute la art. 648 se valorifica de cãtre autoritatea competenta la care se afla în depozit dupã expirarea termenelor prevãzute la art. 642 şi 643.

CAP. X
Contravenţii vamale

ART. 651
Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 500 lei la 1500 lei urmãtoarele fapte:
a) neîndeplinirea de cãtre transportator ori de reprezentantul acestuia a obligaţiei de a depune la biroul vamal de frontiera documentele insotitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internaţional şi a documentelor privind mãrfurile transportate cu acestea;
b) nedepunerea de cãtre comandantul, armatorul sau agentul navei a declaraţiei proviziilor de bord, în termenele legale;
c) neîndeplinirea de cãtre organele poştale a obligaţiei de a declara şi prezenta autoritãţii vamale coletele şi trimiterile poştale în vederea controlului vamal;
d) neîndeplinirea de cãtre organele poştale a obligaţiei de a prezenta biroului vamal de frontiera lista sacilor postali;
e) neprezentarea de cãtre transportator, la solicitarea autoritãţii vamale, a documentelor aferente mijlocului de transport pentru mãrfurile transportate, aflate în trafic internaţional;
f) nerespectarea de cãtre orice persoana a obligaţiei de a face accesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamalã;
g) transferarea mãrfurilor care au fãcut obiectul unei declaraţii sumare, în alte cazuri şi locuri decât cele stabilite de autoritatea vamalã;
h) neîndeplinirea de cãtre titularul operaţiunii comerciale sau de cãtre reprezentantul acestuia a obligaţiei de a solicita în termenul legal pentru mãrfurile înscrise în declaraţia sumarã, o destinaţie vamalã;
i) neîndeplinirea de cãtre transportatorul sau gestionarul mãrfurilor nevamuite a obligaţiei de a asigura integritatea sigiliilor sau marcajelor, cu excepţia cazului fortuit sau de forta majorã;
j) nerespectarea de cãtre titularul unei informaţii obligatorii a prevederilor art. 15 alin. (2);
k) neîndeplinirea de cãtre titularul unei autorizaţii emise de cãtre Autoritatea Nationala a Vamilor, a obligaţiei de a anunta autoritatea vamalã asupra oricãrei modificãri intervenite dupã acordarea acesteia;
l) depunerea declaraţiei vamale conţinând date incomplete sau inexacte, în cazul în care aceasta fapta nu influenţeazã stabilirea drepturilor de import şi a altor drepturi legal datorate reprezentând impozite şi taxe ce se stabilesc la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor dar produce efecte asupra aplicãrii mãsurilor de politica comercialã ori a altor dispoziţii stabilite prin reglementãri speciale.
ART. 652
Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 1500 lei la 3000 lei urmãtoarele fapte:
a) neîndeplinirea de cãtre conducãtorul mijlocului de transport a obligaţiei de a opri la semnalul formal specific al personalului vamal abilitat;
b) acostarea navelor sau aterizarea aeronavelor în alte locuri decât în punctele de control unde funcţioneazã autoritatea vamalã, cu excepţia cazului fortuit, de forta majorã sau de boala grava la bord;
c) neprezentarea documentelor de orice natura şi pe orice fel de suport, solicitate în cadrul controlului vamal, precum şi nerespectarea termenului stabilit de autoritatea vamalã, pentru prezentarea documentelor;
d) neîndeplinirea de cãtre persoanele fizice care intra sau ies din ţara a obligaţiei de a declara şi de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevãzutã aceasta obligativitate;
e) furnizarea de cãtre un solicitant a unor informaţii eronate sau incomplete în baza cãrora a fost adoptatã de cãtre autoritatea vamalã o decizie favorabilã acestuia;
f) exercitarea oricãrei activitãţi comerciale, industriale sau de servicii într-o zona libera, antrepozit liber sau port liber, fãrã respectarea condiţiilor stabilite în reglementãrile vamale şi fãrã notificarea prealabilã a autoritãţii vamale;
g) transferarea drepturilor şi obligaţiilor titularului unui regim vamal economic unor alte persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauza;
h) neîndeplinirea de cãtre comisionarul în vama a obligaţiilor prevãzute la art. 578;
i) depunerea unei declaraţii vamale care conţine date eronate privind încadrarea tarifara a bunurilor sau mãrfurilor, în cazul în care este influentata stabilirea drepturilor de import şi alte drepturi legal datorate reprezentând impozite şi taxe care se încaseazã de cãtre autoritatea vamalã la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor;
j) pãrãsirea porturilor sau aeroporturilor de cãtre navele sau aeronavele care pleacã în cursa externa, fãrã viza autoritãţii vamale; în acest caz amenda se aplica cãpitãniei portului sau autoritãţilor aeroportuare;
k) neîndeplinirea de cãtre titularul regimului de punere în libera circulaţie a mãrfurilor destinate unei anumite utilizãri, a obligaţiei de a înştiinţa autoritatea vamalã despre schimbarea utilizãrii acestora;
l) prezentarea de cãtre un solicitant a unor documente conţinând date inexacte sau eronate, în vederea obţinerii unei autorizaţii sau a unui certificat de origine eliberat de cãtre autoritatea vamalã;
m) neîndeplinirea de cãtre titularul regimului vamal de tranzit sau a regimurilor vamale economice a termenelor, condiţiilor şi obligaţiilor prevãzute pentru derularea şi încheierea acestor regimuri.
ART. 653
Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 3000 la 8000 lei:
a) sustragerea de la controlul vamal a oricãror bunuri sau mãrfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confisca;
b) descãrcarea, încãrcarea sau transbordarea bunurilor sau mãrfurilor pe nave fãrã permis vamal sau fãrã acordul autoritãţii vamale; în acest caz cantitatea de bunuri încãrcate, descãrcate sau transbordate se confisca;
c) înstrãinarea sub orice forma a mãrfurilor aflate în tranzit vamal; mãrfurile înstrãinate se confisca;
d) depunerea declaraţiei vamale şi a dovezii de origine, conţinând date eronate privind originea mãrfurilor;
e) depunerea declaraţiei vamale şi a documentelor insotitoare conţinând date eronate privind valoarea facturatã a mãrfurilor;
f) depunerea declaraţiei vamale şi a documentelor insotitoare conţinând date eronate privind cantitatea mãrfurilor dacã fapta nu constituie infracţiune prevãzutã de Codul vamal. În cazul în care prin aceasta fapta este influentata stabilirea drepturilor de import şi alte drepturi legal datorate reprezentând impozite şi taxe care se încaseazã de cãtre autoritatea vamalã la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor, mãrfurile constatate în plus fata de cele înscrise în declaraţia vamalã se confisca;
g) exercitarea activitãţii de comisionar în vama fãrã autorizaţie; veniturile realizate din activitatea neautorizata se confisca;
h) depunerea declaraţiei vamale şi a documentelor insotitoare conţinând date eronate privind felul mãrfurilor. În cazul în care prin aceasta fapta este influentata stabilirea drepturilor de import şi alte drepturi legal datorate reprezentând impozite şi taxe care se încaseazã de cãtre autoritatea vamalã la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor, mãrfurile constatate în plus fata de felul celor înscrise în declaraţia vamalã se confisca. Prin felul mãrfurilor se înţelege varietatea, tipul sau acele caracteristici definitorii.
ART. 654
În cazul contravenţiilor prevãzute la art. 653 lit. a)-c), atunci când mãrfurile nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata unei sume egala cu valoarea în vama a acestora, la care se adauga drepturile de import şi alte drepturi legal datorate reprezentând impozite şi taxe ce se stabilesc la punerea în libera circulaţie a mãrfurilor. Aceasta mãsura are acelaşi efect juridic ca şi confiscarea mãrfurilor în ceea ce priveşte stingerea datoriei vamale.
ART. 655
Faptele prevãzute la art. 651-653 constituie contravenţii dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiune.
ART. 656
Contravenţiile vamale se constata prin procese verbale de contravenţie încheiate de personalul vamal care are atribuţii în acest sens.
ART. 657
Contravenţiilor prevãzute în acest capitol le sunt aplicabile dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

PARTEA VII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

ART. 658
(1) Deciziile privind notele explicative, avizele de clasificare şi alte avize referitoare la interpretarea Sistemului armonizat, precum şi recomandãrile emise de Comitetul Sistemului armonizat şi aprobate de Consiliul de Cooperare Vamalã, conform Convenţiei internaţionale privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mãrfurilor, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin <>Legea nr. 98/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 27 septembrie 1996, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Notele explicative la Nomenclatura Combinata şi reglementãrile adoptate de Comisia Comunitãţilor Europene privind clasificarea unor anumite mãrfuri în Nomenclatura Combinata, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 659
În aplicarea prevederilor art. 91 alin. (3) din Codul vamal, autoritatea vamalã stabileşte norme privind funcţionarea laboratoarelor vamale, metodologia de efectuare a analizelor în cadrul acestora, inclusiv a mãrfurilor susceptibile a fi droguri, precum şi modul de contestare de cãtre persoanele interesate a rezultatelor şi concluziilor analizelor.
ART. 660
(1) Operaţiunile pentru care s-au depus declaraţii vamale sub regimul prevãzut în reglementãrile vamale anterioare prezentului regulament se deruleazã şi se încheie în conformitate cu acele reglementãri.
(2) Autorizaţiile emise în temeiul reglementãrilor vamale anterioare prezentului regulament isi pãstreazã valabilitatea.
(3) Începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã operaţiunile prevãzute la alin. (1) se încheie potrivit prevederilor cuprinse în Tratatul de aderare aprobat prin <>Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Ţãrilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portughezã, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeanã, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005.
ART. 661
(1) În situaţia în care titularii operaţiunilor vamale, transportatorii sau comisionarii în vama, solicita efectuarea operaţiunilor de vamuire în afarã birourilor vamale, aceştia au obligaţia de a asigura autoritãţii vamale, fãrã plata, spaţii de lucru, magazii pentru depozitarea mãrfurilor şi instalaţii pentru cantarirea acestora.
(2) În situaţia în care persoanele interesate prevãzute la alin. (1) solicita efectuarea operaţiunilor de vamuire în afarã incintelor birourilor şi punctelor vamale aceştia suporta cheltuielile de transport şi, dacã este cazul, cele de cazare şi de diurna, potrivit normelor legale.
ART. 662
(1) Autoritatea vamalã poate sa închirieze în condiţiile legii, imobile sau pãrţi din acestea, disponibile, aflate în administrarea şi în proprietatea sa, precum şi în proprietatea publica a statului, prin licitaţie publica, potrivit legii.
(2) Sumele încasate din închiriere se vãrsa integral la bugetul de stat.
ART. 663
Pentru alte formulare decât cele prevãzute în anexele la prezentul regulament, precum şi pentru registrele, sigiliile şi stampilele utilizate de autoritatea vamalã, modelul şi modul de utilizare al acesteia se stabilesc de Autoritatea Nationala a Vamilor.
ART. 664
Autoritatea Nationala a Vamilor poate emite norme tehnice de aplicare a prevederilor prezentului regulament, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 665
Anexele nr. 1-44 fac parte integrantã din prezentul regulament.

Prezentul Regulament asigura aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 2.454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificãrile ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene (JOCE) nr. L 253/11.10.1993.



ANEXA 1 a)


──────────
la regulament
──────────────


MODEL DE FORMULAR PENTRU SOLICITARE DE INFORMAŢII
TARIFARE OBLIGATORII (ITO)









AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR SOLICITARE DE INFORMAŢIE TARIFARA OBLIGATORIE (ITO)
┌─────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────┐
│1 Solicitant (nume şi adresa complete) │Rezervat Autoritãţii Naţionale a Vamilor │
│ │Numãrul înregistrãrii: │
│ │Locul recepţiei: │
│ │Data recepţiei: Anul _ _ _ _ Luna _ _ Ziua _ _ │
│ │Imagine de scanat: Da [] ... Nu [] │
│Nr. telefon: │Data emiterii: Anul _ _ _ _ Luna _ _ Ziua _ _ │
│Nr. fax: │Persoana insarcinata cu emiterea: │
│E-mail: │Toate probele returnate: [] │
├─────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│2 Titular (nume şi adresa complete) (confidenţial│Nota importanta │
│ │Prin semnarea declaraţiei, solicitantul isi asuma │
│ │responsabilitatea exactitatii şi caracterului complet│
│ │a informaţiilor din acest formular şi din toate foile│
│ │suplimentare anexate acestuia. Solicitantul accepta │
│ │faptul ca aceste informaţii şi eventualele │
│ │fotografii, schite, broşuri etc., cuprinse în aceasta│
│ │solicitare sau obţinute (sau susceptibile de a fi │
│Nr. telefon: │obţinute) de administraţie şi care nu au avut │
│Nr. fax: │specificaţia confidenţial ca în cazul rubricilor 2 şi│
│E-mail: │9, pot fi fãcute publice prin Internet. │
├─────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│3 Agentul sau reprezentantul (nume şi adresa │4 Reemiterea unei ITO │
│complete) │Dacã solicitati reemiterea unei ITO, va rugãm sa │
│ │completati aceasta rubrica: │
│Nr. telefon: │Numãrul de referinta al ITO: │
│Nr. fax: │Valabil din: Anul _ _ _ _ Luna _ _ Ziua _ _ │
│E-mail: │Cod nomenclatura: ................................ │
├─────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│5 Nomenclatura vamalã │6 Tipul operaţiunii │
│Va rugãm sa indicaţi în care nomenclatura sa fie │Aceasta solicitare face obiectul unei operaţiuni de │
│clasificate mãrfurile: │import sau export preconizate? │
│ │Da [] Nu [] │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┤
│[] Sistem armonizat (SA) │7 Clasificarea avutã în vedere │
│[] Nomenclatura combinata (NC) │Va rugãm sa indicaţi unde se clasifica mãrfurile, │
│[] TARIR │conform opiniei dvs. │
│[] Altele (precizati): .......... │Cod nomenclatura: ............. │
├─────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────┤
│8 Descrierea mãrfurilor │
│Indicaţi dacã este cazul compozitia exactã a mãrfurilor, metoda de analiza utilizata, tipul de procedeu│
│de fabricaţie utilizat, valoarea (incluzând componentele), modul de utilizare al mãrfurilor şi denumi- │
│rea comercialã uzualã şi, dacã este cazul, prezentarea în ambalaje pentru vânzarea cu amãnuntul în │
│cazul bunurilor prezentate în seturi. (Va rugãm sa utilizaţi foi suplimentare în cazul în care aveti │
│nevoie de mai mult spaţiu). │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9 Denumirea comercialã şi informaţii suplimentare* (Confidenţial) │
│ │
│ │
│Va rugãm sa precizati care din informaţiile anexate conform rubricii 10 a acestei solicitãri sau │
│obţinute (sau susceptibile de a fi obţinute) de Autoritatea Nationala a Vamilor trebuie considerate │
│confidenţiale: │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10 Probe etc. │
│Va rugãm sa precizati care din urmãtoarele elemente sunt încluse în solicitarea dvs. │
│Descriere [] Pliante [] Fotografii [] Probe [] Altele [] │
│Doriti ca probele sa va fie returnate? Da [] Nu [] │
│Costurile speciale suportate de autoritatea vamalã ca urmare a analizelor, rapoartelor de expertiza sau│
│a returnarii probelor vor fi facturate solicitantului. │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│11 ITO deţinute de alţi titulari* │
│Va rugãm sa precizati dacã aveti cunostinta de ITO emise altor titulari pentru produse identice sau │
│similare. │
│Da [] Nu [] Dacã da, precizati: │
│ │
│Numãr de referinta al ITO: │Numãr de referinta al ITO: │
│Data începerii valabilitãţii: │Data începerii valabilitãţii: │
│Anul _ _ _ _ Luna _ _ Ziua _ _ │Anul _ _ _ _ Luna _ _ Ziua _ _ │
│Cod nomenclatura: │Cod nomenclatura: │
├──────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┤
│12 Data şi semnatura │
│Numãr de referinta al dvs.: │
│Data: Anul _ _ _ _ Luna _ _ Ziua _ _ │
│Semnatura: │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Rezervat Autoritãţii Naţionale a Vamilor │
│ │
│ │
│ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
________
* Va rugãm sa utilizaţi foi suplimentare în cazul în care aveti nevoie de mai mult spaţiu.




ANEXA 1 b)


──────────
la regulament
──────────────


MODEL DE FORMULAR PENTRU NOTIFICAREA INFORMAŢIILOR TARIFARE OBLIGATORII









AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - INFORMAŢII TARIFARE OBLIGATORII ITO
┌────────┬──────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1 │1 Autoritatea vamalã competenta │2 Numãr de referinta al ITO │
├────────┤ [] Autoritatea Nationala a Vamilor │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │ │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ ├──────────────────────────────────────────────────┤────────────────────────────────────────────────────┤
│ │3 Titular (nume şi adresa) confidenţial │4 Data începerii valabilitãţii │
│ │ │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │ │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│EXEMPLAR├──────────────────────────────────────────────────┤────────────────────────────────────────────────────┤
│ PENTRU │Nota importanta: │5 Data şi nr. de referinta al solicitãrii │
│TITULAR │Conform dispoziţiilor art. 39(1) din Codul vamal │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │al României, aceasta ITO este valabilã timp de │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ │şase ani de la data începerii valabilitãţii. ├────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Informaţiile furnizate sunt înregistrate în baza │6 Clasificarea mãrfurilor în nomenclatura vamalã │
│ │de date a Autoritãţii Naţionale a Vamilor, în │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │scopul aplicãrii Regulamentului de aplicare a │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ │Codului vamal. Informaţiile conţinute în aceasta │ │
│ │ITO, inclusiv eventualele fotografii, schite, │ │
├────────┤broşuri etc., cu excepţia informaţiilor cuprinse │ │
├────────┤în rubricile 3 şi 8, pot fi fãcute publice prin │ │
│ 1 │Internet. │ │
└────────┼──────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┤
│7 Descrierea mãrfurilor: │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8 Denumirea comercialã şi date suplimentare: confidenţial │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9 Motivarea clasificarii mãrfurilor │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10 Informaţia este eliberata pe baza elementelor urmãtoare furnizate de solicitant: │
│ │
│ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │
│ │Descriere Pliante Fotografii Probe Altele │ │
│ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ │
│ │
│Locul: BUCUREŞTI Semnatura │
│ │
│Data: Ştampila │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - INFORMAŢII TARIFARE OBLIGATORII ITO
┌────────┬──────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│ 2 │1 Autoritatea vamalã competenta │2 Numãr de referinta al ITO │
├────────┤ [] Autoritatea Nationala a Vamilor │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │ │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ ├──────────────────────────────────────────────────┤────────────────────────────────────────────────────┤
│ │3 Titular (nume şi adresa) confidenţial │4 Data începerii valabilitãţii │
│ │ │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │ │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│EXEMPLAR├──────────────────────────────────────────────────┤────────────────────────────────────────────────────┤
│ PENTRU │Nota importanta: │5 Data şi nr. de referinta al solicitãrii │
│AUTORI- │Conform dispoziţiilor art. 39(1) din Codul vamal │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ TATEA │al României, aceasta ITO este valabilã timp de │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ VAMALĂ │şase ani de la data începerii valabilitãţii. ├────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Informaţiile furnizate sunt înregistrate în baza │6 Clasificarea mãrfurilor în nomenclatura vamalã │
│ │de date a Autoritãţii Naţionale a Vamilor, în │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│ │scopul aplicãrii Regulamentului de aplicare a │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ │Codului vamal. Informaţiile conţinute în aceasta │ │
│ │ITO, inclusiv eventualele fotografii, schite, │ │
├────────┤broşuri etc., cu excepţia informaţiilor cuprinse │ │
├────────┤în rubricile 3 şi 8, pot fi fãcute publice prin │ │
│ 2 │Internet. │ │
└────────┼──────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┤
│7 Descrierea mãrfurilor: │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8 Denumirea comercialã şi date suplimentare: confidenţial │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9 Motivarea clasificarii mãrfurilor │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10 Informaţia este eliberata pe baza elementelor urmãtoare furnizate de solicitant: │
│ │
│ ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │
│ │Descriere Pliante Fotografii Probe Altele │ │
│ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ │
│ │
│Locul: BUCUREŞTI Semnatura │
│ │
│Data: Ştampila │
┌────────┼──────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 │11 Autoritatea vamalã competenta │12 Numãr de referinta al ITO │
├────────┤ [] Autoritatea Nationala a Vamilor │┌──────────────────────────────────────────────────┐│
│EXEMPLAR│ │└──────────────────────────────────────────────────┘│
│ PENTRU │ │ │
│AUTORI- │ │ │
│ TATEA │ │ │
│ VAMALĂ │ │ │
├────────┤ │ │
│ 2 │ │ │
└────────┼──────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┤
│13 Cuvinte cheie: │
│┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
│└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘│
│ │
│ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘




ANEXA 1 c)


──────────
la regulament
──────────────

MODEL DE FORMULAR PENTRU NOTIFICAREA INFORMAŢIILOR DE ORIGINE OBLIGATORII









AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - INFORMAŢII DE ORIGINE OBLIGATORII IOO
┌─────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────┐
│1 Autoritatea vamalã competenta │2 Numãr de referinta al IOO │
├─────────────────────────────────────────────────┤ │
│Autoritatea Nationala a Vamilor ├─────────────────────────────────────────────────────┤
│ │3 Data începerii valabilitãţii │
│ │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│4 Titular (nume şi adresa (confidenţial) │5 Data şi nr. de referinta al solicitãrii │
│ │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┤
│ │6 Clasificarea mãrfurilor în nomenclatura vamalã │
│ │(aceasta clasificare este doar orientativa şi nu este│
│ │obligatorie pentru autoritatea vamalã decât în cazul │
│ │unei ITO menţionate în caseta 15) │
├─────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────┤
│Nota importanta: │
│Conform dispoziţiilor art. 39(1) din Codul vamal, aceasta IOO este valabilã timp de trei ani de le data│
│începerii valabilitãţii. Informaţiile furnizate sunt înregistrate în baza de date a Autoritãţii │
│Naţionale a Vamilor, în scopul aplicãrii Regulamentului de aplicare a Codului vamal. Titularul trebuie │
│sa facã dovada ca mãrfurile respective şi circumstanţele care au determinat originea sunt conforme în │
│toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentatã. │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7 Descrierea mãrfurilor: │
│ │
│ │
│şi (dacã este necesar) compozitia lor şi metodele de determinare a acesteia; │
│denumirea comercialã (confidenţial) │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8 Ţara de origine şi baza legalã (nepreferential/preferenţial; acordul de comerţ liber) │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9 Justificarea acordãrii originii de cãtre autoritatea vamalã (mãrfuri obţinute în întregime, ultima │
│transformare substantiala, prelucrare sau transformare suficienta, cumul de origine, altele) │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Locul: BUCUREŞTI Semnatura │
│ │
│Data: Ştampila │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - INFORMAŢII DE ORIGINE OBLIGATORII IOO
┌──────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│10 Preţul ex-works (dacã este necesar) │11 Nr. de referinta al IOO │
│ (confidenţial)│ │
├──────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┤
│12 Materiale utilizate Ţara de origine Poziţia tarifara/ Valoare (confidenţial)│
│(dacã este necesar) codul tarifar │
│ │
│ │
│ │
│ │
│ │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Locul: BUCUREŞTI Semnatura │
│ │
│Data: Ştampila │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - INFORMAŢII DE ORIGINE OBLIGATORII IOO
┌──────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│ │13 Nr. de referinta al IOO │
├──────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┤
│14 Descrierea prelucrãrii necesare pentru a obţine originea (dacã este necesar) (confidenţial)│
│ │
│ │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│15 Numãrul de referinta al ITO existente │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│16 Informaţia este eliberata pe baza elementelor urmãtoare furnizate de solicitant: │
│ │
│Descriere Pliante Fotografii Probe Altele │
│ │
│ │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Locul: BUCUREŞTI Semnatura │
│ │
│Data: Ştampila │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘




ANEXA 2


────────
la regulament
──────────────








ROMÂNIA
Model

Cerere pentru eliberarea certificatului AEA

Nota: Pentru completarea acestui formular consultaţi instrucţiunile
de completare

┌───────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
│1. Solicitant │Rezervat utilizãrii pentru vama │
│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────┴──────┬────────────────────────────────────┤
│2. Statutul juridic al solicitantului │3. Data constituirii │
│ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│4. Adresa de înfiinţare │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. Sediul central │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┤
│6. Persoana de contact (nume, telefon, fax, e-mail) │7. Adresa de primire a corespondentei │
│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┤
│8. Cod unic de înregistrare │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9. Tipul certificatului solicitat │
│ │
│ [] Certificat AEA - Vama │
│ [] Certificat AEA - Securitate şi Siguranta │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10. Sectorul de activitate │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┤
│11. Informaţii privind trecerea frontierei │12. Simplificari sau facilitãţi │
│ │ acordate anterior │
├───────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┤
│13. Birou de pãstrare a documentelor vamale │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│14. Birou desemnat pentru furnizarea documentelor vamale │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│15. Biroul unde sunt ţinute registrele contabile principale │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│16. Semnatura: ................. Data: .................... │
│ Nume: ...................... │
│ │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



(verso)
Instrucţiuni de completare
1. Solicitant
Se indica numele complet al agentului economic solicitant.
2. Statut Juridic
Se indica statutul juridic înscris în actul de constituire.
3. Data infiintarii
Se indica, în cifre: ziua, luna şi anul infiintarii.
4. Adresa de înfiinţare
Se indica adresa completa declarata la înfiinţarea societãţii, inclusiv ţara.
5. Sediul la care se desfãşoarã activitatea principala
Se indica adresa completa a locului în care se deruleazã activitatea principala a societãţii.
6. Persoana de contact
Se indica numele complet, numãrul de telefon şi de fax, e-mailul persoanei desemnate de agentul economic, pentru a fi contactat de cãtre autoritatea vamalã în momentul examinãrii cererii.
7. Adresa de primire a corespondentei
Nu se completeazã decât dacã aceasta diferã de adresa de înfiinţare.
8. Codul unic de înregistrare
Se indica codul respectiv.
9. Tipul de certificat solicitat
Se marcheaza caseta corespondenta sau ambele casete.
10. Sectorul economic de activitate
Se descrie activitatea.
11. Informaţii privind trecerea frontierei
Se indica numele birourilor vamale utilizate în mod frecvent pentru trecerea frontierei.
12. Simplificari sau facilitãţi deja acordate
Dacã au fost deja acordate simplificari, se precizeazã natura lor, procedura vamalã corespondenta şi numãrul autorizaţiei. Procedura vamalã trebuie sa fie indicatã cu ajutorul codurilor utilizate în a doua sau a treia subdiviziune a rubricii 1 din declaraţia vamalã. În cazul în care au fost deja acordate facilitãţi se indica numãrul certificatului.
16, 17 şi 18 Birouri pentru documente/registrele contabile principale
Se indica adresa completa a birourilor competente. Dacã adresa este identicã, nu se completeazã decât rubrica 16.
19. Numele, data şi semnatura solicitantului