Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 651 din 24 mai 2006 privind aprobarea Politicii in domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 651 din 24 mai 2006 privind aprobarea Politicii in domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 7 iunie 2006
Comenteaza legea
HOTĂ?RÂRE nr. 651 din 24 mai 2006
privind aprobarea Politicii în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 7 iunie 2006


În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aprobã Politica în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Ministerele şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniu vor acţiona pentru realizarea prevederilor cuprinse în Politica în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013.

PRIM-MINISTRU
CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:
--------------
Ministrul de stat pentru coordonarea activitãţilor
în domeniul economic,
Gheorghe Pogea

Ministrul de stat pentru coordonarea activitãţilor din domeniile
mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii,
Gheorghe Copos

Ministrul de stat pentru coordonarea activitãţilor
în domeniile culturii, învãţãmântului şi integrãrii europene,
Bela Marko

Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Bucureşti, 24 mai 2006.
Nr. 651.


ANEXÃ


POLITICA ÎN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT
PENTRU PERIOADA 2006-2013

CAP. I
ELEMENTE DE FUNDAMENTARE PRIVIND ACORDAREA AJUTOARELOR DE STAT

Regulile privind concurenţa reprezintã fundamentul economiei de piaţã, deoarece scopul lor este acela de a promova libera circulaţie a mãrfurilor şi serviciilor şi de a preveni distorsiunile care pot afecta dezvoltarea economicã, comerţul, interesul general al consumatorilor şi al operatorilor economici.
Potrivit articolului 135 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, economia României este economie de piaţã, bazatã pe liberã iniţiativã şi concurenţã. Potrivit acestor dispoziţii, toate politicile de dezvoltare trebuie sã ţinã seama de imperativul promovãrii concurenţei în contextul dezvoltãrii durabile.
Politica în domeniul ajutoarelor de stat reprezintã o parte importantã a politicii de concurenţã, având în vedere cã ajutoarele de stat constituie mãsuri selective de sprijin financiar public acordate unor întreprinderi, zone sau activitãţi în vederea atingerii unor obiective de interes general, cum ar fi: protecţia mediului; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM); dezvoltarea zonelor rãmase în urmã şi eliminarea, pe aceastã bazã, a disparitãţilor între regiuni; dezvoltarea cercetãrii şi inovãrii, etc.
La data aderãrii României la Uniunea Europeanã se va realiza transferul de competenţe în ceea ce priveşte autorizarea ajutoarelor de stat, în sensul cã aceastã competenţã va reveni Comisiei Europene, care va aplica direct reglementãrile comunitare în materie. De aceea, un imperativ în acest domeniu îl reprezintã pregãtirea, încã din 2006, a premiselor esenţiale pentru adaptarea la noile cerinţe europene şi evitarea unor sincope în autorizarea ajutoarelor de stat de care ar putea beneficia mediu economic românesc.
Autoritãţile, în general, şi Guvernul, în special, au competenţa şi responsabilitatea stabilirii prioritãţilor bugetare şi a iniţierii unor scheme de ajutor de stat care sã asigure în România creşterea economicã, crearea de locuri de muncã, coeziunea socialã, etc.
Elaborarea Politicii în domeniul ajutorului de stat exprimã o opţiune fundamentalã de politicã economicã a statului.
Având în vedere cã ajutorul de stat reprezintã un mijloc puternic de influenţare a motivaţiilor participanţilor la activitatea economicã, intervenţia publicã, sub forma acordãrii de ajutoare de stat, trebuie realizatã cu precauţie.
Pornind de la constatarea unor disparitãţi/dezechilibre socio-economice, politica ajutoarelor de stat îşi propune corectarea lor într-o ordine care sã ţinã seama prioritar de impactul asupra vieţii economice şi sociale. Ea trebuie utilizatã cu prudenţã, flexibilitate şi în condiţii de transparenţã.
Configurarea unei politici în domeniul ajutoarelor de stat se impune tocmai pentru a asigura:
a) predictibilitatea aplicãrii ei;
b) jaloanele între care funcţioneazã;
c) identificarea riscurilor pe care le implicã.
Prin respectarea unor asemenea cerinţe, politica ajutoarelor de stat poate contribui semnificativ la consolidarea prosperitãţii individuale şi de grup.
Noua abordare din domeniul ajutoarelor de stat presupune identificarea obiectivelor privind dezvoltarea economicã a României, stabilirea prioritãţilor de implementare a acestora, precum şi concentrarea resurselor financiare necesare pentru atingerea obiectivelor identificate.
Evoluţiile din ultimii ani au condus la situaţia actualã, care impune cu necesitate armonizarea diferitelor politici sectoriale cu imperativul prevalenţei legislaţiei concurenţei şi ajutorului de stat, ceea ce implicã elaborarea acestui document vizând ajutorul de stat, ca instrument de abordare coerentã şi de coordonare la nivel naţional.
Prin politica în domeniul ajutorului de stat se urmãreşte corelarea obiectivelor de dezvoltare economicã cuprinse în planurile naţionale şi strategiile sectoriale şi direcţionarea eficientã a fondurilor publice alocate pentru stimularea dezvoltãrii economiei şi creşterea performanţelor capitalului uman.
Totodatã, se are în vedere asigurarea unei transparenţe sporite pentru mediul de afaceri, instituţiile finanţatoare interne şi internaţionale, consumatori etc. în ceea ce priveşte orientarea investiţiilor şi stimulentelor de care pot beneficia, definirea condiţiilor de acces la aceste stimulente, precum şi a obligaţiilor la care se supun din aceastã perspectivã.
Pentru ca acordarea ajutoarelor de stat sã conducã la eficienţã economicã trebuie sã se urmãreascã:
a) identificarea sectoarelor cheie ale economiei naţionale, cu luarea în considerare a potenţialului de care dispune, a factorului de convergenţã cu orientãrile din economia comunitarã, precum şi, într-un sens mai larg, cu perspectivele previzibile ale economiei mondiale.
b) raportarea la prioritãţile sociale: demografie, calitatea vieţii, instruire (la nivel mediu şi elitar), culturã, circulaţia persoanelor (turism, transport), habitat, protecţia mediului etc.;
c) realizarea dezvoltãrii durabile, care sã asigure satisfacerea necesitãţilor generaţiilor prezente, fãrã a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a îşi îndeplini propriile nãzuinţe;
d) selectarea resurselor financiare ce pot fi mobilizate pentru susţinerea proiectelor considerate prioritare.
Adaptarea obiectivelor prevãzute în Planul de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat la cerinţele României porneşte de la examinarea amãnunţitã a sectoarelor economice definite ca fiind prioritare şi stabilirea, pe aceastã bazã, a necesitãţilor de susţinere financiarã din partea statului, astfel încât sã se asigure atingerea unor indicatori macroeconomici comparabili cu cei ai statelor membre ale Uniunii Europene.
Ca şi în cazul celorlalte ţãri din Europa Centralã şi de Est, devenite recent membre ale Uniunii Europene, aderarea României la Uniunea Europeanã va conduce la necesitatea reducerii în timp a ponderii ajutorului de stat în PIB pentru încadrarea gradualã în limitele considerate normale la nivel comunitar. Aceasta va presupune o mai bunã orientare a ajutoarelor de stat disponibile pentru a satisface cu prioritate necesitãţile de dezvoltare economicã a României în conformitate cu strategiile globale şi sectoriale adoptate de autoritãţile române.

CAP. II
OBIECTIVELE GENERALE ALE POLITICII ÎN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT

Programul de Guvernare al României pentru perioada 2005 - 2008 stabileşte principalele direcţii de acţiune asumate de Guvernul României, pe termen scurt, mediu şi lung, pentru dezvoltarea economicã durabilã a României, pentru creşterea bunãstãrii cetãţenilor şi pentru afirmarea demnitãţii naţionale.
Printre opţiunile fundamentale pe care Guvernul României le promoveazã se numãrã consolidarea economiei de piaţã funcţionale şi redefinirea rolului statului prin restrângerea intervenţiei sale în economie. În conformitate cu principiul eficienţei, politicile publice, indiferent de obiectul lor, vor fi adoptate şi aplicate numai în situaţia în care ele corespund unei prioritãţi, iar recurgerea la acestea se face în baza unor obiective bine definite şi a unor evaluãri de impact prealabile.
Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economicã cu Uniunea Europeanã, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia.
Principalele obiective generale pe care Guvernul le va urmãri prin acordarea de ajutoare de stat se referã la:
a) creşterea competitivitãţii operatorilor economici;
b) reducerea decalajelor între nivelul de dezvoltare al economiei româneşti şi al celei comunitare, cât şi reducerea disparitãţilor economico-sociale între regiuni;
c) direcţionarea eficientã a resurselor, prin concentrarea acestora spre atingerea obiectivelor naţionale de dezvoltare;
d) fundamentarea politicii în domeniul ajutoarelor de stat pe o analizã economicã rafinatã a impactului acestora;
e) aplicarea eficientã a acquis-ului comunitar în materia ajutorului de stat.
2.1. Creşterea competitivitãţii operatorilor economici
Ajutoarele de stat pot fi considerate compatibile cu mediul concurenţial normal dacã respectã reglementãrile internaţionale în materie şi dacã sunt acordate cu respectarea strictã a criteriilor definite pentru fiecare tip de ajutor de stat.
Mãsurile de sprijin public acordate în mod selectiv din surse de stat vor fi direcţionate spre diminuarea sau eliminarea eşecurilor pieţei şi spre creşterea competitivitãţii operatorilor economici.
Prin politica în domeniul ajutoarelor de stat se urmãreşte consolidarea unei economii naţionale mai puternice şi mai atractive pentru investitori, capabilã sã se afirme în contextul concurenţei care se manifestã pe piaţa unicã.
Mãsurile de sprijin de natura ajutoarelor de stat au rolul de a dezvolta performanţele companiilor prin politici orizontale, care sã influenţeze toate sectoarele economiei şi de a promova concurenţa şi nu de a reprezenta practici anticoncurenţiale neadmisibile.
Astfel, se are în vedere ca, pe baza Politicii în domeniul ajutorului de stat şi a mãsurilor de implementare a acestora, ajutoarele de stat sã fie alocate cu precãdere cãtre susţinerea obiectivelor orizontale, cum ar fi: cercetarea-dezvoltarea, protecţia mediului, creşterea performanţelor capitalului uman. Un domeniu important cãtre care sunt direcţionate ajutoarele de stat, este cel al IMM-urilor, care s-au dovedit a fi flexibile, uşor adaptabile la schimbãrile pieţei, un adevãrat "motor" al dezvoltãrii economice.
2.2. Reducerea decalajelor între nivelul de dezvoltare ai economiei româneşti şi ai celei comunitare, cât şi reducerea disparitãţilor economico-sociale între regiuni
Coeziunea economicã şi socialã este un obiectiv cãtre care se va îndrepta în mare parte efortul financiar public, urmãrindu-se prin aceasta reducerea deosebirilor între nivelurile de dezvoltare ale regiunilor Europei. Toate politicile comunitare, inclusiv cea din domeniul concurenţei, ţin seama de considerentele de ordin regional. De aceea, conform art. 87 alin. 3 lit. a) şi c) din Tratatul Uniunii Europene, ajutoarele destinate accelerãrii dezvoltãrii economice a anumitor regiuni, considerate slab dezvoltate, pot fi compatibile cu piaţa comunã.
Ajutoarele pentru dezvoltare regionalã vor avea o pondere importantã în perioada imediat urmãtoare aderãrii, pentru a elimina cât mai rapid posibil decalajele de dezvoltare ale regiunilor României faţã de diversele regiuni ale Europei. Prin promovarea unei politici active de a elimina cât mai rapid cu putinţã decalajele de dezvoltare ale diferitelor zone din România în raport cu nivelul celor din Europa, Guvernul va asigura ca o pondere importantã a ajutoarelor de stat sã fie alocatã acestui obiectiv.
2.3. Direcţionarea eficientã a resurselor, prin concentrarea acestora spre atingerea obiectivelor naţionale de dezvoltare
Fondurile publice sunt limitate şi ele trebuie alocate astfel încât sã rãspundã unor nevoi prioritare de dezvoltare economicã. În acest context, se va proceda la evaluarea necesitãţilor la nivel naţional şi, prin politici guvernamentale, vor fi reţinute sectoarele considerate prioritare pentru a fi susţinute de Guvern.
Astfel, se va asigura direcţionarea ajutorului de stat cãtre acele obiective cu impact semnificativ în economie, care pot sã producã efecte benefice de interes general.
Dezvoltarea economicã viitoare a României depinde de capacitatea de a promova sectoarele tradiţionale, precum şi sectoarele ce urmãresc promovarea inovaţiei, astfel încât acestea sã fie capabile sã concureze eficient pe plan internaţional şi comunitar.
Ordinea de prioritãţi ţine seama, de asemenea, de efectele mãsurilor de sprijin public asupra mediului concurenţial. Acolo unde este mai eficient, pentru evitarea distorsionãrii concurenţei, statul va recurge, în limita disponibilitãţilor financiare, la alte mãsuri de sprijin care, conform reglementãrilor europene, dat fiind caracterul lor neselectiv, nu sunt considerate de natura ajutorului de stat.
2.4. Fundamentarea politicii în domeniul ajutoarelor de stat pe o analizã economicã rafinatã a impactului acestora
În analiza compatibilitãţii ajutoarelor de stat, se va pune accentul pe impactul pozitiv al mãsurii de sprijin (atingerea unui obiectiv de interes comun) în raport cu eventualele efecte negative (asupra concurenţei sau a comerţului).
Pentru realizarea acestei analize, vor fi adoptate criteriile propuse de Comisia Europeanã, astfel cum sunt determinate în Planul de acţiune comunitar în domeniul ajutoarelor de stat 2005-2009, care precizeazã cã, în general, impactul pozitiv al unui ajutor depinde de;
a) acurateţea identificãrii obiectivului ajutorului,
b) alegerea ajutorului de stat ca fiind un instrument adecvat pentru rezolvarea unei probleme în comparaţie cu alte instumente;
c) efectele de stimulare pe care le creazã mãsura de sprijin şi proporţionalitatea acesteia faţã de obiectivul propus.
Folosirea intensivã a analizei economice asigurã o evaluare corectã şi transparentã a distorsiunilor cauzate de ajutoarele de stat asupra mediului concurenţial normal şi identificarea motivelor pentru care piaţa, prin ea însãşi, nu rãspunde obiectivelor dorite.
2.5. Aplicarea eficientã a acquis-ului comunitar în materia ajutorului de stat
Legislaţia româneascã în domeniul ajutorului de stat este armonizatã cu cea comunitarã. Aplicarea eficientã a regulilor privind ajutorul de stat este responsabilitatea comunã a iniţiatorilor, furnizorilor şi a Consiliului Concurentei.
România va aplica eficient acquis-ul comunitar şi dupã data aderãrii prin pregãtirea cadrului legislativ şi instituţional încã din etapa de pre-aderare.
Astfel, se impune amendarea cadrului legislativ naţional în domeniul ajutorului de stat în concordanţã cu noul statut de ţarã membrã, când autorizarea ajutoarelor de stat va trece în competenţa Comisiei Europene, care va aplica direct reglementãrile comunitare în materie. De asemenea, legislaţia naţionalã va fi amendatã pentru a se institui procedurile aplicabile la nivel naţional în vederea coordonãrii instituţiilor implicate în procesul de acordare a ajutoarelor de stat, respectiv întocmirea notificãrilor ex-ante, a informãrilor cu privire la ajutoarele care se situeazã în categoria celor exceptate de la obligaţia notificãrii, a rapoartelor în domeniul ajutorului de stat, desfãşurarea activitãţii de monitorizare etc.
Legislaţia naţionalã va stabili procedurile de recuperare/rambursare a ajutoarelor de stat în situaţiile când se impune aceastã acţiune şi modul de racordare la reformele aflate în curs de implementare la nivel comunitar.
În Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat pe perioada 2005-2009, elaborat în vara anului 2005, Comisia Europeanã a luat în considerare oportunitatea ca autoritãţile cu statut de independenţã din noile state membre sã poatã reprezenta puncte de legãturã cu organismul comunitar.
Raţiunea pe care se bazeazã aceastã abordare o reprezintã, pe de o parte, valorificarea experienţei acumulate de autoritãţile cu statut de independenţã pânã la data aderãrii şi, pe de altã parte, garanţia sprijinirii, în perioada post-aderare, a organismului comunitar în implementarea celorlalte mãsuri de reformã, putând astfel contribui la reducerea riscului oricãror presiuni care ar conduce la alocarea unor ajutoare de stat pe baza altor criterii decât cele prevãzute în legislaţia specificã din domeniu.
În acest context, este de remarcat faptul cã mecanismul de pre-consultare, pus în practicã, încã din 2004, între Consiliul Concurenţei din România şi Direcţia Generalã de Concurenţã din cadrul Comisiei Europene, a condus la asigurarea capacitãţii organismului român de specialitate de a face evaluãri şi de a elabora decizii vizând autorizarea ajutoarelor de stat în România, cu respectarea regulilor şi a criteriilor prevãzute în legislaţia româneascã, aflatã în deplinã concordanţã cu practica europeanã în materie.
Aceastã experienţã câştigatã permite României sã se alinieze practicii europene, conform cãreia, în ţãrile care au aderat la Uniunea Europeanã în 2004, autoritãţile independente care aveau atribuţii de autorizare a ajutoarelor de stat, au devenit, dupã aderare, "punctul de legãturã" cu Comisia Europeanã în problematica ajutorului de stat. România se va înscrie astfel în rândul statelor membre care valorificã dupã data aderãrii experienţa acumulatã în perioada de pre-aderare.
"Punctul de legãturã" va putea asigura interfaţa cu Comisia Europeanã, va reprezenta România în dialogul şi în activitãţile iniţiate cu aceasta pe linia aspectelor procedurale comunitare, iar, pe plan naţional, va furniza consultanţã de specialitate la elaborarea notificãrilor adresate Comisiei Europene şi va asigura monitorizarea şi raportarea situaţiei privind ajutoarele de stat.
Politica în domeniul ajutoarelor de stat va urmãri, de asemenea, utilizarea eficientã a resurselor publice, încurajându-se atingerea obiectivelor urmãrite şi înlãturarea consecinţelor negative, în special distorsionarea concurenţei, ceea ce presupune o analizã economicã aprofundatã atât în faza de iniţiere a ajutoarelor, cât şi în evaluarea ex-post a afectelor ajutoarelor acordate.
Implicarea autoritãţii de concurenţã în procesul complex de evaluare a ajutoarelor de stat, pe baza experienţei acumulate, va asigura coerenţa colaborãrii cu organismele comunitare în vederea finalizãrii cu succes a reformei europene.
Abordarea modernã în domeniul ajutorului de stat, în contextul Strategiei de la Lisabona, presupune şi responsabilitatea partajatã între Comisie şi statele membre. Deşi Comisia Europeanã este mandatatã sã adopte reguli privind mãsurile de sprijin financiar public şi sã autorizeze acordarea acestora, reuşita aplicãrii acestor reguli şi proceduri depinde, în mare mãsurã, de statele membre.

CAP. III
PRIORITÃŢI ŞI MÃSURI ÎN ALOCAEEA AJUTOARELOR DE STAT

Atingerea obiectivelor asumate prin Politica în domeniul ajutorului de stat, în noul context creat de statutul României de viitor stat membru al Uniunii Europene, înseamnã definirea prioritãţilor naţionale de dezvoltare, având în vedere şi prioritãţile comunitare, precum şi stabilirea mãsurilor necesare.
3.1. Prioritãţi de dezvoltare
Pornind de la obiectivele generale, au fost identificate prioritãţile şi sub-prioritãţile care trebuie susţinute prin mãsuri de sprijin de natura ajutorului de stat, în corelaţie cu posibilitãţile de finanţare ale economiei româneşti, precum şi cu nevoia atragerii fondurilor comunitare post-aderare. Prioritãţile respective vor urmãri cu precãdere realizarea unor investiţii capabile sã asigure îndeplinirea obiectivelor generale de politicã economicã ale Guvernului.
Realizarea investiţiilor directe, în special a celor "greenfield", va avea rolul de a susţine dezvoltarea economicã de ansamblu prin procesele de multiplicare în economie, respectiv dezvoltarea lanţului de furnizori locali, efectele pozitive asupra balanţei de plãţi, crearea de noi locuri de muncã, creşterea veniturilor la bugetul statului, accesul la tehnologii moderne şi stimularea cercetãrii-dezvoltãrii.
Datoritã adâncirii globalizãrii şi intensificãrii concurenţei pentru atragerea investiţiilor directe la nivel mondial şi regional, se va avea în vedere acordarea de ajutoare de stat care vor cuprinde mãsuri de stimulare a investiţiilor directe ce vor tine seama de:
a) necesitatea dezvoltãrii regionale echilibrate;
b) stimularea creãrii de noi locuri de muncã;
c) creşterea rolului activitãţilor de cercetare-dezvoltare şi protecţia mediului.
În cadrul Politicii în domeniul ajutorului de stat, prioritãţile identificate au fost stucturate în trei mari grupe, dupã cum urmeazã:
a) prioritãţi identificate prin Planul Naţional de Dezvoltare (PND);
b) prioritãţi care se sprijinã pe instrumente financiare de natura ajutorului de stat acordate numai din surse de stat;
c) prioritãţi legate de procesul de privatizare.
3.1.1. Prioritãţile identificate prin PND
Acestea sunt definite luând în considerare obiectivele europene cu privire la coeziunea economicã şi socialã, având în vedere cã prin PND se urmãreşte tocmai diminuarea şi eliminarea în perspectivã a disparitãţilor de dezvoltare între diferitele regiuni ale Uniunii Europene. Importanţa acestor prioritãţi derivã din rolul deosebit pe care Guvernul României îl acordã reducerii decalajelor între diferitele zone ale României şi cele ale Uniunii Europene.
Stabilirea acestor prioritãţi s-a realizat prin îmbinarea obiectivelor strategice cuprinse în documente programatice de interes naţional şi sectorial, respectiv:
a) Strategia Naţionalã de Dezvoltare Durabilã a României "Orizont 2025";
b) Strategiile sectoriale adoptate de Guvernul României;
c) Programul de guvernare pe perioada 2005-2008;
d) Cadrul Naţional Strategic de Referinţã şi Programele Operaţionale.
În acelaşi timp, PND asigurã corelarea prioritãţilor şi obiectivelor naţionale, regionale şi locale cu obiectivele fundamentale europene stabilite la Lisabona şi Goteborg, respectiv creşterea competitivitãţii, ocuparea deplinã a forţei de muncã şi protecţia durabilã a mediului, precum şi cu cerinţele specifice legate de accesarea fondurilor comunitare post-aderare.
Autoritãţile de management pentru programele operaţionale împreunã cu Consiliul Concurenţei vor pregãti proiecte de scheme multianuale de ajutor de stat necesare implementãrii programelor operaţionale cofinanţate din fondurile structurale şi fondurile publice naţionale sau locale, în concordanţã cu programarea bugetarã multianuaiã. Acestea vor fi notificate Comisiei Europene în vederea autorizãrii, în situaţia în care obţinerea acestei autorizãri este obligatorie*1).
----------
*1) În cazul ajutoarelor de stat care fac obiectul unei exceptãri în bloc, autorizarea din partea Comisiei Europene nu este necesarã.

În vederea reducerii decalajelor de dezvoltare între regiunile României şi regiunile dezvoltate din Uniunea Europeanã, pentru perioada 2007 - 2013, se au în vedere, în primul rând, mãsurile şi acţiunile grupate în cadrul a şase prioritãţi de dezvoltare, evidenţiate în PND:
a) creşterea competitivitãţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere;
b) dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
c) protejarea şi îmbunãtãţirea calitãţii mediului;
d) dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupãrii şi a incluziunii sociale şi întãrirea capacitãţii administrative;
e) dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivitãţii în sectorul agricol;
f) diminuarea disparitãţilor de dezvoltare între regiunile ţãrii.
3.1.1.1. Creşterea competitivitãţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere
Creşterea competitivitãţii operatorilor economici va fi esenţialã pentru integrarea în piaţa unicã europeanã.
În acest context, sectorul IMM va avea o contribuţie substanţialã la realizarea Produsului Intern Brut, mai ales în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncã şi stimularea participãrii la comerţul internaţional.
De asemenea, mãsurile privind încurajarea consumului eficient de resurse energetice şi energie vor avea un rol semnificativ în creşterea competitivitãţii.
Sub-prioritãţile acestei componente au în vedere:
a) creşterea competitivitãţii prin îmbunãtãţirea accesului pe piaţã al întreprinderilor, în special a IMM-urilor: susţinerea investiţiilor productive, susţinerea dezvoltãrii unei infrastructuri de afaceri adecvate prin sprijinirea creãrii incubatoarelor şi a centrelor de afaceri, încurajarea dezvoltãrii clusterelor emergente şi crearea parcurilor industriale, sprijinirea capacitãţii inovative a universitãţilor, institutelor de cercetare-dezvoltare şi a sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor.;
b) dezvoltarea economiei bazatã pe cunoaştere, prin promovarea cercetãrii şi inovãrii şi accelerarea dezvoltãrii societãţii informaţionale (sprijinirea capacitãţii inovative a IMM-urilor, stimularea utilizãrii tehnologiei informaţiei, stimularea cooperãrii dintre firme, universitãţi şi centre de cercetare etc);
c) îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi valorificarea resurselor regenerabile de energie şi reducerea impactului negativ asupra mediului al sectorului energetic (reducerea intensitãţii energetice prin creşterea eficienţei pe întregul lanţ resurse naturale-producere-transport-distribuţie-utilizare finalã, valorificarea resurselor regenerabile de energie etc);
d) asigurarea reducerii generãrii deşeurilor, valorificarea materialã şi energeticã a deşeurilor;
e) asigurarea asistenţei tehnice pentru preluarea celor mai bune practici europene în dezvoltarea parcurilor industriale şi conectarea iniţiativelor româneşti la reţeaua de parcuri industriale europene;
f) îmbunãtãţirea accesului IMM-urilor pe pieţele externe prin stimularea dezvoltãrii cooperãrii trans-frontaliere şi a parteneriatelor de afaceri regionale prin creşterea fondurilor naţionale şi internaţionale pentru susţinerea acestor iniţiative etc;
g) sprijinirea IMM-urilor în activitatea de export prin facilitarea participãrii IMM-urilor la târguri şi evenimente internaţionale şi acordarea de consultanţã şi instruire întreprinzãtorilor în scopul elaborãrii propriilor strategii, a perfecţionãrii tehnicilor de marketing şi a managementului exportului;
h) crearea unui mediu favorabil finanţãrii afacerilor, în condiţiile unei pieţe financiare competitive;
i) creşterea competitivitãţii turismului românesc, promovarea potenţialului turistic şi îmbunãtãţirea imaginii României;
j) stimularea utilizãrii tehnologiei informaţiei inclusiv prin extinderea reţelelor de tip "broadband", sprijinirea achiziţiei de calculatoare şi conectarea la Internet şi totodatã prin stimularea dezvoltãrii serviciilor electronice, atât în sectorul public cât şi în sectorul privat.
Tipurile de ajutor de stat potrivite pentru susţinerea atingerii acestor ţinte pot fi cele reglementate de legislaţia comunitarã în domeniul regional, sprijinirii investiţiilor şi consultanţei pentru IMM-uri, investiţiilor pentru protecţia mediului, în domeniul economisirii de energie în condiţiile Liniilor directoare pentru protecţia mediului, în domeniul ocupãrii şi instruirii forţei de muncã.
Statul va promova şi mãsuri de sprijin financiar care se încadreazã în regula de minimis, pentru care nu este necesarã autorizarea din partea Comisiei, dar este necesarã respectarea cerinţelor acordãrii acestui tip de sprijin financiar.
3.1.1.2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport
Asigurarea unei infrastructuri de transport, de toate modurile, extinse, moderne şi durabile, precum şi a tuturor celorlalte condiţii privind dezvoltarea sustenabilã a economiei şi îmbunãtãţirea calitãţii vieţii constituie o prioritate, deoarece oferã egalitate de şanse operatorilor economici şi posibilitatea de a concura eficient.
Eforturile financiare naţionale şi comunitare, chiar dacã nu toate vor intra în categoria ajutorului de stat, vor fi direcţionate cãtre modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport trans-europene şi a reţelelor de legãturã, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport de interes naţional şi îmbunãtãţirea serviciilor aferente, precum şi cãtre dezvoltarea durabilã a sectorului transporturi. Prin aceastã dezvoltare durabilã se urmãreşte: promovarea intermodalitãţii; îmbunãtãţirea siguranţei traficului pe toate modurile de transport; reducerea impactului lucrãrilor şi activitãţilor de transport asupra mediului înconjurãtor; siguranţa infrastructurii de transport.
Printre operaţiunile cuprinse în Programul Operaţional Sectorial de Transport, se numãrã:
a) modernizarea materialului rulant pentru transportul feroviar de cãlãtori;
b) sprijinirea centrelor intermodale (construcţia centrelor logistice şi a terminalelor);
c) achiziţia navelor depoluante pentru tratarea apelor uzate;
d) infrastructura aeroportuarã şi facilitãţi aeroportuare (echipament de protecţia mediului, securitate);
e) infrastructura publicã a porturilor.
Acordarea de ajutoare de stat pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport se va supune în principal regulilor privind ajutorul de stat regional şi liniilor directoare privind ajutorul de stat acordat aeroporturilor şi înfiinţãrii de linii aeriene care utilizeazã aeroporturi regionale.
3.1.1.3. Protejarea şi îmbunãtãţirea calitãţii mediului
Protejarea şi îmbunãtãţirea calitãţii mediului, în conformitate cu nevoile economice şi sociale ale României, au ca efect îmbunãtãţirea semnificativã a calitãţii vieţii prin încurajarea dezvoltãrii durabile.
Mãsurile care vor fi puse în practicã, utilizând instrumente financiare cu potenţial caracter de ajutor de stat, urmãresc îmbunãtãţirea standardelor de viaţã prin asigurarea serviciilor de utilitãţi publice, la calitatea şi în cantitatea necesare, precum şi îmbunãtãţirea calitãţii mediului vizând, în special, conformarea cu directivele relevante ale Uniunii Europene.
Sub-prioritãţile identificate au în vedere:
a) îmbunãtãţirea calitãţii apei: modernizarea şi extinderea infrastructurii de apã/apã uzatã la nivel regional (sisteme de alimentare cu apã potabilã, reţele de canalizare, staţii de epurare etc);
b) implementarea unui management durabil al deşeurilor prin prevenirea/reducerea generãrii deşeurilor, valorificarea materialã şi energeticã a deşeurilor (investiţii în echipamente pentru colectare selectivã şi reciclare, închiderea depozitelor neconforme, staţii de transfer etc);
c) îmbunãtãţirea calitãţii solului: realizarea de sisteme integrate de management al deşeurilor la nivel regional şi reabilitarea siturilor contaminate;
d) managementul îmbunãtãţit al resurselor naturale în vederea unei dezvoltãri durabile: conservarea ecosistemelor naturale din România şi implementarea unei infrastructuri adecvate pentru prevenirea riscului în zonele cele mai vulnerabile (investiţii în infrastructura ariei naturale, conservarea habitatului şi speciei, planuri de management pentru arii naturale protejate etc.);
e) protecţia calitãţii aerului în zonele cele mai expuse: reabilitarea şi modernizarea infrastructurii pentru reducerea poluãrii aerului provenitã de la instalaţiile mari de ardere (complexe de distribuire a energiei termice, instalaţii de desulfurare, realizarea de investiţii în instalaţii de desulfurare, arzãtoare cu NOx redus şi filtre pentru reţinerea pulberilor);
f) lucrãri de reabilitare/protecţie împotriva dezastrelor naturale.
Tipurile de ajutor de stat care pot fi utilizate se referã, în special, la ajutorul regional şi ajutorul pentru protecţia mediului.
Alegerea concretã se va realiza în funcţie de obiectivele avute în vedere şi condiţiile în care se vor derula proiectele.
3.1.1.4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupãrii şi a incluziunii sociale şi întãrirea capacitãţii administrative
Una dintre prioritãţile României este realizarea de investiţii în resursele umane, care pot avea ca efect atât creşterea gradului de ocupare a forţei de muncã, cât şi combaterea excluderii sociale. Aceastã prioritate se regãseşte în toate programele, strategiile de dezvoltare şi politicile economice şi sociale ale Guvernului României.
În contextul dezvoltãrii durabile, dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivitãţii acestuia pe piaţa muncii, depind de asigurarea oportunitãţilor egale de învãţare şi dezvoltarea unei pieţe moderne a muncii.
Obiectivele specifice în acest domeniu se referã la atenuarea problemelor cauzate de şomaj, crearea de oportunitãţi de angajare pentru persoanele dezavantajate şi excluse social sau ameninţate cu riscul excluderii sociale, îmbunãtãţirea formãrii profesionale şi dezvoltarea pregãtirii continue.
Aceste prioritãţi s-au conturat din necesitatea de a combate consecinţele restructurãrii economice asupra pieţei muncii, determinate de procesele de privatizare şi excluderea de pe piaţa muncii a anumitor categorii de populaţie şi grupuri vulnerabile, precum şi din exigenţele de a satisface cererea continuã de pregãtire şi formare profesionalã în contextul noilor nevoi şi tendinţe ale firmelor private.
Sub-prioritãţile specifice identificate în acest domeniu, care pot conţine mãsuri de natura ajutorului de stat, se referã la:
a) dezvoltarea resurselor umane din educaţie prin crearea de noi profesii şi diversificarea ofertelor de educaţie, iniţialã şi continuã;
b) dezvoltarea unor rute flexibile şi personalizate de învãţare şi carierã prin furnizarea de servicii integrate de informare, orientare şi consiliere;
c) facilitarea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii prin promovarea parteneriatului în educaţie şi ocupare, precum şi dezvoltarea programelor de tranziţie de la şcoalã la locul de muncã;
d) creşterea nivelului de educaţie şi formare profesionalã a capitalului uman prin oferirea de programe specifice de formare profesionalã continuã, care sã furnizeze competenţele şi abilitãţile cerute pe piaţa muncii, inclusiv pentru persoane care întâmpinã dificultãţi de integrare/reintegrare pe piaţa muncii (tineri, femei, şomeri de lungã duratã, lucrãtori cu nivel redus de calificare, persoane în vârstã aflate în cãutarea unui loc de muncã etc);
e) dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne şi flexibile care sã permitã creşterea şanselor de ocupare/integrare durabilã pe piaţa muncii;
f) promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale;
g) creşterea adaptabilitãţii forţei de muncã şi a întreprinderilor;
h) dezvoltarea şi implementarea mãsurilor active de ocupare;
i) stimularea iniţiativelor partenerilor sociali;
î) dezvoltarea economiei sociale;
j) îmbunãtãţirea accesului şi participãrii grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe piaţa muncii.
Mãsurile de sprijin pot lua forma unor ajutoare de stat în înţelesul art. 87(1) din Tratatul CE. Pot fi utilizate, în special, ajutoarele de stat care au ca obiectiv instruirea angajaţilor, ocuparea forţei de muncã, încurajarea investiţiilor pentru crearea de noi locuri de muncã, mai ales în cadrul IMM-urilor, precum şi cele cu obiectiv regional.
Majoritatea schemelor de ajutor vor putea fi încadrate în categoriile exceptate de la obligaţia notificãrii, care au aplicabilitate dupã data aderãrii.
3.1.1.5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivitãţii în sectorul agricol
Obiectivul general al strategiei pentru agriculturã, dezvoltare ruralã şi pescuit îl reprezintã dezvoltarea unei agriculturi competitive bazatã pe cunoaştere şi iniţiativã privatã, capabilã de o evoluţie uniformã pe termen lung, care sã asigure un standard de viaţã decent, premisele realizãrii coeziunii economice şi sociale, la nivel naţional, regional şi local, precum şi protejarea patrimoniului natural, cultural şi istoric al zonelor rurale din România.
Sprijinul financiar public acordat în acest sector se supune regulilor specifice instituite prin Politica Agricolã Comunã, revizuitã.
Tipurile de ajutor de stat care se pot acorda, în afarã de cele specifice, sunt ajutorul pentru ocuparea forţei de muncã, ajutorul pentru protecţia mediului şi pentru promovarea culturii.
3.1.1.6. Diminuarea disparitãţilor de dezvoltare între regiunile ţãrii
Scopul acestei prioritãţi strategice de dezvoltare îl constituie stoparea adâncirii disparitãţilor între regiunile ţãrii pânã la finele perioadei 2007-2013, prin crearea condiţiilor pentru stimularea creşterii mai accelerate a regiunilor rãmase în urmã, precum şi reducerea decalajelor de dezvoltare faţã de regiunile dezvoltate ale Uniunii Europene.
Aceastã prioritate este complementarã celorlalte prioritãţi ale PND, atât prin domeniile de intervenţie, cât şi prin abordarea strict teritorial-regionalã. Proiectele prin care se va implementa aceastã prioritate vor contribui la îmbunãtãţirea performanţelor economice ale regiunilor şi la creşterea gradului de participare a acestora la dezvoltarea de ansamblu a ţãrii. Ea se va concretiza în:
a) sprijinirea mediului de afaceri regional şi local;
b) valorificarea potenţialului turistic şi cultural;
c) extinderea şi modernizarea infrastructurii regionale/locale de transport, medie, educaţie, sãnãtate;
d) stimularea dezvoltãrii centrelor urbane cu potenţial de creştere economicã, în special prin investiţii "greenfield";
e) extinderea şi modernizarea infrastructurii regionale/locale de transport, mediu, educaţie, siguranţã publicã şi de sãnãtate.
Dezvoltarea regiunilor României în ansamblu va contribui la realizarea obiectivului global al PND, respectiv diminuarea disparitãţilor de dezvoltare între România şi media statelor membre ale Uniunii Europeane, prin mobilizarea resurselor neutilizate ale regiunilor rãmase în urmã. Acest deziderat se va realiza prin implementarea unor proiecte care rãspund nevoilor şi oportunitãţilor fiecãrei regiuni, iar în cadrul acestora, diferitelor zone.
Strategia Regionalã va fi implementatã în perioada de programare 2007 - 2013 prin Programul Operaţional Regional, finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regionalã şi din bugetul de stat.
Ajutorul de stat regional reprezintã, prin sprijinul acordat economiilor regionale şi locale, aflate în dificultate, un instrument important în implementarea politicilor regionale de dezvoltare.
Volumul ajutoarelor care se vor repartiza în regiuni va fi diferit, regiunile cele mai sãrace beneficiind de cea mai mare valoare a ajutorului de stat, la fel ca şi judeţele mai slab dezvoltate din regiunile mai prospere. Se vor aloca fonduri acelor domenii de intervenţie, mãsuri şi proiecte care au o influenţã directã şi importantã asupra dezvoltãrii regionale şi locale, putând contribui la creşterea generalã a competitivitãţii regiunilor.
Alocarea resurselor pe regiuni şi prioritãţi de dezvoltare se va baza pe criterii obiective şi transparente, cum sunt: numãrul locuitorilor, veniturile medii, rata şomajului, nivelul dotãrilor de infrastructurã.
3.1.2. Prioritãţi care se sprijinã pe instrumente financiare de natura ajutorului de stat acordate din surse de stat
Prioritãţile identificate şi mãsurile de punere în practicã sunt axate pe domeniile unde se considerã absolut necesarã intervenţia statului prin sprijin financiar care poate fi de natura ajutorului de stat.
Existã o serie de prioritãţi care urmeazã a fi sprijinite din surse de stat, prezentând o importanţã deosebitã pentru asigurarea coeziunii economice şi sociale. Domeniile identificate au nevoie de sprijin public, deoarece necesitã un volum mare de investiţii şi, în general, nu sunt atractive pentru investiţiile din mediul privat: serviciile de interes economic general, cercetarea, restructurarea unor sectoare sensibile (caracterizate prin supracapacitãţi de producţie), salvarea şi restructurarea unor întreprinderi care pot fi viabilizate etc.
Obiectivele vizate în cadrul acestei prioritãţi se referã, în principal, la:
a) reabilitarea ecologicã a zonelor industriale inactive;
b) restructurarea sectorului energiei termice;
c) promovarea locurilor de muncã şi a coeziunii sociale, în principal, în zonele afectate major de restructurarea unor sectoare industriale;
d) susţinerea cercetãrii şi dezvoltãrii, prin încurajarea investiţiilor pentru realizarea transferului tehnologic şi de cercetare/dezvoltare;
e) stimularea industriei de tehnologia informaţiei pentru IMM-uri;
f) realizarea de tehnologii/produse noi cu valoare adãugatã mare şi transferul acestora în industrie;
g) realizarea de investiţii de utilitate publicã (staţii de epurare, depozite de deşeuri, închiderea/reabilitarea unor zone afectate de depozitarea necontrolatã a deşeurilor etc);
h) realizarea parcurilor de "software" şi stimularea accesului la "broadband";
i) înfiinţarea de clustere în domeniul tehnologiei informaţiei prin sprijinirea unor proiecte mari de investiţii;
î) structurarea şi consolidarea unei arii româneşti a cercetãrii care sã rãspundã cerinţelor de exigenţã şi compatibilitate cu aria europeanã a cercetãrii (ERA);
j) stimularea şi susţinerea efortului de inovare şi de absorbţie a inovãrii la nivelul operatorilor economici, prin crearea unui mediu favorabil dezvoltãrii entitãţilor din infrastructura de inovare şi transfer tehnologic;
k) sprijinirea Programul Naţional pentru Cercetare-Dezvoltare, a Programului Inovare 2 şi a Programului Dezvoltarea Infrastructurii de Inovare şi Tranfer Tehnologic - INFRATECH, astfel încât entitãţile de inovare şi transfer tehnologic existente, precum şi cele care se vor constitui, sã fie capabile sã asigure servicii tehnologice performante operatorilor economici şi, în special, IMM-urilor;
1) dezvoltarea infrastructurii şi interconectãrilor în sectorul energetic;
m) reabililitarea sistemului de transport prin conducte a produselor petroliere;
n) promovarea eficienţei energetice în sectorul rezidenţial, industrie, construcţii, transporturi, a resurselor regenerabile de energie şi a biocarburanţilor (valorificarea deşeurilor);
o) realizarea de produse/servicii a cãror utilizare/furnizare conduce la eficientizarea consumului de energie, valorificarea potenţialului de resurse regenerabile de energie, diminuarea emisiilor de gaze cu efect de serã;
p) dezvoltarea de proiecte pentru termocentrale, care funcţioneazã pe bazã de combustibili fosili, precum şi pentru alte tehnologii şi produse "curate";
q) promovarea principiilor prevenirii, reducerii, valorificãrii materiale şi valorificãrii energetice a deşeurilor;
r) dezvoltarea infrastructurii de valorificare a deşeurilor;
s) dezvoltarea de tehnologii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã şi cu efect de acidifiant;
ş) promovarea principiului substituţiei utilizãrii substanţelor periculoase în produse;
t) restructurarea sectorului carbonifer, conform Regulamentului EC nr. 1407/2002 *2);
---------
*2) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1407/2002 din 23 iulie 2002 privind ajutorul de stat în sectorul cãrbunelui.

ţ) dezvoltarea capacitãţii competitive a IMM-urilor, prin mãsuri de susţinere a investiţiilor efectuate de comercianţii cu amãnuntul şi comercianţii cu ridicata;
u) îmbunãtãţirea competitivitãţii şi participarea la comerţul internaţional (în special prin promovarea meşteşugurilor şi artizanatului);
v) promovarea culturii antreprenoriale şi întãrirea performanţelor manageriale prin programul TINCOOP, programul TIMM;
w) susţinerea informãrii şi educãrii comercianţilor (schema de transfer a afacerilor);
x) dezvoltarea serviciilor de interes economic general (cunoscute şi sub alte denumiri: serviciu public, serviciu universal etc).
Aceste prioritãţi corespund obiectivelor majore care sunt elaborate la nivelul Uniunii Europene, toate aducând un aport semnificativ la eliminarea disparitãţilor de dezvoltare între regiunile României şi cele europene, promovarea cercetãrii şi inovãrii, susţinerea IMM-urilor etc.
Sprijinul financiar de natura ajutorului de stat se va acorda prin respectarea prevalentei regulilor de ajutor de stat asupra altor reglementãri. Punerea în practicã a mãsurilor necesare vizeazã toatã gama de tipuri de ajutor de stat, dar, mai ales, ajutor regional, ajutor pentru cercetare-dezvoltare, ajutor pentra protecţia mediului, ajutor pentru IMM-uri, ajutor pentru ocuparea forţei de muncã şi ajutor pentru instruirea angajaţilor.
În cazul serviciilor de interes economic general, trebuie precizat cã acestea constituie atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeanã o prioritate în atingerea obiectivului de eliminare a disparitãţilor de dezvoltare a diverselor regiuni şi de realizare a coeziunii sociale, fãrã a minimaliza rolul celorlalte obiective.
Oferirea acestor servicii în cantitãţile necesare şi la calitatea cerutã de actualele tehnologii reprezintã liantul pentru îmbinarea bunãstãrii sociale cu dezvoltarea afacerilor în orice zonã din Uniunea Europeanã.
Investiţiile pentru dezvoltarea sau modernizarea infrastructurilor asociate pot fi sprijinite prin ajutoare de stat de tipul celui regional, protecţia mediului, cercetare-dezvoltare.
În domeniul culturii, prin acordarea de sprijin financiar se urmãreşte asigurarea diversitãţii culturale, pãstrarea şi afirmarea identitãţii culturale şi stimularea creaţiei artistice.
În eventualitatea deschiderii anumitor pieţe, sprijinul de natura ajutorului de stat se va acorda pe baza respectãrii procedurilor şi reglementãrilor aplicabile în acest domeniu.
Ajutoarele de stat având ca sursã Fondul Cinematografic, constituit din taxe parafiscale şi Fondul Cultural Naţional constituit din venituri proprii, taxe parafiscale, cât şi din subvenţii de la bugetul de stat vor fi acordate în sistem transparent şi echitabil.
3.1.3. Priiritãţi legate de procesul de privatizare
Finalizarea procesului de privatizare într-un orizont de timp cât mai apropiat constituie o mãsurã importantã în ceea ce priveşte consolidarea funcţionãrii pieţelor şi reorientarea sprijinului financiar public cãtre alte obiective de interes naţional.
Prioritãţile principale ale perioadei imediat urmãtoare sunt:
a) amendarea legislaţiei în domeniu, astfel încât privatizãrile sã se realizeze de o manierã deschisa, nediscriminatorie, în condiţii de maximã transparenţã;
b) accelerarea programului de privatizare, astfel încât cea mai mare parte a portofoliului sã fie privatizatã pânã în decembrie 2007*3);
---------
*3) Cazurile de privatizare aflate în derulare vor fi finalizate pânã la sfãrşitul anului 2006.

c) continuarea activitãţii de executare silitã, în vederea recuperãrii la un nivel cât mai bun a creanţelor bugetare etc.
Pentru finalizarea privatizãrii se au în vedere urmãtoarele mãsuri:
1) stabilirea sectoarelor de activitate competitive în care se impun mãsuri deosebite din partea statului;
2) realizarea procesului de privatizare a societãţilor comerciale mari, în douã etape:
a) restructurarea ante-privatizare în perioada de administrare specialã, dacã este cazul;
b) privatizarea prin metode transparente, competitive, necondiţionate şi deschise.
3) sprijinirea viabilitãţii societãţilor comerciale mici şi mijlocii;
4) sprijinirea zonelor monoindustriale;
5) menţinerea locurilor de muncã şi, eventual, crearea altora noi;
6) dezvoltarea de noi investiţii pentru crearea locurilor de muncã;
7) sprijinirea programelor de reînoire a proceselor tehnologice, de implementare a rezultatelor cercetãrii-dezvoltãrii şi de îmbunãtãţire a calitãţii produselor.
Pentru aceste mãsuri pot fi utilizate scheme de ajutor de stat, compatibile cu regulile comunitare şi/sau procese de privatizare transparente, care sã nu includã mãsuri de natura ajutorului de stat. În funcţie de situaţia societãţii comerciale şi de indicatorii specifici regiunii în care aceasta îşi desfãşoarã activitatea, pot fi luate mãsuri de sprijin individual, compatibile cu regulile comunitare".
În situaţia în care întreprinderile nu mai pot fi privatizate, fiind neatractive pentru investitori, se vor aplica procedurile prevãzute de legislaţia în vigoare privind lichidarea societãţilor comerciale, însoţite de mãsurile corespunzãtoare de protecţie socialã şi de protecţie a mediului.
3.2. Mãsuri în domeniul ajutorului de stat
Guvernul are în vedere promovarea unor scheme de ajutor de stat pe baze multianuale, elaborate de instituţiile notificatoare atât pânã la momentul aderãrii, cât şi dupã aceastã datã.
Pânã la data aderãrii, schemele urmeazã sã fie autorizate de Consiliul Concurenţei folosind mecanismul de preconsultare sau mecanismul interimar stabilit prin Tratatul de Aderare, în funcţie de decizia ce va fi adoptatã la nivel european pentru perioada urmãtoare.
Dupã data aderãrii, aplicarea efectivã a mãsurilor de sprijin financiar de natura ajutorului de stat se va realiza prin elaborarea şi notificarea schemelor de ajutor de stat sau a ajutoarelor individuale de cãtre furnizorii sau iniţiatorii de ajutor, cu sprijinul Consiliului Concurenţei, în vederea autorizãrii ajutoarelor de cãtre Comisia Europeanã (cu excepţia celor "de minimis" şi a categoriilor exceptate de la obligaţia notificãrii).
Furnizori de ajutor de stat, cu sprijinul Consiliului Concurentei, vor identifica tipurile de ajutoare de stat potrivite pentru fiecare mãsurã de sprijin şi vor elabora, în special, proiecte de scheme de ajutor de stat adaptate prioritãţilor prevãzute în acest document.
Actele normative care vor constitui baza legalã pentru acordarea ajutoarelor vor intra în vigoare dupã obţinerea autorizãrii, pentru a include şi eventualele condiţii stipulate în decizia de autorizare, respectându-se astfel principiul notificãrii ex-ante.
Modalitãţile de acordare a mãsurilor de sprijin de natura ajutorului de stat vor fi selectate în foncţie de specificul obiectivului şi proiectului finanţat, cum ar fi: subvenţii, anularea de datorii sau preluarea pierderilor; exceptãri, reduceri sau amânãri de la plata taxelor şi impozitelor, renunţarea la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale, garanţii acordate de stat, de alte autoritãţi publice centrale sau locale ori de alte organisme care administreazã surse ale statului sau ale colectivitãţilor locale, în condiţii preferenţiale, participarea cu capital a statului, a autoritãţilor publice centrale sau locale ori a altor organisme care administreazã surse ale statului sau ale colectivitãţilor locale, dacã rata profitului acestor investiţii este mai micã decât cea normalã, anticipatã de cãtre un investitor privat prudent, reduceri de preţ la bunurile furnizate şi la serviciile prestate de cãtre autoritãţi publice centrale sau locale ori de cãtre alte organisme care administreazã surse ale statului sau ale colectivitãţilor locale, inclusiv vânzarea unor terenuri şi/sau clãdiri aparţinând domeniului privat al statului sau autoritãţilor publice locale sub preţul pieţei.
Se va pune un accent deosebit pe acordarea de garanţii din partea statului pentru împrumuturi interne sau externe, împrumuturi interne sau externe cu dobândã subvenţionatã, precum şi pe alocarea de subvenţii.
Modalitatea de acordare de ajutor prin înlesniri la plata obligaţiilor fiscale va fi utilizatã conform practicii comunitare: în conformitate cu Codul de conduitã pentru impozitarea afacerilor, la nivelul Uniunii Europene nu mai pot fi incluse în aceastã categorie facilitãţile fiscale aferente taxei pe valoarea adãugatã.
De asemenea, facilitãţile la plata taxelor vamale nu vor mai avea obiect dupã data aderãrii, întrucât se va aplica direct tariful vamal comunitar.
Începând cu anul 2006 vor fi puse în practicã mãsuri şi acţiuni concrete pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Politica în domeniul ajutorului de stat.
Prioritãţile stabilite vor fi susţinute prin mãsuri de ajutor de stat compatibile cu legislaţia româneascã şi comunitarã, respectiv mãsuri care se încadreazã în*4):
----------
*4) Politica comunitarã şi tipurile de ajutoare de stat în vigoare în Uniunea Europeanã la data aprobãrii acestui document, sunt prezentate în Anexã, pentru informarea tuturor celor interesaţi în materia ajutorului de stat. Pentru ajutorul de stat regional sunt prezentate reglementãrile comunitare care vor intra în vigoare la data de 01.01.2007.

a) ajutorul regional, vizând, în principal, investiţiile şi crearea de locuri de muncã pentru asigurarea dezvoltãrii anumitor regiuni sau reducerea/eliminarea disparitãţilor de dezvoltare existente în cadrul unei regiuni.
Investiţiile pot fi direcţionate spre: crearea sau extinderea unei întreprinderi, diversificarea producţiei, prin fabricarea de produse noi în cadrul unei întreprinderi existente, realizarea unei schimbãri fundamentale a procesului global de producţie de cãtre o întreprindere existentã etc.
Conform unui proiect de Regulament al Comisiei Europene, de la 01.01.2007, ajutorul de stat regional pentru investiţii care îmbracã forma unor scheme şi dacã respectã condiţiile stabilite, va fi exceptat de la obligaţia notificãrii şi autorizãrii prealabile de cãtre Comisia Europeanã.
b) ajutorul pentru IMM-uri, care încurajeazã investiţiile destinate dezvoltãrii IMM-urilor, ele reprezentând un factor de stabilitate sociala şi de creştere economicã.
Deoarece dezvoltarea acestei categorii de întreprinderi este limitatã, adeseori, de imperfecţiunile pieţei, caracterizate prin resursele limitate, accesul dificil la capital sau credit, accesul redus la informaţii etc, se are în vedere încurajarea investiţiilor prin diferite modalitãţi, cum ar fi: alocaţii nerambursabile (acoperirea unei pãrţi a costurilor de funcţionare în primii ani de la înfiinţare, furnizarea de servicii de consultanţã specializate pentru dezvoltarea afacerii la tarife subvenţionate etc), capital de risc etc.
Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificãrii şi autorizãrii prealabile de cãtre Comisia Europeanã, dacã este acordat cu respectarea condiţiilor stabilite.
c) ajutorul pentru cercetare-dezvoltare. Având în vedere importanţa cercetãrii şi a dezvoltãrii pentru relansare şi creştere economicã, precum şi pentru crearea de noi locuri de muncã, acordarea de ajutoare încurajeazã susţinerea acestor activitãţi prin învestiţii concretizate în achiziţionarea de instrumente, echipamente, terenuri, incinte necesare desfãşurãrii acestor activitãţi, angajarea de personal specializat, susţinerea costurilor aferente serviciilor de consultanţã în domeniu etc.
Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificãrii şi autorizãrii prealabile de cãtre Comisia Europeanã, dacã este acordat IMM-urilor cu respectarea condiţiilor stabilite.
d) ajutorul pentru protecţia mediului: acest tip de ajutor susţine, în primul rând, investiţiile destinate îmbunãtãţirii standardelor de mediu, reparãrii sau prevenirii prejudiciilor aduse mediului sau resurselor naturale, economisirii de energie, producerii energiei din surse regenerabile şi în instalaţii de producere combinatã a energiei electrice şi termice etc.
e) ajutorul pentru ocuparea forţei de muncã: ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncã poate fi acordat, de regulã, sub formã de scheme, pentru crearea de noi locuri de muncã, pentru angajarea de persoane defavorizate sau cu dizabilitãţi. Prin acest tip de ajutor pot fi susţinute investiţiile necesare pentru adaptarea locaţiilor în care angajatorul îşi desfãşoarã activitatea pentru a permite angajarea persoanelor cu dizabilitãţi. Modalitãţile de acordare includ, fãrã a se rezuma la acestea, subvenţionarea parţialã a costului aferent persoanelor nou angajate, scutirea totalã sau parţialã, dar în limita unei sume prestabilite, de la plata unor taxe, impozite şi/sau contribuţii sociale pentru persoanele cu dizabilitãţi nou angajate.
Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificãrii şi autorizãrii prealabile de cãtre Comisia Europeanã, dacã este acordat cu respectarea condiţiilor stabilite.
f) ajutorul pentru instruirea angajaţilor: se aplicã în toate sectoarele de activitate. Instruirea specificã se realizeazã, în principal, în beneficiul postului actual sau viitor al angajatului. Instruirea generalã oferã calificãri transferabile pe scarã largã cãtre alte întreprinderi sau domenii de activitate. Ajutorul pentru instruire generalã creazã riscuri mai reduse de distorsionare a concurenţei decât ajutorul pentru instruire specificã. Acest tip de ajutor de stat se acordã, de regulã, prin subvenţionarea costurilor generate de activitãţile de instruire a angajaţilor.
Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificãrii şi autorizãrii prealabile de cãtre Comisia Europeanã, dacã este acordat cu respectarea condiţiilor stabilite.
g) ajutorul pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate: se acordã, mai ales când este justificat, pentru raţiuni de politicã socialã sau regionalã, de necesitatea de a lua în considerare rolul benefic al întreprinderilor mici şi mijlocii în economie sau, în mod excepţional, de interesul menţinerii unei structuri de piaţã concurenţiale, atunci când dispariţia unor întreprinderi ar putea determina o situaţie de monopol sau de oligopol îngust.
h) ajutorul de stat sub forma capitalului de risc, care urmãreşte corectarea unor eşecuri ale pieţelor financiare în furnizarea de capital, în special, pentru întreprinderile nou înfiinţate sau întreprinderile care acţioneazã în domeniul tehnologiilor de vârf. Acest tip de ajutor de stat prezintã avantajul cã nu încurajeazã dependenţa întreprinderii faţã de sprijinul financiar al statului, întrucât fondurile de capital de risc au, prin definiţie, un mecanism de retragere a capitalului public, dupã o perioadã maximã predeterminatã.
i) ajutorul de stat pentru compensarea pierderilor nete generate de furnizarea serviciilor de interes economic general, are rolul de a asigura furnizarea unor servicii esenţiale, cãtre toţi cetãţenii, indiferent de localizarea lor geograficã, în cantitãţi suficiente şi la un preţ rezonabil. Intervenţia financiarã a statului este necesarã atunci când piaţa eşueazã în furnizarea anumitor servicii în condiţiile precizate mai sus. În situaţia în care o astfel de finanţare publicã reprezintã ajutor de stat*5), este esenţialã respectarea principiului proporţionalitãţii, respectiv limitarea sprijinului financiar al statului la compensarea costurilor nete ale furnizãrii serviciului de interes economic general.
---------
*5) Dacã sunt îndeplinite patru condiţii cumulative, prezentate pe larg în anexã, compensarea pierderilor generate de furnizarea serviciului de interes economic general nu este consideratã ajutor de stat.

Conform Deciziei Comisiei Europene din data de 13.07.2005*6) acest tip de ajutor de stat, acordat cu respectarea condiţiilor stabilite, este exceptat de la obligaţia notificãrii şi autorizãrii prealabile de cãtre Comisia Europeanã.
---------
*6) Decizia Comisiei Europene din data de 13.07.2005, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene I. 312/29.11.2005.

j) În cazuri adecvate, poate fi utilizat şi ajutorul de stat care se aflã sub pragul "de minimis". Sumele acordate unei întreprinderi prin utilizarea acestui tip de ajutor de stat nu pot depãşi 100.000 de euro cumulate pentru o perioadã de 3 ani şi nu pot fi destinate subvenţionãrii exportului.
k) ajutoarele de stat sectoriale. Pentru anumite sectoare, considerate "sensibile", existã reglementãri specifice privind ajutoarele de stat ce pot fi acordate. Aceste sectoare sunt: industria cãrbunelui, siderurgia, sectorul fibrelor sintetice, industria autovehiculelor şi cea a construcţiilor de nave. De asemenea, existã reguli speciale pentru ajutoarele de stat acordate în agriculturã, piscicultura şi în domeniul transporturilor aeriene şi maritime.
Aplicarea acestor mãsuri, în corelare cu prioritãţile identificate, va fi de naturã a asigura transparenţa necesarã în domeniul alocãrii fondurilor publice şi încrederea în politicile guvernamentale


* *
*

Îndeplinirea obiectivelor strategice cuprinse în Programul de Guvernare al României pentru perioada 2005 - 2008, în PND şi în alte programe sectoriale, depinde hotãrâtor de sprijinul financiar pe care îl poate acorda statul român (autoritãţile publice centrale şi locale).
Politica ajutoarelor de stat pune în evidenţã prioritãţile naţionale de dezvoltare, vizând, în principal, creşterea competitivitãţii întreprinderilor, îmbunãtãţirea calitãţii mediului, diminuarea disparitãţilor de dezvoltare între regiunile ţãrii, în cadrul regiunilor şi între acestea şi regiunile dezvoltate ale Europei, în legãturã directã cu posibilitãţile de finanţare ale economiei româneşti şi de atragere a fondurilor post-aderare.
Operatorii economici pot fi stimulaţi de stat prin acordarea de sprijin financiar, mai ales, în scopul realizãrii de investiţii noi, precum şi al modernizãrii celor existente, în condiţii nediscriminatorii din punct de vedere al posibilitãţilor de acces la sursele de finanţare.
În condiţiile respectãrii stricte a legislaţiei în domeniul ajutorului de stat, efectele benefice pot fi considerate cã prevaleazã asupra distorsiunilor produse asupra pieţelor. În toate cazurile este necesarã respectarea regulilor de acordare a ajutoarelor de stat, cu prioritate faţã de alte reglementãri incidente.
De aceea, Politica în domeniul ajutoarelor de stat oferã transparenţa şi predictibilitatea necesare tuturor participanţilor la viaţa economicã şi socialã privind posibilitãţile de dezvoltare ale României, precum şi o imagine a oportunitãţilor de care pot beneficia investitorii, cetãţenii, instituţiile financiare etc.
Guvernul României va adopta, în perioada urmãtoare, un plan de acţiuni concrete pentru implementarea mãsurilor convenite prin prezentul document.
Politica în domeniul ajutorului de stat va putea fi revizuitã periodic, de regulã la trei ani, în funcţie de evoluţiile economice şi legislative pe plan intern şi european.
În anexa "Contextul european privind ajutorul de stat" este inclusã o prezentare detaliatã a politicii comunitare în domeniul ajutorului de stat şi, de asemenea, a tipurilor de ajutoare de stat în vigoare în Uniunea Europeanã la data de 31.01.2006. În cazul ajutorului regional, documentul prezintã noile reglementãri comunitare, ce vor intra în vigoare la data de 01.01.2007.


Anexa "Contextul european privind ajutorul de stat"


CONTEXTUL EUROPEAN PRIVIND AJUTORUL DE STAT

CAP. I
CONSIDERAŢII GENERALE

Atingerea obiectivelor diverselor politici economice este însoţitã adesea de mãsuri de sprijin financiar acordat firmelor de cãtre autoritãţi guvernamentale sau locale. Aceste mãsuri de sprijin financiar pot avea efecte de distorsionare a concurenţei pe piaţã, distorsionãri greu de cuantificat şi evaluat pe termen mediu şi lung.
În contextul globalizãrii pieţelor, efectele negative ale unor mãsuri de sprijin guvernamental asupra concurenţei depãşesc graniţele naţionale, ceea ce afecteazã comerţul dintre state. Din acest punct de vedere, analiza sprijinului financiar acordat firmelor de cãtre stat a fãcut obiectul multor analize la nivelul unor organizaţii internaţionale, cum sunt Organizaţia pentru Cooperare si Dezvoltare Economicã (OCDE) şi Organizaţia Mondialã a Comerţului (OMC). Aceste analize au evidenţiat faptul cã autoritãţile pot interveni pe piaţã în trei modalitãţi principale: prin interacţiuni de naturã financiarã (transferuri financiare cãtre anumite întreprinderi, investiţii, împrumuturi, achiziţii, vânzãri şi sarcini fiscale), prin reglementãri (politica de reglementare) şi prin furnizarea directã de bunuri şi servicii (infrastructurã şi alte bunuri publice).
Dintre aceste forme de intervenţie a statului, politica de reglementare şi politicile privind furnizarea de bunuri publice pot spori gradul general de bunãstare, cu condiţia ca acestea sã nu conducã la un tratament discriminatoriu pentru operatorii economici.
La rândul ei, asistenţa financiarã acordatã firmelor ar putea avea ca efect sporirea gradului general de bunãstare, dar în acelaşi timp ar putea distorsiona concurenţa, reducând, prin urmare, gradul general de bunãstare. În cazurile în care obiectivul asistenţei financiare conduce la distorsionarea concurenţei (cum este, de exemplu, cazul subvenţiile pentru export) sau atunci când aceastã asistenţã este acordatã firmelor mai puţin eficiente din punct de vedere economic sau care produc bunuri de calitate redusã (sprijinul acordat întreprinderilor aflate în declin economic), acordarea asistenţei financiare atrage dupã sine reducerea gradului general al bunãstãrii.
De asemenea, asistenţa financiarã din partea statului poate determina întreprinderile beneficiare sã practice strategia preţurilor de ruinare sau, în cazul unui sector economic cu efecte de reţea, sã câştige o poziţie avantajoasã încã din stadiile incipiente de dezvoltare, asigurându-şi, astfel, premisele creşterii, pe termen lung, a puterii de piaţã.
De aceea, controlul ajutorului de stat trebuie sã fie circumscris unui sistem complex de control privind calitatea intervenţiei statului în economie. Se recurge, în acest scop, la procesul de analizã a reglementãrilor, care urmãreşte dacã fiecare intervenţie are ue scop bine definit şi dacã au fost luate în calcul toate modalitãţile posibile de îndeplinire a respectivului scop, alternative ce trebuie evaluate corespunzãtor din punct de vedere al costurilor şi beneficiilor.
Implementarea acestor sisteme de control trebuie sã aibã în vedere piaţa geograficã afectatã şi, în consecinţã, nivelul autoritãţilor statului implicate. În cazul în care piaţa afectatã este localã, controlul ar trebui realizat de cãtre autoritãţi municipale sau regionale. Dacã piaţa afectatã este globalã (de exemplu piaţa construcţiilor navale sau agricultura), controlul ar trebui realizat de autoritãţi naţionale, care pot conveni cele mai eficiente forme de control prin negocieri în cadrul organizaţiilor internaţionale.
La nivelul Uniunii Europene, controlul ajutorului acordat de stat revine unui organism suprastatal, Comisia Europeanã, cãreia i-au fost conferite atribuţii prin care acesta devine eficient.

CAP. II
AJUTORUL DE STAT IN UNIUNEA EUROPEANÃ

2.1. Cadrul general al politicii în domeniul ajutorului de stat
Tratatul privind instituirea Comunitãţii Europene (denumit în continuare Tratatul), încã de la semnarea sa în 1957, impune statelor membre şi Comunitãţii ca, în realizarea obiectivelor de politicã economicã sã se conformeze principiului unei economii de piaţã deschise, în care concurenta este liberã.
De aceea, orice acte sau fapte care au ca scop sau care conduc la distorsionarea liberei concurenţe, putând avea ca rezultat funcţionarea necorespunzatoare a pieţei unice, crearea de dezechilibre sau de discontinuitãţi în raporturile intracomunitare, ceea ce se întâmplã şi în cazul acordãrii de ajutoare de stat, sunt interzise.
În practica europeanã, pentru a califica o mãsurã de sprijin ca reprezentând ajutor de stat, trebuie îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sã fie acordata de cãtre autoritãţi publice din resurse ale statului;
Numai avantajele acordate de autoritãţi publice (stat, autoritãţi judeţene sau locale), direct sau prin intermediul altor organisme publice sau private, reprezintã ajutoare de stat. Esenţialã este sursa ajutorului, care trebuie sã fie reprezentatã de resurse care sunt la dispoziţia autoritãţilor publice.
b) sã fie selectivã;
Aceasta presupune ca mãsurile de sprijin financiar sã favorizeze anumiţi operatori economici, zone sau activitãţi. Aceastã cerinţã distinge ajutoarele de stat de mãsurile generale de politicã economicã (ca de exemplu regimul taxelor şi al impozitelor), de care beneficiazã toate întreprinderile dintr-un anumit stat.
c) sã asigure un avantaj operatorilor economici;
Ajutorul de stat înseamnã întotdeauna favorizarea unei întreprinderi, unei zone sau unui sector de activitate.
d) sã distorsioneze sau sã ameninţe sã distorsioneze concurenţa sau comerţul între statele membre ale Uniunii Europene.
Potrivit art. 87 alin. (1) din Tratat, mãsurile de ajutor de stat care corespund criteriilor menţionate mai sus, sunt, în principiu, incompatibile cu piaţa comunã. Interzicerea acordãrii ajutoarelor de stat nu este, însã, nici absolutã, nici necondiţionatã.
Art. 87 alin. (2) şi art. 87 alin. (3) din Tratat precizeazã cazurile în care ajutorul de stat poate fi acceptat. Existenţa acestor exceptãri justificã, de asemenea, autorizarea mãsurilor de ajutor de stat de cãtre Comisia Europeanã, dupã cum este prevãzut în art. 88 al Tratatului. Acest din urmã articol precizeazã cã statele membre trebuie sã notifice Comisiei Europene orice intenţie de acordare de ajutor de stat înainte de punerea în aplicare a acesteia. Se atribuie, astfel, Comisiei Europene puterea sã decidã dacã mãsura propusã reprezintã sau nu ajutor de stat şi, acolo unde este cazul, sã impunã anumite condiţii pentru acordarea ajutorului de stat.
În aplicarea dispoziţiilor din Tratat, Comisia Europeanã a adoptat reglementãri specifice, în funcţie de scopul ajutorului, dimensiunea întreprinderii, sectorul în care se aplicã etc.
Astfel, potrivit art. 87 lit. (2) din Tratat, sunt compatibile cu piaţa comunã:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea sã fie acordate fãrã discriminare în funcţie de originea produselor;
b) ajutoarele destinate reparãrii pagubelor provocate de calamitãţi naturale sau de alte evenimente extraordinare;
Potrivit art. 87 lit. (3) din Tratat, pot fi considerate compatibile cu piaţa comunã:
a) ajutorul de stat care promoveazã dezvoltarea zonelor în care standardul de viaţã este anormal de scãzut sau în care existã probleme serioase privind ocuparea forţei de muncã;
b) ajutorul de stat destinat sã promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau sã remedieze perturbãri grave ale economiei unui stat membru;
c) ajutorul menit sã favorizeze dezvoltarea anumitor activitãţi economice sau a anumitor regiuni economice, atunci când un astfel de ajutor nu afecteazã comerţul într-o maniera contrarã interesului comun;
d) ajutoarele destinate sã promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc modificãri în ceea ce priveşte condiţiile de realizare a schimburilor comerciale şi ale concurenţei în Comunitatea Europeanã într-o manierã care sã contravinã interesului comun;
e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotãrãşte cu majoritate calificatã la propunerea Comisiei Europene.
Rezultã cã politica în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat prevaleazã asupra celorlalte domenii, deoarece funcţionarea pieţei unice este unul dintre obiectivele esenţiale ale politicilor comunitare, care au stat la baza Tratatului.
În calitate de stat membra al Uniunii Europene, România va putea acorda ajutoare de stat cu respectarea regulilor comunitare.
2.2. Strategia europeanã în domeniul ajutorului de stat
În cadrul Reuniunii la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern de la Lisabona din martie 2000, Uniunea Europeanã şi-a stabilit, ca obiectiv strategic, sã devinã, în perspectiva anului 2010, cea mai dinamicã şi mai competitivã economie din lume, bazatã pe cunoaştere şi capabilã sã susţinã creşterea economicã durabilã şi locuri de muncã mai multe şi mai bine plãtite, asigurând un grad mai mare de coeziune socialã.
Consiliul European din martie 2005 a solicitat statelor membre sã acţioneze, ca parte a unei politici de concurenţã active, pentru reducerea nivelului general al ajutoarelor de stat, astfel încât acesta sã se situeze la mai puţin de 1 % din PIB, fãrã a se devia de la scopul acestora, care constã, in principal, în corectarea eşecurilor pieţei.
S-a stabilit cã este necesarã o redirecţionare a ajutoarelor de stat cãtre anumite obiective orizontale, cum ar fi cercetarea, inovarea şi optimizarea capitalului uman. In cadrul acestor obiective, IMM-urile trebuie sã joace un rol determinant în asigurarea dezvoltãrii şi creãrii de locuri de muncã.
De asemenea, ajutorul de stat regional trebuie sã genereze creşterea volumului de investiţii şi sã asigure reducerea disparitãţilor între regiunile Uniunii Europene, conform obiectivelor stabilite la Lisabona.
Sinergia şi complementaritatea între programele comunitare şi programele de reformã ale statelor membre sunt foarte importante pentru succesul relansãrii Strategiei de la Lisabona.
Implementarea Strategiei de la Lisabona urmãreşte creşterea gradului de ocupare a forţei de muncã şi de întãrire a coeziunii regionale în cadrul Uniunii Europene. Aceasta se va realiza prin îmbunãtãţirea mecanismelor existente, precum şi prin introducerea unei noi metode, deschise, de coordonare la toate nivelurile pentru a se asigura o direcţionare strategicã coerentã şi o monitorizare efectiva a progreselor înregistrate. Astfel, se urmãreşte:
a) o mai bunã informare la nivel european;
b) constituirea unei zone europene privind cercetarea şi inovarea;
c) crearea unui mediu prielnic pentru înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor inovatoare, în special cele realizate de IMM-uri;
d) reforme economice care sã conducã la o piaţã internã complet operaţionalã;
e) integrarea şi eficientizarea pieţelor financiare;
f) coordonarea politicilor macro-economice: consolidarea fiscalã, creşterea sustenabilitãţii finanţelor publice;
g) alocarea de resurse adecvate pentru educaţia permanentã într-o societate bazatã pe cunoaştere;
h) locuri de muncã mai multe şi mai bine plãtite: dezvoltarea unei politici active de ocupare a forţei de muncã;
i) modernizarea sistemului de protecţie socialã;
j) sprijinirea incluziunii sociale;
k) mobilizarea resuselor necesare;
l) aplicarea efectivã, de cãtre statele membre, a legislaţiei deja adoptate la nivelul Uniunii Europene.
Ajutorul de stat trebuie sã fie evaluat pentru a fi identificate şi reduse cele mai distorsionante tipuri de ajutoare de stat (de exemplu ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare). Este important de menţionat cã monitorizarea şi controlul fondurilor alocate ca ajutor sunt componente esenţiale ale politicilor de ajutor de stat ale statelor membre şi a politicii comunitare de ajutor de stat.
Modernizarea, simplificarea şi clarificarea regulilor privind ajutorul de stat, pentru a le face mai eficiente, va însemna elaborarea de metode pentru accelerarea procedurilor şi întãrirea controlului "ex-post". Controlul şi monitorizarea ajutorului de stat se va realiza atât la nivel comunitar, dar şi la nivelul fiecãrui stat membru.
Este esenţial sã se dezvolte metodologii de analiza a impactului ajutorului de stat asupra pieţelor, concurenţei, competitivitãţii, resurselor umane şi obiectivelor de coeziune, ca şi asupra comerţului intra-comunitar şi sã se valorifice schimbul de experienţã între statele membre în ceea ce priveşte efortul de reducere şi reorientare a ajutorului de stat.
2.3. Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat 2005-2009
În luna iunie 2005, Comisia Europeanã a publicat, pentru consultare publicã, Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat 2005-2009 (în continuare Planul de acţiune). Documentul conţine principiile unei reforme în domeniul ajutorului de stat, care urmeazã a se desfãşura în urmãtorii ani.
Acesta conţine, în principal, modalitãţile prin care Comisia Europeanã intenţioneazã sã foloseascã prevederile Tratatului pentru a încuraja statele membre sã contribuie la succesul Strategiei de la Lisabona. El va fi utilizat, în special, pentru îmbunãtãţirea competitivitãţii industriei europene, asigurarea coeziunii economice şi sociale şi îmbunãtãţirea serviciilor publice.
De asemenea, Comisia Europeanã îşi propune sã simplifice şi sã reformeze regulile aplicabile în domeniul ajutorului de stat în vederea eficientizãrii procesului de notificare şi de decizie.
Pentru a face faţã noilor provocãri este necesarã modificarea atât în fond, cât şi proceduralã a regulilor privind ajutorul de stat.
Scopul Planului de acţiune constã în prezentarea unui pachet de reforme clare şi coerente, care se bazeazã pe urmãtoarele coordonate:
a) ajutor de stat mai puţin şi mai bine directionat;
b) o abordare economicã rafinatã;
c) proceduri mai eficiente, o mai bunã punere în aplicare, previzibilitate şi transparenţã accentuate;
d) responsabilitate partajatã între Comisia Europeanã şi statele membre;
Documentul comunitar subliniazã cã dezvoltarea economicã viitoare a Europei depinde de abilitatea sa de a crea şi de a promova sectoare care sã funcţioneze pe baza cercetãrii şi inovãrii, capabile sã concureze la nivel mondial.
De aceea, Comisia Europeanã a lansat deja în 2005 o consultare cu privire la ajutorul de stat pentru inovare. Cadrul legal privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare va fi modificat în 2006, pentru a veni în sprijinul obiectivelor stabilite la Lisabona. Scopul acestei revizuiri este sã se ţinã seama mai bine de prioritãţile politicii de cercetare şi dezvoltare a comunitãţii cum ar fi: promovarea cooperãrii transfrontaliere în domeniul cercetãrii, a parteneriatelor public-privat (PPP) în domeniul cercetãrii, a diseminãrii rezultatelor cercetãrii şi a proiectelor importante de cercetare de interes comun european.
De asemenea, se doreşte folosirea ajutorului de stat pentru încurajarea investiţiilor în capitalul uman. Comisia Europeanã intenţioneazã sã simplifice şi sã consolideze reglementãrile privind ajutorul de stat pentru instruirea şi ocuparea forţei de muncã în cadrul unui regulament general privind exceptãrile pe categorii.
Comisia Europeanã a subliniat importanţa notificãrii "ex-ante" a ajutoarelor de stat. Este esenţial ca statele membre sã nu mai acorde nici un ajutor de stat înainte de autorizarea acestuia de cãtre Comisia Europeanã.
Pe viitor, Comisia Europeanã se va concentra pe cazurile cu adevãrat relevante. Pentru ajutoarele care distorsioneazã în mai micã mãsurã concurenţa se intenţioneazã lãrgirea ariei de aplicare a exceptãrilor pe categorii. De asemenea, pragul ajutorului "de minimis" ar putea fi modificat în sensul creşterii acestuia de la 100.000 euro/3 ani, cât este în prezent, la 150.000 euro/3 ani.
Politica în domeniul ajutorului de stat poate contribui substanţial şi la reducerea disparitãţilor între regiunile europene, în vederea realizãrii creşterii economice şi a creãrii de locuri de muncã. De aceea, Comisia Europeanã a elaborat deja Liniile Directoare privind ajutorul de stat regional pentru perioada 2007-2013.
În acelaşi timp, se urmãreşte gãsirea celor mai bune modalitãţi pentru încurajarea dezvoltãrii durabile, urmãrindu-se garantarea unei internalizãri complete a costurilor, încurajarea eco-inovaţiei şi creşterea productivitãţii prin eco-eficientã.
Având în vedere faptul cã furnizarea serviciilor economice de interes general de o manierã eficientã şi la o calitate ridicatã constituie un element fundamental al bunãstãrii sociale europene, Comisia Europeanã îşi propune, în acest domeniu, sã consolideze interpretarea textelor legale, luînd în considerare şi evoluţiile jurispridenţiale recente.
Planul de acţiune se doreşte a constitui baza de pornire pentru punerea în practicã a reformelor privind ajutorul de stat, având ca punct de plecare viziunea globalã privind politica în domeniul ajutorului de stat stabilitã în cadrul Consiliului de la Lisabona din anul 2000.
Planul de acţiune presupune zece prioritãţi: analiza pieţelor interne, comerţ liber, regulamente îmbunãtãţite conform noilor condiţii de pe piaţã, îmbunãtãţirea infrastructurii europene, investiţii în cercetare-dezvoltare, inovaţie, crearea unei puternice baze pentru industrie, locuri de muncã mai multe şi mai bine plãtite, adaptabilitatea forţei de muncã şi, nu în ultimul rând, aptitudini şi o educaţie mai bunã la nivel comunitar.
Timpul pentru a pune în praticã întreaga strategie stabilitã în cadrul agendei de lucru este scurt: la sfârşitul anului 2006 majoritatea noilor reguli trebuie sã fie în vigoare şi puse în practicã de Comisia Europeanã şi de statele membre.
În concluzie, ajutorul de stat este necesar atunci când acţiunile forţelor implicate pe piaţã produc efecte negative cu caracter social sau creazã inegalitãţi regionale, acordarea acestuia fiind necesarã pentru o mai bunã funcţionare a pieţei.
2.4. Criteriile care stau la baza evaluãrii ajutoarelor de stat
În vederea eficientizãrii acordãrii de ajutoare de stat, Comisia Europeanã a dezvoltat o serie de criterii de evaluare, care sã conducã la protejarea interesului comunitar.
Corectarea eşecurilor pieţei
Un eşec al pieţei se produce atunci când piaţa nu genereazã singurã un rezultat eficient din punct de vedere economic şi social.
Un astfel de eşec poate fi determinat de:
a) externalitãţi: existã acolo unde actorii de pe piaţã nu iau în considerare toate consecinţele propriilor acţiuni ori ale altora în cadrul societãţii. Jucãtorii de pe piaţã nu plãtesc pentru întregul cost social al propriilor acţiuni (externalitãţi negative) cum ar fi în cazul poluãrii generate de activitãţi industriale. Operatorii economici pot fi incapabili sã absoarbã tot profitul generat de propriile acţiuni (externalitãţi pozitive), cum ar fi cele în domeniul cercetãrii şi inovaţiei.
b) bunuri publice: bunuri care sunt profitabile pentru societate şi de la utilizarea cãrora nu poate fi exclus nimeni, dar care nu sunt, în mod normal, determinate de piaţã; poate fi cazul apãrãrii naţionale sau anumite cazuri legate de domeniul radiodifuziunii publice etc;
c) informaţii imperfecte: acestea pot fi legate de costuri de tranzacţionare, costuri de agenţie care sunt în corelare cu rezultatele ineficiente ale pieţei;
d) probleme de coordonare: piaţa poate sã nu funcţioneze eficient atunci când se manifestã probleme de coordonare între actorii care activeazã pe aceasta;
e) puterea pieţei: alt motiv care poate face ca piaţa sã nu conducã la rezultate eficiente este existenţa "puterii de piaţã", respectiv a monopolului.
În cadrul procesului de autorizare a mãsurilor de ajutor de stat Comisia Europeanã va urmãri sã se asigure cã statele membre au luat în calcul şi celelalte instrumente de politicã economicã cu caracter general.
Efectul stimulator
Al doilea criteriu important pentru evaluarea şi autorizarea unui ajutor de stat, conform Strategiei de la Lisabona, este caracterul eficient al ajutorului de stat, astfel incât folosirea acestuia sã conducã la rezultatele scontate.
Ajutorul de stat poate schimba comportamentul beneficiarului, conducând la corectarea eşecurilor pieţei şi la obţinerea unui venit mai mare pentru acesta. Acest ajutor urmãreşte compensarea costurilor aferente riscului care induce un eşec al pieţei şi, astfel, sã se obţinã un plus de valoare aferentã investiţiei.
Proporţionalitatea
Proporţionalitatea înseamnã dimensionarea corectã a cuantumului ajutorului necesar pentru atingerea efectului scontat şi direcţionarea acestuia spre rezolvarea problemelor cu care se confruntã beneficiarul de ajutor de stat.
Adesea, piaţa însãşi este capabilã sã corecteze unele eşecuri. Pentru a fi acceptat ajutorul de stat trebuie sã fie limitat în timp sau diferenţiat în funcţie, de exemplu, de dimensiunile întreprinderii sau de regiunea în care acţioneazã întreprinderea.
Minimizarea distorsionãrii concurenţei
Nivelul de distorsionare a concurenţei depinde de:
a) aspectele procedurale privind acordarea ajutorului;
b) caracteristicile pieţei;
c) cuantumul şi tipul de instrument folosit pentru acordarea ajutorului de stat.
Descrierea mãsurilor de ajutor de stat trebuie sã conţinã efectele acordãrii acestuia (necesitatea şi efectul stimulator), precum şi o posibila distorsionare a concurenţei. Criteriile de alegere a beneficiarilor de ajutor de stat trebuie sã aibã în vedere o procedurã deschisã, transparentã şi nediscriminatorie pentru a limita distorsionarea concurenţei prin favorizarea unor operatori economici.
Nivelul de distorsionare a concurenţei este influenţat de caracteristicile beneficiarului de ajutor de stat şi de structura pieţei pe care opereazã acesta.
Cuantumul şi intensitatea ajutorului sunt, de asemenea, factori care pot evidenţia nivelul de distorsionare a concurentei.
Din punct de vedere al distorsionãrii concurenţei, ajutoarele pentru investiţii în infrastructurã pot oferi remedii mai bune pentru corectarea eşecurilor de piaţã, decât cele care subvenţioneazã operatorii economici.
Realizarea unei balanţe între elementele pozitive şi negative induse de acordarea ajutorului de stat
În final, deciziile de autorizare a ajutoarelor de stat presupun punerea în balanţã a efectelor pozitive faţã de cele negative. Ajutoarele de stat pot fi declarate compatibile doar dacã balanţa este înclinatã în partea pozitivã indicând astfel o bunã funcţionare a pieţei.
Numai dacã cele patru criterii menţionate sunt îndeplinite, se poate concluziona cã mãsurile de ajutor de stat acordate conduc la o mai bunã funcţionare a pieţei.

CAP. III
TIPURI DE AJUTOR DE STAT CARE POT FI CONSIDERATE COMPATIBILE CU REGULILE COMUNITARE*1)
-----------
*1) Acest capitol reprezintã o sintezã a reglementãrilor comunitare privind principalele tipuri de ajutor de stat, în vigoare în Uniunea Europeanã la 31 ianuarie 2006, cu excepţia ajutorului regional. Prezentarea are caracter informativ, simplificat. Singura bazã legalã privind regimului ajutorului de stat în Uniunea Europeanã o reprezintã reglementãrile comunitare, astfel cum sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene.

Ajutoarele de stat pot fi acordate prin diverse modalitãţi: subvenţii, anulãri de datorii sau preluarea pierderilor, exceptãri, reduceri sau amânãri de la plata taxelor şi impozitelor, renunţãri la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv prin acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale sau a unor garanţii preferenţiale etc.
Indiferent de forma sau modalitatea de acordare, principalele tipuri de ajutor de stat care pot fi considerate compatibile cu piaţa unicã, cu respectarea condiţiilor stabilite sunt, respectiv:
3.1. ajutorul regional;
3.2. ajutor pentru IMM-uri;
3.3. ajutor pentru cercetare-dezvoltare;
3.4. ajutor pentru protecţia mediului;
3.5. ajutor pentru ocuparea forţei de muncã;
3.6. ajutor pentru instruirea angajaţilor;
3.7. ajutor pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;
3.8. ajutor de stat sub forma capitalului de risc;
3.9. ajutor de stat implicat de prestarea serviciilor de interes economic general.
3.10. ajutor de stat "de minimis";
3.11. ajutoarele sectoriale.

3.1. Ajutorul regional
Baza legalã
Art. alin. (3), lit. a) şi c) din Tratat constituie baza pentru acceptarea mãsurilor de ajutor de stat orientate spre problemele regionale, respectiv:
- ajutorul pentru promovarea dezvoltãrii economice a zonelor unde standardul de viaţã este anormal de scãzut în raport cu media comunitarã sau unde rata şomajului este foarte mare;
- ajutorul pentru facilitarea dezvoltãrii anumitor activitãţi economice sau zone, unde ajutorul nu afecteazã în mod semnificativ comerţul între statele membre, contrar interesului comun.
Criteriile utilizate pentru evaluarea ajutorului regional se regãsesc în Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013*2), care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. C 54 din 04.03.2006.
-----------
*2) Acestea intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Toate caracteristicile privind ajutorul de stat regional prezentate aici se bazeazã pe aceastã reglementare.

Scop:
Ajutorul regional este destinat favorizãrii dezvoltãrii economice a anumitor regiuni ale Uniunii Europene. În scopul depãşirii handicapurilor regiunilor slab dezvoltate, ajutoarele regionale promoveazã coeziunea economicã, socialã şi teritorialã a statelor membre şi a Uniunii Europene în ansamblul sãu.
Aceastã particularitate geograficã diferenţiazã ajutoarele regionale de alte forme de ajutor, cu atât mai mult cu cât în regiunile slab dezvoltate sunt uneori necesare ajutoare de un nivel valoric superior, având în vedere dificultãţile specifice cu care acestea se confruntã.
Ajutoarele regionale naţionale vizeazã susţinerea dezvoltãrii anumitor regiuni, încurajând, in principal, investiţiile şi crearea de locuri de muncã.
Ca regulã generalã, ajutorul de stat regional poate fi acordat în orice sector de activitate.
Totuşi, nu se supun acestor linii directoare, mãsurile de sprijin financiar acordate în sectoarele: carbonifer, fibre sintetice, siderurgie (ajutorul de stat regional în siderurgie e considerat incompatibil), pescuit, producţia produselor agricole cuprinse în Anexa 1 a Tratatului. În plus, anumite sectoare, în prezent serviciile de transport şi construcţia de nave, sunt supuse unor reguli specifice care derogã, parţial sau total, de la prevederile liniilor directoare.
Concepte:
Regiuni eligibile pentru ajutoarele de stat regionale:
- regiunile în care PIB/locuitor mai mic de 75% din media Uniunii Europene [art. 87 alin. (3) lit. a) din Tratat].
- regiuni în care sunt identificate probleme socio-economice în baza indicatorilor naţionali, propuse de statele membre [art. 87 alin. (3) lit. c)].
- regiuni de tipul NUTS-II*3) cu o densitate a populaţiei situatã sub 8 locuitori/kmp sau regiuni geografice de tipul NUTS-III, cu o densitate a populaţiei situatã sub 12,5 locuitori/kmp.
----------
*3) NUTS reprezintã un sistem de clasificare teritorialã, instituit prin Regulamentul nr. 1059/2003, folosit de EUROSTAT pentru culegerea datelor statistice. La nivelul 2 (NUTS II) se regãsesc şi cele 8 regiuni de dezvoltare ale României.

Investiţie iniţialã reprezintã o investiţie în active corporale sau necorporale în scopul:
- creãrii unei noi afaceri;
- extinderii unei afaceri existente;
- diversificãrii producţiei, prin fabricarea de produse noi, în cadrul unei întreprinderi existente;
- realizãrii unei schimbãri fundamentale a procesului global de producţie de cãtre o întreprindere existentã.
Proiect mare de investiţii - investiţie iniţialã ale cãrei costuri eligibile depãşesc 50 de milioane de euro.

Costuri eligibile privind ajutorul de stat regional pentru investiţii:


 ┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │Costuri      │Ajutorul de stat pentru investiţii poate fi calculat fie ca     │
 │eligibile, în│procent din valoarea investiţiei, fie ca procent din costurile  │
 │cazul între- │salariale aferente locurilor de muncã generate de un proiect de │
 │prinderilor  │investiţie iniţialã                                             │
 │mari         │ - Investiţie iniţialã: investiţie în active corporale (teren,  │
 │             │clãdiri, echipament, etc.) şi investiţii în active necorporale  │
 │             │(licenţe, know-how) în limita a 50% din costurile totale eligi- │
 │             │bile ale proiectului                                            │
 │             │ - Costuri salariale: costurile salariale aferente locurilor de │
 │             │muncã generate de un proiect de investiţie iniţialã, pentru o   │
 │             │perioadã maximã de 2 ani.                                       │
 ├─────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Costuri      │ - Investiţie iniţialã: - investiţiile în active corporale      │
 │eligibile în │(teren, clãdiri, echipament, etc.) şi în active necorporale     │
 │cazul IMM    │(licenţe, know-how).                                            │
 │             │ - costurile premergãtoare investiţiei, concretizate în studii  │
 │             │şi consultanţã, legate de proiectul de investiţii, în procent de│
 │             󧓺% din costurile efective înregistrate.                        │
 │             │ - Costuri salariale: la fel ca în cazul întreprinderilor mari  │
 ├─────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Condiţii     │Active corporale                                                │
 │privind      │Activele achiziţionate trebuie sã fie noi, cu excepţia cazului  │
 │activele fixe│în care investiţia este realizatã într-o întreprindere preluatã │
 │             │şi a cazului în care beneficiarii ajutoarelor sunt IMM-uri.     │
 │             │În cazul achiziţionãrii de imobilizãri tangibile (cu excepţia   │
 │             │terenurilor şi clãdirilor) prin leasing, se acceptã doar cele   │
 │             │achiziţionate prin leasing financiar cu obligaţie de cumpãrare. │
 │             │Leasingul pentru terenuri şi clãdiri trebuie sã continue minim  │
 │             𗈙 ani dupã terminarea investiţiei (3 ani în cazul IMM-urilor).  │
 │             │Activele trebuie sã fie menţinute în regiunea eligibilã. Acestea│
 │             │nu pot fi transferate în alte regiuni.                          │
 │             │Active necorporale                                              │
 │             │ - sã fie utilizate exclusiv în întreprinderea care a primit    │
 │             │   ajutorul regional;                                           │
 │             │ - sã fie amortizabile;                                         │
 │             │ - sã fie achiziţionate de la terţi în condiţii de piaţã;       │
 │             │ - sã fie sã fie menţinute în regiunea eligibilã.               │
 ├─────────────┼────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────┬┤
 │Intensitatea │                │   Întreprinderi mari       │       IMM       ││
 │maximã*5)    │                ├─────────┬─────────┬────────┼────────┬────────┼┤
 │             │                │ Regiuni │ Regiuni │ Regiuni│ Întrep.│Întrep. ││
 │             │                │standard │ îndepãr-│ cu den-│  mici  │mijlocii││
 │             │                │         │  tate   │ sitate │        │        ││
 │             │                │         │         │redusã a│        │        ││
 │             │                │         │         │ popula-│        │        ││
 │             │                │         │         │ ţiei   │        │        ││
 │             ├────────────────┼─────────┼─────────┼────────┼────────┼────────┼┤
 │             │Regiuni 87 (3)  │         │         │        │        │        ││
 │             │(a)*)           │         │         │        │        │        ││
 │             │ - PIB/loc.     │   50%   │   70%   │   50%  │        │        ││
 │             │< 45% media UE  │         │         │        │  +20%  │  +10%  ││
 │             │ - PIB/loc.     │   40%   │   60%   │   40%  │        │        ││
 │             │< 60% media UE  │         │         │        │        │        ││
 │             │ - PIB/loc.     │   30%   │   50%   │   30%  │        │        ││
 │             │< 75% media UE  │         │         │        │        │        ││
 │             ├────────────────┼─────────┼─────────┼────────┼────────┼────────┼┤
 │             │Regiuni 87 (3)  │         │         │        │        │        ││
 │             │ - Standard     │   15%   │   25%   │   15%  │        │        ││
 │             │ - Prospere     │   10%   │   20%   │   15%  │        │        ││
 │             │   **)          │   20%   │   30%   │   20%  │        │        ││
 │             │ - Foste regiuni│         │         │        │        │        ││
 │             │statistice***   │         │         │        │        │        ││
 │             ├────────────────┴─────────┴─────────┴────────┴────────┴────────┼┘
 │             │ *) includ, pânã în 2010 şi regiunile afectate statistic       │
 │             │ **) regiuni cu un PIB/loc > media UE 25*6) şi rata şomajului <│
 │             │media UE 25                                                    │
 │             │ ***) regiuni care au beneficiat de statutul art. 87 alin.(3)  │
 │             │lit.(a) în baza efectului statistic pânã în 2010, iar din 2011 │
 │             │sunt încadrate în statutul art. 87 alin. (3) lit. (c)          │
 │            ┌┼──────────────────────────────┬────────────────────────────────┼┐
 │Intensitatea││Cheltuieli eligibile          │Intensitate maximã ajustatã     ││
 │pentru      ├┼──────────────────────────────┼────────────────────────────────┼┤
 │proiecte    ││Pânã la 50 mil. euro          �% din intensitatea maximã    ││
 │mari de     ││                              │a regiunii                      ││
 │investiţii  ├┼──────────────────────────────┼────────────────────────────────┼┤
 │            ││Pentru partea dintre 50 mil.  󧓺% din intensitatea maximã     ││
 │            ││euro şi 100 mil. euro         │a regiunii                      ││
 │            ├┼──────────────────────────────┼────────────────────────────────┼┤
 │            ││Peste 100 mil. euro           󧓪% din intensitatea maximã     ││
 │            ││                              │a regiunii                      ││
 │            └┼──────────────────────────────┴────────────────────────────────┴┤
 │Condiţii     │Investiţiile sau locurile de muncã înfiinţate trebuie menţinute │
 │speciale     │pe o perioadã de 5 ani (3 ani în cazul IMM-urilor) de la data   │
 │             │finalizãrii investiţiei                                         │
 ├─────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Regula       │Intensitãţile maxime se aplicã ajutorului de stat cumulat:      │
 │de cumul     │ - atunci când ajutorul este acordat în cadrul mai multor scheme│
 │             │ regionale, sau în combinaţie cu ajutor de stat ad hoc;         │
 │             │ - atunci când ajutorul este acordat din surse locale,regionale,│
 │             │ naţionale sau comunitare                                       │
 │             │În cazul în care ajutorul calculat pe baza costurilor investi-  │
 │             │ţiilor în bunuri corporale sau necorporale este combinat cu un  │
 │             │ajutor calculat pe baza costurilor salariate, trebuie sã fie    │
 │             │respectat plafonul intensitãţii stabilit pentru regiunea        │
 │             │respectivã.                                                     │
 │             │În cazul în care costurile eligibile pentru ajutoare regionale  │
 │             │sunt total sau partial eligibile pentru ajutoare în alte        │
 │             │scopuri, partea comunã trebuie sã respecte plafonul cel mai     │
 │             │favorabil care rezultã din regulile aplicabile.                 │
 │             │În cazul în care statul membru prevede cã ajutoarele de stat din│
 │             │cadrul unei scheme pot fi cumulate cu cele din cadrul altor     │
 │             │scheme, trebuie sã se specifice, pentru fiecare schemã, metoda  │
 │             │prin care se va asigura respectarea condiţiilor enunţate mai sus│
 │             │Ajutoarele regionale pentru investiţii nu se pot cumula cu      │
 │             │ajutoarele de minimis privind aceleaşi costuri eligibile pentru │
 │             │a se sustrage intensitãţilor maxime ale ajutorului, stabilite   │
 │             │prin liniile directoare.                                        │
 └─────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘



---------
*5) Intensitatea bruta indicã procentul reprezentat de valoarea ajutorului de stat în totalul costurilor eligibile ale proiectului, ambele valori actualizate la data notificãrii cãtre Comisia Europeanã sau, dacã ajutorul de stat nu face obiectul notificãrii, la data acordãrii ajutorului de stat.
*6) PIB mediu al UE calculat pe baza datelor statistice aferente celor 25 de state membre ale UE, Media UE 15 reprezintã PIB mediu al UE calculat pe baza datelor statistice aferente celor 15 state membre ale UE înainte de includerea celor 10 noi state, în anul 2004.

Ajutor de stat pentru întreprinderi mici nou-înfiinţate (pentru start-up)


 ┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │Condiţii     │ Se adreseazã exclusiv întreprinderilor mici                    │
 │generale     │ Sã fie limitat în timp şi redus progresiv                      │
 ├─────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Valoarea     │Regiuni 87(3)(a) - 2 milioane curo/întreprindere                │
 │maximã       │Regiuni 87(3)(c) - 1 milion euro/întreprindere                  │
 │             │Sumele anuale acordate fiecãrei întreprinderi nu pot depãşi     │
 │             󧓩% din valorile maxime.                                        │
 ├─────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Costuri      │  - dobânzi pentru finanţãri de la terţi şi o ratã a            │
 │eligibile    │  dividendelor pentru, capitalul propriu, nu mai mare decât rata│
 │             │  de referinţã;                                                 │
 │             │  - chirii pentru echipament şi clãdiri de producţie            │
 │             │  - apã, energie, încãlzire, taxe (excl. TVA şi taxa pe profit) │
 │             │  - amortizare, tarife de leasing, salarii (inclusiv contribuţii│
 │             │  sociale)                                                      │
 ├─────────────┼─────────────┬────────────────────────┬───────────────────────┬─┤
 │Intensitatea │             │                        │  Intensitate maximã   │ │
 │maximã       │             │                        ├───────────┬───────────┤ │
 │             │             │                        │ Primii 3  │Urmãtorii  │ │
 │             │             │                        │ani de la  │ 2 ani     │ │
 │             │             │                        │înfiinţare │           │ │
 │             ├─────────────┼────────────────────────┼───────────┼───────────┼─┤
 │             │Rate         │Regiuni 87 (3) (a)      │           │           │ │
 │             │standard     │- PIB/loc. < 60% media  │    40%    │    30%    │ │
 │             │             │UE 25*)                 │           │           │ │
 │             │             │- PIB/loc. > 60% media  │    35%    │    25%    │ │
 │             │             │UE 25                   │           │           │ │
 │             │             │Regiuni 87 (3)(c)       │    25%    │    15%    │ │
 │             ├─────────────┴────────────────────────┴───────────┴───────────┘ │
 │             │*) Aceleaşi intensitãţi se aplicã şi în regiunile cu densitate  │
 │             │sub 12,5 locuitori/kmp şi în insule sau alte comunitãţi izolate │
 │             │cu o populaţie sub 5.000 locuitori                              │
 └─────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘



3.2. Ajutorul de stat pentru IMM-uri
Baza legalã:
Regulamentul Comisiei Europene nr. 70 din 2001 privind aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 10 din 31.01.2001, cu modificãrile ulterioare.
Scopul reglementãrii:
Încurajarea dezvoltãrii IMM-urilor, deoarece acestea joacã un rol determinant în crearea de locuri de muncã şi reprezintã, în sens larg, un factor de stabilitate socialã şi de creştere economicã. Dezvoltarea acestei categorii de întreprinderi poate sã fie totuşi limitatã de imperfecţiunile pieţei şi, de aceea, în anumite situaţii, bine definite, se poate interveni cu mãsuri de natura ajutorului de stat.
Concepte:
IMM sunt acele întreprinderi care au mai puţin de 250 de angajaţi şi care au fie o cifrã de afaceri anualã care nu depãşeşte 50 milioane euro, fie un rezultat anual al bilanţului contabil care nu depãşeşte 43 milioane euro.
Întreprindere micã este întreprinderea care are mai puţin de 50 de angajaţi şi a cãrei cifrã de afaceri anualã sau rezultatul anual al bilanţului contabil nu depãşeşte 10 milioane euro.
Microîntreprinderea este întreprinderea care are mai puţin de 10 angajaţi şi a cãrei cifrã de afaceri anualã sau rezultatul anual al bilanţului contabil nu depãşeşte 2 milioane euro.
Domeniu de aplicare:
Intrã în domeniul de aplicare al acestor reguli, numai IMM, astfel cum sunt definite mai sus, care îndeplinesc şi criteriul independenţei. Prin urmare, majoritatea întreprinderilor controlate de stat nu pot fi, în general, considerate IMM.
Excepţii:
Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM nu se aplicã:
- în sectoarele unde existã reglementãri specifice (cum este sectorul construcţiei de nave);
- în agriculturã, piscicultura şi acvacultura;
- în sectorul extracţiei de cãrbune;
- în cazul ajutorului de stat legat de activitatea de export, mai precis ajutorul de stat legat direct de cantitatea exportatã, de înfiinţarea şi funcţionarea unei reţele de distribuţie sau a altor cheltuieli curente legate de activitatea de export.

Categorii de ajutoare de stat ce pot fi acordate întreprinderilor mici şi mijlocii:


 ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │                    Intensitatea brutã a ajutorului                          │
 ├───────────────────────────────────┬────────────┬────────────────────────────┤
 │                                   │            │Regiuni eligibile pentru    │
 │                                   │  Regiuni   │ajutorul regional conform   │
 │                                   │ neasistate │Art. 87 alin. (3) lit.(a)   │
 │                                   │            │şi (c)                      │
 ├─────────────────┬─────────────────┼────────────┼────────────────────────────┤
 │                 │Întreprinderi    │  15,0%     │Plafon ajutor regional*7) + │
 │Ajutor pentru    │mici:            │            │bonus (conform hãrţii       │
 │investiţii       │Întreprinderi    │  7,5%      │regionale aprobate de       │
 │                 │                 │            │Comisie)                    │
 ├─────────────────┼─────────────────┴────────────┴────────────────────────────┤
 │                 │pânã la 50% din costuri                                    │
 │                 ├───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Ajutor pentru    │Ajutorul poate fi acordat pentru activitãţi de consultantã │
 │servicii de      │si alte servicii (dacã aceste servicii nu constituie o     │
 │consultantã      │activitatea permanentã sau periodicã şi dacã nu sunt legate│
 │                 │de cheltuielile obişnuite de funcţionare a întreprinderii) │
 │                 │şi pentru prima participare la târguri şi expoziţii        │
 ├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │                 │- pentru cercetare fundamentalã: 100%;                     │
 │                 │- pentru cercetare aplicativã: 60% (75%, în condiţii       │
 │Ajutor pentru    │speciale)                                                  │
 │cercetare-       │- pentru dezvoltare pre-competitivã: 35% (50%, în condiţii │
 │                 │speciale)                                                  │
 │dezvoltare       ├───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │                 │În anumite condiţii, valoarea ajutorului poate creşte cu   │
 │                 󧓒%, putând include, printre altfel, costuri de personal şi│
 │                 │cheltuieli cu materiale şi instrumente de cercetare.       │
 ├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │                 │ 75%                                                       │
 │                 ├───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Ajutor pentru    │Ajutorul poate acoperi costurile realizãrii de studii      │
 │studii tehnice   │de fezabiltate premergãtoare cercetãrii aplicative şi      │
 │de fezabilitate  │activitãţilor de dezvoltare pre-competitivã.               │
 ├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │                 │Se aplicã plafoanele de intensitate admisibile pentru      │
 │Ajutor pentru    │activitatea de cercetare-dezvoltare care ar fi condus la   │
 │acoperirea       │obţinerea drepturilor de proprietate intelectuala în cauzã.│
 │costurilor de    ├───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │obţinere a       │Ajutorul poate acoperi costurile legate de obţinerea/      │
 │brevetelor       │validarea brevetelor şi a altor drepturi de  proprietate   │
 │                 │intelectualã.                                              │
 └─────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────┘



---------
*7) Intensitatea maximã a ajutorului de stat pentru investiţii aplicabilã regiunii

Regulile aplicabile IMM includ şi exceptarea de la obligaţia obţinerii autorizãrii din partea Comisiei Europene înainte de acordarea efectivã a ajutorului.
Totuşi, ajutoarele de stat nu sunt exceptate de la obligaţia de notificare şi autorizare, atunci când:
- costurile totale eligibile depãşesc 25.000.000 euro, în cazul ajutorului pentru investiţii, servicii de consultanţã, cercetare şi dezvoltare, studii tehnice de fezabilitate şi costuri ale brevetelor;
- ajutorul de stat depãşeşte 15.100.000 euro, în cazul ajutorului pentru investiţii şi servicii de consultanţã; ajutorului pentru cercetare şi dezvoltare, studii tehnice de fezabilitate şi costuri ale brevetelor;
- totalul costurilor eligibile depãşeşte 40.000.000 euro, iar ajutorul de stat depãşeşte 10.000.000 euro, în cazul proiectelor Eureka.
Regulile comunitare în aceastã materie vor fi modificate în cursul anului 2006, în conformitate cu Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2005-2009.

3.3. Ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare
Baza legalã:
Acest tip de ajutor poate fi acordat conform "Instrucţiunilor privind ajutor de stat pentru cercetare şi dezvoltare" (Jurnal Oficial nr. C 45/17.02.1996), cu modificãrile ulterioare.
Justificare:
Având în vedere importanţa cercetãrii şi a dezvoltãrii pentru relansare şi creştere economicã, precum şi pentru crearea de noi locuri de muncã, Uniunea Europeanã încurajeazã susţinerea acestor activitãţi.
Domeniul de aplicare:
Aceste instrucţiuni se aplicã mãsurilor de sprijin acordate de autoritãţii pentru activitãţile de cercetare-dezvoltare.
Instrucţiunile din 1996, cu modificãrile ulterioare, nu se aplicã finanţãrilor publice acordate instituţiilor de învãţãmânt superior sau de cercetare, fãrã scop lucrativ, dacã:
- rezultatele sunt puse la dispoziţia întreprinderilor, în mod nediscriminatoriu;
- studiile sunt efectuate în folosul sau în colaborare cu întreprinderile, cu condiţia ca instituţiile nelucrative sau întreprinderile care desfãşoarã cercetarea sã fie plãtite pentru aceasta, în plus, rezultatele trebuie sã fie publicate.
Condiţiile de acordare:
Pot fi acordate ajutoare de stat pentru urmãtoarele tipuri de activitãţi:
- cercetare fundamentalã: activitate orientatã spre dobândirea de cunoştinţe ştiinţifice noi, precum şi spre formularea şi verificarea de noi ipoteze şi teorii, fãrã a avea însã scop industrial sau comercial;
- cercetare aplicativã: activitate orientatã spre lãrgirea cunoştinţelor, cu scopul de a le utiliza pentru dezvoltarea de noi produse, procese sau servicii ori pentru a îmbunãtãţi semnificativ produsele, procesele sau serviciile existente;
- dezvoltare precompetitivã: activitate orientatã spre transformarea rezultatelor cercetãrii aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru produse, procese ori servicii noi, modificate sau îmbunãtãţite (incluzând şi fabricarea prototipului iniţial, care nu poate fi utilizat în scopuri comerciale).
Prin masurile de ajutor de stat sunt finanţate numai urmãtoarele categorii de costuri, considerate eligibile, respectiv:
- costurile de personal angajat exclusiv pentru activitatea de cercetare;
- costurile instrumentelor, echipamentelor, terenurilor şi incintelor utilizate exclusiv şi în mod continuu pentru activitãţi de cercetare;
- costurile aferente consultanţei şi serviciilor echivalente utilizate exclusiv în activitatea de cercetare;
- cheltuieli de regie suplimentare angajate direct ca rezultat al activitãţii de cercetare;
- alte cheltuieli de operare, cum ar fi costurile legate de materiale, aprovizionãri şi alte produse similare, angajate direct ca rezultat al activitãţii de cercetare.
Intensitatea ajutorului de stat pentru cercetare dezvoltare, în funcţie de tipul de activitate desfãşuratã, este prezentatã în tabelul de mai jos:


 ┌────────────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
 │   Activitãţi cercetare dezvoltare  │    Intensitate maximã a      │
 │                                    │     ajutorului de stat       │
 ├────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ Cercetare fundamentalã             │           100%               │
 ├────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ Cercetare aplicativã               │            50%               │
 ├────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
 │ Dezvoltare precompetitivâ          │            25%               │
 └────────────────────────────────────┴──────────────────────────────┘



Aceste plafoane ale intensitãţii pot fi majorate cu urmãtoarele bonusuri:


     ● IMM-uri                                     +10%;
     ● Regiuni asistate                            +10% sau+5%;
     ● Proiect legat de un program comunitar       +15%;
       cadru de cercetare şi dezvoltare
     ● Proiecte care implicã cooperare             +10%.
       transfrontalierã


Cumularea intensitãţilor permise cu bonusurile menţionate anterior nu poate depãşi o intensitate brutã maximã de 75% pentru activitatea de cercetare aplicativã şi de 50% pentru activitãţile de dezvoltare precompetitivã.
Instrucţiunile comunitare vor fi modificate în conformitate cu Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2005-2009, în cursul anului 2006, în principal pentru adãugarea noilor reguli privind sprijinirea inovãrii.

3.4. Ajutorul de stat pentru protecţia mediului
Baza legalã:
Instrucţiunile privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului (Jurnalul Oficial nr. C 37 din 03.02.2001):
Concepte
- principiul "poluatorul plãteşte", potrivit cãruia costurile mãsurilor de protecţie a mediului trebuie sã fie suportate de cãtre poluator;
- principiul internalizãrii costurilor, potrivit cãruia toate costurile legate de protecţia mediului trebuie sã fie incluse în costurile de producţie ale operatorului economic.
Domeniul de aplicare
Se aplicã ajutorului de stat pentru acţiunile destinate reparãrii sau prevenirii prejudiciilor aduse mediului sau resurselor naturale sau pentru încurajarea utilizãrii eficiente a resurselor.
Acestea nu se aplicã:
- ajutorului pentru cercetare dezvoltare sau instruire în domeniul mediului (se aplicã reglementãrile cadru pentru cercetare dezvoltare sau pentru instruire).
- în agriculturã (se aplicã reglementãrile comunitare specifice privind ajutorul de stat în sectorul agricol).
Ajutorul de stat pentru protecţia mediului poate fi acordat pentru realizarea de investiţii sau consultanţã menite sã reducã poluarea generatã de instalaţiile lor, pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate, reamplasarea operatorilor economici, precum şi pentru operare, în vederea atingerii unor niveluri de protecţie a mediului superioare celor prevãzute de standardele europene.
A. Ajutorul pentru investiţii şl servicii de consultanţã
Ajutorul pentru investiţii poate fi de tipul:
a. Ajutor de stat pentru investiţii necesare adaptãrii la noile standarde comunitare de mediu sau pentru depãşirea acestor standarde
- adaptarea la standardele obligatorii de mediu - acest tip de ajutor este permis doar pentru IMM-uri, pentru o perioada de 3 ani de la adoptarea noilor standarde; costurile eligibile includ costurile investiţiilor suplimentare necesare atingerii nivelului de protecţie a mediului prevãzut de standardele respective;
- depãşirea standardelor obligatorii (sau investiţii în absenţa unor standarde de mediu)- în acest caz costurile eligibile constau în costurile suplimentare cu investiţia necesarã atingerii nivelului de protecţie a mediului superior celui prevãzut de normele existente. Dacã nu existã nici un fel de standarde, costurile eligibile constau în costurile cu investiţia necesarã atingerii unui nivel de protecţie a mediului superior celui pe care operatorul economic respectiv l-ar atinge în lipsa ajutorului pentru protecţia mediului;
b. Ajutor de stat pentru investiţii în economisirea de energie, în surse regenerabile de energie şi în instalaţii de producere combinatã a energiei electrice şi termice
- în cazul investiţiilor pentru promovarea resurselor regenerabile, costurile eligibile sunt costurile suplimentare suportate de operatorul economic comparativ cu o instalaţie de energie convenţionalã care are aceeaşi capacitate;
- investiţiile în producerea combinatã de energie electricã şi termicã pot fi eligibile dacã se demonstreazã cã mãsurile sunt benefice din punctul de vedere al protecţiei mediului, pentru cã randamentul conversiei este deosebit de ridicat, ori pentru cã mãsurile permit reducerea consumului de energie, ori pentru cã procesul de producţie este mai puţin dãunãtor pentru mediu.
c. Ajutor pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate
Dacã persoanele responsabile pentru poluare nu pot fi identificate sau dacã acestea nu pot susţine costurile, persoana responsabilã cu reabilitarea terenului poate primi ajutor de stat.
Costurile eligibile sunt egale cu costurile lucrãrilor de reabilitare, mai puţin creşterea valorii terenului.
d. Ajutor pentru reamplasarea operatorilor economici
Ca regulã generalã, reamplasarea operatorilor economici nu este o problemã de protecţia mediului. Acordarea de ajutor de stat pentru protecţia mediului, poate fi totuşi justificatã, dacã, de exemplu, o întreprindere situatã în mediul urban, realizeazã o activitate consideratã, conform reglementãrilor de mediu, ca reprezentând o poluare importantã şi dacã relocarea este dispusã printr-o decizie administrativã ori juridicã. În plus, întreprinderea care realizeazã relocarea este obligat sã aplice cele mai stricte standarde de mediu aplicabile în noua locaţie. Costurile eligibile se limiteazã la costurile nete ale reamplasãrii.
e. Ajutor pentru servicii de consultanţã
Ajutorul pentru servicii de consultanţã se acordã în condiţiile reglementãrilor privind ajutorul de stat pentru IMM-uri.
Intensitatea maximã a ajutorului pentru investiţii în protecţia mediului:


 ┌──────────────────────────────┬────────────────────┬──────────────────────────┐
 │Intensitãţi maxime ale        │In afara regiunilor │ În cadrul regiunilor     │
 │ajutorului ca procent din     │     asistate       │     asistate             │
 │costurile eligibile           │(intensitate brutã) │ (intensitate brutã)      │
 ├──────────────────────────────┼────────────────────┼──────────────────────────┤
 │                              │                    │                          │
 │a) investiţii pentru adaptarea│ 15%                │ 15%                      │
 │la standardele comunitare     │                    │                          │
 │obligatorii (numai pentru IMM)│                    │                          │
 ├──────────────────────────────┼────────────────────┼──────────────────────────┤
 │b) investiţii pentru depãşirea│ 30%                │ 40% sau plafonul         │
 │standardelor obligatorii şi   │                    │ajutorului                │
 │ajutor pentru reamplasarea    │                    │regional+10%              │
 │operatorilor economici        │                    │                          │
 ├──────────────────────────────┼────────────────────┼──────────────────────────┤
 │c) investiţii pentru economi- │ 40%                │ 40% sau plafonul         │
 │sirea de energie şi pentru    │                    │ajutorului                │
 │producerea de energie         │                    │regional+10%              │
 │combinatã                     │                    │                          │
 ├──────────────────────────────┼────────────────────┼──────────────────────────┤
 │d) investiţii în surse        │ 40%                │ 40% sau plafonul         │
 │regenerabile de energie *)    │                    │ajutorului                │
 │                              │                    │regional+10%              │
 ├──────────────────────────────┼────────────────────┴──────────────────────────┤
 │e) reabilitarea amplasamen-   │ 100% din costurile eligibile +15% din         │
 │telor industriale poluate     │ costurile lucrãrii                            │
 ├──────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┤
 │*) acolo unde este necesar, intensitatea ajutorului poate fi de pânã la 100%  │
 │din costurile eligibile. În cazurile menţionate la literele b), c), d), pentru│
 │investiţiile efectuate de IMM-uri, intensitãţile brute ale ajutorului pot     │
 │creşte cu încã 10%.                                                           │
 │Bonusurile pentru regiunile asistate şi pentru IMM-uri pot fi combinate, dar  │
 │rata maximã a intensitãţii ajutorului nu trebuie sã depãşeascã 100% din       │
 │costurile eligibile.                                                          │
 │Toate intensitãţile ajutoarelor sunt exprimate în echivalent subvenţie        │
 │brutã*8)                                                                      │
 └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


----------
*8) Echivalent subvenţie brutã reprezintã valoarea ajutorului de stat actualizatã la momentul notificãrii cãtre Comisia Europeanã sau la momentul acordãrii ajutorului de stat. Calculul echivalentului subvenţie brutã este necesar atunci când ajutorul de stat se acordã în mai multe tranşe, atunci când ajutorul de stat constã în facilitãţi fiscale aplicabile în mai multe momente în timp, etc.

B. Ajutor pentru operare
Ajutorul pentru operare poate fi acordat sub forma unor fonduri nerambursabile, credite cu dobândã preferenţiala, garanţii etc. Statele membre pot sã acorde ajutoare de operare în cazul în care se dovedeşte cã acestea aduc o contribuţie semnificativã la protecţia mediului.
Pot fi autorizate urmãtoarele tipuri de ajutoare de stat:
a) ajutor de operare în favoarea gestionãrii deşeurior şi economisirii de energie, care trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
- este absolut necesar;
- este limitat la compensarea costurilor de producţie suplimentare;
- este temporar şi, ca regulã generalã, degresiv;
- operatorii economici trebuie, în mod normal, sã suporte costurile tratãrii deşeurilor industriale, conform principiului "poluatorul plãteşte".
Operatorii economici care primesc ajutor de operare în vederea tratãrii deşeurilor industriale şi neindustriale trebuie sã finanţeze serviciul în cauzã proporţional cu cantitatea de deşeuri pe care o produc şi/sau cu costul tratãrii.
b) ajutor de operare acordat sub forma reducerii taxelor sau a exceptãrii de la plata acestora, din considerente de protecţia mediului, trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
- ajutorul trebuie sã aibã un efect pozitiv apreciabil din punctul de vedere al protecţiei mediului;
- efectele reducerii taxei sunt proporţionale cu creşterea costurilor generate de modificarea condiţiilor economice.
c) ajutor de operare în favoarea producţiei de energie regenerabilã
Scopul ajutorului de stat de operare în favoarea producţiei de energie regenerabilã este compensarea diferenţei dintre costurile de producţie a energiei regenerabile şi preţul pieţei la respectiva formã de energie; orice ajutor de operare poate fi în acest caz acordat numai pentru amortizarea instalaţiei. Producţia suplimentarã de energie a instalaţiei nu poate beneficia de nici un fel de sprijin.
Se poate acorda sprijin pentru energia regenerabilã prin utilizarea mecanismelor de piaţã cum ar fi certificatele ecologice sau licitaţiile. Aceste sisteme permit tuturor producãtorilor de energie regenerabilã sã beneficieze indirect de o cerere garantatã pentru energia pe care o produc, la un preţ superior preţului de piaţã al energiei convenţionale. Preţul acestor certificate ecologice nu este fixat dinainte, ci depinde de raportul dintre cerere şi ofertã.
Ajutoarele de operare pot fi acordate pentru instalaţii noi care produc energie regenerabilã, calculul valorii acestora facându-se pe baza costurilor externe care sunt evitate.
d) ajutor de operare pentru producerea combinatã de energie electricã şi termicã
Acest ajutor poate fi acordat operatorilor economici care distribuie energie electricã şi termicã publicului larg, în cazul în care costurile de producere a energiei electrice sau termice depãşesc preţul pieţei. Caracterul indispensabil al ajutorului va fi stabilit luând în considerare costurile şi veniturile rezultate ca urmare a producerii şi comercializãrii de energie electricã şi termicã.
Intensitatea maxima:
Toate ajutoarele de operare de acest fel se acordã, de regulã, pe o duratã limitatã la cinci ani. Dacã ajutorul este "degresiv", intensitatea poate ajunge pânã la 100% din costurile suplimentare în primul an, dar trebuie sã descreascã liniar, pentru a atinge rata zero pânã la sfârşitul celui de al cincilea an. Dacã ajutorul este "nedegresiv", intensitatea nu trebuie sã depãşeascã 50% din costurile eligibile.
Potrivit Planului de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat 2005-2009, reglementarea privind mãsurile de sprijin acordate pentru protecţia mediului urmeazã sã fie modificatã în cursul anului 2006.

3.5. Ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncã
Baza legala:
Regulamentul Comisiei Europene nr. 2204/2002 (Jurnalul Oficial nr, L 337 din 13.12.2002).
Domeniu de aplicare:
Ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncã se acordã operatorilor economici ce activeazã în orice sector, cu excepţia industriei carbonifere, a construcţiilor de nave şi în sectorul transporturilor.
Acesta trebuie sã fie acordat în baza unor scheme care au caracter selectiv (se limiteazã la anumite regiuni sau sectoare).
Ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncã poate fi acordat pentru crearea de noi locuri de muncã, pentru angajarea de persoane defavorizate sau cu handicap, precum şi pentru acoperirea costurilor suplimentare pentru încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap.
Concepte:
Persoanã defavorizatã: orice persoanã care aparţine unei categorii ce se confruntã cu dificultãţi de intrare pe piaţa muncii, respectiv orice persoanã care îndeplineşte una din urmãtoarele condiţii:
- nu a împlinit vârsta de 25 de ani sau a terminat de maxim 2 ani studiile şi nu a fost încã angajatã într-o activitate remuneratã regulat;
- se deplaseazã în Uniunea Europeanã cu scopul de a-şi gãsi un loc de muncã;
- aparţine unei minoritãţi etnice dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi are nevoie sã-şi dezvolte cunoştinţele lingvistice, formarea profesionalã sau experienţa profesionalã pentru a-i creşte şansele de a obţine un loc de muncã stabil;
- doreşte sã intre pe piaţa muncii şi nu a lucrat sau nu a frecventat nici o formã de învãţãmânt pe o perioadã de cel puţin 2 ani, în special o persoanã care a încetat lucrul din motive familiale;
- un adult care creşte singur unul sau mai mulţi copii;
- nu a frecventat o formã de învãţãmânt secundar ori echivalentul acesteia şi nu are un loc de muncã sau care este pe punctul de a-şi pierde locul de muncã;
- are o vârstã de peste 50 de ani, nu are un loc de muncã sau este pe punctul de a-şi pierde locul de muncã;
- nu a fost angajatã pe o perioadã îndelungatã, respectiv nu a avut un loc de muncã timp de 12 luni din ultimele 16 luni sau de 6 luni din ultimele 8 luni, în cazul persoanelor sub 25 de ani;
- îndeplineşte condiţiile prevãzute de legea naţionalã pentru a se considera cã a fost sau cã este toxicomanã;
- nu a obţinut un loc de muncã permanent de la începerea executãrii unei pedepse privative de libertate sau a altei mãsuri penale;
- orice femeie dintr-o regiune NUTS II în care rata medie a şomajului a depãşit 100% din media comunitãţii pe o perioadã de cel puţin 2 ani calendaristici sau unde rata şomajului în rândul femeilor a depãşit 150% din rata şomajului în rândul bãrbaţilor, în regiunea respectivã, pe o perioadã de cel puţin 2 ani din ultimii 3 ani calendaristici.
Persoanã cu handicap: orice persoanã definitã astfel de legislaţia naţionalã sau care suferã de un handicap serios fizic, mintal sau psihologic.
Angajare protejatã: orice angajare într-o unitate în care cel puţin 50% din numãrul angajaţilor sunt persoane cu handicap, care nu sunt apte sã munceascã pe piaţa liberã a muncii.
Condiţii:
I. Crearea de locuri de muncã:
Costurile eligibile corespund costurilor salariale aferente locurilor de muncã create, pentru o perioada de 2 ani, în urmãtoarele condiţii:
a) locurile de muncã create trebuie sã reprezinte o creştere netã a numãrului de angajaţi atât în unitatea respectivã, cât şi în întreprinderea în cauzã, prin raportare la media ultimelor 12 luni;
b) locurile de munca create sunt menţinute pe o perioadã de cel puţin 3 ani (2 ani în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii);
c) angajaţii care beneficiazã de aceste locuri de muncã trebuie sã nu fi avut niciodatã un loc de muncã, l-au pierdut sau sunt pe cale sã îl piardã.
Beneficiarul trebuie sã contribuie cu cel puţin 25% la finanţarea acestora şi locurile de muncã sunt menţinute în cadrul regiunii.
II. Angajarea de persoane defavorizate sau cu handicap:
Intensitatea brutã a ajutorului, calculatã ca procentaj din costurile salariale pe o perioadã de un an de la angajare, nu trebuie sã depãşeascã 50% în cazul persoanelor defavorizate şi 60% în cazul persoanelor cu handicap, în urmãtoarele condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:
a) când angajarea nu reprezintã o creştere netã a numãrului de salariaţi ai unitãţii în cauzã, postul sau posturile trebuie sã fi devenit vacante în urma unor plecãri voluntare, a pensionãrii pentru limita de vârstã, a reducerii voluntare a timpului de lucru sau a unor concedieri legale pentru motive imputabile angajatului şi nu ca urmare a reducerii numãrului de posturi;
b) angajatul sau angajaţii trebuie sã poatã beneficia de un loc de muncã pe o perioadã de minimum 12 luni, cu excepţia concedierii pentru motive imputabile angajatului.
III. Ajutor pentru costurile suplimentare generate de angajarea de persoane cu handicap
Sunt eligibile costurile suplimentare legate direct de angajarea persoanelor cu handicap, incluzând costurile legate de adaptarea acestora, de angajarea de personal pentru asistarea lor sau pentru achiziţionarea şi adaptarea de echipamente necesare persoanelor cu handicap.

Intensitatea maximã admisibilã:


 ┌───────────────────────┬──────────────┬───────────────────┬───────────────────┐
 │                       │  În afara    │ Regiuni eligibile │     Regiuni       │
 │                       │ regiunilor   │ conform art. 87   │  conform art. 87  │
 │                       │  asistate    │alin. (3) lit.(c)  │ alin. (3) lit.(a) │
 ├───────────────────────┼──────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
 │                       │              │                   │                   │
 │Ajutor pentru crearea  │              │Plafonul ajutorului│Plafonul ajutorului│
 │de noi locuri de       │              │regional +10% din  │regional +15% din  │
 │muncã:                 │              │intensitatea brutã │intensitatea brutã │
 │ - întreprinderi mici  │ 15% din      │                   │                   │
 │                       │intensitatea  │                   │                   │
 │                       │brutã         │                   │                   │
 │ - întreprinderi       │ 7,5% din     │                   │                   │
 │ mijlocii              │intensitatea  │                   │                   │
 │                       │brutã         │                   │                   │
 │ - Întreprinderi mari  │ -            │                   │                   │
 ├───────────────────────┼──────────────┴───────────────────┴───────────────────┤
 │Ajutor pentru          │                                                      │
 │angajarea de persoane  │                       50%                            │
 │dezavantajate          │                                                      │
 ├───────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
 │Ajutor pentru          │                                                      │
 │angajarea de persoane  │                       60%                            │
 │cu handicap            │                                                      │
 ├───────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
 │Ajutor pentru          │                                                      │
 │costurile suplimentare │                      100%                            │
 │generate de angajarea  │                                                      │
 │persoanelor cu handicap│                                                      │
 └───────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────┘



Atunci când beneficiarul ajutorului de stat asigurã angajare protejatã, acesta poate primi ajutor de stat suplimentar, care nu poate depãşi costurile de construcţie, instalare, extindere a locaţiei respective şi orice cost de administrare şi transport determinat de angajarea persoanelor cu handicap.
Ca regulã, acest tip de ajutoare de stat este exceptat de la obligaţia notificãrii, Comisia Europeanã urmând sã fie numai informatã cu privire la acestea. Totuşi, ajutoarele de stat pentru ocuparea forţei de muncã individuale trebuie notificate. De asemenea, sunt supuse notificãrii schemele de ajutor de stat prevãzute la art. 9 din Regulamentul nr. 2204/2002, ca de exemplu:
- sunt acordate în sectoare specifice;
- una dintre alocãrile specifice în cadrul schemei depãşeşte 15 milioane euro într-o perioadã de 3 ani consecutivi;
- se acordã ajutor pentru alte tipuri de angajare a salariaţilor, care nu intrã sub incidenţa categoriilor definite expres de Regulamentul nr. 2204/2002.
Potrivit Planului de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat 2005-2009, reglementarea actualã privind ocuparea forţei de muncã va fi modificatã în cursul anului 2006.

3.6. Ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor
Baza legalã:
Regulamentul Comisiei Europene nr.68/2001 (Jurnalul Oficial nr. L 10 din 13.01.2001), modificat prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 363/2004 (Jurnalul Oficial nr. L din 28.02.2004).
Condiţii cumulative pe care trebuie sã le îndeplineascã un asemenea ajutor de stat se referã la:
- modalitãţile de finanţare: fonduri nerambursabile, garanţii, împrumuturi cu dobândã redusã etc;
- beneficiari: întreprinderi care înregistreazã o situaţie economico-financiarã bunã în anii anteriori acordãrii ajutorului de stat.
Domeniul de aplicare:
Reglementarea privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor se aplicã mãsurilor de sprijin acordate pentru pregãtire în toate sectoarele de activitate. Instruirea specificã se realizeazã, în principal, în beneficiul postului actual sau viitor al angajatului. Instruirea generalã oferã calificãri transferabile pe scarã largã cãtre alte întreprinderi sau domenii de activitate. Ajutorul pentru instruire generalã prezintã riscuri mai reduse de distorsionare a concurenţei decât ajutorul pentru pregãtire specificã.
Costurile eligibile pentru acordarea ajutorului de stat pentru instruire:
a) costurile salariate aferente personalului care asigurã instruirea;
b) cheltuielile cu deplasarea personalului care asigurã instruirea şi ale persoanelor instruite;
c) alte cheltuieli curente, cum ar fi cele referitoare la rechizite şi alte materiale;
d) cheltuieli cu amortizarea echipamentelor, în mãsura în care acestea sunt utilizate exclusiv în scopul instruirii;
e) cheltuielile aferente serviciilor de consultanţã legate de proiectul de instruire;
f) costurile salariate aferente persoanelor instruite, cu condiţia ca acestea sã nu depãşeascã totalul celorlalte costuri eligibile. Se iau în considerare numai orele în care cursantul participã efectiv la instruire, dupã deducerea tuturor orelor productive sau a echivalentului acestora.
Ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor este exceptat de la obligaţia notificãrii, dacã intensitatea ajutorului de stat nu depãşeşte un anumit procent din costurile eligibile ale proiectului de formare profesionalã, dupã cum urmeazã:
- pentru instruirea specificã, intensitatea ajutorului nu poate depãşi 25% din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari, respectiv 35% în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii;
- pentru instruirea generalã, intensitatea ajutorului nu poate depãşi 50% din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari, respectiv 70% în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii;
- în cazul în care proiectul vizeazã atât instruirea generalã, cât şi instruirea specificã, intensitatea ajutorului nu poate depãşi 25% din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari şi respectiv 35% în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii;
În anumite situaţii, intensitatea poate fi majoratã dupã cum urmeazã;
- cu 5% în regiunile eligibile conform art. 87 alin. (3) lit. (c);
- cu 10% în regiunile eligibile conform art. 87 alin. (3) lit. (a);
- cu 10% în cazul instruirii categoriilor de lucrãtori dezavantajaţi;
- panã la 100% în cazul ajutoarelor acordate în sectorul maritim, cu condiţia ca beneficiarii sã nu fie membrii activi ai echipajului şi instruirea sã se realizeze la bordul navelor.
Potrivit Planului de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat 2005-2009, reglementarea actualã privind instruirea angajaţilor va fi modificatã în cursul anului 2006.
Exceptarea nu se aplicã proiectelor individuale de instruire a angajaţilor cu un buget mai mare de 1 milion de euro. Ajutorul pentru instruirea angajaţilor exceptat de la obligaţia notificãrii nu poate fi cumulat cu alte tipuri de ajutoare de stat.

3.7. Ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate
Baza legalã:
Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor aflate în dificultate, publicate în Jurnalul Oficial nr. C288 din 09.10.1999, cu modificãrile ulterioare.
Domeniul de aplicare:
Toate sectoarele din economie, cu excepţia industriei carbonifere, siderurgiei şi acvaculturii.
Concepte:
Întreprinderea în dificultate este o întreprindere care nu este capabilã, fie prin resurse financiare proprii, fie prin resursele pe care poate sã le obţinã de la proprietari/acţionari sau creditori, sã acopere pierderile şi care, în absenţa unei intervenţii din exterior, din partea autoritãţilor publice, va ieşi din circuitul economic a acesteia.
Ajutorul pentru salvare reprezintã, prin natura sa, o asistenţã temporarã. Acesta are drept obiectiv principal sã permitã menţinerea întreprinderii în dificultate în circuitul economic în perioada necesarã elaborãrii unui plan de restructurare sau de lichidare.
Ajutorul pentru restructurare trebuie sã aibã la bazã un plan de restructurare fezabil, coerent, care sã vizeze restabilirea viabilitãţii întreprinderii pe termen lung. Restructurarea implicã de obicei unul sau mai multe dintre urmãtoarele elemente: reorganizarea şi raţionalizarea activitãţilor întreprinderii pe o bazã cât mai eficientã, retragerea din activitãţile generatoare de pierderi, restructurarea activitãţilor existente care pot redeveni competitive şi uneori diversificarea lor în direcţia unor activitãţi noi şi rentabile.
Restructurarea industrialã trebuie sã fie însoţitã, de regulã, de restructurarea financiarã (injecţii de capital, reducerea gradului de îndatorare etc). Totuşi, operaţiunile de restructurare nu se pot limita la un ajutor financiar destinat asanãrii pierderilor anterioare, fãrã a interveni asupra cauzelor acestor pierderi.
Ajutorul pentru salvare poate fi acordat cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
- sã se concretizeze în lichiditãţi necesare, sub formã, mai ales, de garanţii pentru împrumuturi;
- sã se limiteze la suma necesarã pentru a menţine firma în domeniul de activitate;
- sã se acorde numai pentru o perioadã de timp limitatã (max. 6 luni), necesarã pentru a întocmi planul de salvare;
- sã fie justificat pe baza dificultãţilor sociale şi sã nu aibã efecte adverse asupra situaţiei industriale din statele membre;
- trebuie sã fie acordat o singurã datã.
Ajutorul pentru restructurare poate fi acordat cu respectarea urmãtoarelor condiţii principale:
a) existenţa unui program viabil de restructurare/recuperare care trebuie transmis Comisiei Europene (nu se aplicã IMM-urilor dacã ajutorui este acordat în baza unei scheme aprobate). Planul de restructurare trebuie:
- sa aibã o duratã cât mai scurtã posibil;
- sã conducã la restaurarea viabilitãţii pe termen lung a societãţii într-un interval rezonabil de timp;
- sã cuprindã, în special, un studiu de piaţã;
- sã conţinã mãsuri interne din care sã rezulte instaurarea viabilitãţii;
- sã cuprindã mãsuri privind abandonarea activitãţilor care ar rãmâne generatoare de pierderi structurale chiar şi dupã restructurare;
- sã descrie circumstanţele care au condus la apariţia dificultãţilor cu care se confruntã societatea la momentul notificãrii;
- sã conţinã situaţia prezentã şi de perspectivã a cererii şi ofertei pe piaţa relevantã a produsului, cu scenarii care sã reflecte ipotezele optimistã, pesimistã şi intermediarã, precum şi punctele tari şi cele slabe ale societãţii.
b) sã permitã întreprinderii sã progreseze cãtre o nouã structurã, care sã îi ofere perspectiva viabilitãţii pe termen lung şi sã îi permitã sã funcţioneze în viitor cu resurse proprii;
c) sunt luate mãsuri pentru a evita distorsiuni ale concurenţei, de exemplu: cesiunile de active, reduceri ale capacitãţii de producţie sau ale prezenţei pe piaţã şi reducerea barierelor la intrare pe pieţele relevante în cauzã. Mãsurile vor fi proporţionale cu efectele distorsionante cauzate de ajutor şi, în special, cu mãrimea şi importanţa relativã a societãţii pe piaţa relevantã;
d) ajutorul este limitat la minimul necesar pentru implementarea mãsurilor de restructurare. Beneficiarii trebuie sã aibã o contribuţie semnificativã;
e) întreprinderea care beneficiazã de ajutor trebuie sã fie privitã ca întreg;
f) ajutorul poate fi acordat o singurã datã (principiul pentru prima şi ultima datã).
Intensitate şi costuri eligibile:
Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare nu conţin prevederi privind intensitatea maximã a ajutorului sau costurile eligibile. În aceste cazuri, ajutorul de stat trebuie limitat la minimul necesar. Totuşi, de regulã, contribuţia minimã a beneficiaralui la costurile restructurãrii este de 50% în cazul întreprinderilor mari, de 40% în cazul întreprinderilor medii, respectiv de 25% în cazul întreprinderilor mici.
În cazuri excepţionale, bine motivate, Comisia Europeanã poate aproba o contribuţie a beneficiarului la costurile restructurãrii situatã sub aceste plafoane minime.
Notificarea:
- ajutorul acordat în conformitate cu regula de minimis nu trebuie notificat;
- pentru firmele mari, este necesarã notificarea pentru fiecare caz în parte de ajutor pentru salvare şi restructurare;
- pentru IMM, ajutorul pentru salvare şi restructurare (pânã la 10 mil.euro) poate fi acordat pe baza unor scheme notificate de cãtre statul membru şi aprobate de cãtre Comisia Europeanã.

3.8. Ajutorul de stat sub forma capitalului de risc
Baza legalã:
Comunicarea Comisiei Europene publicatã în Jurnalul Oficial nr. C 235 din 21.08.2001
Obiectiv
Stabilirea criteriilor în conformitate cu care Comisia poate autoriza mãsuri vizând capitalul de risc, chiar dacã nu sunt compatibile cu alte regulamente în domeniul ajutorului de stat, instrucţiuni sau linii directoare.
Scop
Capitalul de risc încurajeazã o reorientare a finanţãrilor în scopul susţinerii creãrii de noi întreprinderi, a întreprinderilor cu tehnologie avansatã şi a microîntreprinderilor, precum şi spre alte iniţiative care presupun un capital de risc, în condiţiile în care acestea nu pot gãsi finanţare pentru proiectele lor de extindere.
Definiţia capitalului de risc:
Capitalul de risc reprezintã "finanţarea echitabilã a companiilor în fazele de demarare şi dezvoltare a afacerilor".
Tipuri de risc asociate intervenţiei publice prin intermediul capitalului de risc:
- riscul ca avantajele oferite beneficiarilor (investitori sau întreprinderi) sã creeze o distorsionare puternicã a mediului concurenţial, în raport cu competitorii care evolueazã în cadrul pieţei comune;
- riscul numit "influenţã nulã" sau absenţa efectului de stimulare. Unele întreprinderi finanţate din fonduri publice ar fi putut sã obţinã finanţarea în aceleaşi condiţii, din alte surse. În acest caz, fondurile publice sunt utilizate inutil;
- riscul "efectului de evicţiune". Existenţa mãsurilor finanţate prin intermediul fondurilor publice ar putea descuraja alţi investitori potenţiali de a furniza capital.
Prezenţa ajutorului de stat:
La evaluarea mãsurilor de acordare de ajutor sub forma de capital de risc, Comisia Europeanã va lua în considerare posibilitatea ca acesta sã constituie mãsurã de natura ajutorului de stat la cel puţin trei niveluri:
- ajutor pentru investitori: atunci când o mãsura permite investitorilor sa participe la capitalul unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi în condiţii mai avantajoase decât pentru alţi investitori publici. În consecinţã, investitorilor le sunt oferiţi termeni mult mai avantajoşi, în mãsurã sã compenseze factorii care cauzeazã eşecul pieţei, iar Comisia Europeanã considerã cã acest tip de compensare trebuie consideratã ca un avantaj, care constituie un ajutor dacã investitorii sunt întreprinderi şi dacã sunt întrunite condiţii de ajutor de stat, mai ales selectivitatea. Presupunând cã, în orice caz, avantajul este limitat la suma necesarã sã compenseze factorii care au cauzat eşecul pieţei, ajutorul poate fi considerat compatibil cu prevederile Tratatului, datoritã efectelor limitate.
- ajutor pentru orice fond sau structurã intermediarã: în general, Comisia Europeanã va considera cã un fond este mai degrabã o modalitate de transfer a ajutorului cãtre investitorii şi/sau întreprinderile beneficiare, decât un beneficiar propriu-zis al ajutorului. În orice caz, în anumite cazuri, mai ales al mãsurilor implicând transferuri în favoarea fondurilor cu mai mulţi investitori, fondul poate îmbracã forma unei întreprinderi independente. În acest caz, se considerã ca existã ajutor de stat, cu excepţia cazului în care investiţia este realizatã în termeni acceptabili de un operator economic obişnuit într-o economie de piaţã şi nu furnizeazã un avantaj beneficiarului.
- ajutor pentru întreprinderile în care se realizeazã investiţia: se analizeazã dacã întreprinderea beneficiazã de investiţie în condiţii considerate acceptabile de cãtre un investitor privat într-o economie de piaţã. Acest criteriu poate fi îndeplinit, de exemplu, atunci când investiţia efectuatã prin alocare de capital de risc este realizatã "pari passu" (resursele statului sunt furnizate în condiţii identice cu cele aplicate investitorilor privaţi) cu unul sau mai mulţi investitori de acest tip. În alte situaţii, faptul cã deciziile de investiţii sunt luate de gestionarii comerciali ai fondurilor de capital de risc sau de reprezentanţi ai investitorilor, în vederea maximizãrii profitului, constituie un indicator important, dar nu suficient. Comisia Europeanã trebuie sã ţinã cont de posibilitatea ca orice avantaj acordat investitorilor în fond poate fi transferat întreprinderilor beneficiare. Atunci când o mãsurã privind capitalul de risc permite reducerea riscurilor şi/sau creşterea profiturilor pe care investitorii le vor realiza dintr-o anumitã investiţie, se poate considera ca investitorii nu acţioneazã de maniera operatorilor economici obişnuiţi.
Existenţa eşecului pieţei:
Comisia Europeanã se asigurã de certitudinea existenţei unui eşec al pieţei înainte de a autoriza mãsuri sub forma capitalului de risc. Se poate considera cã avem de-a face cu un eşec al pieţei în situaţia în care fiecare tranşã financiarã cãtre o societate individualã, finanţatã total sau parţial prin ajutor de stat, nu depãşeşte 500.000 euro sau 750.000 euro (în cazul regiunilor asistate, în conformitate cu art. 87 alin. (3) lit.(c) din Tratat) sau 1.000.000 euro (în cazul regiunilor asistate, în conformitate cu art. 87 alin. (3) lit.(a) din Tratat), deoarece, în cazul tranzacţiilor cu valoare micã, este mult mai uşor de susţinut existenţa eşecului pieţei, din cauza costurilor ridicate al tranzacţiilor.
Forme de ajutor de stat:
1. constituirea fondurilor de investiţii, având statul ca partener sau investitor, chiar în condiţii mai puţin avantajoase decât ceilalţi investitori;
2. alocãri nerambursabile pentru fondurile de investiţii, în scopul acoperirii unei pãrţi din cheltuielile lor administrative şi de gestiune;
3. alte instrumente financiare în favoarea investitorilor de capital de risc sau a fondurilor propriu-zise menite sã încurajeze furnizarea de capital suplimentar pentru investiţii;
4. garanţii acordate investitorilor de capital de risc sau fondurilor de capital de risc, care sã acopere o parte din pierderile legate de investiţii sau garanţii oferite pentru împrumuturile acordate investitorilor sau fondurilor pentru investiţii în capital de risc.
5. stimulente fiscale acordate investitorilor pentru a-i determina sã efectueze investiţii în capital de risc.
Criterii în evaluarea mãsurilor vizând capitalul de risc:
a. restricţionarea investiţiilor, sau cel puţin a majoritãţii investiţiilor, la întreprinderile mici, chiar a microîntreprinderilor, sau la întreprinderile de dimensiune medie, la demararea activitãţii sau a altor stadii incipiente, precum şi în zonele asistate;
b. mãsurie trebuie sã se concentreze pe eşecul pieţei capitalului de risc. Va fi apreciat pozitiv faptul cã o mãsurã furnizeazã finanţare pentru o întreprindere în condiţii echitabile sau cvasi-echitabile. Vor fi apreciate negativ situaţiile în care mãsurile furnizeazã sume consistente ca finanţare, în orice formã, sau se manifestã incertitudini privind înregistrarea unui efect semnificativ al alocãrilor. Acesta ar putea fi cazul mãsurilor care continuã sã furnizeze finanţare unei întreprinderi care deja a primit un aport de capital.
c. decizia de a învesti trebuie sã fie orientatã spre obţinerea de profit. Poate fi apreciatã pozitiv legãtura dintre performanţa investiţiei şi profitul celor responsabili pentru decizia de a investi. Acest lucru se considerã a fi îndeplinit în urmãtoarele cazuri:
- mãsura în care tot capitalul investit în întreprinderile beneficiare este furnizat de investitori privaţi, acţionând în condiţii de piaţã, care iau singuri decizia de a investi, ajutorul constituind doar un stimulent pentru a investi;
- mãsurile alocate pe baze comerciale (pentru profit), cu participarea directã sau indirectã într-o proporţie semnificativã a capitalului investitorilor privaţi la capitalul beneficiarilor, acţionând în condiţii de piaţã. În cazul fondurilor de risc, în care fiecare mãsurã va fi recompensatã corespunzãtor, va fi consideratã a constitui "implicare semnificativã" furnizarea a minimum 50% din capitalul fondului sau a minimum 30% în cazul mãsurilor care opereazã în regiunile asistate.
Alte elemente care pot fi apreciate pozitiv sunt:
- existenţa unui contract între managerul fondului şi participanţii la fond, care asigurã cã remunerarea managerului este direct corelata cu performanţa, iar pentru obiectivele fondului şi investiţiile propuse existã termene fixate pentru realizare;
- reprezentarea investitorilor privaţi în procesul de adoptare a deciziilor;
- aplicarea celor mai bune metode de control asupra managementului fondurilor.
d. nivelul distorsionãrii concurenţei trebuie minimizat
Comisia Europeanã va aprecia favorabil lansarea unei proceduri de licitaţie pentru stabilirea de termeni preferenţiali pentru investitori sau posibilitatea stabilirii unor astfel de termeni pentru alţi investitori. Aceastã posibilitate poate lua forma unei oferte publice pentru investitori la lansarea unui fond de investiţii sau poate lua forma unei scheme (spre exemplu, o schemã de garanţie) care rãmâne deschisã participãrii altor investitori, pentru o perioadã prelungitã. Mijloacele prin care poate fi realizat acest element pozitiv vor depinde neapãrat de forma mãsurii respective. Totuşi, absenţa unor elemente de verificare împotriva supracompensãrii investitorilor, suportarea riscului pierderilor în întregime de sectorul public şi/sau obţinerea integralã a beneficiilor investiţiei de alţi investitori vor fi considerate elemente negative.
e. orientarea sectorialã
Deoarece multe fonduri private sectoriale se adreseazã unor tehnologii inovative specifice sau unor sectoare (cum ar fi: sãnãtatea, tehnologia informaţiei, cultura), Comisia Europeanã poate accepta astfel de mãsuri, daca existã o logicã comercialã sau una de politicã publicã. Mãsurile trebuie sã excludã sectoarele sensibile, afectate de o criza de supracapacitate, cum ar fi construcţia de nave, oţelul si cãrbunele.
f. fundamentarea investiţilor pe baza unui plan de afaceri
g. evitarea cumulului de ajutoare de stat acordate unei singure întreprinderi
Dacã o mãsurã prevede ajutor de stat pentru investiţii într-o întreprindere, Comisia Europeanã poate solicita statului membru sã evalueze şi sã limiteze acordarea altor forme de ajutor de stat cãtre întreprinderea în cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte schemele autorizate. Pentru astfel de mãsuri şi dacã furnizorul de ajutor de stat nu îşi ia angajamentul cã întreprinderea nu va primi alt ajutor decât ajutor de minimis, statul membru va propune Comisiei Europene spre examinare şi aprobare o evaluare rezonabilã a elementelor de ajutor de stat, care va fi folositã pentru aplicarea regulilor de cumul. Atunci când capitalul de risc este utilizat pentru finanţarea investiţiilor iniţiale, a costurilor de cercetare şi dezvoltare sau a altor costuri eligibile de ajutor de stat vizând alte obiective, furnizorul va include elementul de ajutor în mãsura de capital de risc, aplicând plafoanele de ajutor relevante.
Instrucţiunile comunitare vor fi modificate, în conformitate cu Planul de acţiune, în cursul anului 2006, în principal prin adãugarea noilor reguli privind sprijinirea inovãrii.

3.9. Ajutorul de stat pentru sprijinirea serviciilor economice de interes general
Analiza incidenţei mãsurilor de ajutor de stat asupra serviciilor economice de interes general trebuie fãcuta in contextul practicii comunitare. Atât reglementãrile, cât şi jurisprudenţa comunitarã în ceea ce priveşte caracterul de ajutor de stat al compensãrii acordate întreprinderilor cãrora le-a fost încredinţatã prestarea unui serviciu de interes economic general a cunoscut o continuã modificare. Asta se datoreazã controverselor cu privire la mãsura în care aceastã compensare constituie un avantaj economic şi financiar acordat întreprinderii în cauzã sau are doar rolul de a anula un dezavantaj creat întreprinderii prin impunerea respectivei obligaţii.
Aceastã controversã a fost soluţionatã de Curtea Europeanã de Justiţie în cazul Altmark. Raţionamentul Curţii Europene de Justiţie stã la baza Deciziei Comisiei Europene din 13.07.2005 privind aplicarea art. 86 alin. (2) compensãrii serviciilor de interes economic general (Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene L 312/29.11.2005), prin care se detaliazã condiţiile în care o asemenea compensare nu constituie ajutor de stat şi instituie o exceptare în bloc de la obligaţia notificãrii cãtre Comisia Europeanã în cazul în care constituie ajutor de stat.
Conform acestei decizii, compensarea unui serviciu economic general nu constituie ajutor de stat dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a. prestarea serviciului de interes economic general sã fie încredinţatã beneficiarului sprijinului financiar printr-un act normativ sau administrativ, de cãtre stat (autoritãţi centrale, locale, regionale). Obligaţiile pe care întreprinderea beneficiarã de sprijin financiar trebuie sã le îndeplineascã în vederea prestãrii serviciului de interes economic general trebuie sã fie clar definite (prin acte normative, administrative);
b. parametrii pe baza cãrora compensarea este calculatã trebuie sã fie stabiliţi ex-ante, într-o manierã obiectivã şi transparentã, în vederea evitãrii conferirii unui avantaj economic beneficiarului;
c. compensarea nu trebuie sã depãşeascã suma necesarã acoperirii totale sau parţiale a costurilor înregistrate de întreprindere, luându-se în considerare veniturile relevante, precum şi un profit rezonabil;
d. în cazul în care întreprinderea însãrcinatã cu prestarea serviciului de interes economic general nu a fost aleasã printr-o licitaţie publicã deschisã, care ar fi permis selectarea unui ofertant capabil sã îndeplineascã acest serviciu public la cele mai mici costuri, nivelul compensaţiei trebuie sã fie determinat avându-se la bazã o analizã comparativã a costurilor unei întreprinderi bine manageriate, profitabile şi care sã îndeplineascã toate condiţiile impuse de îndeplinirea serviciului public respectiv şi luându-se în considerare atât veniturile relevante, cât şi un profit rezonabil ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor serviciului de interes economic general.
În cazul în care una sau mai multe condiţii nu sunt îndeplinite, mãsura este consideratã ajutor de stat şi se analizeazã compatibilitatea sa cu regulile privind ajutorui de stat. Pentru a fi consideratã compatibilã, o astfel de mãsurã trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a. serviciul public trebuie sã fie definit clar de cãtre stat;
b. prestarea serviciului sã fie încredinţatã uneia sau mai multor întreprinderi printr-un act oficial (fie el normativ, administrativ, contract sau licenţã)
c. finanţarea serviciului economic de interes general sã nu depãşeascã costul net al furnizãrii serviciului, luând în considerare toate veniturile directe sau indirecte generate de furnizarea serviciului public (criteriul proporţionalitãţii).

3.10. Ajutorul de stat "de minimis"
Baza legalã
Regulamentul Comisiei Europene (EC) nr. 69 din 12 ianuarie 2001 cu privire la aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat în cazul ajutorului de "minimis ".
Justificarea
Regula de "minimis" stabileşte un anumit prag (plafon) valoric. Ajutoarele de stat ce se situeazã sub acest prag nu intrã sub incidenţa art. 87 (1) şi, în consecinţã nu trebuie notificate Comisiei Europene ex-ante. Acesta regulã se bazeazã pe prezumţia cã, în majoritatea cazurilor, ajutoarele financiare de valoare micã nu afecteazã concurenţa sau comerţul între statele membre.
Excepţii
Regulile de "minimis" nu se aplicã:
- în sectorul transporturilor;
- pentru producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole şi piscicole cuprinse în Anexa 1 a Tratatului;
- ajutorului pentru export*9).
--------
*9) Ajutorul de stat pentru participarea la târguri şi expoziţii internaţionale sau pentru achiziţionarea de studii sau servicii de consultanţã necesare pentru lansarea unui produs pe o nouã piaţã nu este considerat, în mod normal, ajutor de stat pentru export.


Condiţii de acordare
Pentru a intra sub incidenţa regulii de minimis, ajutorul trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele criterii:
a. totalul ajutorului de stat acordat unei întreprinderi nu trebuie sã depãşeascã 100.000 euro în echivalent subvenţie brutã pe o perioadã continuã de 3 ani. Pragul se aplicã tuturor ajutoarelor de stat, cu excepţia ajutorului de stat pentru export, care este interzis. Perioada de 3 ani este mobilã, în sensul cã, ori de câte ori se acordã un nou ajutor de "minimis" trebuie evaluatã întreaga sumã acordatã ca ajutor beneficiarului respectiv în cei 3 ani care precedã momentului acordãrii noului ajutor.
b. pragul se aplicã pentru toate formele de asistenţã publicã considerate a fi ajutoare de "minimis". Regula de "minimis" nu împiedicã un beneficiar de ajutor de stat sã primeascã un alt ajutor de stat individual în cadrul unei scheme aprobatã de Comisia Europeanã.
c. pragul se aplicã tuturor tipurilor de ajutor, indiferent de forma acestora şi de obiectivul urmãrit.
d. pragul de "minimis" se aplicã sumei totale a ajutoarelor acordate unui singur beneficiar.
e. atunci când acordã unui anumit beneficiar un ajutor de "minimis" statul membru trebuie sã se asigure cã acordarea acestui nou ajutor nu conduce la depãşirea pragului de "minimis".
f. statul membru este responsabil pentru instituirea mecanismelor necesare care sã-i permitã sã controleze efectiv respectarea regulilor privind cumularea ajutoarelor de "minimis". Acest control poate fi fãcut în douã feluri:
- prin instituirea unui Registru al ajutoarelor de "minimis" care sã conţinã informaţii complete referitoare la toate ajutoarele de "minimis" acordate de orice autoritate din respectivul stat membru;
sau
- prin informarea explicitã a beneficiarului cu privire la caracterul de "minimis " al ajutorului şi prin obţinerea de la respectivul beneficiar a informaţiilor complete cu privire la alte ajutoare de "minimis " de care a beneficiat în ultimii 3 ani.
Indiferent de modalitatea de control aleasã, statul membru este rãspunzãtor de respectarea regulilor de cumul în cazul ajutoarelor de "minimis".
Ajutorul "de minimis" poate fi folosit pentru orice obiectiv, inclusiv pentru finanţarea costurilor de operare şi poate fi acordat pânã la o intensitate de 100%.
Informaţiile cu privire la acest tip de ajutor trebuie pãstrate pe o duratã de 10 ani dupã acordarea acestuia.
Statul membru trebuie sã rãspundã în termen de 20 de zile la orice solicitare de informaţii referitoare la un ajutor "de minimis", formulatã de Comisia Europeanã.
Regulamentul din 2001 se aplicã pânã la 31 decembrie 2006. În cursul anului 2006, va fi elaboratã noua reglementare privind ajutorul de "minimis".
Aşa cum s-a precizat pe parcursul acestui document, Comisia Europeanã insistã asupra respectãrii notificãrii şi autorizãrii "ex-ante" a ajutoarelor de stat acordate de cãtre statele membre. Totuşi, pentru anumite tipuri de ajutoare de stat, faţã de care Comisia Europeanã a constatat existenţa unor riscuri minime de distorsionare a concurenţei, aceasta a emis reglementãri de exceptare "în bloc" pentru aceste categorii de ajutor de stat.
Astfel, în baza Regulamentului CE nr. 994/1998, Comisia a adoptat exceptãri "în bloc" ("block exemption") pentru anumite categorii de ajutor de stat.
Potrivit reglementãrilor actuale, pentru ajutoarele de stat exceptate în bloc nu este necesarã îndeplinirea unei proceduri de notificare ex-ante în vederea autorizãrii de cãtre Comisie, statele membre având însã obligaţia ca, în termen de 20 de zile, sã informeze forul european cu privire la adoptarea unei scheme/ acordarea unui ajutor individual.
Aceste exceptãri se referã la urmãtoarele categorii de ajutoare de stat:
- ajutorul pentru ocuparea forţei de muncã;
- ajutorul pentru instruirea angajaţilor;
- ajutorul pentru IMM-uri (incluzând ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare acordat IMM-urilor).
Reglementãrile comunitare în materia exceptãrilor pe categorii sunt aplicabile pânã la 31 decembrie 2006. În contextul procesului de reformare a politicii Uniunii Europene în materia ajutorului de stat, se intenţioneazã adoptarea unui regulament care sã reuneascã toate exceptãrile în bloc, la care se vor adãuga prevederile referitoare la ajutorul regional pentru investiţii. Potrivit Planului de acţiune, publicarea noilor reglementãri în materia exceptãrilor pe categorii este aşteptatã la jumãtatea anului 2006.
Statele membre sunt responsabile pentru instituirea mecanismelor necesare care sã le permitã un control efectiv privind respectarea regulilor privind:
- încadrarea în categoriile exceptate;
- cumularea ajutoarelor de stat exceptate.
De aceea, pentru a se asigura o monitorizare adecvatã şi transparentã a acordãrii de ajutoare de stat, statele membre sunt obligate:
- sã prezinte, în termen de 20 de zile de la implementare, o informare succintã cu privire la ajutorul/schema de ajutor de stat în cauzã;
- sã pãstreze o evidenţã detaliatã a schemelor de ajutor de stat exceptate;
- sã întocmeascã un raport anual cu privire la ajutoarele de stat/schemele exceptate.

3.11. Ajutoare de stat sectoriale
Comisia Europeanã a adoptat reguli speciale pentru un numãr de sectoare care s-au confruntat cu probleme economice şi care au fost considerate a fi "sensibile". În prezent, aceste sectoare sunt: industria cãrbunelui, siderurgia, sectorul fibrelor sintetice, industria autovehiculelor şi construcţiile de nave. Regulile actuale pentru sectoarele sensibile sunt în curs de revizuire şi pot fi modificate radical în cursul urmãtorilor ani.
De asemenea, au fost adoptate reguli speciale pentru, agriculturã şi piscicultura, precum şi pentru domeniul transporturilor aeriene şi maritime.

----------


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 651 din 24 mai 2006

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016