Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
───────────────
p. Ministrul culturii şi cultelor,
Demeter Andras Istvan,
secretar de stat
Bucureşti, 11 iunie 2008.
Nr. 629.
ANEXĂ
STATUTUL
Bisericii Evanghelice Române
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Biserica Evanghelicã Românã este un cult creştin autonom, iniţiat în România între anii 1920 şi 1924 de cãtre teologii ortodocşi Dumitru Cornilescu şi Teodor Popescu.
(2) Anterior anului 1939, Biserica Evanghelicã Românã a fost cunoscutã sub numele de "Creştini dupã Scripturã", iar dupã fuziunea cu mişcarea "Creştini dupã Evanghelie" s-a numit "Cultul Creştin dupã Evanghelie".
ART. 2
Biserica Evanghelicã Românã se întemeiazã numai pe învãţãturile Sfintei Scripturi, se organizeazã şi funcţioneazã potrivit prezentului statut şi Mãrturisirii de credinţã.
ART. 3
Biserica Evanghelicã Românã este formatã din totalitatea bisericilor locale, care au la bazã unitatea din punct de vedere doctrinar şi organizatoric, şi cuprinde credincioşi, fãrã deosebire de naţionalitate, sex şi vârstã, care şi-au însuşit Mãrturisirea de credinţã a cultului şi prevederile prezentului statut.
ART. 4
Credincioşii Bisericii Evanghelice Române mãrturisesc cã:
a) recunosc pe Dumnezeu ca Tatã;
b) recunosc ca singur Domn şi Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
c) se supun Cuvântului lui Dumnezeu, recunoscându-L ca autoritate supremã, precum şi prezenţei lãuntrice a Duhului Sfânt, ca singurã sursã de putere şi cãlãuzire;
d) au ca scop trãirea unei vieţi curate din punct de vedere spiritual, moral şi fizic, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
ART. 5
Unitatea organizatoricã de bazã a Bisericii Evanghelice Române este biserica localã, numitã şi adunare.
ART. 6
Principiile doctrinare esenţiale ale bisericilor Cultului Creştin Biserica Evanghelicã Românã sunt cuprinse în Mãrturisirea de credinţã a cultului.
ART. 7
Membrii Bisericii Evanghelice Române respectã Constituţia României, ordinea de drept şi bunele moravuri.
CAP. II
Membrii şi aparţinãtorii
ART. 8
(1) Orice persoanã poate deveni membrã a Bisericii Evanghelice Române dacã prin convingere personalã şi liberã voinţã s-a întors la Dumnezeu cu pocãinţã şi credinţã, a mãrturisit cã L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn, trãieşte o viaţã nouã, acceptã Mãrturisirea de credinţã şi respectã prevederile prezentului statut.
(2) Fiecare credincios trebuie sã aparţinã unei biserici locale, fiind înscris în registrul de membri al acesteia.
(3) În registrul de membri sunt înscrişi şi copiii minori ai credincioşilor, la solicitarea unui pãrinte, a ambilor pãrinţi, a tutorelui sau a reprezentantului legal, dupã caz.
(4) Înscrierea se face în baza unei cereri scrise, datatã şi semnatã de cel ce doreşte sã devinã membru, sau, când situaţia impune, prin cerere verbalã, în prezenţa a minimum 2 membri ai Sfatului de fraţi, consemnatã în registrul bisericii.
ART. 9
Biserica Evanghelicã Românã practicã botezul casei creştine, inclusiv al copiilor. Credincioşii care nu au fost botezaţi niciodatã, înainte de a fi primiţi la "Adunarea de frângerea pâinii", vor fi botezaţi cu una dintre expresiile biblice:
a) "în Numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh";
b) "în Numele Domnului Isus Hristos".
ART. 10
Fiecare membru al bisericii locale are obligaţia sã contribuie la împlinirea nevoilor spirituale şi materiale ale acesteia.
ART. 11
Mutarea unui credincios dintr-o bisericã localã în alta se face la cerere, acest lucru comunicându-se în scris de cãtre Sfatul de fraţi al bisericii din care pleacã Sfatului de fraţi al bisericii în care se stabileşte. Primirea prin transfer a unui membru se face de cãtre Sfatul de fraţi al bisericii locale.
ART. 12
Calitatea de membru al Bisericii Evanghelice Române este personalã şi poate fi probatã cu dovada eliberatã de biserica localã de care aparţine, în conformitate cu registrul de evidenţã a membrilor bisericii respective.
ART. 13
Raporturile dintre membrii bisericii sunt frãţeşti, iar cei ce îndeplinesc diferite slujbe în bisericã nu au titulaturi care sã indice slujba, ci fiecare este considerat un frate între fraţi.
ART. 14
Fiecare membru, indiferent de darul sau slujba pe care o îndeplineşte, acceptã disciplina bisericii, care se exercitã cu scopul de:
a) a îndemna la pocãinţã şi a ridica pe cel care, din neveghere, a cãzut;
b) a pãstra o atmosferã de curãţie spiritualã şi sfinţenie în bisericã;
c) a prezenta în lume mãrturia bunã a bisericii.
ART. 15
(1) Calitatea de membru al bisericii se pierde prin retragere, excludere sau deces, fapt ce va fi consemnat în registrul de membri.
(2) Retragerea se face prin cerere scrisã.
(3) Excluderea se face în scris de cãtre Sfatul de fraţi al bisericii, ca urmare a unor abateri grave şi repetate de la Mãrturisirea de credinţã şi/sau a nerespectãrii prezentului statut.
ART. 16
Membrii care se retrag sau au fost excluşi nu au niciun drept asupra bunurilor transmise de ei, sub orice formã, în patrimoniul bisericii, bunurile rãmânând proprietatea cultului sau a bisericii locale.
ART. 17
(1) Persoanele care frecventeazã o bisericã localã, dar nu şi-au însuşit în întregime Mãrturisirea de credinţã a Bisericii Evanghelice Române şi au solicitat sã fie trecute în registrul de membri sunt considerate aparţinãtori. Din categoria aceasta fac parte şi copiii majori ai credincioşilor, soţia, soţul sau pãrinţii.
(2) Aparţinãtorii nu au obligaţii faţã de bisericã, aceasta urmând sã le acorde asistenţã spiritualã la cerere, atunci când prin acordarea sprijinului respectiv mãrturia creştinã nu are de suferit.
CAP. III
Biserica localã
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
ART. 18
Biserica localã este alcãtuitã din oameni nãscuţi din nou prin credinţa în Domnul Isus Hristos, separaţi de tot ce este rãu, ascultãtori de Sfânta Scripturã şi cãlãuziţi de Duhul Sfânt.
ART. 19
Totalitatea credincioşilor dintr-un cartier, dintr-o localitate sau din mai multe localitãţi învecinate care în mod liber au consimţit şi şi-au însuşit Statutul Bisericii Evanghelice Române şi Mãrturisirea de credinţã alcãtuiesc o bisericã localã.
ART. 20
(1) Biserica localã care are un numãr de cel puţin 21 de membri are personalitate juridicã.
(2) Un grup de minimum 2 sau 3 credincioşi, dar mai mic de 21 de membri majori, potrivit cuvintelor Domnului Isus, poate forma o bisericã localã, fiind afiliatã celei mai apropiate biserici locale cu personalitate juridicã, având statut de bisericã-filialã cu autorizaţie proprie.
ART. 21
(1) O nouã bisericã localã se constituie prin hotãrârea liberã a unui grup de credincioşi ai Bisericii Evanghelice Române de a se aduna în mod organizat în jurul Domnului Isus, decizie consemnatã într-un proces-verbal de constituire, semnat de fiecare viitor membru.
(2) Procesul-verbal de constituire împreunã cu cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, vizatã de un membru al Sfatului de fraţi pe ţarã, cunoscãtor al cazului, şi cu dovada existenţei spaţiului locativ necesar, respectiv act de proprietate, contract de închiriere, declaraţie notarialã de oferire spaţiu şi altele asemenea, se comunicã Biroului executiv al Bisericii Evanghelice Române (Biroul executiv).
(3) În baza celor 3 documente, Biroul executiv elibereazã autorizaţia de funcţionare şi comunicã autoritãţilor în drept înfiinţarea noii biserici.
(4) Autorizaţia reprezintã actul doveditor prin care se certificã existenţa unei biserici locale cu personalitate juridicã sau constituirea bisericii-filialã.
(5) Data emiterii autorizaţiei reprezintã data constituirii bisericii pe care o atestã.
ART. 22
(1) Biserica localã îşi desfãşoarã activitatea prin adunãri publice şi adunãri pentru credincioşi.
(2) Adunãrile publice sunt:
a) pentru evanghelizare;
b) pentru copii şi tineri;
c) pentru botezuri;
d) pentru cãsãtorii;
e) pentru înmormântãri.
(3) Adunãrile pentru credincioşi sunt:
a) de frângerea pâinii;
b) de rugãciune şi zidire sufleteascã;
c) de învãţãturã biblicã prin studiul Scripturii;
d) de educaţie familialã.
ART. 23
Activitatea sau lucrarea bisericii locale are drept scop:
a) închinarea şi slãvirea lui Dumnezeu;
b) pãstrarea nealteratã a învãţãturii Cuvântului lui Dumnezeu;
c) practicarea actelor de cult prin botez şi Cina Domnului sau frângerea pâinii;
d) creşterea duhovniceascã şi instruirea biblicã a credincioşilor;
e) vestirea Evangheliei, pentru întoarcerea oamenilor la Dumnezeu;
f) educarea în spirit creştinesc a copiilor şi tinerilor;
g) ajutorarea celor aflaţi în nevoi materiale, ca o manifestare a dragostei creştine.
ART. 24
Primirea la "Adunarea de frângerea pâinii" a persoanelor care s-au întors la Dumnezeu se hotãrãşte de cãtre Sfatul de fraţi al bisericii locale. Persoanele acceptate la "Adunarea de frângerea pâinii" depun în faţa Sfatului de fraţi al bisericii mãrturia personalã a întoarcerii lor la Dumnezeu. Sfatul de fraţi aduce la cunoştinţa bisericii persoanele noi care urmeazã sã ia parte la "Adunarea de frângerea pâinii".
ART. 25
(1) Sfatul de fraţi al bisericii locale poate opri de la "Adunarea de frângerea pâinii" pe acei membri ai bisericii care se fac vinovaţi de cãdere în pãcat, de abatere de la învãţãtura Scripturii sau de nefrecventare a serviciilor de cult, ca urmare a lipsei de interes ori a nerespectãrii prezentului statut şi/sau a Mãrturisirii de credinţã.
(2) Persoanele excluse sau care au primit o sancţiune disciplinarã într-o bisericã nu pot fi primite la "Adunarea de frângerea pâinii" în nicio altã bisericã evanghelicã. În acest sens, vor fi avizate şi celelalte biserici.
ART. 26
Membrii opriţi de la "Adunarea de frângerea pâinii" vor putea fi reprimiţi în aceeaşi bisericã tot de cãtre Sfatul de fraţi, dupã ce vor dovedi pocãinţã şi îndreptare realã. În cazul în care reprimirea se va face într-o altã bisericã-sorã, persoana în cauzã va trebui sã obţinã, în prealabil, acordul de primire din partea Sfatului de fraţi al bisericii în care a fost opritã.
ART. 27
(1) Bisericile locale sunt biserici-surori, egale în drepturi şi obligaţii.
(2) Ca urmare a acestui principiu şi pentru realizarea unor obiective locale sau de interes general care privesc lucrarea lui Dumnezeu, fiecare bisericã îşi aduce contribuţia duhovniceascã şi materialã.
ART. 28
Biserica are autonomie localã, potrivit prezentului statut. Toate formele de organizare din cadrul Bisericii Evanghelice Române, respectiv Adunarea generalã a reprezentanţilor, Sfatul de fraţi pe ţarã şi Biroul executiv, au scopul de a sprijini bisericile locale în activitãţile lor.
ART. 29
Bisericile locale funcţioneazã în imobile proprii, în imobile închiriate sau puse la dispoziţie benevol de cãtre membrii bisericii sau de cãtre alte persoane.
ART. 30
Toate donaţiile primite de o bisericã localã intrã în folosinţa acesteia. Bunurile imobile şi dotãrile aferente acestora, ce fac obiectul donaţiilor şi succesiunilor, intrã în patrimoniul cultului şi nu pot face obiectul unor revendicãri ulterioare.
ART. 31
Bisericile locale, prin Biroul executiv, îşi pot cumpãra bunuri mobile şi imobile şi îşi pot construi şi amenaja lãcaşuri de cult, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Acestea devin proprietatea cultului.
ART. 32
Bisericile locale contribuie cu 15% din încasãri la susţinerea financiarã a Bisericii Evanghelice Române.
ART. 33
(1) Biserica localã cu statut de persoanã juridicã poate sã îşi asume responsabilitãţi juridice, sã desfãşoare activitãţi cu caracter umanitar, social sau religios şi sã îşi angajeze personal adecvat acestor activitãţi.
(2) Biserica cu statut de persoanã juridicã va deţine ştampilã, în vederea autentificãrii actelor pe care le emite.
(3) Competenţa de folosire a ştampilei cade în sarcina unui membru al Sfatului de fraţi, anume desemnat.
(4) Dimensiunea şi conţinutul ştampilei sunt unice, sunt stabilite de Sfatul de fraţi pe ţarã şi sunt precizate în prezentul statut.
(5) Dupã caz, bisericile persoane juridice pot deţine şi sigiliu. Competenţa de folosire este aceeaşi ca la ştampilã.
SECŢIUNEA a 2-a
Slujitorii bisericii locale
ART. 34
Fiecare credincios al bisericii are dreptul sã vesteascã Evanghelia şi sã slujeascã prin rugãciune şi cântare pentru slava lui Dumnezeu şi zidirea bisericii.
ART. 35
Acest drept implicã libertatea de a-şi manifesta în afara bisericii învãţãtura sau convingerea, individual sau în comun, atât în public, cât şi în particular, având o legitimaţie eliberatã de cult, fãrã a fi supus vreunei constrângeri asupra libertãţii de a-şi manifesta credinţa ori convingerile, dacã aceasta nu afecteazã ordinea şi siguranţa publicã, bunele moravuri şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor.
ART. 36
Credincioşii care dovedesc maturitate duhovniceascã şi calitãţi de slujire menite sã contribuie la creşterea spiritualã a celorlalţi membri ai bisericii pot sluji, potrivit darului duhovnicesc pe care îl au, sub îndrumarea Sfatului de fraţi. Ei pot lucra pentru:
a) creşterea spiritualã a bisericii, ca pãstori;
b) cârmuire, ca prezbiteri sau bãtrâni;
c) întemeiere de noi biserici, ca misionari sau evanghelişti;
d) învãţarea Sfintei Scripturi, ca învãţãtori;
e) slujirea tuturor, ca diaconi.
ART. 37
(1) Pãstorii se ocupã cu hrãnirea duhovniceascã şi pãstorirea credincioşilor.
(2) Evangheliştii se ocupã cu rãspândirea Evangheliei prin evanghelizãri publice sau prin mãrturisirea de la om la om. De asemenea, ei se ocupã de pregãtirea credincioşilor pentru evanghelizarea personalã.
(3) Învãţãtorii se ocupã de instruirea biblicã a credincioşilor, a celor de curând întorşi la Dumnezeu, a tinerilor şi a copiilor, prin forme adecvate fiecãrei categorii.
(4) Misionarii sunt credincioşi trimişi şi susţinuţi material de bisericã, în ţarã sau în strãinãtate, pentru a înfiinţa noi biserici prin vestirea Evangheliei sau pentru a oferi ajutor duhovnicesc bisericilor care au ajuns într-un declin spiritual. Ei sunt trimişi într-un anumit loc pentru o perioadã determinatã de timp şi au obligaţia sã prezinte periodic rapoarte de activitate bisericii/ bisericilor care îi susţine/susţin.
(5) Slujba de diacon este încredinţatã de bisericã credincioşilor care îndeplinesc condiţiile prevãzute de I Timotei 3:8-13, pentru administrarea şi gospodãrirea bunurilor materiale ale bisericii şi pentru coordonarea acţiunilor de binefacere creştinã.
ART. 38
Biserica localã, prin Sfatul de fraţi, poate retrage din lucrare slujitorii sau angajaţii care nu îşi îndeplinesc îndatoririle, precum şi pe aceia care se fac vinovaţi de abateri morale sau doctrinale.
ART. 39
Bisericile locale care nu au credincioşi cu darul de a lucra în public îşi desfãşoarã activitatea de cult prin: citirea Bibliei sau a unor cãrţi care sunt conforme cu învãţãtura Scripturii şi Mãrturisirea de credinţã, rugãciuni şi cântãri creştineşti. Când este posibil, aceste biserici sunt ajutate de fraţii lucrãtori din alte biserici locale surori.
ART. 40
Cei ce lucreazã în bisericile din alte localitãţi trebuie sã aibã asupra lor o recomandare din partea bisericii de care aparţin.
SECŢIUNEA a 3-a
Sfatul de fraţi al bisericii locale
ART. 41
Sfatul de fraţi, care poartã toatã responsabilitatea în bisericã, asigurã buna desfãşurare a vieţii morale, spirituale şi administrative a bisericii locale.
ART. 42
Sfatul de fraţi este alcãtuit din 3 pânã la 9 membri ai bisericii locale, credincioşi cu o experienţã îndelungatã, care au o bunã mãrturie în familie, în bisericã şi în societate.
ART. 43
(1) Potrivit cu învãţãturile Cuvântului lui Dumnezeu din I Timotei 3:1-7, credincioşii din Sfatul de fraţi trebuie sã fie recunoscuţi de bisericã atât pentru calitãţile şi darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu, cât şi pentru trãirea unei vieţi creştine alese.
(2) Sfatul de fraţi al unei adunãri noi este numit de Sfatul de fraţi pe ţarã al Bisericii Evanghelice Române, atunci când acesta cunoaşte bine credincioşii respectivi, sau de fraţii prin care Dumnezeu a înfiinţat adunarea.
ART. 44
În caz excepţional, când sfatul de fraţi existent este contestat, iar în bisericã sunt neînţelegeri, sub supravegherea a cel puţin doi fraţi din Sfatul de fraţi pe ţarã, vor avea loc alegeri pentru un nou sfat de fraţi, prin vot secret, cu participarea a minimum douã treimi din credincioşii bisericii care iau parte la "Adunarea de frângerea pâinii".
ART. 45
(1) Sfatul de fraţi are urmãtoarele îndatoriri principale:
a) vegheazã asupra curãţiei învãţãturii şi a purtãrii credincioşilor în bisericã şi în societate;
b) urmãreşte şi se preocupã de creşterea spiritualã a credincioşilor;
c) creeazã cadrul potrivit pentru descoperirea şi folosirea darurilor duhovniceşti;
d) cerceteazã, discutã şi contacteazã credincioşii de curând întorşi la Dumnezeu, în vederea primirii lor la "Adunarea de frângerea pâinii";
e) asigurã disciplina în bisericã;
f) aprobã mutarea, excluderea şi reprimirea membrilor;
g) coordoneazã lucrãrile de binefacere;
h) supravegheazã toate activitãţile desfãşurate în biserica localã;
i) stabileşte modalitatea de desfãşurare a tuturor adunãrilor publice;
j) îi informeazã periodic sau de câte ori este nevoie, cu privire la activitatea desfãşuratã, pe toţi fraţii care participã la "Adunarea de frângerea pâinii".
(2) Membrii Sfatului de fraţi îşi desfãşoarã activitatea benevol şi onorific, fãrã retribuire.
ART. 46
(1) Unul dintre membrii Sfatului de fraţi este casier-gestionar.
(2) El ţine evidenţa contribuţiilor financiare colectate şi a cheltuielilor care se fac sub îndrumarea Sfatului de fraţi şi informeazã periodic biserica.
ART. 47
Reprezentarea intereselor bisericii locale în relaţiile cu Sfatul de fraţi pe ţarã, Biroul executiv, Adunarea generalã a reprezentanţilor şi în faţa autoritãţilor statului sau în relaţiile cu terţe persoane se face de cãtre unul sau mai mulţi fraţi desemnaţi de cãtre Sfatul de fraţi.
SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul
ART. 48
Biserica localã administreazã patrimoniul pe care îl deţine prin Sfatul de fraţi.
ART. 49
(1) În administrarea bisericii se pot afla bunuri materiale mobile şi imobile, cum ar fi:
a) clãdiri proprii, cu dotãrile, anexele şi terenurile respective;
b) cimitire;
c) mijloace de transport;
d) unitãţi de învãţãmânt, de caritate şi alte unitãţi asemãnãtoare, cu dotãrile specifice;
e) terenuri şi utilaje agricole şi altele asemenea.
(2) Proprietarul patrimoniului bisericilor locale este Cultul Creştin Biserica Evanghelicã Românã.
(3) Înstrãinarea patrimoniului se face prin Biroul executiv.
ART. 50
În cazul în care o bisericã localã, indiferent din ce cauzã, înceteazã sã mai existe, conform art. 74 alin. (1) lit. f), administrarea patrimoniului ei va fi preluatã în întregime de Biroul executiv, urmând ca destinaţia acestuia sã fie hotãrâtã de Sfatul de fraţi pe ţarã.
CAP. IV
Structuri centrale de conducere
SECŢIUNEA 1
Sfatul de fraţi pe ţarã
ART. 51
(1) Colectivul de conducere al Bisericii Evanghelice Române este Sfatul de fraţi pe ţarã, alcãtuit din maximum 21 de fraţi, care au dovedit o viaţã curatã şi evlavioasã, cunoaşterea Sfintei Scripturi şi au o maturitate duhovniceascã deosebitã.
(2) În situaţii speciale, ce necesitã o consultare mai largã a frãţietãţii, vor fi convocaţi şi fraţi din toate zonele geografice care nu au reprezentanţi în Sfatul de fraţi pe ţarã.
ART. 52
(1) Membrii Sfatului de fraţi pe ţarã sunt persoane reprezentative ce exprimã interesele lui Dumnezeu pentru întreaga frãţietate.
(2) Membrii Sfatului de fraţi pe ţarã sunt credincioşi activi, cu spirit de iniţiativã şi dar de cârmuire, cu o bunã mãrturie, cu disponibilitãţi spirituale, fizice şi timp pentru intervenţii şi rezolvãri inspirate, operative şi eficiente.
(3) Fiecare frate din Sfatul de fraţi pe ţarã preia rãspunderea directã a unor activitãţi specifice concrete: misiune, doctrinã, educaţie-învãţãmânt, lucrarea cu copiii şi tinerii din adunãri, mediere a conflictelor, relaţii cu alte biserici din ţarã şi din strãinãtate, construcţii.
ART. 53
(1) Membrii Sfatului de fraţi pe ţarã sunt recomandaţi de Sfatul de fraţi al bisericilor locale cu personalitate juridicã şi aleşi de Adunarea generalã a reprezentanţilor prin vot secret cu majoritate simplã.
(2) Urmãtorii 11 credincioşi de pe lista de candidaţi sunt membri supleanţi.
(3) Sfatul de fraţi al unei biserici locale are libertatea sã recomande prin Duhul Sfânt ca membri în Sfatul de fraţi pe ţarã fraţi din orice bisericã localã a Cultului Creştin Biserica Evanghelicã Românã care corespund criteriilor menţionate.
(4) La fiecare 5 ani, Adunarea generalã a reprezentanţilor alege Sfatul de fraţi pe ţarã.
ART. 54
Sfatul de fraţi pe ţarã alege prin vot secret, dintre membrii sãi, Biroul executiv al cultului.
ART. 55
Sfatul de fraţi pe ţarã are competenţa de a dispune Biroului executiv mãsurile care se impun prin hotãrâri, dacã sunt prezenţi cel puţin douã treimi dintre membrii sãi.
ART. 56
Componenţa Sfatului de fraţi pe ţarã va fi adusã la cunoştinţa tuturor bisericilor locale.
ART. 57
Membrii Sfatului de fraţi pe ţarã au datoria sã se deplaseze în bisericile locale din structura cultului în scopul vestirii Evangheliei şi îndrumãrii spirituale.
ART. 58
Sfatul de fraţi pe ţarã are urmãtoarele atribuţii:
a) vegheazã ca doctrina Bisericii Evanghelice Române sã rãmânã neştirbitã, în conformitate cu Mãrturisirea de credinţã;
b) organizeazã întâlniri periodice pentru cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu de cãtre fraţii lucrãtori;
c) încurajeazã şi se preocupã de înaintarea lucrãrii lui Dumnezeu în ţarã şi pe câmpurile misionare;
d) participã, în bisericile locale, la solicitarea Sfatului de fraţi al acestora, la rezolvarea problemelor de ordin spiritual sau organizatoric care i-au fost semnalate;
e) coordoneazã şi acordã sprijinul tehnic şi financiar necesar pentru construirea şi întreţinerea lãcaşurilor de cult din întreaga ţarã;
f) aprobã acordarea de ajutor material bisericilor şi credincioşilor aflaţi în dificultate;
g) ţine consfãtuiri ordinare trimestriale şi extraordinare ori de câte ori este necesar;
h) controleazã activitatea financiarã a Biroului executiv;
i) propune Adunãrii generale a reprezentanţilor modificarea prezentului statut şi a Mãrturisirii de credinţã atunci când este necesar;
j) primeşte anual raportul comisiei de cenzori;
k) dispune asupra patrimoniului bisericilor locale desfiinţate.
ART. 59
Sfatul de fraţi pe ţarã este împuternicit sã intervinã şi sã ia decizii conform art. 28 şi 44 în orice bisericã localã în urmãtoarele cazuri:
a) sfatul de fraţi local este contestat;
b) în biserica localã existã dezordine, neînţelegeri, dezbinãri, conflicte;
c) nu existã lucrãtori sau cei existenţi sunt compromişi moral şi spiritual.
ART. 60
(1) În situaţia în care unul sau mai mulţi membri ai Sfatului de fraţi pe ţarã, din motive de vârstã, sãnãtate ori discernãmânt spiritual, nu se mai poate/pot deplasa şi nu îşi mai poate/pot îndeplini îndatoririle care îi/le revin potrivit prevederilor art. 52, 57 şi 58, Sfatul de fraţi pe ţarã numeşte înlocuitori dintre credincioşii nominalizaţi de Adunarea generalã a reprezentanţilor ca membri supleanţi.
(2) Aceeaşi procedurã se aplicã şi în situaţiile în care unul sau mai mulţi membri din Sfatul de fraţi pe ţarã manifestã abateri de la Mãrturisirea de credinţã, sunt contestaţi de bisericile locale din care fac parte, au demisionat sau au decedat.
SECŢIUNEA a 2-a
Biroul executiv
ART. 61
(1) Biroul executiv este subordonat Sfatului de fraţi pe ţarã şi coordoneazã urmãtoarele colective de lucru: administrativ, secretariat, personal, financiar-contabil şi, dupã caz, consilierii pe probleme de învãţãmânt, juridice, redacţie, misiune şi altele asemenea.
(2) Biroul executiv nu este o ierarhie ecleziasticã, ci un organism operativ alcãtuit din fraţi care sã reprezinte interesele bisericilor în relaţiile cu statul sau cu terţe persoane şi care desfãşoarã activitãţi de interes general ale frãţietãţii.
ART. 62
Biroul executiv este compus din 3 delegaţi, dintre care unul este prim-delegat. Funcţia de prim-delegat, echivalentã cu funcţia de preşedinte, nu este o funcţie de conducere în cadrul cultului, ci este o funcţie de reprezentare şi slujire.
ART. 63
Membrii Biroului executiv sunt aleşi pe funcţii de cãtre Sfatul de fraţi pe ţarã pentru o perioadã de 5 ani. La expirarea mandatului, ei pot fi realeşi.
ART. 64
Primul-delegat este angajat cu contract de muncã. Ceilalţi 2 delegaţi aleşi pot fi angajaţi şi retribuiţi în funcţie de volumul de lucrãri şi de posibilitãţile financiare existente şi vor primi o retribuţie ce va fi stabilitã de Sfatul de fraţi pe ţarã.
ART. 65
În cazul în care primul-delegat nu îşi poate exercita atribuţiile pe o perioadã mai mare de o lunã, va putea fi înlocuit în perioada respectivã de unul dintre cei 2 delegaţi.
ART. 66
Biroul executiv este reprezentantul legal şi autorizat al Bisericii Evanghelice Române şi are ca atribuţii principale pe linie de cult şi pe plan administrativ urmãtoarele:
a) pune în aplicare hotãrârile Sfatului de fraţi pe ţarã şi urmãreşte finalizarea acestora;
b) reprezintã cultul în faţa autoritãţilor de stat;
c) apãrã interesele cultului şi ale membrilor cultului în faţa instituţiilor şi organismelor din ţarã şi din strãinãtate;
d) vegheazã la respectarea prezentului statut şi a Mãrturisirii de credinţã în toate bisericile locale;
e) încurajeazã şi susţine spiritual şi material orice iniţiativã şi lucrare care se subscrie prezentului statut şi Mãrturisirii de credinţã şi are ca scop slava lui Dumnezeu şi propãşirea bisericilor;
f) elibereazã, cu respectarea legislaţiei în vigoare, autorizaţiile de funcţionare pentru noile biserici locale;
g) rãspunde operativ şi cu dãruire la orice solicitare a credincioşilor şi a bisericilor locale;
h) se preocupã de stingerea oricãror conflicte şi promoveazã consecvent unitatea între fraţi şi între biserici;
i) elibereazã legitimaţii de predicator-evanghelist fraţilor care lucreazã în public;
j) gestioneazã patrimoniul cultului, rãspunde de cumpãrarea şi înstrãinarea din patrimoniul sãu a bunurilor mobile şi imobile, precum terenuri, clãdiri şi altele asemenea, în limita competenţei acordate de Sfatul de fraţi pe ţarã;
k) întocmeşte statul de funcţii al cultului;
l) convoacã Sfatul de fraţi pe ţarã la data programatã şi ori de câte ori este nevoie;
m) convoacã fraţii cu rãspundere şi lucrãtorii din bisericile locale la întâlnirile trimestriale;
n) convoacã Adunarea generalã a reprezentanţilor în sesiune ordinarã şi ori de câte ori este cazul.
ART. 67
Biroul executiv întreţine legãturi cu autoritãţile publice în limita competenţelor sale. Reprezentarea Bisericii Evanghelice Române în justiţie sau faţã de terţi se face de cãtre unul dintre membrii Biroului executiv ori de cãtre un împuternicit al acestuia.
ART. 68
Biroul executiv prezintã anual raport de activitate în faţa Sfatului de fraţi pe ţarã şi la 5 ani în faţa Adunãrii generale a reprezentanţilor.
ART. 69
Pentru rezolvarea unor probleme complexe sau a situaţiilor cu grad ridicat de dificultate, Biroul executiv consultã Sfatul de fraţi lãrgit pe ţarã, compus din membri activi ai Sfatului de fraţi pe ţarã şi din membri supleanţi.
ART. 70
Orice membru al Biroului executiv poate fi revocat înainte de expirarea mandatului, în caz de incapacitate sau când se face vinovat de o abatere de la prevederile prezentului statut şi ale Mãrturisirii de credinţã. Revocarea se face de cãtre Sfatul de fraţi pe ţarã.
ART. 71
(1) Bugetul Bisericii Evanghelice Române este constituit din:
a) contribuţii ale bisericilor locale;
b) daruri în bani şi în naturã prin donaţii sau testamente din ţarã şi din strãinãtate;
c) încasãri din vânzarea tipãriturilor creştine;
d) venituri obţinute prin activitãţi economice desfãşurate pentru susţinerea activitãţilor cultice;
e) alte surse financiare.
(2) Bugetul Bisericii Evanghelice Române este gestionat de cãtre Biroul executiv.
SECŢIUNEA a 3-a
Adunarea generalã a reprezentanţilor
ART. 72
(1) Adunarea generalã a reprezentanţilor, forumul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Biserica Evanghelicã Românã, este formatã din reprezentanţii bisericilor locale din ţarã şi filiale, indicele de reprezentare fiind de un reprezentant la 50 de membri. Bisericile cu un numãr mai mic de 50 de membri pot trimite câte un reprezentant.
(2) Reprezentanţii cooptaţi în Adunarea generalã a reprezentanţilor trebuie sã fie credincioşi maturi, implicaţi în lucrarea de vestire a Evangheliei şi cu o bunã mãrturie în biserica localã.
ART. 73
(1) Adunarea generalã a reprezentanţilor se întruneşte o datã la 5 ani şi ori de câte ori este necesar. Întrunirile sunt considerate legal constituite atunci când sunt prezenţi douã treimi din totalul reprezentanţilor convocaţi.
(2) Convocarea Adunãrii generale a reprezentanţilor se face de cãtre Biroul executiv, cu cel puţin 30 de zile înainte, fiecãrui reprezentant comunicându-i-se în scris ordinea de zi, data şi locul desfãşurãrii lucrãrilor.
ART. 74
(1) Adunarea generalã a reprezentanţilor are urmãtoarele atribuţii:
a) reconfirmã sau, dupã caz, alege Sfatul de fraţi pe ţarã;
b) confirmã Biroul executiv;
c) dezbate problemele pe linie de cult apãrute în bisericile locale şi ia hotãrâri în consecinţã;
d) primeşte raportul de activitate al Biroului executiv;
e) aprobã completarea prezentului statut şi a Mãrturisirii de credinţã, propusã de Sfatul de fraţi pe ţarã;
f) numeşte Comisia de cenzori şi primeşte rapoartele acesteia;
g) semneazã Statutul şi Mãrturisirea de credinţã ale Bisericii Evanghelice Române, prin Biroul executiv.
(2) Adunarea generalã a reprezentanţilor retrage autorizaţia de funcţionare a bisericilor care:
a) nu respectã prevederile prezentului statut şi Mãrturisirea de credinţã a Bisericii Evanghelice Române;
b) se fac vinovate de adoptarea sau rãspândirea de învãţãturi şi practici contrare Mãrturisirii de credinţã;
c) lovesc în unitatea credincioşilor sau a bisericilor locale surori prin provocarea de dezbinãri;
d) nu mai întrunesc numãrul legal de membri şi nu mai respectã scopul propus potrivit prevederilor art. 23.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 75
Biserica Evanghelicã Românã este o persoanã juridicã de utilitate publicã, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor. De asemenea, sunt persoane juridice şi pãrţile sale componente locale, precum biserica localã, ansamblurile sociale şi centrele de educaţie creştinã.
ART. 76
(1) Biserica Evanghelicã Românã poate înfiinţa şi întreţine ansambluri sociale destinate îngrijirii materiale şi spirituale a persoanelor vârstnice şi aflate în situaţii defavorizate, precum şi a copiilor abandonaţi.
(2) De asemenea, Biserica Evanghelicã Românã poate sã înfiinţeze şi sã întreţinã centre de educaţie creştinã pentru copii şi tineret.
(3) Înfiinţarea ansamblurilor sociale şi a centrelor de educaţie creştinã se face numai în baza hotãrârii Sfatului de fraţi pe ţarã.
ART. 77
(1) Biserica Evanghelicã Românã poate construi, amenaja şi administra din fonduri proprii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, edituri, tipografii, mijloace proprii de presã şi comunicare, precum şi aşezãminte de învãţãmânt, de caritate creştinã, case de odihnã şi alte obiective cu caracter social şi creştin, în calitate de furnizor de servicii sociale.
(2) Pentru asigurarea fondurilor necesare activitãţilor prevãzute la alin. (1), Biserica Evanghelicã Românã poate construi, amenaja şi administra puncte de lucru cu activitãţi economice şi productive.
ART. 78
Biserica Evanghelicã Românã asigurã prin cadrele sale didactice şi dupã programa analiticã proprie, elaboratã pe baza Sfintei Scripturi, predarea orelor de religie copiilor credincioşilor în şcoli şi în bisericile locale, conform legii.
ART. 79
(1) Biserica Evanghelicã Românã deţine în proprietate bunuri mobile şi imobile, necesare desfãşurãrii în bune condiţii a activitãţii sale.
(2) În cazul retragerii calitãţii de cult recunoscut, patrimoniul Bisericii Evanghelice Române va fi administrat, în termenul prevãzut de lege, de Sfatul de fraţi pe ţarã, dupã o metodologie proprie, conform legislaţiei în vigoare.
ART. 80
În localitãţile în care Biserica Evanghelicã Românã nu are cimitire proprii şi nu existã nici cimitire comunale, înmormântarea credincioşilor decedaţi se va face în oricare dintre cimitirele existente, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 81
În relaţiile cu celelalte culte recunoscute în România, atitudinea membrilor Bisericii Evanghelice Române este de respect, pace şi neamestec, fãrã angajare de polemici sau acţiuni denigratoare.
ART. 82
Scopul adunãrii de cult este unul strict religios.
ART. 83
Biserica Evanghelicã Românã poate intra ca membru cu drepturi depline în orice federaţie reprezentativã a cultelor evanghelice din România sau din strãinãtate, la recomandarea Sfatului de fraţi pe ţarã şi cu aprobarea Adunãrii generale a reprezentanţilor.
ART. 84
(1) Membrii Bisericii Evanghelice Române respectã legile ţãrii şi sunt supuşi autoritãţilor de stat, potrivit învãţãturii Sfintei Scripturi.
(2) Jurãmântul depus de membrii cultului are urmãtoarea formulã: "Mã oblig cã voi spune adevãrul şi cã nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."
(3) La jurãmânt, membrii cultului nu vor folosi niciun obiect de cult şi nicio altã formulã sacramentalã.
ART. 85
Biserica Evanghelicã Românã îşi extinde şi îşi exercitã jurisdicţia culticã faţã de comunitãţile din diasporã care, ca unitãţi creştine diasporale, şi-au însuşit Mãrturisirea de credinţã şi solicitã aderarea la acest cult.
ART. 86
Biserica Evanghelicã Românã, prin organismele sale specializate, poate întocmi regulamente, instrucţiuni şi decizii şi poate emite circulare pentru buna aplicare a prezentului statut. De asemenea, poate înfiinţa, reorganiza şi desfiinţa, dupã caz, diverse organisme permanente, precum comisii, colective, secţiuni, grupuri de lucru şi altele asemenea, şi poate constitui asemenea organisme cu sarcini pe duratã temporarã, în diverse domenii şi activitãţi, cu respectarea principiilor de organizare şi funcţionare prevãzute în prezentul statut.
ART. 87
(1) Ştampila cultului creştin Biserica Evanghelicã Românã este rotundã, cu diametrul de 30 mm. Periferia este delimitatã de douã cercuri concentrice la distanţã de 1 mm unul de celãlalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasã. Pe circumferinţa interioarã a cercului mai mic se scrie în formã rotundã CULTUL CREŞTIN *BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ*. În centrul ştampilei se scrie BUCUREŞTI, str. Carol Davila nr. 48, sectorul 5.
(2) Pentru bisericile locale, ştampila are în centru adresa acestora.
_________
